Sunteți pe pagina 1din 59

1.

Localizarea si caracterizarea judetului

1.1. Scurt istoric


Prima mentiune documentara referitoare la tinuturile sibiene dateaza din 20
decembrie 1191, când papa Celestin al III-lea confirma existenta prepoziturii libere a
germanilor din Transilvania, prepozitura care si-a avut sediul la Sibiu. Documentul se
refera la organizarea bisericeasca a colonistilor (numiti în documentele din 1191-
teutonici ecclesia Theutonicorum Ultransilvanorum, în 1192-1196, document cu referire
la prepozitul Sibiului, flandrenzi, iar în 1206 - saxoni), sositi în provincia Sibiu în timpul
domniei regelui Géza al II-lea (1141 - 1162) si organizati într-o prepozitura în timpul
domniei regelui Béla al III-lea (1172 - 1196).
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea din 1224 reconfirma colonistilor germani o serie de
privilegii (mentinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pâna în anul 1876), în
1302 este semnalat începutul organizarii sasilor în scaune, Sibiul fiind primul scaun
mentionat, iar în 1355 este atestata provincia Sibiului cu cele sapte scaune.
In vremea romana zona Sibiului era cunoscuta sub denumirea de Cibiniensis, de
aici derivand numele raului ce trece prin oras (Cibin) si denumirea romaneasca a
orasului.
Orasul Sibiu a fost fondat pe locul unei mai vechi asezari, probabil slave, imediat
dupa mijlocul secolului XII de colonistii sasi din teritoriul Rin-Mosela. Primele asezari
umane din zona Sibiului dateaza din paleolitic, iar prima atestare documentara a
localitatii apare într-un document emis în secolul al XII-lea de Papa Celestin al III-lea. La
finele secolului al XII-lea se ridica prima incinta de aparare a asezarii. Primele locuinte s-
au construit în lungul actualelor strazi Faurului si 9 Mai. În acelasi timp, pe platoul de sus
s-a construit o bazilica romanica (astazi disparuta) . Pe la începutul secolului al XIII-lea,
pare sa fi avut loc si fortificarea platoului de sus, în jurul bazilicii si, de asemenea,
extinderea perimetrului localitatii.
Prima mentiune sub numele Cibiniuma este facuta in 1191 intr-un document
ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentara in forma Hermannstadt dateaza
din anul 1223, dar exista si mentiuni ale numelui Villa Hermanni.
In anul 1241 a fost atacat, cucerit si, in parte distrus de hoardele mongole. Orasul
Sibiu, a devenit un mare centru de comert in secolul XIVsi timp de secole a fost cea mai
importanta cetate germana din Transilvania.
La Sibiu a fost publicat in anul 1544 Catehismul Lutheran prima carte tiparita in
limba romana. Diploma Leopoldină (1691) a consfinţit ocupaţia Transilvaniei de către
austrieci, Principatul intrând astfel în componenţa Imperiului Habsburgic. Transilvaniei i
se recunoştea, astfel, autonomia iar Sibiul devenea, pentru un secol, capitala
Transilvaniei. În 1781, împăratul Iosif al II-lea a decretat “dreptul de concivitate în Sibiu,
pentru toţi cetăţenii Principatului”. În virtutea respectivului decret episcopul român Vasile
Moga îşi stabilea reşedinţa în oraş, Sibiul devenind centrul religios al românilor ortodocşi
ardeleni.
Aceasta este o perioada infloritoare a orasului, cea mai importanta constructie din
aceasta perioada fiind Palatul Brukenthal. In secolul XIX se construieste prima linie de
cale ferata, iar in 1897 Sibiul este primul oras electrificat din Romania.

1
Perioada medievală a Sibiului s-a caracterizeazat, din punct de vedere economic,
printr-o permanentă dezvoltare care a avut în prim plan ascensiunea breslelor. În secolul
al XIV-lea aceste bresle erau deja extrem de bine organizate (de exemplu cea a
cizmarilor avea în componenţă şi meşteri din Ţara Românească şi Moldova) . Produsele
breslelor sibiene se vindeau în toată Transilvania precum şi pe pieţele unor oraşe din
Ungaria.
Asociaţiile meşteşugăreşti şi negustoreşti sibiene au obţinut o serie de drepturi şi
privilegii care au determinat o înflorire fără seamăn a vieţii oraşului; şi domnitorii
Moldovei şi Ţării Româneşti au acordat sibienilor anumite facilităţi (în secolul al XIV-lea,
sibienii deţineau un fel de monopol asupra comerţului cu Ţara Românească) .
Orasul Sibiu este un punct de referinta in istoria Transilvaniei, fiind si in prezent un
oras care prin cladirile vechi si atmosfera te poarta spre vremurile trecute cu frumusetea
lui romantica.
Alte repere istorice de mare importanta sunt: 1380, prima atestare a unei scoli din
Romania, 1671 in jurul Sibiului se descopera gazul metan, 1795 cel mai vechi
paratraznet din S-E Europei se instaleaza la Sibiu, 1895 s-a deschis muzeul de Istorie
Naturala care cuprinde cel mai vechi ierbar din Romania, 1928 s-a deschis prima
gradina zoologica din Romania, 1904 Sibiul este al 2-lea oras din Europa care introduce
tramvaiul electric.

1.2. Asezare geografica

Orasul Sibiul este situat in partea de sud a Transilvaniei in depresiunea Cibinului,


strabatuta de raul cu acelasi nume. Orasul se afla in apropierea Muntilor Fagaras la
aproximativ 20 km, al Muntilor Cindrel la 12 km si Lotrului 15 km, care marginesc
depresiunea in partea de sud-vest. In nord si est, teritoriul municipiului Sibiu este
delimitat de podisul Tarnavelor, care coboara pana deasupra Vaii Cibinului, prin Dealul
Gusteritei. Este limitat la nord-est de judetul Mures, la est de judetul Brasov, la sud de
judetele Arges si Valcea, iar la vest de Hunedoara si Alba.
Ca repere cartografice localitatea se situeaza la 45°47' latitudine nordica in linie cu
orasul Lyon si 24°05' longitudine estica, aproximativ in linie cu Atena.
Orasul Sibiu nu este delimitat de forme de relief strict conturate, ci le imbraca si le
domina aproape uniformizandu-le, prin extinderea zonei construite. Municipiul nu are in
perimetrul sau accidente geomorfologice care sa provoace elemente de panta.
Altitudinea fata de nivelul marii variaza intre 415 m in Orasul de Jos si 431 m in Orasul
de Sus.

2
1.3. Cai de acces

In judetul Sibiu accesul se poate face prin:


• cai rutiere: D.N.1-E15/A/ Bucuresti-Brasov-Sibiu-Oradea, D.N.7-/ Bucuresti-Pitesti-
Sibiu-Deva-Arad, D.N.14-Sibiu-Medias.
Se mai poate ajunge in Sibiu si prin intermediul autocarelor, transport asigurat
de firme de transport de profil precum Atlassib, Dacos SRl si Fany SRL.
Prin Sibiu trec drumurile europene E 68 ( Arad – Sibiu – Brasov ) si E 81 ( Cluj –
Sibiu – Pitesti – Bucuresti ). Sibiul reprezinta un important nod de cale ferata (CFR
Calatori ) si dispune de un aeroport international ( Aeroportul Sibiu ) cu curse regulare
spre Germania si Italia. Principalele cai de acces sunt: cele 2 companii de transport
aerian (Agentia Tarom si CarpatAir );
• cai ferate: Bucuresti-Ploiesti-Brasov-Codlea-Fagaras-Sibiu; Ramnicu Valcea-
Sibiu-Ocna Sibiului-Medias.

1.4. Nivel de dezvoltare economico-sociala

Organizarea administrativa a judetului cuprinde 2 municipii (Sibiu, Medias), 9


orase (Agnita, Avrig, Cisnadie, Copsa Mica, Dumbraveni, Ocna Sibiului, Talmaciu,
Miercurea Sibiului, Saliste), 53 de comune si 126 sate.
Invatamantul se desfasoara in cele 230 de gradinite, 228 scoli generale, 38 de licee, 24
scoli profesionale, 3 institutii de invatamant superior cu 13 facultati. Din reteaua
asezamintelor culturale amintim o filarmonica de stat, un teatru dramatic, un teatru de
papusi, 17 muzee, 324 de biblioteci, 17 cinematografe, 14 case de cultura, 150 camine
culturale, ansambluri folclorice.
Sibiul prezinta si o componenta economica importanta, el redevenind in 2003 -
2004 în competitia oraselor cu o mare dinamica a dezvoltarii economice. Aflat intr-o
permanenta ascensiune din punct de vedere economic, Sibiul a reusit in ultimii ani sa
concentreze in Zona Industriala Vest nume importante din industria europeana.
Dezvoltarea industriala, dar si milioanele de euro investite in Sibiu in ultimii ani,
au adus cu sine multe locuri de munca, contribuind astfel la economia locala si
nationala, dar si mentinand Sibiul intre orasele cu potential comercial ridicat si atractiv.
Deoarece terenurile din Zona Industriala Vest s-au epuizat, Primaria Sibiu a luat
in vedere posibilitatea crearii altor noi zone industriale in proximitatea Sibiului.
Sibiul are un avantaj logistic si din punct de vedere al locatiei (aproape de centrul
Sibiului), prin el trecand drumurile europene E 68 (Arad - Sibiu - Brasov) si E 81 (Cluj -
Sibiu - Pitesti - Bucuresti). Sibiul este un important nod de cale ferata si dispune de un
aeroport international cu curse regulate spre Germania si Italia.
Din punct de vedere economic judetul Sibiu a cunoscut,dupa 1990, modificari
structurale radicale( atat sub aspectul organizarii juridice, cat si al formelor de
proprietate). Industrie, prima componenta a activitatii economice a judetului Sibiu,
avem: extractiva - sare, calcar, nisip; energetica - hidrocentrala Sadu, Gura Raului iar pe
Olt la Avrig si Carta; constructii de masini - industria de armament - Sadu; utilaje miniere

3
Sibiu; chimica - sare, acid sulfuric, pigmenti - negru de fum - si metalurgie neferoasa la
Copsa Mica; materiale de constructii- sticla si articole din sticlarie la Medias si Avrig,
prefabricate, var; prelucrarea lemnului si mobila; industrie usoara - confectii, tricotaje,
textile, incaltaminte; industrie alimentara - panificatie si paste fainoase, carne si
mezeluri, branzeturi, semipreparate, zahar, conserve legume fructe;
Sibiul avea la ultimul recensamant (din anul 2002) aprox. 170.000 locuitori.
Majoritatea populatiei este de religie crestin-ortodoxa. Protestantii si catolicii reprezinta
doar 4% din populatie.
Evolutia populatiei in ultimul secol, se prezinta astfel:

- în anul 1948 - 67.543 locuitori,


- în anul 1965 - 104.434 locuitori,
- în anul 1980 - 161.049 locuitori.

Aproximativ 25% din populatie are peste 50 ani iar 18% din populatie are studii
superioare.
Cu cei 155.000 de locuitori permanenţi şi 25000 de locuitori temporari, în special
studenţi, Sibiul este cel mai mare oraş din judeţ. Comunitatea locală este alcatuită din
grupuri etnice diverse. Marea majoritate a populaţiei este reprezentată de romani (94%)
care convieţuiesc impreună cu germanii, descendenţi ai colonistilor saxoni care au
emigrat in sec XII din zona Luxemburg, Lorena, Alsacia. Lor li se alatură unguri, rromi şi
o foarte puţin numeroasă comunitate evreiască, cu toţii contribuind prin influenţe
culturale specifice la viaţa oraşului.Aceeasi diversitate caracterizează şi viaţa religioasă.
Alături de ortodocsi, la Sibiu işi practică liber credinţa reformaţi, romano catolici, greco
catolici şi evanghelici-lutherani. Structura socială a oraşului este bazată pe o experienţa
de viaţa istorică şi multiculturală, diversitatea locuitorilor săi, aparţinand diferitelor grupuri
etnice, generaţii şi stiluri de viaţă, dând oraşului o aură specială.
Principalele domenii economice care au întâlnit un teren bun de dezvoltare în Sibiu
sunt producţia de componente pentru industria automobilelor, domeniul logisticii şi
ambalajelor, industria alimentară, a confecţiilor textile, comerţul şi producţia meşte-
şugărească, iar în ultimii ani au început să se dezvolte industria electronică şi tehnologia
informatică, relevă un raport al unei instituţii de analiză. Cel mai important impuls pentru
dezvoltarea economică a Sibiului a fost crearea Zonei Industriale Vest, un teren în
suprafaţă de 115 hectare situat în vestul oraşului, în apropierea Aeroportului
Internaţional Sibiu, şi a drumului european care traversează Sibiul.
Componente pentru companii celebre de maşini 28 de agenţi economici şi-au des-
chis 34 de unităţi de producţie: SNR Roulments din Grupul Renault, cu producţie de
subcomponente auto, Corporaţia Continental AG - producătoare de sisteme electronice
pentru autoturisme, Takata din Japonia, care produce airbaguri, firma Phoenix Mecano
din Elveţia, care produce piese din mase plastice rezultate prin reciclare, Bellarma
originară din Italia, care lucrează în domeniul confecţiilor şi accesoriilor din piele pentru
industria modei, Pepiniera Mauritz, care este un centru de producţie, prezentare şi vân-
zare a plantelor ornamentale, Polisano Pharmaceuticals - firmă româ-nească
producătoare de medicamente, firmele Marquardt şi Harting, care produc componente
electronice, firma Kuhn Technolgy - producătoare de matriţe şi scule pentru industria de
automobile. Crearea acestei zone a atras investiţii de peste 200 de milioane de euro în
Sibiu şi a rezultat în peste 2.500 de noi locuri de muncă.
Pentru a atrage şi a sprijini potenţialii investitori, municipalitatea sibiană a realizat
căile de acces şi a introdus reţelele de utilităţi în zonă, investiţii ce se ridică la peste 10
milioane de lei.

4
Pe lângă o dezvoltare în domeniul industrial, Sibiul a cunoscut un impuls
important în privinţa sectorului de retail şi multe nume sonore din domeniu au deschis
puncte de lucru la Sibiu. Doar interesele politicianiste şi ale unui italian aventurier au
zădărnicit planul administraţiei Johannis de finalizare a centurii oraşului. Ponderea
şomerilor în populaţia stabilă, cu vârste cuprinse între 18 şi 62 de ani, a fost în luna iunie
2008 de 0,6%, adică doar 700 de persoane. În ceea ce priveşte salarizarea, judeţul
Sibiu a înregistrat un venit mediu net lunar peste media pe ţară. În luna februarie 2009,
venitul mediu net la nivel de judeţ era de 1.370 de lei, în condiţiile în care venitul mediu
net pe ţară era de 1.358 de lei. Nivelul salariului mediu net pe judeţ a înregistrat astfel o
creştere faţă de anul 2008, când pentru Sibiu această valoare s-a situat la nivelul de
1.213 lei.
Cea mai mare zonă comercială s-a dezvoltat la ieşirea din Sibiu spre comuna
Şelimbăr, localizată pe drumul naţional spre Bucureşti, Braşov şi Vâlcea. Parcul
comercial Shopping City Sibiu constituie o parte importantă a pieţei de retail din Sibiu şi
are o suprafaţă de aproximativ 60.000 mp. În prezent, parcul comercial include
hipermarketul Real, Media Galaxy (electronice), Baumax (DIY), Mobilia (mobilă) şi
Promenada Mall (10.500 mp galerie comercială). La acestea s-au adăugat recent Carre-
four, Kaufland, Mobexpert, Flanco, KFC şi McDonald’s.

