Costin Clit, Biserica Din Șopârleni. 20 de Ani de Dăinuire (2001-2021), Huși, 2021

1
2
COSTIN CLIT
BISERICA DIN SATUL ȘOPÂRLENI:

20 de ani de dăinuire (2001-2021)
Carte tipărită cu binecuvântarea

Preasfințitului Părinte IGNATIE, Episcopul Hușilor
3
4
BISERICA DIN ȘOPÂRLENI, SEMN AL DĂINUIRII
† Ignatie, Episcopul Hușilor
Lucrarea Biserica din satul Șopârleni: 20 de ani de dăinuire (2001-2021), semnată de reputatul istoric
Costin Clit redă iubitorilor de cultură și de istorie locală crâmpeie din existența îndelungată a așezărilor din
partea de răsărit a actualului județ Vaslui, punând totodată, la îndemâna celor interesați, aspecte inedite din
viața unor vechi familii boierești care și-au înscris numele în pisania bisericilor sau în toponimia zonei.
Cercetător asiduu al arhivelor, restituind contemporanilor fragmente ale trecutului ce riscă să se piardă
în colbul vremurilor, profesorul Costin Clit reconstituie, pe baza documentelor, istoria locurilor și a
așezărilor, pe care privindu-le astăzi, înțelegem, măcar în parte, tumultosul nostru trecut.
Aflăm astfel de vechi familii de boieri sau de răzeși, de așezări înfloritoare odinioară și de parcursul
acestora până în zilele noastre, intuind totodată modul în care istoria și-a pus amprenta asupra generațiilor de
ieri și de astăzi.
Ecouri ale ctitorilor din trecut răzbat până astăzi, mărturie stând biserica din micuța localitate
Șopârleni, ridicată de familia domnului Vasile Marian, lăcaș de cult ce împletește armonios trecutul cu
prezentul, atât prin pomenirea celor din generațiile trecute (ale căror nume le regăsim și în documentele
editate), cât și prin însuflețirea celor de astăzi, care văd cum rodește jertfa depusă.
Felicităm pe autor pentru tot efortul depus în cercetare și binecuvântăm pe ctitori și pe toți cei implicați
în dăinuirea satului și a bisericii, având credința că numele lor, consemnate în diferitele documente ale
vremii – ce poate vor fi cercetate de generațiile viitoare -, sunt înscrise, mai cu seamă, în Cartea vieții.
5
6
AȘEZĂRI DE PE VALEA LILIVEI ȘI STĂPÂNII LOR: ȘOPÂRLENI ȘI ODOBEȘTI
Neagșa, fiica lui Mihăilă Șopârlă, vinde fraților Ignat și Ion Tintiul cu prețul de 80 de lei tătărăști „ocina sa dreaptă, din uricul ei drept și propriu,
jumătate din seliștea Șopârleni, pe pârâul M...”, cărora domnul Ștefan cel Mare le întărește stăpânirea asupra seliștei amintite la 20 septembrie 1483, precum
și a prisăcii situată „mai sus de Hlăpești”1. Seliștea Șopârleni de la 1483 este identificată mai degrabă lângă Oboroceni, județul Roman sau în stânga Prutului
unde ar fi pomenită la 1662, iar Hlăpeștii în județul Neamț 2. Autorii colecției DIR au citit „pârâul Zebuștea” în loc de „ pârâul M...” pe care era așezată
siliștea Șopârleni. Pergamentul, rupt și șters la îndoituri, face ca lectura hidronimului să fie nesigură3. Un document din 6 mai 1640 atestă satul Șopârleni,
ținutul Roman, lângă Hărmăneasa, astăzi în comuna Heleștieni, județul Iași (izvodul moșiilor lui Toader Boul) 4.
Un sat Șopârleni a existat și pe pârâul Tutova, ținutul omonim. Miron Barnovschi Moghilă întărește la 28 aprilie 1629 lui Nicoriță hatman și pârcălab
de Suceava, soției sale Todosia și mănăstirii lor din Tătărași (Iași) stăpânirea asupra unor sate, printre care „Șopârlénii, pe pârâul Tutova, ce este în ținutul
Tutova, cu mori la acel pârâu, și cu iaz și cu biserică, și cu curți, ce se împreună acest sat cu Năvârniștii, din ispisoace și din privilegii de la Radul voievod”5.
Același domn dăruiește înainte de 30 august 1629 mănăstirilor Nicoriță și Bârnova satele Vorniceni, ținutul Hotin, Ciulinești, ținutul Dorohoi, Șopârleni,
ținutul Tutova și Seliștea, numit Belciugani, de lângă Bârlad6.
Petru Rareș întărește din curtea domnească de la Huși la 27 martie 1533 lui Dragotă Averescul și lui Neagul Șopârleanu stăpânirea pe „a patra parte
de sat din Troenești, peste Prut, din partea de sus”, cumpărată cu 80 de zloți tătărăști de la Marina, fiica Cârstinei, nepoata lui Țampău7. Potrivit documentului
menționat satul Troenești se afla în stânga Prutului. Plecând de la acest document, Gheorghe Ghibănescu consideră pe Dragotă Averescul și Neagul
Șopârleanu legați de satele Averești și Șopârleni de la ținutul Fălciului8. Satul Troenești este așezat eronat de cei care s-au ocupat de istoricul zonei pe valea
Lilivei (Lilei), „adică a Liliacului”. „De la acest act, <crede greșit Gheorghe Ghibănescu N.A.> nu mai avem știri de Șopârleni din acte până cătră 1664, adică
130 de ani, sau 4 generații”9. Șopârlenii din stânga Prutului, unde a stăpânit și Episcopia Hușilor, nu constituie subiectul tematic pe care îl abordăm acum.
