Bălți

Bălți (în rusă Бельцы, în ucraineană Бєльці, în poloneză Bielce) este un oraș cu statut

de municipiu, reședința Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul se află în
mijlocul stepei Bălțului cu un relief de câmpie fragmentată, la 138 km nord de Chișinău, 65 km
de la granița cu România (UE), vama Sculeni, și 120 km de la frontiera cu Ucraina, vama Otaci.
Se învecinează cu orașele Fălești, Glodeni, Rîșcani și Sîngerei, care se află la o distanță de 20–
40 km. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație în Republica
Moldova, surclasat doar de Chișinău și Tiraspol.[5] Are în componență
comunele Sadovoi și Elizaveta. În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare
planimetrice: Centru (inclusiv cartierele Țigania, Teioasa și Berestecico); Pământeni (inclusiv
cartierele Jubiliar și Dacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Clima
este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș sunt Răut și Răuțel.
Ca infrastructură, lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de
1.478,5 m². Localitatea este un important nod de transport din nordul republicii, cu o
infrastructură de transport dezvoltată care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate
regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.
Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor
împotriva Imperiului Otoman din 1620. În 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și
Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate
revinind mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. În 1779 evrei se instalează la Bălți, drepturile lor
fiind regulamentate conform acordului din 1782.[6] În 1817 - 244 familii evreiști trăiau la Bălți.
În 1812 este anexat de Imperiul Rus odată cu partea de răsărit a Moldovei (atunci
denumită Basarabia ca gubernie), mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și
meșteșugari armeni și evrei, instalându-se atunci în oraș, astfel că la sfîrșitul secolului XIX
populația băștinașă moldoveană devine minoritară. Spre sfârșitul secolului 19 mai mult de
jumate de populație a orașului constituiau evrei.[7] Ca urmare a unirii primei Republici
Moldova cu România, orașul intră în componența României în 1918, devenind reședință de județ.
În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia devine o parte a Uniunii
Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (acei băștinași care fuseseră slujbași ai
administrației românești, preoți, rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră de colectivizare sau
de Holodomor, așa-zișii „chiaburi” (1949, Operațiunea Sud), reprezentanții cultului Martorii lui
Iehova (1951, Operațiunea Nord) a fost deportată în Kazahstan și Siberia, fie ca deținuți
în Gulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. Mulți evrei au fugit în Bucovina după întrarea
trupelor sovietice în Bălți.[8] În 1941 la Limbeni pe lângă Bălți a fost organizat unul din trei
lagăre de concetrare evreilor bălțeni.[9] "In lagarul de linga Balti nu a fost ca la Auschwitz sau
Birkenau. A fost un lagar de concentrare in care nici macar nu a fost nevoie de gazare."[10]. Acolo
oameni stateau la un loc, adusi ca niste vite de prin tirgurile din jur si chiar din sate, acolo pe
unde se mai aciuasera citiva. Erau zile in care mureau cu zecile inghetati de frig sau de foame.
"Caci primul lucru pe care trebuiau sa-l faca premilitarii dimineata era "curatenia". Adica sa-i ia
din lagar pe evreii morti si sa-i duca intr-o padure din apropiere. "Erau zvirliti intr-o borta mare,
plina cu var, ca sa arda". [11] În 1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care
erau deținuți 50,000 de prizonieri români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din
cauza condițiilor, bolilor sau erau executați, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune
din preajmă. Supraviețuitorii au fost exilați în Siberia sau Asia Centrală. În regimul comunist,
orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare
parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.
La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, astfel:
144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor
sunt ortodocși - 110 961 persoane (86,98%). În ianuarie 1995 localitatea Bălți devine municipiu.
Primarul orașului este Nicolai Grigorișin, care ocupă această funcție din 2015.