Bălți (în rusă Бельцы, în ucraineană Бєльці, în poloneză Bielce) este un oraș cu statut de municipiu,

reședința Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul se află în mijlocul stepei Bălțului cu un

relief de câmpie fragmentată, la 138 km nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE),
vama Sculeni, și 120 km de la frontiera cu Ucraina, vama Otaci. Se învecinează cu
orașele Fălești, Glodeni, Rîșcani și Sîngerei, care se află la o distanță de 20–40 km. Municipiul Bălți este
al treilea centru urban după mărime și populație în Republica Moldova, surclasat doar
de Chișinău și Tiraspol.[5] Are în componență comunele Sadovoi și Elizaveta. În context teritorial orașul
se împarte în 3 sectoare planimetrice: Centru (inclusiv
cartierele Țigania, Teioasa și Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar și Dacia); Slobozia și
două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante
râuri care trec prin oraș sunt Răut și Răuțel. Ca infrastructură, lungimea totală a drumurilor din municipiu
este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 m². Localitatea este un important nod de transport din nordul
republicii, cu o infrastructură de transport dezvoltată care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu
toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.
Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor
împotriva Imperiului Otoman din 1620. În 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și
Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinind mănăstirii
Sfântului Spiridon din Iași. În 1779 evrei se instalează la Bălți, drepturile lor fiind regulamentate
conform acordului din 1782.[6] În 1817 - 244 familii evreiști trăiau la Bălți. În 1812 este anexat
de Imperiul Rus odată cu partea de răsărit a Moldovei (atunci denumită Basarabia ca gubernie),
mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei, instalându-se
atunci în oraș, astfel că la sfîrșitul secolului XIX populația băștinașă moldoveană devine minoritară.
Spre sfârșitul secolului 19 mai mult de jumate de populație a orașului constituiau evrei.[7] Ca urmare
a unirii primei Republici Moldova cu România, orașul intră în componența României în 1918,
devenind reședință de județ. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia
devine o parte a Uniunii Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (acei băștinași
care fuseseră slujbași ai administrației românești, preoți, rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră
de colectivizare sau de Holodomor, așa-zișii „chiaburi” (1949, Operațiunea Sud), reprezentanții
cultului Martorii lui Iehova (1951, Operațiunea Nord) a fost deportată în Kazahstan și Siberia, fie ca
deținuți în Gulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. Mulți evrei au fugit în Bucovina după întrarea
trupelor sovietice în Bălți.[8] În 1941 la Limbeni pe lângă Bălți a fost organizat unul din trei lagăre de
concetrare evreilor bălțeni.[9] "In lagarul de linga Balti nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost
un lagar de concentrare in care nici macar nu a fost nevoie de gazare."[10]. Acolo oameni stateau la
un loc, adusi ca niste vite de prin tirgurile din jur si chiar din sate, acolo pe unde se mai aciuasera
citiva. Erau zile in care mureau cu zecile inghetati de frig sau de foame. "Caci primul lucru pe care
trebuiau sa-l faca premilitarii dimineata era "curatenia". Adica sa-i ia din lagar pe evreii morti si sa-i
duca intr-o padure din apropiere. "Erau zvirliti intr-o borta mare, plina cu var, ca sa arda". [11] În
1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deținuți 50,000 de prizonieri
români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din cauza condițiilor, bolilor sau erau
executați, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă. Supraviețuitorii au fost
exilați în Siberia sau Asia Centrală. În regimul comunist, orașul a devenit un centru industrial
important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la
sate, fie rusească sau ucraineană.
La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, astfel: 144,2
mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși - 110
961 persoane (86,98%). În ianuarie 1995 localitatea Bălți devine municipiu. Primarul orașului
este Nicolai Grigorișin, care ocupă această funcție din 2015.

