A 4-a întâlnire

a pps-iștilor.
22-24 iunie 2015
 Propunerea Feliciei, de a ne întâlni anul acesta la Alba Iulia, în cetatea Alba Carolina, am
considerat-o de la bun început un prilej bine ales, de nerefuzat. Să o vizităm împreună, a fost o plăcere
imensa pentru mine, deoarece de oraș mă leagă amintiri de suflet, de nezdruncinat pentru familia mea.
Am călcat pietrele orașului și cetății cu gândul la istoria acestor locuri și oameni, care mențin ridicat
stindardul românesc la cele mai înalte valori ale respectului și mândriei naționale.
Pentru acest motiv, simțind la fel, am încercat să îmbin informații istorice cu momentele în care până și
Divinitatea s-a bucurat de eforturile noastre de a veni în minunata cetate restaurată, deoarece am avut parte
de 3 zile foarte frumoase, străjuite de intervale de ploi, atât la venire cât și la plecare.
Vă invit să retrăim împreună, prin intermediul imaginilor și muzicii, ceea ce puteți vedea și pe diferite alte
site-uri, dar nu cu aceeași încărcătură emoțională și bucuria pe care noi am trăit-o aici.
Mulțumesc Feliciei Popescu, Cătălinei Orșivschi și Claudiei Molnar pentru fotografiile lor, care mi-au
permis să țes povestea celei de a IV-a întâlniri a creatorilor de pps-uri.
Cu respect, tuturor, Veronica Ionescu- Averio
 Cetatea Alba Carolina- începuturi

Încă dinainte de cele scrise, există dovezi clare că la Alba Iulia,

mileniile au trecut blânde peste locuri şi oameni.
Primele astfel de dovezi se pierd în negura istoriei, cu mult înainte de era noastră. Vestigiile
de la începutul primului mileniu atestă că istoria oraşului Alba Iulia şi a Cetăţii sunt legate
direct de cetatea dacică de la Piatra Craivii (secolele II î.C. - I d.C), cunoscută sub numele
Apoulon, ridicată pe un masiv stâncos la numai 20 km nord de oraşul de acum.
Apoulon-ul dacic a devenit apoi Apulum, un oraş închegat din castrul roman construit
pentru legiunea a XIII-a Gemina.

La începutul mileniului II, Alba Iulia devine centrul unui voievodat condus de Gyula. În anul
1002, Gyula este învins de regele maghiar Ştefan cel Sfânt, moment care marchează intrarea
treptată a oraşului în componenţa Regatului Maghiar.

În perioada medievală, oraşul a purtat diferite denumiri: Bălgrad, Fehervar sau

Weissenburg, fiecare dintre ele aleasă după cei care, vremelnic, au condus oraşul şi Cetatea.
 Cetatea Alba Carolina una din cele 7 minuni ale României

”Zeci de mii de români au participat în urmă cu doar câţiva ani la una dintre cele mai
ample campanii mediatice, prin care erau chemaţi să-şi aleagă minunile, locurile şi simbolurile
care le reprezintă cel mai bine ţara.
În final, pe baza a peste 60.000 de voturi, au fost alese cele 7 minuni ale României:
Ansamblul Brâncuşi – Târgu-Jiu, Castelul Corvinilor – Hunedoara,
Cetatea Alba Carolina Alba Iulia,
Cetăţile dacice – Munţii Orăştiei,
Iaşiul cultural, Mănăstirile pictate din Bucovina şi Sibiul istoric.
După ani întregi de muncă şi restaurare, Cetatea Alba Carolina îşi arată adevărata valoare
şi te aşteaptă cu toate porţile deschise, mai frumoasă ca oricând. Pregăteşte-te de o lecţie de
istorie total neconvenţională, trăită pe viu, alături de oamenii şi personajele care au scris-o şi
înfăptuit-o, în locurile binecuvântate în care Cetatea Alba Carolina respiră aerul istoriei.”