2. Prezentarea potentialului turistic al judetului

2.1. Resurse turistice naturale

Relieful judeţului coboară de la sud, din zona montană care ocupă aproximativ 30
% din suprafaţa judeţului, reprezentată de Munţii Făgăraşului unde se întâlnesc înălţimi
ce depăşesc 2500 m (vf. Negoiu 2535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2508 m), munţii
Cibinului şi ai Lotrului cu suprafeţe plane uşor vălurite, chiar la altitudini de peste 2200 m
(masivul Cindrelului şi Ştefleşti), cu ridicat potenţial turistic şi de dezvoltare a zootehniei,
spre nord unde se întinde pe aproximativ 50 % din suprafaţa judeţului zona de podiş
(podişurile Hârtibaciului, Secaşelor şi Târnavelor) cu relief deluros cu înălţimi între 490 m
şi 749 m. Între zona montană şi cea de podiş trecerea se face printr-o zonă
depresionară de contact (depresiunea Făgăraşului sau Ţara Oltului, Sibiului, Săliştei şi
Apoldului sau Secaşului) care se desfăşoară aproape continuu între cele două trepte de

5
relief şi ocupă cca 20 % din suprafaţa judeţului, propice culturilor agricole.
Din punct de vedere geologic, teritoriul judeţului Sibiu aparţine celor 2 unităţi mari
geografice: muntoasă şi depresionară.
- Unitatea muntoasă cuprinzând M-ţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului este alcătuită în
general din şisturi cristaline, amfibolite şi micaşisturi cu o structură puternic cutată, ce
dau forme de relief zvelte, cu pante abrupte, puternic afectate de eroziune şi glaciaţiuni;
- A doua unitate, cea depresionară, s-a format la sfârşitul Cretacicului. În cadrul ei se
disting din punct de vedere structural două zone principale :
- a cutelor diapire în care stratele sunt cutate şi apar la zi sâmburi de sare (Ocna
Sibiului, Miercurea Sibiului)
- a domurilor – în nordul judeţului - reprezentată prin cute largi, boltite, în care s-a
acumulat gaz metan.
Rocile din care este alcătuită unitatea depresionară sunt:
- în fundament – cristalinul zonei montane scufundat;
- cuvertura – alcătuită din roci sedimentare.
Reţeaua hidrografică
Cursurile de apa sunt egal distribuite pe toata suprafata judetului. Oltul (52 km in
judet) colecteaza apele aduse de raurile din muntii Fagaras: Arpas, Cartisoara,
Porumbac, Avrig. Rîurile de pe versantul nord-estic al muntilor Cindrel (Sebes, Cisnadie,
Sadu) sunt colectate de Cibin care izvoreste de sub Vf. Cindrel. La Mohu, Cibinul
primeste ca afluent raul Hartibaciu, care dreneaza o parte din podisul care-i poarta
numele.
Rîurile din partea nordica sunt adunate de Tîrnava Mare (Laslea, Valchid, Biertan,
Mosna, Visa). Reteaua hidrografica este întregita de numeroase lacuri de diverse origini.
In zonele montane inalte se intalnesc lacuri glaciare: Podragu, Podragelu, Bîlea, Lacul
Doamnei, Avrig, Iezeru Mare, Iezeru Mic. In judetul Sibiu se gasesc si numeroase lacuri
artificiale: pe Sadu, pe Cibin, pe Hirtibaciu sau pe Olt.
Climă
Tipul de climă în judeţul Sibiu este cel continental moderat, cu influenţă oceanică,
caracterizat prin ierni moderate din punct de vedere termic şi veri în general nu foarte
călduroase, cu efecte microclimatice secundare conferite de formele de relief.
Valorile medii multianuale ale principalilor factori climatici sunt:
- regimul climatic – temperatura medie anuală în judeţul Sibiu are o distribuţie lunară
caracterizată prin scăderea valorilor termice din luna august până în luna ianuarie,
creşterea temperaturii din februarie până în iulie şi prin scăderea valorilor termice odată
cu creşterea altitudinii.
- temperatura multianuală – între 0,30 C în zona montană - Staţia meteo Bâlea Lac şi
8,90 C la Staţia meteo Boiţa, cu maximă de 37,30C înregistrată în iulie 2000 şi minimă
de -26,70C, înregistrată la Staţia meteo Sibiu în decembrie 2001.
- regimul precipitaţiilor – precipitaţiile atmosferice anuale prezintă o evoluţie
caracterizată prin creşterea cantităţilor de apă din luna februarie până în iunie şi
descreşterea din iunie până în februarie. Prin modul de dispunere generală a reliefului
şi prin dominarea influenţelor vestice, distribuţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii
este de la 600-700 mm în zona de podiş, la 1300-1400 la treapta înaltă a munţilor.
Cantitatea de precipitaţii scade de la sud la nord, în direct cu coborârea generală a
reliefului, dar şi de la est la vest în funcţie de condiţiile locale ale reliefului şi de
deplasările aerului.
- regimul eolian - în zona Sibiului, circulaţia generală a atmosferei se supune circulaţiei
la nivel european. Vânturile sunt puternic influenţate de relief atât în privinţa direcţiei cât
şi în cea a vitezei. Frecvenţele medii anuale înregistrate la Sibiu indică predominarea
vânturilor din N–V (13%) şi S–E (8,2%). Vitezele medii anuale oscilează între 1,8 şi 4,5

6
m/s la Păltiniş. Înspre sfârşitul iernii în depresiunile Sibiu şi Făgăraş bate un vânt dinspre
munte cu caracter de foehn numit Vântul Mare. Acesta provoacă încălziri accentuate şi
topiri bruşte de zăpadă.
Vegetatia si flora
Ca urmare a reliefului predominant muntos si zonelor deluroase, circa 34,6% din
teritoriul judetului este acoperit de paduri (foioase si conifere). Vegetatia specifica
etajului subalpin este reprezentata de pajisti intinse, unde elementele floristice
predominante sunt iarba stancilor, iarba vantului, etc., iar in zona Muntilor Lotru,
suprafete intinse sunt acoperite de pasuni alpine. Dealurile din zona Tarnavelor sunt
acoperite de paduri de foioase si plantatii de vita de vie.
Fauna
Relieful si vegetatia caracteristica teritoriului judetului Sibiu favorizeaza prezenta
unei faune specifice zonei de munte si podis. padurile adapostesc specii de pasari ca:
mierla, vulturul plesuv, acvila de munte, corbul si cocosul de munte, iar dintre
mamiferele care populeaza padurile predomina lupul, vulpea, mistretul, ursul, caprioara,
capra neagra, rasul si mai rar veverita.
Fauna acvatica este reprezentata de specii ca: pastravul (in raurile de munte), mreana,
clean si crap in raurile de deal.
Dintre resursele naturale ale judetului gazele naturale sunt cele mai
importante, de mare calitate si alcatuite aproape exclusiv din gaz de puritate inalta. Un
depozit de marmura a fost descoperit si se afla in exploatare in Valea Porumbac, in timp
ce judetul mai are resurse de nisip, argila, pietris, etc, folosite ca materiale de constructii.
Alte resurse naturale sunt padurile, care acopera 37% din suprafata judetului, pasunile,
fanetele, terenurile agricole cu flora si fauna bogate. Bogatul patrimoniul natural al
judetului Sibiu este reprezentat de sase rezervatii naturale de mare valoare stiintifica si
turistica: Lacul fara Fund de la Ocna Sibiului, depozitele de calcar de la Cisnadioara si
Turnu Rosu, rezervatia din Valea Sarba, si lacurile Balea si Iezerele Cindrelului.

Ariile naturale protejate si monumente ale naturii din judetul Sibiu :

1. Parcuri naturale

 Parcul Natural Cindrel

Acesta reprezintă o zonă complexă de floră, faună, geomorfologică şi


hidrografică cuprinzând culmi netede şi circuri glaciare.Parcul se află la limita
sud-vestică a teritoriului administrativ al judeţului Sibiu, având o suprafaţă de
9.043 ha. Arealul conferit acestei zone este delimitat de Vf. Piatra Albă (2178
m) în sud, Vf. Iujbiţa (1989 m) în est, Vf. Rozdeşti (1954 m) în nord-est până
în Vf. Foltea (1963 m) continuând cu Vf. Şerbota Mare (2016 m) înspre
vest.Parcul este situat în arealul comunelor Gura Râului, Răşinari, Tilişca şi
Jina. Accesul se face din Sibiu DJ 106A - Răşinari - Păltiniş - Poiana Găujoara - Şaua
Bătrâna - Cindrel (traseu marcat: triunghi roşu, bandă roşie).

7
 Parcul Natural - Golul Alpin al Munţilor Făgăra

Arealul celor 6989 ha ale parcului se află pe faţa nordică a masivului


ocupând o parte din sectorul glaciar central al masivului Făgăraş, limitele
parcului se desfăşoară între vârfurile Podragu şi Suru.Parcul Natural Golul
Alpin al Munţilor Făgăraş reprezintă o zonă protejată complexă din punct de
vedere geologic şi hidrografic (densitatea reţelei hidrografice fiind cea mai
intensă din Carpaţii României), parcul adăpostind cele mai pitoreşti lacuri
glaciare din masivul Făgăraş.Vegetaţia reflectă zonalitatea altintudinală a
feţei nordice a masivului, marcată distinct de flora pajiştilor alpine şi de cea a
vegetaţiei lemnoase.Fauna prezentă, în special în zona crestei înalte, este marcată
frecvent de avifauna caracteristică întregului masiv (şoim, gaiţa de munte). Adesea pot fi
întâlnite capra neagră, vulpea, ursul, lupul, jderul, mistreţul. Accesul se face din DN
1(E68) Sibiu - Şelimbăr - Turnu Roşu - traseu marcat sau DN 1 (E68) Sibiu - Şselimbăr -
Avrig - Porumbacu de Sus - traseu marcat.

 Rezervaţia Naturală Iezerele Cindrelului

Este o rezervaţie mixtă prezentând valori geologico-peisagistice, floristice şi faunistice


unitare având o suprafaţă totală de 609,6 ha.Rezervaţia cuprinde lacurile glaciare
Iezerul Mare, situat la o altitudine de 1999 m, suprafaţa fiind de 3 ha, iar adâncimea
maximă 13,30 m. Forma aproape ovală a lacului măsoară 320 m în lungime şi 189 m
lăţime.Iezerul Mic este situat la 1946 m altitudine, are o formă aproape dreptunghiulară,
măsurând doar 80 m lungime, 58 m lăţime şi având o adâncime maximă de 1,7 m.
Accesul se face din Sibiu DJ 106 A - Răşinari - Păltiniş - Poiana Găujoara - Şaua
Bătrâna - Cindrel - Iezere (traseu marcat: triunghi roşu, bandă roşie).

 Lacul şi Golul Alpin Bâlea

Rezervaţia Naturală Lacul şi Golul Alpin Bâlea însumează o suprafaţă de 180 ha


fiind cuprinsă între Vf. Paltinul (2399 m), Iezerul Caprei (2421 m), Vf. Vânătoarea lui
Buteanu (2507 m) şi Muchia amplă Buteanu-Netedu.Lacul Bâlea are o suprafaţă de
46.508 mp şi adâncimea de 11, 35 m fiind cel mai mare lac al masivului situat la 2034 m
altitudine. Cascada Bâlea reprezintă cea mai spectaculoasă cădere de ape din întregul
lanţ al Carpaţilor Meridionali. Vegetaţia este caracteristică climatului alpin, predominantă
fiind vegetaţia păşunilor. Din punct de vedere faunistic importantă de menţionat este
prezenţa caprei negre.Accesul se face dinspre nord, din Sibiu - Cârţisoara (DN 7C) -
Transfăgărăşan (Poarta Geniştilor, Poarta Întâlnirii) - Valea Bâlii - trasee montane
marcate.

8
1. Rezervatii naturale

 Rezervaţia Naturală Lacul fără Fund

Lacul este situat în Parcul Public al oraşului Ocna Sibiului, în imediata apropiere a
staţiei CFR, de-a lungul timpului fiind cunoscut şi sub numele de "Lacul
Lemnelor" sau "Lacul Francisc".Lacul s-a format pe locul fostei saline
Francisc închisă şi abandonată din anul 1775. Prin prăbuşirea tavanului
salinei s-a creat un crater care în timp a acumulat apă.Lacul are un diametru
de 40-50 m cu o adâncime maximă de 33-34 m. Concentraţia sării în apă
este de 318g/l la adâncime, în timp ce la suprafaţă atinge doar 96g/l. Fiind
mai puţin sărat, stratul de la suprafaţă permite pătrunderea razelor de soare,
acestea încălzind mai bine particulele de sare dense din stratul inferior.
Acesta este fenomenul de heliotermie, motiv principal pentru care lacul a
fost declarat rezervaţie naturală.

 Rezervaţia Naturală Şuvara Saşilor

Rezervaţia naturală botanică Şuvara Saşilor acoperă o suprafaţă de 20 ha pe


terasa de 430 m altitudine a râului Sadu în apropierea oraşului Tălmaciu.Prezenţa
dominantă a unei specii de graminae cunoscută sub numele de "şuvară" a dat numele
generic acestui spaţiu deţinut anterior de saşi.În cadrul acestei rezervaţii se întâlnesc
specii floristice şi faunistice rare.

 Rezervaţia Faunistică Arpăşel

Aceasta se află în centrul S ectorului glaciar central al masivului Făgăraş


acoperind o suprafaţă de 736 ha. Rezervaţia faunistică Arpăşel este
constituită din păduri de răşinoase, iar la limita inferioară, păduri de
răşinoase în amestec de foioase (fag).Din punct de vedere faunistic capra
neagră constituie cea mai numeroasă specie, însă tot în acest areal se mai
întâlnesc râsul, lupul, jderul, cerbul, cocoşul de munte şi căpriorul. O
posibilitatea de a ajunge în rezervaţie este de la calea ferată Sibiu - Braşov

9
cu staţia Arpaşul de Jos. Cu automobilul se poate ajunge din E68 -Şoseaua Sibiu -
Braşov - comuna Arpaşul de Jos - apoi pe Transfăgărăşan - trasee marcate.

 Calcarele eocene de la Turnu Roşu

Monument al naturii ce cuprinde elemente de valoare paleontologică


deosebite, numeroase elemente minerale, rocile sedimentare fiind
alcătuite din corpurile fosile ale mai multor specii de plante şi animale.
Cele mai interesante fosile sunt reprezentate de fragmentele de peşti,
reptile, oase de crocodili şi rechini.Rezervaţia se găseşte în partea sud-
estică a localităţii Turnu-Roşu, străbătută de Valea Sadului, însumând o
suprafaţă de 60 ha.

 Dealul Zakel

Rezervaţia Naturală Dealul Zakel s-a format în urma evoluţiei milenare a acţiunii
factorilor geomorfologici şi climatologici. Aceasta se află în apropierea localităţii Slimnic
şi se înalţă cu cca. 100 m deasupra Văii Şarba, ocupând o suprafaţă de 11 ha. Această
rezervaţie reprezintă o varietate prin prezenţa unei flore şi faune caracteristice zonei de
stepă euro-siberiană. Se întâlnesc numeroase specii de plante din familii diverse. Acest
habitat găzduieşte o serie de specii de animale, aici existând peste 400 specii de
insecte. Avand o suprafata de 5 ha, rezervatia de stepa "Dealul Zakel" ocupa o parte din
versantul drept al Vaii Sarba (pe partea dreapta a DN 14 intre loc. Sura Mare si loc.
Slimnic). Aspectul general al reliefului rezervatiei este cel al unui podis valurit, deluros,
compartimentat în fâsii interfluviale pe directia de scurgere a vailor, care s-au adâncit în
depozitele neogene si cuaternare. Rezervatia este cantonata pe versantul drept al
pârâului Sarba, destul de abrupt în partea vestica, terminându-se într-o creasta bine
determinata, generatoare de procese erozionale de natura torentiala, solifluxionala si
chiar alunecari de teren. Datorita insolatiei, pe acest "deal de stepa" cresc un numar
mare de specii sudice, pontice si sud mediteraneene (aprox. 314 specii vegetale).
Flora prezinta multe elemente termofile si xerofile, întâlnite rar în România, dintre
care : jalesa (Salvia nutans), frasinelul (Dictamnus albus), saschiul (Vinca herbacea),
hodoleanul (Crambe tataria), piatra linte (Astagalus dasyanthus), specii de ceapa ciorii
(Allium fuscum, A. ammophilum), ratisoare (Iris pumila), ruscuta primavaratica (Adonis
vernalis), garofita (Dianthus puberulus), macul galben (Glaucium flavum), migdalul pitic
(Prunus tenella), poroinicul (Orchis tridentata). Pe pantele aride si înclinate predomina
asociatiile xerofile de colilie sau negara (Stipa pulcherrima, S. capilato.
În rezervatie se întâlnesc aproximativ 400 specii de insecte, apartinând diferitelor
ordine : Orthoptera, Coleoptera, Lepidoptera, Hymenoptera, xero- si termofile,
caracteristice stepei. Importante din punct de vedere biogeografic si ecologic sunt
lepidopterele : Colias chrysotheme, Lycaena bavius, Satyrus briseis, coleopterele :
Gymnopleurus mopsus, Perotis lugubris si ortopterul Saga pedo.
Speciile de animale din rezervatie se pot încadra din punct de vedere al originii
geografice în urmatoarele grupe : euro-siberiana, pontica, pontico-mediteraneeana,
daco-balcanica, paleo-tropicala si iberica.
Stare de conservare
Datorita fenomenelor de alunecare precum si a lucrarilor de stabilizare a versantului
suprafata initiala a rezervatiei s-a redus de la 11 ha la 5 ha. S-a agreat ideea pastrarii ca

10
rezervatie partea de sud-vest a dealului avand ca limita vestica o vale naturala, la nord -
culmea dealului (cumpana de ape), la est zona alunecata (actualmente plantata), iar la
sud linia marcata de panoul indicator de rezervatie. Se renunta la partea estica a
rezervatiei (alunecarea a fragmentat rezervatia in doua parti) motivand aceasta prin
faptul ca prima zona (aprox. 5 ha) contine peste 80% din componenta floristica initiala,
cu reale sanse de completare in viitor a procentului indicat. Actualmente terenul
rezervatiei se afla pe teritoriul administrativ al com. Sura Mare si a fost inchiriat de
Primaria Sura Mare pe o perioada de 14 ani societatii ITAL AGROTURISM MALUDA

3. Monumente ale naturii

 Calcarele cretacice de la Cisnadioara

Reprezintă un monument al naturii de valoare paleontologică,


cunoscut şi sub denumirea de Piatra Broaştei.Acesta este situat
pe Valea de Argint, la aproximativ un km sud-vest de localitatea
Cisnădioara. Monumentul se întinde pe o suprafaţă de 0.9 ha şi
cuprinde elemente de şisturi cristaline şi numeroase fosile.

 Vulcanii noroioşi de la Haşag

Situat în lunca pârâului Visa, la sud de satul Haşag, acest


monument al naturii reprezintă un fenomen geologic şi
geomorfologic de interes ştiinţific cu valoare peisagistică şi
turistică mai ales prin relieful pseudovulcanic remodelat în
timp.Prezenţa vulcanilor noroioşi în această zonă explică
structura geologică şi existenţa masivului de sare din adânc
prezentă pe o mare suprafaţă a Transilvaniei.

 Canionul de la Mihăileni

Canionul este situat în apropierea comunei Mihăileni pe o


suprafaţă de 15 ha. Canionul începe din locul cunoscut sub numele
de "Mestecenii lui Drăgan".Desfăşuraţi pe o suprafaţă de jumătate
de km de-a lungul malului stâng al pârâului Calva, pereţii laterali
ating 20 m înălţime ceea ce-i conferă un aspect spectaculos cu
valoare geologică.

Valea Balii. Avand o suprafata de 120,45 ha, rezervatia cuprinde un teritoriu


strajuit la sud de varfurile Vanatoarea lui Buteanu (2.508m), Capra (2.450m) si Paltinu
Mare (2.480), pe flancul vestic de Muchia Buteanu, iar pe cel estic de Muchia Balea.
Rezervatia include in circul glaciar Balea, lacul glaciar cu acelasi nume, aflat la 2.034 m
altitudine, ce are o suprafata de 46.508 mp si o adancime de 11,35 m, lacul Balea fiind
cel mai mare lac glaciar al M-tilor Fagaras.
Aspectului peisagistic unic dat de crestele abrupte cu grohotisuri si stanci golase, de
creste cu varfuri semete ce se oglindesc in apa de clestar a lacului Balea, i se adauga o
flora si fauna caracteristica etajului alpin al Carpatilor.