1
Documenta Romaniae Historica (în continuare DRH), A. Moldova, II, volum întocmit de Leon Șimanschi, în colaborare cu Georgeta Ignat și Dumitru Agache, București,
1975, p. 384-387, nr. 252; Ioan Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, București, Atelierele Grafice Socec & Co., 1913, volumul I, Hrisoave și cărți domnești, 274-276,
nr. CLI; Documente privind istoria României (în continuare DIR), veacul XV, A. Moldova, București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1954, vol. II (1476-
1500), p. 43-44, nr. 45.
2
Ioan Bogdan, op. cit.
3
DIR, veacul XV, A. Moldova, II, p. 43-44, nr. 45.
4
DRH, A. Moldova, XXV (1639-1640), volum întocmit de Nistor Ciocan, Dumitru Agache, Georgeta Ignat și Marius Chelcu, București, Editura Academiei Române, 2003,
p. 366-367, nr. 350 (vezi și indicele de nume, p. 625, coloanal I).
5
DRH, A. Moldova, XX (1629-1631), volum întocmit de I. Caproșu, C. Burac, București, Editura Academiei Române, București, 2011, p. 70-77, nr. 70; „Труды”, III
(1907), p. 404-413 (original slav și traducere rusească); Gh. Ghibănescu, Documente, în „Ioan Neculce”, fascicula 8 (1930), p. 215 (rezumat).
6
DRH, A. Moldova, XX, p. 139, nr. 133.
7
DIR, veacul XVI, A. Moldova, vol. I (1501-1550), p. 360-361, nr. 327.
8
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, Huși, Tipografia „Lețcae” George Jorică, 1927, XVII (Drăcenii cu moșiile din prejur), p. 1-3, nr. 1.
9
Ibidem, p. XLV;
7
Neagu Șopârleanu ar fi avut două fete: prima căsătorită cu Frăi, a căror fiică a fost la rândul ei măritată cu Cazacul. Nazaria, fiica Cazacului, a ținut-o
Mihăilă; și a doua fiică, măritată cu Ștefan Cârcă, are au avut pe Ștefan Cârcă și Catrina. Ștefan va avea un fiu Irimia și o fată măritată cu Gavril. Catrina,
măritată cu preotul Ioniță, va avea pe Lazor Chircă din care se trage Ștefăneasa, ce va avea patru copiii, printre care și Irimia. Putem constata stăpânirea
Șopârlenilor și Odobeștilor de către Neagu Șopârleanu și urmașii săi până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când Șopârlenii intră în proprietatea
Racovițeștilor iar Odobeștii în cea a Luculeștilor10.
Ionașco Cehan (1580-ante 3 martie 1639)
Născut către 1580, Ionașco Cehan a fost fiul Stanei și a lui Petre Cehan, marele logofăt al domnului Constantin Movilă și al cneaghinei Ileana11 și
nepotul lui Stan Horja, boier din timpul lui Ștefan cel Mare, fondator al familiei Racoviță, ramura vechilor Cehănești12.
Ștefan Tomșa întărește vornicului de gloată Ionașco Cehan la 19 iulie 1623 stăpânirea pe părțile de moșie din satele Nemicani, Șopârleni și Dolhești.
Ionașco Cehan aduce în fața domnului zapisul de la Toader Dubău, ureadnic din Huși, de la șoltuz și cei 12 pârgari, popa Trifan, Dumitru Soraci, Gavril
Iuriescul, Balcău Ianciul, Roman, Grigorie din Pâhnești, Bilașco, Frăea, Hilip și popa Oniță din Șopârleni, „scriind că și-a cumpărat o parte de ocină de la
Sava stolnicel fiul lui Rașco, din toată partea tatălui său, Rașco, cât se va alege, jumătate din satul Șopârleni, pentru șasezeci de taleri de argint”13.
Radu Mihnea întărea la 12 aprilie 1624 fostului vornic Ionașco Cehan „dreapta lui ocină, din ispisoc de danie și de miluire de la Ștefan Tomșea
voievod, satul anume Volosénii, ce sunt de ocolul Stănileștilor” 14, iar pe 13 aprilie 1624, pe baza vechilor „drese” de la Ieremia Movilă îi întărea niște țigani
cumpărați de la Ionașco fost stolnic15. Același domn îi întărește la 14 aprilie 1624 „dreapta lui ocină și miluire din ispisoc de miluire pe care l-a avut de la
Ștefan voievod Tomșa, satul Novacii în ținutul Fălciului, care acel sat a fost drept domnesc, ascultător de ocolul târgului Huși”, pe care îl primise de la
domnul Ștefan Tomșa pentru ajutorul dat lui Enachi Banul în deplasarea de la Țarigrad „în treaba țării” – 600 de taleri bătuți și doi cai buni16, la 8 iunie 1625
două vaduri de moară la Măicani în apa Prutului17, Frații Andrei și Apostol îi vindeau lui Ionașco Cehan vornic la 5 decembrie 1625 un vad de moară cu
piatră în satul Brăteni, cu prețul de 250 de taleri, bani gata18.
10
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. L-LI.
11
General M. Racoviță-Cehan, Familia Racoviță-Cehan. Fișe nominale și fotografii, București, Monitorul oficial și Imprimeriile Statului, 1942, p. 5; idem, Familia
Racoviță-Cehan. Genealogie și istoric, Monitorul oficial și Imprimeriile Statului, 1942, p. 11.
12
Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului Ion Neculce, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, , 2015, p. 474.
13
DRH, A. Moldova, XVIII, volum întocmit de I. Caproșu și V. Constantinov, București, Editura Academiei Române, 2006, p. 147-149, nr. 102; Documente privind
istoria României, veacul XVII, A. Moldova, București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1957, vol. V (1621-1625), p. 237-238, nr. 315.
14
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XVIII (1623-1625), volum întocmit de I. Caproșu și V. Constantinov, București, Editura Academiei Române, 2006, p. 267-
268, nr. 195.