Sursa: turinsm.apulum.ro
 Descindem în
Cetatea Alba Carolina
în parcarea aferentă
zonei
Universității
”1 Decembrie 1918”.
Imediat ne atrag atenția
doua obeliscuri către
care ne îndrepătm toți,
ca la un semn!
Nu degeaba avem
aceeași pasiune!
 Monumentul Custozza
(1906 )

A fost ridicat în amintirea

soldaților și ofițerilor din
Regimentul 50 infanterie din
Alba Iulia, căzuti în bătălia de
la Custozza, în timpul
războiului austro-italian din
1866. Obeliscul este împrejmuit
cu lanțuri grele, intercalate de
ghiulele de tun având la baza
amplasate plăci pe care sunt
inscripționate numele celor
căzuți în bătălie, în limbile
română, maghiară și germană.
 Monumentul
Colonelului Ludwig Losy von Losenau

Piatra de temelie a acestui monument a fost

pusă la 23 iulie 1852 de către însuşi împăratul
austriac Franz Iosif, în memoria
comandantului regimentului austriac de
cavalerie GRAF AUERSPERG nr.8, ucis în
lupta de la Simeria din7 feb 1849, împotriva
trupelor maghiare conduse de generalul Bem.

Losenau a fost numit de către români

“eroicul Losenau”.
 Surpriza zilei!
Felicia ne face cunoștință cu tânărul și
talentatul sculptor-restaurator,
Ștefan-Ciprian Bințînțan (născut în 1976),
unul dintre artiștii plastici care au lucrat la
restaurarea Cetății Alba Carolina.
El a dat viața și mai multor operele de artă urbană” cu tematici
diferite, de la educaţie, cum este statuia cu piedestal ”Socrate”,
istorie – basorelieful ”Dacii şi romanii”, Clopotul Unirii, până la
interferenţe culturale care sunt reprezentate de o piramidă.

Printre statuile care reflectă ”atmosfera de epocă” se numără

soldaţi austrieci în uniforma anilor 1.600, orăşeni, o florăreasă,
doamna în haine de epocă, cavalerul în uniforma armatei
austriece, ţăranca cu baniţă, băiatul cu pălărie, cetăţean cu
baston şi cu melc sau grupurile statuare - călugărul şi copilul,
absolventul, şcolarii şi căţelul.
 Suntem captivați de
explicații, de poveștile
personajelor pe care artistul
plastic
Ștefan-Ciprian Bințînțan
le-a creat, despre cei care
i-au pozat pentru ele: mama,
soția, nepotul, prieteni
apropiați…
Despre
modul în care au decurs
lucrările de restaurare ale
Cetății Alba Carolina…

Toate împărtășite cu
modestie, respect și foarte
multă pasiune pentru munca
de sculptor restaurator.

Admirabil !
 ”Socrate”
”Filosoful aşezat pe o coloană
grecească cu o carte în mână
simbolizează ”cultura şi educaţia”,
iar faptul că stă cu piciorul pe cărţi
simbolizează că ”omul care se află
deasupra cărţilor şi stă pe un munte de
cultură”! (Ș.Bințînțan)

Clădirea Universității „1 Decembrie 1918″

are o istorie veche si interesanta. Pe acest loc a fost o Biserică catolică a ordinului
dominican, apoi Biserică catolică iezuită (Biserica Bathory) și gimnaziu iezuit (1753).
Subsolurile au fost păstrate în actuala construcție în care a funcționat
Liceul Romano-Catolic Majlath (1899-1900), Liceul Militar Mihai Viteazul,
iar din 1991, Universitatea “1 Decembrie 1918”.
 Piața Universităţii „1 Decembrie 1918” ,
acolo unde în urmă cu sute de ani exista o
biserică franciscană, au apărut ”copiii”…

Absolventul, școlarii și cățelușul lor…

ca în ștafeta generațiilor

(Sculpturi de Ștefan-Ciprian Bințînțan) ”Copilul și călugărul franciscan ”

