Noile

Norme
ortografice, ortoepice,
morfologice
(după DOOM-II)
 1. SEMNE GRAFICE
Alfabetul limbii române
• Pentru cele 5 litere cu semne diacritice (ă, â, î,

ș, ț), semnele au nume:

• Căciulă pentru ă;
• Circumflexul pentru â, î;
• Virguliță pentru ș, ț
 Pronunțarea
Se acceptă citirea literelor consoane:
bî, cî, dî, fî, gî, jî, lî, mî, nî...
Nu se mai rostește ha, ci haș sau hî;
Pentru matematică, fizică se acceptă:
ef, ge, haș, capa, el, em, en, er, es, zet;
 Reguli de pronunțare literară
Accentul: în funcție de uzul literar, normele
actuale recomandă:
*o singură accentuare: adică, aripă, avarie,
caracter, călugăriță, doctoriță, fenomen, miros,
regizor, sever, unic, butelie;
*se admit variante accentuale libere:
acatist/acatist, antic/antic, gingaș/gingaș,
intim/intim, jilav/jilav, profesor/profesor,
trafic/trafic;
 Verbele de conjugarea a III-a , de tipul a
bate,
a duce, a face, a merge au la indicativ și la
conjunctiv prezent , persoanele I și a II-a
plural, accentul pe temă: (să) batem/
bateți , (să) ducem/ duceți , (să) facem/
faceți.
 
 Scrierea cu literă mică sau mare
Scrierea cu majusculă:
-cuvinte care compun formule de politețe:
Domnia Sa, Domnia Voastră, Excelența Voastră,
Sfinția Sa/Ta, Măria Ta, Majestățile Lor Imperiale.
ATENȚIE ! Pronumele de politețe se scriu cu
literă mică: dumneata, dumneavoastră.
NB ! În corespondență, cereri etc., cuvântul cu
care începe prima comunicare după formula de
adresare urmată de virgulă: Domnule Director,
Subsemnatul... , Vă rog să binevoiți...
-numele proprii simple, iar cele compuse numai
la primul termen când numesc organisme de
conducere sau compartimente de instituții:
Direcțiunea, Secretariat, Consiliul de
administrație, Consiliul pedagogic, Comisia
diriginților, Comisia metodică a profesorilor de
limba și literatura română;
-denumirile marilor epoci istorice: Evul Mediu,
Războiul de Treizeci de Ani, Războiul celor Două
Roze, Antichitatea
ATENȚIE ! Dar se scriu cu literă mică: sclavagism,
feudalism, capitalism.
Scrierea cu literă mică:
-denumirea disciplinei, de funcții, rang, luni ale
anului: geografia, istoria; ministru, general,
președinte, premier, primar, prim-ministru,
voievod, vodă; aprilie, mai, ianuarie.
ATENȚIE ! În tabele, dacă e primul sau singurul
cuvânt în rubrică, se scrie cu majusculă;
În catalog, denumirea disciplinei se scrie astfel:
dacă este scris cuvântul „Disciplina”, adăugăm
denumirea cu literă mică – istoria, dacă lipsește
cuvântul „Disciplina”, atunci scriem cu majusculă
– Istoria.
NB ! Corect: Catalog, nu Registru !
Scrierea cuvintelor compuse
Adjective:
-bine-crescut „cuviincios”, dar bine crescut
„dezvoltat bine”; bine-cunoscut „celebru”; bine-
venit „oportun”, drept-credincios, nou-născut,
nou-venit, propriu-zis, sus-numit.
Adverbe:
-diseară, dedesubt;
-azi-noapte, mâine-dimineață, după-amiază,
după-masă „în a II-a parte a zilei”.
ATENȚIE ! Dar corect: după prânz
Pronume și adjective pronominale:
-niciunul/ niciuna (niciunuia) (N-a venit
niciunul);
Niciun/nicio (niciunui/niciunei) (Nicio eleva nu a
venit);
-nici un (Nu e nici un om prost, nici un incult;
nici un frate, nici mai mulți);
-nici unul (Nu-mi place nici unul, nici celălalt);
-nici o (Nici o elevă, nici celelalte nu s-au
prezentat).
Substantive:
-prim-procuror, prim-ministru, prim-solist,
prim-plan, prim-viceprim-ministru, viceprim-
ministru;
-bun-rămas „adio”, cuvânt-înainte „prefață”,
watt-oră, mai-mult-ca-perfectul.

