Bogdan Vodă 

este satul de reședință al comunei cu același nume din județul

Maramureș, Transilvania, România. Începând cu data de 16 iulie 1973[2] satul Bogdan Vodă
(Maramureș), alături de alte 13 localități, se declara, experimental, sat de interes turistic denumit "sat
turistic".[3]

Cuprins

 1Etimologie
 2Date geografice
 3Istoric
 4Populația
 5Structură etnică și religioasă
 6Monumente istorice
 7Obiective
 8Vezi și
 9Note
 10Lectură suplimentară
 11Legături externe
 12Galerie de imagini

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Etimologia numelui localității: din n. pr. Bogdan (< sl. Bog „Dumnezeu" + dan „dat, dăruit") + Vodă
„domnitor" (< sl. (voje)voda "conducător").[4]

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Localitatea este situată pe Valea Izei, în partea de sud-est a județului Maramureș, la 87 km de
municipiul Baia Mare înspre Vest, si 43 km de municipiul Sighetu Marmației, și frontiera
cu Ucraina înspre Nord, înspre Nord prin DJ188 drum județean care traversează localitatea.
Distanța până la orașul Viseu de Sus poate fi parcursă în mai puțin de 30 de minute fiind la doar 17
km distanță cu acces direct din localitate prin DJ186 sau prin orașul și zona turistică Borșa care se
află la 39 de km distanță.
Este la o distanță de apoximativ 187 km de aeroportul internațional Cluj Napoca, autostrada A3 și
110 km de municipiul Bistrița. Se poate ajunge în aproximativ o oră și în Bucovina. Sunt 207 km,
care pot fi parcursi în 3-4 ore, până în municipiu Suceava.
În această zonă valea se lărgește puțin, iar dealurile mai joase comparativ cu împrejurimile
muntoase (dar ajungând până la 600 m altitudine) și mai puțin împădurite, dovedesc o activitate
economică intensă încă din Evul Mediu. Aici se varsă pârâurile Ieudișor și Valea Satului în râul Iza,
fiind prin urmare un punct important la confluența drumurilor care duc spre Ieud, și care fac legătura
cu Valea Vișeului.
Agricultura zonei e reprezentată mai ales de livezi de pomi fructiferi și fânațe pe dealuri, iar în vale
terenul e potrivit pentru cultivarea cartofilor sau activități horticole.
Munții Țibleș cu o altitudine de peste 1800 m se pot vedea înspre sud-est, iar Munții Rodnei cu vârful
Pietrosu (2303 m altitudine) înspre est.
Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn „Sf. Nicolae”

