Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Perioada medievală a Sibiului s-a caracterizeazat, din punct de vedere economic,
printr-o permanentă dezvoltare care a avut în prim plan ascensiunea breslelor. În secolul
al XIV-lea aceste bresle erau deja extrem de bine organizate (de exemplu cea a
cizmarilor avea în componenţă şi meşteri din Ţara Românească şi Moldova) . Produsele
breslelor sibiene se vindeau în toată Transilvania precum şi pe pieţele unor oraşe din
Ungaria.
Asociaţiile meşteşugăreşti şi negustoreşti sibiene au obţinut o serie de drepturi şi
privilegii care au determinat o înflorire fără seamăn a vieţii oraşului; şi domnitorii
Moldovei şi Ţării Româneşti au acordat sibienilor anumite facilităţi (în secolul al XIV-lea,
sibienii deţineau un fel de monopol asupra comerţului cu Ţara Românească) .
Orasul Sibiu este un punct de referinta in istoria Transilvaniei, fiind si in prezent un
oras care prin cladirile vechi si atmosfera te poarta spre vremurile trecute cu frumusetea
lui romantica.
Alte repere istorice de mare importanta sunt: 1380, prima atestare a unei scoli din
Romania, 1671 in jurul Sibiului se descopera gazul metan, 1795 cel mai vechi
paratraznet din S-E Europei se instaleaza la Sibiu, 1895 s-a deschis muzeul de Istorie
Naturala care cuprinde cel mai vechi ierbar din Romania, 1928 s-a deschis prima
gradina zoologica din Romania, 1904 Sibiul este al 2-lea oras din Europa care introduce
tramvaiul electric.
2
1.3. Cai de acces
3
Sibiu; chimica - sare, acid sulfuric, pigmenti - negru de fum - si metalurgie neferoasa la
Copsa Mica; materiale de constructii- sticla si articole din sticlarie la Medias si Avrig,
prefabricate, var; prelucrarea lemnului si mobila; industrie usoara - confectii, tricotaje,
textile, incaltaminte; industrie alimentara - panificatie si paste fainoase, carne si
mezeluri, branzeturi, semipreparate, zahar, conserve legume fructe;
Sibiul avea la ultimul recensamant (din anul 2002) aprox. 170.000 locuitori.
Majoritatea populatiei este de religie crestin-ortodoxa. Protestantii si catolicii reprezinta
doar 4% din populatie.
Evolutia populatiei in ultimul secol, se prezinta astfel:
Aproximativ 25% din populatie are peste 50 ani iar 18% din populatie are studii
superioare.
Cu cei 155.000 de locuitori permanenţi şi 25000 de locuitori temporari, în special
studenţi, Sibiul este cel mai mare oraş din judeţ. Comunitatea locală este alcatuită din
grupuri etnice diverse. Marea majoritate a populaţiei este reprezentată de romani (94%)
care convieţuiesc impreună cu germanii, descendenţi ai colonistilor saxoni care au
emigrat in sec XII din zona Luxemburg, Lorena, Alsacia. Lor li se alatură unguri, rromi şi
o foarte puţin numeroasă comunitate evreiască, cu toţii contribuind prin influenţe
culturale specifice la viaţa oraşului.Aceeasi diversitate caracterizează şi viaţa religioasă.
Alături de ortodocsi, la Sibiu işi practică liber credinţa reformaţi, romano catolici, greco
catolici şi evanghelici-lutherani. Structura socială a oraşului este bazată pe o experienţa
de viaţa istorică şi multiculturală, diversitatea locuitorilor săi, aparţinand diferitelor grupuri
etnice, generaţii şi stiluri de viaţă, dând oraşului o aură specială.
Principalele domenii economice care au întâlnit un teren bun de dezvoltare în Sibiu
sunt producţia de componente pentru industria automobilelor, domeniul logisticii şi
ambalajelor, industria alimentară, a confecţiilor textile, comerţul şi producţia meşte-
şugărească, iar în ultimii ani au început să se dezvolte industria electronică şi tehnologia
informatică, relevă un raport al unei instituţii de analiză. Cel mai important impuls pentru
dezvoltarea economică a Sibiului a fost crearea Zonei Industriale Vest, un teren în
suprafaţă de 115 hectare situat în vestul oraşului, în apropierea Aeroportului
Internaţional Sibiu, şi a drumului european care traversează Sibiul.
Componente pentru companii celebre de maşini 28 de agenţi economici şi-au des-
chis 34 de unităţi de producţie: SNR Roulments din Grupul Renault, cu producţie de
subcomponente auto, Corporaţia Continental AG - producătoare de sisteme electronice
pentru autoturisme, Takata din Japonia, care produce airbaguri, firma Phoenix Mecano
din Elveţia, care produce piese din mase plastice rezultate prin reciclare, Bellarma
originară din Italia, care lucrează în domeniul confecţiilor şi accesoriilor din piele pentru
industria modei, Pepiniera Mauritz, care este un centru de producţie, prezentare şi vân-
zare a plantelor ornamentale, Polisano Pharmaceuticals - firmă româ-nească
producătoare de medicamente, firmele Marquardt şi Harting, care produc componente
electronice, firma Kuhn Technolgy - producătoare de matriţe şi scule pentru industria de
automobile. Crearea acestei zone a atras investiţii de peste 200 de milioane de euro în
Sibiu şi a rezultat în peste 2.500 de noi locuri de muncă.
Pentru a atrage şi a sprijini potenţialii investitori, municipalitatea sibiană a realizat
căile de acces şi a introdus reţelele de utilităţi în zonă, investiţii ce se ridică la peste 10
milioane de lei.
4
Pe lângă o dezvoltare în domeniul industrial, Sibiul a cunoscut un impuls
important în privinţa sectorului de retail şi multe nume sonore din domeniu au deschis
puncte de lucru la Sibiu. Doar interesele politicianiste şi ale unui italian aventurier au
zădărnicit planul administraţiei Johannis de finalizare a centurii oraşului. Ponderea
şomerilor în populaţia stabilă, cu vârste cuprinse între 18 şi 62 de ani, a fost în luna iunie
2008 de 0,6%, adică doar 700 de persoane. În ceea ce priveşte salarizarea, judeţul
Sibiu a înregistrat un venit mediu net lunar peste media pe ţară. În luna februarie 2009,
venitul mediu net la nivel de judeţ era de 1.370 de lei, în condiţiile în care venitul mediu
net pe ţară era de 1.358 de lei. Nivelul salariului mediu net pe judeţ a înregistrat astfel o
creştere faţă de anul 2008, când pentru Sibiu această valoare s-a situat la nivelul de
1.213 lei.
Cea mai mare zonă comercială s-a dezvoltat la ieşirea din Sibiu spre comuna
Şelimbăr, localizată pe drumul naţional spre Bucureşti, Braşov şi Vâlcea. Parcul
comercial Shopping City Sibiu constituie o parte importantă a pieţei de retail din Sibiu şi
are o suprafaţă de aproximativ 60.000 mp. În prezent, parcul comercial include
hipermarketul Real, Media Galaxy (electronice), Baumax (DIY), Mobilia (mobilă) şi
Promenada Mall (10.500 mp galerie comercială). La acestea s-au adăugat recent Carre-
four, Kaufland, Mobexpert, Flanco, KFC şi McDonald’s.
Relieful judeţului coboară de la sud, din zona montană care ocupă aproximativ 30
% din suprafaţa judeţului, reprezentată de Munţii Făgăraşului unde se întâlnesc înălţimi
ce depăşesc 2500 m (vf. Negoiu 2535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2508 m), munţii
Cibinului şi ai Lotrului cu suprafeţe plane uşor vălurite, chiar la altitudini de peste 2200 m
(masivul Cindrelului şi Ştefleşti), cu ridicat potenţial turistic şi de dezvoltare a zootehniei,
spre nord unde se întinde pe aproximativ 50 % din suprafaţa judeţului zona de podiş
(podişurile Hârtibaciului, Secaşelor şi Târnavelor) cu relief deluros cu înălţimi între 490 m
şi 749 m. Între zona montană şi cea de podiş trecerea se face printr-o zonă
depresionară de contact (depresiunea Făgăraşului sau Ţara Oltului, Sibiului, Săliştei şi
Apoldului sau Secaşului) care se desfăşoară aproape continuu între cele două trepte de
5
relief şi ocupă cca 20 % din suprafaţa judeţului, propice culturilor agricole.
Din punct de vedere geologic, teritoriul judeţului Sibiu aparţine celor 2 unităţi mari
geografice: muntoasă şi depresionară.
