O' \J f&lL'Â

Revista
Banatului

" 7 - 9
A n u l IX Timişoara 1943
Mihail Gaşpar*)
(1881 — 1929)
de Dr. Cornel Corneanu
întruparea în bronz a făpturii protopopului Mihail Gaşpar, sub
streşina bisericii al cărei „vas ales" a fost, încrustează în istorie şi pe-

Bustul lui M. Gaşpar în Bocşa-Montana

. *) Conferinjă comemorativă, ţinută în Bocşa Montană la 27 Iunie 1943 cu

prilejul desvelirii bustului său, în cadrele Adunării generale a Regionalei Bănăţene
4
a „Astrei".
rioada de lupte, de jertfe şi de înfăptuiri bănăţene ale precusofiior"
delà 1918.
Fericind pe cei cari prin acest monument statornicesc şi slăvi­
rea acestor realizatori, Banatul îşi afirmă la sărbătoarea de pomenire
a vieţii, trecute în istorie, a lui Mihail Gaşpar, voinţa reparaţiun'i
integrale a destinului său ultragiat.
Ancorăm cu încredere această voinţă ronânească în trecutul în­
florit de glorie al acestei „cetăţi a lui Erolie", împlântată aci la 1534
1
•sub numirea Castro Bekeha, ) care de pe buza Turcului, învestmân­
2
tată cu falnicii stejari ai „Neuwerck"-ului, ) stăpâneşte valea, stră­
juită de furnale, a gârzavei bătrâne.
Aci, în această antică aşezare montanistieă, bogată atât în mi­
nereuri cât şi în vestigii romane, cu „ţărani" emigraţi în veacul al
XVII-lea din „ţara" — judeţele Gorj şi Mehedinţi — şi-au înfipt, la
3
1756, ştiompul genealogic, ) stătător pentru două veacuri, pictorul
iconostasului (1774) mănăstirii din Morava şi al praporului „sucilor"
4
(cojocarilor), ) (1762) din biserica Sf. loan din Caransebeş, Georgiu
Diaconovici (1736), fiul zugravului V a s i l e Diaconu, venit în 1706
delà Tismana la Srediştea, care ne-a dat la 1760 pe gramaticul Con­
stantin D i a c o n o v i c i Loga, iar după un secol, la 1859, pe publicis­
tul Dr. Corneliu Diaconovici, autorul monumentalei enciclopedii a
„Astrei".
Aici a contemplat temeiurile statutului organic, — această Char­
ta magna libertatum a Bisericii ortodoxe române —, G h e o r g h e l o a -
novici delà Duleu, proptit de luminile juridice ale „juzilor regeşti"
luliu P e t r i c u şi Ştefan Antonescu, ale avocatului l o a n Budin-
ţianu, ale istoricului Petru B r o ş t e a n u şi ale economistului Mihail
Panaiot, fruntaşi proeminenti ai Sinodului eparhial din Caransebeş
şi ai congresului naţional bisericesc delà Sibiu.
Sbuciumul bisericii mitropolitane, decapitată de ierarhia-i na­
ţională, ei îl cunoşteau din tradiţiunea scrisă (1718—1777) a călugă­
6
rului Nicolae P o p a din Fârliug, transmisă lui Niculae Tinca V e l e a )
de iiul său, „onorabilul paroh" Simeon şi de Paul Iorgovici, „vica­
rul protopopesc" al Bocşei „muntene", precum şi de popa Avram
Nicolaevici, „vicarul protopopesc" al bisericii Gătaia, aşezată de

') Enciclopedia română, tom. I p. 512.

s
) „Drum nou" nr. 6 din 10 Februarie 1924.
') Mihai Qedinova: Arborele familiei Diaconovici, publicat în nr. 105 din 14
Mai 1943 al ziarului „Dacia" din Timişoara.
4
) A. Ghidiu şi I. Bălan: Monografia oraşului Craraosebeş, p. 29.
6
) N. Tincu Velea: Istoria bisericească, p. 196.
 6
veacuri multe la poalele Şumigului neptunian de natura vulcanică, )
ce ocroteşte „Mănăstirea Săracă" răsărită la Şemlac în veacul al
7
XV-lea. )

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.
Pe această linie de aleasă duhovnicie românească se situiază
protoieria de aproape două decade a lui Mihail Gaşpar, a cărui ima-

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

•) M. Gaşpar: Legenda Şumigului în Calendarul Românului, a. 1924, p. 91.

7
) Dr. î. Miloia: Analele Banatului, a. 1931, nr. 2 - 4 , p. 104.
gine serafică, îmbrăcată în stihar de aur şi în orar de purpur, pur­
tând discul cu sf. agneţ al biruitorului Hristos (Îs Hr Ni Ka) în bi­
serica cea mare a Lugojului, zidită prin truda „oberknezului" Gavril
Gureanu la 1759, pe care doctorul Petru Borlovan, încadrat — prin-
tr'o fundaţiune de 100.000 coroane aur — în aceeaşi vieaţă a tre­
cutului bănăţean, o şi vedea mitropolitană, ni se profilează în aceste
clipe de prăznuire naţională, pe ceri mea însorită a sfinţitei sale co­
memorări.
II văd aievea şi în uşile împărăteşti ale bisericii sale protopo-
8
peşti, ) ce la Rusalii a împlinit 150 de ani, propovăduind cu hrisos-
tomică elocvenţă evanghelia unei noui orânduiri sociale, integral
creştine, ce urma să fie zidită în pământul latin al Carasului său
drag, totdeauna în plină evoluţie românească.
În^îfldeplinirea acestei vreri binecuvântate, el a facilitat şi pro­
9
movat înmugurirea şi consolidarea duhovnicească a schitului ) iero­
monahului Macarie delà „izvorul tămăduirii" din valea înmiresmată
10
a Godinovei ) încondeiată, într'un pastel, de „regescul jude" Ştefan
Godianu, pe care îl voia vatră ocrotitoare şi sfeşnic de lumină, şi
pe pământ şi către cer, al legiunilor de orfani, de văduve şi de in­
valizi, rod al vârtejurilor apocaliptice de astăzi, pe cari le întrezărea,
îndurerat, la pomenirea din 1912 a magistrului său în orânduirea
11
slovelor, logojanul de viţă maistorească, Ion P o p o v i c i B ă n ă ţ e a n ă )
12
poreclit după datina logojană , Niţă a lui Lae Merepere". )
;

Mihail Gaşpar s'a născut la 12 Ianuarie 1881 în comuna Gătaia,

judeţul Timiş, unde tatăl său, preotul G h e o r g h e Gaşpar (1853—1911)
a păstorit patru decenii. Pentru vrednicia-i preoţească, Gheorghe
Gaşpar a fost ales deputat sinodal şi asesor consistorial, iar vlădica
loan P o p a s u 1-a distins cu brâu roşu, distincţie ce în trecut se
conferea numai preoţilor cu adevărat merituoşi. Maică-sa Elena
P o p o v i c i este nepoata vestitului preot şi „vicar protopopesc" din
13
Sculea, Nicolae B o l o c a n (1812—1877), învestit şi el cu brâu roşu. )

8
) Tractul protopopesc al Bocşei montane a fost reînfiinţat la 1 Ianuarie
1891, având ca titular pe preotul Maxim Popovici.
9
) Biserica delà izvor, ridicată prin strădaniile ieromonahului Macarie Quscă
a fost sfinţită la 19 Iunie 1907 prin arhimandritul Filaret Musta.
10
) Izvorul a fost zidit la 1853 de Dumitru Perianu.
") Titu Maiorescu: Convorbiri literare a. 1895 Nr. 10 şi
Traîan Topliceanu : „Viaţa şi opera lui Ion Popovici Bănăţeanu, p. 10.
12
) Foaia Diecezană, Nr. 36 din 5 Sept. 1893.
13
) Pr. Dimitrie Botău: Viaţa şi activitatea preotului Nicolae Bolocan, în
Calendarul Românului a. 1930 p. 159.
 unicul lor fiu, Mihai 1 a urmat liceul în Timişoara, Becicherecui-
Mare şi Beiuş, dreptul în Budapesta şi teologia în Caransebeş unde
„dirgintele" Iosif I. Olariu, şi el copil al Bârzavei, a reaşezat
„şcoala clericală diecezană" delà 1822 în vechea-i strălucire, pe care
i-au dat-o eminenţii ei dascăli de demult : Andrei Şaguna, Ignatie
Vuia, Nicolae Tincu Velea, Gheorghe P e ş t e a n u ş. a.
Slujeşte ca diacon în Lugoj delà 1903 până Ia 1911, reliefându-
se ca bun ceremonier şi ca îndemânatec cuvântător bisericesc.
La 19 Martie 1911, în Sâmbăta lui Lazăr, sinodul protopopesc
al Bocşei montane îl alege cu toate voturile (81) protopresbiter
tractual. Episcopul Dr. E. Miron Cristea îl hirotoneşte la 23 Aprilie
1911, cu prilejul sfinţirii bisericii din Uzdin, presbiter, iar la 26 Iunie

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

1911 îl hiroteseşte protopresbiter. Instalarea în scaun i-o face, cu

mare prăznuire, la 24 Iunie 1911, comisarul consistorial Andrei
Ghidiu. E preamărit atunci de Valeriu Branişce, Aurel Oprea şi
de Ştefan Jianu. Şi această slavă îl însoţeşte până în ziua morţii
sale din 27 Noemvrie 1929.
Pantheonul Bocşei cu multe capitole de istorie bănăţeană, mar­
cate cu zleamăne grăitoare peste veacuri, 1-a primit în corturile eter­
nităţii în 29 Noemvrie 1929, prohodindu-1 astfel preotul Petru
Ieremia al Câlnicului;
. . . . ajuns protopop în vremuri, când guvernul trudea
la nimicirea caracterului naţional al ş c o a l e l o r noastre con-
l e s i o n a l e , Mihail Gaşpar a ştiut cârm ui cu multă dibăcie, chiar
şi în războiu, corabia bisericii s a l e naţionale încât la i v i r e a
zorilor libertăţii din 1 D e c e m v r i e 1918 a putut s ă e s c i a m e cu
fruntea s e n i n ă : iubită biserică şi iubit n e a m al m e u , în l u m e
cât am s t a t pe tine te-am r e p r e z e n t a t şi nu am pierdut nimic
din ce mi-aţi încredinţat . . . Cât timp ne-ai c o n d u s părinte
Mihaîle, lumină ai fost în sfeşnic, l u m i n â n d u n e pe toţi deo­
potrivă. Hărnicia şi truda t a v a fi pentru noi untul de lemn
din c a n d e l e l e celor cinci fecioare î n ţ e l e p t e , pe care astăzi
ni-1 încredinţezi spre p ă s t r a r e . Noi îţi p r o m i t e m , că el nu s e
va s t i n g e nici o d a t ă din c a n d e l e l e sufletului nostru preoţesc
şi drept recunoştinţă pentru t o a t e câte ne-ai făcut, t e vom
pomeni la liturghiile ce le v o m s ă v â r ş i , drept d o v a d ă i n d i s o ­
lubilă a trăiniciei legăturii n o a s t r e sufleteşti" ...

Pietrele de temelie ale sufletului său ales şi le-a şlefuit în şcoala

de luminată şi întăritoare ortodoxie românească a Caransebeşului, cu
sinaxare impresionante de vieţi proeţeşti, destăinuitoare de idealism
şi altruism duse până la sacrificiu şi apoi, oblăduit de geniul lui
Valeriu Branişce, în atelierul de educaţie civică, înoitoare de
oameni şi instituţii, al arhitectului politicii bănăţene Alexandru
Mocionî.

Adunarea, naţională din 5 Noemvrie 1905 delà Lugoj, ce a di­

riguit prin G h e o r g h e P o p o v i c i , Coriolan Bredîceanu, Ştefan
P e t r o v i c i , l o a n M. Roşiu, Aurel Cosma, Aurel Novac, şi a., pe
Bănăţeni în alvia activităţii politice; alegerile parlamentare delà 30
1
Aprilie 1906 în care Banatul, renăscut, a dat naţiei 5 mandate *);
adunările de împotrivire a acestei provincii în contra legii şcolare a
lui Apponyi, — cari au culminat în cea din 29 Martie 1907 delà
Caransebeş, animată de Nicolae P o p e a , Filaret Musta, Iosif Tr.
B a d e s c u , Mihai P o p o v i c i , Petru Barbu, Ion Sîrbu, Andrei

") Coriolan Brediceanu la Bocşa şi Oravifa, Dr. Ştefan Petrovîci Ia

Zorlenţ, Dr. Gheorghe Popovici la Lugoj şi Dr. Aurel Novac la Sasca.
I'. I
Ghidin, Gheorghe Dorgomir şi a. au dospit plămada sufletului
său de luptător naţional, dârz şi neînduplecat, — întocmai ca şi pe
cel al strămoşului său cu acelaşi nume,

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

In ţara întregită pe care el, cu suferinţă, a râvnit-o, poporul

16
cărăşan îl alege deputat. ) O răsplătire bine meritată pentru nease-
muita-i trudă naţională de trei decenii. A mai avut o cinstire ase­
mănătoare, în tinereţe, ca „reprezentant" în congregaţia comitatensă
a Căraş Severinului. Şi atunci, ca şi la 1926—29, Mihail Gaşpar şi-a
înţeles chemarea. Atunci, revendicând drepturi pentru neamul său,
zăvorit în obidă, iar în România visurilor sale, cerând împlinirea
postulatelor bănăţene, pe cari politica centralistă, neînţelegătoare a
localismului creator, nu voia să le ia în seamă.

,6
) In alegerile din 1927 obţinând la Cameră 18.400, iar la Senat 10. 217 v o ­
turi, el exclamă: Niciodată nu am fost mai mândru, mai încântat de neamul meu
ca în aceste zile . . . („Drum nou" Nr. 29 din 17 Iulie 1927). Adunarea deputaţilor
îi validează mandatul la 28 Iulie 1927.
 Deşi el şi generaţia lui eroică prin gând şi prin faptă au ho-
tărît la Alba-Iulia unirea fără condiţiuni a Banatului lor cu ţara
mumă. Generaţia care, afirmând ca şi Andrei Morioni la 1860 „in­
17
dividualitatea istorică şi politică a Banatului* ), a înălţat din sufletul
ei dinamic altar ideii bănăţene, la al cărei prestol Mihail Gaşpar a
înţeles să reprezinte, cu temperament, continuitatea talentului şi eru­
diţiei marilor săi înaintaşi, răsăriţi din glia robită a „Câmpului liber­
tăţii" delà Lugoj pe care, la 1910, ni-1 descrie astfel :
„De c â t e ori i e s din Lugoj spre v i i , instinctiv m ă o p r e s c
la „balta lată". Şi perzându-mi privirea p e s t e ş e s u l n e t e d , nu
aud c o m a n d e l e h o n v e z i l o r , nu a u d r ă c n e t e l e sergenţilor la
bieţii feciori români. Nu. Ci porţile sufletului m i - s e desfac şi
printr'însele e u v ă d a d u n a r e a mare a celor 12.000 d e români,
iar p e s t e m a r e a de c a p e t e pare că a u d , tunând g l a s u l lui
Eutimie Murgii, c h e m â n d , p e românii bănăţeni la luptă s u b
s t e a g u l tricolor, înălţat în semnul libertăţii frăţietăţii şi e g a ­
l i t ă ţ i i . . . E d e mirat şi d e neînchipuit chiar, cum s'a putut
da uitării, în Banat, locul cel mai prielnic tradiţiilor acestui
mic p e t e c d e pământ d e e p o c a l ă î n s e m n ă t a t e , p e care a u a v u t
loc s u b l i m e m o m e n t e d e manifestări n a ţ i o n a l e î n anul r e d e ­
şteptării p o p o a r e l o r . . . Istoricii noştri, cari au fixat e v e n i ­
m e n t e l e anului 1848, au trecut cu v e d e r e a p e s t e t o t e v e n i ­
m e n t e l e din Banat, s a u l e au e s p u s a t â t d e palid, încât dispar
18
pe l â n g ă manifestările c e l o r l a l t e ţinuturi r o m â n e ş t i " . )

In toamna anului 1902, întocmai ca şi înaintemergătorul său

Niţă P o p o v i c i B ă n ă ţ e a n u , care cu zece ani în urmă a debutat, în
aceleaşi cadre clericale cu povestirea „în lume", ruptă din vieaţa
19
specifică a ţehului opincarilor din Lugoj ),—îşi ceteşte cea dintâi nu*
velă „Moşu Dascălu" în „Societatea de lectură Ion Popasu" a stu­
denţilor delà Institutul teologie-pedagogie din Caransebeş
„... Era un omuleţ mic d e statură, cu nişte ochi suri î n
c u l o a r e a oţelului, cu fruntea frumoasă, î n a l t ă şi albă, un n a s
vulturiu cu bărbie puţin eşită, — a t â t a t o t . La v o r b ă scurt

") Teodor V. Păcătian : Cartea de aur, v. II. g. 128.

18
) Calendarul Românului, a. 1911 p. 97.
19
) „Din viaţa meseriaşilor", nuvela de Ion Popovici Bănăţeanu în Biblioteca
pentru toţi Nr. 23—24. p. 10, şi scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu către Iacob N e -
gruzzi cu următoarea caracterizare : „Cu mare plăcere am citit novela „In lume" a
lui I. Popovici. Cine este autorul, ce şi de unde ? D e unde e de prisos, fiindcă s e
vede : de dincolo ; dar ce e omul, unde traeste, căci are în el stofă de scriitor şi
merită să s e intereseze lumea de el."
şi dârz p e s t e măsură. Cât a fost el dascăl în satul nostru a
existat o singură voinţă şi a c e a s t a a fost a lui...

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

A z i . . . în cimitirul satului, a p r o a p e de p o a r t ă , i se ridică

mormântul. O cruce simplă de lemn c e v a mai înaltă d e c â t

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

a celorlalţi români îşi t r â n t e ş t e umbra'peste groapaVcuprinsă

în iarba d e a s ă şi v e r d e . Un băgrin subţire, s ă d i t de curând,
v a umbri pământul departe în v r e m i , mormântul d e s p r e care,
p e ş t e c â t e v a g e n e r a ţ i i , nu v a şti nimeni că al cui e. Azi, ori­
care s ă t e a n care t r e c e p e a c o l o îşi ia p ă l ă r i a din c a p şi a r a t ă
copiilor s ă i g r o a p a zicând: Uitaţi-vă, copii, a c o l o îi îngropat
învăţătorul m e u . . . Ş i . . . sufletului învăţătorului mort, îi ajunge
20
şi a t â t a a d u c e r e a m i n t e " . . . ) .
Cu această plastică prezentare a portretului luminătorului satu­
lui românesc şi al cântăreţului de totdeauna al bisericii strămoşeşti,
elogiată de profesorul său de limba şi literatura română, veritabilul
scriitor Enea H o d o ş şi aplaudat de colegii săi din ambele strane
ale Institutului diecezan, tânărul student în teologie Mihail Gaşpar,
în vârstă de abia 21 ani, îşi face intrarea în publicistică şi ţn literatură.
21
„ D r a p e l u l " ) , delà 1903 până la apunerea lui neînţeleasă delà
8 Iunie 1920, şi apoi „Drumul nou organ pentru toate interesele
româneşti", la a cărui bază a pus, la 1 Iulie 1923, cele „patru prin­
cipii fundamentale, cari p o t întări înfrăţirea unui n e a m ,
credinţa, cultura, munca şi economia", sunt cele două tribune
cari vădesc, într'un stil sobru şi propriu ce nu poate fi imitat, pre­
ocupările bunului român şi marelui bănăţean Mihail Gaşpar de pro­
blemele tuturor compartimentelor vieţii publice ale neamului său, pe
cari le^a ştiut personifica în masiva-i figură de conducător, necon­
testat, al poporului Cărăşan.
Cele 311 articole de fond, succinte prezentări ale mediului post­
belic, şi peste o mie de reportagii, popasuri luminoase în contempo­
raneitate, cari ilustrează cele şapte volume ale ziarului său, au un
singur scep bine definit:
„Ţara r o m â n e a s c ă şi p r o p ă ş i r e a e i , p u s ă s u b aripile o-
crotitoare a l e vulturului românesc... Dar a c e a s t ă ţară e a s t ă z i
„divizată d e patimi, d e ură şi e s t ă p â n i t ă de adânci şi moc­
nite porniri d e replătire a nedreptăţilor închipuite s a u reale".
Iar „oamenii ei încurcaţi în m ă r u n t e l e frământări d e o z i ,
buimăciţi d e învăţături d i s t r a c t i v e , u c i g ă t o a r e d e trup şi s u ­
flet, stăpâniţi d e un materialism cum nu s'a mai p o m e n i t ne
dau impresia unei râme n ă p ă d i t ă d e un furnicar... Un val d e
necredinţă, un puhoi de imoralitate care tinde s ă î n t r e a c ă
corupţia Romei c e z a r i e n e , î n t u n e c ă orizontul sufletesc al g e ­
22
neraţiei n e n o r o c i t e d e a z i . . . " ) .
20
) Mihail Gaşpar: „In vraja trecutului", schifa p. 15.
:1
) Ziarul „Drapelul, e redactat delà 1 Ianuarie 1901 până la 1 August 1919
de Dr. Valeriu Branişce, iar delà această dată până la sistarea lui, prin cenzură,
de Mihail Gaşpar ca director şi de păr. Nicolae Brînzeu ca şefredactor.
22
) „Drum nou" nr. 17, din 24 Aprilie 1927.
 De aceea comunicările, interpelările şi discursurile sale parla­
mentare, publicate în această gazetă vie şi dătătoare de vieaţă bă-
năţenismului integral şi de afirmare a realităţii naţionale, sunt ră­
bufniri de ale revoltei ce o încearcă, cu durere, luptătorul pentru
nedreptăţile ce se făceau naţiei. „Nu cruţăm pe nimeni" —spunea
în editorialul delà 4 Ianuarie 1924 —. „Osebim în a c e a s t ă ţară
oameni de bine şi netrebnici. Cu cei dintâi m e r g e m alături,
pe ceilalţi căutăm sâ-i strivim. Deci, cine m e r g e cu noi, ştie
unde merge".
Acestei dureri îi dă expresie şi în ultimul său articol, scris cu
trei zile înainte de neaşteptata sa moarte (24 Noemvrie 1929, nr. 47)
în care, — subliniind „un fapt d i v e r s în România", arestarea a
doi inşi, „pentru luarea de mită delà o mare casă germană titulo