11
Pe sisturile cristaline constitutive s-au format pe alocuri soluri brune acide si brune
podzolice, precum si podzoluri humico-feriiluviale. Totusi cele mai multe soluri sunt
scheletice (litosoluri).
Clima este de tip alpin, rece si racoroasa cu temperatura medie anuala în jur de 0°C
si precipitatii anuale în medie 1.200 mm.
Dintre speciile de plante de o deosebita insemnatate remarcam inprimul rand pe cele
endemice in Carpati: romanita de munte( Achillea schurii), omagul (Aconitum
hosteanum), coada vulpii (Alopecurus laguriformis), caldarusa (Aquilegea
transsilvanica), ovasciorul de munte (Helictotricon decorum), clopoteii (Campanula
kladniana), cornutul (Cerastium lerchenfeldianum), paisul carpatic (Festuca
bucegiensis), iarba rosioara (Silene dinarica), precum si o serie de raritati floristice ca
zanisoara (Callianthemum coriandriifolium), rogozul (Carex fuliginosa), capul calugarului
(Leontodon transsilvanicus si L. rilaensis), vartejul pamantului (Pedicularis oederi),
bulbucii (Trollius europaeus), floarea de colt (Leontopodium alpinum), etc. Una din
particularitatile vegetatiei acestor munti este reprezentata de succesiunea de grupari de
spacii saxicole si cenoze fontinale culminand cu tufisurile de jneapan cu afin (Vaccinio -
Pinetum mugi) si bujor de munte cu afin (Rhododendro - Vaccinietum).
Vegetatia este reprezentata de grupari de specii saxicole, în primul rând de ferigute
(Asplenio-Cystopteridetum fragilis), de ochii soricelului cu flamânzica (Saxifrago
moschatae-Drabetum kotschyi), de iarba rosioara (Silenetum dinaricae) si de fitocenoze
caractristice zacatorilor de zapada: salcii pitice (Salicetum herbaceae,Salicetum retusae)
rogoz (Caricetum pyrenaicae), la care se adauga cenozele fontinale de muschi cu ochii
soricelului (Philonotido-Saxifragetum stellaris).
În vegetatia pasunilor abunda paisul (Potentillo ternatae-Festucetum sudeticae),
buruienisurile de omag (Aconitetum tauricii) si tufisurile de jneapan cu afin (Vaccinio-
Pinetum mugi) si de bujor de munte cu afin (Rhododendro-Vaccinietum).
Din punct de vedere faunistic Rezervatia Bâlea este saraca în specii, dintre speciile
existente predominând insectele. Silueta caprei negre (Rupicapra rupicapra) se zareste
în prezent din ce în ce mai rar. Acvila de stânca (Aquila chrysoetos) este o alta specie
care a disparut din rezervatie
Stare de conservare
Dupa construirea Transfagarasanului si intensificarea turismului in
zona,rezervatia s-a degradat in mare masura. Covorul vegetal s-a redus datorita
numarului mare de autovehicole si de turisti ce campeaza in zona. O serie de animale
(indeosebi caprele negre si acvilele de stanca) s-au refugiat in vaile din imprejurimi.

 Masa Jidovului, La Grumazi şi Pintenii din Coasta Jinei

Monumente naturale de valoare geologică şi peisagistică reprezentând stânci care se


disting prin formă, dimensiuni şi locul în care sunt situate."Masa Jidovului" şi "La
Grumazi" se găsesc la sud-vest de comuna Jina şi la cca. 10 km de "Pintenii din Coasta
Jinei", aflaţi pe malul pârâului Sihoi la nord-vest de comuna Jina.

 Parcul Natural Dumbrava Sibiului.

Substratul ecologic este alcatuit din depozite cuaternare de pietrisuri si argile


nisipoase. Solurile sunt aluviale, soluri brune de padure si soluri argiloiluviale podzolite
(pseudogleizate).

12
Parcul Dumbrava Sibiului este traversat de pârâul Trinbach, care formeaza pe cursul
sau 3 lacuri de origine antropica : unul la Muzeul Tehnicii Populare si doua în Gradina
Zoologica Sibiu.
Clima este de depresiune cu temperatura medie anuala in jur de 9oC . Precipitatiile
anuale sunt cuprinse între 660 - 700 mm ; indicele de ariditate este în jur de 35. Padurea
Dumbrava este un stejaret de terasa, respectiv Querco robori-Carpietum în care, pe
lânga stejar (Quercus robur),vegeteaza foarte bine carpenul (Carpinus betulus), ciresul
paduret (Prunus avium), ulmul (Ulmus minor), jugastrul (Acer campestre) si teiul (Tilia
platyphyllos). Sporadic apare si gorunul (Quercus petraea), frasinul (Fraxinus excelsior),
artarii (Acer platanoides, A. pseudoplatanus) si scorusul (Sorbus aucuparia).
Dintre arbusti cresc aici lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), paducelul (Crataegus
monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), sângerul (Cornus sanguinea), macesul (Rosa
canina), salba moale (Evonymus europaea), crusinul (Frangula alnus), calinul (Viburnum
opulus), verigariul (Rhamnus cathartica). La lacul cu barci exista un exemplar de stejar
vechi de peste 400 ani. În stratul ierbos al padurii cresc peste 100 de specii de plante cu
flori dintre care mai rare sunt : opaita (Silene dubia), brândusa (Crocus banaticus),
lacramita (Majanthemum bifolium), iarba albastra (Molinia coerulea), salata iepurelui
(Prenanthes purpurea).
În Padurea Dumbrava traiesc mamiferele : caprior (Capreolus capreolus), veverita
(Sciurus vulgaris), arici (Erinaceus europaeus), mistret (Sus scrofa), soareci (Microtus
sp.), pârsi (Glis glis, Muscardinus avellanarius), vulpe (Vulpes vulpes) si urmatoarele
pasari : pitigoiul mare (Parus major), mierla (Turdus merula), presura (Emberiza
citrinella), ciocanitoarea mare (Dendrocopus major), gaita (Garrulus glandarius),
turtureaua (Streptopelia turtur), bufnita (Bubo bubo), pupaza (Upupa epops), cucul
(Cuculus canorus), cinteza (Certhia familiaris), sticletele (Carduelis carduelis), vrabii
(Passer montanus, P. domesticus), corb (Corvus corax) si o întreaga lume de insecte si
alte nevertebrate terestre.

2.2 Resurse turistice antropice

 Obiective religioase si cultural – istorice

Turistii atrasi de lacasurile bisericesti si de vechile trasaturi arhitectonice etalate


de majoritatea edificiilor religioase, au la dispozitie un numar imens de edificii
bisericesti : biserici fortificate, biserici si manastiri. Biserici fortificate ce sunt adevarate
cetati avem la:Merghindeal,Alma Vii,Copsa Mare si Valea Viilor. Fortificatii
asemanatoare intalnim si la bisericile fortificate (fara a avea pretentia ca le-am enumerat
pe toate) de pe teritoriul localitatilor Cisnadie,Axente Sever,Boian,Brateiu,Bradeni.
Odata ce am adus in discutie bisericile tip cetate fortificata ,iata in continuare si
cateva locatii bisericesti pentru vizitatorii ce fac turism ecumenic, sau reprezinta
segmentul de turisti ce pur si simplu le abordeaza pentru arhitectura spectaculoasa a
edifiiciilor de cult existente pe meleagurile sibiene.

1. Biserica Evanghelică este una dintre cele mai impunătoare clădiri din
centrul istoric al oraşului Sibiu, şi asta datorită înălţimii turnului acesteia ( cel mai înalt
din Transilvania-peste 73 de metri ) vizibil din aproape oricare parte a oraşului. Imaginea
bisericii evanghelice din Sibiu este cel mai des întâlnită pe cărţile poştale cu imagini din
orşul Sibiu.

13
Biserica este cunoscută mai ales pentru orga din interiorul impresionant, o orgă în stil
baroc realizată de un meşter slovac în anul 1671, orgă ce a
înlocuit prima orgă adusă la Sibiu în anul 1585. Este cea mai
mare orgă din S-E Europei. În timpul verii, pe perioada iunie-
septembrie biserica evanghelică organizează concerte de
orgă, care atrag numeroşi turişti în fiecare zi de miercuri
când au loc aceste deosebite audiţii.
Impresionanta clădire este un amplu edificiu în stil
gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei
travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un
transept, apoi nava centrală şi cele două laterale, în vest a
fiind construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un
nartex format, la rândul său, din trei nave.Aspectul bisericii a
fost modificat pe latura sudică după 1474, când s-a hotărât
transformarea bazilicii într-o biserică-hală. S-a supraînălţat
astfel peretele exterior sudic, iar în interior, prin
transformarea structurii zidului, s-a format o tribună laterală
prevăzută cu boltă stelată. Biserica evanghelică din Sibiu,
una dintre cele mai monumentale lăcaşuri de cult gotice din
România, prezintă o importanţă deosebită deoarece, aşa
cum arăta academicianul român Virgil Vătăşianu, realizează pentru întâia oară
îmbinarea bazilicii arhaice cu o elevaţie gotică matură.

În interior, în colaterala nordică, ogivele se sprijină pe console cu motive


vegetale, una dintre ele fiind decorată cu o mască umană. Pe cheile de boltă sunt
reprezentaţi Maria şi Iisus, apoi simbolurile evangheliştilor Luca şi Marcu.
În partea de nord-est a monumentului se află uşa de acces la sacristie, care are
încastrat în zidărie un detaliu al unei uşi în stil renascentist , provenit foarte probabil din
casa comitelui Albert Huet, blazonul său fiind datat în 1595.
Deosebit de valoros şi bogat este inventarul mobil al bisericii evanghelice. Chiar dacă o
serie de vase de cult din argint aurit, opere ale unor vestiţi meşteri sibieni, precum

14
Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate
în biserică.
In cor, în axul bisericii se află una din cele mai frumoase cristelniţe de bronz existente în
ţara noastră. Are forma unui potir cu talpă, picior, nod şi bazin, fiind decorat cu o serie
de inscripţii cu minuscule şi majuscule gotice. Este opera meşterului Leonhardus din
anul 1438.

Biserica Evanghelică a servit şi ca loc de înmormântare pentru primarii, comiţii


sau alte personalităţi sibiene. Pietrele funerare care acopereau mormintele acestora au
fost demontate din nava bisericii în anul 1853 şi încastrate în zidurile ferulei, obtinându-
se astfel un ansamblu unic ca valoare în România.

2. Biserica Ursulinelor, fosta biserica a Mănăstirii Dominicane a fost


construită în anul 1474, când dominicanii s-au mutat în interiorul zidului de apărare.
După plecarea dominicanilor, în anul 1543 biserica a intrat în posesia lutheranilor, in
1755 clădirile au fost cedate călugăriţelor ursuline. Cu ajutorul financiar al Împărăteasei
Maria Teresia biserica gotică a fost transformată în barocă. Numai exteriorul bisericii,
portalul şi o capelă laterală amintesc de stilul gotic de odinioară. Mănăstirea a adăpostit
renumita şcoală de fete desfinţată în 1949. Întreaga avere a mănăstirii şi a Şcolii a fost
confiscată şi naţionalizată. Nici până astăzi nu a fost retrocedată.

15
3. Biserica Franciscană de astăzi a fost, la începuturile sale, în Evul Mediu,
Mănăstirea Clariselor, apartinând unui sever ordin de călugăriţe, fiind construită în mai
multe etape, între anii 1425-1776. După reforma luterană, mănăstirea a fost desfiinţată,
iar biserica a fost utilizată vreme îndelungată ca depozit de cereale, degradându-se
treptat. De menţionat că, la puţin timp după izgonirea catolicilor în urma Reformei, la 1
aprilie 1556, un incendiu puternic care a distrus o bună parte din oraş a afectat şi
biserica.
În anul 1716, generalul comandant de atunci, contele Stefan
Steinville, a reuşit să obţină de la edilii oraşului, aprobarea
de stabilire a Ordinului Franciscan pe respectivele
meleaguri. Astfel, Biserica şi Mănăstirea Clariselor de
odinioară au fost redate călugărilor franciscani. Pe data de
13 iunie 1716, la sărbătoarea Sfântului Anton de Padua, în
biserica modest amenajată a putut fi celebrată, pentru prima
dată după reformă, sfânta liturghie, de către Superiorul
Mănăstirii, Anton P.Schirner.

Biserica a fost construită iniţial în stil gotic, marcată


prin contraforturi în exterior şi cu un interior complet
modificat de biserică-sală în stil baroc târziu. Din cauza
prăbuşirii bolţilor, în 1776, ea a fost refăcută în mai multe
rânduri de călugării franciscani, rezultând o biserică-sală cu
cor poligonal al cărei interior este ritmat doar prin mijlocirea
unor pilaştri încoronaţi de un antablament simplu. Reţine
atenţia pe peretele de nord al corului monumentul funerar al
generalului conte Damian Hugo von Virmond (1666-1722)
realizat în piatră. Partea centrală constă dintr-o inscripţie comemorativă, iar cea
inferioară, sarcofagul propriu-zis, este decorată cu alegoria Victoriei.

În biserică se mai găseşte un cenotaf dedicat baronesei Arianna Andlern,


născută Engelshoffer, iar în criptă se află mai multe pietre funerare, printre care a lui
Johann Haller, guvernator al Transilvaniei, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi a soţiei
sale Sophia Daniela de Vargyas, decorate cu blazoanele acolate ale defuncţilor. Din
inventarul bisericii reţine atenţia sculptura gotică Madona cu pruncul, aşezată într-un
altar lateral şi realizată din lemn policrom în secolul al XV-lea. Monumentul a fost
restaurat în anul 1972, însă clădirea abuziv confiscată în 1949 de regimul
comunist( care i-au deportat într-un lagăr pe călugării franciscani, de altfel foarte
îndrăgiţi de credincioşi pentru că erau dedicaţi pastoraţiei) nu a fost retrocedată nici
până în prezent.

4. Biserica Reformata a fost construita în perioada 1783-


1786. Momentan este inchisa publicului , ea putand fi admirata doar
din exterior. Fatada se remarca prin poarta de acces , din doua
canaturi , executata din lemn masiv cu decoratiuni florale in relief. In
interior atentia este atrasa de un amvon cu baldachin cu motive aurite
ale unor draperii şi ghirlande de trandafiri.
In imediata apropiere se afla tunelul care leaga strada Mitropoliei de
centrul orasului precum si Casa cu Cariatide. Biserica se situeaza
printre cele mai vechi edifici din Sibiu , fiind o atractie turistica pentru
cei care viziteaza orasul.

16
5. Schitul de la Paltinis, cu biserica acestuia - Biserica Schimbarea la Fata –
este unul dintre cele mai cautate locuri din judetul Sibiu. Situata la intrarea in statiunea
Paltinis, Biserica Schitului este situata la o altitudine de 1.350 de metri altitudine.Schitul
Paltinis este situat la poalele Muntilor Cindrel (Cibinului?), la o distanta de 500 de metri
distanta de soseaua Paltinis-Sibiu. Din Sibiu se circula pe o sosea asfaltata care
serpuieste printre dealuri si munti spre sud-vest 32 de kilometri pana in apropierea
schitului.

Schitul Paltinis este o mica bisericuta ctitorita de mitropolitul Nicolae Balan, in jurul
anului 1930. Schitul este alcatuit dintr-o mica bisericuta din lemn, recent pictata, si o
casa de odihna pentru salariatii Bisericii Ortodoxe. Bisericuta din Paltinis a fost ridicata
de catre un grup de mesteri din Rasinari - localitate aflata in apropierea locului, nu
departe de Sibiu. Executantul principal al acestei constructiei a fost mesterul Serban
Cruciat din Rasinari, sub conducerea unui alt arhitect. Sfantul Altar si catapeteasma au
fost executate de Societatea Autonoma Stil din Bucuresti.

Fresca ce imbraca interiorul micut al bisericii este opera lui Ovidiu Preotescu. Pictura
iconostasului a fost realizata de pictorul Vasilescu in anul 1944.

Dintre obiectele de valoare pastrate in Biserica schitului Paltinis se numara icoana


Sfintei Cuvioase Paraschiva, zugravita in jurul anului 1904, si o Psaltire din aceeasi
perioada de inceput a secolului al XX-lea.
Clopotnita schitului este construita spre platoul mai ridicat din apropierea bisericii unde
se inalta falnic si un grup de brazi. In turnul-clopotnita din brad sunt prezente doua
clopote din bronz. Cele doua clopote de bronz aflate in clopotnita au fost turnate de fosta
fabrica Schact-Kantz, in anul 1927.

Schitul Paltinis - construit din lemn - imita stilul vechilor biserici transilvanene. Biserica
este acoperita cu sindrila ca si cladirile anexe din jur.

17
In luna august a anului 1975, in timpul Mitropolitului Nicolae Mladin, s-au inceput
lucrarile de restaurare la biserica schitului, continuate, incepand cu anul 1982 sub
indrumarea si supravegherea Mitropolitului Ardealului Doctor Antonie Plamadeala, din a
carei incredintare au fost finantate lucrarile necesare.

6. Capela Sfintei Cruci. Pe locul actualei capele, situate în Piaţa 1 Decembrie


nr.2, şi cunoscută sub numele de “Clopoţelul de Argint”, a fost descoperită o mănăstire
dominicană, ridicată în prima jumătate a secolului al XIII-lea.
În luna aprilie a anului 1241, hoardele mongole asediază Sibiul şi incendiază mănăstirea
care, în scurt timp va fi însă reclădită. Edificiul nu prezintă interes arhitectonic, dar
interiorul său adăposteşte un grup statuar de o deosebită importanţă pentru arta gotică
din ţara noastră. Lucrarea, reprezentându-l pe Iisus răstignit încadrat de Maria şi Ioan,
este semnată şi datată de meştesrul Petrus Lantregen din Austria(1417). Crucifixul
respectiv, înalt de 7, 3 metri a fost sculptat dintr-un singur bloc de piatră şi aşezat
deasupra altarului bisericii dominicane.
În urma năvălirii turcilor din anul 1432, mănăstirea şi biserica dominicană au suferit mari
stricăciuni, motiv pentru care, în 1474, ordinul se mută în interiorul zidurilor cetăţii.Fosta
mănăstire dominicană a fost folosită drept adăpost pentru bolnavi şi săraci, din care
cauză a mai fost cunoscută şi sub denumirea de “Biserica Suferinzilor”.
Asediul Sibiului de către trupele principelui Gheorghe Rakoczi II în 1659 au determinat
autorităţile locale din acea vreme să demoleze biserica pentru a nu fi folosită ca punct
de atac, crucea fiind îngropată în moloz şi noroi timp de 24 de ani.