- Unitatea muntoasă cuprinzând M-ţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului este alcătuită în
general din şisturi cristaline, amfibolite şi micaşisturi cu o structură puternic cutată, ce
dau forme de relief zvelte, cu pante abrupte, puternic afectate de eroziune şi glaciaţiuni;
- A doua unitate, cea depresionară, s-a format la sfârşitul Cretacicului. În cadrul ei se
disting din punct de vedere structural două zone principale :
- a cutelor diapire în care stratele sunt cutate şi apar la zi sâmburi de sare (Ocna
Sibiului, Miercurea Sibiului)
- a domurilor – în nordul judeţului - reprezentată prin cute largi, boltite, în care s-a
acumulat gaz metan.
Rocile din care este alcătuită unitatea depresionară sunt:
- în fundament – cristalinul zonei montane scufundat;
- cuvertura – alcătuită din roci sedimentare.
Reţeaua hidrografică
Cursurile de apa sunt egal distribuite pe toata suprafata judetului. Oltul (52 km in
judet) colecteaza apele aduse de raurile din muntii Fagaras: Arpas, Cartisoara,
Porumbac, Avrig. Rîurile de pe versantul nord-estic al muntilor Cindrel (Sebes, Cisnadie,
Sadu) sunt colectate de Cibin care izvoreste de sub Vf. Cindrel. La Mohu, Cibinul
primeste ca afluent raul Hartibaciu, care dreneaza o parte din podisul care-i poarta
numele.
Rîurile din partea nordica sunt adunate de Tîrnava Mare (Laslea, Valchid, Biertan,
Mosna, Visa). Reteaua hidrografica este întregita de numeroase lacuri de diverse origini.
In zonele montane inalte se intalnesc lacuri glaciare: Podragu, Podragelu, Bîlea, Lacul
Doamnei, Avrig, Iezeru Mare, Iezeru Mic. In judetul Sibiu se gasesc si numeroase lacuri
artificiale: pe Sadu, pe Cibin, pe Hirtibaciu sau pe Olt.
Climă
Tipul de climă în judeţul Sibiu este cel continental moderat, cu influenţă oceanică,
caracterizat prin ierni moderate din punct de vedere termic şi veri în general nu foarte
călduroase, cu efecte microclimatice secundare conferite de formele de relief.
Valorile medii multianuale ale principalilor factori climatici sunt:
- regimul climatic – temperatura medie anuală în judeţul Sibiu are o distribuţie lunară
caracterizată prin scăderea valorilor termice din luna august până în luna ianuarie,
creşterea temperaturii din februarie până în iulie şi prin scăderea valorilor termice odată
cu creşterea altitudinii.
- temperatura multianuală – între 0,30 C în zona montană - Staţia meteo Bâlea Lac şi
8,90 C la Staţia meteo Boiţa, cu maximă de 37,30C înregistrată în iulie 2000 şi minimă
de -26,70C, înregistrată la Staţia meteo Sibiu în decembrie 2001.
- regimul precipitaţiilor – precipitaţiile atmosferice anuale prezintă o evoluţie
caracterizată prin creşterea cantităţilor de apă din luna februarie până în iunie şi
descreşterea din iunie până în februarie. Prin modul de dispunere generală a reliefului
şi prin dominarea influenţelor vestice, distribuţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii
este de la 600-700 mm în zona de podiş, la 1300-1400 la treapta înaltă a munţilor.
Cantitatea de precipitaţii scade de la sud la nord, în direct cu coborârea generală a
reliefului, dar şi de la est la vest în funcţie de condiţiile locale ale reliefului şi de
deplasările aerului.
- regimul eolian - în zona Sibiului, circulaţia generală a atmosferei se supune circulaţiei
la nivel european. Vânturile sunt puternic influenţate de relief atât în privinţa direcţiei cât
şi în cea a vitezei. Frecvenţele medii anuale înregistrate la Sibiu indică predominarea
vânturilor din N–V (13%) şi S–E (8,2%). Vitezele medii anuale oscilează între 1,8 şi 4,5
6
m/s la Păltiniş. Înspre sfârşitul iernii în depresiunile Sibiu şi Făgăraş bate un vânt dinspre
munte cu caracter de foehn numit Vântul Mare. Acesta provoacă încălziri accentuate şi
topiri bruşte de zăpadă.
Vegetatia si flora
Ca urmare a reliefului predominant muntos si zonelor deluroase, circa 34,6% din
teritoriul judetului este acoperit de paduri (foioase si conifere). Vegetatia specifica
etajului subalpin este reprezentata de pajisti intinse, unde elementele floristice
predominante sunt iarba stancilor, iarba vantului, etc., iar in zona Muntilor Lotru,
suprafete intinse sunt acoperite de pasuni alpine. Dealurile din zona Tarnavelor sunt
acoperite de paduri de foioase si plantatii de vita de vie.
Fauna
Relieful si vegetatia caracteristica teritoriului judetului Sibiu favorizeaza prezenta
unei faune specifice zonei de munte si podis. padurile adapostesc specii de pasari ca:
mierla, vulturul plesuv, acvila de munte, corbul si cocosul de munte, iar dintre
mamiferele care populeaza padurile predomina lupul, vulpea, mistretul, ursul, caprioara,
capra neagra, rasul si mai rar veverita.
Fauna acvatica este reprezentata de specii ca: pastravul (in raurile de munte), mreana,
clean si crap in raurile de deal.
Dintre resursele naturale ale judetului gazele naturale sunt cele mai
importante, de mare calitate si alcatuite aproape exclusiv din gaz de puritate inalta. Un
depozit de marmura a fost descoperit si se afla in exploatare in Valea Porumbac, in timp
ce judetul mai are resurse de nisip, argila, pietris, etc, folosite ca materiale de constructii.
Alte resurse naturale sunt padurile, care acopera 37% din suprafata judetului, pasunile,
fanetele, terenurile agricole cu flora si fauna bogate. Bogatul patrimoniul natural al
judetului Sibiu este reprezentat de sase rezervatii naturale de mare valoare stiintifica si
turistica: Lacul fara Fund de la Ocna Sibiului, depozitele de calcar de la Cisnadioara si
Turnu Rosu, rezervatia din Valea Sarba, si lacurile Balea si Iezerele Cindrelului.
1. Parcuri naturale
7
Parcul Natural - Golul Alpin al Munţilor Făgăra
8
1. Rezervatii naturale
Lacul este situat în Parcul Public al oraşului Ocna Sibiului, în imediata apropiere a
staţiei CFR, de-a lungul timpului fiind cunoscut şi sub numele de "Lacul
Lemnelor" sau "Lacul Francisc".Lacul s-a format pe locul fostei saline
Francisc închisă şi abandonată din anul 1775. Prin prăbuşirea tavanului
salinei s-a creat un crater care în timp a acumulat apă.Lacul are un diametru
de 40-50 m cu o adâncime maximă de 33-34 m. Concentraţia sării în apă
este de 318g/l la adâncime, în timp ce la suprafaţă atinge doar 96g/l. Fiind
mai puţin sărat, stratul de la suprafaţă permite pătrunderea razelor de soare,
acestea încălzind mai bine particulele de sare dense din stratul inferior.
Acesta este fenomenul de heliotermie, motiv principal pentru care lacul a
fost declarat rezervaţie naturală.
9
cu staţia Arpaşul de Jos. Cu automobilul se poate ajunge din E68 -Şoseaua Sibiu -
Braşov - comuna Arpaşul de Jos - apoi pe Transfăgărăşan - trasee marcate.
Dealul Zakel
Rezervaţia Naturală Dealul Zakel s-a format în urma evoluţiei milenare a acţiunii
factorilor geomorfologici şi climatologici. Aceasta se află în apropierea localităţii Slimnic
şi se înalţă cu cca. 100 m deasupra Văii Şarba, ocupând o suprafaţă de 11 ha. Această
rezervaţie reprezintă o varietate prin prezenţa unei flore şi faune caracteristice zonei de
stepă euro-siberiană. Se întâlnesc numeroase specii de plante din familii diverse. Acest
habitat găzduieşte o serie de specii de animale, aici existând peste 400 specii de
insecte. Avand o suprafata de 5 ha, rezervatia de stepa "Dealul Zakel" ocupa o parte din
versantul drept al Vaii Sarba (pe partea dreapta a DN 14 intre loc. Sura Mare si loc.