”Piramida restaurărilor”
(Artist plastic
Ștefan-Ciprian Bințînțan)
 CLOPOTUL UNIRII
Are forma identică cu cea
a clopotului pe care
Regele Ferdinand l-a donat
Catedralei Reîntregirii.
Cele trei fante simbolizează
regiunile unite, strâns legate în
sfoara răsucită ce poarta pecetea
crucii Reginei Maria, așa cum
este și bordura de brâu,
laitmotive preluate de la
Catedrala Reîntregirii.

Sunt redate scene din timpul

evenimentului de covârșitoare
importanță națională, care a
consacrat Unirea Țărilor Române
într-un singur stat. Artist plastic Ștefan-Ciprian Bințînțan
Crucea Reginei Maria
”Frumoasa Florăreasă”

(sculptor Ștefan-Ciprian Bințînțan)

 ”Țăranca cu baniță
și
băiat cu pălărie”

(sculptor Ștefan-Ciprian Bințînțan)

Nană, cine ți-o furat un ou?

- Cu cât le dă?
- Nu știu,
că n-am întrebat-o!

Detalii
costum țărancă
 Simbolul calului-libertatea!

Vezi detaliu baston

It's five o'clock,

trecute fix, mon cher.
Ai întîrziat!
Sunt bărbat liber mon
cher,
sunt becker!
 ”Orășenii”
(creație Ștefan-Ciprian Bințînțan)
Fii atent!
Paparazzo în acțiune!
Pe mine să nu contați,
eram doar în trecere…
 detaliu

Doamnă, domnule…
Galanterie mondenă Ce plăcere să vă întâlnesc…
(creație Ștefan Ciprian Bințînțan)
- Conițăăă…
de la Paris îi crinolina? O reverență și din partea mea
 Detalii ”Doamna de oraș”
(artist plastic Ștefan -Ciprian Bințînțan)
Detalii statuie ofițer
Respectele mele maestre!
Cum se face?

Detalii, lămuriri
și explicații, care
mai de care, mai
interesante
Și acum la drum…
Avem de mers.
Încotro?
Spre stânga…
după indicator
 Cetatea Carolina din Alba Iulia
cea mai importantă fortăreaţă bastionară de tip Vauban de pe teritoriul României.
 
”Operă a arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, cetatea din Alba Iulia a fost ridicată între 1714 şi 1738 în mijlocul
oraşului, sub denumirea de “Fortificaţia capitală de la Alba Iulia din Principatul Transilvaniei”.

 Cetatea se întinde pe o arie de peste 100 de hectare, iar zidurile au o lungime de vreo 12 kilometri şi cronicile povestesc că
peste douăzeci de mii de iobagi au muncit ca să le ridice. Vorbim de ziduri groase de trei metri la bază şi construite pe locul
fostelor fortificaţii romane, la care s-a adăugat cărămidă şi piatră.Începând din secolul al XVIII-lea şi până în secolul al XIX-
lea, cetatea de la Alba Iulia a fost în acelaşi timp depozit de arme şi muniţie, dar şi centru militar al principatului.
 
Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, SF. Ştefan, Sf. Capistrano, Eugeniu de Savoia şi Sfânta Elisabeta sunt cele
şapte bastioane ale cetăţii care îi conferă imaginea stelată reprezentativă pentru fortificaţiile de acest gen.Cel mai mare dintre
bastioane este cel denumit Trinitatea, care are peste 100 de metri. În centrul său se poate observa un blazon încoronat cu
frunze de acant şi nenumărate câmpuri cu flori.
 
Interesant este că fiecare poartă are reliefuri şi statui sculptate drept decor, ceea ce le face structuri militare
unicat în Europa. Sursa de inspiraţie pentru aceste decoruri a fost mitologia antică.
 