Începând cu anul 1683, când crucifixul a fost dezgropat şi expus în aer liber, iar prin
lucrări succesive întinse pe parcursul a două secole, s-a născut capela în forma pe care
o are şi astăzi. Ea a fost inaugurată ca biserică de cartier, în anul 1755, iar crucifixul
acoperit, din păcate, într-o perioadă recentă, neprecizată, cu un strat de vopsea, a fost
amplasat în interiorul capelei. Pe partea laterală dreaptă a crucii se poate citi inscripţia
“Hoc opus fecit Petros Lantregen von Osterreich” (“Această lucrare a făcut-o Petrus
Lantregen din Austria”). Pe partea stângă a crucii se găseşte inscripţia “Anno domini
milesimo CCCCXVII”(Anul Domnului 1417).
Din anul 1954 Capela Sf. Cruci este declarată monument istoric.

7. Catedrala Ortodoxa. Monumentală şi impunătoare, sobră şi majestuasă,


Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu, domină de peste un secol întreg
oraşul de pe malurile Cibinului.
Idea construirii unei catedrale în Sibiu aparţine celui ce a fost în Ardeal „începător întru
toate”, marele mitropolit Andrei Şaguna. El a fost cel care a instituit colecta pentru
edificarea catedralei, în urma aprobării dată în anul 1857, de Împăratul Francisc Iosif I
care a şi donat 1000 de galbeni, fiind astfel primul ctitor. Mitropolia românilor ortodocşi
din Transilvania şi Banat avea nevoie de o catedrală,fiindcă numai ea putea fi cu
adevărat simbolul ortodoxiei româneşti. Până la ridicarea
catedralei, în municipiul Sibiu existau doar 2 biserici
ortodoxe!
Din păcate, vremurile nu au fost prielnice şi mai ales
posibilităţile financiare nu au fost îndestulătoare pentru ca
Şaguna să poată vedea ridicată „maica tuturor bisericilor din
Mitropolie”, aşa cum el caracteriza catedrala. A pus început
colectei, care va continua şi sub urmaşii săi în scaunul
mitropolitan de la Sibiu. Abia Ioan Meţianu (1899-1916), cel

18
de-al treilea mitropolit, va avea nemărginita bucurie şi mângâiere de a vedea ridicată şi
terminată biserica catedrală.

În cea ce priveşte pictura catedralei, aceasta a fost împodopită în decursul vremii


de trei pictori. Primul, Octavian Smilgelschi a pictat cupola, adică Iisus Hristos inconjurat
de îngeri şi cei patru Evanghelişti din pandantivi, precum şi icoanele de pe iconostas; din
păcate nu a putut termina pictarea catedralei din cauza lipsei de fonduri. Octavian
Smilgelschi este cel care a creat la Sibiu un stil propriu, pe care îl putem numi
„neobizantin”, adică o sinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a Renaşterii şi
din cea populară românească, fiind cel care inaugurează „arta bisericească modernă în
Ardeal”.

În anul 2007 s-a început spălarea şi refacerea picturii şi confecţionarea unui


monumental vitraliu în arcada corului.
Ca şi în cazul Sfintei Sofia , elementul central îl constituie cupola, înconjurată de patru
turnuleţe mai mici. Totul în frumoasa catedrala din Sibiu se ordonează în jurul unei axe
centrale, încoronată de maiestatea cupolei, exprimând şi luminând interiorul locaşului şi
a picturii, venind dintr-o adâncime tainică şi dintr-o înălţime nelimitată. Iar, icoana
Pantocratorului, înconjurată de cetele îngereşti, şi luminată în mod unic de rândul cu
cele 36 de ferestre, arată simbolic că tot spaţiul văzut al catedralei e „un cosmos
dominat de cer” iar întreaga arhitectură arată că locaşul de cult este „cerul pe pământ”.

8. Biserica Evanghelica, de la Cisnadioara este situată în centrul satului,


comunicând în sud cu strada principală. În partea de nord a curţii se află un monument
închinat soldaţilor căzuţi în Primul război mondial şi o fântână. Monumentul a fost ridicat
pe locul unei foste biserici în stil gotic, din vechea construcţie fiind păstrat turnul (latura
din vest). Noua biserică evanghelică a fost finalizată în 1764, în stil baroc.

Lăcaşul adăposteşte cea mai veche orgă cu tuburi funcţională din Transilvania
(1723; cea mai veche orgă nefuncţională se află în Biserica Evanghelică din Sibiu).
Instrumentul a fost restaurat şi modernizat, aprovizionarea cu aer făcându-se printr-un
sistem electric de ventilaţie. Există un singur manual (claviatură pentru mână) şi un
pedalier ce cuprinde două octave; registrele sunt în număr de douăsprezece: Principal
Ma., Mixtur., Superoctav, Flöt Maior, Subbass, Pedalkoppel (ultimele două acţionează
asupra pedalierului), Octav Principal, Sedecima, Quint, Flöt Minor, Viola, Tremulant. Din
anul 1990, organistul bisericii este Remus Henning, responsabil şi pentru orga bisericii
Cetate din Cisnădie.

9. Schitul Sibiel si Manastirea Sf. Treime,de la Sibiel a fost construită


între anii 1765-1767. Are planul dreptunghiular, cu absidă şi turn decroşat în partea de
vest. De-a lungul anilor a suportat unele modificări în elevaţie, mai ales în ceea ce
priveşte ferestrele, care au fost mărite. Pictura murală a fost executată în frescă în anii
1774-1775 de Stan Zugravu. În sat se află şi trei troiţe ridicate la începutul secolului al
XIX-lea, respectiv în anii 1803, 1817 şi 1819, pictate în frescă, precum si un schit. De
menţionat că satul Sibiel reprezintă locul de naştere al cunoscutului istoric Andrei Oţetea
(1894-1977).

10. Biserica Ortodoxa Sf. Nicolae,de la Orlat, cu hramul “Sf. Nicolae”,


ridicată în 1794, edificiu de plan dreptunghiular, cu un turn în vest, cu navă, altar
semicircular atât în interior cât şi în exterior. Pronaosul, naosul şi altarul sunt acoperite

19
cu câte o calotă. Din pictura murală executată în anul 1800 de Simion Zugravu s-a
păstrat doar cea din calota naosului.

11. Biserica Ortodoxa Cuvioasa Parascheva de la Rasinari a fost


construită din piatră şi cărămidă între anii 1725-1758 pe cheltuiala episcopului greco-
catolic Petru Pavel Aron de la Blaj. Edificiul a fost realizat în stil baroc, ca sursă de
inspiraţie servind biserica iezuiţilor din centrul Sibiului, la rândul ei o copie a bisericii
vieneze "Schottenstift". Biserica are plan dreptunghiular cu turn de clopotniţă pe vest şi
prezintă în plastica monumentală forme baroce simplificate precum şi frumoase picturi
murale la interior (1752) şi pe faţade (1785), acestea fiind semnate de Ion Grigorovici.
Biserica se află în vechiul centru al
comunei, pe locul numit "La Scaun", unde
mai demult se afla locul de judecată şi
cimitirul satului.

Pe locul actualei biserici de piatră a


existat o mai veche biserică din lemn,
datată 1688, şi vândută în secolul al
XVIII-lea parohiei din Satu Nou, Braşov.

Odată cu tulburările confesionale iscate


de intervenţia mitropoliţilor sârbi de la
Carloviţ, în deceniul al şaselea al
secolului al XVII-lea, s-a instalat la Răşinari episcopul sârb Dionisie Novacovici, urmat
de Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici şi Gherasim Adamovici. Prezenţa sârbă la
Răşinari a avut drept scop ocuparea bisericii construite de episcopul român unit de la
Blaj, obiectiv care a fost atins în anul 1765 prin alungarea preoţilor români.

La intrarea în biserică, deasupra uşii, pe zid se remarcă inscripţia Dela zidirea


bisericii anii Domnului 1725 mai 29, iar ceva mai jos, săpat în grinda de lemn de
deasupra uşii Anii Domnului 1755 Mai 29. În biserică fost înmormântat în anul 1788
episcopul Ghedeon Nichitici, al cărui mormânt se află în faţa altarului, acoperit cu o
lespede roşie.

În pronaosul bisericii sunt zugrăvite portretele pictorilor de Aleman şi Bucur,


nepoţii popii Man, care au contribuit la zugrăvirea ei. Aceştia au făcut parte din şcoala de
zugravi de biserici din secolul al XVIII-lea din care se remarcă Ioan şi Gheorghe Zugrav,
popa Radu Man şi fii săi, Stan şi Iacob, care au pictat şi biserica mânăstirii Curtea de
Argeş.

În exterior între turn şi acoperişul bisericii se vede săpată în piatră: „Leatu


bisericii vechi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1755”. Pe turnul bisericii, de
asemenea se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii vechi anii Domnului de la Hristos
420, iar cea nouă 1758”. Cele două „leaturi” se pot explica prin aceea că înainte cu 420
se ani a fost zidită o altă biserică - cea din lemn - care a rămas în interiorul actualei
biserici, aşa după cum declara un meşter zidar din Sibiu: „că demolând biserica la 5
iunie 1753, lucrătorii au aflat în biserica cea veche o carte sfăntă, care era a feciorului

20
popii Savu, cu numele de Aleman”. Tot un preot român din Răşinari se presupune că a
tradus şi catehismul tipărit în 1544 la Sibiu, aceasta fiind cea dintâi carte tipărită în limba
română.

Existenţa unei biserici mai vechi în Răşinari este credibilă datorită consemnării
în documentele vremii a unor preoţi din veacul al XV-lea: popa Iacov, popa Vasile
Tomuţa, popa Iosif Pătruţ, popa Sain, popa Maniu, popa Bratu. Ultimului dintre ei, popa
Bratu, i-au fost încredinţate misiuni speciale de către domnitorii Ţării Româneşti în
relaţiile politice şi comerciale pe care le aveau cu oraşul Sibiu.

Turnul bisericii adăposteşte trei clopote şi un ceas, după modelul bisericii


iezuiţilor din Piaţa Mare a Sibiului. Biserica a fost pictată în interior în întregime sub
formă de frescă de către "Grigorie zugrav, Iacobici şi Ioan Zugrav", fii preotului Radu din
Răşinari, care au zugrăvit printre altele şi la Mănăstirea Curtea de Argeş. În exterior
biserica a fost pictată parţial. Dacă în exterior pictura este foarte bine păstrată, în interior
praful şi fumul au deteriorat pictura în mod semnificativ. Lazăr din Sibiu a recondiţionat
pictura cu miez de pâine dar în lipsa unor tehnici de restaurare moderne aceasta s-a
degradat din nou.

12. Biserica Evanghelica Luterana, de la Mosna, una dintre cele mai


frumoase biserici gotice târzii, a fost construită între 1480-1486. De construcţie s-a
ocupat celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida. Actualul lăcaş se ridică pe structura
pereţilor exteriori ai bazilicii anterioare. Este o hală cu 3 nave, boltită cu nervuri în reţea.
Are remarcabile ancadramente şi un tabernacol monumental. Este înconjurată de o
amplă fortificaţie ţărănească şi întărită cu turnuri, care înglobeaza şi o veche capelă
gotică, probabil din sec. XIV. Are un turn-clopotniţă masiv, situat la circa 2 m vest de
biserică, clopotul fiind turnat în anul 1515. Altarul poliptic, executat de Vincentius (1521),
se află azi la Biserica Evanghelică-Lutherană din Cincu.

13. Mănăstirea Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului“ a fost ridicată pe


moşia contelui Adam Teleki, la o depărtare de câţiva km de sat, într-o dumbravă numită
„Podeiul”. Este atestată prima dată în anul 1726 şi a fost distrusă în anul 1761.

14. Manastirea Foltea de la Silistea

15. Manastirea Carta,Biserica Ortodoxa cu picturi murale si Biserica


Romano-Catolica de la Avrig

La Gura Raului troneaza Biserica Ortodoxa Cuvioasa Parascheva monument


istoric a carei constructie a inceput se pare in anul 1199 si a durat trei ani. Atractii
turistice pe plan local reprezinta si bisericile ortodoxe Duminica Floriilor de la Avrig si
Sfantul Ilie de la Miercurea Sibiului. Desigur numarul edificiilor de cult vizitate e superior
celor descrise in paginile noastre.Lasam in grija dumneavoastra placerea de a le
descoperi si noi vom discuta in continuare despre turismul cultural.

 Edificii culturale

21
Din punct de vedere al turismului cultural e suficient sa amintim ca Municipiul
Sibiu a reprezentat Capitala Culturala Europeana a anului 2007. Oferta de valori
culturale locale si chiar universale e extrem de bogata si amintim de Muzeul de Istorie
(are opt corpuri de cladire construite in stil gotic),Muzeul Brukenthal, Muzeul Popular
Astra, Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul Vanatorilor,Casa Artelor (muzeu de etnografie
sasesaca), Muzeul de Etnografie Universala, Muzeul Farmaciei,Casa Albastra(de langa
muzeul Brukenthal), toate putand fi vizitate in municipiul Sibiu.
Muzee etnografice avem si la Cisnadioara,Orlat si Rasinari.In aceasta ultima
locatie merita vazute Casa Memoriala Octavian Goga si Muzeul Episcopiei. La Poiana
Sibiului sunt expuse Colectiile etnografice Ioan Georgescu iar la Gura Raului fiinteaza
un mare centru etnografic ce strange traditii neschimbate de secole cu exponate de
extraordinara simpltate si autenticitate expuse si prezentate la muzeu satesc.Si la
Cartisoara exista un muzeu etnografic,muzeul Badea Cartan.
Alte obiective turistice de interes cultural: Muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel,
Muzeul Lazar de la Avrig si Muzeul de Istorie Agnita.
La centrul Cultural de la Rasinari in zilele de sarbatoare si duminicile ,turistii vin sa
admire frumosul port popular deoarece localnicii nu renunta la el nici acum dupa sute
de ani. Si la centrul Cultural de la Jina deasemenea exista un cult pentru traditii folclorice
si etnografice.

 Obiective istorice

Vestigii istorice medievale se afla la Orlat - Cetatea La Zid. La Biertan, se


dezvaluie in toata splendoarea ei Cetatea Biertan ce include si biserica Sfanta Maria. Pe
dealul Cetatuia de la Rasinari, inca rezista ruinele cetatii medievale.
Noi destinatii cu obiective istorice: Cetatea de la Slimnic, Cetatea de la Sibiel, ruinele
cetatii de pe Valea Morii in statiunea Bazna, Cetatea Medievala a Mediasului cu cele 17
turnuri si bastioane ale breslelor, Cetatea Agnitei, Castelul Tobias de la Boarta, Palatul
de vara Brukenthal de la Avrig, Castelul cu biserica fortificata de la Cristian si Castelul
Buia ce se afla in localitatea cu acelasi nume.
Pentru orice turist, cele mai interesante obiective turistice se leaga de cele trei
piete istorice din centrul vechiului oras care sunt inconjurate de centuri de fortificatii:
Piata Mare, Piata Mica si Piata Huet.

Ele sunt legate intre ele prin


pasaje inguste, de un farmec
atragator si in jurul lor se
desfasoara aproape intreaga viata
culturala si sociala a Sibiului.
Primul nucleu al orasului a fost
Piata Huet, in care se gaseste
Catedrala Evanghelica, si care
altadata cuprindea si actuala Piata
Mica (piata mestesugarilor). In

22
Piata Mica se gasesc cateva din cele mai importante atractii ale Sibiului: poarta de
urcare in Turnul Sfatului, Podul Mincinosilor, Muzeul Franz Binder, Muzeul Emil Sigerus,
Muzeul Farmaciei, Casa Luxemburg, numeroase terase si cafenele.

Turnul Sfatului - Piata Mica nr. 1 Podul


Minciunilor - pasarela peste strada Ocnei
Palatul Brukenthal - Piata Mare 4-5
Turnul Gros - Bdul Corneliu Coposu
Bastionul Haller - Bdul Corneliu Coposu
Casa Artelor - Piata Mare nr. 21
Casa Haller - Piata Mare nr. 10
Casa Luxemburg - Piata Mica nr. 16
Liceul "Samuel von Brukenthal" - Piata
Huet nr.5
Casa cu cariatide - Str. Mitropoliei nr.13
Turnul Pulberariei - Str. Ocnei nr.33
Turnul Scarilor - Piata Huet nr.3
Turnul Dulgherilor - Str. Cetatii
Turnul Archebuzierilor - Str. Cetatii
Turnul Olarilor - Str. Cetatii
Turnul Pielarilor - Str. Pulberariei

Pe laturile celei de-a treia piete, una dintre cele mai mari din Transilvania, se
gasesc vechile case nobiliare, pastrate in forma originala, din perioada medievala dar si
simbolul orasului - Palatul Brukenthal. Latura de sud a pietii a fost declarata monument
arhitectural.

Incinta cu ziduri a
orasului dateaza din secolul al
XIII-lea fiind ridicata dupa
invazia tatara; din secolul
urmator s-au conturat doua
zone distincte: Orasul de Jos si
Orasul de Sus, delimitate prin
ziduri si turnuri care se mai pot
vedea si astazi. Legatura dintre
ele se realizeaza prin pasajul
scarilor care inconjoara zidul
vechii cetati in zona Bisericii
Evanghelice. Sibiul a fost una
din cele mai fortificate cetati din
Transilvania, sistemul sau de
aparare numara aproape 40 de
turnuri. Din liniile de fortificatie ale orasului au ramas de vizitat in zilele noastre Turnul
Sfatului ( langa care se afla sediul Sfatului Orasenesc, cum se numea altadata
primaria), Turnul Panzarilor (initial al archebuzierilor, construit in sec. al XVIII-lea),
Turnul Olarilor, Bastionul Haller, Turnul Pielarilor, Turnul Gros si cel al Dulgherilor.

23
Orasul Sibiu a fost cel dintai in Romania in care a fost montat un turn cu ceas, in jurul
anului 1494.

Podul Minciunilor, numit oficial Liegende Brücke


dar cunoscut si sub numele de "Podul Culcat", monumentul a fost ridicat in anul 1859 in
locul unui pod de lemn. In cele doua colturi ale podului apare simbolul sasilor,
reprezentat prin doua sabii incrucisate si o coroana. Este puntea de legatura intre
orasul nou si orasul vechi.