Slimnic). Aspectul general al reliefului rezervatiei este cel al unui podis valurit, deluros,
compartimentat în fâsii interfluviale pe directia de scurgere a vailor, care s-au adâncit în
depozitele neogene si cuaternare. Rezervatia este cantonata pe versantul drept al
pârâului Sarba, destul de abrupt în partea vestica, terminându-se într-o creasta bine
determinata, generatoare de procese erozionale de natura torentiala, solifluxionala si
chiar alunecari de teren. Datorita insolatiei, pe acest "deal de stepa" cresc un numar
mare de specii sudice, pontice si sud mediteraneene (aprox. 314 specii vegetale).
Flora prezinta multe elemente termofile si xerofile, întâlnite rar în România, dintre
care : jalesa (Salvia nutans), frasinelul (Dictamnus albus), saschiul (Vinca herbacea),
hodoleanul (Crambe tataria), piatra linte (Astagalus dasyanthus), specii de ceapa ciorii
(Allium fuscum, A. ammophilum), ratisoare (Iris pumila), ruscuta primavaratica (Adonis
vernalis), garofita (Dianthus puberulus), macul galben (Glaucium flavum), migdalul pitic
(Prunus tenella), poroinicul (Orchis tridentata). Pe pantele aride si înclinate predomina
asociatiile xerofile de colilie sau negara (Stipa pulcherrima, S. capilato.
În rezervatie se întâlnesc aproximativ 400 specii de insecte, apartinând diferitelor
ordine : Orthoptera, Coleoptera, Lepidoptera, Hymenoptera, xero- si termofile,
caracteristice stepei. Importante din punct de vedere biogeografic si ecologic sunt
lepidopterele : Colias chrysotheme, Lycaena bavius, Satyrus briseis, coleopterele :
Gymnopleurus mopsus, Perotis lugubris si ortopterul Saga pedo.
Speciile de animale din rezervatie se pot încadra din punct de vedere al originii
geografice în urmatoarele grupe : euro-siberiana, pontica, pontico-mediteraneeana,
daco-balcanica, paleo-tropicala si iberica.
Stare de conservare
Datorita fenomenelor de alunecare precum si a lucrarilor de stabilizare a versantului
suprafata initiala a rezervatiei s-a redus de la 11 ha la 5 ha. S-a agreat ideea pastrarii ca
10
rezervatie partea de sud-vest a dealului avand ca limita vestica o vale naturala, la nord -
culmea dealului (cumpana de ape), la est zona alunecata (actualmente plantata), iar la
sud linia marcata de panoul indicator de rezervatie. Se renunta la partea estica a
rezervatiei (alunecarea a fragmentat rezervatia in doua parti) motivand aceasta prin
faptul ca prima zona (aprox. 5 ha) contine peste 80% din componenta floristica initiala,
cu reale sanse de completare in viitor a procentului indicat. Actualmente terenul
rezervatiei se afla pe teritoriul administrativ al com. Sura Mare si a fost inchiriat de
Primaria Sura Mare pe o perioada de 14 ani societatii ITAL AGROTURISM MALUDA
Canionul de la Mihăileni
11
Pe sisturile cristaline constitutive s-au format pe alocuri soluri brune acide si brune
podzolice, precum si podzoluri humico-feriiluviale. Totusi cele mai multe soluri sunt
scheletice (litosoluri).
Clima este de tip alpin, rece si racoroasa cu temperatura medie anuala în jur de 0°C
si precipitatii anuale în medie 1.200 mm.
Dintre speciile de plante de o deosebita insemnatate remarcam inprimul rand pe cele
endemice in Carpati: romanita de munte( Achillea schurii), omagul (Aconitum
hosteanum), coada vulpii (Alopecurus laguriformis), caldarusa (Aquilegea
transsilvanica), ovasciorul de munte (Helictotricon decorum), clopoteii (Campanula
kladniana), cornutul (Cerastium lerchenfeldianum), paisul carpatic (Festuca
bucegiensis), iarba rosioara (Silene dinarica), precum si o serie de raritati floristice ca
zanisoara (Callianthemum coriandriifolium), rogozul (Carex fuliginosa), capul calugarului
(Leontodon transsilvanicus si L. rilaensis), vartejul pamantului (Pedicularis oederi),
bulbucii (Trollius europaeus), floarea de colt (Leontopodium alpinum), etc. Una din
particularitatile vegetatiei acestor munti este reprezentata de succesiunea de grupari de
spacii saxicole si cenoze fontinale culminand cu tufisurile de jneapan cu afin (Vaccinio -
Pinetum mugi) si bujor de munte cu afin (Rhododendro - Vaccinietum).
Vegetatia este reprezentata de grupari de specii saxicole, în primul rând de ferigute
(Asplenio-Cystopteridetum fragilis), de ochii soricelului cu flamânzica (Saxifrago
moschatae-Drabetum kotschyi), de iarba rosioara (Silenetum dinaricae) si de fitocenoze
caractristice zacatorilor de zapada: salcii pitice (Salicetum herbaceae,Salicetum retusae)
rogoz (Caricetum pyrenaicae), la care se adauga cenozele fontinale de muschi cu ochii
soricelului (Philonotido-Saxifragetum stellaris).
În vegetatia pasunilor abunda paisul (Potentillo ternatae-Festucetum sudeticae),
buruienisurile de omag (Aconitetum tauricii) si tufisurile de jneapan cu afin (Vaccinio-
Pinetum mugi) si de bujor de munte cu afin (Rhododendro-Vaccinietum).
Din punct de vedere faunistic Rezervatia Bâlea este saraca în specii, dintre speciile
existente predominând insectele. Silueta caprei negre (Rupicapra rupicapra) se zareste
în prezent din ce în ce mai rar. Acvila de stânca (Aquila chrysoetos) este o alta specie
care a disparut din rezervatie
Stare de conservare
Dupa construirea Transfagarasanului si intensificarea turismului in
zona,rezervatia s-a degradat in mare masura. Covorul vegetal s-a redus datorita
numarului mare de autovehicole si de turisti ce campeaza in zona. O serie de animale
(indeosebi caprele negre si acvilele de stanca) s-au refugiat in vaile din imprejurimi.
12
Parcul Dumbrava Sibiului este traversat de pârâul Trinbach, care formeaza pe cursul
sau 3 lacuri de origine antropica : unul la Muzeul Tehnicii Populare si doua în Gradina
Zoologica Sibiu.
Clima este de depresiune cu temperatura medie anuala in jur de 9oC . Precipitatiile
anuale sunt cuprinse între 660 - 700 mm ; indicele de ariditate este în jur de 35. Padurea
Dumbrava este un stejaret de terasa, respectiv Querco robori-Carpietum în care, pe
lânga stejar (Quercus robur),vegeteaza foarte bine carpenul (Carpinus betulus), ciresul
paduret (Prunus avium), ulmul (Ulmus minor), jugastrul (Acer campestre) si teiul (Tilia
platyphyllos). Sporadic apare si gorunul (Quercus petraea), frasinul (Fraxinus excelsior),
artarii (Acer platanoides, A. pseudoplatanus) si scorusul (Sorbus aucuparia).
Dintre arbusti cresc aici lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), paducelul (Crataegus
monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), sângerul (Cornus sanguinea), macesul (Rosa
canina), salba moale (Evonymus europaea), crusinul (Frangula alnus), calinul (Viburnum
opulus), verigariul (Rhamnus cathartica). La lacul cu barci exista un exemplar de stejar
vechi de peste 400 ani. În stratul ierbos al padurii cresc peste 100 de specii de plante cu
flori dintre care mai rare sunt : opaita (Silene dubia), brândusa (Crocus banaticus),
lacramita (Majanthemum bifolium), iarba albastra (Molinia coerulea), salata iepurelui
(Prenanthes purpurea).
În Padurea Dumbrava traiesc mamiferele : caprior (Capreolus capreolus), veverita
(Sciurus vulgaris), arici (Erinaceus europaeus), mistret (Sus scrofa), soareci (Microtus
sp.), pârsi (Glis glis, Muscardinus avellanarius), vulpe (Vulpes vulpes) si urmatoarele
pasari : pitigoiul mare (Parus major), mierla (Turdus merula), presura (Emberiza
citrinella), ciocanitoarea mare (Dendrocopus major), gaita (Garrulus glandarius),
turtureaua (Streptopelia turtur), bufnita (Bubo bubo), pupaza (Upupa epops), cucul
(Cuculus canorus), cinteza (Certhia familiaris), sticletele (Carduelis carduelis), vrabii
(Passer montanus, P. domesticus), corb (Corvus corax) si o întreaga lume de insecte si
alte nevertebrate terestre.
