Barladul

Bârlad este un municipiu în județul Vaslui, Moldova, România. Bârlad este localizat în
estul țării, în regiunea Moldova. La recensământul din 2011 avea o populație de 55.837 de
locuitori, fiind cel mai mare oraș al județului. Până la instaurarea regimului comunist în România
a fost reședința județului Tutova. În anii 1950, Bârladul devine reședința regiunii Bârlad, una din
cele 15 regiuni care formau Republica Populară Română. La acea dată doar Suceava, Iași, Bacău
și Galați beneficiau în Moldova, alături de Bârlad, de statutul de oraș regional. Ulterior, Bârladul
pierde statutul de reședință de regiune, devenind centrul unui raion din regiunea Iași.
Reîmpărțirea administrativă a țării din anii 1968 în județe situează orașul în județul Vaslui.

Așezare geografică
Municipiul Bârlad se situează, din punct de vedere geografic, aproape de intersecția paralelei de
46º latitudine nordică cu meridianul de 27º longitudine estică. În cadrul țării ocupă o poziție
estică. În unitatea fizico-geografică a Podișului Moldovei, se situează în zona de contact dintre
dealurile Fălciului la est și colinele Tutovei la vest. Este așezat pe valea consecventă a râului
Bârlad (de unde a împrumutat și denumirea). În zonă sunt mai multe văi în confluență: dinspre
est valea Popeni, a Trestianei și a Jăravățului; dinspre nord văile Horoiata și Simila; din nord-
vest râul Tutova și altele. De-a lungul văilor, din totdeauna, s-au organizat drumuri, permițând
orașului bune legături cu așezările din preajmă și de la distanțe apreciabile: din valea Prutului, a
Dunării de Jos, a râul Siretului. Analizând geneza localității, geograful Vintilă Mihăilescu
apreciază Bârladul ca târg de vale tipic. Altitudinea maximă din aria urbană este de 172 m, iar
cea minimă de 89 m.
Climă
Temperaturile aerului, urmărite sistematic din 1896 la stațiile din localitate, ne indică
următoarele valori medii: temperatura anuală este de 9,8 °C. Cea maximă, din iulie, este de 21,4
°C, iar cea mai scăzută, din luna ianuarie, este de -3,6 °C. Ca valori extreme, înregistrate la stația
locală, au fost: cea mai ridicată valoare, de 39,7 °C, s-a reținut la 30 iulie 1936; minima absolută
de -30,5 °C, a fost la 25 ianuarie 1942.
Relief
Municipiul Bârlad ocupă o parte a albiei majore a râului cu același nume, pe o suprafață de 1456
de hectare, din care 1028 ha este teren intravilan. Valorile altitudinale cele mai ridicate ale
dealurilor din aproprierea orasului se înregistrează în Dealul Crângului, 311 m (la vest) și Dealul
Mare, 264 m (la est). Multă vreme regiunea a fost socotită ca lipsită de resurse capabile să
dezvolte și să întrețină o viață economică relevantă, însă cercetările geologice efectuate în zonă
au pus în evidență asemenea resurse: hidrocarburi (predominant gazeifere) ce se găsesc în
dealurile Tutovei, în preajma localității Glăvănești, pietrișuri (ca material de construcții) de
Bălăbănești (Cândești) ce se găsesc în platoul Covurluiului, argile si lehmuri leossoide (pentru
fabricarea cărămizilor de construcții), straturi aquifere (cu un grad ridicat de mineralizare, ce le-
ar putea face utile în tratamente terapeutice), ape de adâncime (excelente surse potabile).
Istoric
Istoria timpurie