15
Ibidem, p. 268-269, nr. 196.
16
Ibidem, p. 269-270, nr. 198.
17
Ibidem, p. 412, nr. 338.
18
Ibidem, p. 455-456, nr. 391.
8
Miron Barnovschi Movilă îi întărește stăpânirea pe diferite sate; seliștea Măicanii și două vaduri de moară la Prut (10 iulie 1626)19, satul Voloseni (10
iulie 1626)20, ori pe un sălaș de țigani (1 septembrie 1627-1629). Își extinde stăpânirea spre sud pe malul Prutului, unde este miluit de Miron Barnovschi
Movilă la 13 martie 1627 cu seliștea Stănilești, „pentru slujba lui și pentru un cal bun, ce a dat în treaba țării, la craiul Ardealului”21. Îl întâlnim stăpân în
Lichitișeni (1 noiembrie 1626)22, Slipoteni, ținutul Tecuci (20 aprilie 1627)23, Slipoteni, cu vad de moară în Berheci, ținutul Tecuci, vad de moară în satul
Brătiani, seliștea Măgdășeni, ținutul Fălciu24, apoi împreună cu frații săi – Petre Cehan pârcălab, Bălan Cehan și Mărica – în satele Tintești/Țintești, ținutul
Fălciu, Prebești, ținutul Vaslui, satul Horjăști pe Lăpușna, „unde au fost casăle a lui Stan Horja”, Fântâna Pipirigului, un sat în Gura Ocoalelor pe Prut,
Strâmbenii pe Bujor, Fântana lui Mușat, Slepoteni, Măzdășăni (întărite la 10 aprilie 1628)25, Dolhești pe Crasna, ținutul Fălciu (8 august 1632)26, jumatatea de
sus a satului Codăești, cu vad de moară, mori gata și loc de piuă în Dobrovăț, ținutul Vaslui (2 decembrie 1632)27, partea de jos a satului Codăești (4
decembrie 1632)28. În iunie-iulie 1633, Moise Movilă poruncea o nouă judecată între Cehan jitnicer și Roșca vistiernicul pentru satul Sterpeni29.
În ceea ce privește ascensiunea politică îl întâlnim pomenit în documente pe Ionașco Cehan ca vornic de poartă (19 iulie 1612-1 noiembrie 1626),
fost vornic (12 aprilie 1624), mare pitar (13 martie 1627-12 aprilie 1630), mare jitnicer (23 august-17 noiembrie 1631); mare pitar (25 mai 1632-2 decembrie
1633), mare vornic al Țării de Jos (15 decembrie 1633-15 martie 1634), fost vornic (5 ianuarie 1635-18 mai 1637)30. Moare fără urmași31.Înainte de moarte,
Ionașcu Cehan vornic dăruiește jumătate de sat din Novaci nepoatei sale Zlata, „giupâneasa” comisului Duca, „pentru că Cehan vornicul n-au avut ficiori din
trupul său”32. Vasile Lupu miluia pentru slujbele credincioase la 3 martie 1639 pe Marcu Erali, fiul vel clucerului Dumitrașco Erali, cu satul Maicanii de pe
Prut, ținutul Fălciu, ce a fost a biv vornicului Ionașco Cehan, care „săvârșindu-să din viiață, nu i-au rămas copii din trupul lui și au rămas acest sat iarăș(i)
domnesc”33.
19
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XIX (1626-1628), volum întocmit de Haralambie Chirca, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
1969, p. 116, nr. 96.
20
Ibidem, p. 117, nr. 97.
21
Ibidem, p. 205-206, nr. 164.
22
Ibidem, p. 165, nr. 136.
23
Ibidem, p. 239, nr. 184.
24
Ibidem, p. 445-446, nr. 327.
25
Ibidem, p. 462-465, nr. 338.
26
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XXI (1632-1633), volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproșu și L. Șimanschi, București, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1971, p. 212-213, nr. 168.
27
Ibidem, p. 314-315, nr. 251.
28
Ibidem, p. 316-317, nr. 252.
29
Ibidem, p. 428, nr. 334.
30
N. Stoicescu, Dicționar al marilor dregători, p. 372-273.
31
General M. Racoviță-Cehan, Familia Racoviță-Cehan, p. 11.
32
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XXV (1639-1640), volum întocmit de Nistor Ciocan, Dumitru Agache, Georgeta Ignat și Marius Chelcu, București, Editura
Academiei Române, 2003, p. 166, nr. 151.
33
Ibidem, p. 52-53, nr. 46.
9
O parte a viilor lui Ionașco Cehan (unchiul dănuitorilor) sunt dăruite la 11 septembrie 1639 de Sorița, Mărica, Vărvara și Nastasia, fiicele lui Bălea,
Pătrașco, fiul Măricăi, lui Racoviță Cehan logofăt al doilea34, care la 1 noiembrie 1639 este miluit de Vasile Lupu voievod cu satul Stănilești „făgăduit acest
sat de unchiul său, Cehan vornic, înaintea morții lui. Iar apoi, după moartea lui Cehan vornic, domnia mea am luat acest sat ca să fie iarăși domnesc, cum au
fost în zilele de mai demult … și l-am miluit pe boierul nostrum mai sus scris”35.
Ionașco Costiceanu, nepotul Vlaicului, vinde lui Necorița din Tințești în intervalul de timp cuprins între ianuarie și 6 decembrie 1640 a sa dreaptă
ocină și moșie din satul Șopârleni, „partea Vlaicului, ce să cheamă un bătrân”. Zapisul de vânzare este întocmit înnaintea preotului de Horjești, „giupânései îi
Cehaneasă”, Iorgăi de Horjești, Toader Lupșe de Suleni (Duda), Căzacului Frăia, Dumitru, Simion Roșca, Ursul Brahăș și Bordea de Pâhnești, Gligorcea de
Tintești, Dolhan de Suleni, Lupul zet Cehănesii, Lepădat nepotul Cehănesii și a mulți oameni buni și bătrâni36.