1. Biserica Evanghelică este una dintre cele mai impunătoare clădiri din
centrul istoric al oraşului Sibiu, şi asta datorită înălţimii turnului acesteia ( cel mai înalt
din Transilvania-peste 73 de metri ) vizibil din aproape oricare parte a oraşului. Imaginea
bisericii evanghelice din Sibiu este cel mai des întâlnită pe cărţile poştale cu imagini din
orşul Sibiu.
13
Biserica este cunoscută mai ales pentru orga din interiorul impresionant, o orgă în stil
baroc realizată de un meşter slovac în anul 1671, orgă ce a
înlocuit prima orgă adusă la Sibiu în anul 1585. Este cea mai
mare orgă din S-E Europei. În timpul verii, pe perioada iunie-
septembrie biserica evanghelică organizează concerte de
orgă, care atrag numeroşi turişti în fiecare zi de miercuri
când au loc aceste deosebite audiţii.
Impresionanta clădire este un amplu edificiu în stil
gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei
travee, flancat la nord de o sacristie; urmează spre vest un
transept, apoi nava centrală şi cele două laterale, în vest a
fiind construit turnul masiv, înglobat în cele din urmă într-un
nartex format, la rândul său, din trei nave.Aspectul bisericii a
fost modificat pe latura sudică după 1474, când s-a hotărât
transformarea bazilicii într-o biserică-hală. S-a supraînălţat
astfel peretele exterior sudic, iar în interior, prin
transformarea structurii zidului, s-a format o tribună laterală
prevăzută cu boltă stelată. Biserica evanghelică din Sibiu,
una dintre cele mai monumentale lăcaşuri de cult gotice din
România, prezintă o importanţă deosebită deoarece, aşa
cum arăta academicianul român Virgil Vătăşianu, realizează pentru întâia oară
îmbinarea bazilicii arhaice cu o elevaţie gotică matură.
14
Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate
în biserică.
In cor, în axul bisericii se află una din cele mai frumoase cristelniţe de bronz existente în
ţara noastră. Are forma unui potir cu talpă, picior, nod şi bazin, fiind decorat cu o serie
de inscripţii cu minuscule şi majuscule gotice. Este opera meşterului Leonhardus din
anul 1438.
15
3. Biserica Franciscană de astăzi a fost, la începuturile sale, în Evul Mediu,
Mănăstirea Clariselor, apartinând unui sever ordin de călugăriţe, fiind construită în mai
multe etape, între anii 1425-1776. După reforma luterană, mănăstirea a fost desfiinţată,
iar biserica a fost utilizată vreme îndelungată ca depozit de cereale, degradându-se
treptat. De menţionat că, la puţin timp după izgonirea catolicilor în urma Reformei, la 1
aprilie 1556, un incendiu puternic care a distrus o bună parte din oraş a afectat şi
biserica.
În anul 1716, generalul comandant de atunci, contele Stefan
Steinville, a reuşit să obţină de la edilii oraşului, aprobarea
de stabilire a Ordinului Franciscan pe respectivele
meleaguri. Astfel, Biserica şi Mănăstirea Clariselor de
odinioară au fost redate călugărilor franciscani. Pe data de
13 iunie 1716, la sărbătoarea Sfântului Anton de Padua, în
biserica modest amenajată a putut fi celebrată, pentru prima
dată după reformă, sfânta liturghie, de către Superiorul
Mănăstirii, Anton P.Schirner.
16
5. Schitul de la Paltinis, cu biserica acestuia - Biserica Schimbarea la Fata –
este unul dintre cele mai cautate locuri din judetul Sibiu. Situata la intrarea in statiunea
Paltinis, Biserica Schitului este situata la o altitudine de 1.350 de metri altitudine.Schitul
Paltinis este situat la poalele Muntilor Cindrel (Cibinului?), la o distanta de 500 de metri
distanta de soseaua Paltinis-Sibiu. Din Sibiu se circula pe o sosea asfaltata care
serpuieste printre dealuri si munti spre sud-vest 32 de kilometri pana in apropierea
schitului.
Schitul Paltinis este o mica bisericuta ctitorita de mitropolitul Nicolae Balan, in jurul
anului 1930. Schitul este alcatuit dintr-o mica bisericuta din lemn, recent pictata, si o
casa de odihna pentru salariatii Bisericii Ortodoxe. Bisericuta din Paltinis a fost ridicata
de catre un grup de mesteri din Rasinari - localitate aflata in apropierea locului, nu
departe de Sibiu. Executantul principal al acestei constructiei a fost mesterul Serban
Cruciat din Rasinari, sub conducerea unui alt arhitect. Sfantul Altar si catapeteasma au
fost executate de Societatea Autonoma Stil din Bucuresti.
Fresca ce imbraca interiorul micut al bisericii este opera lui Ovidiu Preotescu. Pictura
iconostasului a fost realizata de pictorul Vasilescu in anul 1944.
Schitul Paltinis - construit din lemn - imita stilul vechilor biserici transilvanene. Biserica
este acoperita cu sindrila ca si cladirile anexe din jur.
17
In luna august a anului 1975, in timpul Mitropolitului Nicolae Mladin, s-au inceput
lucrarile de restaurare la biserica schitului, continuate, incepand cu anul 1982 sub
indrumarea si supravegherea Mitropolitului Ardealului Doctor Antonie Plamadeala, din a
carei incredintare au fost finantate lucrarile necesare.
Începând cu anul 1683, când crucifixul a fost dezgropat şi expus în aer liber, iar prin
lucrări succesive întinse pe parcursul a două secole, s-a născut capela în forma pe care
o are şi astăzi. Ea a fost inaugurată ca biserică de cartier, în anul 1755, iar crucifixul
acoperit, din păcate, într-o perioadă recentă, neprecizată, cu un strat de vopsea, a fost
amplasat în interiorul capelei. Pe partea laterală dreaptă a crucii se poate citi inscripţia
“Hoc opus fecit Petros Lantregen von Osterreich” (“Această lucrare a făcut-o Petrus
Lantregen din Austria”). Pe partea stângă a crucii se găseşte inscripţia “Anno domini
milesimo CCCCXVII”(Anul Domnului 1417).
Din anul 1954 Capela Sf. Cruci este declarată monument istoric.
18
de-al treilea mitropolit, va avea nemărginita bucurie şi mângâiere de a vedea ridicată şi
terminată biserica catedrală.
Lăcaşul adăposteşte cea mai veche orgă cu tuburi funcţională din Transilvania
(1723; cea mai veche orgă nefuncţională se află în Biserica Evanghelică din Sibiu).
Instrumentul a fost restaurat şi modernizat, aprovizionarea cu aer făcându-se printr-un
sistem electric de ventilaţie. Există un singur manual (claviatură pentru mână) şi un
pedalier ce cuprinde două octave; registrele sunt în număr de douăsprezece: Principal
Ma., Mixtur., Superoctav, Flöt Maior, Subbass, Pedalkoppel (ultimele două acţionează
asupra pedalierului), Octav Principal, Sedecima, Quint, Flöt Minor, Viola, Tremulant. Din
anul 1990, organistul bisericii este Remus Henning, responsabil şi pentru orga bisericii
Cetate din Cisnădie.
19
cu câte o calotă. Din pictura murală executată în anul 1800 de Simion Zugravu s-a
păstrat doar cea din calota naosului.
20
popii Savu, cu numele de Aleman”. Tot un preot român din Răşinari se presupune că a
tradus şi catehismul tipărit în 1544 la Sibiu, aceasta fiind cea dintâi carte tipărită în limba
română.
Existenţa unei biserici mai vechi în Răşinari este credibilă datorită consemnării
în documentele vremii a unor preoţi din veacul al XV-lea: popa Iacov, popa Vasile
Tomuţa, popa Iosif Pătruţ, popa Sain, popa Maniu, popa Bratu. Ultimului dintre ei, popa
Bratu, i-au fost încredinţate misiuni speciale de către domnitorii Ţării Româneşti în
relaţiile politice şi comerciale pe care le aveau cu oraşul Sibiu.
Edificii culturale
21
Din punct de vedere al turismului cultural e suficient sa amintim ca Municipiul
Sibiu a reprezentat Capitala Culturala Europeana a anului 2007. Oferta de valori
culturale locale si chiar universale e extrem de bogata si amintim de Muzeul de Istorie
(are opt corpuri de cladire construite in stil gotic),Muzeul Brukenthal, Muzeul Popular
Astra, Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul Vanatorilor,Casa Artelor (muzeu de etnografie
sasesaca), Muzeul de Etnografie Universala, Muzeul Farmaciei,Casa Albastra(de langa
muzeul Brukenthal), toate putand fi vizitate in municipiul Sibiu.