Cercetările arheologice de pe raza orașului au scos la lumină urmele unor activități
meșteșugărești cum ar fi reducerea minereului de fier și obținerea fierului din solurile
feruginoase locale, fier din care se realizau în ateliere specializate diferite obiecte și unele unelte
agricole, datând din Secolul XI - XII. Însă tot pe raza orașului au fost surprinse și urmele unor
activităti de obținere si prelucrare a fierului, mult mai vechi, încă din secolele Secolul IV - V. În
aceeași așezare a fost descoperit cel mai mare centru meșteșugăresc de prelucrare a cornului de
cerb din sud-estul Europei, datând din aceeași perioadă. De altfel urme ale unor străvechi
civilizații au fost identificate pe raza orașului atestând un înalt nivel de dezvoltare încă de acum
7000 de ani.
Perioada medievală
Intensa activitate meșteșugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localității
care a devenit centrul politico-administrativ acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub
numele de Țara Berladnicilor ("Terra Berladensis", cum apare în unele izvoare bizantine și în
unele acte emise de cancelaria papală).
Un document important ce menționează orașul este cel emis de către domnitorul Alexandru cel
Bun (1400–1432), care atestă existența unui târg la Bârlad și prin care dăruie vama târgului
Mănăstirii Bistrița pentru întreținere. Apariția timpurie a târgului se datorează așezării sale la
răscrucea dintre drumurile comerciale care legau centrul și nordul Moldovei cu lumea bizanțului
și cea orientală.
Faptul că aici se desfășura o puternică activitate economică și comercială explică prezența
delegației de negustori bârladeni la marele Congres bisericesc de la anul 1418 ținut în Elveția,
așa cum menționează documentul acestui Congres cunoscut sub numele de "Contizilium Buch".
În timpul lui Ștefan cel Mare la Bârlad se afla și reședința vornicului Țării de Jos a Moldovei.
Tot aici a funcționat temporar și cancelaria domnească de unde Ștefan cel Mare, domnitorul
Moldovei, emite unele documente. În urma bătăliei din anul 1475 de la Vaslui, Ștefan cel Mare
hotărăște construirea unei fortificații de pământ la Bârlad, localizată în lunca râului Bârlad având
rolul strategic de a opri armatele turcești în drumul lor spre centrul Moldovei. Fiind așezat în
mijlocul Țârii de Jos a Moldovei, pe axul invaziei tătarilor, a fost prădat și ars de aceștia în anii
1440, 1444 și 1450.
În perioada medievală, ca urmare a condițiilor istorice vitrege și asezării geografice, Bârladul a
cunoscut când perioade de progres, când perioade de decădere și regres datorită deselor
incursiuni militare ale tătarilor, turcilor, cazacilor, polonilor, etc. Interceptarea de către turci,
după cucerirea orașului Constantinopol (1453) a marelui drum de comerț internațional care
traversa Moldova legând nord-vestul Europei cu Orientul și trecand prin Liov-Iași-Bârlad-Galați-
Chilia și Cetatea Albă, au stânjenit mult dezvoltarea economică și comercială a orașului. În anul
1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul
Daponte care se afla pe atunci la Iași descriind prădălniciunile și batjocurile făcute de tătari în
urma cărora Bârladul a fost prădat și ars cu desăvârșire.