Nastasia, jupâneasa lui Ionașco Cehan, dă la 25 ianuarie 1655 toate ocinile pe care le are, deci și cea de la Șopârleni, „ca să o îngrijească în viață și să
o comânde după moarte”37.
Nicolae Racoviță (cca 1630-8 martie 1685)
Racoviță Cehan, fiul Stanei și a lui Petre Cehan, a fost căsătorit în două rânduri, prima oară cu Nastasia, iar a doua oară cu Tofana, fiica marelui
logofăt Pătrașco Șoldan38, înrudindu-se astfel cu familii influente, precum Stârcea, Pisoschi, iar prin cumnatul său Coste Bucioc, cu domnul Vasile Lupu, cu
Prăjeștii, Ciogoleștii sau Cantacuzinii. Dintre copii săi sunt cunoscuți Ion, mare vornic, tatăl lui Mihai Racoviță voievod, Safta, căsătorită cu paharnicul
Alexandru, fiul lui Gavril Coci, nepotul lui Vasile Lupu, și Nicolae, cel care ajunge proprietar în Șopârlenni. Nicolae Racoviță a fost căsătorit cu Maria, fiica
lui Lupu Balș, cu care arepatru copii: Ion, Andrei, Ecaterina și Safta, ultima măritată cu Iordache Ruset 39. Privitor la ascensiunea politică îl întâlnim
documentar ca: postelnic, probabil al doilea (9 octombrie 1651), mare logofăt (9 iunie 1653, iulie 1654), fost postelnic (25 ianuarie 1655, 24 martie 1656, 8
aprilie 1657), postelnic (iunie, octombrie 1658), mare comis (23 martie 1659), mare spătar (13 ianuarie 1660), mare postelnic (ante 21 octombrie 1660),
hatman și pârcălab al Sucevei (ante 12 septembrie 1661, până la data de 4 septembrie 1671), caimacam al Moldovei (septembrie 1665-noiembrie 1665, până
la sosirea domnului Gheorghe Duca), mare logofăt, cea mai de seamă dregătorie a țării, pe care au deținut-o bunicul și tatăl său (ante 8 iunie 1672), semnează
ca fost mare logofăt la 8 septembrie 1673, mare logofăt în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino, apoi este atestat de la sfârșitul anului 1677 până
înainte de 21 martie 1579. După 5 aprilie 1679 semnează ca membru al Sfatului numeroase acte alături de marele logofăt Miron Costin, iar în 1683 rămâne
caimacam alături de marele spătar Toader Palade și marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino. Fugit în Ardeal după 30 octombrie 1683, revine după ocuparea
34
Ibidem, p. 229-231, nr. 229.
35
Ibidem, p. 264-265, nr. 263.
36
DRH, A. Moldova, XXV, p. 278, nr. 284; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade (Documente kogălnicești între 1528-1878), Iași, Institutul de Arte Grafice „PRESA BUNĂ”,
1933, XXV, p. 5-6, nr. 5; Idem, Surete și izvoade, Huși, Tipografia „Lețcae” George Jorică, 1927, XVII (Drăcenii cu moșiile din prejur), p. 10 (rezumat); C. I. Andreescu,
Documentele Kogălnicenilor din Arhiva Fundației Culturale „Mihail Kogălniceanu”, București, Editura Fundației Culturale „Mihail Kogălniceanu” , 1942, extras din
„Arhiva românească”, VII, 1941, p. 2, nr. II.
37
Catalogul documentelor moldovenești din Arhiva Istorică Centrală a Statului, București, 1968, III (1653-1675), volum întocmit de Mihai Regleanu, Doina Duca,
Constanția Negulescu, Veronica Vasilescu, Cornelia Crivăț, p. 47, nr. 115.
38
N. Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București, Editura enciclopedică română, 1971, p. 372.
39
Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului Ion Neculce, p. 474-475.
10
a doua oară a tronului de către Dumitrașcu Cantacuzino, care îi redă marea logofeție pe care o deține pâna la decesul său din 8 martie 168540. A fost
înmormântat în ctitoria familiei din satul Ferești, ținutul Vaslui, alături de părinți și fiica sa Ecaterina, iar mai târziu și fiul său Andrei. Pe patra de mormânt s-
a scris: „Această piatră a făcut-o și împodobit-o pan Ion Racoviță părintelui său Nicolae biv vel logofăt, fiul lui Cehan Metodie vel logofăt, care s-a pristăvit
la veșnicele lăcașuri în zilele lui Io Dumitrașcu vodă, la anul 7193 (1685) mart 8 zile”. Rămăițele lor sunt strămutate la începutul secolului al XVIII-lea în
biserica cea mare de la mănăstirea Dobrovăț41.
Nicolae Racoviță stăpânește zeci de sate și părți de sate, cum ar fi: satul întreg Roznov (ținutul Neamț), Cercani (ținutul Orhei), părți din Chișarău, pe
Jijia (ținutul Iași), părți din Băbușeni și Românești (ținutul Vaslui), părți din Vrăbieni și siliștile Horjești, Țintești și Păhnești (ținutul Fălciu), părți din Gârlești
și Zăscani (ținutul Tecuci), părți din Novaci (ținutul Hârlău), o parte din Troenești (ținutul Lăpușna), seliștea Nemțeni (ținutul Soroca), satele întregi Ustia,
Văscăuți, Zăhăicani, părți din Budești (ținutul Orhei), Botneni (ținutul Fălciu), Lucuoae42. Mai deține părți de moșie în Codăești, Șoronești (ținutul Vaslui), o
vie în ocolul Dric de la Huși, Brădicești, Tălpigeni, Răspopi, Șopârleni (ținutul Fălciu), vad de moară în târgul Tecuci (apa Bârladului), satul Greci. La 28
decembrie 1691, Maria Racoviţă, văduva fostului mare logofăt Nicolae Racoviţă, face danie episcopului Varlaam, seliştea din partea de sus a satului
Brădiceşti, unde este ctitorit dăinuie schitul cu hramul Bunavestire. La 15 mai 1697, logofeteasa Maria Racoviţă dănuiește mănăstirii Brădicești ocina şi
moşia lor de cumpărătură de la Răspopi cu vad de moară în apa Crasnei. La 15 august 1698 Maria Racoviţă logofetesa face danie mănăstirii Brădiceşti „două
părţi de moşia din Tălpigeni”, partea „lu(i) Cehan şi partea Nic(h)ifor pentru sufletul nostru şi răposaţilor părinţilor noştri”43.