Muzee etnografice avem si la Cisnadioara,Orlat si Rasinari.In aceasta ultima
locatie merita vazute Casa Memoriala Octavian Goga si Muzeul Episcopiei. La Poiana
Sibiului sunt expuse Colectiile etnografice Ioan Georgescu iar la Gura Raului fiinteaza
un mare centru etnografic ce strange traditii neschimbate de secole cu exponate de
extraordinara simpltate si autenticitate expuse si prezentate la muzeu satesc.Si la
Cartisoara exista un muzeu etnografic,muzeul Badea Cartan.
Alte obiective turistice de interes cultural: Muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel,
Muzeul Lazar de la Avrig si Muzeul de Istorie Agnita.
La centrul Cultural de la Rasinari in zilele de sarbatoare si duminicile ,turistii vin sa
admire frumosul port popular deoarece localnicii nu renunta la el nici acum dupa sute
de ani. Si la centrul Cultural de la Jina deasemenea exista un cult pentru traditii folclorice
si etnografice.
Obiective istorice
22
Piata Mica se gasesc cateva din cele mai importante atractii ale Sibiului: poarta de
urcare in Turnul Sfatului, Podul Mincinosilor, Muzeul Franz Binder, Muzeul Emil Sigerus,
Muzeul Farmaciei, Casa Luxemburg, numeroase terase si cafenele.
Pe laturile celei de-a treia piete, una dintre cele mai mari din Transilvania, se
gasesc vechile case nobiliare, pastrate in forma originala, din perioada medievala dar si
simbolul orasului - Palatul Brukenthal. Latura de sud a pietii a fost declarata monument
arhitectural.
Incinta cu ziduri a
orasului dateaza din secolul al
XIII-lea fiind ridicata dupa
invazia tatara; din secolul
urmator s-au conturat doua
zone distincte: Orasul de Jos si
Orasul de Sus, delimitate prin
ziduri si turnuri care se mai pot
vedea si astazi. Legatura dintre
ele se realizeaza prin pasajul
scarilor care inconjoara zidul
vechii cetati in zona Bisericii
Evanghelice. Sibiul a fost una
din cele mai fortificate cetati din
Transilvania, sistemul sau de
aparare numara aproape 40 de
turnuri. Din liniile de fortificatie ale orasului au ramas de vizitat in zilele noastre Turnul
Sfatului ( langa care se afla sediul Sfatului Orasenesc, cum se numea altadata
primaria), Turnul Panzarilor (initial al archebuzierilor, construit in sec. al XVIII-lea),
Turnul Olarilor, Bastionul Haller, Turnul Pielarilor, Turnul Gros si cel al Dulgherilor.
23
Orasul Sibiu a fost cel dintai in Romania in care a fost montat un turn cu ceas, in jurul
anului 1494.
24
Transfagarasan este inchis traficului de la sfarsitul lunii octombrie pana in luna iunie
datorita zapezii care acopera drumul si a pietrelor care pot sa cada in aceasta perioada.
Turistii pot ajunge iarna pana la Balea Cascada si la Balea Lac cu telecabina.
Zona Balea este o rezervatie naturala deosebit de frumoasa. Aici puteti admira cascada
Balea, inalta de 60 m, aflata la peste 1234 m altitudine si doua dintre cele mai inalte
varfuri muntoase din Romania, varfurile Moldoveanu si Negoiu. De asemenea, pe langa
cascada va puteti bucura de imaginea Lacului Balea, lac glacial cu cea mai mare
suprafata din Muntii Fagaras, avand peste 100 ha. Lacul este considerat monument al
naturii si este situat la altitudinea de 2034 m, intr-un circ glaciar, fiind cuprins intre
Defileul Oltului si poalele Muntilor Piatra Craiului.
Mestesuguri
Prelucrarea lutului
Ceramica utilizată în satele transilvănene provenea din două surse: din mediul
olarilor gru-paţi în sate specializate, care vindeau la târguri în special ceramică uzuală,
nesmălţuită, şi din mediul olarilor breslaşi, care furnizau ceramică preponderent
smălţuită, decorativă dar şi uzuală. Preferinţa acordată anu-mitor forme, tehnici, motive
şi culori a gene-rat, în timp, stiluri ca-racteristice anumitor centre de olari, breslaşe sau
săteşti, personali-tatea lor distinctă supra-vieţuind momentului desfiinţării breslelor.
25
Primul modul expoziţional cuprinde ceramică uzuală nesmălţuită şi parţial
smălţuită, datând din primul sfert al secolului al XX-
lea. Raftul inferior al vitrinei conţine ceramică roşie
simplă, nesmălţuită, de tradiţie romană,
caracteristică centrelor româneşti Leheceni (1),
Leleşti (2), Biniş (3) şi ceramică roşie, nesmălţuită,
lustruită cu piatra, conform unei tehnici arhaice,
caracteristice centrului românesc Săcel
(4).Lustruirea lutului din vas, înainte de ardere,
închidea porii, micşora permeabilitatea pereţilor şi
amplifica efectul decorativ.
26
folosite curent ca decor şi numai ocazional pentru băut vin, au fost introduse în
Transilvania, la fel cu ulcioarele turtite bilateral, pe filieră săsească, forma evazată a
gâtului fiind adoptată aici, ulterior, în urma contactului cu formele orientale, balcanice, de
vase din aramă. Motivele fitomorfe şi avimorfe caracteristice acestor piese evidenţiază
influenţe ale decorului baroc din centrul şi vestul Europei, vizibile şi în aglomerarea
caracteristică a motivelor decorative.
27
Modulul VI ilustrează tehnica tradiţională de modelare a vaselor de lut, prin
unelte databile ante şi post 1900: sapa (30) pentru obţinerea lutului, lopata (31) pentru
manipularea lui, maiul pentru omogenizarea lui prin batere (32), mezdrele (33) pentru
curăţarea lutului de impurităţi, sfere de lut curăţat, pregătit pentru modelare (34), roata
olarului (35), vas pentru apă (36), piepteni pentru modelarea profilului vasului (37),
farfurii cu coloranţi (38), pensule (39),
cornuri pentru realizarea decorului (40).
Prelucrarea lemnului
28
(53), compasul multifuncţional (54), măsura pentru doagele vaselor din lemn (55),
dinătoarea (56), cu care se netezea partea interioară a vaselor din lemn, cârligul de tras
cercuri (57), sfredelul (58) pentru găurit, horjul (59) pentru şănţuit, tesla (60) pentru
scobit şi jilăul (61), pentru netezirea suprafeţele plane.
Fierăritul
29
Modulul expoziţional XI este dedicat ilustrării meşteşugului prelucrării fierului.
Spre deosebire de fierarul din fiecare sat,
care se limita la modelarea fierului (brut
sau provenind din uneltele uzate) prin
forjare, fierarii din satele specializate
(Trascău, Bihor) deţineau, în plus, şi
cunoştinţele tehnice necesare obţinerii
fierului din minereu.
Următorul modul expoziţional (XII) este structurat în trei grupaje tematice. Primul
grupaj conţine produse ale meşterilor fierari: cai de vatră (81), necesari susţinerii
butucilor care ardeau în vatra liberă şi (în pereche) a oalelor în care se gătea, scăriţe
pentru şa (82) şi crampoane pentru încălţăminte (mâţe), folosite iarna (83). Al doilea
grupaj include piese care ilustrează prelucrarea ţărănească a cositorului (turnare în
tipare, intarsiere) în zona Pădurenilor şi produse decorative finite, specifice zonei:
tigaie pentru topit cositorul (84), tipare de piatră (85) pentru catarame şi pentru
elemente decorative utilizate la brâie, tipar de lemn pentru prisnele de fus (86), fuse
cu intarsii (87), cuţite şi teci cu intarsii (88), brâie ferecate cu elemente din cositor
(89). Al treilea grupaj reuneşte piese utilizate în obţinerea aurului din minereu: dudă
pentru păstrarea fitilelor necesare declanşării exploziilor (90), dudă pentru fixarea
lumânărilor necesare în galerii (91), un corn pentru păstrarea prafului de puşcă (92),
două opaiţe, care funcţionau cu ulei sau seu, folosite în galerii (93), cornuri pentru
păstrarea aurului (94), cumpănă pentru cântărirea aurului şi măsură de capacitate
pentru aur (95).
