Descoperirea localitatii natale: ,,Balti"

1)Baciu Alisa
2)Cebotari Emily
3)Gîsca Iulia

Liceul Teoretic ,,George Coşbuc" clasa a 6B

Pentru oraş, numărătoarea anilor începe acum 595 de ani, în 1421 (conform
altei ipoteze, prima atestare istorică datează din octombrie 1620), printre
bălţi şi stufăriş, pe malul Răutului, în locul unde se varsă rîul Răuţel. În
rîndurile etnografilor locali, se bucură de mare popularitate legenda
apariţiei oraşului legată de numele principesei Ringala de Mazovia, soţia
Voievodului Moldovei Alexandru cel Bun, de la care a primit în dar tîrgul Siret
şi moşia Voloveţ. Atunci începe viaţa pe malul Răutului, se ridică o bisericuţă
de lemn, se construiesc case, se naşte localitatea Bălţi. Da, legenda e
frumoasă, chiar dacă nu mai putem afla cum a apărut. Dar, întrucît există,
să rămînă numele principesei de Mazovia alături de cel al oraşului nostru. La
sfîrşitul sec. XV, tătarii din Bugeac, conduşi de hanul Mengli I Ghirai, au ars
așezarea. Moldova era cuprinsă pe atunci de lacrimi şi de suferinţă. Pămîntul
era pîrjolit, secătuit şi stors de bunuri. Pînă la începutul sec. XVIII nu sînt
identificate date despre localitatea distrusă.
Se ştie cu exactitate că în 1711, în timpul vestitei campanii de la Prut, Petru I a
ales Bălţii drept principalul centru de aprovizionare. Dar imediat ce forţele de
bază ale armatei ruseşti s-au îndreptat spre Nistru, tătarii au atacat din nou
localitatea, jefuind-o, apoi au incendiat-o. Abia peste jumătate de secol hoardele
tătare au fost alungate de aici.
La 20 august 1766, domnitorul Moldovei, Alexandru Ghica, dăruieşte pămînturile
de pe ambele maluri ale Răutului mănăstirii ieşene Sf. Spiridon şi fraţilor
Alexandru, Constantin şi Iordache Panaite – importanţi negustori greci, care au
dezvoltat așezarea pînă la dimensiunile unui tîrguşor. La invitaţia boierilor
Panaite, în 1779, în Bălţi se înregistrează primii evrei – negustori veniţi pentru
dezvoltarea activităţii comerciale. Iordachi Panaite mai invită şi 300 de negustori
armeni din Galiţia, care pun condiţia ridicării unei biserici greco-catolice. Astfel, în
1791 se pune piatra de temelie a bisericii (arhitect – Weisman, Austria). În 1795 se
încheie construcţia, totuşi negustorii străini nu vin. Atunci lăcaşul se sfinţeşte în
rit creştin ortodox, în ziua Sf. Ierarh Nicolae. Astăzi este una dintre cele mai veсhi
clădiri de cult păstrate, care, în plus, a dat locuitorilor Hramul oraşului.
La 19 aprilie 1818, la Bălţi vine împăratul Rusiei, Alexandru I. Aici l-a
ajuns vestea îmbucurătoare despre naşterea primului fiu al fratelui
său Nicolai Pavlovici. La 20 aprilie 1818, la ora 7.00б au fost săvîrşite
Sfînta Liturghie şi Molebnul. Iar „cel binecuvîntat de popoare, care
a dat Europei libertatea”, aici, într-o bisericuţă săracă, s-a rugat
pentru prima dată pentru nepotul său, viitorul ţar-eliberator.
Părăsind localitatea, Alexandru I a poruncit ca Bălţi să fie
considerat deja oraş, iar stema acestuia – capul de cal – simbol al
comerţului liber – a fost aprobată la 2aprilie 1826. În 1845 ţarul
Rusiei aprobă primul plan general al oraşului conceput după
principiul schemei radial-inelare de construcţie.
În primul deceniu al sec. XIX, or. Bălţi devine centru judeţean al judeţului
Iaşi al guberniei Basarabia, parte a Imperiului Rus, centru de export al
cerealelor şi iarmaroc de vite mari cornute. Aici sînt aduse herghelii mari
de cai din toate colţurile Basarabiei pentru comerţul cu negustorii veniţi
de peste hotare. Transformarea oraşului în centru comercial de la nordul
guberniei basarabene a devenit posibilă datorită amplasării geografice la
răscrucea drumurilor ce leagă Odesa, Chişinăul, Benderul şi Izmailul cu
Soroca, Hotin, Moghiliov-Podolsk. În două-trei zile de iarmaroc, negustorii
reuşeau să cumpere pînă la 20 de mii de vite: cai, vaci, oi.
Deja la sfîrşitul sec. XIX importanţa oraşului creşte, datorită căii ferate, a
cărei construcţie finalizează în 1894. Liniile ferate legau or. Bălţi de
Ungheni şi Chişinău, de Rîbniţa şi Ocniţa. Către începutul sec. XX, oraşul
devine un centru industrial cu un nivel înalt al comerţului, cu multiple
fabrici şi uzine.
La 4 februarie 1910, guvernatorul Basarabiei înaintează Ministerului
Afacerilor Interne rugămintea de a permite ridicarea bisericii armeano-
grigoriene.
În 1915 începe construcţia bisericii Sf. Apostoli Petru şi Pavel.
După alipirea Moldovei la România, în 1918, construcția edificiilor de
cult din oraş este legată de numele lui Visarion Puiu, ales, în martie
1929, Episcop al Hotinului, cu reşedinţa în Bălţi. Reîncep lucrările de
construcţie a bisericii Sf. Apostoli Petru şi Pavel, sînt ridicate bisericile
Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, Naşterea Maicii Domnului, Sf.
Parascheva, se construieşte reşedinţa episcopală.
În septembrie 1924 se pune piatra de temelie a celui mai frumos locaş
de cult – Catedrala Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Ridicarea catedralei
durează 11 ani, iar la 2 iunie 1935, la sfinţirea acesteia sînt prezenți
regele României Carol al II-lea şi fiul acestuia, Mihai. Deşi nu toate
proiectele lui Visarion Puiu au prins viaţă, bălţenii sînt mîndri de ceea ce
a reuşit să creeze grație inteligenței, energiei, credinţei.
construcţie a bisericii Sf. Apostoli
Petru şi Pavel