 Monumente de arhitectura peisagistica si constructii monumentale

Un alt obeictiv turistic al acestei parti a Transilvaniei il constituie


,cetatile,castelele si bisericile fortificate. Prima va fi desigur Cetatea Sibiului completata
de turnuri ce au fost cladite in functie de nevoile de aparare si refacute de multe ori in
decursul timpului. Enumeram cateva dintre ele, devenite astazi obiective de interes
turistic:
- Turnul Olarilor
- Turnul Pulberariei,
- Turnul Pielarilor
- Turnul Archebuzierilor
- Turnul de Aparare a Portii
- Turnul Sfatului.
La acestea se poate adauga si Pasajul Scarilor denumit si “Zidul cu Ace” ce face
legatura intre orasul de sus si cel de jos. Apoi Cetatea cu bazilica in stil romanic de la
Cisnadioara ridicata pe dealul Sfantul Mihail. Sau la Talmaciu, zidurile cazute in ruina a
cetatii de la defileul Oltului, Cetatea Turnu Rosu.
Transfagarasan – Balea. Construit intre 1970 si 1974, Transfagarasanul (DN 7
C) strabate Muntii Fagaras pe directia nord-sud si leaga Muntenia de Transilvania. Are o
lungime de 90 km si incepe din comuna Arefu, in judetul Arges, la kilometrul 61 al DN7C
si se termina in comuna Cartisoara (Sibiu), la intersectia cu DN1. Transfagarasanul este
extrem de cautat si pentru ca ajunge in zona Balea, una dintre cele mai mari atractii
turistice ale Muntilor Fagaras.

24
Transfagarasan este inchis traficului de la sfarsitul lunii octombrie pana in luna iunie
datorita zapezii care acopera drumul si a pietrelor care pot sa cada in aceasta perioada.
Turistii pot ajunge iarna pana la Balea Cascada si la Balea Lac cu telecabina.
Zona Balea este o rezervatie naturala deosebit de frumoasa. Aici puteti admira cascada
Balea, inalta de 60 m, aflata la peste 1234 m altitudine si doua dintre cele mai inalte
varfuri muntoase din Romania, varfurile Moldoveanu si Negoiu. De asemenea, pe langa
cascada va puteti bucura de imaginea Lacului Balea, lac glacial cu cea mai mare
suprafata din Muntii Fagaras, avand peste 100 ha. Lacul este considerat monument al
naturii si este situat la altitudinea de 2034 m, intr-un circ glaciar, fiind cuprins intre
Defileul Oltului si poalele Muntilor Piatra Craiului.

 Mestesuguri

Produsele meşteşugăreşti utilizate în satele transilvănene tradiţionale proveneau


fie din mediul meşteşugarilor săteşti, fie din mediul breslelor orăşeneşti. în timp ce
meşteşugarii săteşti au fost constrânşi de bresle, prin reglementări juridice, să se
limiteze la folosirea materialelor locale şi a tehnicilor tradiţionale, arhaice, meşteşugarii
breslaşi transilvăneni au cultivat un contact permanent, pe parcursul întregului ev mediu,
cu mediul profesional al omologilor din Europa Centrală, beneficiind de toate inovaţiile
tehnice ale perioadei.

Deoarece breslele nu au reuşit să obţină monopolul absolut al activităţilor de


profil, cele două categorii de meşteri şi-au împărţit, în mod tacit, piaţa rurală,
meşteşugarii săteşti furnizând ţăranilor cea mai mare parte a produselor de uz cotidian,
mai ieftine, în timp ce breslaşii s-au impus în sectorul uneltelor din fier şi în cel al
pieselor cu prestigiu social, domenii în care calitatea superioară trecea pe primul plan, în
ciuda preţului ridicat.

Practicarea meşteşugului în paralel cu activităţile agricole obişnuite, ca mijloc de


întregire a veniturilor familiale, şi specializarea unor sate întregi în anumite meşteşuguri
(prelucrarea lutului, lemnului, fierului, blănii, etc.) constituie fenomene caracteristice
pentru mediul meşterilor săteşti transilvăneni.

Prelucrarea lutului

Ceramica utilizată în satele transilvănene provenea din două surse: din mediul
olarilor gru-paţi în sate specializate, care vindeau la târguri în special ceramică uzuală,
nesmălţuită, şi din mediul olarilor breslaşi, care furnizau ceramică preponderent
smălţuită, decorativă dar şi uzuală. Preferinţa acordată anu-mitor forme, tehnici, motive
şi culori a gene-rat, în timp, stiluri ca-racteristice anumitor centre de olari, breslaşe sau
săteşti, personali-tatea lor distinctă supra-vieţuind momentului desfiinţării breslelor.

25
Primul modul expoziţional cuprinde ceramică uzuală nesmălţuită şi parţial
smălţuită, datând din primul sfert al secolului al XX-
lea. Raftul inferior al vitrinei conţine ceramică roşie
simplă, nesmălţuită, de tradiţie romană,
caracteristică centrelor româneşti Leheceni (1),
Leleşti (2), Biniş (3) şi ceramică roşie, nesmălţuită,
lustruită cu piatra, conform unei tehnici arhaice,
caracteristice centrului românesc Săcel
(4).Lustruirea lutului din vas, înainte de ardere,
închidea porii, micşora permeabilitatea pereţilor şi
amplifica efectul decorativ.

Tehnica decorării ceramicii nesmălţuite prin


angobare este ilustrată de o piesă dintr-un centru de
olari mixt, maghiaro-român: Vadu-Crişului (5). Pe
raftul din mijloc este expusă ceramică neagră,
nesmălţuită, lustruită cu piatra, de tradiţie tehnică
preistorică, provenind din centrul românesc Josenii
Bârgăului (6). Culoarea acestei ceramici era obţinută prin utilizarea unei tehnici
deosebite de ardere a vaselor, care consta în închiderea gurilor cuptorului în ultima fază
a procesului, desfăşurată în absenţa oxigenului. Raftul
superior grupează o ceramică uzuală din centrele
Baia-Mare, Baia-Sprie (7), Târnăviţa (8), Obârşa (9),
Josenii Bârgăului (10), care combină avantajele
ceramicii nesmălţuite (favorizarea evaporării, preţ
scăzut) cu cele ale ceramicii smălţuite: durabilitate mai
mare, impermeabilitate, plus estetic.

Al doilea modul conţine ceramică smălţuită


prove-nind din centre de olari breslaşi. Pe raftul
superior şi pe cel mijlociu este grupată ceramică
sgrafitată, de in-fluenţă bizantină, care res-pectă, în
cazul centrelor Valea Izei (11) şi Baia Mare (12), atât
gama cromatică caracteristică, constând în galben şi
verde pe fond alb, cât şi structura mai aerată a
decorului. Deşi a păstrat şi el decorul sgrafitat,
centrul Vama (13) a adoptat o gamă cromatică în
care roşul joacă un rol de prim ordin. Alături de
ceramica de Vama este expusă cerami-că smălţuită
din centrul Târgu-Lăpuş (14).în sfârşit, raftul inferior
conţine ceramică smălţuită uzuală din toată
Transilvania (15), ilustrată prin piese cu funcţii
diferite: strecurătoare, ulcele înalte pentru lapte, vas
pentru dus mâncare la câmp, oală de gătit, tigăi cu
picioare, pentru vatra liberă, pâlnie pentru vin.

Modulul expoziţional III conţine ceramică


smălţuită din centrele breslaşe maghiare din Zalău
(16), Turda şi Iara (17), Trei Scaune (18), Satu Nou
(19), Ocna Sibiului (20), Odorhei (21). Cănile înalte,

26
folosite curent ca decor şi numai ocazional pentru băut vin, au fost introduse în
Transilvania, la fel cu ulcioarele turtite bilateral, pe filieră săsească, forma evazată a
gâtului fiind adoptată aici, ulterior, în urma contactului cu formele orientale, balcanice, de
vase din aramă. Motivele fitomorfe şi avimorfe caracteristice acestor piese evidenţiază
influenţe ale decorului baroc din centrul şi vestul Europei, vizibile şi în aglomerarea
caracteristică a motivelor decorative.

Modulul expoziţional IV prezintă o reconstituire de vatră liberă, cu cahle


montate, confecţionate în centrele maghiare Huedin şi Almaş (22), tipare de cahle, din
lemn (23), cahle (smălţuite şi nesmălţuite) din centrele Huedin şi Secuime (24) şi cahle
săseşti, din centrul Bistriţa (25), toate datând din secolul al XIX-lea.

Modulul expoziţional V cuprinde ceramică


habană din secolele XVII-XVIII, renumită în epocă
pentru calitatea deosebită a execuţiei şi pentru
rafinamentul decorului figurativ. Olarii habani
(sectă anabaptistă) au fost colonizaţi în
Transilvania, din Moravia, în intervalul 1621-1629,
fiind aşezaţi în Vinţul de Jos. Purtători ai unei
tehnologii ceramice superioare şi a unei
ornamentici caracteristice Europei centrale şi
vestice, habanii au dat un impuls puternic ceramicii
breslaşe transilvănene, influenţându-i repertoriul
de forme, stilul decorativ şi cromatica. Pe primul şi
al doilea raft sunt expuse căni cu capac metalic,
conţinând preponderent motive fitomorfe şi florale,
dar şi antropomorfe şi zoomorfe, pe fond alb (26),
în timp ce pe raftul al doilea şi al treilea este
expusă ceramică cu fond albastru, de cobalt, şi
forme cilindrice caracteristice Europei centrale
(27). Ulcioarele cu scene narative de pe raftul
inferior (28) nu au corespondent în ceramica breslaşă a perioadei, în schimb grupajul de
cancee de pe raftul al treilea constituie, stilistic, o punte de trecere spre ceramica
decorativă produsă de acestea ulterior (29).

27
Modulul VI ilustrează tehnica tradiţională de modelare a vaselor de lut, prin
unelte databile ante şi post 1900: sapa (30) pentru obţinerea lutului, lopata (31) pentru
manipularea lui, maiul pentru omogenizarea lui prin batere (32), mezdrele (33) pentru
curăţarea lutului de impurităţi, sfere de lut curăţat, pregătit pentru modelare (34), roata
olarului (35), vas pentru apă (36), piepteni pentru modelarea profilului vasului (37),
farfurii cu coloranţi (38), pensule (39),
cornuri pentru realizarea decorului (40).

Modulul expoziţional VII


cuprinde ceramică
săsească din secolele
XVIII-XIX, confecţionată în
centrele de breslaşi Bistriţa
(41), Saschiz (42), Chirpăr
(43), Sibiu (44) Braşov (45)
şi Satu-Nou (46). Fiecare
centru se distinge printr-un stil propriu, dar calitatea materialelor (pastă,
smalţ) şi a execuţiei este impecabilă în cazul tuturor. Sgrafitarea, fondul
de cobalt şi desenul elegant, în alb, împrimă un specific aparte centrului
Saschiz, Chirpărul se remarcă prin formele elegante ale cănilor sale,
Sibiul prin decorul aerat, elegant, iar Braşovul prin bogăţia barocă a
decorului.

Prelucrarea lemnului

Meşteşugarii săteşti au dominat piaţa rurală în domeniul prelucrării lemnului,


graţie belşugului de materie primă de calitate şi posibilităţii de a suplini, prin experienţă
comunitară seculară şi prin îndemânare individuală, înzestrarea tehnică superioară a
breslaşilor. Existau sate întregi specializate în dulgherit, în confecţionarea mobilierului, a
vaselor din lemn, a şindrilei, a împletiturilor din nuiele, dar şi meşteşugari izolaţi, care îşi
valorificau produsele doar în satul de reşedinţă.

Modulul expoziţional VIII ilustrează meşteşugul prelucrării lemnului, prin


prezentarea următoarelor unelte, databile ante şi post 1900: firezul pentru tăiat lemne
(47), ţapina (48), necesară manipulării trunchiurilor întregi, securea pentru cioplit grinzi
(49) şi sfoara pentru
linierea acestora (50),
securea pentru finisat
suprafeţele cioplite (51),
scaunul de mezdrit (52), folosit
pentru imobilizarea bucăţii
de lemn supusă
prelucrării cu mezdrele de
diferite forme, expuse în rastel

28
(53), compasul multifuncţional (54), măsura pentru doagele vaselor din lemn (55),
dinătoarea (56), cu care se netezea partea interioară a vaselor din lemn, cârligul de tras
cercuri (57), sfredelul (58) pentru găurit, horjul (59) pentru şănţuit, tesla (60) pentru
scobit şi jilăul (61), pentru netezirea suprafeţele plane.

Modulul expoziţional IX ilustrează două tehnici diferite de prelucrare artistică a


lemnului, prezente în Transilvania
rurală a secolului al XIX-lea. Portiţa
maramureşeană (62) a fost
executată din stejar, de către un
meşter-ţăran, şi conţine motivul
sculptat al funiei, organizat într-o
structură geometrică arhaică (X-uri,
cercuri), în timp ce dulăpiorul
alăturat (63), provenit dintr-un
interior ţărănesc săsesc, a fost
executat din brad, de către un
tâmplar breslaş, şi este decorat prin
pictare, conţinând motive figurative,
inspirate din repertoriul artistic cult, citadin. Tendinţa generală în mediul rural
transilvănean de a utiliza lemnul, mereu disponibil, chiar în situaţii în care folosirea
fierului s-ar fi impus, este evidentă în cazul celor două ferestre cu gratii decorative, din
lemn (64, Mera), care flanchează gratiile de fier forjat (65, Trascau), accesibile doar
ţăranilor înstăriţi.

Tehnicile de ornamentare prin pictare şi crestare se regăsesc la piesele incluse


în modulul expoziţional X, databile ante şi post 1900. Raftul superior conţine un recipient
pentru sare (66), mirodenii (67) şi ploşti pentru purtat lichide (68), decorate prin pictare,
în timp ce raftul inferior cuprinde cutii pentru brice (69) şi cleşti pentru spart alune (70),
cu decor crestat, geometric. Recipientele din raftul median (ploşti şi recipiente pentru
zdrobit şi păstrat piper) au fost realizate prin strunjire, o tehnică răspândită mai degrabă
în mediul breslelor (71-72).

Fierăritul

29
Modulul expoziţional XI este dedicat ilustrării meşteşugului prelucrării fierului.
Spre deosebire de fierarul din fiecare sat,
care se limita la modelarea fierului (brut
sau provenind din uneltele uzate) prin
forjare, fierarii din satele specializate
(Trascău, Bihor) deţineau, în plus, şi
cunoştinţele tehnice necesare obţinerii
fierului din minereu.

Modulul conţine următoarele unelte,


databile la sfârşitul secolului al XIX-lea,
utilizate pentru obţinerea şi prelucrarea
fierului: târnăcop de miner (73), baniţă
pentru măsurat minereul (74), foale pentru
încingerea cărbunilor de lemn (75), cleşte
mare (76), pentru manipularea turtelor de
fier, nicovală şi baros (77), pentru
modelarea fierului încins, fixat cu cleştii
(78). Sunt expuse fazele confecţionării unei
sape (79), iar securea expusă (80) ilustrează produsul finit, purtând semne de meşter.

Următorul modul expoziţional (XII) este structurat în trei grupaje tematice. Primul
grupaj conţine produse ale meşterilor fierari: cai de vatră (81), necesari susţinerii
butucilor care ardeau în vatra liberă şi (în pereche) a oalelor în care se gătea, scăriţe
pentru şa (82) şi crampoane pentru încălţăminte (mâţe), folosite iarna (83). Al doilea
grupaj include piese care ilustrează prelucrarea ţărănească a cositorului (turnare în
tipare, intarsiere) în zona Pădurenilor şi produse decorative finite, specifice zonei:
tigaie pentru topit cositorul (84), tipare de piatră (85) pentru catarame şi pentru
elemente decorative utilizate la brâie, tipar de lemn pentru prisnele de fus (86), fuse
cu intarsii (87), cuţite şi teci cu intarsii (88), brâie ferecate cu elemente din cositor
(89). Al treilea grupaj reuneşte piese utilizate în obţinerea aurului din minereu: dudă
pentru păstrarea fitilelor necesare declanşării exploziilor (90), dudă pentru fixarea
lumânărilor necesare în galerii (91), un corn pentru păstrarea prafului de puşcă (92),
două opaiţe, care funcţionau cu ulei sau seu, folosite în galerii (93), cornuri pentru
păstrarea aurului (94), cumpănă pentru cântărirea aurului şi măsură de capacitate
pentru aur (95).

30
Modulul XIII detaliază procedeul de obţinere a aurului din subteran, în Munţii
Apuseni, prezentând sfredelul pentru găurit stânca (96), prin batere cu vântalăul (97),
fuituitorul pentru curăţarea găurii de puşcare (98), acele de baie, pentru introducerea
cartuşului în gaură (99), teaca pentru păstrat praful de puşcă (100), târnăcopul pentru
desprins bolovanii (101), ciocanul (puşca) pentru zdrobit bolovani (102), ciocane
(pălăcrău) pentru zdrobit piatra (103), râşniţă pentru minereu (104), şaitroc pentru
separat aurul de steril, prin spălare(105). Central, este expusă şi o machetă de şteamp,
acţionat hidraulic (106).

Prelucrarea pieilor şi blănii

Modulul XIV prezinta pieptare de sarbatoare, executate de cojocari din diferite


centre, ante si post 1900, si
ilustreaza structura si
modalitatea de decorare a
acestora. Raftul superior
contine un pieptar românesc
din zona Sibiului (107), cu un
croi ce ilustreaza cea mai
veche modalitate de folosire a
blanii de oaie pentru
îmbracarea trunchiului: dupa
îndoirea sa pe verticala,
locasul pentru gât era decupat
în centrul ei, iar flancurile se
închideau, unul prin coasere,
altul cu gaici. Acest tip de
pieptar, folosit în Transilvania
în special de catre români,
care îl numeau pieptar
înfundat, îl regasim, într-o
varianta aparte, cu poale

31
rascroite, si la sasi (108). Ornamentarea blanii cu lânica sau matase, prin brodare cu
ace de o forma speciala, este exemplificata de esantionul plasat central, pe primul raft
(109) si de punga pentru bani expusa (110), iar ornamentarea pielii prin stantare,
practicata de mesterii sasi, este ilustrata de stantele de lemn expuse pe raftul din mijloc
(111).

