Un material util profesorilor și elevilor la clasă

Sintaxa propoziției și a frazei (privire sintetică). Partea de vorbire (privire sintetică) și

partea de propoziție (date sumare).

A. Sintaxa propoziției și a frazei

1. Sintaxa propoziției/raporturi sintactice între părți de propoziție

Parte de propoziție/raporturi sintactice între părțile de propoziție:

*coordonare prin juxtapunere (alăturare prin virgulă)

*coordonare prin joncțiune (cu ajutorul instrumentelor gramaticale sau a elementelor de

relație în propoziție – conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare)

*subordonare prin joncțiune (cu ajutorul instrumentelor gramaticale sau a elementelor de

relație – prepoziții și locuțiuni prepoziționale)

2. Sintaxa frazei/raporturi sintactice între propoziții în frază

*coordonare prin juxtapunere (alăturare cu sau fără virgulă)

*coordonare prin joncțiune (cu ajutorul elementelor de relație coordonatoare – conjuncții

și locuțiuni conjuncționale coordonatoare
* coordonare prin adordonare (care înseamnă joncțiune și virgulă, în același timp), între o
propoziție subordonată apozițională și regenta ei.

Ex. A mâncat fructe, adică ce-i plăcea lui mai mult.

S-a întâmplat asta, adică ce mi-ai spus.

Obs. Adică este corelativ specific pentru apozițională.

*subordonare prin juxtapunere (alăturarea subordonatei de regenta ei fără element de
relație, care se poate, însă, deduce din context)

Prezint următoarele situații:

1. Spune-mi,/1 vrei să vii cu mine?/2

Prop. 1 = propoziție enunțiativă, imperativă, nonexclamativă, dezvoltată, afirmativă,

principală, independentă.

Prop. 2 = propoziție enunțiativă, interogativă, dezvoltată, afirmativă, principală,

independentă, aflată în raport de coordonare prin juxtapunere cu propoziția nr. 1

2. Spune-mi/1dacă te simți bine/2 și vrei să vii cu mine. /3

Prop. 1 = propoziție principală, regentă

Prop. 2 = propoziție secundară, subordonată, CD (completivă directă) (regentă 1), aflată

în raport de subordonare cu propoziția nr. 1 prin conjuncția subordonatoare ”dacă”

Prop. 3 = propoziție secundară, subordonată, CD (completivă directă), fără element de

relație subordonator; lipsește elementul de relație ”dacă”, care poate fi dedus din context,
din propoziția anterioară, (regentă 1), aflată în raport de coordonare copulativă, prin
joncțiune, cu propoziția nr. 2. (prin ”și”)

Spune-mi/1 dacă te simți bine,/2 vrei să vii cu mine/3 și te bucuri./4

Prop. 1 = propoziție principală regentă

Prop. 2 = propoziție secundară, subordonată, CD (regentă 1), aflată în raport de

subordonare cu propoziția nr.1 prin joncțiune (conjuncția subordonatoare ”dacă”)

Prop. 3 = propoziție secundară, subordonată, CD (regentă 1), aflată în raport de

subordonare cu propoziția nr.1 prin juxtapunere cu virgulă (lipsește elementul de relație
”dacă”, care însă poate fi dedus din context), și în raport de coordonare copulativă, prin
joncțiune, cu propoziția nr. 4

Prop. 4 = propoziție secundară, subordonată, aflată în raport de subordonare cu propoziția

nr.1 prin juxtapunere (fără virgulă) (elementul de relație, conjuncția subordonatoare
”dacă”, poate fi dedus din context), și în raport de coordonare copulativă prin joncțiune
cu propoziția nr. 3

3. Sper, /1 vei avea timp să te ocupi de mine.

Prop. 1 = propoziție principală, regentă.

Prop. 2 = propoziție secundară, subordonată CD (regentă 1), aflată în raport de

coordonare prin juxtapunere cu virgulă cu propoziția nr. 1 (elementul de relație,
conjuncția subordonatoare ”că”, poate fi dedus din context.

Notă: ”dacă” este un element de relație specific pentru cauzală, iar ”că” este un element
de relațe specific pentru completiva directă.
*subordonare prin joncțiune (cu ajutorul elementelor introductive sau de relație
subordonatoare):
- conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare;

- pronume și adjective pronominale relative;

- pronume și adjective pronominale interogative;

- pronume și adjective pronominale nehotărâte;

- adverbe relative.