30
Modulul XIII detaliază procedeul de obţinere a aurului din subteran, în Munţii
Apuseni, prezentând sfredelul pentru găurit stânca (96), prin batere cu vântalăul (97),
fuituitorul pentru curăţarea găurii de puşcare (98), acele de baie, pentru introducerea
cartuşului în gaură (99), teaca pentru păstrat praful de puşcă (100), târnăcopul pentru
desprins bolovanii (101), ciocanul (puşca) pentru zdrobit bolovani (102), ciocane
(pălăcrău) pentru zdrobit piatra (103), râşniţă pentru minereu (104), şaitroc pentru
separat aurul de steril, prin spălare(105). Central, este expusă şi o machetă de şteamp,
acţionat hidraulic (106).
31
rascroite, si la sasi (108). Ornamentarea blanii cu lânica sau matase, prin brodare cu
ace de o forma speciala, este exemplificata de esantionul plasat central, pe primul raft
(109) si de punga pentru bani expusa (110), iar ornamentarea pielii prin stantare,
practicata de mesterii sasi, este ilustrata de stantele de lemn expuse pe raftul din mijloc
(111).
32
Modulul expozitional XVI contine piese de uz individual, executate de mesteri
pielari la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea: doua curele late,
ornamentate prin stantare, brodare si aplicare de tinte metalice (127-128), o curea
îngusta, ferecata cu nasturi de alama (129), traiste de piele pentru pastori, decorate cu
aplici de alama si cu împletituri din piele (130-131), doua teci pentru cutit (132-133),
pungi pentru pastrat bani (134,135,136,137, 138) sau tutun (139). Preferinta acordata
ornamentelor de alama se explica prin rezistenta acestora la oxidare, în cursul expunerii
frecvente la intemperii. Raftul inferior contine un bici împletit din fâsii de piele (140) si
doua sule (141), una din lemn ornamentat, alta din fier, folosite pentru gaurirea
cuponului de piele de vita din care barbatii croiau opincile pentru membrii familiei.
33
Modulul expozitional care vizualizeaza procesul tehnic mentionat se subîmparte
în mai multe sectoare. Un prim sector (XVII) cuprinde uneltele cu ajutorul carora
materia prima (cânepa si lâna) era prelucrata si transformata în fir: melita pentru
zdrobirea tulpinilor de cânepa (142), hecelele pentru separat fibrele de resturile
lemnoase (143), pieptenii pentru curatat fuiorul si scos parul din lâna (144), pieptenii
pentru scarmanat lâna (145) si furcile de tors (146), una continând un caier de cânepa,
cealalta un caier de lâna.
Pe podiumul celui de-al doilea sector (XVIII) sunt expuse uneltele necesare
pregatirii firului pentru tesut, începând cu fusarul (147), cu care se derula firul de pe fuse
pe raschitoare (148) sau pe vârtelnitele (149) de diferite tipuri si terminând cu urzoiul
(150), pe care se ordonau firele în vederea montarii pe razboiul de tesut. în centrul
acestui sector sunt grupate unelte ce ilustreaza patru tehnici arhaice de utilizare a
fibrelor: rasuca pentru rasucit sfori (151), furca pentru împletit snururi (152), separatorul
de corzi, necesar împletirii funiilor (153) si razboiesul pentru brâie, forma primara a
34
razboiului de tesut (154). Panoul central reuneste piese din acelasi context tehnic, având
ca element comun decorul bogat, explicabil prin functia lor sociala suplimentara:erau
daruri facute de flacai fetelor pe care le curtau (fuse -155, suveici pentru condus firul
-156, tindeici pentru întins pânza în cursul tesutului -157, coturi pentru masurat tesaturile
-158).Este plasata aici si o pensula pentru uns firele, înainte de tesut (159).
35
Obiceiuri si traditii etnografice
COPILARIA
Relaţia mamă-copil în primele zile de viaţă ale acestuia este ilustrată printr-o
reconstituire ce include un costum femeiesc din Banat, cu opreg (1), un leagăn cu tălpi
(2) şi o icoană a Maicii Domnului (3), prezentă în fiecare casă ca protectoare a mamei şi
copilului. Coşul cu mâncare pentru lehuză (4) se încadrează tematic în această
secvenţă.
36
Jucăriile expuse - unele realizate de copii, altele confecţionate pentru ei de
maturi - exemplifică faza activă a copilăriei, în care fetele şi băieţii confecţionează şi
utilizează jucăriile potrivite viitoarei diviziuni a muncii pe sexe din gospodăria ţărănească
tradiţională (7).
TINERETEA
Modulul III expune cârpe de obraz (batiste) româneşti, din Hunedoara, dăruite de
fete feciorilor aleşi (22) şi batiste maghiare din Deja, cu aceeaşi funcţie (23). Vitrina mai
37
conţine un călcător de pânză din satul maghiar Deja (24), unul, tot maghiar, din Calata
(25) şi scrisori de dragoste din satul românesc Săliştea de Sus (26-27).
OBICEIURILE DE NUNTA
38
Modulul V. Zestrea miresei, compusă dintr-o ladă ornamentată prin crestare (la
români) sau pictare la saşi şi maghiari) şi o cantitate cât mai mare de ţesături şi piese de
îmbrăcăminte, se expunea încă din timpul nunţii, la casa miresei şi pe carul sau căruţa
care o transporta pe aceasta spre casa mirelui, punându-se în evidenţă, în acest mod,
statusul social-economic al familiei din care provenea. Acest modul expune o ladă de
zestre din zona maghiară a Calatei (35), pictată, şi ştergare din aceeaşi zonă, incluse în
zestre (36), toate piesele datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Alături sunt expuse
piese utilizate de către români în ritualul de fecunditate practicat în ziua nunţii (vasul cu
grâu, 37) şi în ritualul de purificare din ziua ce urma nunţii: mirii se spălau pe mâini,
împreună cu naşii, cu apă şi cenuşă, la un măr dulce, pe care îl înconjurau, ştergându-
se cu acelaşi ştergar (38).
Modulul VI expune o cunună românească de mireasă din Oaş (39),o alta, tot
românească, din Ocoliş, Apuseni (40), o cunună săsească de mireasă, din zona Bistriţei
(41), o batistă săsească de mire, din aceeaşi zonă (42), o cunună maghiară de mireasă,
din Sic (43) şi o floare pentru clopul de mire, din aceeaşi localitate (44).
Modulul VII include două învelitori de nevastă rituale, montate, simbolic, a doua
zi după nuntă. Prima (46) provine din mediul românesc al Mocănimii Arieşului (o
combinaţie interesantă între năframa de origine citadină, central-europeană, şi ştergarul
de cap, tradiţional la românce, în perioada veche), a doua era caracteristică zonei
maghiare a Calatei (47).
OBICEIURILE DE INMORMANTARE
39
Modulul VIII prezintă în fundal
secvenţe ale unui ritual de înmormântare
cu brad, de valoare documentară
deosebită, fiind fotografiat la începutul
secolului al XX-lea. Ritualul era
caracteristic la români şi se practica la
moartea unui tânăr necăsătorit.
OBICEIURILE DE CRACIUN
In satele maghiare
catolice, din Secuime, ceata
feciorilor trecea pe la casele
cu fete în data de 28
decembrie, purtând bice
împletite din nuiele (lungi în
Trei-Scaune, scurte în
Gheorghieni), cu care erau
atinse fetele şi femeile, pentru
a aduce în case prosperitate
şi sănătate (59). Jocul turcii
40
(60, Mureş), caracteristic Transilvaniei, are vădite elemente vitaliste, precreştine,
mânuitorului măştii fiindu-i interzisă, de altfel, frecventarea ulterioară a bisericii, timp de
6 săptămâni. Biserica a încercat să neutralizeze elementele precreştine care însoţeau
ziua naşterii Domnului, introducând în repertoriul cetelor de colindători teme religioase,
practica Viflaimului (61, Severin) şi a colinzilor de stea (62, Severin), cântate de copii.
Icoana cu tema Naşterii (63, Vidra) a fost expusă în acest modul pentru a ilustra
contextul creştin al Crăciunului.
OBICEIURILE DE PASTI
Modulul XIII prezintă sărbătoarea creştină a Paştilor, în cele două ipostaze: cea
instituţională, care ilustrează contactele comunităţii
cu biserica, şi cea familială, consumată în spaţiul
laic al casei. Prescurnicerele (77), prescurile (78),
icoanele legate tematic de jertfă şi de înviere (79-
80), coşul cu ouă şi bucate, sfinţit la biserică (81),
ilustrează prima ipostază, pe când masa de Paşti
(82), cu pască şi ouă încondeiate pe cea de a doua.