Dealul din malul Izei pe care se află ruinele reședinței voievodale

Săpăturile arheologice din zona Zneamăn au relevat existența așezării încă din epoca bronzului, dar
și din epoca ulterioară a fierului (Hallstatt).
Localitatea s-a numit în trecut Cuhea, fiind menționată pentru prima oară sub această denumire
în 1352 (Kohnya). [5]
A fost pentru o perioadă locul de reședință a voievozilor români din Maramureș. In acea vreme a fost
ridicată o fortificație pe malul înalt al Izei, dinspre miazăzi, cercetată cu ocazia săpăturilor
arheologice din 1984 conduse de Radu Popa pe locul numit Grădina lui Cârlig și o biserică din piatră
în lunca Izei, ale caror ruine se mai pot vedea și acum.
De aici a plecat în 1359, împreună cu oștenii săi cei mai de seamă,
voievodul Bogdan către Moldova.
În 1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă
Vișeele, Moisei, Borșa, Săliștea de Sus și Săcel ) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de
Anjou lui Balc si Drag, nepoții lui Dragoș Vodă alungați din Moldova de Bogdan, și ctitori ai mănăstirii
din Peri, drept recompensă pentru pagubele suferite.
Ultima năvălire a tătarilor din 1717 a trecut prin foc bisericile de lemn din Maramureș, atunci arzând
și biserica de lemn din Cuhea. Aici, pe locul vechii biserici a fost construită actuala biserică de
lemn cu hramul „Sf. Nicolae” la 1718 specifică arhitecturii maramureșene.
Dar și existența acestei biserici, bine păstrată până acum, a fost marcată de tulburări. În perioada
1992-1994 s-a început construcția noii biserici de zid, care sa fie suficient de încăpătoare pentru
comunitatea ortodoxă din comună. Dar biserica veche era propusa pentru lista monumentelor
UNESCO, iar regulamentul nu permite amplasarea construcțiilor într-o zonă de protecție de 100 m.
Cu toate eforturile preotului, care a găsit mai multe soluții de amplasare a bisericii în zona centrului
satului, nu s-a găsit susținere din partea autoritaților. Acestea recomandau contrucția la capatul unui
cimitir mărginaș, soluție care nu era acceptată de săteni, pentru că biserica reprezintă în mod
tradițional centrul comunității. Atunci, sub presiunea nevoii de a avea o biserică nouă, s-a început
construcția lângă biserica veche. Acest fapt i-a afectat statutul, astfel că una dintre cele mai
frumoase biserici maramureșense nu a reușit să intre în patrimoniul UNESCO. (Se poate menționa
că biserica nouă nu este singura construcție din perimetrul de protecție, pentru ca în acea zona se
află și case.)
Credincioșii greco-catolici, care reprezintă aproximativ 4,25% din populația comunei, au solicitat
retrocedarea bisericii monument. După un șir de procese la Vișeu, Sighet, Baia Mare și Cluj, au
obținut dreptul de folosință al bisericii. Comunitatea greco-catolică a încercat să execute silit decizia
de la Cluj, încercare oprită cu forța de câteva sute de credincioși ortodocși în frunte cu preotul
ortodox din sat. Autoritățile locale aflate la fața locului nu au intervenit în sprijinul aplicarii deciziei
curții. [6]
Parohia greco-catolică s-a adresat CEDO, unde a obținut câștig de cauză în data de 19
noiembrie 2013. Curtea Europeană a dispus ca autoritățile române să întreprindă toate măsurile
care se impun pentru aplicarea în cel mai scurt timp posibil a hotărârii judecătorești din 29 ianuarie
1998 a Curții de Apel Cluj.[7]
În istoria recentă a localității s-a remarcat personalitatea lui Vasile Deac zis "Moșu", care a condus
comuna Bogdan Vodă timp de 3 decenii, trecând prin multe evenimente și schimbări, inclusiv cele
din 1989. Figură sobră și plină de înțelepciune, amintind de "sfatul bătrânilor" cel din vremurile de
demult, el va lăsa moștenire noilor generații, alături de casa tradițională în care locuiește și care a
fost inclusă în patrimoniul național, monumentul voievodului Bogdan I și biserica cea nouă al cărei
ctitor este.
În anul 1930 satul Bocicoiel este alipit comunei Bogdan Vodă.
În perioada comunismului în localitate și-a desfășurat activitatea o fabrică de prelucrare a fierului
prelucrat din minerul de fier extras din minele din județ (din Munții Maramureșului). Se produceau
aici șuruburi și alte piese pentru aparate industriale. Exista și activitate agricolă în localitate pentru
cei care nu erau angajați în fabrică.
Fabrica era singura de acest gen de pe Valea Izei deci a transformat localitatea într-un centru
industrial pe acele vremuri.
În perioada comunistă mai funcționa și un spital de mici dimensiuni, halta feroviară (Bocicoiel),
secție de pompieri și o filiala a Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) de asemenea cum este
menționat mai sus se începeau lucrările de descoperirea a sit-ului istoric.
Localitatea era în plină dezvoltare.
Începând cu ultimii ani ai perioadei comuniste săpăturile arheologice au fost abandonate și nu au
mai fost redeschise nici până azi, fabrică închisă și vândute aparatele industiale la fier vechi apoi
privatizată pentru a se transforma acum într-un depozit, spitalul a fost mutat în localitatea vecină, și
la Halta feroviară Bocicoiel este tot mai puțin utilizată. Agricultura s-a restrâns la activitatea
gospodăriilor care își produc strictul necesar fără a genera vreo activitate economică.
CEC Bank își desfășoară activitatea în continuare. În cladirea Primăriei este si un și un
bancomat BCR accesibil non-stop. Sectia de pompieri acum din cadrul ISJU (Inspectoratul județean
pentru situații de urgență) funcționează în continuare și i-a fost suplimentată activitatea în 2014 cu
serviciul ambulator de urgență SMURD.