Secolul al XIX-lea
În anul 1802, după cutremurul cel mare, consemnat de documente, au fost dărâmate cele mai
vechi monumente din oraș, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamitățile s-au
repetat de mai multe ori în decursul anilor, culminând cu marele cutremur din 1940 care a distrus
jumătate din clădirile orașului. În anul 1822 Bârladul a fost ars și jefuit de turci după înăbușirea
răscoalei eteriștilor (luptători pentru independența Greciei), cu care moldovenii au simpatizat, iar
în anul 1826 o parte a târgului este mistuită de un puternic indendiu. Cu toate aceste vicisitudini,
în a doua jumătate a secolului XVIII și începutul sec. XIX orașul se reclădește și se repopulează,
reluându-și locul de centru comercial și creându-și premizele viitoarei sale dezvoltări
economico-sociale.
Revoluția de la 1848 deschide un nou capitol în istoria Bârladului. Ideile revoluționare care au
răscolit întreaga Europă la mijlocul secolui și-au găsit un larg răsunet și în rândul bârlădenilor.
Astfel în preajma anului revoluționar 1848 la Bârlad ia ființă "Asociația Patriotică" în fruntea
căreia se aflau Alexandru Ioan Cuza, Iordache Lambrino, Gheorghe Sion, Ion Cuza, Grigore
Cuza și alții, a cărei principal scop erau prefacerile politico-sociale specifice Moldovei și ca țel
final unirea Moldovei cu Țara Românească.
Înfăptuirea unirii a fost obiectivul de luptă care a însuflețit masele, în fruntea cărora se găseau
cele mai progresiste elemente din Bârlad printre care: Manolache Costache Epureanu, Iorgu
Radu, Ioan Popescu și alții, care au creat acea atmosfera care a dus la dubla alegere ca domnitor
a lui Al.I Cuza, "fiu al Bârladului". Născut in "Mahalau de Gios a Târgului" (în prezent strada
Al. I. Cuza) de peste "Podul Pescarii" la data de 12 septembrie 1818 așa cum este stipulat în
diploma de bacalaureat a domnitorului, emisă de Universitatea din Paris în data de 21 noiembrie
1836. Dupa înfăptuirea Unirii din anul 1859 și orașul cunoaște o dezvoltare pe multiple planuri
alâturi de celelate orașe ale țării.
Perioada de urbanizare
După Primul Război Mondial, conform documentelor primăriei, suprafața locuibilă a Bârladului
era de 793.76 ha care, cu mici modificări, s-a păstrat până în anul 1932. În urma marilor
inundații din acel an, au fost afectate cartierele Gară și Cazărmi. Acum se va organiza treptat un
nou cartier denumit Deal, între zona centrală și Cimitirul “Eternitatea”. Fondul locativ era
reprezentat prin construcții modeste, realizate în tehnici tradiționale ﴾chirpici și vălătuci﴿, cu un
singur nivel și foarte puține din zidărie învechită. În zonele periferice grădinile erau mai întinse
și adăposteau pomi fructiferi, viță de vie, legume, zarzavaturi și multe straturi cu flori. Zona
centrală avea cea mai mare densitate locuibilă. Aici erau situate principalele edificii politico-
administrative, culturale, unități comerciale, de credit ș.a. Cele 45 de imobile, care dispuneau de
unul sau două nivele, erau amplasate, în majoritate, pe Strada Mare, devenită Regală. La
începutul secolului al XX–lea inginerul Gheorghe T. Negruți a conceput primul plan topografic
al Bârladului, apreciat deosebit de favorabil de specialiști. Pe acest plan se indicau limitele
orașului, rețeaua de străzi și clădiri existente, constituind un element important de orientare
tehnică. Se presupune că a existat și un plan de sistematizare al orașului, întocmit prin anul 1920
de către inginerul Davidescu, dar nu s-a păstrat. În baza acestuia se consideră că s-au amplasat
marile clădiri din zona centrala a orașului: Primăria, Banca Națională și altele. Strada Mare
(Regală) se întindea de la Cazărmi la Grădina Publică, străbătând orașul pe o lungime de circa 4
km, fiind pavată cu piatră cubică de granit, în dreptul Grădinii Publice fiind asfaltată.