Cuprins

 1Geografie
 1.1Relief
 1.2Geologie
 1.3Sol
 1.4Climă
 1.5Hidrografie
 1.6Flora
 1.7Fauna
 2Istorie
 2.1Atestarea localității
 2.2Perioada fanariotă
 2.3Perioada țaristă
 2.4În componența României Mari
 2.5Perioada sovietică. Al doilea război mondial
 2.6După proclamarea indepedenței
 3Administrație
 3.1Primărie
 3.2Consiliul municipal
 3.3Societatea civilă
 3.4Împărțirea teritorială
 3.4.1Centru
 3.4.2Pământeni
 3.4.3Slobozia
 4Stemă și drapel
 5Armată
 6Arhitectură
 6.1Dezvoltarea arhitecturală
 6.2Monumente istorice și arhitectonice
 6.3Alte obiective de importanță arhitecturală
 7Demografie
 7.1Dinamica populației
 7.2Structura pe grupe de vârstă și sexe
 7.3Structura etnică
 7.4Structura lingvistică
 7.5Religia
 7.6Structura economică a populației
 8Cultură
 9Mass-media
 9.1Ziare
 9.2Televiziune
 9.3Radio
 10Știință
 11Educație
 11.1Învățământ
 11.2Biblioteci
 12Sport
 13Sănătate
 13.1Medicină veterinară
 14Economie
 14.1Industrie
 14.2Agricultură
 14.3Zona economică liberă „Bălți”
 14.4Infrastructură
 15Turism
 16Transport
 16.1Transportul aerian
 16.2Transportul feroviar
 16.3Transportul public intern
 16.3.1Autobuze
 16.3.2Troleibuze
 17Relații externe
 17.1Orașe și comunități înfrățite
 17.2Consulate
 18Personalități
 19Vezi și
 20Referințe
 21Bibliografie
 22Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia municipiului Bălți.
Suprafața municipiului Bălți este de 7801 ha, dintre care: orașul Bălți - 4143 ha, satul Elizaveta -
2677 ha, satul Sadovoe - 980 ha .[12] Fondul funciar este structurat astfel: terenuri cu destinație
agricolă - 3 331 ha; terenuri ale localităților - 2 669 ha; terenuri destinate industriei, transporturilor,
comunicațiilor și cu altă destinație specială - 990 ha; terenuri ale fondului silvic și destinate protecției
mediului - 530 ha; terenuri ale fondului apelor - 275 ha; terenuri destinate fondului de rezervă – 6 ha.
[13]

Relief[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Câmpia Bălțului.

Harta fizică a orașului Bălți

Municipiul Bălți este o parte a câmpiei ondulate a Bălțului. La sud se întinde podișul Ciuluc-Soloneț.
[14] Astfel, teritoriul localității se caracterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și
versanți asimetrici.[15] Centrul geografic al urbei reprezintă o morfostructură negativă sub formă de
un amfiteatru mare cu laturile puternic ridicate, format de albia râului Răut. Versanții din stânga
râurilor Răut și Răuțel sunt domoli, pe când cei de dreapta - abrupți.[15][16] Din cauza defrișărilor,
ridicarea nivelului apelor subterane și a densității sporite a construcțiilor, versanții abrupți sunt
afectați de alunecări de teren. În cadrul orașului sunt trei zone în care alunecările se manifestă mai
intens: partea inferioară a coastei Răutului din cartierul Soroca, versantul drept al Răuțelului din
cartierele Bălții Noi, Berestecico și Țigania.

Geologie[modificare | modificare sursă]
Până la mijlocul pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape
întreaga suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl
înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților.[16] Depozitele
geologica în care a fost sculptat relieful actual s-au format în perioada Neogenă, epoca Miocenă,
etajul Sarmațian, subetajele Basarabian și Volhynian, acum 13,8-10 milioane ani în urmă. Sub
acumulările aluviale, în văile râurilor Răut și Răuțel se află resturi de moluște din Sarmațianul inferior
ce au format calcare cochlifere, detritice și oolitice. Dealurile sunt alcătuite din argile carbonatice gri-
verzui, intercalații de argile, aleurite și nisip, deasupra cărora s-au depus argilele
lessoidale din perioadele glaciare cuaternare.[17]
Seismicitatea municipiului Bălți este determinată în special de cutremurele subcrustale de adâncime
intermediară ale căror epicentre sunt adesea localizate în Vrancea, în Moldova românească, la
poalele întorsurii Carpaților.[18] Teritoriul municipiului este amplasat într-o zonă cu seismicitate de 7
grade pe scara Richiter. Intensitatea cutremurelor generată de focarul Vrancea scade, de regulă, cu
un grad până la Bălți.[19][20][21] Cele mai intense cutremure au avut loc la 26 octombrie 1802 -
magnt. 7,5 grade; 10 noiembrie 1940 - magnt. 7,4 grade; 4 martie 1977 - magnt. 7,2 grade; 1986 și
1990 - magnt. 6 grade.[22] Ultimul cutremur a fost înregistrat la 4 octombrie 2011, cu magnitudinea
de 3 - 3,5 grade pe scara de 12 grade MSK.[23] Anual pe teritoriul Republicii Moldova se
înregistrează sute de cutremure de intensitate mică, de 2 - 4 grade.[24]