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

procente la recepţionarea materialelor de radio telefonic pentru ne­

voile armatei", — izbucneşte : „prea s'a întins p e c i n g i n e a lipsei
de morală în a c e a s t ă ţară. Şi ar fi timpul s ă fie aplicat fie­
rul roşu". Căci „încercuiţi aici în pragul orientului, între nea­
muri cari nu ne i u b e s c , cari îşi î n d r e a p t ă l a c o m e privirea
spre sclipitoarele bogăţii româneşti, noi trebue s ă ne g â n d i m
şi la g r e l e l e clipe cari pot s ă v i e şi pe l â n g ă cari a c t u a l e l e
nevoi nu fac d e c â t o floare la ureche. Or pentru a c e s t e clipe
g r e l e , prin cari e s t e sortit să treacă orice neam, noi a v e m
n e v o e de suflet, de moral. Aurul şi argintul nu au putut ţine
ün n e a m , o ţară. Sufletul a fost a c e l a care a r ă m a s p a v ă z ă
23
nebiruită. Şi ...sufletul a c e s t a , azi nu-1 g ă s i m " . )
In zorii celei de a treia zi — Ia 27 Noemvrie 1929 — patrio­
tismul său curat ce n'a cunoscut nici ocolişuri, nici abateri delà dru­
mul drept al conştiinţei şi al datoriei româneşti, licăreşte ultima oa­
ră, pentru posteritate, în porunca:
„Să aveţi grijă d e ţ a r ă ! "
Implinitu-i-a generaţia, care i-a urmat, acest testament?
Răspunsul îi va da istoria...
Mihail Caspar cunoştea. temeinic trecutul presei bănăţene şi
truda protagoniştilor ei: Dr. P a v e l Vasici redactor la „Telegraful
român" din Sibiu; N i c o l a e Tincu V e l e a , colaborator la „Gazeta
de Transilvania" şi la „Foaia pentru m i n t e , inimă şi litera­
tură" din Braşov; S i m e o n Mangiuca, redactor la „Albina Bana­
tului" şi colaborator al „Luminătorului" din Timişoara, „Familiei"
din Oradea şi „Albinei" din Viena; A t a n a s i e Marian Marinescu,
colaborator Ia „Foaia pentru minte"..., „Telegraful Român" şi
„Familia"; Vicenţiu Babeş, redactor la „Albina" din Viena şi Bu­
dapesta, Iulian Grozescu, redactor la „Albina" şi „Concordia" din
Budapesta, „Familia" şi „Poşta românească" din Bucureşti; Gruia
Lluba Murgu, redactor la „Albina"; Pavel Rotariu, redactor la
„Luminătorul", „Dreptatea" şi „Avocatul poporului" din Timişoara;
G h e o r g h e Ardelean, redactor al „Gazetei Poporului" din Timişoara
şi al „Umoristului" din Budapesta; Elie Traila, colaborator Ia „Am­
vonul" şi „Familia" din Oradea; V a s i l e Maniu, redactor la „Româ­
nul" şi „Columna lui Traian" din Bucureşti; T e o d o r V. P ă c ă ţ i a n u ,
redactor al „Telegrafului Român"; Cornel Diaconovici, redactor la
„Romanische Revue" şi „Reschitzaer Zeitung" din Recita, „Dreptatea",
„Revista economică" şi „Transilvania" din Sibiu; Aurel C. P o p o ­
vici, redactor la „România jună" şi „Semănătorul" din Bucureşti;
Elie Miron Cristea, redactor la „Telegraful Român"; Ion Barto-
l o m e i u , redactor la „Foaia Diecezană" din Caransebeş; Petru Bar­
bu, redactor la „Foaia Diecezană"; S i m e o n P o c r e a n u , redactor la
„Privighetoarea*, „Bocşa Montană" şi „Opinca" din Recita; Ion Si­
m a , redactor la „Ludimagister" şi „Pedagogul Român" din Recita;
Valerio Branisce, redactor la „Dreptatea" şi „Drapelul"; Cassian
R. Munteanu, redactorul „Banatului" din Bucureşti; Avram Imbroa-
ne, redactor la „Drapelul" şi „Banatul românesc" din Timişoara;
P e t r u B a n d u , redactor Ia „Valea Bârzavei" din Recita; Ilie Grop-
şianu, redactor la „Foaia Oraviţei" şi colaborator la „Vestul" şi

" ) Idem nr. 1, din 1 Ianuarie 1928.

„Voinţa Banatului"; Damian Izverniceanu, redactor la „Educatorul"
din Oraviţa ş. a.

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

Talentul său sclipitor pe unii i-a egalat, iar pe ceilalţi i-a depăşit

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

Dovadă şi această dăltuire a crezului său de muncă pentru zi­

direa unei noi lumi româneşti, şi atunci în plină frământare, înseilat
în cel dintâi număr al „Drumului nou":
 „Se împlinesc nu peste mult 5 ani delà întregirea ndastră naţionala.
Ar fi însemnat o fericire să fim putut socoti aceşti 5 ani, între anii mănoşi
ai istoriei noastre. Ori trebue să-i socotim cu durere în suflet, ca ani de
sfâşiere, de ură, de depreciere a valorilor noastre. Liberati fără să fi fost
sufleteşte pregătiţi în deajuns de apăsarea seculară, energiile reţinute atâta
timp s'au revărsat dintr'o dată ca apele mari. Evident că pagubele pricinuite
în chip firesc au trebuit să fie mai mari decât foloasele. Cu graba impa­
cientă a omului ajuns dintr'o dată la bine am încercat să trasformăm peste
noapte în palat modesta colibă de ieri. Nimic nu ni s'a părut, bun. Am în­
cercat să încălecăm timpul silindu-1 în slujba noastră. In dorul de a ne ve­
dea aranjaţi repede, am întors totul cu susul în jos. Am învălit la repezeală
toate în mândrul nostru trei colori şi am fost de credinţa că ajunge atât,
ca totul să fie românesc. Ne-am asvârlit în politică cu toţi, chemaţi şi ne­
chemaţi, pregătiţi şi nepregătiţi. Ne-am zis aşa: dacă românul se naşte poet,
dece nu s'ar naşte şi politician. Şi ne-am trezit dintr'odată cu atâtea genii,
cu atâtea capacităţi, cu atâţia bărbaţi de stat, încât hotarele României noastre
întregite se dovedeau prea înguste.

Şi fiindcă arena noastră naţională nu a fost construită pentru atâţia

aleşi câţi s'au arătat că sunt, a început avansarea prin coate şi ghionturi,
prin îmbrâncituri, cu inerentele urmări. Şi n'a trecut un an, că plaiurile
dintre Nistru şi Banat răsunau de restrângerea strigătului de ură, de duş­
mănie, de dureroase frământări între fraţi. De unde la 1918 jurasem să fim
una pentru vecii vecilor, ne-am trezit într'un an diferenţiaţi în regăţeni,
bănăţeni, bucovineni, ardeleni şi basarabieni.
Reclamând mereu unificarea ne-am depărtat sufleteşte unii de alţii
încât am ajuns ca nici să nu ne mai cunoaştem. Şi în vreme ce toţi aveam
ochii aţintiţi spre soarele politic, în spate alţii culegeau spicele holdelor
noastre de aur. A rămas părăsit terenul economic dătător de belşug, de
bună stare, de putere. A rămas părăsit terenul pentru cultură, .prin care se
ajunge la lumină şi înălţare. Politica am crezut-o singura mântuitoare şi
partidul a devenit mirajul tuturor nădejdilor. Unde am ajuns vedem privind
In jurul nostru. Şi fiindcă am ajuns azi acolo unde fatal trebuia să ajungem
pe drumul apucat, n'avem decât să ne întoarcem luând drum nou.

Clădirea unei naţiuni se compune din 3 părţi: puterea economică la

bază, prin ea la cultură, şi sus de tot la acoperiş, unde bat vânturile mai
cu putere şi mai rece, viaţa politică.
Coperişul însă nu va rezista dacă fundamentul şi păreţii clădirii nu
sunt solide.
S'o apucăm deci pe cale întoarsă: prin putere economică şi cultură
la politică.
Şi noul drum va fi drumul cel bun.
 Cu această merinde în traistă chemăm noi, cei. grupaţi în jurul acestui
steag, pe toji care vor să ne înţeleagă".

Dar el a cunoscut şi istoria Românilor cu voevozii, cu ierarhii,

cu cronicarii săi, cu dragostea de satul românesc şi de natura în­
cântătoare şi fără de egal a {arii sale. Opera lui literară era deci
firesc să se desprindă din acest câmp al tradiţionalismului reprezen­
tat, în epoca tinereţei sale, de inegalatul cărturar Nicolae Iorga,
ale cărui cursuri delà Vălenii de Munte le cerceta regulat, începând
din anul 1908.
La Vălenii de munte de odinioară unde marele învăţător rostea
lot înalte forme, strălucite sau zguduitoare, s i n g u r a poruncă, rătă­
cea avântat şi vioiu pe la Suzana şi Cheia cu vijelia Teleajenului de
desubt, adânc în vale; pe la Zamfira, mănăstirea cu amintiri grigo-

Dela Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

resciene şi pe la Slănicul cuibărit în măguri de sare... şi popa Gaşpar

„vălenarul sămănătorist", a cărui plachetă ni-o fixează astfel scriito­
rul Emanoil Bucufa: „iscoditor şl vesel, frumos cu înălţimea de brad,
cu faţa albă, cu ochii focoşi şi cu bărbuţa puţină de ostaş al lui
Cristos... Aci era locul unde îşi avea o firidă de aducere aminte..,
O parte aci s'a scufundat în soare... Dar poveştile şi romanele lui,
mai ales eroice, mai cântă, postum, din nişte fluere, pe care ştiam
că le îngropasem cu grijă sub un măr, fireşte înflorit, din livadă..."")

, 4
) Em. Bucuţa: Popa Gaşpar în almanahul Banatului a. 1931, p. 190.
 Mihail Gaşpar a scris mult. Mai mult decât oricare dintre
scriitorii bănăţeni. Critica i-a fost favorabilă. Periodicele: Convorbiri
literare, Semănătorul, Viaţa R o m â n e a s c ă , F l o a r e a Darurilor,
Luceafărul, Cosînzeana, Banatul, Semenicul, etc. şi ziarele tim­
pului îi deschid, cu elegioase aprecieri, coloanele lor.
Are traduceri din Leo T o l s t o i , Ivan T u r g h e n i e v , Nie. Gogol
şi Maxim Gorki, din Al. Diimas-tatăl, din G e o r g e s Ohnet, din
Coloman Mikszâth ş. a.
Are folclor, note de drum, schiţe, portrete, nuvele şi romane,
dintre care romanul său istoric „Fata vornicului Oană", remarcat de
romancierul Cesar P e t r e s c u , i-a cucerit loc de frunte în lumea
noastră literară.
A publicat următoarele volume:
1. Japonia — descriere — Lugoj 1905. y
2. Malva — nuvelă — Lugoj 1906.
3. In vraja trecutului — schiţă — Lugoj 1908.
4. Altare dărâmate — roman — Lugoj 1908.
5. Din vremuri de mărire — roman istoric — Lugoj 1909.
6. De ale vieţii — schiţă-note — Lugoj 1910.
7. A fost odată — roman în „Drapelul" — Lugoj 1911.
8. Fata lui Oană Pântece — roman istoric — Lugoj 1911.
9. Sub vodă Ştefan — roman istoric — Orăştie 1912.
10. Oameni de pe Bârzava, — în „Viaţa Românească" — Iaşi 1919.
11. Blăstăm de mamă — nuvele — Arad 1916.
12. O noapte la Oituz — piesă — Caransebeş 1920.
13. Carnetul lui Radu Roman — roman — Cluj 1923.
14. Casa cu obloane verzi — roman din Banatul de altădată —
Timişoara 1926
,15. Românii din Potlogi — Timişoara 1928.
Ambele apărute în revista „Banatul".
16. Din trecutul Bocşei — monografie — Timişoara 1929.
17. Legende Bănăţene — Timişoara 1929.
18. Fata vornicului Oană — Bucureşti 1929.
Biografii săi: Iacob Bosică, Ion Breazu, Grigore Bugarin,
Aurel Bugariu, Gh. Cardaş, Lucian Costin, Aurel Cosma, Mia
Marian J a l e ş , V a s i l e Loichiţa, Ion Dimitrie Suciu, Traian T o -
pliceanu, Mihail V e l c e a n u , s.a., îl apreciază ca nuvelist şi roman­
cier. Ei, ca şi noi, pledează pentru reconstruirea biografiei sale. A-
ceastă însărcinare culturală şi-o ia acum „Astra Bănăţeană", în
cadrele căreia scriitorul Mihail Gaşpar a lucrat ca preşedinte al despăr­
ţământului Bocşei, după merituoşii l o a n Budinţianu şi l o a n Marcii,
îndrumătorul, pentru patru decenii, al dăscălimii bănăţene.
 Mihail Gaşpar a activat în variatele câmpuri ale muncii naţio­
nale, ideal de vieaţă şi-a făurit însă numai din slujirea sa „trează
îngăduitoare şi binevestitoare", închinată întreagă „din toată inima"
(II. Tim. 4. 5.) Iui Hristos. Ascensiunea sa spirituală se datoreşte
Bisericii, căci „vieaţa sa Hristos a fost." (Fii. 1. 21.)
„De un pătrar de v e a c stau în slujba altarului. Sunt
crescut şi ieşit din neam de preoţi. Cunosc împrejurările
vieţii p a s t o r a l e şi referinţele dintre turmă şi păstor", scria el
în „Drumul Nou" delà sfânta Maria mare a anului 1926. Bazat deci
„pe învăţăturile slujbei sale", îşi îngădue să traseze pentru Biserica
sa din ţara liberă, următorul program: „alinarea durerilor sufle­
t e ş t i ; p a n s a r e a şi curăţirea ranelor r ă m a s e după m a r e l e ca-

Dela Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

taclism în c u g e t a r e a o a m e n i l o r ; reacordarea distruselor in­

strumente ale virtuţilor c r e ş t i n e ; c a n a l i z a r e a în spre bunătate
a atâtor patimi şi uri ; d r a g o s t e a faţă de a p r o a p e l e şi înca­
25
d r a r e a Bisericii în marele c o m p l e x de probleme s o c i a l e " . )
Realizarea acestui „program măreţ" o condiţionează însă de
„creşterea unui clar luminat, conştient de chemare şi pregătit pentru
26
marile probleme ale zilei". ) Deci cere, ca „înainte de toate s ă
fie întărit preotul. Nu prin a v a n t a g i i materiale şi nu prin
situaţii de dominare. Nu. Ci întărit d u h o v n i c e ş t e . Să fie înainte

•'-) Drum nou, Nr. 21 din 22 Mai 1927.

s e
) Idem Nr. 11 din 14 Martie 1926.
de t o a t e preot. P r o p o v ă d u i t o r cu cuvântul şi cu fapta, în­
zestrat cu tact, cu răbdare şi mai pe s u s de t o a t e instruit
27
pentru f r u m o a s a , d a r e g r e a u a lui chemare". )
îndreptar asemănător celui al sfântului Grigorie Teologul, care
rânduia în veacul ai IV-lea : „să ştie preotul, că slujind s t ă cu
îngerii, a d u c e d o x o l o g i e cu a r h a n g e l i i , s ă v â r ş e ş t e jertfa la
sf. altar, l u c r e a z ă cu Hristos sfinţirea, î n o i e ş t e lutul şi ridică
prin b o t e z chipul cel căzut şi-1 face o m nou prin a doua
naştere . . . "
Mihail Gaşpar îşi vrea Biserica înălţată şi triumfătoare. Şi luptă
de pe amvon, din. strana Sinodului eparhial, cât şi de pe tribuna
Parlamentului pentru această înălţare. „Nu se poate îngădui, ca Bi­
serica mea să fie expusă mereu la sguduiri. Mai sunt şi alte biserici
în această ţară. Aţi citit măcar un şir, aţi auzit de un atac împotriva
unui episcop sau superintendent de altă lege? De ce se prefera ata­
curi numai împotriva prelaţilor ortodoxi? . . . Autoritatea sf. Sinod
trebue să fie sfântă şi nezdruncinată . . ." enunţă adevărul, în şedinţa
Camerei din 7 Martie 1929, deputatul ortodox, îngrijorat de criza ce
s'a declarat de pe urma greşitei înterpretări a hotarîrii sf. Sinod,
luată în privinţa datei sărbătorirei sf. Paşti din acel an. Dar cere, în
schimb, sf. Sinod, ca „să intervină şi să facă ordine, curăţind Bise­
rica de cei nevrednici, nu reclamând puterea statului mirean şi
58
laicizat, ci bazat pe puterea canoanelor". ) Căci spunea şi mitro­
politul Andrei Ş a g u n a : „ramurile pomului viu s e usucă şi cad.
In locul lor i e s şi cresc mlădiţe tinere. Frunza s e v e s t e j e ş t e
şi s e scutură, dar alta n o u ă curând îl î m p o d o b e ş t e . T o a t e ale
pomului s e fac şi s e prefac, numai trupina — Biserica — ră­
29
mâne pentru t o t d e a u n a a c e e a ş i " . )
Apologetul documentat al doctrinei Pauline se întreabă, în sfârşit,
la cea din urmă a sa înviere pământească: Inţeles-a oare o a m e -
nirea simbolul jertfei adusă pe Golgota în seninul a p u s de
s o a r e pe ruşinosul lemn al r o b i l o r ? P ă t r u n s - a o a r e lumina,
p l e c a t ă în clipa când o mulţime inconştientă î m p r o ş c a cu
batjocură trupul trudit care s e s b ă t e a în s u d o a r e a morţii, în
sufletul o m e n i r i i ? Sau stă d i v i z a t ă şi azi ca atunci, în jurul
c r u c i i : o mică c e a t ă de credincioşi cu sufletul înfiorat de
măreţia jertfei şi o mare de inconştienţi, sfidătoare şi i g n o ­
r a n t ă ? Din cuprinsul tărăboiului asurzitor ce ne c o p l e ş e ş t e
5Î
) Idem Nr. 17 din 28 Aprilie 1929.
i 8
) Idem Nr. 28 din Iulie 1928.
29
) A. Şaguna: Biblia delà 1858 p. VII.
zilele, p o a t e oare răzbi până; la noi sunetul metalic al trân-
30
biţel v e s t i t o a r e de î n v i e r e ? " )
Şi purtătorul numelui arhangelului Mihail răspunde cu un cate­
goric: da. — Deaceea „pentru ceata celor credincioşi, celor aleşi,
cari şi-au deschis porţile sufletului lor pentru lumina lui Hristos,
imnul învierii răsună ca un strigăt de biruinţă, de izbândă, de mân­
tuire. — Lor le zic: Hristos a înviat !"
Pentru această credinţă, care a rodit pârgă bogată de Har în
luncile Bârzavei şi în aretul ei, Biserica 1-a veşnicit pe protopresbi-
terul Mihail Gaşpar în catalogul celor aleşi ai săi, căci „drepţii în
veac vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru
dânşii delà cel Prea înalt. Pentru aceasta vor lua din mâna Dom­
nului împărăţia podoabei şi coroana frumuseţii . . (Inţ. Sol. 5,
16-17).

Delà Adunarea Generală a „Astrei Bănăţene"

Bocşa, 27 Iunie 1943.

In toamna obştescului său asfinţit, un mănunchiu de luptători

pentru dreptatea bănăţeană îşi stabilesc atitudinea într'o problemă
hotărîtoare în vieaţa provinciei noastre.
Mita Gaşpar, exuberant ca niciodată, ne încălzea sufletul cu
verva-i neîntrecută. Eflorescenta bănăţenismului său a atins în acea
seară culmi, ca nu pot fi uitate. In bezna nopţii, talentul său strălu­
cea în efluvii de lumină . . .

*>) Idem Nr. 14 din 1929.

 Deodată de pe cerul ce bolteşte înălţimile Bocşei lui dragi, căzu
o stea . . . Era steaua bunului, devotatului şi neuitatului nostru
prieten: Mita Gaşpar.
Şi . . . în curând s'a săvârşit.