La 15 august 1698 Maria Racoviţă logofetesa face danie mănăstirii Brădiceşti „două părţi de moşia din Tălpigeni”, partea „lu(i) Cehan şi partea
Nic(h)ifor pentru sufletul nostru şi răposaţilor părinţilor noştri”.
Nicolae Racoviță a purtat de grijă ctitoriei familiei de la Ferești, mănăstirii Dobrovăț, ctitoria lui Ștefan cel Mare, donează Mănăstirii Zografu de la
Muntele Athos două broderii bogate lucrate în aur și argint, una din ele la 5 noiembrie 166644.
Vasile, fiul lui Hilip, din Șopârleni, vinde după 24 mai 1661 (în document apare anul 1656) hatmanului Neculai Racoviță partea de ocină din
Odobești, partea moșului lor Frăei, drept 50 de ughi bani buni. Zapisul de vânzare s-a întocmit în fața episcopului Serafim de Huși (1660-1667), a lui Petir
Podolean, șoltuzul Hușului, a vornicului Enachi și a mulți oameni buni. Nicolae Racoviță deține dregătoria de hatman și pârcălab înainte de 12 septembrie
1661 și până la data de 4 septembrie 167145.
Nazaria, fiica Cazacului, nepoata Frăei, vinde hatmanului Neculai Racoviță la 22 aprilie 1665, a ei dreaptă ocină și moșie de pe moșul său Frăea „un
bătrân întreg, din sat din Șopârleani … din vatra satului și din cămpu și din țarină și din fânaț, și din tot locul cu tot venitul” cu prețul de 40 de lei46. Partea
cumpărată de la Badiul și nepotul său Dănăilă, patru părți „dintr-un bătrân ce să înnparte în cinci părți” de către Lazor Mârza din satul Tăbălăești cu prețul de
40 de lei bătuți, s-a făcut fără știrea hatmanului Neculai Racoviță ce avea „moșie acolia în sat despre moșul dumisale Cehan”. La 9 martie 1666, hatmanul îi
„întoarce” cei 40 de lei și devine proprietarul acestei părți de moșie din Șopârleni47.
40
Ibidem, p. 476-480.
41
Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, XVI, p. 113-114.
42
Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului Ion Neculce, p. 480.
43
Costin Clit, Mănăstirea Brădicești, Iași, Editura Doxologia, 2013, p. 52-55; p. 70-74; a se vedea și Documentele Mănăstirii Brădicești, p. 241-455.
44
Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului Ion Neculce, p. 481-482.
45
Costin Clit, Documente hușene, IV (1631-1865), Iași, Editura PIM, 2016, p. 39, nr. 9; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 5, nr. 3; Arhivele Naționale Iași, Colecția
Documente, 433/6 (regest).
46
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI/7 (nr. 640); Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 7, nr. 8.
47
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI/6 (nr. 639); Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 8, nr. 10.
11
Pentru binele făcut, popa Ion și preoteasa Antimia, fiica Lupei, nepoata Scridoneasei îi dau danie hatmanului la 17 decembrie 1668 partea lor dreaptă
de ocină și moșie o jumătate de bătrân din Șopârleni „ din vatra satului și din cămpu și din țarină, și din fănați, și din tot locul cu tot venitul”48.
Hatmanul Neculai Racoviță cumpără la 22 mai 1669 partea din Șopârleni, un bătrân, a lui Constantin, fiul lui Crăciun Cupeș, nepotul lui Voico din
Șopârleni, „din vatra satului, și din câmpu și din țarină, și din fânaț și din tot locul cu tot venitul”49.
Iordache Ruset (? – după noiembrie 1720)
Safta, fiica lui Nicolae Racoviță și a Mariei, fiica lui Lupu Balș, devine pe la 1690 cea de-a treia soție a lui Iordache Ruset, „matca tuturor răutăților”,
cum îl numea cronicarul Nicolae Costin, fiul lui Constantin Ruset capuchehaia („Cupariul”), cu origini grecești, fratele lui Antonie Ruset voievod (1675-
1678), înrudit cu frații Toma și Iordache Cantacuzino. Crescut împreună cu cei patru frați la Constantinopol, uniți în jurul tatălui lor, s-au remarcat în viața
politică a Moldovei, unde au venit să facă avere. Iordache Ruset este considerat un personaj politic important din țările române de la sfârșitul veacului al
XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea, fiind „Făcătoriu și desfăcătoriu de domnii”50.