 Între zidurile cetăţii s-au derulat cele mai importante episoade din istoria poporului român printre care amintim sfârşitul
răscoalei lui Horea şi, la 1 Decembrie 1918, Marea Unire a Transilvaniei cu România.”
  (Turism.Transilvania.ro)
 Poarta a III-a,
vedere de pe traseul celor trei fortificații
Poarta a III-a are forma unui dublu arc de triumf, (cu 4 piloni și 8 pilaștri care susțin
bolțile și arcadele celor 3 intrări).  
Partea de sus a porții este dominată de statuia ecvestra a
Împăratului Carol al VI-lea de Habsburg, care a domnit între anii 1711 – 1740, pe
 timpul căruia s-a construit Cetatea Alba Carolina.
La mijloc se află stema Casei de Austria (vulturul bicefal cu sabia si sceptrul, purtând pe
piept stema Transilvaniei), încadrată de statuile lui Venus și Marte, flancate de doua
bombarde în poziția de tragere.
La baza statuii ecvestre a Împăratului Carol al VI-lea se găsesc prizonieri turci,
semnificând victoria habsburgilor asupra turcilor.
Privind Poarta a III-a dinspre cetate se văd 4 statui reprezentând
 4 virtuții  însoțite de simbolurile caracteristice
care le individualizează:
- Cornul abundentei pentru Abundenta,
- Macheta unui templu pentru Înțelepciune,
- Balanța pentru Justiție,
- Spada pentru Forța.
Impozanta POARTĂ a III-a

Foto net.
 Poarta a III-a

În partea centrală a emblemei se reliefează, bine nuanţate, iniţialele

“CC” încrucişate peste cifra VI , însemnând ”Carolus – Caesari”,
iniţiale ce definesc conceptul politic al Casei de Austria.
 Poarta a III-a
Detalii artistice de excepțională valoare

Stema Imperiului Austriac este alcătuită din pajura bicefală

încoronată, cu aripile larg deschise şi care poartă pe piept blazonul
Principatului Transilvaniei.
 Poarta a III-a
Detalii față

Două grupuri de câte doi prizonieri

turci,cu bustul gol, înlănţuiţi de o
coloană împodobită cu trofee
otomane capturate contribuie la
reprezentarea fastuoasă a
triumfului Imperiului Habsburgic
asupra
Imperiului Otoman.
Poarta a III-a
Detalii, spate
 In timpul restaurării
impozantului ansamblu
sculptural al Porții III,
s-a descoperit un
amănunt plin de
semnificații:
prizonierii turci țineau
în mâinile legate la
spate, propriile lor
testicule.
Pedeapsa având
semnificația de a le
pieri sămânța și neamul
de cotropitori!
Mecanismul cu lanț de acționare
a podului mobil
 Vedere pe sub Poarta a III- a
Obeliscul lui Horia, Cloșca și Crișan
(detaliu ”ușa carcerei”)
A fost ridicat în 1937 din inițiativa Obeliscul lui Horia, Cloșca si Crișan
Societății ASTRA, cu contribuția
populației, fiind închinat memoriei
conducătorilor răscoalei de la
1784-1785, conduse de Horea,
Cloșca și Crișan.
Monumentul din granit, înalt de
22,5 metri, este opera sculptorului
Iosif Fekete Negrulea și a
arhitectului E. Mihălțan.

În interiorul obeliscul se află o

celulă simbolică cu inscripția:
Smerită închinare lui
Horea, Cloșca și Crișan!

In partea de est
Victoria Înaripată,
ținând în mână o cunună de lauri,
iar în partea de vest basorelieful
Horea, Cloșca și Crișan.
Poarta a II-a

Este amplasată la partea de sus a barbacanei ce face legătura cu Poarta I, în imediata apropire a
Porții a III-a şi a  Obeliscului Horea, Cloșca și Crișan.

