Tipuri de comic

Comicul

          -categorie estetica presupunand situatii care provoaca rasul printr-o

           disproportie , prin contrastul dintre esenta si aparenta , dintre efort

           si rezultatele lui , dintre viu si mecanic , dintre scopuri si mijloace.

          -provoaca rasul dar sfera rasului este mai larga dacat cea a comicu-

           lui.

          -sanctioneaza , presupune o atitudine critica fata de obiectul asupra

           caruia se exercita.

          -presupune constiinta superioritatii celui care rade fata de obiectul

           respectiv.

I. L. Caragiale, mare clasic roman, cunoscut prin comediile sale, a reuşit să realizeze,
prin aceste creaţii, capodopere ale genului, savuroase prin comicul lor. O astfel de operă
literară este şi O scrisoare pierdută,  unde derularea faptelor, evoluţia conflictelor şi
comportarea personajelor pun în evidenţă trăsătura esenţială a oricărei comedii:  stârnirea
(provocarea) rasului şi finalul comic prin rezolvarea neaşteptată a situaţiei iniţiale datorită
unei adevărate „lovituri de teatru".
Cu alte cuvinte, este vorba de prezenţa comicului şi diversitatea mijloacelor prin care
I. L. Caragiale reuşeşte să-l realizeze.
Comicul de situaţie obţinut prin pierderea şi găsirea scrisorii de amor, prin postura
ridicolă a lui Caţavencu,  de a ajunge, din stăpân pe situaţie, victima a unei escrocherii
asemănătoare celei la care el apelase. Totodată,  comică este situaţia finală,  când cele două
forţe potrivnice se împacă şi farsă electorală se termină cu un compromis pe care toată
lumea îl accepta cu dezinvoltură.
Comicul de moravuri,  realizat prin înfăţişarea relaţiei dintre Tipatescu şi Zoe, ori a
felului în care se pregătesc şi se desfăşoară alegerile sau se obţine victoria. Este, aşadar,
vorba atât de moralitatea din viaţa de familie, cât şi de cea politica, iar corupţia
politicienilor îmbracă o diversitate de forme.
Comicul de caracter,  care izvoraşte din comportamentul personajelor, din
atitudinea lor şi din ipostazele în care acestea sunt prezentate.  Personaje ca Dandanache,
Caţavencu, Pristanda generează râsul prin contrastul dintre pretenţiile pe care le au şi
comportamentul lor. Caţavencu se pretinde patriot, dar urmăreşte interese personale
meschine; Dandanache este ramolit, dar şiretenia să depăşeşte starea de decrepitudine în
care se afla. La rândul său, Pristanda se supune orbeşte lui Tipatescu, ceea ce nu-l împiedica
să gândească despre Caţavencu: „Straşnic prefect ar fi asta!" după ce-i mărturisise că-i
citeşte gazeta  „ca pe Evanghelie".
Comicul de limbaj şi de nume, se realizează prin ticurile verbale ale personajelor
(„Ai puţintică răbdare", „Curat"), prin pronunţarea greşită a unor neologisme şi a unor
cuvinte obişnuite („remuneraţie", „famelie", „bampir", „plebicist", „cioclopedica",
„catindeala", „nifilist", „momental", „fevruarie", „enteres", „dumneei" etc).  
Tot din punctul de vedere al comicului de limbaj se observa numeroase tautologii  
(„enteresul şi iar enteresul", „vezi tânăr, tânăr dar copt", unele cacofonii („să zică că nu le
are"),  confuzii (atracţii)  paronimice („scrofuloşi la datorie", în loc de „scrupuloşi") şi chiar
anacolut  („eu, care familia mea...
Toate aceste elemente de limbaj se îmbină într-o diversitate de stiluri:  familiar (colocvial),
publicistic, administrativ, oratoric,  pentru că apare ca element scrisoarea (în două variante
„de amor" şi o dată ca plângere sau reclamaţie), dar în toate situaţiile ca obiect de şantaj,
ziarul (ca modalitate de manipulare a opiniei publice), discursul (în actul III), alocuţiunea
(ca modalităţi oratorice - în actul IV). Hazul creşte mai ales atunci când personajele folosesc
unul sau altul dintre structurile specifice unui stil într-un context neadecvat, aşa cum se
întâmplă când, adresându-se lui Pristanda, Caţavencu îmbina limbajul familiar cu cel
solemn, pretenţios şi sentenţios: „îmi pare rău, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzele tale...  
În comicul de limbaj se încadrează şi comicul de nume pentru că acestea sunt
deosebit de sugestive încât „fac concurenta stării civile". Lexemul „Zaharia” se traduce în
„ramolitul”, Trahanache, derivat de la cuvântul „trahana”, o cocă moale sugerează caracterul
uşor maleabil al personajului, patronimul „Caţavencu” derivat de la „câtă”, mahalagioaica
sugerează caracterul demagogic, patronimul „Pristanda” desemnează un joc moldovenesc ce
presupune bătaia pasului pe loc, traducându-se  caracterul slugarnic al personajului, iar
numele prefectului derivă de la substantivul „tip” însemnând june prim, punctându-se
imoralitatea personajului
  În cadrul categoriilor de comic se observa un comic al intenţiilor prin care este pusă
în evidenţă atitudinea scriitorului faţă de evenimente şi personaje:  umor, ironie,  sarcasm
etc, acestea fiind categorii ale comicului. Caragiale a rămas cel mai mare dramaturg din
literatură romana pe care a înscris-o în universalitate, deoarece piesele sale de teatru sunt
jucate pe scene din întreaga lume.
1 . Comic al situatilor
Caragiale foloseste scheme tipice , modalitati cunoscute in literatura comica universala , cum ar
fi incurcatura , confuzia , coincidenta , echi-   vocul , revelatiile succesive , quiproquo - ul (=
inlocuirea cuiva prin altcineva , substituirea , acumularea progresiva , repetitia ,evolutia
inver-    sa , interferenta ).
          exemplu: - pierderea si gasirea scrisorii.
                         -aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat.
                         -prezenta unor grupuri insolite:
                                        -triunghiul conjugal:Zoe,Trahanache si Tipatescu.
                                        -cuplul Branzovenescu - Farfuridi.
                                        -diversele combinatii , de adversari.
                          -indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache.
                          -confuzia facuta de Dandanache intre identitatea lui Traha-
                           nache si a lui Tipatescu .
2 . Comic de limbaj
 