Nemulțumit de numărul mare de sate primite de zestre de la Neculai Racoviță, „lacom de cinste” „maiu adună încă pe atâtea” 51. Iordache Ruset
primește acum și satul Șopârleni, alături de alte sate din ținutul Fălciului, anume: Verdeșani, Băloșanii, o jumătate din Bălănești, o treime din Greci, dar și
părți de sate din Crețana, Streșnești, Bobușani, Roșiori, Mănești, Pișcani și Scheișoara52. Iordache Ruset deține moșii în toate ținuturile, excepție făcând
Bacăul și Cernăuțiul. Le redăm numai pe cele din județul Fălciu: Stănilești, Măicani, Țintești, Horjăști, Păhnești, Verdeșani, Băloșani, Șopârleani (sate
întregi), o jumătate din Bălănești, o treime din Greci, părți de sate în Crețana, Stresnești, Bobușani, Roșiori, Crăsnășăni, Mănești, Tupilați, Piscani, Munteni,
Verișani, Hânsari, Strahicia, Scheișoara, loc de prisacă la Budești, și vad de moară la Brăteni53.
Amintim și pe copiii săi: Neculai, căsătorit cu Ancuța, una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu, Constantin cu Anița Bogdan, Ioniță cu Ancuța
Filipescu, Andrei cu Maria, fiica logofătului Sandu Sturdza, Ștefan cu o descendentă din Sturzești, Safta cu logofătul Ilie Catargiu,, Catinca cu Constantin
Conachi, Anastasia cu jitnicerul Nicolae Costin, Ruxanda cu Barbu Văcărescu, Catrina cu fiul lui Vasile Costachi vornicul54.
Implicat în numeroase procese, Iordache Ruset se confruntă și cu scandalul provocat de urmașii lui Nicolae Racoviță, cărora le-a reținut, „fără drept,
mai multe moșii, sate și țigani”55. În diata din noiembrie 1720, Iordache Ruset face referire la probelma nerezolvată a averii lui Nicolae Racoviță: „Pentru
moșiile și țiganii logofătului Racoviță care au rămas neîmpărțite, afară din cele ce mi s-au dat zestri de la logofeteasă, de nu se vor învoi fi<i>i mei la
împărțire cu copi<i>i lui Racoviță, să aleagă pe care boeri vor socotiu și vor găsi cu cale să-i îndrepteze și să împartă”56.
48
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI / 12 (nr. 645); Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 8, nr. 12.
49
Costin Clit, op. cit., p. 51-52, nr. 31; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 8, nr. 13 (mențiune).
50
Elena Bedreag, „La vrerea me este să-i dau au ba dintr-ale mele lucruri”. Diata marelui vornic Iordache Ruset, în Mihai Dim. Sturdza la 80 de ani. Omagiu, volum editat
de Mircea Ciubotaru și Lucian-Valeriu Lefter, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, p. 571-586.
51
Radu Rosetti, Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova, Tomul I, De la origini până la 1834, București, Atelierele grafice Socec&Co., 1907, p. 245.
52
Ibidem, p. 250; Ioana Rosetti, Iordache Ruset, în „Revista istorică română”, MCMXXXVII, vol. VII, Fascicolele III-IV, p. 304.
53
Ioana Rosetti, op. cit., p. 318.
54
Elena Bedreag,op. cit., p. 573-575.
55
Ibidem, p. 575.
56
Ibidem, p. 583.
12
Constantin Ruset/Rosăt/Roset
A fost unul din fiii lui Iordache Ruset, care se pare că a moștenit și moșia Șopârleni.
Vel paharnic (171157, 1 aprilie 171758, 8 aprilie 171859), vel vornic al Țării de Sus (30 iulie 172960, 30 mai 173161, 9 iulie 173162), hatman (12 iunie
1733 , 21 octombrie 173364), hatman și pârcălab al Sucevii (10 septembrie 173465, 15 septembrie 173466, 8 noiembrie 173467, 20 februarie 173568, 12
63
septembrie 173569), vel vornic al Țării de Jos (25 aprilie 174070), biv vel vornic (1743)71.
Constantin Ruset (Roset) are trei fete, potrivit istoricului Gh. Ghibănescu: Ecaterina, căsătorită cu Constantin Mavrocordat voievod, Ruxanda,
căsătorită cu Barbu Văcărescu, ban de Craiova (?), și în fine Victoria, cea la care ajung Șopârlenii, căsătorită cu stolnicul Pârvul Cantacuzino Măgureanul72.
La 3 august 1766, Victoria „Măgurănița” „vinde nepotu-său Vasile Rosăt stolnic moșie în țara Moldovei în ținutul Fălciului ce să chiamă Șopârlenii”73.
Într-un perilipsis de documente a lui Constantin Roset este însemnată întărirea Divanului din 29 august 1776 a zapisului din 3 august 1776 „de cumpărătură
de la Măgurănița, ce o arată fiica răposatului Iordachi Roset ce au fost vornic mari și să află trăind la Țara Românească, cari moșii au rămas clironomii de la
părinții acești Șopârlen(i)”74. Căminarul C. Roset, unul din fiii stolnicului Vasile Roset, va moșteni Șopârlenii, fapt atestat și din hotarnica Odobeștilor,
executată la 20 iulie 180475. Menționăm hotarnica din 10 noiembrie 1759 a moșiilor Pâhnești, Tintești și Horjești, iscălită de episcopul Inochentie al Hușilor,
Mihalache Cehan medelnicer, Vasile Buhăescu paharnic, Grigoraș Agarici vornic glotnii și Neculai Herescu ot vistierie „ce arată că din porunca domnului lui
Ioan Teodor voevod au hotărât Ștefăniță Roset vel logof(ă)t ”76 . Mărturia hotarnică din 12 aprilie 1779 menționează printre martorii de la hotărâtul
Odobeștilor „Nistor Brânză vechilul dum(nea)l(ui) vor(nicului) Rus(e)t de moșie Șopârlenii”77.
57
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. XLVIII.
58
Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, volumul III, Acte interne (1691-1725), Iași, Editura „Dosoftei”, 2000, p. 462-464, nr. 532.
59
Ibidem, p. 486-487, nr. 557.
60
p. 67-68, nr. 87.
61
Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, volumul IV, Acte interne (1726-1740), Iași, Editura „Dosoftei”, 2000,p. 89-90, nr. 123.