In aceste vremuri, când omenirea este obsedată de o vieaţă

nouă, evocarea înaintaşilor, trecuţi în eternitate, este un act de pie­
tate, mai ales că morţii rămân, — ca şi Mihail Gaşpar — şi dincolo
de moarte călăuzitorii celor în vieaţă. ,
Mihail Gaşpar a căzut, ca neamul său să se ridice.
Şi se va ridica !
Mihail Gaşpar a murit ca să învie ! Căci vieaţa lui, încinsă cu
platoşa mândriei bănăţene, deşi i s'a sfârşit curând, — după înţelep-
ciunile lui Solomon (4, 13) — ani îndelungaţi a împlinit.
Iar ideile şi faptele lui, creştineşti şi româneşti, trăiesc şi vor
trăi îp inimile generaţiilor cari se succedează pe aceste meleaguri
bănăţene, totdeauna unitare şi nedespărţite.
El a binemeritat, atât în vieaţă cât şi după moarte, recunoş­
tinţa Neamului şi a Bisericii, cărora le-a slujit cu sacrificiul vieţii
sale pământeşti, de rară distincţiune, având deviza: „Prîtî cre­
dinţă . . . cu D z e u v o m lucra f a p t e mari şi el v a c ă l c a în
picioare pe toţi vrăşmaşii noştri . . . (Ps. 107 v. 14).

=>2>9<Dfi<3<=
Goga dramaturg*)
de Dumitru lmbrescu

In seara zilei de 16 Februarie 1914, adică înainte cu o jumă­

tate de an delà izbucnirea războiului mondial, la care mai târziu
vom participa şi noi, aducându-ne drept răsplată unirea tuturor pro­
vinciilor româneşti, s'a reprezentat pentru prima dată, pe scena Tea­
trului Naţional din Bucureşti, piesa „Domnul notar", dramă în trei
acte din vieaţa Ardealului. Reprezentarea acestei drame pe prima
noastră scenă a prilejuit presei noastre de atunci şi mai ales celei
de specialitate, să salute, cu mult entuziasm, apariţia lui Octavian
Goga pe arena vieţii teatrale. Piesa „Domnul notar" apare într'un
moment de criză în teatrul autohton şi ea venea să umple un gol
mult simţit.
Iată cum îşi începe „Rampa" darea de seamă asupra premie­
rii „Domnului notar".
„Apariţia d-lui Octavian Goga în teatrul r o m â n e s c v i n e
la timp s p r e a a r ă t a că în afară de trandafirul poveştilor
n o a s t r e de a l t ă d a t ă şi de „tango"-ul moliciunilor v o l u p t o a s e
din s a l o a n e l e atât de l i b e r e ale regatului nostru şi mai liber,
e x i s t ă , s e s b a t e şi cere s ă fie c h e m a t ă la v i e a ţ ă o lume ro­
m â n e a s c ă în care se a d ă p o s t e ş t e c e a l a l t ă j u m ă t a t e a sufletu­
lui naţional, c e a mai p r e ţ i o a s ă , căci reprezintă în chipul cel
mai viu forţa de r e z i s t e n ţ ă a acestui suflet.
Coşbuc şi Goga au a d u s cu ei î n p o e z i a n o a s t r ă o n o t ă
de e n e r g i e în durere şi n o t a a c e a s t a o t r a n s p l a n t e a z ă a s t ă z i
Goga în teatru.
Indiferenţa s a u r e s e m n a r e a în d u r e r e pot fi f a t a l e unui
n e a m ; e n e r g i a niciodată. Astfel, oricât ar fi de d u r e r o a s ă
t r a g e d i a n a ţ i o n a l ă care-şi d e s f ă ş o a r ă s g u d u i t o a r e l e s a l e a-