Sol[modificare | modificare sursă]

Panoramă a orașului din vest

Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În partea dreaptă

a Răutului, în cartierul Slobozia, se întâlnesc cernoziomurile tipice slab humifere. Acestea
sunt cernoziomurile cele mai fertile. Au o grosime de peste 1 m, culoarea aproape neagră, structură
grăunțoasă și hidrostabilă. Pe versanți stratul de sol este doar de câțiva zeci de cm și de multe ori
este afectat de eroziune eoliană și, în special, pluvială. La nivel de municipiu 623 ha sunt erodate. În
luncile râurilor s-au format solurile aluviale. Aceste soluri sunt salinizate și mlăștinoase.[25] O bună
parte din suprafața solurilor fertile a fost destinată construcțiilor cartierelor locative și întreprinderilor,
de aceea valorificarea acestora este minimă. Din suprafața totală a orașului de 4143 ha, numai 117
ha au utilizare agricolă.

Climă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clima Republicii Moldova.

Apus de soare pe Lacul Comsomolist

Clima este temperat continentală ca în restul țării, cu veri calde care prezintă furtuni ploioase
episodice (precipitațiile de vară fiind mai importante decât cele de iarnă, mai ales spre septembrie),
toamne ploioase dar scurte, ierni reci cu îngheț, zăpadă și crivăț, primăveri de asemenea scurte.[15]
Circulația atmosferică a aerului se caracterizează prin preponderența maselor de aer cald, iar în
unele perioade și umed, ce vin de la vest, dinspre Oceanul Atlantic. Activitatea intensă a maselor de
aer mediteraneene și atlantice în timpul verii aduc precipitații abundente. Aerul uscat temperat
format în estul și sud-estul Câmpiei Europei de Est condiționează arșiță și secetă. Invazia aerului
arctic provoacă schimbarea bruscă a vremii și scăderea temperaturii.[15] Iarna este caracteristică
influenței maselor de aer generate în Siberia.[26] Vântul de regulă are direcția nord-est și sud-est cu
viteza 2–5 m/s.
În regiunea Bălțiului radiația solară anuală este de 112-114 kcal/cm². Durata strălucirii soarelui anual
constituie aproximativ 2000 de ore. Temperatura maximă absolută înregistrată în această regiune
este de 38 °C, iar cea minimă de −35 °C. Cea medie anuală este de 9,1 °C.[27]
Cantitatea anuală de precipitații este de 450–550 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120
pe an, iar această permite menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. Suma
precipitațiilor pentru perioada de vegetație activă este de 360–380 mm. Durata perioadei de
vegetație este de 167-176 de zile, perioada solară – 290-300 zile, durata insolației – 2050-2100 ore.
[16][27]
Suma medie anuală a precipitațiilor (conform datelor cu corecția cantității precipitațiilor) – 510–
545 mm, inclusiv 344–372 mm în perioada caldă (aprilie-octombrie) și doar 165–171 mm în perioada
rece (noiembrie-martie). Ploile torențiale cad în lunile iunie-august. Evaporabilitatea atinge 816 mm.
[16]
Stratul de zăpadă este instabil. Înălțimea stratului de zăpadă este de 10 – 25 cm, dar în unele ierni
se înregistrează și o înălțime de 50 cm, mai ales în locuri adăpostite. Dintre fenomene
meteorologice negative, iarna sunt răspândite: poleiul (4 zile), chiciura (5-7 zile) și viscolul.
Primăvara și toamna pot avea loc înghețurile iar vara secetă, suhovei și caniculă.[26]

[ascunde]Date climatice pentru Bălți

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie −0.5 1.3 7.0 15.9 22.0 24.9 26.2 26.0 21.8 15.2 7.6 2.1 14,1
(34,3) (44,6) (60,6) (71,6) (76,8) (79,2) (78,8) (71,2) (59,4) (45,7) (35,8) (57,4)
°C (°F) (31,1)

Minima medie −7.5 −5.4 −1.6 4.5 9.9 13.1 14.5 13.5 9.5 4.3 0.3 − 4 4,2
(40,1) (49,8) (55,6) (58,1) (56,3) (49,1) (39,7) (32,5) (39,6)
°C (°F) (18,5) (22,3) (29,1) (24,8)

Precipitații mm 31 28 28 44 55 86 79 49 43 22 34 30 529
(1.22) (1.1) (1.1) (1.73) (2.17) (3.39) (3.11) (1.93) (1.69) (0.87) (1.34) (1.18) (20,83)
(inches)
Nr. de zile cu precipitații 11 11 9 11 12 13 11 8 8 6 9 11 120
Sursă: World Weather Information Service[28]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]
Pentru detalii, vezi: Răut și Răuțel.