Întregul ansamblu al monumentului, realizat în stil Baroc, este înnobilat prin decoraţia sculpturală
care creează impresia de monumentalitate şi distincţie a Porții a II-a, care a contribuit la imaginea de
simbol al puterii Habsburgice în Transilvania.
În istoria lui, monumentul a suferit groaznice mutilări în anul 1937, atunci când, cu ocazia
sistematizării verticale a zonei din faţa Porții a III-a, ca urmare a nevoii amplasării monumentului Eroii
Neamului Românesc, respectiv Obeliscul Horea Cloșca și Crișan, pilaştrii centrali ai monumentului au
fost demolaţi iar nivelul de călcare în poartă a fost coborât cu 1,10 m astfel încât întreaga pantă a
barbacanei ce leagă Poarta a II-a de Poarta I a fost modificată în vederea realizării unui acces auto mai
uşor.
Norocul şi oameni de bine ai timpului respectiv au făcut ca astăzi să putem admira componentele
artistice din piatră ale monumentului, deoarece au pus la păstrare, atât atlanţii cât şi leii de pe
coronamente şi, chiar dacă aceste elemente nu au fost conservate în condiţii propii, cel puţin au putut fi
recuperate, consolidate, completate, restaurate şi puse în valoare acolo unde îşi au ele locul.
 Poarta a II-a

a fost reconstruită din

zidărie de cărămidă cu
blocuri de piatră, peste
care au fost montate
decorațiunile cu
atlanți, lei, coloane
și efigii imperiale.
Deasupra fiecărui atlant se află câte un leu cu
scut, având monograma
împăratului Carol al VI-lea.
 Poarta I

In cadrul ansamblului de fortificaţii militare defensive ale Cetăţii, Poarta I este situată la partea de jos
a barbacanei ce leagă Poarta I de Poarta a II-a, în dreptul Bastionului “Sf. Capistrano”. Poarta este
construită din blocuri de piatră cioplită, respectiv calcar din cariera de la Ighiu.

Decoraţia sculpturală îmbogăţeşte semnificaţiile estetice ale porții dând monumentului distincţie şi
personalitate. Dacă privim din faţă monumentul, la intrarea în Cetate, sus, pe arhitravă găsim în partea
stângă statuia lui Venus – zeița frumuseții, în mijloc stema Austriei – Pajura imperială bicefală
încoronată, iar în partea dreaptă statuia lui Marte – zeul războiului.
Deasupra arcadelor laterale găsim patru altoreliefuri deosebite, cu teme mitologice, care personifică,
în faţă pe partea stângă, pe Enea – întemeietorul mitic al Romei , iar în partea dreaptă pe Hercule,
luptându-se cu Anteu. Pe faţada din spate îl găsim pe partea stângă pe Hercule ucigând leul din
Nemeea, iar pe partea dreaptă pe Perseu cu capul retezat al Meduzei.
În ansamblul lui, monumentul este realizat în stilul Baroc cu tema iconografică inspirată din iconologia
antică şi s-a dorit a fi un simbol al puterii Habsurgice în Transilvania.
Pe toată perioada asediului Cetăţii din anul 1849 (singura dată când Cetatea a fost asediată) accesul
prin Poarta I a fost blocat, poarta fiind închisă permanent iar podul mobil ridicat şi asigurat.
Poarta I

Sculptor restaurator Ioan Bogdan

 Căldură mare, oboseală.
Un scurt popas pentru un suc și o
înghețată, într-un locul plăcut,
la terasa ”Carolina Café”,
fostul Palat Ierihon,
aflat pe pietonala Cetății…

... angajații poartă

costume de epocă
 Bucurie și încântare

Mulțumim
d-le Ștefan Ciprian Bințînțan,
pentru timpul acordat!
 Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul

Este amplasată în fața palatului princiar din Cetatea Alba Carolina, (înălțime 8,46 m, din care 2 m
are soclul), realizată în bronz de sculptorul Oscar Han, inaugurată la 28 noiembrie1968, cu ocazia
aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România.
( Monedă aniversară din argint aurit).
 Domnitorul Mihai Viteazul primind omagiile celor trei țări române unite
Basorelief (6,20x 3 m), montat pe clădirea Palatului Princiar, aflat în spatele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul .
Sculptor Horia Flămându,1975.
Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail
Catedrala Romano Catolică Sfântul Mihai, unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură
din Transilvania, de aceeași vârstă cu Notre Dame, Paris.
Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail
Lăcașul deține două recorduri: este cea mai veche și totodată cea mai
lungă (83 m în ax) catedrală din România.Construcția catedralei a început
în secolul al XI-lea, probabil prin anul 1009, odată cu întemeierea
Episcopiei Transilvanii de către regele Ștefan I al Ungariei, dar a fost
distrus parțial de marea invazie tătară în anul 1242.

Actuala catedrală a fost construită între anii 1246-1291 în stil

romanic cu elemente de influență gotică. Edificiul a servit drept
catedrală a Episcopiei Transilvaniei, iar de la concordatul interbelic
dintre România și Sfântul Scaun servește drept catedrală a
Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia.

În nava laterală de sud se află sarcofagul lui Iancu de Hunedoara,

guvernator al Ungariei, cel al fiului său, Ladislau de Hunedoara, iar în
nava nordică se află sarcofagul reginei Izabella și cel al lui Ioan
Sigismund, primul principe al Transilvaniei și rege (titular) al Ungariei.
În absida navei laterale nordice se află capela Lazo unde pot fi observate
câteva fresce din epoca Renașterii.
Ioan de Hunedoara Sarcofagele regale
singurul tricolor românesc!
 Icoana
Sfântului Anton,
din Catedrală
Sfântul Anton înconjurat de copii,
lângă Catedrala Romano-Catolică
Sala Unirii din Alba Iulia

Clădirea, care a adăpostit şedinţa din 1 decembrie 1918, în care cei 1228 de delegaţi au hotărât
unirea Transilvaniei cu România, a fost ridicată în anul 1900, pe locul unui imobil în care a funcţionat o
ospătărie având rolul unui cazinou militar, pentru militarii din armata austro-ungară staţionaţi în
garnizoana cetăţii Alba Iulia.

Imediat după Unire, edificiul a fost modificat pentru a i se da un aspect somptuos, pe măsura
evenimentului ce l-a adăpostit.
Între anii 1993-1994 au avut loc ultimele intervenţii, când deasupra şemineelor a fost aşezată
stema actuală a României, iar în sala interioară au fost aduse busturile regelui Ferdinand şi reginei
Maria, creaţie a sculptorului Vlad Ciobanu.
De asemenea, în această perioadă au fost refăcute şi fixate pe peretele vestic al sălii, plăcile în
marmură cu textele rezoluţiei de Unire şi Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei,
Sătmarului şi Maramureşului cu România, votată de Parlamentul Ţării la 29 decembrie 1919.

Sala Unirii a găzduit banchetele oficiale date cu ocazia Încoronării (15 octombrie 1922), Serbărilor
Unirii (20 mai 1929) şi a dezvelirii Obeliscului lui Horea, Cloşca şi Crişan (14 octombrie 1937).
Foto net
 Poarta a IV-a