Catedrala Sf. Împăraţi Constantin şi

Elena
Sf. Parascheva

Reşedinţa Episcopului Visarion Puiu

Oraşul Bălţi şi-a schimbat de cîteva ori statutul
administrativ: centru al raionului Bălţi (noiembrie
1940), unitate administrativă (decembrie 1962),
municipiu (1994), centru judeţean (1999), unitate
administrativ-teritorială de nivelul II (2014).
E greu să-ţi imaginezi astăzi municipiul nostru fără drapelul dungat în piese alb şi albastru, peste
care broşează arcaşul, fără stema pe panglica căreia e înscrisă deviza „Cedant Arma Togae” (Armele
să cedeze locul togii). Acum 10 ani, în aprilie 2006, consilierii locali, în cadrul şedinţei Consiliului
municipal, au aprobat noile simboluri ale municipiului. În jurul proiectelor de stemă şi drapel,
prezentate de membrul Comisiei Naţionale de Heraldică, dr. Silviu Tabac, au fost discuţii aprinse.
În rezultat, au fost păstrate imaginile iniţiale ale stemei anului 1826 (capul de cal), s-a preluat din
stema anului 1930 figura arcaşului, amintind de vechea strajă ostăşească şi luptele din aceasta
regiune a Moldovei, şi mai departe au acţionat conform tuturor legilor ştiintei heraldice. Elementul
principal al stemei este scutul dungat din 12 piese de argint şi albastru. Culoarea argintului
simbolizează smalţul apei, iar albastrul – culoarea cerului reflectat în oglinda apei. Îmbinarea
acestor culori simbolizează denumirea oraşului, care reprezintă “întindere de apă stătătoare, de
obicei nu prea adîncă, avînd o vegetaţie şi o faună acvatică specifică”. Pe scut apare imaginea
arcaşului îmbrăcat în straiele şi armura arcaşului din armata moldovenească din timpul lui Ştefan
cel Mare (straie roşii, armura de aur). Deasupra scutului este plasată Coroana murală de argint cu
şapte turnuri. Acest element semnifică statutul de oraș vechi pe care îl are localitatea. Numărul
turnurilor demonstrează importanţa acesteia. În Moldova, pe lîngă Bălţi, dreptul de a folosi ca
element coroana cu 7 turnuri în stemă, o au doar Chişinăul şi Tiraspolul. În emblema altor oraşe se
pot număra doar trei sau cinci capete de turn. Suportul stemei îl constituie doi cai de argint
afrontaţi. Sub scut este panglica cu deviza în limba latină «CEDANT ARMA TOGAE» (“Armele să
cedeze locul togii”). Drapelul prezintă o pînză dreptunghiulară dungată în alb şi albastru, purtînd în
mijloc un scut peste care broşează un arcaş. Mai există o dată importantă pentru bălţeni – 7 aprilie
2006 – aprobarea stemei şi drapelului municipiului Bălţi.

S-a întîmplat demult… sau,
poate, nu prea… Ce înseamnă
pentru istoria unui oraş o cale
de şase secole? Ani de înflorire
şi de presiune, de distrugeri şi
de reînnoiri – ani plini de viaţă,
de luptă, ani ai pierderilor şi ai Divina chemare din cer spre pământ
victoriilor. Au adunat în sine Un clopot ce sună unire-ntre oameni
toate nuanţele dragostei, ale
mîndriei şi ale tristeţii unui
popor. Iar timpul îşi continuă
cursul. Se nasc noi generaţii
care păstrează memoria anilor
trecuţi. Ele urmează să
înmulţească patrimoniul
oraşului natal, să ridice noi
case, să păstreze tradiţia.
Imnul mun. Bălți
Versuri V. Chironda
muz. V. Chironda
Un dangăt de clopot ne răsună
Peste Bălţi oraşul meu sfînt
Şi-n sunetul lui se adună
Unire în cuget şi în simţiri
Slăvit să ne fii s-ajungi a da ţări
Oşteni de-a lui Ştefan, puternice firi
Oraşul meu drag doină şi baladă
Ca dintr-un mit cu chinuri şi ruini
Ai renăscut spre-a deveni un martor
Ai scurtei treceri prin destin.