In vitrina sunt expuse si pieptare scurte, deschise în fata, executate la comanda,


în centrul românesc de cojocari Sat-Sugatag (112) si în centrele maghiare Savadisla
(113) si Mera (114). Raftul de jos include un caiet de cojocar, cu modele (115), un
sablon (116) si instrumente de fier folosite pentru decuparea si gaurirea fâsiilor din piele
de ied ce garnisesc cojoacele (117).

Modulul expozitional XV include unelte interbelice folosite pentru prelucrarea


blanii de oaie (scafa pentru curatarea
blanii proaspat jupuite (118), scaun
cu coasa, utilizat în acelasi scop
(119), cârlig pentruîntins blana (120),
tiglici pentru întins blana pe rama
(121), butuc (122) pentru întins caciuli
si unelte pentru prelucrarea pielii de
bovine: razatoare pentru piei (123),
cutite pentru cizmar (124), jilau pentru
netezit pielea (125), unealta pentru
netezit pielea pentru cizme (126).

Separarea cojocarilor (care


foloseau blana de oaie) de pielari
(care foloseau pielea de bovine) a
fost impusa de caracteristicile diferite
ale celor doua materii
prime.Tehnologia prelucrarii pielii de
bovine fiind mai complexa, numarul
cojocarilor satesti depasea cu mult
numarul pielarilor satesti, care erau
concurati puternic de catre mesterii
breslasi.

32
Modulul expozitional XVI contine piese de uz individual, executate de mesteri
pielari la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea: doua curele late,
ornamentate prin stantare, brodare si aplicare de tinte metalice (127-128), o curea
îngusta, ferecata cu nasturi de alama (129), traiste de piele pentru pastori, decorate cu
aplici de alama si cu împletituri din piele (130-131), doua teci pentru cutit (132-133),
pungi pentru pastrat bani (134,135,136,137, 138) sau tutun (139). Preferinta acordata
ornamentelor de alama se explica prin rezistenta acestora la oxidare, în cursul expunerii
frecvente la intemperii. Raftul inferior contine un bici împletit din fâsii de piele (140) si
doua sule (141), una din lemn ornamentat, alta din fier, folosite pentru gaurirea
cuponului de piele de vita din care barbatii croiau opincile pentru membrii familiei.

Industria casnică textilă

Confectionarea în gospodarie, de catre femei, a tuturor tesaturilor necesare


familiei constituie o caracteristica a vechiului sat transilvanean. Deoarece în cadrul
gospodariei taranesti erau parcurse toate etapele unui proces tehnic complex (cultivarea
si prelucrarea cânepii si inului, obtinerea si prelucrarea lânii, practicarea torsului si
tesutului), s-a utilizat în legatura cu acest fenomen termenul de industrie casnica textila,
care nu evidentia, din pacate, tocmai aspectul sau particular, generat de faptul ca
produsele finite erau destinate aproape în exclusivitate propriei familii, nu valorificarii lor
prin vânzare.

33
Modulul expozitional care vizualizeaza procesul tehnic mentionat se subîmparte
în mai multe sectoare. Un prim sector (XVII) cuprinde uneltele cu ajutorul carora
materia prima (cânepa si lâna) era prelucrata si transformata în fir: melita pentru
zdrobirea tulpinilor de cânepa (142), hecelele pentru separat fibrele de resturile
lemnoase (143), pieptenii pentru curatat fuiorul si scos parul din lâna (144), pieptenii
pentru scarmanat lâna (145) si furcile de tors (146), una continând un caier de cânepa,
cealalta un caier de lâna.

Pe podiumul celui de-al doilea sector (XVIII) sunt expuse uneltele necesare
pregatirii firului pentru tesut, începând cu fusarul (147), cu care se derula firul de pe fuse
pe raschitoare (148) sau pe vârtelnitele (149) de diferite tipuri si terminând cu urzoiul
(150), pe care se ordonau firele în vederea montarii pe razboiul de tesut. în centrul
acestui sector sunt grupate unelte ce ilustreaza patru tehnici arhaice de utilizare a
fibrelor: rasuca pentru rasucit sfori (151), furca pentru împletit snururi (152), separatorul
de corzi, necesar împletirii funiilor (153) si razboiesul pentru brâie, forma primara a

34
razboiului de tesut (154). Panoul central reuneste piese din acelasi context tehnic, având
ca element comun decorul bogat, explicabil prin functia lor sociala suplimentara:erau
daruri facute de flacai fetelor pe care le curtau (fuse -155, suveici pentru condus firul
-156, tindeici pentru întins pânza în cursul tesutului -157, coturi pentru masurat tesaturile
-158).Este plasata aici si o pensula pentru uns firele, înainte de tesut (159).

Aceeasi functie sociala, care dubleaza functia


practica, explica decorarea bogata a furcilor
de tors, expuse în doua module, separate de o
nisa ce contine o furca cu o structura
decorativa complexa.

Modulul expozitional din stînga (XIX)


contine furci de brâu, grupate dupa criteriul
morfologic: o serie derivata din batul simplu,
rotund, prin reliefarea mijlocului, în vederea
sustinerii caierului (160), o alta serie derivata
din batul cu crengi mediane crutate,
încovoiate (161), ultima serie continând piese
plate, al caror mijloc este dezvoltat decorativ
pâna la stadiul unor aripi ample, bogat
decorate (162). Utilizate pentru tors în aer
liber (în timp ce se pazeau vitele sau chiar în
mers), furcile de brâu au fost mentionate de
catre mai multi calatori straini medievali, ca element
neobisnuit, într-un context ce sublinia harnicia
tarancii transilvanene.

Modulul expozitional din dreapta (XX)


cuprinde furci de tors folosite de femei în interiorul
locuintei, piese cu o evolutie morfologica
asemanatoare cu precedenta pâna la un punct
(dezvoltate din crengi simple (163) sau cu suport
median din crengi crutate-164), o forma noua fiind
furca scurta, cu o talpa peste care femeia se aseza,
pentru a o fixa de scaun în cursul torsului (165).
Celelalte furci, mai lungi, erau fixate prin prindere
între genunchi, proptire în grinda sau prin
introducere într-un orificiu din marginea lavitei pe
care se sedea. Incizat, crestat sau traforat, decorul
furcilor românesti contine, aproape exclusiv, motive
geometrice, pe când furcile maghiare si sasesti
contin si motive fitomorfe, crestate sau pictate.

35
 Obiceiuri si traditii etnografice

COPILARIA

Modulul I include trei secvenţe tematice.

Relaţia mamă-copil în primele zile de viaţă ale acestuia este ilustrată printr-o
reconstituire ce include un costum femeiesc din Banat, cu opreg (1), un leagăn cu tălpi
(2) şi o icoană a Maicii Domnului (3), prezentă în fiecare casă ca protectoare a mamei şi
copilului. Coşul cu mâncare pentru lehuză (4) se încadrează tematic în această
secvenţă.

Momentul deprinderii mersului de către copil constituie o a doua secvenţă


tematică,ilustrată de un zvâldor interbelic (5), prins în grinda casei, în care copilul se
rotea, deprinzând mersul, şi de un scaun special (6), cu aceeaşi vechime, cu o funcţie
similară.

36
Jucăriile expuse - unele realizate de copii, altele confecţionate pentru ei de
maturi - exemplifică faza activă a copilăriei, în care fetele şi băieţii confecţionează şi
utilizează jucăriile potrivite viitoarei diviziuni a muncii pe sexe din gospodăria ţărănească
tradiţională (7).

TINERETEA

Modulul I include obiecte databile în secolul al XIX-lea, legate de activitatea


cetelor de feciori din Transilvania. Buzduganele (8) constituiau semnele distinctive ale
Junilor Braşovului, care executau, în săptămâna dinaintea Paştelui, în apropierea
Braşovului, un ritual ce includea dansuri, cântece, întreceri de cai. Obiceiul avea
elemente comune cu cel al craiului din alte ţinuturi transilvănene. şezând pe un jilţ (9),
craiul pedepsea flăcăii care făcuseră fapte rele peste an, prin lovire cu un obiect numit
de către români prişcală. Piesa maghiară expusă (10), cu o funcţie identică, este datată
1813. Tot din recuzita cetei de feciori făceau parte lumânarea decorată (11, Făgăraş),
pintenii provenind din Secuime şi Huedin (12) şi bâtele de plăieş (13) din zona
Hunedoarei şi Sibiului.

Modulul II prezintă daruri făcute de


flăcăi fetelor pe care le curtau. Bogat
ornamentate prin crestare, maiurile
pentru spălat haine (14), călcătoarele de
lemn pentru pânză (15), furcile de tors,
cu talpă (16), şi scăunelele (17) erau
cadourile tradiţionale în zona maghiară
a Calatei. Flăcăii români dăruiau fetelor,
în general, furci de tors decorate prin
crestare (18, Lupşa), dar şi maiuri (19,
Maramureş) şi călcătoare pentru pânză (20). Aceeaşi funcţie de dar avea şi presa
săsească pentru pânză, ornamentată prin crestare (21).

Modulul III expune cârpe de obraz (batiste) româneşti, din Hunedoara, dăruite de
fete feciorilor aleşi (22) şi batiste maghiare din Deja, cu aceeaşi funcţie (23). Vitrina mai

37
conţine un călcător de pânză din satul maghiar Deja (24), unul, tot maghiar, din Calata
(25) şi scrisori de dragoste din satul românesc Săliştea de Sus (26-27).

OBICEIURILE DE NUNTA

Modulul IV conţine obiecte cu diferite funcţii în ritualul de nuntă tradiţional: floare


de mire (28) din satul săsesc Satu-Nou (Bistriţa), cravată de mire (29) din satul săsesc
Cristian (Sibiu), ploscă cu ştergar (30), purtată de starostele ce precede, la români, alaiul
de nuntă, steag de nuntă românesc, din Rodna (31), purtat de un prieten al mirelui în
fruntea alaiului de nuntă. Conform obiceiului vechi, invitaţii aduceau într-un coş (32) - în
unele zone româneşti- daruri pentru miri (carne, ouă, brânză), folosite de familia
acestuia pentru pregătirea ospăţului de nuntă. în asemenea ocazii se foloseau pentru
gătit oale de dimensiuni mari (33), confecţionate de olari tocmai pentru nunţi sau mese
de pomană. Tot funcţie preponderent ceremonială aveau şi ploştile de dimensiuni mari
(34), folosite de staroste.

38
Modulul V. Zestrea miresei, compusă dintr-o ladă ornamentată prin crestare (la
români) sau pictare la saşi şi maghiari) şi o cantitate cât mai mare de ţesături şi piese de
îmbrăcăminte, se expunea încă din timpul nunţii, la casa miresei şi pe carul sau căruţa
care o transporta pe aceasta spre casa mirelui, punându-se în evidenţă, în acest mod,
statusul social-economic al familiei din care provenea. Acest modul expune o ladă de
zestre din zona maghiară a Calatei (35), pictată, şi ştergare din aceeaşi zonă, incluse în
zestre (36), toate piesele datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Alături sunt expuse
piese utilizate de către români în ritualul de fecunditate practicat în ziua nunţii (vasul cu
grâu, 37) şi în ritualul de purificare din ziua ce urma nunţii: mirii se spălau pe mâini,
împreună cu naşii, cu apă şi cenuşă, la un măr dulce, pe care îl înconjurau, ştergându-
se cu acelaşi ştergar (38).

Modulul VI expune o cunună românească de mireasă din Oaş (39),o alta, tot
românească, din Ocoliş, Apuseni (40), o cunună săsească de mireasă, din zona Bistriţei
(41), o batistă săsească de mire, din aceeaşi zonă (42), o cunună maghiară de mireasă,
din Sic (43) şi o floare pentru clopul de mire, din aceeaşi localitate (44).

Semnificative sunt lingurile duble (ponorici), legate, cu care mirii mâncau


concomitent, făcându-şi astfel intrarea în căsnicie (45).

Modulul VII include două învelitori de nevastă rituale, montate, simbolic, a doua
zi după nuntă. Prima (46) provine din mediul românesc al Mocănimii Arieşului (o
combinaţie interesantă între năframa de origine citadină, central-europeană, şi ştergarul
de cap, tradiţional la românce, în perioada veche), a doua era caracteristică zonei
maghiare a Calatei (47).

OBICEIURILE DE INMORMANTARE

39
Modulul VIII prezintă în fundal
secvenţe ale unui ritual de înmormântare
cu brad, de valoare documentară
deosebită, fiind fotografiat la începutul
secolului al XX-lea. Ritualul era
caracteristic la români şi se practica la
moartea unui tânăr necăsătorit.

In cadrul modulului sunt expuse


ţesături utilizate în cadrul ritualului
funerar (48-ţesătură pentru sicriu, 49-
ştergar pentru prapori), lumânarea
mortului şi blidul cu grâu necesar
purificării casei (50), colacul (51) şi vasul
pentru pomană (52), un semn de mormânt maghiar, din Covasna (53), un stâlp de
mormânt românesc, din Alba (54) şi un alt stâlp de mormânt, tot românesc, din
Hunedoara (55).

OBICEIURILE DE CRACIUN

Modulele IX-X. împletire de practici creştine şi precreştine, Crăciunul tradiţional


marca, împreună cu cele 12 zile care îi urmau, trecerea într-un nou an.

Cetele de feciori, copiii şi mascaţii


transmiteau întregii comunităţi
tradiţionale urările de bine pentru anul
care urma, fiecare grup având un rol
distinct. Copiii (56) declanşau colindatul,
în ajunul Crăciunului, primind în schimb
colaci, nuci şi mere (57), fiind urmaţi de
ceata de feciori, care cânta în fiecare
casă din sat colinda cu tema potrivită (de
gazdă, de fată, de fecior), dansa toate
femeile din familie şi primea, în schimb,
colaci special pregătiţi, purtaţi în desagi
(58).

In satele maghiare
catolice, din Secuime, ceata
feciorilor trecea pe la casele
cu fete în data de 28
decembrie, purtând bice
împletite din nuiele (lungi în
Trei-Scaune, scurte în
Gheorghieni), cu care erau
atinse fetele şi femeile, pentru
a aduce în case prosperitate
şi sănătate (59). Jocul turcii

40
(60, Mureş), caracteristic Transilvaniei, are vădite elemente vitaliste, precreştine,
mânuitorului măştii fiindu-i interzisă, de altfel, frecventarea ulterioară a bisericii, timp de
6 săptămâni. Biserica a încercat să neutralizeze elementele precreştine care însoţeau
ziua naşterii Domnului, introducând în repertoriul cetelor de colindători teme religioase,
practica Viflaimului (61, Severin) şi a colinzilor de stea (62, Severin), cântate de copii.
Icoana cu tema Naşterii (63, Vidra) a fost expusă în acest modul pentru a ilustra
contextul creştin al Crăciunului.

OBICEIURILE DE ANUL NOU

Modulul XI include exponate ce ilustrează obiceiul colindatului cu pluguşorul şi


sorcova, practicat de către copii (64) pentru a ura sănătate şi belşug în noul an: fier de
plug (65), bici (66, Rusul de Jos), clopote (67, Apahida), sorcovă (68, Braşov). Se
colinda şi cu buhaiul (69, Reteag), iar în Maramureş erau practicate jocurile cu mascaţi
(70, 71, 72, 73).

Modulul XII a fost rezervat ilustrării sărbătorii creştine a Bobotezei, prin


expunerea unei icoane cu tema respectivă (74), a unei cruci (75, Nicula) şi a unei cofe
cu busuioc (76), folosite de preot în această împrejurare.

OBICEIURILE DE PASTI

Modulul XIII prezintă sărbătoarea creştină a Paştilor, în cele două ipostaze: cea
instituţională, care ilustrează contactele comunităţii
cu biserica, şi cea familială, consumată în spaţiul
laic al casei. Prescurnicerele (77), prescurile (78),
icoanele legate tematic de jertfă şi de înviere (79-
80), coşul cu ouă şi bucate, sfinţit la biserică (81),
ilustrează prima ipostază, pe când masa de Paşti
(82), cu pască şi ouă încondeiate pe cea de a doua.

41
In contextul pascal se înscriu şi practicile de cinstire a strămoşilor, care au loc la
Joia Mare, când familia face pom (83) şi pomelnice.

Modulul XIV marchează, prin cruci (85) şi o icoană cu temă (86), sărbătoarea
înălţării Domnului.

Modulul XV expune ouă de Paşti încondeiate, româneşti (87), maghiare (88) şi


săseşti (89).

Modulul XVI este dedicat evidenţierii obiceiului


cununii de seceriş, rit agrar de vară, de veche tradiţie,
prezent în întreaga Transilvanie. împletită de fete din
ultimele spice secerate, în una dintre formele expuse,
cununa era purtată de o fată pe cap, în fruntea alaiului de
secerătoare, până în sat, unde era udată şi păstrată de
proprietarul holdei până primăvara, când boabele din spice
se amestecau cu cele ce urmau a fi însămânţate (90,91,92).

OBICEIURILE DE PRIMAVARA-VARA

Modulul XVII-XVIII. Obiceiurile de primăvară sunt strâns legate de sărbătoarea


Sângeorzului, dată considerată a reprezenta debutul
anului pastoral şi agricol. în acest moment se
organizau turmele de oi comunitare şi se măsura
laptele oilor fiecărei familii, în vederea unei repartiţiei
echitabile a produselor lactate în cursul întregului
sezon.Această practică, numită măsuriş, este ilustrată
de o serie de piese cu funcţie practică şi magică,
expuse în cadrul acestui modul: lanţul (93) peste care
se scot oile din curtea gospodarului în ziua

42
măsurişului, pentru a fi puternice ca fierul, găleata de muls (94) împodobită cu sasău,
pentru a spori laptele oilor, cupele pentru măsurat laptele (95), carâmburile folosite în
acelaşi scop (96), buciumul (97) folosit la măsuriş în mod ritual, lemnele uscate cu
ajutorul cărora se obţinea, prin frecare, focul viu (98), care nu se mai stingea la stână
până la reîntoarcerea oilor în gospodării. In sudul judeţului Sălaj, în fruntea turmei care
se îndreaptă spre măsuriş păşeau flăcăi îmbrăcaţi în frunze, care erau udaţi cu apă de
săteni, pentru ca oile să dea mult lapte.

