Contabilitatea este la prima vedere un domeniu greu de perceput

de mediul social, dificilă, cu o interfață pentru asimilare deloc

interactivă, iar baza cunoștințelor esențiale pentru a face față
înțelegerii corecte și aplicării cu utilitate trebuie să fie solidă.
Or, produsele contabilității sînt doar niște cifre, parcă nimic mai
mult. Și totuși, aceste cifre exprimă adevărul. Fie că iubim sau
nu prea iubim cifrele, acestea ne dirijează viața, ne restrîng
plăcerile, ne semnalează abuzurile din cont, ne dau fiori cînd
soldul de pe card trece pe debit sau cînd bancomatul ne
scrîșnește din spatele ecranului anunțîndu-ne despre lipsa de
fonduri. Deseori managerii scriu pe rețelele de socializare că
urăsc contabilitatea. Poate de aceea că îi guvernează, îi domină,
îi observă și le spionează fiecare mișcare. Cel puțin într-o lume
civilizată. Mișcări bănești, mișcări lumești... Pentru început,
avînd în vedere că fiecare dintre noi, indiferent de profesie
“conduce” o contabilitate personală, primară, aș adresa
întrebarea mea preferată, cum o fac în cadrul primului curs de
contabilitate la ASEM: Cui și la ce servește contabilitatea?
Răspunsurile Dumneavoastră probabil ar fi diferite și foarte
variate, așa cum sînt și cele primite de la studenți. În funcție de
distanța la care se situează studentul față de profesia contabilă
părerile se împart de la foarte utilă pînă la aceia că contabilitatea
este un rău necesar, iar veștile contabile previzionează și anunță
falimentul. La fel este și în mediul de afaceri. La orice
întreprindere auzim replici in adresa contabilului, fie că este
ridicat în slăvi, fie că este total ponegrit. Unii văd în contabil o
panacee care poate rezolva toate problemele contabile, fiscale și
financiare, alții o frînă în calea dezvoltării afacerii. Or, profesia
de contabil în cadrul entității se diferențiază de celelalte profesii.
Daca într-o incintă căutați un contabil, fiți atenți la discuții.
Intrun birou anume este o persoană care, vorbind la telefon
spune întruna aceleași lucruri: Va rog sa-mi aduceți factura
fiscală, bonul nu este stampilat, nu sînt toate documentele, am
nevoie de acte pentru raportare, etc. etc. Personajul in cauza este
contabilul. Este, dacă vreți, ca un portar la fotbal – toți jucătorii
au scopul principal să marcheze goluri și doar portarul să nu
permită acest lucru. Dar nici o echipă nu va juca fără portar. Un
contabil bun face cît o jumătate de firmă. Mulți văd
contabilitatea doar ca pe un instrument pentru calcularea taxelor
și a impozitelor, ca o povară, o piedică pentru cei care încearcă
să deruleze o afacere profitabilă. Din același unghi de vedere,
contabilul este emisarul de vești rele: impozit, TVA, CNAS,
taxe, amenzi etc. El face o munca “nefolositoare” firmei, cere de
la fiecare angajat (adică de la cei care cu „adevărat” fac afacerea
să meargă) să-și documenteze orice acțiune, să întocmească acte
peste acte, care de care mai sofisticate, să justifice orice bănuț
cheltuit sau încasat. Mai apoi aceste acte le buchisește, prin niște
formule necunoscute oamenilor obișnuiți le adună și le
înmulțește, dar mai ales, le scade și le împarte ca pînă la urmă să
ajungă la rezultate și verdicte surprinzătoare si departe de cele
așteptate. Este un punct de vedere total fals. Managerii, patronii
care nu au cunoștințe despre contabilitate și rolul ei în entitate o
consideră ca pe ceva impus, și nu ca pe ceva ce aduce valoare
întreprinderii. În consecință, aceste entități au cel mai mult de
suferit.