ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE , ÎNTĂIA NOAPTE DE RĂZBOI

de C.Petrescu

Lumea romanului *Drama intelectualului

Pre-text

Caută în dicționar semnificațiile/ sensurile substantivelor:

intelectual................................................................................

dramă.......................................................................................

Con-text:

Citește cu atenție textul următor pentru a putea răspunde cerințelor:

- Ah, dumneata ești dintre aceia care fac mofturi interminabile la masă.Dintre cei care
todeauna descoperă firele de păr din mâncare.
- Sunt eu de vină dacă mi se oferă fire de păr în mâncare?
- Nu, atâta luciditate e insuportabilă, dezgustătoare...
- Doamnă, e perfect adevărat ce bănuiți, dar încheierea dumneavoastră - numai-e falsă.
Atenția și luciditatea nu omoară voluptatea reală, ci o sporesc.
- Cu ce plăcere te-aș fi înșelat pentru această continuă neliniște și bănuială a dumitale...

Va fi nevasta mea, peste un sfert de veac, ca femeia acesta de lângă mine?...dar nu, toate
sufletele acestea de carne și mătase devin prea târziu, și de prisos, bune...

(C.Petrescu, Ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război)

1. Identifică partenera de dialog a lui Gheorghidiu,în fragmentul dat.

2. Numește modul de expunere, prezent în fragmentul citat, explicând rolul său în realizarea analizei
psihologice.

3. Transcrie două substantive care desemnează trăsături definitorii ale personajului narator.

4. Interpreteză metafora cheie care încheie fragmentul citat, reprezentând o imagine subiectivă
asupra femeilor.

5. Selectează, din întregul roman, o scenă care ilustreză afirmația referitoare la sensibilitatea
naratorului: ,, dumneata ești dintre aceia care fac mofturi interminabile la masă.Dintre cei care
todeauna descoperă firele de păr din mâncare.” Precizează ce cuvinte ,gesturi ,reacții ale Elei
stârnesc, în scena aleasă, gelozia lui Gheorghidiu.

6. Comentează următoare afirmație a lui Gheorghidiu, explicând cauzele dramei sale : ,,de altminteri,
suferința acesta monstruoasă îmi venea din nimic. Mici incidente care se hipertrofiau luau proporții
de catastrofe. Bineînțeles că marile scene clasice ieșeau din câmpul sensibilității mele, ca marginile
unui desen privit cu o lupă pre măritoare.”