Modulul XVIII expune un jug împodobit cu verdeaţă (99) şi un bici (100), piese
legate de un rit agrar denumit plugarul, sau tânjeaua, obicei ce marca debutul anului
agricol. De Sângeorz se lega şi folosirea pieptarului de scoarţă ( 101, Buru) şi obiceiul
udatului reciproc, ilustrat de cofele expuse (102). Deoarece sfântul Gheorghe era
considerat ocrotitor al animalelor, icoanele cu această temă erau întâlnite frecvent în
interioarele ţărăneşti (103).

Modulul XIX expune piese evreieşti de cult:

- sfeşnic (1) - sfeşnic ritualic pentru Hadlakat Neirot.

- mahzor (2) carte de rugăciune pentru sărbători,


care indică ordinea rugăciunilor.

- menora (3) candelabru cu şapte braţe, simbol al


rătăcirii triburilor seminţiei lui Israel în pustiul Sinai după
ieşirea din Egipt astăzi simbolul statului Israel.

- şofar (4) instrument tradiţional de suflat făcut din


corn de berbec. în trecut a servit drept trompetă care chema
la arme în caz de război.

- talit (5) veşmânt ritual cu care se înfăşurau bărbaţii


(mai ales cei căsătoriţi) în timpul ugăciunii de dimineaţă.

- cupă pentru Kiduş (6) cupă folosită la binecuvântarea vinului în ajunul


sărbătorilor.

- podoabe (7) pentru sulul de Tora.

43
- kepah (8) acoperitoare de cap, purtată de bărbaţi.

 Portul popular traditional si folclorul sibian

Aşa cum a fost el întâlnit până la începutul secolului al XIX-lea, portul popular
sibian s-a caracterizat prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind
produse ale gospodăriei propri.
La costumul femeiesc, piesele "de rezistenţă" au fost:
vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, "şurţele"(şorţurile)
negre sau "vinete", în două sau trei foi, catrinţele roşii, "româneşti"
sau "oacheşe", iile cu fodori, pieptarul cu flori roşii şi "ciucurei" în
aceeaşi tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul
bătrânelor.
Ia este principala piesă de port femeiesc şi se întâlneşte în
două variante:
-Dintr-o singură bucată numită ciupag
-Din ciupag şi poale, variantă folosită mai ales în zilele de lucru.
Cu sau fără "beată", la fetiţe ia se încheie în faţă, iar la fete şi
neveste, peste umăr, în partea stângă. Mânecile iei se sfârşesc
întotdeauna cu "fodori" încreţiţi, tiviţi cu "cheiţă", "cipcă" sau
"colţişori negri". În afară de ia "de purtare" sau de cea "de
duminica", se mai întâlneşte şi cea purtată doar în anumite
momente importante cum ar fi: ia de mireasă şi ia de
înmormântare, la acestea diferind doar ornamentaţia.
Ia "de purtarea" se confecţionează din pânză de
cânepă sau de bumbac, iar cea "de duminica"
din pânză de bumbac sau giolgiu. Ceea ce dă
farmec iei tradiţionale este ornamentaţia sa
bogată, realizată cu arnici negru cu care se
coase pe lângă "frunzele" de pe piept,
"şâruri"(şiruri), iar pe lângă cele de pe mânecă,
"purecele" şi "crace". La ornarea "betei" se
foloseşte şi arnici galben şi foarte rar "sârmă".

Fustiţa, confecţionată din giolgiu, această piesă se purta pe sub poale, strânsă pe
corp şi legată de mijloc cu băieri. În partea inferioară, fustiţa se orna cu dantele şi
panglici de diferite culori.
Cămeşoaia, piesă de port de uz casnic, era folosită cu precădere drept "cămaşă de
noapte". De un croi simplu, din pânză de cânepă, bumbac sau mai nou din "finet", ea a
fost folosită mai ales de către femeile în vârstă.
Şurţul(şorţ), era nelipsit din costumul tradiţional fiind purtat în faţă, fie direct peste
"poale", fie peste rochie.

Cătrinţa. Spre deosebire de şurţ, cătrinţa nu era purtată decât de la o anumită vârstă,
corespunzătoare cu majoratul de astăzi. Executată din ţesătură de lână, cu beteală din
lânică, arnici, mătase sau "sârmă", cătrinţa tradiţională s-a întâlnit în următoarele
variante:
Cătrinţa oacheşă, care are fondul negru şi vărgi colorate pe întreg câmpul.
Cătrinţa neagră, care are fondul negru şi ornamentaţie sobră.

44
Cătrinţă săliştenească, confecţionată din postav negru cu ornamente "tipărite", este
renumită prin frumuseţea şi eleganţa ei. La toate tipurile de cătrinţe sau şurţe, în partea
inferioară se ataşează "colţi" sau ciucuri şi pe margini, "colţi" şi "rotiţe".
Pieptarul, este o piesă arhaică a portului tradiţional, purtată în anotimpul friguros în
locul laibărului, dar şi vara de către miri, până în primele decenii ale secolului al XIX-lea.
El era confecţionat din piele de ied sau miel, cu lâna înăuntru. În trecut s-au întâlnit două
tipuri de pieptare:
Pieptarul "înfundat", de tip arhaic, încheiat la subsuoara stângă şi cu nasturi
confecţionaţi din "pojiţă" sau chiar cu copcii;
Pieptarul "crăpat" sau "spintecat", deschis la faţă, specific Mărginimii Sibiului.
Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămaşa cu mânecă largă sau
cu pumnaşi, cioarecii albi, strânşi pe picior, laibărul şi recălul din postav negru, la care
iarna, se adauga buboul.
Cămaşa, lungă până la genunchi în trecut şi mai scurtă în vremurile mai
apropiate(secolul al XX-lea), cămaşa se purta peste cioareci, încinsă cu şerparul. La gât,
aceasta se încheia cu copcii sau foarte rar, cu băieri prevăzute la capete cu ciucuraşi.
Cămaşa "de zi de lucru" era confecţionată din pânză de cânepă sau bumbac, croită cu
mâneca largă sau cu "pumnaşi". Ornamentaţia acestui tip de cămaşă se realiza cu "pui"
cusuţi cu arnici negru, în motive simple, grupaţi la guler, la gât şi în partea de jos a
mânecilor.
Cămaşa "de duminica" se confecţiona din pânză de
bumbac, având "fustă" încreţită la spate şi o ornamentaţie
mai bogată decât surata ei cotidiană, realizată tot prin
"pui", modelele mai cunoscute fiind: "brânelul", "chişatul
boului", "feregile" etc. De o parte şi de alta a "gurii"
cămaşii se broda într-o formă stilizată iniţialele numelui
purtătorului, o formă mai aleasă a ornării mânecilor
constituind-o aşa zisul "ajur".
Din rândurile cămăşilor "de duminica", se evidenţiază
"cămaşa de mire", piesă de rezistenţă a costumului
bărbătesc, precum şi "cămaşa de înmormântare".
Începând cu deceniul al patrulea al secolului al XX-lea,
feciorii au început să poarte pe sub cămaşa tradiţională,
cămaşa "nemţească", "de cumpărat".
Cioarecii. Având ca părţi componente: cracii, turul,
flinticul şi veaca, această piesă era nelipsită din costumul
tradiţional. Cei purtaţi vara, se confecţionau din pânză de
cânepă, cu urzeala din fuior sau bumbac şi băteala din
"păcişe" sau câlţi, pentru zilele de lucru şi din pânză
"bumbac în bumbac", ţesută în trei sau patru iţe, "în ochiuri", pentru zilele de sărbătoare.
Pentru iarnă, cioarecii "de zi de lucru" se confecţionau din pănură albă, comună, iar cei
"de sărbătoare", din pănură de lână ţigaie. Indiferent de materialul folosit, cioarecii se
croiau şi se coseau în sat, chiar şi de către bărbaţi, cu buzunare false, ei fiind purtaţi
peste izmene, strânşi pe picior, cu sau fără manşetă, la cei "de sărbătoare" aceasta fiind
tivită cu o bandă neagră. Pe corp, cioarecii erau strânşi cu ajutorul
"brăcinarului"(curelei), confecţionat din cânepă la copii şi din piele la adulţi, introdus pe
veacă.
Între cele două razboaie mondiale, sub influenţă orăşenească, au apărut cioarecii largi,
tip pantalon, confecţionaţi din acelaşi material ca şi cei "clasici".
Izmenele.În trecut, până la vârsta de zece ani, copii purtau izmene "fără tur", prinse
de corp fie cu un brăcinar(curea) introdus pe veaca lor şi strâns mai apoi cu ajutorul unui

45
"sclimpuş" din lemn, fie vârâte sub unul purtat direct pe piele, ani de zile la rând.
Ca material, acestea se confecţionau din pânză de cânepă ţesută în două iţe, cu urzeala
din fuior şi băteala din "păcişe", cu un croi simplu, nepretenţios. Este de menţionat faptul
că, adesea, vara, nu numai copii dar chiar şi unii bătrâni, umblau numai în izmene.
Pantalonii, au intrat în costumul bărbătesc după primul război mondial, aceştia fiind
clasificaţi ca pantaloni "de zi de lucru" şi "de duminica". Ei au înlocuit cioarecii albi, greu
de păstrat curaţi mai ales în timpul muncii, pentru confecţionarea lor folosindu-se pânza
încernită sau pănura neagră sau săină. Pentru pantalonii de sărbătoare, s-au folosit
ulterior ţesăturile industriale sau docul şi postavul.
Spre deosebire de cioareci, pantalonii vârstnicilor nu sunt prevăzuţi cu veacă, ei fiind
strânşi pe corp cu ajutorul brăcinarului din piele. Pantalonii copiilor erau prevăzuţi însă
cu "hozăntragăne".
Pieptarul, piesă de acelaşi croi şi aceleaşi ornamentaţii ca şi cel femeiesc. De
menţionat este faptul că între cele două războaie mondiale, majoritatea pieptarelor
folosite în sat au fost confecţionate de către cunoscutul creator popular din Sebeşu de
Jos, Sibiu, Mochie Ritivoi.
Alte piese de port popular folosite atât de femei cât şi de bărbaţi sunt: laibărul,
recălul, cojocul(ciobănesc(păcurăresc cu lâna în afară) şi cel săliştenesc cu lâna
înăuntru), cojocica şi bituşca provenite din mărginime, bluzul, şurţul(şorţul) şi nu ultimul
din lista costumului bărbătesc fiind şerparul.

 Festivalurile, manifestarile artistice, culturale si sportive

 Sibiu Jazz Festival, ediţia a XL- a – Fundaţia Sibiu Jazz Festival


Sibiu Jazz Festival este considerat unic în România, având în vedere
longevitatea, consecvenţa şi numărul impresionant de celebrităţi ale genului care l-au
onorat cu prezenţa. Este cel mai important festival de acest gen din ţară şi unul dintre
cele mai vechi festivaluri de jazz din lume. La cea de a XL-a ediţie, Festivalul oferă timp
de 8 zile concerte şi spectacole în spaţii convenţionale şi neconvenţionale, prezentare
de filme artistice cu coloana sonoră blues, negro spiritual şi jazz, întânirea şcolilor de
jazz din România, concerte nocturne, spectacol de muzică şi dans cu ocazia zilei
Europei, prezentare de modă/ design vestimentar pe muzică de jazz, parada jazzului,
muzic market – unde muzicienii români vor avea posibilitatea să se întâlnească cu
promotori din Europa, spectacole de dans pe muzică de jazz şi multe altele.

 Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu (28 mai-6 iunie)


Cel mai important festival al artelor spectacolului din România. Include peste 350
de evenimente prezentate de companii din peste 70 de ţări. Cea mai spectaculoasă
secţiune este cea a spectacolelor de stradă şi a concertelor din Piaţa Mare.

 Festivalul Internaţional de Film Transilvania – ediţia a IX-a, 9 iunie – 13


iunie
Acest festival este cel mai important din ţară în domeniu aflat în organizarea
Asociaţiei pentru Promovarea Filmului Românesc. Prima ediţie a avut loc în anul 2002 în
Cluj Napoca, iar din anul 2007 când Sibiul a deţinut statutul de Capitală Culturală
Europeană evenimentul se organizează în ambele oraşe. Scopul acestei manifestări
este de a promova arta cinematografică şi aduce în atenţie unele din cele mai

46
importante filme ale momentului, după crtiterii ce ţin de originalitatea subiectelor şi forţa
imaginilor.
În cele patru zile de festival vor rula peste 30 de proiecţii, iar publicul cinefil va
avea ocazia să întâlnească nume importante din industria de film din România.
Proiecţiile vor avea loc la Sibiu în perioada 9 – 13 iunie.

 Festivalul Internaţional de Folclor „Cântecele Munţilor”, ediţia a XXXV-a


– Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
„Cindrelul-Junii” Sibiu, august 2010
Festivalul „Cântecele Munţilor” este unul dintre cele mai mari evenimente
culturale ale Sibiului care valorifică bogăţia şi diversitatea culturii tradiţionale, în plan
internaţional. Timp de trei zile, Sibiu se transformă în citadela folclorului internaţional,
prin intermediul spectacolelor în aer liber, al serilor tradiţionale, atelierelor de dans şi
paradei portului popular. Manifestarea contribuie la valorificarea tradiţiilor unor
comunităţi româneşti şi străine, abordând unitatea în spiritul diversităţii culturale.
Activităţile festivalului includ parada portului popular, spectacolele în aer liber, serile cu
specific tradiţional, workshop-urile cu specific coregrafic, dar şi lansări de carte care dau
posibilitatea specialiştilor să cunoască ultimele cercetări ştiinţifice din domeniul
muzicologiei şi coregrafiei tradiţionale.

 ARTmania FESTIVAL, 20 – 22 august, Piaţa Mare şi Piaţa Mică


Festivalul ARTmania, ajuns la cea de-a cincea ediţie, este cel mai important
festival anual de muzică contemporană din Transilvania, ce adună laolaltă unii dintre cei
mai proeminenţi artişti internaţionali şi naţionali. Ediţia din 2010 va fi structurată asfel:
Concerte internaţionale, Concerte ale unor trupe româneşti, Street Art, Expoziţii, Proiecţii
de film, Work-shop-uri şi Conferinţe.

 FESTIVALUL MEDIEVAL „CETĂŢI TRANSILVANE” SIBIU – Ediţia


aniversară de 10 ani, 27 – 29 august, centrul istoric al Sibiului
Festivalul medieval „Cetăţi Transilvane” Sibiu se află la ediţia cu numărul 10,
ediţie aniversară. Festivalul de anul acesta va oferi publicului noi şi originale decoruri
care vor avea ca temă de inspiraţie conceptul de bresle, dar şi spectacole inedite de
cultură medievală. Pe parcursul celor trei zile artiştii invitaţi vor prezenta spectacole de
teatru, muzică, dans, animaţie stradală, lupte şi turniruri cavalereşti, concursuri tematice.
Festivalul se va încheia cu un impresionant foc de artificii.

 Târgul Olarilor, ediţia a XLIV-a – Centrul Judeţean pentru Conservarea şi


Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu, septembrie
Timp de două zile sibieni şi turişti de târguiesc în Piaţa Mare din Sibiu pentru
minunăţiile artei olăritului tradiţional. Târgul Olarilor este cel mai vechi eveniment cultural
al Sibiului şi reuneşte anual peste 160 de meşteri din renumite centre de olărit din ţară.
Pentru vizitatori, târgul reprezintă şi o oportunitate de a se familliariza cu olăritul
tradiţional autentic, iar pentru olari, evenimentul este un prilej de a discuta problemele
acestui meşteşug tradiţional împreună cu colegii de breaslă. Roata olarului nu va lipsi
nici în acest an, astfel că publicul va avea prilejul de a urmări toate etapele prin care lutul
se transformă în vas.

 Festivalul Artei Lirice Sibiu, ediţia a IX-a – Filarmonica de Stat Sibiu


perioada de desfăşurare: 28 septembrie – 8 octombrie

47
Festivalul Artei Lirice Sibiu îşi propune promovarea oraşului Sibiu ca centru
muzical naţional şi internaţional de cultivare a artei lirice. Manifestările proiectului vor
cuprinde şi anul acesta spectacole de operă, operetă şi balet, operă pentru copii, operă
în concert, recitaluri de lieduri şi gale de operă.
Evenimentul este organizat de Filarmonica de Stat Sibiu în parteneriat cu teatre
şi companii de operă din ţară şi străinătate, academii de muzică şi alte instituţii de
învăţământ şi va avea loc la Filarmonica de Stat Sibiu.

 Festivalul Naţional al Datinilor şi Obiceiurilor – ediţia a IV-a


CNM Astra Sibiu a iniţiat în anul 2007 Festivalul Naţional al Datinilor şi
Obiceiurilor, în cadrul Programului „Tezaure umane vii”, dezvăluind iubitorilor de tradiţii
autentice latura mistică a lumii tradiţionale, prin reconstituirea unor practici sociale sau
rituale pline de însemnătate, specifice animitor zile ale calendarului popular românesc.
Începând cu luna mai până în decembrie se vor reconstitui datinile şi obiceiurile
tradiţionale ce se mai păstrează în comunităţile tradiţionale: Târgul de Florii, Ispasul,
Rusaliile/Căluşarii, Drăgaica, Sânzienele, Cununa Grâului, Nedeia în muzeu –
Pogorârea Sfântului Duh şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, dar şi Datini şi obiceiuri de
iarnă, Datini şi obiceiuri ale minorităţilor şi Zilele Culturii Populare Vâlcene.
Organizatorii îşi propun prin acest proiect să identifice purtătorii autentici ai
tradiţiilor populare şi a fenomenelor de cultură populară pe cale de dispariţie, să
conştientizeze comunităţile asupra valorilor perene ale civilizaţiei populare româneşti şi
să dezvolte talentul şi aptitudinile tinerei generaţii, prin stimularea abilităţilor practice.
Evenimentele se vor desfăşura în zona centrală şi Muzeul în aer liber.