3. Felul propozițiilor după scopul comunicării:

- enunțiative propriu-zise, optative, imperative, dubitative (exclamative sau nonexclama-

tive);

- enunțiative interogative propriu-zise, optative, dubitative (exclamative sau nonexcla-

mative)

Ex. de propoziție enunțiativă dubitativă nonexclamativă: Să fi avut bradul vreo trei metri
înălțime.

Ex. de propoziție enunțiativă dubitativă interogativă exclamativă: Să se fi făcut oare

seară?!...

4. Felul propozițiilor după structură:

- simple (S+P) (P);

- dezvoltate (S+P+A+C) (S+P+A) (S+P+C) (S+P+A+A)(S+P+C+C) (S+P+A+A+C)

(S+P+A+C+C) (S+P+A+A+A+C) (S+P+A+ C+C+C) etc.
4. Felul propozițiilor după aspectul predicatului:

- afirmative

- negative

5.Felul propozițiilor după rolul lor în frază:

*propoziții principale (care pot fi și incidente)/propoziții secundare (care pot fi și
incidente)

Ex. : Vino, mă, spuse el, în timp ce-și scotea tacticos o țigară, am să-ți spun ceva.

6. Felul propozițiilor după raporturile sintactice stabilite între ele în cadrul frazei:
*propoziție regentă (principală sau secundară)/propoziție subordonată (principală sau
secundară), propoziție independentă (principală sau subordonată).

Ex. Cere-mi, /1nu te opri!/2

Prop. 1 = propoziție principală, independentă, aflată în raport de coordonare prin

juxtapunere, cu virgulă, cu propoziția nr.2

Prop. 2 = propoziție principală, independentă, aflată în raport de coordonare prin

juxtapunere, cu virgulă, cu propoziția nr. 1

Ex. : Dacă nu ești atent!.../1

Prop. 1 = propoziție secundară, subordonată, independentă.

7. Felul propozițiilor după sensul comunicării: SB, PR, EPS, AT, APOZ., CD, CI, CL,
CM, CT, CZ, AG, CS, CV, CNS etc.

B. Gramatică

I.Morfologie

1. Parte de vorbire (clase de cuvinte)/categorii gramaticale pentru fiecare parte de vorbire

în parte. Aceste categorii gramaticale se stabilesc în funcție de sintaxa propoziției sau a
frazei, deci depind și ele de sintaxă.

2. Părți de vorbire flexibile:

* substantiv

Cazurile substantivului: N, Ac, D., G, V

*articol

*adjectiv

*pronume

*numeral

*verb

*locuțiune substantivală
*locuțiune adjectivală

*locuțiune pronominală

*locuțiune verbală

3.Părți de vorbire neflexibile

*adverb

*interjecție

*prepoziție

*conjuncție

*locuțiune adverbială

*locuțiune interjecțională

*locuțiune prepozițională

*locuțiune conjuncțională

4. Conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare în cadrul propoziției și frazei:

a. Conjuncții coordonatoare:

*copulative : și, nici

*adversative simple sau compuse: dar, iar, însă, ci, ba

*disjunctive (simple sau compuse): sau, ori, fie; sau… sau, ori… ori, fie… fie

Punctuația:

Sau tu o să vii, sau el

Ori am să memorez poezia, ori am s-o citesc.

Fie ai greșit adresa, fie persoana pe care o cauți nu mai stă aici de mult.

Observăm că în aceste situații părțile de vorbire coordonate sau propozițiile aflate în

raport de coordonare se despart prin virgulă.
*conclusive: deci, așadar, va să zică, carevasăzică

b. Locuțiuni conjuncționale coordonatoare:

* copulative: precum și, cât și, nu numai

*adversative: dar nici, însă nici, numai că, în schimb

*disjunctive: sau nici, fie nici

*conclusive: prin urmare, în concluzie, în consecință, drept urmare, de aceea

Cazurile substantivului:

c. Prepoziții și locuțiuni prepoziționale în regim cazual de Ac, D. și G.

1. Prepoziții simple sau compuse care cer cazul Ac.

Ex.: de (când se poate înlocui cu ”dacă” este conjuncție subordonatoare în cadrul frazei),
pe lângă, de pe, pe lângă, de pe lângă, peste, sub, în, prin, printre, între, cu, din, dintre,
printre, fără, despre, înspre, dinspre etc.
2. Prepoziții specifice care cer cazul D.