Valea râului Răut între cartierele Dacia și Slobozia

Resursele acvatice ale orașului sunt formate din 2 râuri Răut și Răuțel, care intersectează orașul pe
o lungime de 17 km, două râulețe Copăceanca și Flămânda, afluenți ai râului Răut și 7 lacuri.[29]
Răutul este cel mai mare curs de apă ce traversează Bălțiul. Observațiile regimului hidrologic la
Bălți se efectuează din 1940. În perimetrul orașului valea râului este șerpuitoarea cu o lățime de 2 –
3 km.[30][31] În amonte de Bălți, cursul râului are o direcție spre sud-est, iar la ieșire se schimbă
brusc spre est. Albia Răutul este îndiguită pentru a proteja localitatea de inundații. Versanți vestici
sunt abrupți și au o înălțime de 60 – 90 de m.[32] Panta versantului estic, în cartierul Slobozia, are o
înclinație mai mică. Lățimea Răutului în orașul Bălți este de 3 – 6 m și adâncimea de 0,1 – 0,5 m.
[32] Primăvara, în lunile februarie – martie, au loc viituri cauzate de topirea zăpezilor. Dura viiturilor
de primăvară în medie este 36 zile. Nivelul apei în Răut crește, în medie cu 0,3 m, și în timpul
sezonului ploios de vară și toamnă. Scurgerea anuală a apei râului Răut este în medie de 1,55
m3/sec; minimă - 0,37 m3/sec (1995), maximă - 3,98 m3/sec (1981). Debitul mediu al aluviunilor în
suspensie este de 0,51 kg/sec.[32] Fundul râului este acoperit cu depuneri aluviale, izvoarele sunt
puternic mineralizate.[33] Malurile râului sunt în întregime îndiguite pentru a preveni inundațiile.

Râul Răuțel în cursul inferior

Răuțelul este un râuleț ce traversează Bălțiul de la vest la est. Cursul mediu a fost puternic
modificat de către om prin construcția uzinelor în valea râului, iar albia sa a rămas neamenajată. În
cursul inferior râul este îndiguit. Pe cursul Răuțelului s-au construit un lac de acumulare între
cartierele Bălții Noi și Teioasa, și Lacul municipal. Asemenea Răutului, apa Răuțelului conține o
cantitate înaltă de săruri.[34]
Orașul este traversat și de alte râulețe: de exemplu pârâul Flămânda (afluent al Răutului) din nordul
cartierului Slobozia; în zona de est a orașului se găsesc doi afluenți mici ai Răuțelului.
Cele mai mari bazine acvatice sunt: Lacul orășenesc, Lacul Tineretului (Komsomolist), Lacul
societății vânătorilor și pescarilor (Chirpicinoe) și Canalul de canotaj, cu suprafața totală de circa
200.000 m² și cu un volum de 2,9 mln m3. În nordul cartierului Jubiliar și estul cartierului Bălții Noi se
găsesc lacuri mici, însă în afara granițelor administrative al orașului. Toate lacurile din perimetrul
orașului sunt artificiale.
În cartierele Teioasa, Centru, Podul Chișinăului, Soroca, parțial în
cartierele Slobozia, Berestecico, Bălții Noi și Țigania apele subterane sunt la suprafață. Practic,
apele freatice sunt stratificate la adâncimi 1–2 m de la suprafața solului.

Flora[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Stepa Bălțului.

Parcul central din Bălți

Suprafața spațiilor verzi (scuaruri, bulevarde înverzite) este 262,5 ha, cea a pădurilor și parcurilor de
498,5 ha, în total 761 ha sau 9,7%.[13] Răspândirea mică a pădurilor se datorează utilizării
terenurilor în fondul construcțiilor. Suprafața pădurilor se micșorează în fiecare an din cauza
defrișărilor ilicite.[35]
Elementele principale ale sistemului urban de spații verzi publice sunt parcurile orășeneștii: Parcul
central, parcul „Victoria”, Parcul Andrieș, bulevardul Independenței. În același sistem se includ
teritoriile înverzite ale formațiunilor și grupurilor locative.