 Târguri Tematice în Sibiu – AU-RO. Fundaţia Austria pro România, 27


martie – 2 ianuarie
Fundaţia Austria pro România este cunoscută deja pentru organizarea Târgului
de Crăciun de la Sibiu. Anul acesta, Asociaţia vine în completarea ofertei culturale cu
încă un eveniment - Târgul de Paşte. Cele două târguri tematice, de Paşte şi de
Crăciun, vor reuni comercianţi din ţară şi străinătate care vor pune la dispoziţia sibienilor
produse specifice celor două sărbători.
Târgul de Crăciun se va deschide în acest an în data de 27 decembrie şi va
propune o serie vastă de evenimente constând în: concerte ale unor artişti de renume
precum: Nicola, Paula Seling, Veta Biriş, Ioan Bocşa, Sofia Vicoveanca, Fuego, Andra,
Nico, Adriana Rusu, Acapella, Florin Săsărman, Ducu Bertzi, Quintet Voices, Cristian
Pomohaci, precum şi numeroase coruri naţionale şi internaţionale; animaţie şi
spectacole pentru copii alături de binecunoscutul şi îndrăgitul Marian Râlea. La toate
acestea se adaugă şi evenimente noi precum: demostraţii de sculptură în gheaţă şi
căsuţa cu poveşti - un loc dedicat exclusiv copiilor unde aceştia vor putea desena, vor
viziona filme de Crăciun, vor citi poveşti, vor fi pictaţi pe faţă, vor participa la teatru de
păpuşi, şi multe alte surprize pregătite de organizatori.

 CONCERTE DE FLORI, 28 martie 2010, Catedrala Mitropolitană din Sibiu


şi Biserica Ursuline
„Concerte de flori” este un eveniment dedicat în special Sfintelor Sărbători
Pascale. Repertoriul ales cuprinde partituri celebre atât din creaţiile muzicale universale
cât şi din piesele creştin ortodoxe. Vor fi 2 concerte de excepţie, unul la Catedrala
Metropolitană în data de 28 martie, ora 12.00 şi cel de-al doilea la Biserica Ursuline, tot
în data de 28 martie, ora 18.00. Deoarece în 2010 toţi creştinii vor sărbători împreună

48
Sfintele Sărbători Pascale, prin aceste concerte organizatorii doresc să reafirme ideea
de unitate a tuturor credincioşilor prin muzică sacră.

 Marşul bicicliştilor Sibiu


Acţiunea intitulată „Mişcări Alternative” este organizată cu sprijinul Primăriei
Municipiului Sibiu şi a Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu, având ca scop
promovarea bicicletei ca mijloc de transport ecologic, ca o alternativă la problemele
cauzate de un trafic intens. Prin această manifestare, membrii Clubului „Amicii Munţilor”
Sibiu intenţioneză să sensibilizeze şi conducătorii auto cu privire la existenţa pe
drumurile publice a bicicliştilor, în vederea acordării unui respect mai mare colegilor de
trafic.

2.3. Principalele trasee turistice in zonă

1. Sibiu — Avrig — Noul Român — Cartisoara


2. Sibiu — Cisnadioara
Cunoscuta prin cetatea sa in stil romanic, Cisnadioara retine atentia prin
expozitia permanenta de piese etnografice si de arta populara ce reflecta ingeniozitatea
si talentul creator al locuitorilor. In Cisnadioara in luna iunie se poate asista la
sarbatoarea populara a Ciresarului.
3. Sibiu — Rasinari
4. Sibiu — Gura Riului
Pe langa casele noi, faurite adesea dupa planul traditional local al gospodariei
taranesti, este bine ca turistul sa se opreasca sa vada si Muzeul satesc cu originale
piese de etnografie si arta populara, sa cunoasca creatiile talentatei tesatoare Hanzu
Maria, in a carei casa poate admira si un interesant album cu mostre de cusaturi
autentice locale.

5. Sibiu — Saliste — Gales — Poiana Sibiului — Jina.


6. Sibiu - Avrig - Cartisoara - Balea - Lac Balea - Cascada - Transfagarasanul -
Curtea de Arges – Paltinis
Paltinis este recunoscuta a fi cea mai veche statiune turistica din tara, dar si cea
aflata la cea mai mare altitudine (1442 m). Centrul actual al statiunii este alcatuit din vile,
dintre care unele dintre ele au constituit nucleul de baza al Paltinisului, asa numitul "loc de
cura". Dintre acestea, cateva sunt conservate si declarate monumente istorice: Casa
Turistilor (construita in anul 1894), Casa Medicilor (1895) si Sala Monaco (1898).
Statiunea Paltinis se bucura de o clima alpina temperat-boreala, cu influente
vestice. Aceasta face ca iarna sa dureze 4,5 luni, vara 5,5 luni, iar stratul de zapada sa se
mentina in medie 170 de zile pe an.
In timpul iernii sunt disponibile mai multe pirtii de schi de dificultati variate, un telescaun si
teleschi. Masivul Cindrel, prin morfologia sa (culmi domoale si platouri), se preteaza foarte
bine pentru practicarea schiului de fond.
7. Trasee turistice in Muntii Cindrel:
• Comuna Rasinari – Apa Cumpanita – Vf.Ghihan-Tomnaticu – Gradina Oncesti –
Saua Batrâna – Vf. Rozdesti – Saua Serbanei – Vf. Niculesti – Vf. Cindrel.
• Comuna Jina – Captanu – Guga – la Pripoane – Sub Dusi – Dusi – Padina
Rudarilor – Vf. Foltea – Vf. Frumoasa – Vf. Cindrel.
• Cabana Oasa – Vf. Oasa Mare – Vf. Serbota Mic – Vf. Frumoasa – Vf. Cindrel.

49
2. Analiza bazei tehnico-materiale si a ofertei de
servicii

Nu doar muncipalitatea s-a pregătit pentru buna primire a oaspeţilor, ci şi hotelierii.


Numărul locurilor de cazare s-a dublat, iar calitatea serviciilor a crescut şi ea
considerabil. La începutul lui 2008 în Sibiu existau 72 de unităţi de cazare cu servicii de
două, trei, patru, şi chiar cinci stele.
Rezultatele au început deja să se vadă. Publicaţii de specialitate nominalizează Sibiul
printre primele oraşe din România în care să lucrezi. Altele îl nominalizează ca fiind
printre primele 50 de destinaţii ce merită să fie vizitate în anul 2007 sau fiind între cele
şapte minuni ale României. Agenţiile de turism sunt tot mai interesate de oferta turistică
a Sibiului. Oraşul arată mult mai bine în urma investiţiilor realizate, iar aceasta tendinţa
de dezvoltare este în continuă creştere.
În prezent, pe tot cuprinsul judeţului suntrăspândite 112 unităţi de cazare, hoteluri,
moteluri, cabane, vile, pensiuni turistice şi agroturistice cu o capacitate de cazare de
4449 locuri. Între atracţiile turistice ale judeţului, de o importanţă majoră este staţiunea
montană Păltiniş, cea mai înaltă staţiune climaterică din ţară (1450 m) şi staţiunile
balneo-climaterice Ocna Sibiului recunoscută prin factorii naturali de climă (nămol, lacuri
sărate, helioterme) şi Bazna, a cărei primă instalaţie balneară a intrat în funcţiune în anul
1843. Situata într-un loc cu frumuseţi de basm din Munţii Făgăraş, pe o peninsula a
lacului Bâlea, Cabana Bâlea Lac este un loc foarte solicitat de montaniarzii ce parcurg
traseele de creastă ale Alpilor Transilvaniei (cum li se spune Munţilor Făgăraş).
În judeţul Sibiu s-a dezvoltat turismul rural – Sibiel, Sălişte, Gura Râului, Tălmaciu
(sate turistice cu specific popular românesc şi săsesc), staţiunea montană Păltiniş,
turismul religios, aici existând şi o serie de rezervaţii paleontologice şi geologice –
Hăşag, Ocna Sibiului, unde se află şi lacul sărat şi staţiunea balneo-climaterică purtând
acelaşi nume, Lacul fără fund, Cisnădioara şi Turnu Roşu. Oraşul Sibiu este oraş
reşedinţă de judeţ, cu vestigii istorice ale Imperiului Austro-Ungar şi centru cultural. În
Sibiu, nivelul mediu al capacitatii de cazare in functiune a fost de 9057,5 mii locuri-zile,
valoare ce depăşeşte media pe ţară de 1,31 ori, căruia îi corespunde un regres absolut
de 240,8 mii locuri-zile şi unul relativ echivalent cu 2,38%.

50
Tabel 1. Sosiri in principalele structure de primire turistica cu functiuni de
cazare turistica, pe tipuri de structure de cazare turistica.

Sosiri Dc straini
Tipuri de structuri Sem I Sem I Sem.I 2009 Sem. I Sem.I Sem. I 2009
de primire 2008 2009 fata de 2008 2009 fata de
turistică Sem. I 2008 Sem. I 2008

Nr.sosiri Nr.sosiri % Nr.sosiri Nr.sosiri %


Total judeţ 134822 105215 78.0 34341 24802 72.2

din care:
Hoteluri 94090 74881 79.6 27754 21318 76.8

Hosteluri 0 1578 0 0

Moteluri 10303 5977 58.0 1165 576 49.4

Vile turistice 3292 4247 129.0 1063 605 56.9

Cabane turistice 2538 2521 99.3 328 395 120.4


Pensiuni turistice 12733 6786 53.3 2533 877 34.6

Pensiuni 10481 8090 77.2 1498 1031 68.8


agroturistice
Campinguri 0 0 0 0 0 0

Camere de elevi 1281 1080 84.3 0 0 0


si prescolari
Casute turistice 104 55 52.9 0 0 0

Sursa: Directia judeteana de Statistica Sibiu

3. Analiza circulatiei turistice


Analiza circulatiei turistice presupune cunoasterea evolutiei catorva indicatori
principali si anume: numarul de turisti sositi in judet, numarul de innoptari, sejurul mediu,
densitatea turistica.
Numărul turiştilor sosiţi în structurile de primire turistică din judeţul Sibiu, în semestrul I
2009, a fost de 105215 persoane, în scădere cu 29607 persoane ( - 22,0%) faţă de
perioada corespunzătoare din anul precedent.

51
Sosirile turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au
reprezentat în sem.I. 2009, 76,4% din numărul total de sosiri, în timp ce sosirile turiştilor
străini au reprezentat 23,6% din numărul total de sosiri.
În aceiaşi perioadă, sosirile vizitatorilor străini în structurile de primire turistică din judeţul
Sibiu, a fost de 24802 persoane, în scădere cu 9539 persoane (-27,8%) faţă de sem.I.
2008. Cele mai multe sosiri ale turiştilor străini s-au înregistrat din Germania (37,8%),
Austria(7,4%), Italia (7,4 %) şi Franţa (6,4%).

Tabel 2. Sosiri in principalele structure de primire turistica cu functiuni de


cazare turistica, pe tipuri de structure de primire turistica

Tipuri de structuri Sosiri Dc straini


de primire Sem I Sem I Sem.I Sem. I Sem.I Sem. I
turistică 2008 2009 2009 2008 2009 2009
fata de fata de
Sem. I Sem. I
2008 2008

Nr.sosiri Nr.sosiri % Nr.sosiri Nr.sosiri %


Total judeţ 134822 105215 78.0 34341 24802 72.2

din care:
Hoteluri 94090 74881 79.6 27754 21318 76.8

Hosteluri 0 1578 0 0

Moteluri 10303 5977 58.0 1165 576 49.4

Vile turistice 3292 4247 129.0 1063 605 56.9

Cabane turistice 2538 2521 99.3 328 395 120.4


Pensiuni turistice 12733 6786 53.3 2533 877 34.6

Pensiuni 10481 8090 77.2 1498 1031 68.8


agroturistice
Campinguri 0 0 0 0 0 0

Camere de elevi 1281 1080 84.3 0 0 0


si prescolari
Casute turistice 104 55 52.9 0 0 0

Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Pe categorii de unităţi, sosirile în hoteluri deţin în sem.I 2009, o pondere de 71,2% ,


preferinţa turiştilor pentru pensiuni turistice şi agroturistice fiind de 14,1% din totalul
sosirilor în structurile de primire turistică .
Numărul înnoptărilor înregistrate în structurile de primire turistică în sem.I 2009 ,a fost
de 160754 în scădere cu 26,5% faţă de cel din sem.I 2008.

52
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în semestrul I 2009 a fost de 21,5% pe
total structuri de cazare turistică, în scădere cu 7,2 puncte procentuale faţă de semestrul
I 2008. Indici mai mari de utilizare a locurilor de cazare s-au înregistrat la vile turistice
(37,7 %) , moteluri (25,1%), hoteluri (23,7%).
În aceiaşi perioadă la nivel naţional , indicele de utilizare netă a locurilor de cazare a fost
, de 24,0% pe total structuri de cazare turistică, în scădere cu 6,2 % faţă de semestrul I
2008.

Tabel 3. Sosiri si innoptari in principalele structure de primire turistica cu


functiuni de cazare turistica, pe zonele de provenienta ale turistilor

Sosiri Innoptari
Sem.I 2008 sem.I 2009 sem.I sem.I sem.I sem.I
2009 2008 2009 2009 faţă
faţă de de sem.I
sem.I 2008
2008

Nr.sosiri Nr.sosiri % Nr.innopt Nr.innopt %

Total judet Sibiu 134822 105215 78.0 218716 160754 73.5

Turisti romani 100481 80413 80.0 163860 125814 76.8


Turisti straini 34341 24802 72.2 54856 34940 63.7
-total
Din care, dupa tara de
provenienta:
Austria 2053 1840 89.6 3253 2386 73.3
Belgia 580 535 92.2 646 677 104.8
Bulgaria 305 540 177.0 372 895 240.6
Elvetia 274 379 138.3 423 820 193.9
Franta 2351 1597 67.9 4380 2245 51.3
Germania 10909 9380 86.0 19559 12884 65.9
Italia 1906 1830 96.0 2785 2533 91.0
Olanda 911 776 85.2 1558 1517 97.4
Polonia 690 632 91.6 995 1126 113.2
Regatul Unit 1053 762 72.4 1363 976 71.8
Rep. Ceha 395 237 60.0 843 338 40.1
Republica 233 79 33.9 324 93 28.7
Moldova
Serbia 896 62 6.9 987 62 6.3
Slovacia 3053 170 5.6 3905 231 5.9
Spania 1292 983 76.1 1864 1459 78.3
Turcia 1125 184 16.4 1201 230 19.2
Ucraina 872 58 6.7 1374 72 5.2
Ungaria 1101 934 84.8 2014 1426 70.8
S.U.A 828 861 104.0 1488 1290 86.7
Israel 421 314 74.6 507 422 83.2
Japonia 269 276 102.6 364 289 79.4

53
Alte tari 2824 2373 84.0 4651 2966 63.8
Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu

Numarul de turisti care au vizitat in primele sase luni Sibiul a scazut drastic fata de
2008, declara cei de la Directia Judeteana de Statistica.
Studiile arata ca numarul turistilor care au vizitat imprejurimile si s-au cazat la
hotelurile si pensiunile din judet, cat si numarul de zile petrecute au scazut drastic.
In primul semestru al lui 2009, turismul a scazut cu 22 de procente, informeaza
Adevarul.
Datele arata ca pana la sfarsitul lunii iunie s-au cazat in judet 105.215 persoane, cu
29.607 mai putine decat in aceeasi perioada din 2008. Din totalul turistilor, mai putin de
30% au fost straini, cei mai multi turisti straini provenind din Germania.
Se pare ca turistii din tari unde criza economica a lovit puternic au renuntat la
vacantele in Sibiu: daca anul trecut in Sibiu au venit peste 1.000 de turci, acum au fost
doar 183 iar turisti slovaci au fost cu 95% mai putini decat anul trecut.

4. Propuneri de valorificare

Judetul Sibiu dispune de un vast potential turistic datorita gamei sale largi de
obiective turistice. In acest judet se gasesc atat muzee, biserici, manastiri, monumente
istorice, arhitecturale, turnuri cat si statiuni turistice montane: Pltinis, rezervatii naturale:
Blea Lac si Cascada, precum si statiuni balneare: Ocna Sibiului.
Arhitectura cladirilor din intreg judetul face deliciul turistilor, iar modernizarea in astfel de
orase medievale nu ar duce decat la reducerea potentialului turistic creeat pana in
present.
In scopul valorificarii superioare a potentialului turistic al judetului Sibiu, este
necesara luarea unor masuri cu character concret:
 Realizarea de campanii publicitare pentru promovarea zonei Ocna Sibiului ca
statiune balneara are ca scop pastrarea traditiilor rurale si cresterea potentialului
turistic;
 Dezvoltarea infrastructurii turistice in zona montana inalta;
 Dezvoltarea turismului cultural;
 Dezvoltarea agriculturii in zona satelor, in special Valea Viilor;
 Realizarea de zone de agrement, cartiere rezidenţiale, parcuri, parcări
supraetajate, un centru specializat în organizarea de evenimente culturale,
economice, ştiinţifice şi politice, un campus universitar central în spaţiul ocupat acum
de Spitalul Clinic Sibiu.

54
6. Harta judetului

55
7. Pliant publicitar

Piata Mare

56
Cuprins

1.Localizarea si caracterizarea judetului……………………….……………...……….….1


1.1. Scurt istoric..………………………………………………………………….…1
1.2. Asezare geografica………………………………………………………….…2
1.3. Cai de acces…………………………………………………………………....3
1.4. Nivelul de dezvoltare economico-sociala…………………………………....3
2. Prezentarea potentialului turistic al judetului………………………………………...…5
2.1. Resurse turistice naturale………………………………….……..…………...5
 Arii naturale protejate………………………………….……………… .….7
2.2. Resurse turistice antropice…………………………………………….….…13
 Obiective religioase si cultural-istorice……………………………….…13
 Edificii culturale………………………………………………………….…22
 Obiective istorice……………………………………………………….….22
 Monumente de arhitectura peisagistica si constructii monumentale…24
 Mestesuguri…………………………………………………………….…..25
 Obiceiuri si traditii etnografice…………………………………………....36
 Portul popular si folclorul sibian……………………………………….…44
 Festivalurile, manifestarile artistice, culturale si sportive………….…..46
2.3. Principalele trasee turistice in zona………………………………………...49

3. Analiza bazei tehnico-materiale si a ofertei de servicii………………………….…...50

1. Analiza circulatiei turistice……………………………………………………………..51

2. Propuneri de valorificare……………………………………………………………….54

3. Harta judetului…………………………………………………………………………..55

4. Pliant publicitar………………………………………………………………………….56

5. Cuprins…………………………………………………………………………………..57

57
Universitatea de Stat, Facultatea de Stiinte Economice, Pitesti

POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI


SIBIU

58
Realizat de:
Specializarea E.C.T.S., II, FR

59