41
In contextul pascal se înscriu şi practicile de cinstire a strămoşilor, care au loc la
Joia Mare, când familia face pom (83) şi pomelnice.
Modulul XIV marchează, prin cruci (85) şi o icoană cu temă (86), sărbătoarea
înălţării Domnului.
OBICEIURILE DE PRIMAVARA-VARA
42
măsurişului, pentru a fi puternice ca fierul, găleata de muls (94) împodobită cu sasău,
pentru a spori laptele oilor, cupele pentru măsurat laptele (95), carâmburile folosite în
acelaşi scop (96), buciumul (97) folosit la măsuriş în mod ritual, lemnele uscate cu
ajutorul cărora se obţinea, prin frecare, focul viu (98), care nu se mai stingea la stână
până la reîntoarcerea oilor în gospodării. In sudul judeţului Sălaj, în fruntea turmei care
se îndreaptă spre măsuriş păşeau flăcăi îmbrăcaţi în frunze, care erau udaţi cu apă de
săteni, pentru ca oile să dea mult lapte.
Modulul XVIII expune un jug împodobit cu verdeaţă (99) şi un bici (100), piese
legate de un rit agrar denumit plugarul, sau tânjeaua, obicei ce marca debutul anului
agricol. De Sângeorz se lega şi folosirea pieptarului de scoarţă ( 101, Buru) şi obiceiul
udatului reciproc, ilustrat de cofele expuse (102). Deoarece sfântul Gheorghe era
considerat ocrotitor al animalelor, icoanele cu această temă erau întâlnite frecvent în
interioarele ţărăneşti (103).
43
- kepah (8) acoperitoare de cap, purtată de bărbaţi.
Aşa cum a fost el întâlnit până la începutul secolului al XIX-lea, portul popular
sibian s-a caracterizat prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind
produse ale gospodăriei propri.
La costumul femeiesc, piesele "de rezistenţă" au fost:
vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, "şurţele"(şorţurile)
negre sau "vinete", în două sau trei foi, catrinţele roşii, "româneşti"
sau "oacheşe", iile cu fodori, pieptarul cu flori roşii şi "ciucurei" în
aceeaşi tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul
bătrânelor.
Ia este principala piesă de port femeiesc şi se întâlneşte în
două variante:
-Dintr-o singură bucată numită ciupag
-Din ciupag şi poale, variantă folosită mai ales în zilele de lucru.
Cu sau fără "beată", la fetiţe ia se încheie în faţă, iar la fete şi
neveste, peste umăr, în partea stângă. Mânecile iei se sfârşesc
întotdeauna cu "fodori" încreţiţi, tiviţi cu "cheiţă", "cipcă" sau
"colţişori negri". În afară de ia "de purtare" sau de cea "de
duminica", se mai întâlneşte şi cea purtată doar în anumite
momente importante cum ar fi: ia de mireasă şi ia de
înmormântare, la acestea diferind doar ornamentaţia.
Ia "de purtarea" se confecţionează din pânză de
cânepă sau de bumbac, iar cea "de duminica"
din pânză de bumbac sau giolgiu. Ceea ce dă
farmec iei tradiţionale este ornamentaţia sa
bogată, realizată cu arnici negru cu care se
coase pe lângă "frunzele" de pe piept,
"şâruri"(şiruri), iar pe lângă cele de pe mânecă,
"purecele" şi "crace". La ornarea "betei" se
foloseşte şi arnici galben şi foarte rar "sârmă".
Fustiţa, confecţionată din giolgiu, această piesă se purta pe sub poale, strânsă pe
corp şi legată de mijloc cu băieri. În partea inferioară, fustiţa se orna cu dantele şi
panglici de diferite culori.
Cămeşoaia, piesă de port de uz casnic, era folosită cu precădere drept "cămaşă de
noapte". De un croi simplu, din pânză de cânepă, bumbac sau mai nou din "finet", ea a
fost folosită mai ales de către femeile în vârstă.
Şurţul(şorţ), era nelipsit din costumul tradiţional fiind purtat în faţă, fie direct peste
"poale", fie peste rochie.
Cătrinţa. Spre deosebire de şurţ, cătrinţa nu era purtată decât de la o anumită vârstă,
corespunzătoare cu majoratul de astăzi. Executată din ţesătură de lână, cu beteală din
lânică, arnici, mătase sau "sârmă", cătrinţa tradiţională s-a întâlnit în următoarele
variante:
Cătrinţa oacheşă, care are fondul negru şi vărgi colorate pe întreg câmpul.
Cătrinţa neagră, care are fondul negru şi ornamentaţie sobră.
44
Cătrinţă săliştenească, confecţionată din postav negru cu ornamente "tipărite", este
renumită prin frumuseţea şi eleganţa ei. La toate tipurile de cătrinţe sau şurţe, în partea
inferioară se ataşează "colţi" sau ciucuri şi pe margini, "colţi" şi "rotiţe".
Pieptarul, este o piesă arhaică a portului tradiţional, purtată în anotimpul friguros în
locul laibărului, dar şi vara de către miri, până în primele decenii ale secolului al XIX-lea.
El era confecţionat din piele de ied sau miel, cu lâna înăuntru. În trecut s-au întâlnit două
tipuri de pieptare:
Pieptarul "înfundat", de tip arhaic, încheiat la subsuoara stângă şi cu nasturi
confecţionaţi din "pojiţă" sau chiar cu copcii;
Pieptarul "crăpat" sau "spintecat", deschis la faţă, specific Mărginimii Sibiului.
Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămaşa cu mânecă largă sau
cu pumnaşi, cioarecii albi, strânşi pe picior, laibărul şi recălul din postav negru, la care
iarna, se adauga buboul.
Cămaşa, lungă până la genunchi în trecut şi mai scurtă în vremurile mai
apropiate(secolul al XX-lea), cămaşa se purta peste cioareci, încinsă cu şerparul. La gât,
aceasta se încheia cu copcii sau foarte rar, cu băieri prevăzute la capete cu ciucuraşi.
Cămaşa "de zi de lucru" era confecţionată din pânză de cânepă sau bumbac, croită cu
mâneca largă sau cu "pumnaşi". Ornamentaţia acestui tip de cămaşă se realiza cu "pui"
cusuţi cu arnici negru, în motive simple, grupaţi la guler, la gât şi în partea de jos a
mânecilor.
Cămaşa "de duminica" se confecţiona din pânză de
bumbac, având "fustă" încreţită la spate şi o ornamentaţie
mai bogată decât surata ei cotidiană, realizată tot prin
"pui", modelele mai cunoscute fiind: "brânelul", "chişatul
boului", "feregile" etc. De o parte şi de alta a "gurii"
cămaşii se broda într-o formă stilizată iniţialele numelui
purtătorului, o formă mai aleasă a ornării mânecilor
constituind-o aşa zisul "ajur".
Din rândurile cămăşilor "de duminica", se evidenţiază
"cămaşa de mire", piesă de rezistenţă a costumului
bărbătesc, precum şi "cămaşa de înmormântare".
Începând cu deceniul al patrulea al secolului al XX-lea,
feciorii au început să poarte pe sub cămaşa tradiţională,
cămaşa "nemţească", "de cumpărat".
Cioarecii. Având ca părţi componente: cracii, turul,
flinticul şi veaca, această piesă era nelipsită din costumul
tradiţional. Cei purtaţi vara, se confecţionau din pânză de
cânepă, cu urzeala din fuior sau bumbac şi băteala din
"păcişe" sau câlţi, pentru zilele de lucru şi din pânză
"bumbac în bumbac", ţesută în trei sau patru iţe, "în ochiuri", pentru zilele de sărbătoare.
Pentru iarnă, cioarecii "de zi de lucru" se confecţionau din pănură albă, comună, iar cei
"de sărbătoare", din pănură de lână ţigaie. Indiferent de materialul folosit, cioarecii se
croiau şi se coseau în sat, chiar şi de către bărbaţi, cu buzunare false, ei fiind purtaţi
peste izmene, strânşi pe picior, cu sau fără manşetă, la cei "de sărbătoare" aceasta fiind
tivită cu o bandă neagră. Pe corp, cioarecii erau strânşi cu ajutorul
"brăcinarului"(curelei), confecţionat din cânepă la copii şi din piele la adulţi, introdus pe
veacă.