Un străjer vigilent
Poarta a IV-a

Poarta a IV-a încheie şirul monumental al porților cetății cu conţinut deosebit al decoraţiei sculpturale din
piatră. Amplasată la mijlocul curtinei ce desparte Bastionul ,,Sfântul Mihail” de Bastionul ,,Trinitarienilor”, Poarta
a IV-a a purtat denumirea de ,,Poarta Nouă” sau ,,Poarta Episcopului”, după cum se regăseşte consemnată în
planul generalului Weiss din anul 1736.
În cadrul sistemului militar defensiv al fortificaţiilor, Poarta a IV-a realiza accesul din interiorul Bastioanelor
de pe latura de vest a Cetăţii, cu legătura de pe podul ridicător peste şanţul Bastioanelor către Ravelinul ,,Sfântul
Mihail” şi de acolo, prin Poarta a V-a peste contragardă către Poarta a VI-a, în exteriorul Cetăţii.
Construcţia s-a dezvoltat în secţiune orizontală sub forma unui pasaj lung care conţinea, la ieşirea spre
pod, mecanismele podului ridicător şi locaşurile de deschidere ale porţilor din lemn.
Pe partea de ieşire spre interiorul Cetăţii se găsesc amplasate de o parte şi de alta a pasajului, camerele de
gardă.
Tot aici, Portalul intrării realizează monumentalitatea obiectivului turistic prin încărcătura componentelor
artistice din piatră realizate în stilul Baroc. O trecere rapidă în revistă a elementelor decorative din piatră ne
relevă două coloane superbe, ce străjuiesc ancadramentul porţii, coloane care conţin atlanţi cu trupuri puternice
ce susţin pe creştet capitele compozite ce preiau antablamentul porţii bogat ornamentat cu arme albe şi de foc,
fanioane, steaguri şi instrumente muzicale în mijlocul cărora tronează Stema imperială a Austriei – pajura
bicefală încoronată purtând însemnele puterii în gheare.
De remarcat este şi bolţarul median al ancadramentului prin reprezentarea simbolică a ,,mâniei” sub aspectul
unei măşti cu trăsături anatomice deformate, care accentuează grimasa de furie.
 Poarta a IV-a

Mânia, furia
Mai poftiți pe la noi! zise străjerul plin de curtoazie…
 Tunelul de traversare pe sub
Poarta a IV-a,

adăpostește magazine de suveniruri, expoziții

de materiale din timpul restaurării, sistemele
de acționare a porților și podului.
 (sculptor Ștefan-Ciprian Bințînțan)

In parc, ”Domnul de pe băncuță ” s-a decis

să aștepte veșnicia. Pe genunchi i se urcase, mai
demult, un melc dar s-a plictisit și a ”plecat ”…
( mai corect, a fost furat!)
Doar puiul de bufniță aterizat pe baston, mai
înțelept, i-a mai rămas alături curios să mai
cunoască lumea.
 Singur…

atât de singur…

Parcă îl și auzi …
fredonând hitul cu același nume al formației ”Talisman”
Catedrala Încoronării din Alba Iulia
 Catedrala Reîntregirii Neamului
Catedrala Încoronării și Catedrala Arhiepiscopală

Începând cu 1922, la Alba Iulia a fost sediul Episcopiei Militare Române, desființată în 1948.
După 275 de ani de la desființarea Mitropoliei Transilvaniei, cu prilejul aniversării a două mii de ani de atestare
documentară a municipiului Alba Iulia și a 375 de ani de la Unirea celor trei țări românești de către Mihai Viteazul,
la 16 octombrie 1975 a fost reînființată Episcopia de Alba Iulia, ridicată în 1998 la rangul de arhiepiscopie.

Arhitectura în stil bizantina fost inspirată de Biserica Domnească din Târgoviște , vechiul loc de încoronare pentru
voievozii valahi. Edificiul are formă de cruce greacă înscrisă. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu
arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. În nișele laterale din pridvor sunt fixate patru plăci de marmură
cu inscripții comemorative care ilustrează patru evenimente importante:
1. Tipărirea Noului Testament de Mitropolitul Simion Ștefan la 1648;
2. Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul;
3. Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan;
4. Refacerea unității spirituale a românilor.

Pictura murală a fost realizată de pictorul Costin Petrescu în tehnica „al fresca” (frescă) și se înscrie în spiritul
iconografiei tradiționale. De o parte și de alta a intrării, apar portretele suveranilor
României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul și regina Maria.