*) Fragment din lucrarea: „Opera lui Octavian Goga, privire critică şi

estetică", ce va apare în curând.
s p e c t e în p i e s a d-lui Goga, din î n s ă ş i a c e a s t ă d e s f ă ş u r a r e
străbat e l e m e n t e l e de rezistenţă şi renaştere".
Cu „Domnul notar", Goga păşea, în chip fericit, în teatrul
românesc, aducându-i o preţioasă contribuţie. Acţiunea piesei este un
trist episod din vieaţa de trudă şi suferinţă a Ardealului. Autorul nu
ne' pune în faţa atotputerniciei maghiare, care aici nu e reprezentată
decât pfin jandarmi şi sălbăticia lor şi prin atitudinea servilă a no­
tarului Traian Văieanu. Ceeace reţinem din lectura ei este vieaţa
unei familii nefericit, alcătuita, asupra căreia planează nepotrivirea de
caractere. Pe de-o parte notarul, român-din naştere, dar înstrăinat prin
şcoli, fără respectul datinelor şi obiceiurilor străbune, iar pe de-alta,
Ana, soţia lui, fată din sat, din neam ales, care trăieşte o vieaţa de
adevărat chin, din cauza atitudinii lipsită de omenie a soţului ei.
Acţiunea dramei „Domnul notar" se petrece, în linii mari, în
felul următor: Un sat din Ardealul asuprit, Lunca, unde notar, ales
de popor, este Traian Văieanu, venit sărac lipit pământului, dar care
se căsătoreşte, prin ademeniri şi momeli, cu Ana, fiica dârzului ţăran
Neculai Borza. Traiul celor doi soţi se scurge din cale-afară de greu
şi trist. Notarul are pentru tovarăşa lui de vieaţă şi pentru moravu­
rile ei, moştenite din străbuni, o adevărată repulsie. In casa notaru­
lui doar decorul ţărănesc mai dăinuieşte. încolo, acesta nu mai păs­
trează nimic din patrimoniul de tradiţie românească. Este complet
înstrăinat. Toate rugăciunile şi vorbele despre Dumnezeu şi biserică
i se par fleacuri. Ceeace îl roade şi îl călăuzeşte, în toată desfăşu­
rarea vieţii lui, în acel sat de frământare românească, este de a fi
bine cu cei mari, cu stăpânirea. Orbit de această năzuinţă, el abdică
delà toate comandamentele onoarei şi ale omeniei. Deşi ales de să­
teni, pe considerentul că se trage din neam de români, el reuşeşte
în scurt timp, să se înstrăineze de sat, ba chiar să şi-1 facă duşman.
Fata lui Neculai Borza, cu care se căsătoreşte înainte de a-şi fi dat
arama pe faţă, este în casa notarului, doar o slugă supusă, asupra
căreia apasă teroarea lipsită de scrupule a netrebnicului ei soţ. Mai
mult chiar, curăţenia căminului conjugal este şi ea călcată în picioa­
re de acest om care se socotea nedreptăţit de soartă. El îşi găseşte
consolare la Otilia lui Oprea din Spini, o altă desrădăcinată, care-şi
desăvârşeşte educaţia la Bucureşti, în grădinile şi localurile de noapte.
Actul întâiu începe cu prezenţa în casa lui Traian Văieanu,
notarul din Lunca, a candidatului guvernamental la alegeri, leronim
Blezu, un român renegat de prin părţile Năsăudului, slujbaş într'unul
din Ministerele Budapestei. Candidatul vine să se informeze asupra
stării de spirit şi asupra şanselor ce le are în alegeri. Din convor­
birile ce se angajează între el şi notar şi apoi între el şi Mitruţ.
apoi jandarmul Gal, se poate vedea limpede starea îngrijorătoare de
spirit care pusese stăpânire pe ţăranii din Lunca. Aceştia nu-I voiau
pe candidatul guvernului, ci îşi voiau ales pe candidatul lor, loniţă
Florian. Nădejdea lui Blezu şi a notarului este însă în jandarmi şi
în metodele acestora lipsite de omenie. Blezu este învitat şi rămâne
la masă la notar. Nevasta acestuia, deşi invitata de Blezu, nu ia loc,
pentruca îşi ştie bărbatul şi urmările ce le-ar avea de suferit.
Candidatul guvernamental pleacă, iar notarul nu e mulţumit de
felul cum se prezintă situaţia. Oamenii nu cedează şi nu vor să se
dea cu guvernul. Atunci socoteşte că n'ar fi rău ajungă la o înţe­
legere. In acest scop trimite după socrul său, Neculai Borza, che-
mându-1 la el. Bătrânul, care de doui ani de zile nu mai călcase prin
casa ginerului, vine totuşi şi nu-i place cum arată fiica lui şi lucru­
rile din casă. Convorbirea între omul stăpânirii şi socrul său este un
rar document de omenie şi de demnitate ţărănească. Bătrânul nu se
lasă intimidat de avalanşa de jigniri şi insulte a notarului şi-1 refuză
cu hotărîre, plecând din casă. Hotărîrea lui Borza 1-a înfuriat • mai
mult pe notar. Va avea el grijă ca lucrurile să iasă bine, cu ajutorul
jandarmilor stăpânirii.
Astfel intrăm în actul doi. Ţăranii din Lunca nu se lasă duşi
de uneltirile notarului şi ale stăpânirii ungureşti. Spiritele sunt prea
înveninate şi dintr'o parte şi dintr'alta. Cum se ştia că în fiecare
seară, la o oră mai târzie, notarul Văleanu se ducea la casa lui
Oprea Sfetea din Spini, pentru a-şi îndulci amarul zilei lângă Otilia'
socrul său, la îndemnul lui Toderaş, un fecior din sat, care iubise
pe Ana, nevasta notarului, se duce cu acesta la casa lui Oprea,
pentru a-1 prinde asupra faptei. In acelaşi timp, în sat la crâşma ji­
dovului Caiafa, ţăranul Urdea este arestat de jandarmi şi închis.
Satul şi oamnii lui sunt mai îndârjiţi. Omul notarului, care umbla
după voturi, Mitruţ, e prins de alegători şi supus la o serie întreagă
de scene comice. Totul este pus la cale de oameni, pentruca notarul
să afle, ceeace se şi întâmplă, deoarece Mitruţ, cum scapă din mâi­
nile oamenilor, aleargă la Otilia lui Oprea din Spini, unde ştia că-şi
petrece stăpânul serile, şi îi spune tot ceeace s'a petrecut. Toate
aceste lucruri provoacă în sufletul notarului o năvală de ură contra
ţăranilor români. Nădejdea lui toată este în seama jandarmilor.
Dar, lucrurile nu se opresc aici. Oamenii înfuriaţi de cele pe­
trecute la crâşma lui Caiafa şi mai ales de arestarea lui Urdea, vor
să-I scape. Ei pleacă în corpore la casa lui Oprea din Spini, unde
ştiau că este notarul, pentru a interveni să-l elibereze pe Urdea-
Notarul surprins în scenele de dragoste cu Otilia, nu ştie cum să se
descurce din această neplăcută afacere. Mulţimea din sat, bărbaţi,
femei şi copii, ia parte la descoperirea adulterului notarului. Vine şi
Ana, soţia acestuia, cu tatăl ei şi Toderaşcu. Scena ar fi avut poate
un alt desnodământ, mult mai neplăcut, pentru notar, dacă nu i-ar
fi venit în ajutor şi de-astădată jandarmii stăpânirii. Bătrânul Borza,
socrul notarului, precum şi alţi ţărani fruntaşi ai satului, cari ţin cu
candidatul grupei naţionaliste, sunt arestaţi din ordinul lui Văleanu
şi supuşi la chinuri groaznice. Astfel ia sfârşit ultima scenă a ac­
tului doi.
In actul trei suntem după alegeri. Candidatul guvernului, Iero-
nim Blezu, în urma presiunii jandarmilor, cu vărsări de sânge şi
moarte de oameni, a reuşit totuşi să se aleagă deputat. In sat însă e
jale mare. Au murit Urdea, Toderaş şi Corcea, iar mulţi alţii sunt
schingiuiţi şi bătuţi de jandarmi. Satul se află în deplină fierbere.
O problemă de conştiinţă se adaogă chiar la unii dintre cei cari au
fost de partea notarului. Astfel, Mitruţ, care a fost în slujba notaria­
tului 14 ani, îngrozit de cele ce s'au petrecut şi ascultând la fier­
berea satului, se hotărăşte să renunţe la slujbă şi să plece „în ţară",
slugă. Convorbirea dintre el şi Hopârtean, care îi va lua locul şl
apoi dintre el şi notar, este un rar document de conştiinţă. Tot atât
de sguduitoare este replica Anei, la ridicarea ultimului ei mobilier
din casa notarului, când acesta o ironizează că a pus din nou şorţul
şi năframa: „Mai b i n e nu le l e p ă d ă m niciodată". E în aceste
vorbe, pe lângă nota de adâncă părere de rău, şi un dureros proces
sufletesc, este negarea întregei ei existenţe alături de notar, care a
căutat să-i înăbuşe întreaga ei zestre de viaţă ţărănească.
Toate aceste dovezi din partea celor din jurul său, că atmos­
fera este cât se poate de grea şi că satul este în cumplită fierbere
deşi sunt sesizate de notar, nu sunt totuşi în stare să-I determene
la o revenire şi pocăire. Calea de servilism pe care a apucat-o nu
vrea s'o părăsească. Devine şi mai şovin. Mitruţ, slujbaşul lui de
până aci, se întoarce din sat şi-1 previne de lucrurile ce se pun la
cale. E inutil, căci fostul lui stăpân mai rău se îndârjeşte. In acest
timp apare popa Nicoară, care vine din partea satului, să ceară no­
tarului să-şi dea demisia şi să plece, căci altfel va fi revoluţie. Intre
alte vorbe Popa Nicoară îi spune „. . . D - V o a s t r ă V'aţi rupt . . .
aţi ieşit din p o p o r , nu v ă mai uitaţi napoi . . . D a 'noi sim­
ţim . . . a v e m o inimă, d-le notar . . . a v e m suflet .*. No­
tarul nu consimte să plece şi alungă din cancelarie pe Popa Nicoară
iar apoi telefonează să vină jandarmii, pe motiv că în Lunca e
revoluţie.
Abia plecat Popa Nicoară din casa notarului, că soseşte bătrâ­
nul Neculai Borza, pentru a-şi cere banii de zestre înapoi. Acesta-i
mărturiseşte însă că nu mai are banii, „ţi-am mâncat b a n i i . . . d a . . .
banii t ă i . . . i-am băut la A i u d . . . cu d o m n i i . . . cu ţ i g a n i i . . . . "
Atât i-a trebuit bătrânului. Toată ura lui s'a strâns în pumni şi când
notarul loveşte icoana din perete, Borza se repede asupra lui şi cad
împreună. Apoi, bătrânul se ridică de pe trupul mort al notarului,
în timp ce mulţimea înfuriată s'a apropiat de casa acestuia cu gând
de răzbunare şi le spune „Oameni b u n i . . . am căzut la p ă c a t . .
La care veste aceştia se descoperă şi, cu sufletele împăcate, spun
un creştinesc „Dumnezeul să-1 ierte". Parcă nu-ţi vine să crezi
că ura care zăcea în sufletul ţăranilor, hotărîţi să-şi răzbune morţii
şi suferinţele, s'a putut opri dintr'odată, ca la un semnal, la afirma­
ţia lui Borza, că a căzut în păcat, omorându-şi ginerele. Şi totuşi aşa
este, ei se descoperă şi se roagă pentru păcatele celui mort, rămâ­
nând încleştaţi la întâmplarea la care asistaseră. Cu această scenă
ia sfârşit actul al treilea şi acţiunea dramei.
Fără să se desfăşoară într'un cadru magnific, acţiunea dramei
„Domnul Notar" se situează totuşi pe o linie de mari posibilităţi
dramatice. Ne aflăm într'adevăr pe scena unui sat, de undeva, din
Ardeal, cu înfăţişarea lui modestă şi curată, cu oamenii lui simpli,
dar buni şi drepţi, unde fiecare îşi deapănă existenţa în cadrul mo­
destei lui gospodării, până când oameni răi vin să tulbure atmosfera
de linişte şi înţelegere. Atunci vechile suferinţe răbufnesc şi se pre­
cipită până la desnodâmântul fatal.
Ceeace se poate desprinde din această dramă, ca tendinţă mo­
rală, este că oamenii chiar când sunt asupriţi şi suferă, suportă to­
tul mai uşor laolaltă. Pericolul cel mare, în astfel d e momente, îl
constituesc elementele servile şi trădătoare, cari nu pot să se opună
tentaţiilor şi cari, trecuţi în tabăra adversă, devin mai aprigi prigonitori
decât străinii înşişi. In istoria Ardealului astfel de cazuri nu sunt
rari, dacă ţinem seamă deaproape un mileniu de oprimare. In acest
lung răstimp cei cari s'au dat mai întâiu de partea ungurilor trebue
să fi fost, fără îndoială, pătura nobiliară românească. Ceeace i-a
mânat a fost, desigur, gândul de a-şi vedea salvate privilegiile. Dar
odată cu asigurarea acestora, ei alunecau, fără putinţă de a se mai
opri, ori de a se reîntoarce, în zona de influenţă maghiară. Mai târ­
ziu, când prin cine ştie ce fel d e minune, câte-un copil de ţăran reu­
şea să se ducă la învăţătură mai înaltă, apoi şi dintre aceştia asu­
pritorii şi-au putut recruta câte-o coadă de topor pentru susţinerea
intereselor lor, făcând din ei spioni în sânul populaţiei româneşti.
Dintre ţăranii Ardealului asuprit, dinte aceia cari n'au umblat la
şcoli superioare, deci dintre cei rămaşi în comunitatea satului,un­
gurii n'au putut niciodată să determine pe vre-unul să treacă de
partea lor. Nu, asta niciodată! Rar de tot, doar dintre fiii lor dat»
la şcoală. Din categoria acestora face parte şi eroul dramei lui Oc-
tavian Goga.
S'ar putea pune totuşi întrebarea dacă nu cumva notarul Tra-
ian V ă l e a n u , în calitatea lui de slujbaş al stăpânirii maghiare, era
îndreptăţit să ţină cu tot dinadinsul la reuşita acesteia în alegerile
care se desfăşoară în cuprinsul acţiunii. Sunt însă o serie întreagă
de elemente cari îl pun pe notar, nu atât în situaţia de om al stă­
pânirii, cât, mai ales, în acea de asupritor şi batjocoritor al ţăranilor
din Lunca. Ieşit din familie românească, ar fi de aşteptat ca el să
fie de partea românilor, dacă nu pe faţă, cel puţin pe ascuns, sau,
în cel mai rău caz, să rămână imparţial. Noi îl vedem însă, nu numai
că nu-şi ajută concetăţenii, nu numai că nu rămâne neutru, ci, în
desrădăcinarea lui oarbă, se aruncă, cu toată ura şi vrăşmăşia, îm­
potriva românilor, batjocorindu-i şi călcându-le în picioare cinstitele
lor sentimente şi moravuri, moştenite din străbuni. Pentru el religia,
credinţa în Dumnezeu, sfintele icoane şi candela sunt fleacuri şi
prostii. Soţia virtuoasă şi plină de sănătate, care aduce în desfăşu­
rarea acţiunii o apariţie liniştită, înconjurată de lumină, nu e preţuită
de el întru nimic şi e redusă, în funcţiunea ei matrimonială, la un
rol de figurantă şi de sclavă. Dragostea iui, sau mai degrabă erotis­
mul care îl stăpâneşte, nu se răsfrânge în căsnicie, pentru care de­
altfel nu are nici-un fel de cult sau respect, ci. o dă Otiliei Iui Oprea
din Spini, o altă figură desrădăcinată, cu o educaţie periferică. întâl­
nirea dintre notar şi ibovnica lui este singura potrivire în tot cu­
prinsul dramei. In colo, peste tot, nu întâlnim decât contraste, ceeace
dă acţiunii o notă de continuă frământare şi de conflicte inevitabile.
Punctul cel mai culminant în seria contrastelor îl constitue, fără în­
doială, cuplul: Notarul — Borza. Primul, reprezentând tipul intelec­
tualului român decăzut în servilism, rău şi meschin, însemnând ne­
gaţia însăşi. Al doilea, ţăran voinic şi înţelept, desprins din comuni­
tatea românească a satului, sensibil faţă de tradiţie şi de simţămân­
tul onoarei şi al omeniei. In timp ce notarul Văleanu încearcă să-I
convingă să treacă de partea candidatului guvernamental, Borza răs­
punde: „Nu pot. Am făgăduit lui Florian, lui Tat' s ' o . . . suntem
prieteni vechi". „ . . . N o i ne ţinem de cuvânt. II c u n o s c pe Flo­
rian, o m învăţat, om de o m e n i e , îl ştiu de când era m i c . . .
Acum o s ă p t ă m â n ă ne-am întâlnit, i-am dat m â n a . . . "
In timp ce pentru notar, cuvântul dat nu înseamnă mare lucru,
sau aproape nimic, în afară de o vorbă aruncată la întâmplare, la
Borza el are temeiu de evanghelie, peste care nu se poate trece,
fără a călca legile omeniei. El este ţăran, cu temelii adânci în vieaţa
satului şi Ia el cuvântul atrage după sine fapta imediată. Şi apoi,
pentru el lucrul mai are şi un alt tâlc. Este conştient cl-şi exercită
dreptul de alegător, cu sufletul împăcat că şi-a dat votul celui mai
vrednic. Pentru Borza chestiunea votului nu-i o chestiune de târg şi
dispută. A spus odată aşa şi aşa va face. La notar toate aceste convingeri
nu preţuesc nimic. Pentru el sunt fleacuri şi prostii. El încearcă şi
pare să fie convins că ţăranii români nu-şi fac din chestiunea candida­
tului lor decât o chestiune de încăpăţânare oarbă, pentrucă, în sinea
lui, e şi convins că va reuşi, cu concursul forţei publice, candidatul
guvernamental. El nu poate pricepe, sau anume nu vrea, că aceşti
oameni au o deplină personalitate şi că, în simplitatea lor ţărănească,
judecă limpede şi clar. Notarul e orbit de năzuinţa lui servilă şi din
cauza aceasta, deşi vede, nu poate înţelege nimic.
In toată desfăşurarea acţiunii, nu surprindem la notar nicio
tresărire de conştiinţă. Resorturile lui sufleteşti sunt în totul atrofia­
te. Rămâne de văzut dacă şi în scenele lui de dragoste cu Otilia
participă activ, cu toată fiinţa, sau şi aici ne aflăm în faţa unei sim­
ple scene expeditive, ceeace pare să şi fie. Chiar dacă şi poate fi
vorba de ceva, faptul ar avea o explicaţie în nivelul de cultură al
amândurora şi în felul lor similar de a vedea şi înţelege lucrurile,
însăşi prezenţa notarului cu atitudinea lui persiflantă, în cadrul de
vieaţă al satului este o contradicţie, care, fatal, va duce la un des-
nodământ dramatic. Chiar în vieaţa de toate zilele e greu de admis
că un astfel de om ar putea să se împace cu comunitatea sătească.
In sat dăinuiesc vechi tipare de vieaţă şi un patrimoniu bogat în
moravuri şi tradiţii, încât cine încearcă să se pună în dezacord cu
acestea, îşi asigură pe dată şi totala adversitate a satului. Notarul
lui Goga n'a ţinut câtuşi de puţin seama de zestrea spirituală a oa­
menilor din Lunca şi de aici porneşte conflictul dintre el şi ei. Per­
manenţa atitudinii duşmănoase a lui Văleanu faţă de credinţa şi de