62
Ibidem, p. 92-93, nr. 127.
63
Ibidem, p. 124, nr. 175.
64
Ibidem, p. 129-130, nr. 184.
65
Ibidem, p. 152-153, nr. 215.
66
Ibidem, p. 154-155, nr. 217.
67
Ibidem, p. 156-157, nr. 219.
68
Ibidem, p.162-164, nr. 227.
69
Ibidem, p. 182-183, nr. 258.
70
Ibidem, p. 286-287, nr. 389.
71
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. XLVIII.
72
Ibidem, p. XLVIII.
73
Ibidem, p. 70, nr. 60; vezi și p. XLIX; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 423/36.
74
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 423/36.
75
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 121; vezi și p. XLIX.
76
77
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/154; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 75-78, nr. 69.
13
La 24 octombrie 1786, mitropolitul Leon Gheuca (2 martie 1786-decembrie 1788) semnează, alături de logofătul Neculai Roset și Lascarache Roset,
actul de împărțeală a moșiilor lui Costandin Roset „și între alti moșii esti Păhneștii, Horjești, Tintești și Șopârleni lângă Păhnești, moșii întreagă”78. Hotarnica
Odobeștilor din 20 iulie 1804 menționează printre vecinii moșiei „Șopârlenii dumisale caminar Constandin Roset” 79. Vornicul Gavril Conachi scrie la 5
august 1805 căminarului Costandin Roset despre măsurarea moșiei Răbâia a pitarului T. Jora, ginerele său, și îi cere trimiterea unui cunoscător a hotarelor
„spre a nu se încălca moșia dumisale Șopârlenii”80.
Costandin Roset are doi fii și o fiică, căsătorită cu pitarul Toader Jora: hatmanul Matei Roset, moștenitorul Șopârlenilor, și arhimandritul Veniamin
Roset, egumen al mănăstirii Doljești și episcop de Roman 81. Hatmanul Matei Roset stăpânea la 1806 (?) „o bucată de loc … din zare(a) dialului despre Prut și
până în drumul mare cu nume de Șopârleni” pentru care s-a judecat cu banul Iordache Fote, realitate amintită în jalba episcopului de Huși din acest an în
vederea emiterii poruncii domnești pentru ca banul Fote să restituie episcopiei Hușilor părțile de moșie din Hrubeni, Râșești, Orzești și Bălănești de pe malul
Prutului. Iordache Fote avusese câștig de cauză cu hatmanul Matei Roset, proprietarul moșiei Șopârleni82.
Se păstrează contractul din 10 ianuarie 1814 dintre spătarul Roset și vătavul Ioniță pentru arendarea moșiilor Pâhnești și Șopârleni pe o perioadă de
trei ani (1814-1817) cu prețul de 3000 de lei anual, din care redăm punctual opt: „Acareturile ci să află pe această moșie, adică casa boeriască cu pivniță i
ogradă i căsoai, iazul cu moara și viile la înplinire anilor să aibă a li da în stare ci li-au priimit când li-au luat de la mâna me”83. În aprilie 1816, Matei Roset
reînoiește contractual de arendă a moșiilor Pâhnești și Șopârleni vătavului Ioniță ot Pâhnești pe o perioadă de trei ani de zile (23 aprilie 1816-23 aprilie 1819)
cu prețul anual de 5000 de lei, din care 1200 lei erau banii scutelnicilor din Pâhnești „pe care are să-i tragă vătavul pe fiește care an de la dânșii”84.
Odobești
Documentul datat între 1655 și 1658 îl atestă pe Luca pârcălabul care cumpără de la Eremia, feciorul Ștefaniei, femeia lui Lazăr Chircă Chircă din
Odobești, nepoata Catrinei, preoteasa popii Oneață din Odobești, partea sa și a fraților din Odobești, cu 15 ughi. Printre martori sunt menționați: Frăteiu
hotnogul, Meletie stegarul, Toderachi din Șopârleni, Costantin Cerches, fost stolnic, Vasilie Călmățuianul și alții. Actul este scris de Vasilie Cogâlniceanul85.
78
Arhivele Naționale Iași , Colecția Documente, 423/36.
79
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/224; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 121.
80
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 122, nr. 127.
81
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. XLIX.
82
Costin Clit, Documente hușene, III, Iași, Editura PIM, 2014, p. 322-323, nr. 351; vezi și p. 422, nr. 439.
83
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/237; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 131, nr. 152.
84
Arhivele Naționale Iași , Colecția Documente, 435/35.
85
Catalogul documentelor moldovenești din Arhiva Istorică Centrală a Statului, III, p. 52, nr. 156.
14
Spița genealogică a pârcălabului Luca
15
În veleatul 7177 <1668 septembrie 1-1669 august 31>, frații Ghine și Maria cu nepotul lor Neculai, vând partea lor din Odobești, o jumătate de
bătrân, lui Ion vătavul cu prețul de 20 de lei86.
Ion vătavul cumpără la 5 septembrie 1676 cu zece taleri de argint partea de moșie din Odobești a Stoianei, soția lui Gavril, și a nepotului ei, Gheorghi
Boghiul87.
Domnul Eustratie Dabija întărește, la 20 iunie 1662, pârcălabului de Chișinău Luca părțile cumpărate de la Nazaria, fiica Cazacului, nepoată Frăei de
Șopârleni, dar și pe cele de la Irimia, fiul lui Ștefan, nepotul lui Ștefan Cârcă (Chircă), „ce s-au cumpărat din matca văii unde cură apa, la deal spre răsărit
până în movila lui Andrei” (piscul dealului ce urcă spre Ghermănești)88.