În timpul regimului comunist, cele două portrete au fost acoperite cu o peliculă de vopsea, fiind restaurate după
1989.
 Catedrala Încoronării din Alba Iulia

A fost construită cu sprijinul

Casei Regale a României
Are hramul Sfânta Treime
 Frumoasa cruce ortodoxă de pe turnul clopotniței
(58 m înălțime), se înalță semeață la spre înaltul cerului,
binecuvântând pământul strămoșesc.
Catedrala Încoronării din Alba Iulia, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a
României, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. A fost prima catedrala ridicată după 1918 Lucrările au fost
începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea
și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în memoria primului întregitor al românilor și patron al
evenimentului, Mihai Viteazul.
Din 1975 lăcașul servește drept catedralăa Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia.
Catedrala Încoronării din Alba-Iulia este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.
 Sculptor Ștefan-Ciprian Bințânțan
Sculptor Ioan Bogdan

La data de 15 octombrie 1922, Ferdinand și Maria s-au încoronat regi la Alba Iulia.
În anul 1914, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit rege al României,
la vârsta de 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi „un bun român”.
Vin românii,
vin la Alba…
Iar!
Poarta a V-a a fost amplasată pe colțul de sud-vest al ravelinului Sfânul Mihail, demolat
parțial in 1921, cu ocazia lucrărilor de construcție a Catedralei Ortodoxe.

Poarta este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a Cetății Alba Carolina.
Arhitectura acesteia este una simplă, fără elemente sculpturale.
În fața porții se găsește un pod ce face legatura între ravelinul Sfântul Mihail și cea de-a treia
linie de apărare a cetății numită contragardă.

Poarta a V-a a fortificaţiei de tip Vauban, a fost blocată cu un zid de cărămidă mai bine de 50
de ani, dar a fost redată ciclului turistic în anul 2010, după 6 luni de lucrări de restaurare.
Poarta a V-a
Poarta a VI-a a Cetatii Alba Carolina (Poarta Regelui) este amplasată pe cea de-a treia linie de apărare, contragarda.
Prin Poarta a VI-a au intrat în Cetate Regele Ferdinand şi Regina Maria în anul 1919, la prima lor vizită aici.
Aceasta are dimensiuni reduse, fiind compusă doar din doi piloni laterali lipsiți de elemente decorative.
Poarta restaurată a fost inaugurată în 5 mai 2012, odată cu Traseul Turistic „Porţile Cetăţii” (I-VI) și străbate zona
Cetăţii din direcţia est-vest, făcând legătura prin interiorul Fortificaţiei de tip Vauban între Oraşul de jos (Centrul Civic)
şi cartierul Platoul Romanilor din zona de vest a municipiului Alba Iulia.
 Alba Carolina
2015

Aniversare 300 ani!

”Roata lui Horea, Cloșca și Crișan”
Controversatul monument este
amplasat în zona Șanțurilor Cetății,
în fața Catedralei Reîntregirii
 Români, maghiari, germani, ortodocși, catolici sau de alte
confesiuni, trăiesc împreună de sute de ani pe acest pământ,
între aceste ziduri care le-au fost casa tuturor…
Doar în Pace, cu Iubire și Lumină în suflet,totul este posibil!
Trebuie doar voință și unitate!
 Mariana Anghel
”Vin români la Alba iar!”

- Cătălina Orşivschi - Vama/Suceava,

averio13@yahoo.ro
- Mircea Rusu - Piatra Neamț,
- Ionescu Veronica - Galați,
- Gorunesccu Olimpia & Dorin - Pitești,
- Buiță Teodora & Adrian - Reșița,
Au trecut de granițe,
- Claudia Molnar - Buziaș/Timis,
munți și ape, să ajungă - Sulu Paula & Ioan - Brașov,
în inima țării, - Ștefan Ion - Brasov,
la Alba Iulia, - Iosi S. Avni - Israel,
doar ca să fie împreună : - Felicia Popescu - Iași.