tradiţiile româneşti, determină ura acestora faţa de el. Da, cei diti
Lunca l-au urît cu înverşunare pe notar, dar când îl văd mort în
manile lui Borza bătrânul, toată ura lor se preface în uitare şi tot
ce mai poate spune mulţimea, venită cu dor de răsbunare, e un creş­
tinesc „ D u m n e z e u să-1 ierte". Cum se poate explica mai bine a-
ceastă bruscă schimbare în sufletul acestor oameni simpli ? Cu un
minat înainte erau numai foc şi pară, iar acum rămân stane de pia­
tră şi atât doar pot să-şi scoată cäciulele şi să invoce iertarea celui
Atotputernic. Şi starea aceasta e minunat de bine prinsă, încât ne
vine să credem că ne aflăm în faţa unui fapt real. Cine cunoaşte
însă sufletul ţăranului din Ardeal, ştie că e chiar aşa.
 Notarul îţi antrenează atenţia în toată desfăşurarea acţiunii.
Rar de tot dacă poţi să scapi de prezenţa lui, dar şi atunci ea se
menţine în umbră, te urmăreşte. Este cu alte cuvinte personajul cen­
tral al dramei, eroul. In jurul lui se învârteşte totul : alegeri, jan­
darmi, Otilia din Spini, Mitruţ şi Hopârtean. El face, ca întregul
mecanism al dramei să se desfăşoare trepidant încât la fiecare pas
cetitorul are emoţii şi surprize. Ceeace iarăşi trebue să ne reţie a-
tenţia, e faptul că, delà început şi până la sfârşit, el e acelaşi în ma­
nifestări şi atitudini. Nu reuşeşte nimic să-1 schimbe, ori să-1 facă sa
renunţe la unele din apucăturile lui. Şi ceeace e ciudat e că partea
adversă: satul cu Borza şi Popa Nicoară, cu Toderaş şi cu Urdea,
cu Ana şi cu Lina, poate Ana mai puţin, păstrează aceeaşi inflexibi­
lă atitudine. In caracterul forte al celor două grupuri, rezidă con­
trastul generator de conflicte dramatice.
Trecând acum la caracterizarea celorlalte personagii ale dra­
mei, primul de care ne vom izbi, este fără îndoială, bătrânul Necu-
lai Borza, tatăl Anei şi socrul notarului. Borza reprezintă comoara
de tradiţii a satului. El e un om înţelept şi plin de evlavie, cetind
din ceasloave şi din alte cărţi religioase. Din ţăran cu stare el ajun­
ge, luându-se şi ascultând de sfaturile notarului, lipsit de pământ,
pe care-1 vinde, pentru a depune banii la lada comună. Poate că
aici trebuie să găsim cea mai plauzibilă explicaţie a furiei care-1
face să extermine pe notar, când îl aude pe acesta că i-a mâncat
banii. Aceşti bani reprezentau moşia şi pământurile lui, după care
Borza a tânjit întotdeauna. Pământul irosit se răzbună, priti Borza,
împotriva celui care 1-a trădat. Notarul trădează în această dramă
de două ori: odată mâncând banii moşiei lui Borza, iar a doua.oară
trădează satul, în alegerile, din cuprinsul acţiunii.
In răzbunarea lui Borza trebue să vedem adevărata semnifica­
ţie socială a dramei lui Goga. Borza este un tip de gospodar, cu
cultul moşiei şi ca el sunt toţi ţăranii de treabă din Lunca. El este
conştient de greşala pe care a făcut-o, când s'a lăsat înduplecat de
alţii să-şi mărite fata cu notarul şi mai ales, când a consimţit să-şi
vândă moşia, ca să depună banii la lada satului. Şi tată cum se în­
treabă: „Unde-i moşia delà tata?... Vândută jidovilor după
v o r b a ta... Acum mă u s u c fără rădăcini pe lume.,. Mi-au tăiat
rădăcinile... Tu... Şi n'ara om în sat... M'am depărtat de ei...
M'am domnit... M'am muiat... Se c o t e s c muerile când mă văd
a ş a bolnav... Mă dor o a s e l e , mi s'au umflat p i c i o a r e l e de trân­
dăvie... Mi-ai luat pământul...".
Dorinţa de a-şi răzbuna ruşinea se vede încă delà sfârşitul
actului întâi : „Mă pun e u , Neculae Borza, în frunte... Haideţi,
mă, după mine s ă curăţăm hotarul de lăcuste... Ştiţi v o i ce e
moşia?. Neam de neamul vostru n'afi a v u t a t â t a pământ cât
jar pun eu în pipa asta..." Se poate desprinde din aceste scurte
reproduceri, adânca conştiinţă a lui Borza de vechiu stăpân de pă­
mânt şi el însuşi nu-şi iartă greşala de a fi renunţat la el, la în­
demnurile notarului. Câtă mustrare nu cuprinde întrebarea : «Ştiţi
voi ce e moşia?" Borza i-o aruncă notarului ca un fapt de acuzare,
pentrucă acesta, deşi de neam de români, nu poate să înţeleagă che­
marea gliei şi nici pe slujitorii ei. Din contră, pentru notar, ţăranii
şi pământul lor sunt obiecte de batjocură şi de ură. Pentru ei nu are
niciodată o vorbă bună, ci numai de ocară şi de ironie. El urmăreşte
să fie bine doar cu stăpânirea ungurească. Borza este ţăranul care-1
poate înfrunta şi-i spune adevărul drept în faţă. La asta îl ajută şi
anumite contingenţe speciale.
In genere, Borza reprezintă virtuţile strămoşeşti ale poporului
din Ardeal şi atitudinea celei mai înverşunate rezistenţe faţă de în­
cercările ungureşti de oprimare. Ca el sunt toţi cei din Lunca şi ca
aceştia sunt toţi ardelenii. In tabăra trădătorilor de neam nu trec
decât cei lipsiţi de pârghie morală, cei slabi de minte şi de suflet.
Chiar şi dintre aceştia sunt unii, cari, dându-şi seama de atitudinea
lor urîtă faţă de comunitatea românească, încearcă o tresărire de
conştiinţă şi se pocăesc. Printre aceştia trebue să-1 socotim şi pe
Mitruţ, pristavul satului. De el se foloseşte notarul, în preajma ale­
gerilor, pentru a cerşi voturile oamenilor, asupra lui îşi revarsă el
tot veninul şi ura la aducerea veştilor proaste. Mitruţ le rabdă pe
toate, se supune. E aproape de neconceput atâta răbdare. Deşi în
slujba notarului, nu i-a fost dat să audă vre-odată vorbe bune, ci
numai ocară şi batjocură. Insă şi răbdarea ia sfârşit, în momentul
când nemulţumirea satului împotriva notarului ia proporţii de răsr
meriţă. Atunci îşi dă el seama de vina de a nu fi fost şi până aci
de partea satului şi a dreptăţii, ci a stat în slujba trădătorilor de
neam şi de lege românească. Trage consecinţele. Se duce la notar
şi-i spune hotărh ce-1 apasă pe conştiinţă şi intenţia de a se retrage
din slujbă. In orice alt om cu sufletul si mintea limpede s'ar fi putut
produce o tresărire de conştiinţă şi s'ar fi întrebat : de ce se duce
oare omul acesta? In notarul lui Goga însă doar batjocura şi ironia
reacţioneasă. Ce-ar fi putut face el mai bun decât să-1 alunge mai
repede pe Mitruţ din casă ? Un singur om mai rămâne de partea
lui : Hopârteanu. Acesta e din acelaşi material moral şi sufletesc cu
el, om pe care militarla 1-a transformat în brută. Şi el e ros doar
de ambiţia de a se pune bine cu cei mari, cu stăpânitorii. Scrupule,
suflet, conştiinţă sunt noţiuni cari nu iau parte la desfăşurarea vieţii
acestui om. Él este de partea celor rătăciţi, cari şi-au pierdut busofa
de orientare naţională. In el strigă glasul câştigului şi nu poate răs­
punde la chemarea fraţilor săi de suferinţă. Este cea mai apropiată
figură de notar. Deaceea e şi sortit să rămână cu el, dar desnodă-
ihântul acţiunii aduce cu sine uciderea notarului de către Borza. In
orice caz Hopârteanu rămâne una dintre cele mai izbutite realizări
individuale din drama lui Octavian Goga.
Pe Ioniţă Florian nu-1 întâlnim direct în desfăşurarea acţiunii.
El e conturat doar din umbră, ca fiind tipul de reprezentant autentic
ăl poporului ardelean. El se ţine după umbra lui Borza, a lui Popa
Nicoară şi a celorlalţi ţărani din Lunca. Popa Nicoară mai ales e*
adevăratul tip de preot din Ardealul subjugat. Deopotrivă, slujitor al
bisericii şi luptător pentru drepturile încălcate ale poporului. Un ade­
vărat „preot cu crucea'n frunte" din „Răsunetul" lui Andrei
Mureşanu. El nu se mulţumeşte doar cu împlinirea slujbelor din
biserică, ci ştie că este un adevărat păstor de turmă. Datoria Iui este
de a-şi călăuzi turma de credincioşi pe căile drepte ale onoarei na­
ţionale şi ale omeniei.
Cât e de iubit, respectat şi temut, se poate vedea din scena
când ţăranii se duc în curtea casei lui Oprea din Spini, pentru a-1
sili pe notar să dispună eliberarea lui Urdea. Dacă n'ar fi fost el în
fruntea oamenilor, notarul n'ar fl scăpat cu bine încă de-atunci. La
întrebarea notarului : „Vreţi s ă mă omorîţi ? Ha?". Popa Nicoară îl
asigură : „Răspund eu cu cinstea m e a ! Nici un fir de păr,
d o m n u l e notar ! P e v o r b a mea..." Da, un astfel de preot avea o
cinste pe care şi-o punea garanţie pentru fărădelegile notarului şi îl
asigură că nu i se va întâmpla nimic. Poporul îl ascultă, pentrucă
preţueşte în el atât pe păstorul sufletesc, cât şi pe conducătorul po­
litic în asemenea vremuri de grea cumpănă. Tot Popa Nicoară este'
cel care vine mai târziu să ceară, în numele poporului, demisia no­
tarului, pentru a se evita revoluţia. Nevroind să şi-o dea, oamenii
se înfurie şi pornesc cu gând de răzbunare, dar nu mai au prilejul
s'o aplice, deoarece orgoliul umilit al lui Borza le-a luat-o înainte.
Ceeace le mai rămâne de făcut, în frunte cu Popa Nicoară, e doar
să-şi descopere capetele şi să-i spună notarului un ultim „Dumnezeu
să-1 ierte".
Despre candidatul guvernamental, Ieronim Blezu, român tră­
dător şi slujbaş într'unul din Ministerele Budapestei, nu ar fi decât
prea puţine lucruri de spus. E tipul omului şters, fără niciun fel de
preocupare şi acel „sapristi" pe care-1 debitează la fiecare frază,
dovedeşte că avem în faţă un maniac, fără dimensiuni sufleteşti şi
morale. Punctul culminant al hilarităţii pe care o provoacă dialogul
 lui cu notarul e ïn scena cu pianul, despre care notarul spune cä
are „două perechi de m ă s e l e . . . U n e l e n e g r e , a l t e l e a l b e . , .
Dacă vrei s ă cânte îl calci în picioare şi-1 atingi la m ă s e l e . . .
a l e a a l b e de j o c , a l e n e g r e de j a l e . . . " , la care Blezu răspunde:
„Ei, asta-mi p l a c e . . . Asta-i c o l o s a l ă . . . am s'o spun la Mi­
nister . . . r â d e Geza şefu . . . râde c o l o s a l . . I a t ă ce lucruri
lipsite de imporatanţă reţin atenţia unui astfel de candidat guverna­
mental. Aşa cum a vrut să fie prezentat, e însă izbutit.
Tovarăşa de viaţă a notarului, Ana, fata lui Necuiai Borza,
este tipul autentic al ţărăncii ardelene. Trebue subliniată dârza ei
rezistenţă faţă de intenţiile inovatoare ale soţului. însuşi el recu­
noaşte, în convorbirea cu Blezu, cât de mult i-a trebuit până când a
determinat-o să şi lase straele ţărăneşti, pentru a se îmbrăca orăşe-
neşte. Deşi a acceptat aceasta, în urma nenumăratelor insistenţe în
sufletul ei rămâne intactă întreaga comoară de virtuţi ţărăneşti. Fi­
reşte, din partea soţului, nu are de primit decât imputări şi vorbe de
ocară. Ea însă îşi poartă cu demnitate şi resemnare osânda, până
când află adevărul trist că suferinţele ce le îndură ea îşi au obârşia
în casa Otiliei lui Oprea din Spini, unde, împreuna cu mulţimea sa­
tului, îl surprinde, în actul al doilea al acţiunii, pe soţul ei.
Lina completează fericit decorul ţărănesc din casa notarului
şi ea împărtăşeşte aceeaşi soartă cu Ana. Celelalte figuri nu au în
cadrul acţiunii o vieaţă a lor de sine stătătoare, ci sunt simple auxi­
liare ale creaţiilor principale.
Piesa Iui Octavian Goga se înscrie, prin subiectul ei, în cate­
goria operelor dramatice de coloratură istorică. Ne aflăm într'adevăr
«în faţa unei acţiuni ce se desfăşoară în Ardealul suferinţelor milenare
şi tocmai în clipele când urgia stăpânitorilor se prăvălea mai verti­
ginos asupra populaţiei ţărăneşti. Deşi intenţia lui Goga n'a fost de
a ne da un subiect despre atotputernicia şi teroarea maghiară, ci un
episod din vieaţa plină de trudă şi griji a unui sat românesc, anumite
fapte ies la iveală, pentruca ele sunt inerente chiar şi în cadrul atât
de restrâns al satului. In drama lui Goga satul a r d e l e a n a p a r e
cu î n t r e a g a lui coloratură l o c a l ă , cu grijile şi năzuineţele lui,
cu tradiţiile şi o a m e n i i lui, pătrunşi de duhul a d e v ă r u l u i şl
al dreptăţii.
Cu toate că astăzi, prin subiectul ei, această dramă, în virtutea
împrejurărilor, se înscrie în categoria celor istorice, ea are totuşi la
îndemână toate elementele artistice şi tehnice care o fac să fie în
permanentă actualitate. Mai ales în momentele pe cari le străbatem
„Domnul Notar" ar putea declanşa, în cazul unei reprezentări, o
avalanşă de entuziasm, răscolind adânc sufletele îndurerate ale arde-
 ienilor alungaţi, în genere, ale tuturor românilor. Piesa lui öoga tiu
a fost scrisă pentru a urmări vre-un trecător succes de scenă sau de
-presă. Ea este rezultatul unei spovedanii, pe care băiatul popii din
Răşinari, sub povara suferinţelor şi dezamăgirilor îndurate în Ardeal,
a făcut-o fraţilor din ţara liberă. Cine o citeşte astăzi, după trecere
de atâta vreme, simte aceeaşi adâncă emoţie, participă cu aceeaşi
vigoare Ia cele ce s'au petrecut cândva, în Lunca din Câmpia Ar­
dealului şi suferă, cu aceeaşi intensitate sufletească, pentru durerile
celor oprimaţi.
Fiindcă s'a pus mai sus problema apartenenţei piesei Iui Goga,
ţinem să subliniem, cu o legitimă uimire, că în ultima vreme, sub
imperiul unor curente confuze, o serie de oameni, afişează o totală
desconsiderare pentru operele literare ale căror subiecte ar avea ră- j
dăcini în fapte istorice, sau ar fi consecinţa directă a acestora. S'a
luat oarecum o poziţie faţă de astfel de opere, fără a se ţine seamă
de valoarea lor propriu zisă. Astfel, în teatru o serie de lucrări dra­
matice, care, în trecut, s'au bucurat de o faimă unanim recunoscută
şi au fost definitiv consacrate de critică, astăzi sunt date la o parte
ne mai vorbindu-se de ele. Asta nu trebue să însemne, însă, că dacă
ignoranţii şi adepţii unor teorii şi curente confuze afişează o ase­
menea desconsiderare, operele literare şi de teatru, de coloratură
istorică nu au totuşi o valoare artistică.
Anumite epoci pot fi favorabile sau nu operelor de artă. Sunt
unele din ele, cari, după scurgere de secole, abia sunt scoase şi puse
în adevărata lumină a valorii şi importanţei lor. Din potrivă, altele
sunt preţuite mai din timp, pentruca apoi, pentru cine ştie câtă vreme}
să intre în desuetudine.
Mai ales literatură română are o situaţie specială. Epoca delà
1840 la 1900 şi chiar mai încoace a dat o mulţime de opere literare
cu subiecte istorice. Să nu uităm că nuvela românească s'a născut
din istorie. Şi Asachi, şi Negruzzi şi apoi şi Al. Odobescu, au folosit
cronicele pentru încercările lor nuvelistice. In teatru lucrările nu s'au
petrecut decât la fel. „Răzvan şi Vidra" a luat naştere tot pe temeiul
unui tapt sau legendă istorică. Deşi „Domnul Notar" nu este o
piesă pur istorică, ea se împleteşte totuşi cu fapte şi elemente din
istoria de asuprire a Ardealului dinainte de Unire. Ea vrea să fie
mai degrabă o icoană vie a satului ardelean. Şi ea va trăi mai ales
prin această însuşire. „Notarul* lui Goga este o creaţie demnă de
studiat pentru toate timpurile. Aşa cum 1-a plăsmuit, fixându-i dimen­
siunile morale şi sufleteşti, în cadrul satului, Goga a creiat din el
una dintre cele mai izbutite figuri ale dramaturgiei româneşti.
 Bineînţeles că această lucrare dramatică dă mai multă impor­
tanţă fondului şi finalităţii, decât legilor clasice de alcătuire ale tea­
trului. Goga e sclavul ideii pe care o cultivă. Totuşi nici forma la
care se opreşte nu este total lipsită de valoare. Un real bun simţ
artistic se detaşează puternic din construcţia scenei şi arhitectura
integrală a dramei. Goga are simţul dramatizării în chip firesc, re-
eşind din complexitatea lui psihologică. Un temperament artistic
atât de mult şi intens frământat, într'o activitate încontinuu susţinu­
tă de un substrat plin de virtualităţi originale, avea din plin posibi­
litatea de a închipui o acţiune bine integrată şi chibzuit organizată,
cu conflicte dramatice evidente. „Domnul notar" nu este o simplă
alegorie de coloratură patriotică, cum s'a susţinut de către unii cer­
cetători lipsiţi de obiectivitate, ci o lucrare dramatică veritabilă, ca­
re nu se înscrie cu nimic mai prejos decât dramele Iui D e l a v r a n -
c e a şi „Râzvan şi Vidra" a lui Haşdeu. Că ea reflectează şi o
seamă de aspecte patriotice e neîndoelnic, dar din moment ce astfel
de aspecte nu sunt de nimeni excluse din cadrul unei opere de artă,
înseamnă că preţuirea lor trebue condiţionată numai de factorul de
realizare al operei respective şi nu de alte considerente. Dacă Ia
aceste argumente mai adăugăm şi faptul, că drama lui Goga este
primul pas de afirmare al literaturii dramatice ardelene pe scena ro­
mânească, trebue să ţinem seama că ea constitue o piatră de hotar
şi că valoarea ei artistică, raportată la condiţiile de realizare, nu este
lipsită de importanţă. Cu ea Goga-intră, cu curaj şi încredere, pe
sub porţile teatrului românesc, unde a lăsat scrisă una dintre cele
mai frumoase pagini de realizare artistică.
Prota Gaşpar
de Pr. Melentie Şora