Ex.: mulțumită, datorită, grație, potrivit, conform, contrar, asemenea, aidoma,

*asemănător, * asemănătoare (provenite din adjective; asemănător poate fi și adverb)
3. Prepoziții nespecifice (când însoțesc o formă neaccentuată a pronumelui personal) care
cer cazul D (preluate de la cazul G)

Ex.: înainte-(mi), înapoia-(ți), dedesubtu-(i), deasupra-(mi), asupra-(ți)/ în față-(mi), în

spatele-(ți), în urmă-(i), în mijlocu-(i), în preajmă-(ți), în cuprinsu-(i) etc.
4. Prepoziții sau locuțiuni prepoziționale care cer cazul G.

Ex.: înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul, asupra, contra, împotriva, împrejurul,

dimprejurul, dinaintea, etc./ în fața, în spatele, în mijlocul, în cuprinsul, în toiul, în
preajma, la dreapta, la stânga, de-a lungul, în susul, în josul, de-a curmezișul, în urma, în
ciuda, în cazul etc.

Părțile de vorbire sunt cuvinte sau locuțiuni (substantivale, adjectivale, pronominale,

verbale, adverbiale, interjecționale, prepoziționale, conjuncționale) care fac parte din 10
clase gramaticale grupate după:

 sensul lexical - ceea ce exprimă

 forma lor - caracteristici morfologice
  posibilitatea de a îndeplini anumite funcții sintactice.

Cel mai important rol în clasificarea părților de vorbire îl are sensul lexical, adică
ceea ce exprimă fiecare parte de vorbire. Astfel:

1. substantivul - indică obiecte (lucruri, ființe, fenomene ale naturii, nume de stări
sufletești, nume de însușiri, noțiuni abstracte etc.);
2. pronumele - ține locul unui substantiv;
3. numeralul - exprimă un număr sau o determinare numerică;
4. adjectivul - exprimă o proprietate a unui obiect;
5. verbul - exprimă o acțiune, starea, mai rar existența;
6. adverbul - exprimă o caracteristică a unei acțiuni sau a unei stări;
7. interjecția - exprimă exteriorizarea unui sentiment, a unei stări fizice sau psihice
sau a unui sunet;
8. articol - parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (un substantiv, un
adjectiv sau un pronume) și marchează diverse funcții gramaticale și stilistice ale
acesteia. Articolul poate fi hotărât sau nehotărât, demonstrativ sau adjectival,
posesiv sau genitival;
9. conjuncția - parte de vorbire neflexibilă. Conjuncția nu are funcție sintactică și are
rol morfologic auxiliar. Conjuncția ”să” se analizează gramatical cu partea de
vorbire pe care o însoțește, se subliniază în predicat, este marcă a modului
conjunctiv. Conjuncțiile sunt numai coordonatoare în propoziție și leagă părți de
propoziție de același fel, și coordonatoare și subordonatoare în frază, leagă fie
propoziții de același fel, fie propoziții aflate în raport de subordonare (o propoziție
subordonată de regenta ei);
10. prepoziția - nu are sens de sine stătător și sunt simple instrumente gramaticale ce
servesc la stabilirea unor raporturi gramaticale. Ele leagă fie atribute de
substantivele sau locuțiunile substantivale pe care le determină (sau de un
înlocuitor al substantivului, pronume sau numeral cu valoare substantivală), fie
complemente de verbele, locuțiunile verbale, adverbele, locuțiunile adverbiale,
adjectivele sau interjecțiile pe care le determină.

Părțile de propoziție sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care îndeplinesc in cadrul
propoziției anumite funcții sintactice.

Clasificare

 principale: subiectul, predicatul

 secundare: atributul, complementul

Părțile de propoziție sunt:

 subiectul (care poate fi simplu sau multiplu)

 predicatul (verbal sau nominal)
  atributul (substantival, apozițional, pronominal, adjectival, verbal, adverbial,
interjecțional)
 complementul (direct, indirect, circ. de loc, de timp, de mod, de cauză, de agent,
condițional, de scop, concesiv, consecutiv)
 numele predicativ (care poate fi simplu sau multiplu)

OBS.: numele predicativ face parte, alături de un verb copulativ, din predicatul nominal.

(sursă: Wikipedia)