Scrierea locuțiunilor:
-În odată ce (locuțiune conjuncțională), odată cu
(locuțiune prepozițională), dintr-odată (locuțiune
adverbială), cuvântul odată se scrie într-un
cuvânt.
 Despărțirea în silabe și la capăt de rând

*Nu se desparte la sfârșit de rând numele

proprii de persoane și se recomandă să nu se
separe de la un rând la celălalt nici prenumele
de numele de familie (Ele-na, Ma-ria; Ion-
Munteanu);
*Se tolerează plasarea pe rânduri diferite a
numelor compuse de instituții.
(Monitorul/Oficial; Roman/S.A)
 Despărțirea în interiorul cuvintelor
*Regula generală și obligatorie a despărțirii
cuvintelor la capăt de rând este interdicția de a
lăsa la sfârșit de rând sau la început o secvență
care nu este silabă, cu excepția ortogramelor
formate cu prepoziția dintru și întru (dintr-/un,
într-/însa) la care totuși se recomandă evitarea
despărțirii.
Ex: o-biect şi nu ob-iect, su-biect şi nu sub-iect
*Normele actuale prevăd despărțirea după
pronunțare, dar este acceptată și despărțirea
după structură.
ATENȚIE ! În predare, pentru a evita instaurarea
unei confuzii este bine ca elevului să i se
precizeze regula despărțirii numai după
pronunțare, lăsând deoparte ceea ce este
acceptat. Precizarea se acceptă nu trebuie
interpretată ca o posibilă înlocuire a normei care
este despărțirea după rostire, ci doar ca un fapt
care nu este considerat greșeală.
**Despărțirea după structură:
ast-fel, hand-bal;
trans-borda, trans-misibil, trans-portabil,
trans-frontalier, trans-planta.
 Câteva norme morfologice

Adverbe și locuțiuni:
*Norma literară condamnă folosirea lui ca și în
loc de ca pentru evitarea cacofoniilor. De
exemplu: construcții de tipul A fost numit ca și
consilier
ca consilier pot fi înlocuite cu construcții directe
precum: A fost numit consilier sau în calitate de
consilier.
 Articolul și desinența de gen și număr
*Se recomandă atașarea fără cratimă a articolului
și desineței la împrumuturile neadaptate care se
termină cu litere din alfabetul limbii române
pronunțate ca în română: trendul, week-endul,
bossul, curriculumul; trenduri, week-enduri.
*Se păstrează atașarea cu cratimă la
împrumuturile recente a căror finală prezintă
deosebiri între scriere și pronunțare sau care au
finale grafice neobișnuite la cuvinte românești:
bleu-ul, show-ul (șoul), site-ul (saitul), mouse-
ul (mausul), service-ul (servisul).
Numeralul
*Se acceptă la numeralul ordinal întâi forma de
feminin întâia când se află după un substantiv
feminin, de exemplu: clasa întâia.
Notă: Precizarea se acceptă nu trebuie
interpretată ca o înlocuire a normei care cere
forma invariabilă întâi, ci doar ca un fapt care nu
mai ete considerat greșeală.
*Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni
trebuie folosit numeralul ordinal și nu cel
cardinal: întâi decembrie, Întîi Mai, nu unu
decembrie, Unu Mai.
*Numeralul cardinal „12” și cel ordinal
corespunzător trebuie folosit la forma de
feminin atunci când se referă la substantive
feminine: ora douăsprezece, douăsprezece mii
de lei, clasa a douăsprezecea (dar se acceptă și
formele de masculin în indicarea datei:
doi/doisprezece/douăzeci și doi mai.
În texte, cu excepția documentelor bancare, se
recomandă scrierea numeralelor:
-până la 10 cu litere;
-peste 10 cu cifre, de exemplu: Alfabetul limbii
române are 31 de litere dintre care opt sunt
litere-vocale.
 Substantivul
*În ceea ce privește forma de plural în -e sau –i
la unele substantive feminine sau în –uri sau –le
la unele neutre, sunt admise ambele forme
literare libere, cu preferință pentru prima
indicată în dicționar:
-feminine: căpșuni/căpșune, cireși/cireșe,
coarde/corzi, coperte/coperți, găluște/găluști;
-neutre: niveluri/nivele, tuneluri/tunele.
*în schimb, se admite o singură formă la unele
substantive:
-feminine: monede, poieni, țigănci;
-neutre: chibrituri, seminare.
 Verbul
*Verbul a continua are la indicativ și conjunctiv
prezent, pers.I singular forma eu (să) continui
(nu continuu).
*a decerna trebuie conjugat cu sufixul –ez: eu
(să) decernez (nu decern);
*a absolvi trebuie conjugat fără sufixul –esc: eu
(să) absolv (nu absolvesc);
*a mirosi la indicativ prezent, pers. a III-a plural
(ei) miros (nu miroase).
 î
Scriem î:
 la începutul şi sfârşitul cuvintelor

Ex: a începe, înlocuire, a coborî

 în cuvintele formate prin derivare

Ex: a reîncepe, neînţelegeri, a reîncărca

 în cuvintele compuse

Ex: bineînţeles
 â
Scriem â
în interiorul cuvântului cu excepţia
cazurilor menţionate mai sus.
Ex: cuvânt, a întârzia, când, până
Este exclusă scrierea cu â la
începutul sau sfârşitul cuvântului.
 Verbul a fi
Prezent
Eu sunt
Tu eşti
El este
Noi suntem
Voi sunteţi
Ei sunt
Categoric greşită este forma eu sânt