Vieaţa culturală a Banatului n'a avut, — în primele trei decade ale

veacului nostru —, o forţă spirituală mai dinamică, o figură mai reprezen­
tativă şi mai complexă, ca şi pe literatul, ziaristul şi luptătorul naţionalist,
care a fost P r o t o p o p u l M i n a i G a ş p a r .
In perspectiva celor 14 ani, — cari se împlinesc în toamna ce se apro­
pie —, delà moartea lui, personalitatea lui se proiectează luminos pe cerul
vieţii noastre.
Pentru rolul pe care 1-a plinit strălucit în vieaţa publică, atât înainte
câţ şi după realizarea visului nostru sfânt de întregire românească, bănă­
ţenii l-au comemorat în cadrul unor serbări aranjate de «Astra Bănăţeană"
şi alte asociaţii culturale-artistice în vara anului curent la B o c ş a M o n ­
t a n ă , unde, cu acest prilej, i s'a ridicat un bust.
Serbarea a fost o unanimă şi spontană manifestaţie culturală, prin
care s'a subliniat sentimentele de preţuire sinceră, de cari s'a bucurat de­
functul în vieaţă şi prin cari s'a cinstit memoria lui. Un sublim gest de ad­
miraţie, venit din partea unei generaţii, care 1-a cunoscut, 1-a apreciat şi
simte golul ce s'a făcut prin pierderea lui, pentru cultura şi spiritualitatea
vieţii bănăţene.
Plămădit, — prin strămoşii lui moţi —, din aluatul spiritual, dospit
în atmosfera pură, de avânt sublim şi curaj, a Munţilor Apuseni şi altoit
în sufletul, îndrăgit de formele estetice şi simţirea nobilă a bănăţenilor,
prin calităţi hărăzite printr'o astfel de moştenire spirituală, era imposibil
să nu se impună atenţiei tuturor încă din tinereţe.
Din acest fond sufletesc, de adâncimi cristaline, au fost inspirate ful­
minantele articole din „Drapelul" tinereţii sale.
Aceste forţe creatoare au dat aripi talentului său şi l-au consacrat
ca pe un literat autentic al Banatului, prin schiţele, nuvelele şi romanele
în cari se reoglindesc frânturi vii de vieaţă bănăţeană.
Vieaţa lui? „un luminos crâmpei" în care s e . sintetizează, ca într'o
oglindă, sbuciumul spre ideal al păturii intelectuale conducătoare de pe tim­
pul lui.
 Remarcat de atenţia şi puterea de observaţie a dascălului său, încă
ile pe băncile şcoalei primare din Gătaia, ca element forte, nu se desminte
nici în decursul studiilor secundare, pe cari le face la liceele din Timişoara,
Becicherec şi Beiuş şi cu atât mai puţin în timpul pregătirii sale pentru
cariera preoţească la,Institutul de Teologie din Caransebeş, unde îşi ter­
mină studiile în primăvara anului 1903. .
In toamna aceluiaşi an, tânărul absolvent de teologie este ales ca dia­
con al bisericii din Lugoj.
Sufletul înaripat şi sensibil al lui Mihai Gaşpar n'a încăput însă în-
tr'un modest rol de diacon. El cerea cadre largi de manifestaţie. Şi Lugojul
iui Branişce a avut pentru el o catedră de înalt prestigiu şi larg rol social
în ziarul „Drapelul", în a cărui redacţie a intrat în calitate de colaborator
intern.
Că ce a însemnat Mihai Gaşpar, nu numai pentru Lugoj, ci pentru în­
treaga vieaţă românească de dincoace de Carpati delà 1903 şi până la ple­
carea sa, ca protopop în Bocşa, o vădeşte eclatant ziarul, pe care ii redac­
ta şi în paginile căruia a pulsat inima sa şi a sclipit gândul său în scân­
teieri de fulger.
Pe când devine vacant scaunul de protopop al Bocşei Montane, nume­
l e părintelui diacon Gaşpar din Lugoj era consacrat.
Miruit de cer cu darul de a scrie şi dotat şi cu râvna nobilă de a
cultiva acest binecuvântat „talent" şi mai ales cunoscut ca un luminat şi
devotat preoţiei, era ceva firesc, ca întreaga atenţie a bănăţenilor să se fixe­
ze cu o emoţionantă unanimitate asupra lui.
Aşa urcă, încunjurat de simpatii şi în aureola unei reputaţii de literat
şi ziarist, diaconul Gaşpar la anul 1911 în postul de protopop al Bocşei
Montane.
De o înfăţişare blajină, cuceritoare şi de o nobleţă înnăscută, tânărul
protopop a avut darul să-şi apropie şi să cultive simpatiile în prietenii sin«
cere, şi să şi-le menţină, ca o probă a aleselor sale însuşiri pastorale şi a
tirii sale de o fineţă aristocratică.
El n'a căutat autoritatea în distanţare — aşa cum în general se obiş-
nueste — ci a ţinut să fie aproape de toţi. Aşa a devenit el printr'o caldă
apropiere de cei din jurul Iui: „ P r o t a G a ş p a r " , apropiere care nu 1-a
stingherit şi care n'a micşorat cu nimic autoritatea de care s'a bucurat
totdeauna.
Multe sperante s'au aninat de prota Gaşpar şi el pe toate s'a nizuit
să le plinească şi să sfinţească locul. N'a fost manifestaţie culturală sau
socială românească din Bocşa şi jur să nu le fi iniţiat şi patronat şi n'a
tost vreo mişcare de interes general românesc din Banat, la care să nu fi
luat parte activă.
 El a reprezentat — cum era şi firesc — în momentele decisive ale
frământărilor delà cotitura epocală a vremii sale, în toate corporaţiunile
vieţii publice până la parlament, interesele bisericeşti, culturale şi naţionale
ale regiunii Bocşa-Montană.
Nu numai prin talentul său şi farmecul verbului ci şi prin vocaţiunea
lui de preot, — având ataşamentul integral al ponorului credincios, —
„Prota Gaşpar" a trăit, în cea mai. înaltă concepţie a cuvântului, rolul de
conducător.
Mulţi confundă şi reduc rolul unui preot şi adesea şi al unui protopop
chiar, la serviciile religioase, pe cari le oficiază în sfintele biserici.
Cei ce pot distinge, de dincolo de aceste servicii — ele în sine de o
înaltă valoare sfinţitoare, — preoţia lucrătoare pe teren pastoral, şi rolul
ei de luminare, întărire, mobilare, înălţare $i orientare spre culmi de idea­
luri etice şt naţionale, de abia aceştia pot aprecia la justa ei valoare mi­
siunea preoţească, biserica şi pe slujitorii ei. Şi »prota Gaşpar" a fost
apreciat.
Un preot plămădit din aluatul celui mai curat idealism etic, estetic şi
naţional, putea oare să nu-şi probeze calităţile superioare prin vreo
jertfă ?
Mihai Gaşpar a fost un ilustru reprezentant al Bisericii, al preoţimii.
Atât creaţia lui literară, plină de roade ale talentului său cât şi lupta, plină
de frământări ale ziaristului şi luptătorului pentru Biserică şi Neam nu sunt
decât revărsări ale marelui său suflet de preot.
Din strălucirea de aureolă, ce-i înconjoară memoria binecuvântată,
se revărsă raze şi peste Biserică şi chiar peste slujitorii ei.
Pentru Biserica Neamului, care a putut număra în rândul preoţilor ei
valori intelectuale, suflete atât de alese şi sensibile, forţe creatoare cum a
fost „ p r o t a G a ş p a r " nu poate fi decât o mândrie şi o probă evidentă
de nivelul urcat, la care se află vieaţa spirituală şi pastorală a Bisericii.
In faţa memoriei lui se pleacă azi, pline de pietate, gândurile noastre^
 Literatură

N. Necrasov (1822—1877)

Inimă de mamă
Gândind la cei jertfiţi în lapte,
La tot prăpădul din războiu,
Eu nu deplâng soţii, prieteni,
Eu nu-i deplâng nici pe Eroi.

Prieten pe prieten uită,

Soţia un alt soţ găseşte,
Ci numai undeva un suflet
Până la groapă se gândeşte
La cel ce a căzut în luptă.

Intre făţărnicia noastră

Si între searbede cuvinte,
Aflat-am singurele lacrimi,
Pe lumea asta, dragi şi sfinte:
Sunt lacrimile bietei mame . . .

Ea pe feciorul mort în luptă

Nu-l poate'n niciun fel uita,
Cum salcia pletoasă creanga
Nu şi-o mai poate ridica . . .

Versiune din ruseşte

de P i n t e n Constantinescu
 Caprele şi bolovanul cel de sare
sau
Vâslnşu şi stânca cu farul de pe ea
(fabulă)

Prof. Augustin C o s m a

Aţi văzut mulţimea caprelor, cari ling, — care pe unde

apucă, — bolovanul cel de sare!?
Pentru capre, e natural să lingă ; iar pentru bolovanul
de sare, — să scadă.
Caprele sunt doar capre: mirosul şi gustul sării
le atrage, iar Unsul e rostul şi folosul vieţii lor: dacă-i
capră, să lingă sare ! Iar sarea e sare : legea firii ei o
face să se topească, să scadă, în contact cu căldura
şi umezeala limbii ce o atinge.
Nenatural ar fi, dacă caprele ar linge bolovanul cu
conştiinţa că nu se topeşte, ori dac 'ar sugera bolovanului:
să se lase lins şi convins că, plăcerea gâdilitului limbii, —
care-l scarpină lingându-l, — nu-i scade volumul, nici
valoarea, — dimpotrivă i-o creşte.
Fiinţele cu o astfel de conştiinţă, dacă vor fi existând
pe vreo altă planetă, — e natural să nu mai fie capre,
chiar dacă întâmplător or avea barbă.
Iar bolovanul, care s'ar lăsa lins de asemenea fiinţe,
n'ar putea să fie nici din sare, nici din vreun alt material,
care se topeşte la contactul cu umezeala limbii, — lacomă
de tot ce poate trece, topit, în stomac.
Numai astfel ar putea, bolovanul, să nu se topească,
— nedispărând conţinutul lui, încetul cu încetul, în. stomacul
celor ce se fac tari să-l asigure: că ei singuri se consti­
tue unicii lui vajnici apărători: lingându-l, — când e
de sarei
Spunându-i bolovanului, — tocmai pentru a menţine,
numai pentru ei, întreaga dulceaţă a gustului ce li-l procură
Unsul: — că cei ce nu-l ling, sunt duşmanii măririi lui.
Pretinşii duşmani nu-l ling: tocmai ca să nu scadă;
dar „apărătorii" lui îi spun că aceştia îi sunt duşmani şi
fiindcă i se închină cu limba 'ngură, ceeace se cheamă,
pe limba oamenilor: tăcând.
lat dacă şi deschid gura, spre a-şi mişca limba;
limba nu le e unealtă de-a dobândi, prin mişcarea ei
repeţită, plăceri topite în simţuri prin contact de căldură
şi umezeală, — al căror nume şi căprele-l ştiu şi-l cunosc
şi cei ce-l simt; ci instrument le e limba, ce se izbeşte
cadenţat pentru a da glas metalului din care e construit
sufletul: ca să sune dăpartărilor, dacă nu preamărirea bolo­
vanului, cel puţin realitatea existenţei lui în forma şi mă­
rimea, în care a fost creat, întărind, în cei cari-i ascultă,
tocmai credinţa că bolovanul nu e de sare.
Nici scos din adâncimile întunecimilor pământului, de
ocnaşi, ca să servească caprelor de putinţă: „să aibă după
ce bea apă" — multă... ca să dea lapte din belşug, oii
de-a le îndestuli plăcerea gustului nesăturat! Şi pe care
caprele-l ling —, când e de sare, — tocmai ca bolovanul
să poată scădea :
. . . Ca să scoată la lumina zilei, alţi ocnaşi, pentru
plăcerea limbii, alt bolovan, pentru gustul Unsului altor
capre, — veşnic capre, în jurul bolovanului de sare!"
E atât de natural! Caprele, capre se cade să fie şi
să rămâie: cu limbă, coarne şi cu barbă. Şi pentru ca să
se asemene celui ce e desemnat, de fantezia îngrozită a
celor buni, tot cu coarne şi cu barbă; limba de foc a căruia
topeşte totul, pentru mustul ce nutreşte plăcerea limbii ne­
săturate.
Dar tot atât de natural e, să se schimbe situaţia şi
cii bolovanul, şi cu caprele, când bolovanul e stâncă, iar
stânca granit.
Caprele, cari or fi doar capre, nici rìar încerca să-l
lingă!
 Căci limba ce-ar încerca să topească, în umezeala
Unsului, tăria granitului, — ce nu-i bolovan de sare pentru
capre, — s'ar dovedi prea slabă, ca să împletească — din
musiul ce nu-i curge 'n gură cântec de mărire stâncii de
granit, — bucuros păgubaşă de cântecul ei.
Ci urletele de durere ale limbilor, însângerate de ruşi­
nea încercării, ar cânta şi ele, bocindu-se, mărire tăriei
şi solidităţii stâncii de granit: spre bucuria şi mângâierea
celor ce se cer apăraţi, la adăpostul ei, de valorile năpraz-
nice ale urii şi lăcomiei, — în mijlocul talazurilor neputin­
cioase ale cărora stă neclintită: stânca de granit.
Pentru ca să se ştie că Dumnezeu, în nesfârşita lui
bunătate, când a lăsat să fie capre, le-a făcut şi bolovan
de sare.
Dar, când înţelepciunea Lui i-a sortit pe bărbaţi: vâs­
laşi neînfricaţi pe furtunoasa mare a vieţii — le-a scos,
din imensitatea valurilor, neclintitele stânci ale tăriei; de­
asupra cărora: Faruri de lumină a lăsat să se înalţe; ca
spre lumina Farului să se 'ndrepte toţi cei ce vreau să
afle drumul cel bun,.pentru a scoate teferi, — corabia şi
poporul de pe ea, la limanul mântuirii lor.
 Documente inedite

Stări bisericeşti
bănăţene la 1849
de Ed. I. Găvânescu
Intre actele ce se păstrează în arhiva Consistorului din Arad, referi­
toare la revoluţia din anii 1848 şi 1849, am găsit câteva care interesează şi
istoria bisericească a Banatului. Le reproducem mai jos, în speranţa că ele
vor proecta unele lumini noi asupra acestei epoci de uriaşe frământări şi
de atâtea speranţe, în lupta noastră pentru emanciparea politică şi biseri­
cească devsub jugul altora.
Primul act provine delà Ignatie Vuia, fost profesor de teologie şi
paroh al Lugojului, ales ca administrator al Diecezii Caransebeş—Vârşeţ,
la adunarea naţională delà Lugoj, din 27 Iunie 1848,') împotriva episcopului
2
Ştefan Popovici, român de origine, din Ciacova, ) însă suspectat pentru
sentimentele sale. Actul acesta precizează, între altele, că, până la instalarea
s
sa, de scurtă durata, de altfel, la Vârşeţ, la 30 Iulie 1849, ) Ignatie Vuia îşi
avu reşedinţa la Oraviţa—Montană, unde funcţiona şi un consistoriu n o u )

format din elemente româneşti. In criza mare de preoţi ce se produse prin

băjenirea acestora, Aradul rămase singura eparhie românească din aceste
Părţi ungurene, păstorită de un vlădică român, ca Gherasim Raţ, unde se
sfinţiră preoţi şi pentru parohiile bănăţene. Intr'adevăr, într'un alt act din
acest an 1949, se vorbeşte despre această dieceză care e unica, românească,
4
la un milion de Români din Ungaria. ) La începutul veacului al XIX, în
lipsa unui episcop ortodox al Transilvaniei, aici se sfinţiseră preoţi şi
') Dr. Gh. Popovici, Istoria Românilor bănăţeni, Lugoj 1904, p. 365.
!
) lb d., p. 370.
a
) Ibid., p. 376.
*) „Peste un milion de Români neuniţi, in Ungaria, au numai un episcoa
românesc, numai o s. biserică catedrală românească, — la Arad". Se cerea, dar,
resfinţirea acestei catedrale, 'transformată in închisoare pentru rebelii prinşi, în
August 1849. Actul e semnat şi de Vincenţiu Babeş, la 10 Sept. 1849. Episcopul
Gherasim Raţ fixa acest act ritual pentru data de 16 Sept., ce urma să fie săvârşit
de protopopul Aradului, Ion Raţ. Fase, sub nr. 88/1849 din arhiva Consistorului
arădan.
pentru Ardeal înainte de numirea lui Vasile Moga. Astfel, la 1804, episcopul
5
Pavel Avacumovici delà Arad hirotonise 40 de preoţi pentru Ardeal. ) Tot
delà Arad se trimitea şi Sf. Mir, cerându-se în schimb delà Sibiu, ca boni­
ficaţie, o pereche de cai buni, pe care Consistorul sibian se văita că nu-i
6
poate găsi după pofta vlădicii Pavel. ) Nu era, aşa dar, neobişnuit ca să fie
sfinţiţi la Arad preoţi şi pentru Banat, episcopii St. Popovici delà Vârşeţ şi
7
Panteiimon Jivcovici delà Timişoara fiind demişi de mitropolitul Raiacici. )
După aceste lămuriri, dăm cuvântul lui Ignatie Vuia:

„înalt Preasfinţite Domnule Episcope, Arhipăstoriule Mie preaîndurate !

De vreme ce partea cea mai mare a presviterilor din Districtul Bisericii-
Albe şi a Vărşeţalai, dimpreună cu protopresviterii lor, părăsind turma şi biserica,
în ţinuturi streine, la neprietenii patriei şi a libertăţii noastre fugiră, ca, în vii-
toriu, poporul-nostru cel drept măritoriu, dimpreună cu Sfântul Oltariu, de hrana,
învăţătura şi slujirea sfântă deiască lipsiţi să nu rămână, cinstitul eparhialnlc
Consistorium, în şedinţa sa dto 25 Iunie a. c. în Oraviţa-Montană, sub presidiul
mieu ţinută, de bine au aflat, precum din estractul protocolului sesional, aici sub
"/. alăturat*) mai pre larg se poate vedea : Diaconului Marghitei, loan Ioanovici,.
cel ce 10 ani bisericii şi oltarlului cu cea mai mare acurateţa servi, văiuvită pa­
rohie a Caitaşovii, iară diaconului Maţeiu Balica din Racaşdia, administraţia pa­
rohiei Langófeldului, a le răndui.
In urmarea aşăzării acestii consistoriale, ofiţios şi totdeodată prea cuviincios
şi umilit prin aceasta pre înalt Preasfinţia la a Te ruga îndrăznesc, ca, după
puterea şi darul de Sus, preste Măria Ta pogorît, pre sus-numiţii diaconi, în pres-
viteri, de carii de astă dată în mare lipsă biserica şi oltariul, mai vârtos în păr­
ţile mărginene se află, pre lângă depunerea legiuitelor tacse după modul legiuit
şi îndătinat a'i sfinţi şi despre efectuata sfinţire mie încunoscinţare printr'înşii a
trimite să vă înduraţi.
Intru altele, pre lângă sărutarea sfintei arhipăstoreşti drepte, cu cea mai
înaltă cinstire, graţiei şi favorului Măriei Tale recomăndându-mă, rămân în Ora­
viţa-Montană, în 26-a Iunie v. 849.
Al Măriei Tale
prea umilit serv,
Ignatie Vuia
a' Dieţezii Caransebeşo-Vârşeţului
Administrator.*)"
5
) Matei Voileanu, Icoane din vieaţa Bisericii. Anul 1804 Sibiu, 1926, p. 11.
Şi la sfârşitul v. XVIII, se sfinţeau preoţi Ia Arad pentru Ardeal. Cf. M. Voileanu,
Momente din vieaţa bisericească a Românilor ortodocşi, Sibiu, 1902, p. 57.
6
) M. Voileanu, Icoane, p. 14.
7
) Pentru ep. Pant. Jivcovici, cf. Gh. Ciuhandu,- Episcopii Samuil Vulcan ş t
Gherasim Raţ, Arad, 1935, p. 361.
8
) Lipseşte însă din arhivă.
9
) Fase, sub Nr. 87/1849, în arhiva Cons, arădan.
 Al doilea act emană delà protopopul Lipovei, Dimitrie Petrovici-
Stoichescu, ales administrator al Diecezii Timişoarei in aceeaşi adunare dia
27 Iunie 1848. Dimitrie Stoicbescu este o frumoasă figură de luptător n a ­
ţional pentru emanciparea noastră bisericească şi şcolară de sub stăpânirea
apăsătoare a ierarhiei sârbeşti. Născut la Belinţ, el fusese mai întâi paroh­
ia Ianova, apoi protopop la Ciacova şi Lipova. Câteva dintre memoriile lui
pentru cauza naţională au fost publicate în revista Analele Banatului, din
1931. După innăbuşirea revoluţiei pârît de episcopul sârb Pantelimon Jivco-
vici, Dimitrie Stoichescu fu închis împreună cu alţi 25 de preoţi naţionalişti,
.în cazematele cetăţii Timişoara, în toamna lui 1849. At. M. Marienescu r e ­
produce un fragment dintr'o poesie populari a vremii, în care se aminteşte
de acest eveniment:

„In Timişoara, 'n cazemat

Clerul român s'a arestat
Prin Jivcovici Pantelimon
10
Episcopii', sârbescul Domn". )

Scrisoarea administratorului Dimitrie Stoichescu e adresată episco*

pului Gherasim Raţ, în legătură cu fostul preot delà Cenad Drăgan Ştefan,
trecut într'o vreme la uniţi. Încercarea de prozelitism catolic nu prinse însă
teren aici, căci, în 1848, credincioşii reveniseră la ortodoxie.