a)provenit din incultura :
          -greseli de vocabular -> deformari fonetice (famelie );
          -etimologie populara -> scrofulosi , capitalisti;
          -lipsa de proprietate a termenilor->liber schimbist=elastic in conceptii;
          -incalcarea regulilor gramaticale si a logicii -> exemple:
                    1.polisemia : ' ne-am racit impreuna ';
                    2.contradictia in termen : '12 trecute fix ';
                                                            'lupte seculare ce au durat 30 de ani ';
                    3.asociatiile necompatibile :'industria romana este admirabila ,
                                                                sublima , putem zice , dar lipseste
                                                                cu desavarsire .';
                    4.truismele  (= adevaruri evidente ): 'un potop care nu merge
                                                                              inainte , sta pe loc '.
          -constructia frazei.
b)ticuri verbale :
          - ' curat ' (Pristanda) -> ' curat murdar ';
          - ' ai putintica rabdare ' ( Trahanache );
          - ' eu cu cine votez ? ' , 'nu ma-mpinge c-ametesc' (Cetateanul t. ).

3 . Comic de moravuri
 
a)rezultat din contrastul dintre pretentiile de moralitate , onorabilitate din
  viata politica , sociala si de familie si esenta profund imorala a vietii so-
  ciale , politice si familiale.
b)vizeaza :
          -formele fara fond;
          -alegerile din trecut;
          -coruptia;
          -conducerea despotica a prefectului;
          -imoralitatea.
4 . Comic de caracter
 
          -demagogul --> Catavencu;
          -ramolitul --> Dandanache;
          -slugarnicul --> Pristanda;
          -prostul fudul --> Farfuridi.
5 . Comicul de nume
 
a)Zaharia Trahanache --> sugereaza capacitatea de a se modela usor , il
                                        modeleaza interesul , ordinele superiorilor de la
                                        centru;
b)Catavencu --> sugereaza demagogia (' cata ');
c)Farfuridi - Branzovenescu --> cuplu comic , nume cu rezonante culinare;
d)Agamita Dandanache --> urmasul prin nume al teribilului razboinic din
                                           ' Iliada ' lui Homer , Agamemnon , cuceritor
                                           al Troei.
                                      -->produce o adevarata ' dandana 'prin aplicarea
                                           rece si cu metoda a machiaverticului.
e)Pristanda -->numele personajului este luat dintr-un joc moldovenesc in
                       care se bate pasul intr-o parte si in alta fara sa se porneasca
                       niciunde.
                  -->numele se potriveste perfect cu siretenia primitiva a acestuia.
Concluzie:
Caragiale este un scriitor obiectiv , dar nu este un scriitor indiferent - pare ingaduitor fata de
personajele sale , dar nu arata trasaturile care-i fac pe oa- meni ridicoli , tratandu-i cu ironie ,
punandu-i in situatii absurde , grotesti , demontand mecanismele sufletesti si si reducandu-i
uneori la conditia sim- plificata a marionetei.
Caragiale --> geniu comic profund original.
               -->umorul lui Caragiale , 'ca si lirismul eminescian , constand in caragialism ,adica intr-
o maniera proprie de a vorbi.'
                                                            (George Calinescu ).