DIN ISTORIA SATULUI BUBUIECI

Comuna Bubuieci, localitate suburbană a Chişinăului, este situată la 0,5 km de capitala

Republicii Moldova, într-o vale de pe partea stângă a râului Bâc. În imediata vecinătate
a comunei se află localităţile Bâc şi Humuleşti.
Bubuiecii este un sat frumos, cu vii şi livezi, care se rânduiesc cu câmpuri de arătură şi
semănături. Bubuiecii este un sat de oameni harnici şi cuminţi, mulţi dintre ei având
mult har şi înţelepciune.

Astăzi comuna Bubuieci are o suprafaţă de 10,8 km2. Distanţa

până la Chişinău este de 0,5 km. Satul numără 1 582 de gospodării. Şcoala medie din
localitate este condusă de dna Elena Ţaulean. În fruntea primăriei se află dl Ion
Şaranuţă. În sat mai există două grădiniţe de copii, o şcoală de meserii şi două
biblioteci. Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în 1830. Strada
principală a satului poartă numele Toader Bubuiog.
Până nu demult cunoşteam foarte puţin din istoria satului. Însă datorită unei munci de
cercetare a membrilor cercului de istorie s-a putut afla că primul document care
aminteşte de moşia şi satul Bubuieci datează din 22 aprilie 1518, când domnul Ţării
Moldovei Bogdan Voievod, fiul lui Ştefan cel Mare, întăreşte lui Toader Bubuiog,
pârcălab de Cetate Nouă (Roman), trei locuri de pustie; un loc pe Bâc, între Drăgan şi
Purcel, altul, pe Cahul, în jos de Traian, care se numeşte „La Fântâna cea Mare”, şi al
treilea, la capătul de jos al moşiei unui boier cu numele Bileaua. Toader Bubuiog este
unul dintre cei mai vechi proprietari ai ocinei satului.
Între anii 1515 şi 1524, în hrisoavele domneşti Toader Bubuiog este menţionat ca
pârcălab, din 1525 apare ca logofăt. Satul Bubuieci cu denumirea actuală îi este
reconfirmat lui Toader Bubuiog şi de către domnul Ştefaniţă Vodă (1517-1527). Ulterior,
„dreapta ocină satul Bubuiogi” a lui Toader Bubuiog este confirmată mănăstirii Humor.
În urma cercetărilor efectuate, elevii au descoperit unele date despre mănăstirea
Humor. Este ridicată pe coama unei coline, la o distanţă de 5-6 km de orăşelul Gura
Humor, în pitorescul sat Mănăstirea Humor, judeţul Suceava. Biserica mănăstirii Humor,
înconjurată de arbori şi pajişti, este una dintre cele mai vestite ctitorii din perioada
Evului Mediu românesc.
Alături de bisericile mănăstirilor Voroneţ, Moldoviţa, Arbore şi Suceviţa, biserica
mănăstirii Humor se numără printre cele cinci locaşuri sfinte pereţii interiori şi exteriori ai
cărora sunt împodobiţi cu fresce bizantine, fapt ce le distinge de toate celelalte biserici
din lumea ortodoxă.
Arhitectura bisericii mănăstirii Humor prezintă un interes aparte. Aici, pentru prima dată
în construcţia bisericilor din Moldova, apare pridvorul deschis şi o încăpere nouă la etaj
numită tainiţa (veşmântărie-tezaur). Fresca exterioară de la Humor, pictată în 1535 de
Toma zugravul din Suceava, deschide şirul bisericilor pictate în întregime în exterior.
Din pisania săpată în piatră, aşezată la intrare, pe peretele exterior al sfântului locaş,
aflăm că biserica a fost ridicată în 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog, „prin
voinţa şi cu ajutorul blagocestivului domn Petru voievod”. Sfântul locaş a fost construit
la o distanţă de cca 300 metri de ruinele unei vechi biserici mănăstireşti, ctitorită încă pe
vremea lui Alexandru cel Bun (1399-1432).
Mănăstirii Humor i-a fost dăruită şi ocina Bubuieci. În 1539, în gropniţa bisericii, a fost
înmormântat ctitorul sfântului locaş Toader Bubuiog cu soţia sa Anastasia.
În calitate de mare dregător, Toader Bubuiog a slujit la patru voievozi ai Ţării Moldovei:
Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea, Ştefaniţă Vodă şi Petru Rareş.
În curând, un grup de elevi şi profesori din sat vor efectua o excursie pe ruta Bubuieci-
Chişinău-Suceava-mănăstirea Humor. Prin această acţiune, se va demonstra încă o
dată că istoria noastră este strâns legată de trecutul întregului neam românesc; că
nimeni nu poate trăi fără idealuri, fără lucruri sfinte, fără a-şi cunoaşte istoria.
Bubuiecii, o suburbie a municipiului Chişinău, rămâne un sat cu tradiţii şi obiceiuri
frumoase, moştenite din cele mai vechi timpuri, din anii de glorie a strămoşilor noştri.

Maria EREMIA, profesoară de istorie, corn. Bubuieci, mun. Chişinău

Rev. Cugetul, nr.3(30), 2006, P.76.

Primul document care atestă satul Bubuieci datează

22 aprilie 1518, când domnitorul Moldovei bogdan îi întăreşte „Iui Toader

Bubuioc,pârcălab de Cetate Nouă, trei locuri de pustie … printre care şi cel de pe Bâc
cu denumirea Bubuiogi”. Dicţionarul geografie al Basarabiei din 1904 localizează satul
Bubuieci în jud. Chişinău, volostea Mereni, având 95 case cu 703 desetine de pământ

proprietar Gheorghe Stroiescu

Fondat între 1850-1908, de către câteva familii strămutate aici pentru a lucra pământul,
sătucul Bâc a împrumutat numele râuleţului pe a cărui maluri se întinde. În 1933 satul
avea 273 locuitori, dar populaţia scade în timpul războiului din 1941-1945 şi a foametei
din 1946-1947, astfel că la sfârşitul sec. XX satul Bâc, era un sat mijlociu cu 211
gospodării şi peste 1,450 locuitori.

Cercetătorul istoric Vladimir Nicu descoperă în darea de seamă a zemstvei din Chişinău
în care se menţionează

localitatea Maloharuzino peste care a dat o epidemie şi care apare sub denumirea de
Humuleşti din 1933. În 1973 satul avea 264 locuitori exista o şcoală, o bibliotecă. Prin
cu privire la organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nr. 191-XIV din
12.11.1998, satele Humuleşti şi Bâc au fost incluse în componenţa comunei Bubuieci.