^Domnului Episcop greco-răsăriten al Dieţezii Aradului,

Raţ Gherasim.

Preotul din Geanadul-Mic, în comitatul-Ceanadului, Drăgan Ştefan, au dat

rugare la Comitetul varmeghiei Torontal, ca să fie primit de paroh în Raţ-Ceanad
din Dieţeza Timişorii ; Comitetul au trimis rugarea lui cu recomendaţia, domnului
Comisar de cârmă Hertelendy, iar acesta au îndreptat aceeaşi rugare cătră Mi­
nistru Cultului, cu osăbită iarăşi recomendaţie, că adecă acest preot foarte zelos
părtinitoriu patriei, în timpul războiului de acum, s'au arătat. Domnul Ministru al
Cultului trimisă mie rugarea preotului acestuia, dimpreună cu toate sus atinsăle
recomendaţii, poftind ca eu rugarea acestui mult meritat pentru patrie preot, fără,
întârziere să o îndeplinesc.
Eu nu grăbesc aceasta ministerială rânduială a o împlini, până când nu
mă voiu încredinţa despre purtarea sus zisului preot şi despre vina lui, pentru
carea au fost lipsit de parohie. Şi, din cauza acesta, alerg cătră Măria Ta, rugând
ca înştiinţându- Vă mai întâia delà d. protopresviter, în al căruea district Ceanadul-

i n
) At. M. Marienescu, Vieaţa şi operele lui Petru Maior. Analele Acad. Rom.
B u c , 1883, p. 90, nota 72.
Mic să află, să bine voieştt mie a împărtăşi ce caracter, ce purtare au avut zisul
preot, fost-au neclătit în credinţă şi din ce cauză iaste dansul îndepărtat delà ser­
virea parohiei Ceanadului-Mk.
Dat din Lipova, 9/21 Iunie 849.
Stoichescu Dirnitrie
Administ. Dieţezii Timişorii"

In răspunsul său, episcopul Gherasim Raţ dă aceste relaţii despre

Drăgan Ştefan : „In anul 1847, când greco-catolicii, spre tragerea în partea
sa a credincioşilor nostri, toate mijloacele le întrebuinţa, numitul preot,
care al tm in tre zelos servitoriu Bisericii noastre, de folosuri lumeşti delà
Uniţi promise, amăgindu-se, dimpreună cu poporenii săi, asemenea amăgiţi
la religiunea greco-catolică a trecut, însă, nu după îndelungat timp, cunos­
când rătăcirea sa şi voind Bisericii noastre iarăşi credincios a fi şi acestiaşi
a servi, după ce dimpreună cu poporenii săi, la religiunea noastră, în mod
legiuit s'a retors, înaintea mea, pentru luarea sa in statul preoţesc s'a ru­
gat, pre carele, după ce jurământul credinţii 1-a depus, în numărul preoţilor
nostri l-am şi primit şi, ca în cazul de lipsă, slujbe preoţeşti împlini să
poată, arhipăstorească binecuvântare i-am dat".")
Această revenire la vechea credinţă se constată şi din scrisoarea fos­
tului învăţător ortodox delà Cenad, Simion Andron, care rămăsese fără de
post, „pentru statornicia-mi în strămoşasca Lege", după cum scrie însuşi,
când biserica şi şcoala fuseseră luate de Uniţi. Insă, la 18 August 1848, el
îşi reclamase locul avut mai înainte, după reîntoarcerea credincioşilor la
ortodoxie.")
Scrisorile celor doi administratori diecezani arată, în sfârşit, că, în
-decursul turburărilor din anii 1848 şi 1849, Biserica bănăţeană era orientată,
pentru necesităţi canonice, spre Arad, unde păstoria un episcop român. Aici
se ţinuse, de-altfel, şi acel Sinod delà Chişinău, interesând, de fapt, întreaga
graniţă apuseană a românismului, prin reformele bisericeşti şi şcolare ce
s e proiectaseră în şedinţele ce au avut loc şi unde participaseră reprezen­
tanţi de seamă ai Românilor bihoreni şi crişeni. Nu e vremea, astăzi, de a
stărui mai mult asupra acestui sinod. Figura protopopului Dim. Stoichescu
ar merita insă un studiu mai întins.

") Fase, sub Nr. 82/1849, în arhiva Cons, arădan.

»») Concept datat din Cuvin, la 10 Iunie 1849. Ibid.
13
) Către directorul şcolar districtual Dim. Constantini. In arhiva acestuia
delà biblioteca Palatului Cultural din Arad.
 Popasuri în Banat

„ Astra Bănăţeană"
şi satul
de Grigore Bugarin

Am fost la adunarea generală a „Astrei Bănăţene" din anul

acesta şi am avut bucuria să văd cât de adânc a pătruns această
asociaţie de cultură în mediul rural bănăţean.
La Bocşa Română în jurul bustului unui scriitor mare, dat d&
Banat neamului românesc, Prota Mihai Gaşpar, s'au adunat mii dfr
ţărani astrişti din toate unghiurile Banatului, dar mai ales plugarii
cu înfăţişarea mândră de pe valea Bârzavei, a Pogăniciului, a Cara-'
şului, în porturile lor străvechi. Am avut, în faţa ochilor, un tablou
etnografic viu cu tot specificul local şi mi-am dat seama odată mat,
mult în această superbă înmănunchiere de port naţional, câ"t de bo­
gat este Banatul în valori artistice şi cât este de conservativ totodată.
Dacă s'a observat, pe alocurea, tendinţe de falsificare a patrimoniului,
spiritual rural, în ceeace priveşte estetica portului naţional, pe Care
s'a căutat să se altoiască influenţe venite din oraş, fără nici un gust,
aceasta nu înseamnă că fondul sufletesc al ţăranului bănăţean este-
stricat, ci că nu găsim la o răscruce importantă în evoluţia vieţii
rurale.
Tendinţa de urbanizare a satului bănăţean nu trebuie s'o pri­
vim ca pe un act denivelator de valori autohtone. E firesc ca ţăranul
căruia îi place să locuiască în case mari, cu ferestre largi, cu parchet,,
curte betonată ori pavată cu lespezi simetrice de piatră sau cărămidă
arsă, acelaşi ţăran căruia îi place să aibă grajdiuri din piatră, ten-
cuite şi văruite cel puţin de două ori pe an, ale cărui vite sunt co­
tate pe piaţa internaţională ca un produs excelent; ţăranul bănăţean,
preocupat de agricultură într'un mod cu totul deosebit, posesor al
unei biolioteci de ştiinţă agricolă; el care adesea zootehnizează agri­
cultura; plugarul nostru care în unele părţi ale câmpiei, după ce a
terminat liceul s'a întors la moşia părinţilor săi, pe careno lucrează.
după concepţia agricolă modernă; ţăranul bănăţean care este creator
•de poesie cultă, e compozitor, e dirijor de cor şi de fanfară; ţăranul
din regiunea ţării în care cultul pentru artă este atât de desvoltat
încât s'a simţit nevoia constituirii unei asociaţii generale de coruri
^i fanfare, — e firesc ça acest ţăran să tindă spre „civilizaţie" şi în
ceeace priveşte portul naţional. — Ceeace remarcăm la ţăranul bă­
năţean, în contrast cu ţăranul din alte părţi ale ţării, unde portul
naţional a dispărut, deşi vieaţa rurală se scurge rudimentar, este
tendinţa lui de a stiliza portul naţional pe coordonate urbane, nu de
a-1 înlocui.
Fâpţul în sine nu-i o treabă bună, fără îndoială, pentrucă artista
anonirriă, ţăranca, se sbate în nedumerire, se ripiseşte în mediocritate,
— devine, vorba bătrânilor, nici cal nici măgar, atunci când marea
tradiţie a artei ţărăneşti o cere să stea aplecată peste ghergheful
armonioaselor colori şi a maestrelor motive.
Aici lipseşte, în cazul de faţă, un singur lucru: îndrumarea...
In programul de activitate al „Astrei B ă n ă ţ e n e " întâlnim
preocuparea nobilă de a abate satul românesc în albia specificului
său, fără a-1 retrograda. Ş c o l i l e ţărăneşti a l e „Astrei" sunt astăzi
adevărate oaze de lumină pentru îndrumarea satelor pe căile adevă­
rurilor permanente ale lor. Cercurile culturale ale „Astrei Bănăţene"
sunt aşişderea sâmburi sănătoşi ai spiritului românesc, cîire creşte
îndrumat, zi de zi, de factori componenţi ai acestei merituoase or­
ganizaţii culturale.
La Bocşa-Română am văzut nuanţele fine ale specificului local
în dans, cântec şi port. Putem împărţi Banatul şi din acest punct de
vedere, în cele două categorii mari: oameni delà şes şi oameni delà
munte. Aceste împărţiri se subdivid şi ele: oamenii delà munte pe
zone trasate în lungul văilor, iar oamenii delà şes în ariile iocalis-
mului creator cu centrul în jurul unui sat care deţine întâietate prin
poziţia sa geografica şi economică, pricini din care s'a desvoltat şi
pe plan cultural (cazul Comloşului Bănăţean).
Ţăranii întâlniţi la Bocşa-Română se disting în aceste grupuri.
La rândul lor, grupurile se subîmpart în specificul local al satelor.
După felul cum e încinsă cămaşa, după armonia coloritului chilimu­
rilor, după ciucurii opregelor, după felul cum e înfăşurată obeala pe
picior, recunoşti care e dintr'un sat şi care e dintr'altul. Atâtea va­
rietăţi de forme numai un popor cu simţ artistic deosebit de des­
voltat le-a putut creia. (In satul meu natal pot distinge specific local
pe „troianuri" — străzi).
 S e r b ă r i l e „Astrei Bănăţene", prilejuite de adunarea generală
a anului 1943, s'au desfăşurat într'un cadru natural seducător. Poiana
Bocşei-Române, străjuită de dealuri împădurite, s'a umplut de mulţimea
albă a ţăranilor. Dansul lor, cântecul lor şi îmbrăcămintea mi-au su­
gerat gândul măreţelor sărbători geto-dace. Prea multă vechime în
aceste manifestări, prea deosebite de lumea cunoscută azi, ca să nu
1ie reminescenţele unei civilizaţii străvechi.
O cultură atunci este închegată, când elementele de artă care
o compun s'au desăvârşit într'un stil unitar. Am urmărit la Bocşa-
Română manifestarea artistică a ţăranilor bănăţeni ca muzică, port
şi dans. Intre împletirea melodică a figurilor coreografice, între sprin­
teneala săltăreaţă a melodiei de joc, între armonia de colori a cusă­
turilor de pe ii şi poale şi între legănarea superbă a trupului în
brâurile, măzăricile, de-dolurile, ardelenele, acestor ţărani, eu am
^ărit unul şi acelaşi stil.
Nu mai este nici o taină sufletul poporului român. El se înfă­
ţişează astăzi luminos, continuatorul culturii strămoşeşti geto-dace.
La mine în sat am vorbit de mult cu Moşu-Vâşci, păzitorul de capre,
— Dumnezeu să-l ierte — o copilărie întreagă.
Odată, într'o vară, când/soarele se ducea pe nesimţite spre chin­
die, sub merii din marginea satului, „brâul" se legăna uşor, într'o
coardă rotundă de ciupagare albe şi staturi svelte. La marginea ve­
trei de joc, noi copiii bâţâiam cum ştiam, ca să nu ne lăsăm mai
prejos de flăcăi. Nu zadarnic ne-am încununat pălăriile cu fire de
măierana, cu busuioc, cu persicei, cătănioare, mă rog, o grădină de
pălărie. Moşu-Vâsci a dat drumul caprelor prin nişte tufe pe deal
încolo şi pâcăind din luleaua sa veşnic fără tutun, privea la lume
proptit în bâtă. Era prietenul copiilor, ortacii lui delà capre. Dumi­
neca ne lăsa să sburdăm în voe prin sat, pe la joc şi pe la scaldă,
iar peste săptămână noi îl lăsam să doarmă cât vroia.
— «Vezi cât de frumos şi de rotund se poartă brâul? Şi zodiile
merg tot aşa",., mi-a spus în Dumineca aceea Moşu-Vâsci.
El cunoştea credinţa de care mi-am dat seama mult mai târziu.
Întreaga armonie universală are acest mers al liniei curbe, în eter­
nitatea sa. ,
La rugăciunile lor, geto-dacii vor fi dansat, în jurul templului-
peşteră, aceste brâuri, pentru preamărirea lui Zamolxis.
lntâlnindu-le la Bocşa-Română din prilejul grandioasei sărbă­
tori naţionale a „Astrei Bănăţene", mi-am amintit de revelaţia făcută
copilăriei mele.
 Cu adevărat, adunarea generală a „Astrei Bănăţene" în cadrul
solemn în care s'a desfăşurat, a fost reeditarea impresionantă a unor
timpuri străvechi, perpetuate peste milenii de spiritualitatea autoh­
tonă a românilor bănăţeni.
Conducătorii, cercurilor culturale, preoţii şi învăţătorii, în frunte
cu Prinţul Bisericii noastre drept măritoare P. S. S. Vasile şi cu d-l
inspector general şef al învăţământului din regiunea Timişoarei, S a ­
bin Evuţian, preşedintele „Astrei Bănăţene", au străbătut în adâncu­
rile culturii româneşti autentice şi au scos de-acolo frumuseţile în­
făţişate la adunarea generală a acestui an. Din felul cum au fost or­
ganizate sărbările „Astrei Bănăţene", s'a învederat clar şi tendinţele-
acestei asociaţii, între care, promovarea şi îndrumarea culturii autoh^
tone, ocupă locul cel dintâiu.

••-ceso.
însemnări, note
Cărţi
Editura „Cercului Bănăţenilor" din Pe temeiul cercetărilor proprii şî ale
Bucureşti. Prin 1941 a luat fiinţă „Cer­ multor prea cunoscuţi cercetători ai
cul Bănăţenilor" din Bucureşti. Acţiu­ folklorului muzical bănăţean, profeso­
nea a fost dusă la bun sfârşit din ini­ rul de muzică Tiberiu Alexandru î n ­
ţiativa unor oameni cu suflet care, tocmeşte o judicioasă şi pricepută dare
stabiliţi cu rosturile de vieaţă în Ca­ de seamă de caracterizare a uneia din>
pitală, nu şi-au uitat patria mai mică, cele mai caracteristice 'manifestări fol-
Banatul acesta care le-a legănat anii kloristice din Banat : muzica, ajungând
copilăriei. la concluzia că pe baza unor „particu­
S'au legat să contribue din răsputeri larităţi stilistice cari deosebesc muzica
la strălucirea provinciei lor şi s'au ţi­ Banatului de a celorlalte ţinuturi ro­
nut de legământ. mâneşti într'o măsură destul de mare"
„Săptămâna bănăţeană", organizată se poate vorbi despre un „dialect mu­
astă primăvară în Capitală, a fost o- zical bănăţean".
pera lor. Nr. 3. Petru Nemoianu: Limba
Au de gând să editeze o revistă în Românească (Părerea unuia care n'a
Bucureşti, dar până atunci au realizat învăţat la şcoala româneasca), 46 pag.
o Editură în care, pân' acum, au apă­ Cuprinde câteva articole privitoare
rut şase volume. la limba românească: — Fără gra­
Nr. 1. — Rostul Bănăţenilor în matică românească, — Simţul lim­
Bucureşti — cuprinde o serie de d o ­ bii, — Limba franco-română, — Lim­
cumente referitoare la necesitatea în­ ba osmană, — Lupta pentru limbă,
fiinţării „Cercului Bănăţenilor în Capi­ —' Bătălia prânzului, — Cultura şi
tală", precum şi programul de activitate limbile străine, — înapoi la ogorul
votat în Adunarea Generală din 26 şi la limba românească, — Nazali­
Aprilie 1942. zarea (fonfăiala), — Slavonisme şi
Nr. 2. Tiberiu Alexandru : Muzica latinisme, — Limbi moarte.
populară bănăţeană, Notă monogra­ Cu bunul simţ care-1 caracterizează
fică, 81 pag. şi cu o notă -de umor pe care i l-am
recunoscut şi în alte lucrări, d-1 Petru
Nemoianu înfăţişează câteva probleme
de limbă, alăturându-se acelora, puţini
la număr, cari, în stâlcirea limbii ro­
mâneşti, văd — cum e şi firesc — o
stricare a vieţii noastre sufleteşti.
Recomandăm cu insistenţă broşura
d-lui Nemoianu, pentrucă cetirea ei va
fi, pentru mulţi folositoare.
Nr. 4. Dumitru Imbrescu: Popa­
suri bănăţene, 84 pag.
Sunt adunate cinci conferinţe ţinute
la Radio: — Istoricul Doctor Ion
Sârbu, — Aşezări bănăţene, — O
nedeie bănăţeană, — Vieaţa pasto­
rală a Banatului, — Munţii Bana­
tului — şi un studiu publicat în re­
viste „Sociologia Românească" nr.
1 — 1938: Crăciunul în colinde.
Intre tinerii bănăţeni cari s'au ma­
nifestat serios în ale scrisului, în ulti­
mii zece ani, D. Imbrescu şi-a cuce­
rit un loc de frunte. Preocupările cele
mai dragi i-au fost acelea care se lea­
gă de vieaţa românismului din Banat.
Aceasta s e vede din toată activitatea
d-sale manifestată în diferite publica-
^ţiuni periodice sau la microfonul p o s ­
tului nostru de radio.
„Popasuri bănăţene" apărute în
Editura „Cercului Bănăţenilor din Bu­
cureşti" este o carte care mărturiseşte
o cuprinzătoare dragoste pentru Banat
şi o temeinică înţelegere şi cunoaştere
a diferitelor aspecte ale vieţii româ­
neşti de aici, în ceeace are mai carac­
teristic.
Recomandăm această carte fiindcă
este o desfătare pentru cetitor şi, pe
noi bănăţenii, ne învaţă să preţuim
ceeace este al nostru.
Nr. 5. Ion Matei: Traian Lalescu,
29 pag.
La 6 Dec. 1942 „Cercul Bănăţenilor
din Bucureşti" a comemorat pe acela
care a fost Profesorul universitar
Traian Lalescu.
D. I. Matei, în cuvântarea pe care
a ţinut-o atunci şi pe care ne-o pre­
zintă acum, a aruncat o omenească şi
luminoasă consideraţie asupra vieţii
acestui mare român bănăţean care, du­
pă unire şi până la moarte, timp de
două decenii a câştigat supremaţie în
vieaţa publică românească, aşa precum
îşi câştigase mare prestigiu de savant
european, în domeniul ştiinţei pe care
a profesat-o la universitatea din Bu­
cureşti.
Politehnica din Timişoara este o
creaţie a lui. Bustul.care străjuieşte la
intrarea din Bulevardul Mihai Viteazul
ne aminteşte mereu de această mare
faptă a lui Lalescu, fiindcă el a înţe­
les rolul însemnat pe care o înaltă in­
stituţie de cultură îl va avea pentru
aşezarea prestigiului vieţii româneşti
din Banat.
De aceea Traian Lalescu rămâne
o mândrie a bănăţenilor, iar numele
lui este amintit totdeauna cu o recu­
noscătoare pietate.
Nr. 6. Gabriel Ţepelea: Plugarii
condeieri din Banat, 121 pag.
Ultima carte apărută în Editura „Cer­
cului Bănăţenilor din Bucureşti" este
aceasta.
D-1 G. "Ţepelea. este un cunoscut şi
apreciat publicist ardelean şi „Cercul
Bănăţenilor" a avut fericita ideie de a
edita această antologie.
Dacă antologia ar fi fost întocmită
de .către un bănăţean, s'ar fi putut în-
 tâmpla să fie primită mai cu rezervă, In colecţia Neam şi familie a Astrei
deoarece poate că ar fi fost conside­ delà Sibiu a apărut lucrarea cu titlul
rată ca o intenţie de auto-preţuire. de mai sus a părintelui scriitor Agâr­
Antologia aceasta a cucerit de!a în­ biceanu, voind ca prin ea, cum în­
ceput interesul, fiindcă este vorba des­ suşi mărturiseşte, să se lumineze o
pre o pleiadă de condeieri plugari prin latură a contribuţiei Bisericii la rege­
care neamul acesta de ţărani români nerarea vieţii româneşti pentru noul
din Banat manifestă adevărate „mi­ ideal al românismului, precizat astfel :
nuni etnice", cum precizează d-1 Prof. „umplerea graniţelor cu un neam
I. Simionescu, Preşedintele Acade­ românesc sănătos şi puternic, sufle­
miei Române, într'un articol publicat teşte şi trupeşte, conştient de me­
în ziarul Timpul (Nr. 2221 din 20 VI! nirea lui în lume şi în ţara proprie,
1943). unitar şi solidar în acţiune, disci­
Activitatea literară a condeierilor plinat, harnic, muncitor şi un apa­
plugari din Banat „reliefează substra­ rat de Stat la înălţimea poporului,
tul nobil al unui popor şi marile dat de noua noastră destoinicie".
lui posibilităţi creatoare", zice d-1
Q. Ţepelea. In lumina acestui ideal, păr. Agârbi­
ceanu lămureşte rolul preotului şi al
Alături de corurile şi fanfarele sate­
familiei sale în mijlocul satului româ­
lor româneşti din Banat, izvorîte din
nesc. A acelui sat care, în cursul vea­
necesitatea de exteriorizare a unui s u ­
curilor, ne-a păstrat nealterat poten­
flet colectiv însetat de vraja.frumuseţii,
ţialul biologic şi unde am putut găsi
scrisul condeierilor ţărani este un fe­
totdeauna integritatea noastrăspirituală.
nomen cultural românesc semnificativ
cu atât mai mult cu cât nici unul din­ In patru capitole mari (I Reprivire i s ­
tre popoarele cu care Românii au a- torică, II Semne ale declinului, III In
juns in contact, aci in Banat, nu poate perspectiva viitorului, IV Dovezi isto­
prezenta atât de impresionant fenome­ rice asupra rolului preotului la sate)
nul literaturii creiate de ţărani neaoşi. păr. I. Agârbiceanu desbate cu o com­
petenţă desăvârşită probleme de mare
Este un fenomen cultural care-şi are
însemnătate pentru vieaţa satului ro­
rosturile împlântate adânc în patrimo­
mânesc ca temeiu al fiinţei noastre
niul etnic naţional, urzit în cursul vea­
etnice.
curilor şi nestricat de nici una dintre
stăpânirile străine câte s'au perindat
In tradiţia românească s'a statornicit
pe meleagurile Banatului. Literatura
o trainică legătură între sat şi preot,
condeierilor plugari bănăţeni e rodul
împărtăşind aceeaşi soartă, căci preo­
manifestat al spiritualităţii româneşti
tul a avut conştiinţa că el slujeşte şi
care nu e tributară nici unui alt popor.
lui Dumnezeu şi Neamului, iar satul
românesc a avut mereu pilda vie a
Ion Agârbiceanu: Preotul preotului care nu e numai un condu­
şi familia preoţească. Rostul lor cător şi îndrumător spiritual, ci şi al
etnic în satul românesc. Sibiu 1942. Neamului.
 Astăzi suntem în măsură ca să cu­
noaştem marea însemnătate a preotu­
lui în trecutul vieţii noastre naţionale
şi să ne dăm seama de misiunea pe
care trebue s'o aibă şi de-acum înainte-
Dacă în trecutul recent au fost şi
umbre, motivul trebue căutat — cum
aşa de cuminte sesizează păr, Agâr-
biceanu — în faptul că după unirea
delà 1918 am ţinut mai mult la „cultul
Statului" şi nu la „cultul naţiunii", a-
dică conţinutul viu al Statului.
Lucrarea păr. Agârbiceanu este atât
de luminoasă încât o recomandăm in­
sistent preoţilor şi tuturor intelectua­
lilor satelor.
In aceeaşi colecţie a apărut: „Mama,
Copilul şi Căminul familiar în poe­
zia românească", antologie, cu o pre­
faţă de Ion Breazu.
Pornind delà constatarea mereu ac­
centuată că „dacă arta este o expresie
a vieţii atunci vatra familiară, care a
asigurat totdeauna, în cea mai mare
măsură, dăinuirea şi înnobilarea acestei
vieţi, nu poate să lipsească din dome-
uiul ei", Dl Ion Breazu accentuează,
în prefaţă, că din timpurile vechi, toate
artele dar mai ales literatura, cea mai
complexă dintre ele, au fost preocupa­
te de a prinde în forme neperitoare
sentimentele domestice, delà dorinţa
de a întemeia un cămin, la cultul ma­
ternităţii, al copilului şi al cuibului fa­
miliar.
Prin această antologie se urmăreşte
evidenţierea problemei familiei ca motiv
de inspiraţie în poezia românească:
poporană şi cultă.
Cuprinde într'adevăr tot ceea ce s'a
scris mai frumos la noi cu privire Ia
mamă, copil şi căminul familiar.
Păcat că în această antologie n'au
fost reproduse măcar două poezii din
volumul „Stele pentru l e a g ă n " al lui
Radu Gyr în care tot ce se leagă de
copil este poetizat într'o impresionantă
gingăşie şi drăgălăşenie.
Am dori ca pe lângă antologia aceasta
să fie întocmite şi altele în legătură cu:
munca, ţăranul, orăşanul, eroismul, iu­
birea de Neam, credinţa, natura, etc.
Astfel de antologii nu numai că ar
uşura o disciplinare a lecturii de poezie
bună, dar ar răspândi în marele public
tot ceeace au scris mai frumos scriitorii
noştri a căror întâia menire este de a
scrie nu pentru dobitoacele necuvântă­
toare şi neînţelegătoare, ci pentru oa­
meni.
Cuvânt de sinceră laudă se cuvine
d-lui Ion Breazu pentru munca frumoasă
şi folositoare pe care o reprezintă al­
cătuirea acestei antologii.
• . * •
Alexandru Roşea: Selecţia valori­
lor. Sibiu 1943.
Este o altă lucrare care ne vine delà
Sibiu, tipărită în aceeaşi colecţie, Neam
şi familie, a Edituriei Secţiei biopoli-
tice a Astrei.
Celor ce au urmărit, chiar ca nespe-
cialişli, activitatea în domeniul psiho-
tehnicei a Facultăţii de filosofie delà
Universitatea românească din Cluj, nu­
mele d-lui Alex. Roşea nu le este ne­
cunoscut. Lucrările d-sale poartă duhul
înţelepciunii şi al unei priceperi de
netăgăduit.
 Lucrarea de care ne ocupăm este Nimeni nu-i cunoaşte mecanismele ei.
destinată unui cerc mai larg de cetitori. Totuşi aceste mecanisme trebuiesc cu­
Este cum s'ar zice o lucrare de popu­ noscute şi dirijate. Pentru a îndeplini
larizare a unor probleme în legătură această sarcină, este nevoie să produ­
cu ceeace se numeşte Selecţia valori­ cem indivizi de calibru intelectual şi
lor. moral mai mare.

