Oraşul

Chişinău

istorie,informaţie,date.
Chișinău informaţii

 Chișinău  este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al 

Republicii Moldova. Orașul este așezat la o margine a pantei de sud-est a Podișului Central al Moldovei, în zona
de silvostepă,[5] fiind străbătut de râul Bâc, un afluent de dreapta al Nistrului.
 La 1 ianuarie 1984,[6] aici locuiau circa 604.500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661.400,[7] în 1996
 – 662.000 persoane,[8][9]. În prezent (2020)[10], Chișinăul găzduiește peste 738.500 de locuitori (estimare).
 Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din
republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte state. Din
punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana.
Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal).
 Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor
deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar.[11] Printre altele, primul vers din forma actuală a
imnului orașului Chișinău, intitulat Orașul meu (muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă), este: Orașul meu
din albe flori de piatră.[12] Forma anterioară a primului vers din imn era: Orașul meu cu umeri albi de piatră[13]
Etimologie

 Există mai multe ipoteze despre etimologia numelui. Una din ele, emisă de Iorgu Iordan,
este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenő („micul Eugen” sau „mica
latură”[14]) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii
Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359
d.Hr.. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al.
Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.[15] A. Boldur a emis ipoteza că numele vine din
limba cumană: „kesene” și „aul”, în care primul cuvânt înseamnă schit sau mănăstire iar
al doilea, cătun sau seliște[16]. O altă ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată
de autoritatea sovietică, a fost aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea
cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar Kâșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar o
Câșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone
nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.
 Chișinăul în imagini
statuia lui Ştefan Cel Mare Arcul de triumf
 Scurt istoric
Arcul de triumf
 Arcul de Triumf (numit un timp Porțile Sfinte, iar sub regimul
sovietic — Arcul Victoriei și Arcul Biruinței) este un
monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în
Registrul monumentelor de istorie și cultură a
municipiului Chișinău,[2] parte a Ansamblului Catedrala
Nașterii Domnului. A fost construit în anii 1840–1841,
[1] pentru a comemorarea victoriei armatei ruse în războiul
ruso-turc din 1828–1829. În interiorul arcului se află
un clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone,[1] care a fost turnat
din metalul tunurilor turcești capturate în război.
Chisnau 1919
 După alipirea Basarabiei la Rusia şi stabilirea capitalei în oraşul
Chişinău s-au creat condiţii propice pentru formarea unui nou spaţiu
vital, de care erau atraşi cei ce doreau să câştige în egală măsură cu
cei ce aveau de cheltuit. Aici îşi instalează sediile organele de
administrare regională cu toată pleada de funcţionari. Structura
socială a locuitorilor urbei se diversifică. Starea economică şi socială
a noilor veniţi determină modul de viaţă, portul, mărimea şi
arhitectura construcţiilor, mobilierul. Cauza de bază a creşterii rapide
a numărului populaţiei citadine în Basarabia de până la reforme era
provocată de venirea locuitorilor din toate colţurile imperiului
(Жуков 1975, 36). Din mărturiile contemporanilor, ruşi guvernanţi
sau călători străini, se pot desprinde câteva slabe informaţii asupra
aspectului târgului, pe care unii îl găsesc dezgustător, alţii dimpotrivă
îl laudă. Pomenit ca „târg” încă la finele veacului al XVII–lea, a fost
locuit de moldoveni mărginaşi.
Chișinăul vechi în imagini
 Istoria Chişinăului

Chișinăul a fost, la început, o așezare de negustori evrei, armeni și moldoveni. Locuitorii vechilor moșii s-au strâns în dreptul căii
poștei turcești care lega Hotinul de Constantinopol, formând o nouă vatră.Ulterior, orașul s-a format în apropierea bisericii
Mazarache, într-un loc denumit Piața Veche. „Într-un plan de cândva al Chișinăului, străzile de odinioară au apărut pe niște parcele
înguste, toate orientate spre Bâc. Perimetrul acestei zone era cuprins între biserica Înălțării, Mazarache, biserica Haralambie și cea
Armenească"La Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la Fântâna unde este Seliștea Tătărească
în dreptul Păduricii" – aceasta este prima menționare istorică a numelui actualei Capitale a Republicii Moldova. Apare pe 17 iulie
1436, într-un hrisov scris de Ilie și Ștefan, domnitorii de atunci ai Țării Moldovei.Poporul povesteşte, din moşi-strămoşi, o
întâmplare pitorească legată de Ştefan cel Mare şi Sfânt, care trecea adesea pe aici.Ştefan Vodă avea un comandant de oşti, pe
nume Hâncu. Odată îl chemă şi-l întrebă: Pe unde sunteţi voi cu războiul?– Am ajuns, Măria Ta, la Chişla Nouă, a răspuns Hâncu.
"Chişla" asta, pe limba turcească, înseamnă stână. Vasăzică, au ajuns la stâna cea nouă. Stâna veche se află în Lăpuşna. Mai avem,
mai avem până la Nistru? va fi întrebat Ştefan cel Mare, ce-şi petrecuse noaptea la o curte boierească apropiată de mănăstirea
Căpriana. Da, Măria Ta! Mai avem, mai avem până la Nistru!