Între cele două razboaie mondiale, sub influenţă orăşenească, au apărut cioarecii largi,
tip pantalon, confecţionaţi din acelaşi material ca şi cei "clasici".
Izmenele.În trecut, până la vârsta de zece ani, copii purtau izmene "fără tur", prinse
de corp fie cu un brăcinar(curea) introdus pe veaca lor şi strâns mai apoi cu ajutorul unui
45
"sclimpuş" din lemn, fie vârâte sub unul purtat direct pe piele, ani de zile la rând.
Ca material, acestea se confecţionau din pânză de cânepă ţesută în două iţe, cu urzeala
din fuior şi băteala din "păcişe", cu un croi simplu, nepretenţios. Este de menţionat faptul
că, adesea, vara, nu numai copii dar chiar şi unii bătrâni, umblau numai în izmene.
Pantalonii, au intrat în costumul bărbătesc după primul război mondial, aceştia fiind
clasificaţi ca pantaloni "de zi de lucru" şi "de duminica". Ei au înlocuit cioarecii albi, greu
de păstrat curaţi mai ales în timpul muncii, pentru confecţionarea lor folosindu-se pânza
încernită sau pănura neagră sau săină. Pentru pantalonii de sărbătoare, s-au folosit
ulterior ţesăturile industriale sau docul şi postavul.
Spre deosebire de cioareci, pantalonii vârstnicilor nu sunt prevăzuţi cu veacă, ei fiind
strânşi pe corp cu ajutorul brăcinarului din piele. Pantalonii copiilor erau prevăzuţi însă
cu "hozăntragăne".
Pieptarul, piesă de acelaşi croi şi aceleaşi ornamentaţii ca şi cel femeiesc. De
menţionat este faptul că între cele două războaie mondiale, majoritatea pieptarelor
folosite în sat au fost confecţionate de către cunoscutul creator popular din Sebeşu de
Jos, Sibiu, Mochie Ritivoi.
Alte piese de port popular folosite atât de femei cât şi de bărbaţi sunt: laibărul,
recălul, cojocul(ciobănesc(păcurăresc cu lâna în afară) şi cel săliştenesc cu lâna
înăuntru), cojocica şi bituşca provenite din mărginime, bluzul, şurţul(şorţul) şi nu ultimul
din lista costumului bărbătesc fiind şerparul.
46
importante filme ale momentului, după crtiterii ce ţin de originalitatea subiectelor şi forţa
imaginilor.
În cele patru zile de festival vor rula peste 30 de proiecţii, iar publicul cinefil va
avea ocazia să întâlnească nume importante din industria de film din România.
Proiecţiile vor avea loc la Sibiu în perioada 9 – 13 iunie.
47
Festivalul Artei Lirice Sibiu îşi propune promovarea oraşului Sibiu ca centru
muzical naţional şi internaţional de cultivare a artei lirice. Manifestările proiectului vor
cuprinde şi anul acesta spectacole de operă, operetă şi balet, operă pentru copii, operă
în concert, recitaluri de lieduri şi gale de operă.
Evenimentul este organizat de Filarmonica de Stat Sibiu în parteneriat cu teatre
şi companii de operă din ţară şi străinătate, academii de muzică şi alte instituţii de
învăţământ şi va avea loc la Filarmonica de Stat Sibiu.
48
Sfintele Sărbători Pascale, prin aceste concerte organizatorii doresc să reafirme ideea
de unitate a tuturor credincioşilor prin muzică sacră.
49
2. Analiza bazei tehnico-materiale si a ofertei de
servicii
50
Tabel 1. Sosiri in principalele structure de primire turistica cu functiuni de
cazare turistica, pe tipuri de structure de cazare turistica.
Sosiri Dc straini
Tipuri de structuri Sem I Sem I Sem.I 2009 Sem. I Sem.I Sem. I 2009
de primire 2008 2009 fata de 2008 2009 fata de
turistică Sem. I 2008 Sem. I 2008
din care:
Hoteluri 94090 74881 79.6 27754 21318 76.8
Hosteluri 0 1578 0 0
51
Sosirile turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au
reprezentat în sem.I. 2009, 76,4% din numărul total de sosiri, în timp ce sosirile turiştilor
străini au reprezentat 23,6% din numărul total de sosiri.
În aceiaşi perioadă, sosirile vizitatorilor străini în structurile de primire turistică din judeţul
Sibiu, a fost de 24802 persoane, în scădere cu 9539 persoane (-27,8%) faţă de sem.I.
2008. Cele mai multe sosiri ale turiştilor străini s-au înregistrat din Germania (37,8%),
Austria(7,4%), Italia (7,4 %) şi Franţa (6,4%).
din care:
Hoteluri 94090 74881 79.6 27754 21318 76.8
Hosteluri 0 1578 0 0
52
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în semestrul I 2009 a fost de 21,5% pe
total structuri de cazare turistică, în scădere cu 7,2 puncte procentuale faţă de semestrul
I 2008. Indici mai mari de utilizare a locurilor de cazare s-au înregistrat la vile turistice
(37,7 %) , moteluri (25,1%), hoteluri (23,7%).
În aceiaşi perioadă la nivel naţional , indicele de utilizare netă a locurilor de cazare a fost
, de 24,0% pe total structuri de cazare turistică, în scădere cu 6,2 % faţă de semestrul I
2008.
Sosiri Innoptari
Sem.I 2008 sem.I 2009 sem.I sem.I sem.I sem.I
2009 2008 2009 2009 faţă
faţă de de sem.I
sem.I 2008
2008
53
Alte tari 2824 2373 84.0 4651 2966 63.8
Sursa: Directia Judeteana de Statistica Sibiu
Numarul de turisti care au vizitat in primele sase luni Sibiul a scazut drastic fata de
2008, declara cei de la Directia Judeteana de Statistica.
Studiile arata ca numarul turistilor care au vizitat imprejurimile si s-au cazat la
hotelurile si pensiunile din judet, cat si numarul de zile petrecute au scazut drastic.
In primul semestru al lui 2009, turismul a scazut cu 22 de procente, informeaza
Adevarul.
Datele arata ca pana la sfarsitul lunii iunie s-au cazat in judet 105.215 persoane, cu
29.607 mai putine decat in aceeasi perioada din 2008. Din totalul turistilor, mai putin de
30% au fost straini, cei mai multi turisti straini provenind din Germania.
Se pare ca turistii din tari unde criza economica a lovit puternic au renuntat la
vacantele in Sibiu: daca anul trecut in Sibiu au venit peste 1.000 de turci, acum au fost
doar 183 iar turisti slovaci au fost cu 95% mai putini decat anul trecut.
4. Propuneri de valorificare
Judetul Sibiu dispune de un vast potential turistic datorita gamei sale largi de
obiective turistice. In acest judet se gasesc atat muzee, biserici, manastiri, monumente
istorice, arhitecturale, turnuri cat si statiuni turistice montane: Pltinis, rezervatii naturale:
Blea Lac si Cascada, precum si statiuni balneare: Ocna Sibiului.
Arhitectura cladirilor din intreg judetul face deliciul turistilor, iar modernizarea in astfel de
orase medievale nu ar duce decat la reducerea potentialului turistic creeat pana in
present.
In scopul valorificarii superioare a potentialului turistic al judetului Sibiu, este
necesara luarea unor masuri cu character concret:
Realizarea de campanii publicitare pentru promovarea zonei Ocna Sibiului ca
statiune balneara are ca scop pastrarea traditiilor rurale si cresterea potentialului
turistic;
Dezvoltarea infrastructurii turistice in zona montana inalta;
Dezvoltarea turismului cultural;
Dezvoltarea agriculturii in zona satelor, in special Valea Viilor;
Realizarea de zone de agrement, cartiere rezidenţiale, parcuri, parcări
supraetajate, un centru specializat în organizarea de evenimente culturale,
economice, ştiinţifice şi politice, un campus universitar central în spaţiul ocupat acum
de Spitalul Clinic Sibiu.
54
6. Harta judetului
55
7. Pliant publicitar
Piata Mare
56
Cuprins
2. Propuneri de valorificare……………………………………………………………….54
3. Harta judetului…………………………………………………………………………..55
4. Pliant publicitar………………………………………………………………………….56
5. Cuprins…………………………………………………………………………………..57
57
Universitatea de Stat, Facultatea de Stiinte Economice, Pitesti
58
Realizat de:
Specializarea E.C.T.S., II, FR
59