' Capitolele mari ale acestei Stabilirea pe calea eugenismului

lucrări
sunt : I. Omul potrivit Ia locul po­ a unei aristocraţii biologice eredi­
trivit, II. înzestrarea superioară, III. tare ar constitui o etapă impor­
Selecţia şi educaţia celor înzestraţi, ' tantă în calea rezolvării marilor
IV. Ocrotirea valorilor. probleme ale ceasului de faţă".
Cu o claritate care impresionează Se exprimă deci atât de categoric

delà început, d-l Alex. Roşea- interpre­ ceea ce de mai mulţi ani, la noi, se

tează problema mare a selecţiei valo­ urmăreşte cu mare perseverenţă de

rilor în lumina celor mai noi cercetări către d-l prof. 1. Moldovan la Institu­

psihotehnice cu scopul de a întări tul de Igienă şi Biopolitica de pe

necesitatea că „societatea trebuie să-şi lângă Universitatea din Cluj-Sibiti.

pună problema prezervării valorilor

* *
superioare şi îmbunătăţirii capitalului
*
biologic al naţiunii; problemă care la
noi în ţară este susţinută de mulţi ani, Colecţia „Neam şi familie" ce apare
cu deosebită competenţă şi convingere, în „Editura Secţiei biopolitice a Astrei
de către prof. Iuliu Moldovan, iar da­ şi a Institutului de Igienă şi Biopolitică
torită d-sale Societatea Astra şi-a făcut Cluj-Sibiu", este iniţiată din cunoaşte­
din această problemă un punct esen­ rea adâncă a realităţilor noastre ro­
ţial de program". mâneşti cu scopul, atât de nobil, de a
uşura înţelegerea lor sì a deschide
Recomandăm, cu căldură, această
rosturi noi pentru întărirea capacităţii
lucrare tuturor intelectualilor: învăţă­
de vieaţă bio- şi psihologică a Neamului
tori, profesori, preoţi şi celorlalţi
cari au legătură, în orice formă, cu TR. TOPLICEANU
tineretul, fiindcă este un îndrumător
luminat al grijilor noastre pentru des­ Timocul românesc. In sufletul zia­
coperirea şi ocrotirea celor ce vor ristului de profesie, cult şi onest, se
putea, prin zestrea ereditară a lor, să reflectează, dinamic şi concentric, toate
îmbunătăţească capitalul biologic al na­ preocupările, năzuinţele şi speranţele
ţiunii româneşti şi prin aceasta să se unei naţiuni. Ochii ziaristului pătrund
sporească potenţialul de valori supe­ realităţile sociale şi naţionale cu mai
rioare ale acestui neam românesc. multă putere de intuiţie şi înţelegere
Savantul de renume mondial Alexis decât ochii celorlalţi cetăţeni cari ade­
Carrel, în cunoscuta lui carte „Omul sea trec aproape nepăsători, ignorând
fiinţă necunoscută", zice : „Complexi­ cele mai vitale probleme privind în­
tatea civilizaţiei noastre este imensă. suşi viitorul naţiunii. Când la aceste
 calităţi, aşa zise profesionale, se mai
adaugă o superioară cultură intelectulă,
altoită pe un remarcabil talent de
scriitor înnăscut, ziaristul devine o per­
sonalitate, un mentor, un termometru,
care înregistrează fidel întreaga gamă a
sensibilităţii şi moralităţii unui popor.
Aceste gânduri ini s'au furişat în
suflet cetind Timocul, documentata
lucrare a d-Ior Octavian >Metea şi
Maior A. Dumitrescu Jippa, publi­
cată în editura marelui ziar Universul,
acum câteva luni.
Prezenţa printre noi a miilor de Ro­
mâni Timoceni, prizonieri din armata
jugoslava, a dat d-lui avocat Octavian
Metea, fericitul prilej, ca, din proprie
inijiativă, după o muncă încordată şi
cu mari cheltuieli, s ă . poată ridica
vălul întunecat ce acoperea realităţile
româneşti din Valea Timocului sârbesc
şi bulgăresc.
Ziarist şi intelectual, publicist de
mare talent, scriitor cu orizonturi largi,
şi cu o lăudabilă putere de evocare,
autorul Vieţii de basm a lui Badea
Cârţan s'a străduit să ne dea, în co­
laborare cu d-l A. Dumitrescu, o ima­
gine vie şi reală a spaţiului vital ro­
mânesc din dreapta Dunării.
Cu ochiul său ager şi cu spiritul său
sfredelitor şi răscolitor al realităţilor
Bănăţene — pe cari de ani de zile ni
le zugrăveşte sugestiv, prin zeci şi
sute de articole substanţiale, în pagi­
nile Universului şi ale altor ziare şi
reviste din Ardeal şi Banat, în calitatea
sa de redactor pentru Banat al marelui
cotidian din Capitală, — nu putea trece
nepăsător pe lângă lagărul de prizo­
nieri jugoslavi delà Timişoara, în care
a descoperit chipul frumos al fraţilor
timoceni, despre existenţa cărora în
ultimul timp s'a vorbit şi s'a scris
prea puţin şi prea timid. A trebuit să
vină acest cutremur sângeros, apoca­
liptic chiar, ca problema fraţilor noştri
din Timoc să fie pusă, cu îndrăsneală,
pe primul plan al preocupărilor noastre
politice şi naţionale.
Este desigur meritul d-lui Octavian
Metea de a fi reactualizat în cartea sa,
documentat şi frumos scrisă, o ches­
tiune ce nu poate lăsa nepăsătoare
nici o conştiinţă românească.
După un migălos studiu istoric, et­
nografic, geografic şi statistic, dd.
Metea şi A. Dumitrescu, armonizând
datele vii, culese din gura fraţilor
noştri, luptători într'o armată străină
şi pentru scopuri străine, cu datele
culese din operele celor mai de seamă
reprezentanţi ai istoriei şi etnografiei,
români şi străini, au reuşit să ne dea
icoana clară, vie, impresionantă chiar,
a realităţilor româneşti din Timoc.
In prefaţă, autorii spun că scopul
lucrării este „să facă o prezentare
obiectivă a acestei regiuni româneşti
sub toate aspectele şi cu toate parti­
cularităţile ei, pentru ca folosind pri-,
lejul istoric al vremilor actuale, să fa­
cem să pătrundă în toate minţile şi
sufletele imperativele spaţiului ro­
mânesc, bazate pe existenţa de două
ori milenară a celor o jumătate de
milion de Români din Valea Timo­
cului."
Pentru a sublinia şi mai mult im­
portanţa ce o prezintă în ansamblul
problemelor româneşti, problema timo-
ceană, dăm un scurt rezumat al acestui
extrem de interesant studiu.
 Regiunea Timocului, situată la nord-
estul .Iugoslaviei, se întinde pe o s u ­
prafaţă de 17.000 kmp, cuprinzând deci
a şasea parte din teritorul ţării vecine,
de 248.900 kmp. Populaţia regiunei
este românească în proporţie de 6 2 % .
Românii sunt răspândiţi în 315 comune,
dintre cari 202 curat româneşti, restul
mixte. In Timocul bulgar, pe malul
drept al Timocului, şi până la Vidin,
sunt încă 42 sate curat româneşti şi
15 mixte. (p. 11 — 12).
Solul Timocului ascunde bogate ză­
căminte de aur, aramă, cărbuni, lignit,
întinse regiuni sunt cultivate cu cer jale,
plantaţii de pomi, vii; iar în partea de
nord-est şi sud „masivi păduroşi dau
regiunii privelişti de o măreţie sălba­
tică, în care vânatul- abundă la tot
pasul, iar călătorul găseşte tot atâtea
locuri de recreaţie şi turism" (p. 15).
Timocenii păstrează în grai, îmbră­
căminte şi îndeletniciri caracterul v e ­
chilor daco-romani (pp. 15—16). Pre­
zenta Românilor de aici a fost siste­
matic ascunsă privirilor lumii civilizate
prin statisticele false prezentate de
toate recesămintele oficiale sârbeşti.
Statisticele oficiale sârbeşti arată la
1846 = 97.315 Români, la 1895 =
159.500, la 1921 = 148.773. După stu­
diile făcute de Institutul Central de
Statistică, de Fundaţiile Culturale,
de Institutul Social Banat- Crişana,
şi de căte înşişi autorii cărţii, rezultă
că în cele 17 plăşi cu 291 comune din
întreg Timocul trăesc azi 421.523 Ro­
mâni, faţă de 250.936 Sârbi. La
aceste cifre trebue să adăugăm un
procent de 10—15% Români sârbizaţi
(pp. 1 7 - 2 3 ) .
Situajia economică înfloritoare şi cu
mari perspective în viitor ni se pre­
zintă prin următoarele cifre: In 1922
s'au extras 96.775 tone aramă, care
în 1934 s'a ridicat la 662.015 tone (p.
24). Valoarea aramei extrase este de
325 milioane Lei aur. Pirită, delà
Maidan Pek, în 1927 s'a extras 46.900
tone în valoare de 40 milioane Lei
aur; în 1937 s'a extras 372.771 tone
huilă, 701.261 tone cărbune brun
289.606 tone lignit, 24.929 tone ma-
gnezită, 9.739 tone marmoră, etc"
(pp. 2 8 - 3 0 ) .
Lipsa de căi de comunicaţie restrânge
şi stânjeneşte comerţul, care în unele
luni ia aspectul arhaic al schimbului
în natură (p. 31). Căi ferate sunt puţine-
Ocupaţia locuitorilor de preferinţă este
agricultura, apicultura, pomicultura, pă-
duritul, păstoritul şi creşterea vitelor.
Rezultă deci că „Timocul este o re­
giune bogată, care printr'un plan eco­
nomic raţional poate fi pusă în valoare,
promovând nu numai ritmul economic
al acestei regiuni, dar. dând şi posibi­
litate băştinaşilor să-şi ridice standar­
dul de vieată, printr'o participare activă
la exploatarea acestor bogăţii" (p. 33).
Tratând partea istorică a elementului
românesc din Timoc, arată, întemeiaţi
pe argumente istorice şi folkloriste, că
Românii sunt autohtonii solului
timocean, rezistând tuturor încercări­
lor de sârbizare şi bulgarizare (pp.
34—40). La cap. V—VI tratează despre
situaţia social-politică, culturală şi
bisericească, şi bazaţi pe argumente
vrednice de crezare, demonstrează în­
cercările Sârbilor de a desnăţiona-
liza majoritatea românească din
Timoc. „Lipsiţi de şcoli şi biserici ro-
mâneşti, ei au fost reduşi la rolul de versitatea din Roma şi academician al
simpli muncitori, fără niciun orizont Italiei, precum şi membru de onoare al
de viată sufletească" (p. 42). începând Academiei Române, credem interesant
cu anul 1860 „biserica românească şi util să punem în lumină câteva din
din Timoc a fost transformată în ideile^şi sentimentele lui faţă de Români
instrument de desnaţionalizare, du­ şi de latinitate în genere. Le extragem
pă ce şcoli româneşti n'au fost nicio­ din două scrisori trimise de marele
dată, copiii trebuind să urmeze în şco­ savant italian d-lui profesor Dr. Pimen
lile sârbeşti, unde pierdeau orice legă­ Constantinescu din Sibiu, la câteva
tură cu trecutul şi istoria neamului, săptămâni după pierderea Basarabiei
rămânându-le ca singură mângâiere şi a Bucovinei de Nord.
tradijia, povestită de mame şi bătrâni. In una, datată din Roma la 17 Iulie
Cei câ{iva preoţi de origine română, 1940, Giulio Bertoni scria : „Dragă
fiind crescuţi în seminarli sârbeşti, abia coleg, sunt convins că adevărata şi
mai cunosc frumuseţile limbii părin­ sănătoasa colaborare ştiinţifică va
teşti. In anii de seminar li s'a şters duce la profunde şi sincere apropie­
orice urmă de mândrie şi conştiinţă ri politice. Este imposibil ca Româ­
românească, au devenit nu numai func­ nia şi Roma să nu se întâlnească
ţionari ai statului, — ci şi agenti ai pe terenul acelei fraternităţi, sortită
slavizării" (p. 49). pentru ambele popoare de istorie,
In cele trei capitole de la urmă (VII-IX) adică de Dumnezeu. Oameni ca
ni se descriu obiceiurile, folklorul, tra­ Marcu, ca dumneata (şi ca aţâţi fi­
ditile, cântecele, spunând în concluzia lologi ai voştri) vor şti să menţină
finală că „dreptatea pentru Românii vie flacăra acestei prietenii. Pe de
din Timoc trebue să vină, deoarece altă parte Institutul de Filologie
s'au dovedit în scurgerea veacurilor, Romanică delà Universitatea din
element de ordine şi cuminţenie re­ Roma nu va înceta acţiunea sa în
fractar tendinţelor destructive, de care această privinţă. Străduiţi-vă să tri­
s'au ciocnit, prin contactul cu influenta miteţi, delà Universităţile româneşti,
teroristă şi comunistă a popoarelor de cât mai mulţi tineri licenţiaţi la
pe acelaşi spaţiu" (p. 70). La sfârşitul Institutul din Roma, — care va fi
cărţii o hartă şi indicele etnografic în­ astfel legătura vie a activităţii cul­
făţişează situaţia g e o - şi etnografică turale. Trăiască România, trăiască
a Timocului, care va trebui să ră­ Italia, prietene şi surori"...
mână pentru totdeauna românesc.
In alta, din 3 August 1940, delà
GH. COTOŞMAN Rimini, ilustrul savant continuă, în a-
ceeaşi ordine de idei şi sentimente :
„Scumpe coleg şi prieten, scri­
In amintirea lui Giulio Bertoni. soarea d-tale deschisă a unui frate
lmplinindu-se un an delà moartea al Romei (e vorba de o scrisoare
cunoscutului romanist Giulio Bertoni, a d-Iui Pimen Constantinescu publica­
profesor de Filosofie Romanică la Uni­ tă şi în revista „Meridiano di Roma")
nu se citeşte fără emoţie. D-ta cu­
noşti dragostea mea pentru c e t a ­
tea orientală a latinităţii.
Voiu face să apară o „Nova Latini-
tas", în care România va avea să-şi
spună cuvântul său istoric, când le­
gături indestructibile o vor uni de
Roma. „Nova Latînitas" va fi pro­
babil titlul unui buletin pe care îl
va publica, din 1941 înainte, Insti­
tutul de Filologie Romanică din
Roma. România va trebui să fie
acolo reprezentată cu demnitate.
D-ta eşti cel dintâi căruia îi fac cu­
noscut acest proiect al meu, despre
care îl voiu informa, când ideea va
fi precizată, şi pe d-nul Marcu. Şi
voiu scrie tuturor celor care vor avea
să contribuie la formarea unei la­
tinităţi tradiţionale şi nouă, artisti­
că şi studioasă, pregătită nu numai
în Occident, ci şi în Orient, de către.
Români. Italia nu poate uita con­
tribuţia României la studiile roma­
nice şi la valorificarea spiritului
latin... încheind, eu doresc din toată
inima o pace dreaptă, senină, pentru
gloria umanităţii şi, prin umanitate,
a latinităţii"...
Revista de care vorbeşte Giulio
Bertoni a apărut, în Ianuarie 1941, nu
cu titlul de „Nova Latinitas", care ar
fi fost mai aproape de inima noastră
dacoromână, ci cu acela de „Cultura
Neolatina". Amintind aceste fapte, toţi
cei care se preocupă de viitorul Nea­
mului nostru în viitoarea aşezare a
omenirii, nu pot decât să regrete sincer
dispariţia prea timpurie a unui savant
ce-ar îi putut lupta cu autoritate şi
desigur cu succes, pentru ideile expuse
mai sus şi atât de scumpe oricărui
Român. Aceasta cu atât mai mult, cu
cât spiritul lui Bertoni — lucru ce nu
poate scăpa nimănui — se înalţă în
vizuinile sale deasupra elementului tre­
cător al sbuciumului de astăzi, oricât
de groaznic ni s'ar părea nouă, celor
care-1 trăim zi de zi, cu înfrigurare.
DIONIS1E MIRCEA
E. M. B r a n c o v i c i : Ros­
t u l ' o m e n i r i i (Plăcerile omului
de pe stradă) Bucureşti 1942,
206 pag.
D-1 prof. E. Brancovici e bă­
năţean. Pe vremea „studenţiei"
la Universitatea din Bucureşti,
noi studenţii bănăţeni de prin
anii 1923 — 1927 aveam în
Capitală trei mari sprijinitori :
pe savantul de renume mondial
Dr. Victor Babeş, profesor la
Facultatea de medicină, pe re­
gretatul Traian Lalescu, profe­
sorul delà Facultatea de Ştiinţe
şi pe d-1 Emil M. Brancovici,
profesorul delà Academia de În­
alte Studii Comerciale şi «Indus­
triale.
Eram mândri de ei, fiindcă toţi
trei se bucurau de un mare pres­
tigiu, fiecare în domeniul lui de
activitate.
Bătrânul profesor Dr. Babeş
ne punea la dispoziţie amfitea­
trul în care-şi ţinea cursurile la
Institutul care-i poartă numele,
pentru ca să avem unde ţinea
exerci|ii de cor şi întrunirile noa­
stre în cadrul organizaţiei stu­
denţeşti „Cercul Academic Bănă­
ţean".
 Prof. Lalescu ne invita în casele
lui din Str. V. Boerescu Nr. 19
pentru ca s'avem putinţa si'ntâl-
nim acolo pe toţi Bănăţenii din
capitală sau pe cei „de-acasă"
care veneau, trecător, prin Bu­
cureşti şi astfel să se menţină
mereu vreo preocuparea pentru
Banat.
Profesorului Brancovici ne a-
dresam ca unui părinte care, cu
minte şi cu afectuoasă bunătate,
ne arăta cea mai respectabili
solicitudine.
Eu, defa Facultatea de Filoso­
fie şi Litere, n'am avut legătură
şcolară cu d-l Prof. Brancovici,
dar din cele auzite delà prietenii
mei delà Academie i-am păstrat
o neştearsă preţuire ca profesor
şi acum după aproape douăzeci
de ani îmi dau seama că una
dintre calităţile acestui bănăţean,
care s'a impus în stima mea,
este omenia.
A avut, după câte ştiu, o si­
tuaţie materială excepţională şi
a deţinut şi deţine în viaţa noas­
tră publică demnităţi care pe
alţii i-ar fi îndemnat să facă
mult sgomot în perioada de după
războiu, stăpânită de pământurile
partidelor politice. Şi totuşi pro­
fesorul Brancovici a rămas
omuî modest şi onest plin de
omenia care, mi se pare, este
atât de trebuincioasă vieţii noas­
tre publice şi care, după cum
mărturisea şi Prof. Uniy. Iosif
Gabrea într'o expunere la cur­
surile de vară organizate pentru
învăţători de către „Asoe. învă­
ţătorilor din jud. Severin" este
una din coordonatele umanismu­
lui românesc care, în ceasul de
faţă, ne obligă să năzuim spre
formarea unui alt tip de om
român.
Onjenia şi conştiinţa luptei
pentru mai bine : iată cele două
coordonate ale vieţii noastre pu­
blice care trebuiesc cultivate cu
toată stăruinţa căci numai aşa
colectivitatea românească va pu­
tea păşi, sigur, pe căile viitorului.
* * #
Aceste consideraţii mi-au stă­
pânit cugetul cetind cartea Ros­
tul omenirii a d-lui Prof. Bran­
covici.
Ştiam că d-sa este specialist
în mărfuri, în agricultură, în
comerţ, în finanţe, şi în general
în economie politică şi — să;
mărturisesc — mă temeam de
cine ştie ce speculaţii filosofice
ale unui nefilosof.
Totuşi cartea aceasta nu e
rodul unor speculaţii filosofice
abstracte, mai mult sau mai pu­
ţin îndoielnice ; nu este o sumă
de păreri, înregistrate numai de
dragul de a fi înregistrate, pe
marginea unor întrebări rămase
mereu chinuitoare : „Ce vrea să
ştie omul"?, „Spre ce sfârşit îşi
îndreaptă omul silinţele lui de
a afla şi de a şti"? „Care sunt
raporturile delà individ la colec­
tivităţi şi între colectivităţi"?
Cartea aceasta este un fel de
V a d e mecum luminos în la­
birintul atât de întortochinat şi
confuz al problemelor pe care
ni le pune, fiecăruia dintre noi,
viaţa individului şi a colectivităţii.
Strădaniile de mai bine ale
individului şi colectivităţii, atât
în ordinea vieţii materiale cât şi
în aceea a vieţii spirituale au
ajuns la formele concrete ale
civilizaţiei moderne. Două sunt
coordonantele care uşurează în­
ţelegerea vieţii individuale şi
colective în cadrele civilizaţiei
şi culturii şi anume : „Munca
şi gândirea". Neglijând aceste
două coordonante în aprecierea
conţinutului, prezent sau viitor,
a ceeace înţelegem noi prin ci­
vilizaţie şi cultură înseamnă să
pornim pe calea rătăcirii, deve­
nind robi fie ai materialismului
istoric, fie ai unui idealism fictiv
care dispreţuieşte elementul real
al vieţii individuale şi colective.
Cuprinzând în cadrul reflexii­
lor sale toate doctrinele social-
politice ca şi sbuciumul pe care
l-au determinat în cursul timpu­
lui, în vieaţa individului şi a
colectivităţilor, d-1 prof. Branco-
vici sesizează discordanţa dintre
progresul material şi cel moral
realizat până acum, căci cu toa­
te silinţele nu s'a putut ajunge
la rezultate pozitive în ceeace
priveşte mai ales morala colec­
tivă. Lipsa de înţelegere care se
manifestă cu atâta cruzime şi
astăzi între colectivităţile orga­
nizate face firească întrebarea:
„Nu cumva morala în rapor­
turile dintre colectivităţi s e
află încă într'un stadiu pe
care 1-am p u t e a numi „ine­
vitabil", în raport cu m o r a l a
individuală şi e a încă destul
de ş u b r e d ă ? (p. 57).
Multe sunt problemele pe care
ţi le oferă pentru reflexie, cu
foarte mult bun simt, această
carte a d-lui prof. BrancovicL
Trebue cetită căci numai aşa îţi
poţi da seama de felul luminos
în care sunt tratate.
In vremurile aspre pe care le
trăim, suntem, vrând-nevrând,
martori ai unei înfruntări de con­
cepţie şi sisteme cum nu s'a
mai înregistrat în istoria ome­
nirii, încleştarea a luat forme
apocaliptice şi poate să fie sfâr­
şitul şi începutul unor noui o-
rientări în vieata acestei mult
încercate omeniri.
Omul încearcă să pătrundă
tainele prăvălirilor la care asis­
tă, mai mult sau mai puţin activ,
pentruca să întrezărească de-aco-
lo, din mijlocul haosului, o dâră
de lumină spre alte zări mai
bune.
Spre această lumină ne duce
cartea d-lui prof. Brancovici şi
iată de ce o recomandăm aten­
ţiei tuturora, căci credem că este
una din cele mai bune cărţi ti­
părite la noi în ultimul timp.
TRAIAN TOPLICEANU
Literatură dramatică
A r i c i i , comedie în 3 acte
şi un tablou de I. C. Merişescu
(Dr. losif Nemoianu).
 Această comedie n'a fost ti­
părită încă, dar a fost prezenta­
tă de către Teatrul Naţional din
Timişoara în ultima stagiune.
Deşi revista noastră nu poartă
o cronică dramatică a pieselor
ce sunt numai reprezentate, to­
tuşi ţinem să însemnam prezen­
tarea comediei „Aricii" ca un
eveniment preţios în evoluţia
literaturii româneşti din Banat.
Intr'adevăr până acum în lite­
ratura din Banat se poate vorbi
despre poezie şi proză, dar nu
despre ceeace se numeşte lite­
ratură dramatică. Acest capitol
în literatura românească din Ba­
nat se începe cu „Aricii". Fap­
tul se consemnează nu numai
prin adeziunea spectatorilor, pe
cari fiecare seară i-a atras în
număr mare (în seara de 29 Iu­
nie 1943, când s'a închis stagiu­
nea Teatrului Naţional din Ti­
mişoara, a fost o adevărată
reprezentaţie de gală cu sala
arhiplină), dar şi prin valoarea
literară a acestei comedii.
Două sunt punctele de plecare
în judecarea oricărei comedii
care atrage publicul spectator :
Sau e bine „ticluită" în aşa nu­
mitele „apropo"-uri care leagă
intriga de vieaţa spectatorului
si atunci avem de-a-face cu o
comedie din acelea care ne dis­
trează „plăcut" odată, fără să
simţi plăcerea de a o mai vedea
încă odată; sau e bine realizată
ca operă literară care-şi are viea­
ţa ei plină de semnificaţii şi
astfel se impune spectatorului
căruia într'o atmosferă de bună
dispoziţie, îi este dat să pătrun­
dă mai adânc în rosturile vieţii
spirituale care i se luminează
prin lumina ce i-o împrumută
talentul scriitorului.
Comedia „Aricii", a lui I.C.
Merişescu, face parte din cate­
goria celor din urmă.
Delà „O s c r i s o a r e pierdută"
a lui Caragiale, literatura dra­
matică românească nu are o co­
medie care să îmbine atât de
fericit, cele trei elemente carac­
teristice : intriga, moravurile şi
caracterele.
Ambiţia politică deşartă în­
trupată genial de Caragiale ca
ideie centrală, i-a dat putinţa
ca să înfăţişeze defectele esen­
ţiale ale unei categorii sociale
româneşti în plină transformare:
superficialitatea, reprezentată
prin personagii care, sub apa­
renţa unei quasiculturi, ascund
o logică şubredă, o minte difor­
mată şi de aceea se folosesc, în
mod ridicol, de fraze goale, ră­
sunătoare şt aforisme deochiate;
înjosirea m o r a l ă în politică,
administraţie şi vieaţa de fami­
lie ; n a i v i t a t e a care la oamenii
mari e soră bună cu prostia;
servilismul ca manifestare a
lipsei de demnitate individuală
şi colectivă.
Epoca de după războiul mon­
dial a determinat, în mod fatal,
o goană după înoiri în vieaţa
publică românească. Vieaţa pa-
 triarhală a satului a fost tulbu­
rată de „orăşeni" prin acţiunea
partidelor politice. Acţiunea de
prozelitism politic a avut efecte
dar numai în sufletele slabe ale
aşa zişilor „prăpădiţi" ai satelor,
cari au căutat o căpătuire nu
prin valoarea lor personală, ci
prin ajutorul patronilor politici.
Satul românesc din Banat a
întrat în România Mare cu o
luminată tradiţie de conştiinţă
politică.
Luptele politice naţionale pur­
tate făţiş pe vremea stăpânirii
străine i-au dat putinţa să ajun­
gă la o conştiinţă de luptă care
trece din marginile individualu­
lui în acelea ale colectivităţii
naţionale. Ţăranul român din
Banat care în alegerile parla­
mentare de pe vremea stăpânirii
maghiare a avut tăria de carac­
ter şi curajul să „voteze" pe
faţă candidatul român, împotri­
va ingerinţelor guvernului străin,
n'a putut fi învârtit pe deget
de toţi „vântură ţară". In vieaţa
lui de veacuri pe aceste melea­
guri a avut de lucru cu sârbi,
turci, germani, unguri şi cu tot
felul de stăpâniri cari numai
pentru el au fost vitrege. Cu
toate astea el a rămas elemen­
tul cel mai numeros, înfipt în
glia străbună. In lupta aceasta
aşa de crâncenă, ţăranul român
bănăţean a ajuns la conştiinţa
de sine, la independenţa Iui mo­
rală, la organizarea unei vieţi
care să-1 pună la adăpost de
toate urgiile ce s'ar abate asu­
pra lui şi, în fine, Ia o înţelep­
ciune care i-a permis „să zâm>
bească", să privească ironic şi
cu neîncredere „pe toţi şi pè
toate" câte au venit să-i strice
rosturile.
De aceea credem că Ghiţă .
Boncioc din „Aricii" lui 1. C.
Merişescu este un simbol. Sim­
bolul ţăranului român bănăţean,
cu bun simţ, cuminte şi ironic.
Conştiinţa permanenţei sale îi
dă tăria să reziste, acum, poli­
ticianului demagog Boldovină şi
suitei sale formată din „prăpădi­
tul" Pipirig, pripăşitul Piperştein
etc. cum, altădată, a rezistat
„transfugilor" Burdea & Co., a-
jutaţi de toată ceata grofilor,
„spăişugilor", „fişpanilor" şi
„solgabirăilor".
Dacă asistând la spectacol,,
uneori gândul îţi fuge la Cara-
giale o faci nu pentru a căuta
puncte de vedere critice, ci pen­
tru a găsi puncte de plecare în
aprecierea măsurii de realizare
pe plan literar dramatic a acestei
comediii.
Caragiale ne înfăţişează, în le­
gătură cu ambiţia politică de­
şartă, un aspect de vieaţă socială
care din punct de vedere politic
a devenit o parodie, o caricatură
faţă de ceea ce ar fi trebuit să
fie. Totul se petrece într'un oraş.
de provincie. In Aricii acţiunea
se petrece la sat şl tema care
se evidenţiază, delà început, cre­
dem că este rezistenţa acestui sat
faţă de încercările ce vin, multe
şi variate, delà oraş cu scopul
de a i strica rosturile fireşti.
Cerinţa de căpetenie a unei
comedii este realizarea comicului.
Istoria literaturii dramatice ne
arată că această realizare se
poate face în două chipuri: fie
pe baza unor elemente externe,
materiale (ca gesturi, situaţii,
îmbrăcăminte, felul de exprimare
a cuvintelor) şi atunci avem de
a face cu comedii de îndoielnică
valoare literară, fie pe baza ana­
lizei psihologice a caracterelor
personajelor.
Comicul psihologic este ele­
mentul care dă vieaţă perma­
nentă comediei lui Caragiale.
Aricii lui I. C. Merişescu rea­
lizează acelaşi comic izvorît din
analiza psihologică a eroilor săi.
Taina succesului pe care 1-a
avut delà premieră şi până la
închiderea stagiunii trebue cău­
tată în acest element de valoare.
Intre scriitorii. bănăţeni I. C.
Merişescu (Iosif Nemoianu) a
ocupat dintr'odată un loc de
frunte.
Teatrul Naţional din Cluj la
Timişoara a promovat o operă
dramatică de necontestată valoa­
re. Interpretarea, în frunte cu
D. Vanciu, ireproşabilă.
TR. TOPLICEANU
Reviste
— Buletinul Grădinii Bota­
n i c e şi al Muzeului Botanic
d e l à U n i v e r s i t a t e a din' Cluj
la T i m i ş o a r a , voi. XXIII, 1943,
Sumar : Al. Borza : Schedae
ad „Fioram Romaniae exsicca-
tum" a Museo Botanico Univer-
sitatis Clusiensis (in Timişoara)
editam. Centuriae XXIV—XXV.
Nr. 1 - 2 .
C. C. G e o r g e s c u , I. Morariu
şi P. Cretzoiu : Contribuţiuni
la studiul speciilor de Quercus
din România : Qu. Frainetto Ten
N. Boşcai: Episcopul Filaret
Musta, botanofil.
/. Pop Câmpianu: Mitropolitul
Al. Nicolescu, botanofil.
Al. Borza şi E. Pop: Biblio-
graphia Botanica Romaniae XXIX.
***
— R e v i s t a Institutului S o ­
cial Banat—Crişana, anul XI
(1943) Mai—Iunie. Timişoara.
Colaborări :
Prof. Al. Borza : Cetăţile ro­
mane dintre Tibiscum şi Sarmi-
segetusa.
Dr. C. Gro/şorean : In cuib
de vulturi daco-valahi.
Traian Stânga: Chestionar eti-
co-juridic din Ohaba-Bistra.
Valeriu Şotropa: Unitatea Po­
porului Românesc privită din
punctul de vedere al toponimiei.
Dr. Ştefan Cioroianu : Intelec­
tualii satului, exponenţii neamu-
 Petru Petrica: Sate bănăţene
în declin.
* *
* tului şcolar secundar.
— Revista Institutului s o c i ­
al Banat — Crişana, anul XI
(1943) lulie-August. Timişoara.
Buletin istoric.
Sumar :
Prof. Dr. Victor Motogna:
I. Contribuţii la Istoria Românilor
bănăţeni în evul mediu. II. Banatul
românesc în epoca migraţiunii'
popoarelor barbare.
Ion Negru: Contribuţie la cu­
noaşterea Banatului (Jurnalul de
călătorie din 1773 al împăratului
losif II).
Buletinul istoric publică studii
cu caracter monografic pe baza
cărora se va redacta Istoria Ba­
natului de către comisia consti­
tuită în cadrele Institutului Social
Banat—Crişana.
— R e v i s t a Limbii şi Culturii
G e r m a n e , Bucureşti anul IV
Nr. 1, Aprilie-Iunie 1943. Director
Prof. Dr. I. V. Pătrăşcann.
Are un cuprins documentat,
variat şi deosebit de folositor
pentru cunoaşterea raporturilor
cultural-literare germano-române.
— Ţ a r a Visurilor N o a s t r e ,
Oradea—Timişoara, 1943 (anul
VII) Nr. 5-6 (Mai-Iunie). Condu­
cerea : Prof. Augustin Cosma.
E o revista în care se publică
compoziţiile literare ale tinere­
Interesantă şi folositoare pen­
tru tineret.
— Plaiuri N ă s ă u d e n e , Anul
I. Nr. 1, Iulie 1943, Bucureşti.
Redactorii : E. Boşcu Mălin,
Ion Th. Ilea şi Vasile Netea.
Subliniem cu deosebită plăcere
apariţia acestei reviste care re­
uşeşte să fie „steag grăniţeresc
în faldurile' căruia palpită sufle­
tul" Năsăudenilor pribegi, pentru
durerile lor şi ale celor de-acasà.
Ii dorim izbândă.
— Gând şi S l o v ă O l t e n e a s ­
că, Craiova anul VIII (1943) Nr. 4.
Redactori : Preda Sava, F.
Bossun şi Sergiu Cristian.
E o revistă literară bine scrisă
de către condeierii Olteni.
— Gazeta Cărţilor, Anul XII
Nr. 19—20 1943. Bucureşti.
Director : Prof. D. Manteanu-
Râmnic. ,
Ne bucurăm totdeauna de apa­
riţia acestei reviste.
(T. T.)«
REVISTA BANATULUI
(FOST „LUCEAFĂRUL")
înscris în registrul publicaţiilor periodice a Trib. Timiş la nr. 82

Este editata de:

COMITETUL .ASTREI BĂNĂŢENE.

Redactor:
PROF. TRAIAN TOPLICEANU

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA :
T i m i ş o a r a I, S t r a d a Alba-Iulia nr. 2 ( P a l a t u l Cultural)

ABONAMENTE:
Pentru particulari . . .' 500 lei
Pentru cercuri culturale şi şcoli primare . . 500 lei
Pentru despărţăminte şi şcoli secundare . . 600 lei
Pentru autorităţi şi instituţii 1000 lei
Abonamente de sprijin 2000 lei

Exemplarul 60 lei
CUPRINSUL:

Dr. C. Corneanu: Mihail Oaşpar pag. 1

D. Imbrescu: Goga dramaturg 21
M. Şora: Prota Gaşpar 34

LITERATURĂ :
N. Necrasov: Inimă de mamă (versuri - traducere) 37
Aug. Cosma: Caprele şi bolovanul cel de sare (fabulă) 38

DOCUMENTE INEDITE:
Ed. I. Găvănescu: Stări bisericeşti bănăţene la 1849.... 41

POPASURI IN BANAT:
Gr. Bugarin: „Astra Bănăţeană" şi satul 45

ÎNSEMNĂRI, NOTE: .
Tr. Topliceanu: Editura „Cercului Bănăţenilor" din Bucureşti (pag. 49);
—• „Preotul şi familia preoţească. Rolul lor etnic în satul românesc" del. Agâr-
biceanu (pag. 51); — „Mama, copilul şi eăminul familiar în poezia româ­
nească" culegere de I. Breazu (pag. 52); —„Selecţia valorilor" de Al. Roşea
(pag. 52); — „Rostul omenirii" de E. M. Brancovici (pag. 57); Literatura
dramatică: Aricii, comedie de I. C. Merişescu (pag. 59).
Gh. Cotoşman: „Timocul românesc" de O. Metea şi A. Dumitrescu Jippa
(pag. 53).
Dionisie Mircea: In amintirea lui Giulio Bertoni (pag. 56).
JReviste (T. T.).
 R E V I S T A B A N \ T U L U I
T I M I Ş O A R A I
Palatul Cultural» etajul I, c a m e r a 4&

D-sale D-lui

Comuna ...

Judeţul

Institutul de arte grafice Q. MATHEIU, Timişoara I, Piaţa Tepeş Vodă 1. Tel. 24-86