Populația[modificare | modificare sursă]
Grupul statuar Bogdan Voievod

Locuitorii satului au fost în majoritate covârșitoare români în toate vremurile, cu o minoritate

evreiască care a crescut de la 15 persoane în 1771 la 320 în 1900. Majoritatea acestora apar la
recensământele făcute după limba vorbită, ca germani (limba idiș fiind un dialect german) sau mai
ales maghiari, numărul lor putând fi aflat numai la recensămintele după religie. Cea mai mare parte
a evreilor au pierit în cursul genocidului organizat de Germania național socialistă și aliații ei din
Ungaria în anii 1941 - 1945, mai ales după primăvara anului 1944. La capătul războiului au revenit în
comună 30 de supraviețuitori. Aproape toți au emigrat, mai ales în Israel.[8] Celelalte minoritați au
fost cu totul sporadice.
Pentru anul 1771 în Cuhea sunt menționate 335 de persoane ne-nobile, dintre care 39 de iobagi și
10 jeleri, aceștia din urmă nefiind localnici ci veniți în sat. În altă parte se spune că se găseau și 39
de slugi, care dacă nu sunt aceiași cu cei menționați ca iobagi, fac un total de 88 oameni ne-liberi și
247 țărani liberi. Dacă la aceștia adaugăm nobilii, care în satele maramureșene se găseau în număr
mare, deducem ca mai puțin de o cincime vor fi fost ne-liberi, foarte puțini pentru acea vreme.
Economia agricolă a zonei se baza deci pe munca țăranilor liberi.
Evoluție demografică
Începând cu ani 2008-2010 s-a produs un regres al numărului de locuitori tot mai semnificant.
Datorită oportunităților de muncă în străinătate și a condițiilor de trai din alte zone tot mai mulți tineri
aleg să plece din localitate și față de alte perioade în care plecau să lucreze sezonieri, acum puțini
dintre ei aleg să se întoarcă în localitate și să-și întemeieze o familie în Bogdan Vodă.
În tabelul de mai jos s-a notat numărul de locuitori declarați la recensăminte sau estimați pentru
perioadele istorice. *inclusiv sat Bocicoiel

177
Anul 1827 1881 1900 1930 2002 2011
1

Număr de
329 1315 1573 2180 4361 3411 3208
locuitori
Structură etnică și religioasă[modificare | modificare sursă]
La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.180 locuitori, dintre care 1.861 români și 319
evrei.[9]
Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.602 greco-catolici, 321 mozaici, 210 ortodocși și
47 adventiști.[10]
La recensământul din anul 2002 populația totală a fost 3.411 locutori, din care 3.403 români, 2
maghiari și 1 ucrainean.
După religie, au fost 3.128 ortodocși, 145 greco-catolici, 55 adventiști de ziua a șaptea, 18
penticostali, iar 64 nu și-au declarat religia.
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bogdan Vodă se ridică la 3.208
locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.411 locuitori.
Majoritatea locuitorilor sunt români (97,13%). Pentru 2,87% din populație, apartenența etnică nu
este cunoscută.[11] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,59%),
dar există și minorități de greco-catolici (3,15%) și adventiști de ziua a șaptea (2,46%). Pentru 2,87%
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

 Ansamblul așezării voievodale „La podeț” (Epooca Bronzului);[13]
 Mănăstirea Cuhea (sec. XIII-XIV);[13]
 Biserica de piatră (sec. XIII-XIV), necropolă medievală (sec. XIII-XIV);[13]
 Așezarea fortificată de la „Grădina lui Cârlig” (sec. XIII-XIV);[13]
 Biserica de lemn “Sf. Nicolae” (1718);
 Casa de lemn Deac Vasile Moșu (1780);
 Casa „Buftea” (1799) [1]
 Grupurile statuare „Bogdan Voievod”

Obiective[modificare | modificare sursă]

Planul bisericii vechi de piatră, sec. XIII

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” datată la 1718 - a fost declarată Monument istoric prin
Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național. Biserica este
construită din lemn de brad, are o bogată colecție de icoane pictate pe lemn și sticlă în stil
maramureșan și un scaun arhieresc sculptat. Este una din cele mai frumoase construcții de lemn,
lăcaș de închinăciune și printre cele mai valoroase monumente de lemn din România.
Ruinele resedinței feudale din sec. XIII-XIV de pe Dealul Cetății, pe malul din partea de miazăzi a
Izei și urmele unei biserici de piatră - mănăstire domnească, cea mai veche biserică de zid din
Maramureș, în lunca Izei langă biserica din lemn care a fost folosită de credincioșii comunei în
vremea cînd biserica cea nouă era în construcție.
Casa de lemn a lui Deac Vasile "Moșu", monument etnografic, atât exteriorul cât și interiorul
păstrând toate caracteristicile arhaice ale spațiului de locuire tradițional
Grupul statuar Bogdan Voievod, opera sculptorului maramureșan Ioan Marchiș. Monumentul a
fost inaugurat la 29 iunie 2008 de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.