"Bârlad, o vreme... un fel de Weimar..." - G. Călinescu, Istoria literaturii române... Ed.a II-a,
București 1982, p.646.
"În Bârlad, orice fapt de spiritualitate nu poate fi o întâmplare..." - C. D. Zeletin, Revista Pagini
Medicale Bârlădene, 126-127, p.2.
Rolul important pe care l-a jucat Bârladul este reflectat și în avântul pe care îl cunoaște
dezvoltarea activităților culturale. Astfel la 1 decembrie 1832 se deschide prima "Școală de băieți
nr.1". Primul pas spre învățământul secundar din oraș este făcut la data de 2 octombrie 1846
când ia ființă "Clasul real Gh. Roșca Codreanu". În anul 1858, "Clasul Real Codreanu" se
transformă în gimnaziu, fiind singurul oraș din Moldova, cu excepția Iașiului, în care
functionează un gimnaziu. Ca urmare a reformei invățământului realizată de domnitorul Al. I
Cuza în anul 1864, gimnaziul se transforma in liceu, numarându-se printre primele orașe din țara
în care funcționa un liceu.
Un rol important în dezvoltarea, propagarea și afirmarea vieții spirituale l-a avut și presa locală,
care număra peste 150 de publicații periodice in a doua jumătate a sec. XIX și până în primele
decenii ale sec. XX. Primul spital public se inaugurează în anul 1838 prin contribuția obștească
și donațiile unor intelectuali bârlădeni.
Dezvoltarea învățământului a creat o puternică atmosferă spirituală care a determinat crearea
unor instituții de cultură specializate. Astfel, în anul 1909 profesorul Stroe S. Belloescu donează
orașului o clădire, cu destinație testamentară de a fi folosită pentru adapostirea unei biblioteci
publice și a unui muzeu. În anul 1914 un grup de intelectuali bârlădeni în frunte cu profesori de
la Liceul Codreanu se constituie în Comitetul de fondare a muzeului bârlădean, muzeu care își
inaugurează activitatea cu o pinacotecă și o expozitie de istorie.
Printre societătile cultural-literare existente în Bârlad se numără și „Academia Bârlădeană”,
înființată în anul 1915 de un grup de intelectuali, în frunte cu poetul George Tutoveanu, Toma
Chiricuță, Tudor Pamfile, societate care desfășoară o prodigioasă activitate atât în domeniul
creației literare cât și în domeniul muzicii și artelor plastice. Activitatea acestei societăți a
prilejuit participarea unor mari personalități ale culturii românești care au poposit pe aceste
meleaguri. Printre aceștia se numără marele istoric Nicolae Iorga, marele muzician George
Enescu, poeții și scriitorii Alexandru Vlahuță, Cincinat Pavelescu, Cezar Petrescu, Victor Ion
Popa, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu, George Bacovia, Vasile Voiculescu
și alții.
Activitatea teatrală bârlădeana debutează în a doua jumătate a secolului XIX. Aici a existat o
clădire a teatrului unde, începand cu anul 1860, trupe de actori conduse de Matei Millo, Al. K.
Robescu au poposit pe scena teatrului bârlădean. Clădirea a existat pe locul unde este Baia
Comunală. În secolul XX a existat un Ateneu Popular și un Teatru Muncitoresc a căror activitate
a făcut posibil ca în anul 1953 să ia ființă Teatrul de stat „Victor Ion Popa”.

Obiective turistice

Colegiul Național „Gh. Roșca Codreanu”

Muzeul "Vasile Parvan"
Cetatea de pământ din 1476 - ctitor: Ștefan cel Mare
Teatrul "V.I. Popa"
Planetariul
Gradina Zoologica
Biserica "Sf. Gheorghe" (1496) (ctitor în 1636: Vasile Lupu)
Biserica "Sfinții Voievozi"
Biserica "Sfântu Dumitru"
Biserica "Sfântul Spiridon si Buna Vestire" (1825)
Biserica "Vovidenia si Sf. Paraschiva",
Casa Cuza
Casa Sturdza
Casa Tuduri
Casa Bulbuc
Casa Silvian
Casa Șuțu
Casa Roșie
Casa Gheorghe Gheorghiu Dej
Clubul elevilor
Pavilionul expozitional "Marcel Guguianu;
Clădirea fostei bănci "Deșteptarea"
Statuia lui Gheorghe Roșca Codreanu.
Sinagoga
Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" - fost liceu militar

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Barlad