Luculeștii provin dintr-un neam de boieri moldoveni cu origini modeste, primul cunoscut fiind preotul Istrate, căsătorit cu Călina, cu care are un fiu,
Luca, al cărui prenume a devenit patronimul urmașilor săi. La rândul său, pârcălabul Luca a fost căsătorit cu Gherghina, fiica lui Dumitru Carăbăț, a căror
urmași sunt: Negrușa, Irina, căsătorită cu Apostol Costișor, și pe Gavril, căsătorit cu Safta, fiica șetrarului Gore89.
Gavril Luca și Safta Gore au pe: Anița (Anușca), a doua soție a medelnicerului Iamandi, Tofana, soția lui Grigoraș Arbure, Adam sulger și Ștefan90.
Gavril Luca era nepotul Tofanei, fiica lui Drăgan, fost armaș, fiul Tudorei și al căpitanului „Gabară”, care la 18 februarie 1681 vindea cu fiul ei Ion și „haică-
me Anghelușa” lui Gavril și lui Toderașco sin Gorii, nepoții ei, dreaptă moșie și ocină din Hulturești, Drăgănești, Mățăști, Pirluești, Lungeni, și din tot hotarul
Bărboșilor91.
Mariia, fiica lui Apostul Costișor, cu fiica sa Irina și ginerele Vasilache, vând la 5 octombrie 1701 Negrușii, mătușa lor, fiica pârcălabului Luca,
partea de moșie din Odobești „ce iaste în hotarul Șopârlenilor … cari moșie îmi iaste și mie de la îmămea Irina, fata Lucăi”92.
În urma împărțirii moșiilor părintești, Tofana, fiica lui Gavril Luca, primește la 27 decembrie 1718 satul Pulberenii pe Cogâlnic, a treia parte din
Ialoveni pe Ișnovăț (Lăpușna), Odobeștii, Dințenii, a treia parte din Mogoșești, (Fălciu), Vărzărești pe Bâc (Orhei), a patra parte din Tănjălești, Băcșănii peste
Prut (Iași)93. Un al doilea izvod „de împărțala” datează din 27 decembrie 1724, „în care între alte moșii și părți de moșii arată și Odobeștii la Fălcii și parte din
Dințeni”94. Ștefan Luca, fratele Tofanei, stăpânea un domeniu format din zeci de sate și părți de sate, cum ar fi: satele Cucuteni, Bărbătești, (ținutul Roman),
Podraga, jumătate din Giurgești, o pătrime din Cudrești (ținutul Dorohoi), Cernauca, jumătate din Vasileu, satul Zadubrouca (ținutul Cernăuți), un loc în
hotarul Țuțorei, părți din Cășoteni (ținutul Lăpușna), Lipăești (ținutul Suceava), Pelinei, Mândrești, Pleșeni, Goești, Zabuliceni, Pietrișul, părți din satele
Bărboși, Căpotești, Suhuleț (Stuhuleț), Țăpeni, Brițcani, Negrilești, Răiceni (Rănceni), Spărcoceni, Budăi, Bălănești (ținutul Fălciu), Pungești, Tohani
86
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 1 (dintr-un perilipsis din 27 decembrie 1825).
87
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 2 (dintr-un perilipsis din 27 decembrie 1825).
88
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. L; respectiv p. 5, nr. 4.
89
Maria Magdalena Székely, Sfetnicii lui Petru Rareș. Studiu prosografic, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2002, p. 374-376; Mihai-Bogdan Atanasiu, Din
lumea cronicarului Ion Neculce. Sudiu prosografic, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2015, p. 411.
90
Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, ediție critică și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, București, 1982, p. 128-129; Gabriel Ștrempel,
Catalogul manuscriselor românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, vol. I, p. 71-72, nr. 254; Mihai-Bogdan Atanasiu, op. cit., p. 411.
91
Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, vol. VII, p. 2, nr. IV.
92
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 15, nr. 21; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 3 (dintr-un perilipsis din 27 decembrie 1825).
93
Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, MCCCVI/50; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 20, nr. 26, respectiv p. 107, nr. 99, p. 118, nr. 121.
94
Gh. Ghibănescu, op. cit., p. 20, nr. 26.
16
(Trohan) (ținutul Vaslui), Bogdana, Vlamnic (ținutul Tutova), vii la Cotnari, Odobești, Siminiceni (Roman) 95, Talaba pe Bujor, Mogoșeștii și Fălfoeștii în
hotarul Podolenilor (Fălciu)96.
Neamul lui Ioan Boghiul deține la rândul său în stăpânire părți din moșia Odobești. Moșia Odobești ajunge de la Dumitrașcu Huiban în stăpânirea
ginerelui său, preotul Mihălache Huiban, a cărui ginere a fost Ioan/Ioniță Botezatu. Preotul Mihălache Huiban era căsătorit cu Ștefana/Ștefanca, nepoata
Negrușii, fiica pârcălabului Luca97. Spița genealogică prezentată de Ștefan Huiban la 19 februarie 1818 face consemnează și pe copiii preotului Mihălache
Huiban și ai Ștefanei, anume: Anița, Ioasaf călugărul, Toader Huiban (cei doi feciori fără copii - „sterpi”), Angheluță Huiban și Gheorghe98.
Catrina Rânguleasa și fiul ei Costandin, dau la 14 octombrie 1754 ginerelui lor Ioan Botezatu „parte lor din moșiia Odobești … ca să le fie driaptă
ocină și moșie în veci”99. Constanti Racoviță voievod poruncește la 6 noiembrie 1756 episcopului Inochentie și biv vel căpitanului Necula Cogâlnceanu,
ispravnicul ținutului Fălciu, să cerceteze pricina expusă prin jalbă de Ion Botezatul în privința moșiei Odobești, ce „să hotărăști cu Dințănii”, pe care voia să o
vândă unui „mușteriu”, însă „ s-au sculat Ștefan Iamandi pah(arnic) și că iaste moșie a lui și l-au poprit ca să nu o vândă”100.
Frații Lupu și Anghelușa, strănepoții lui Ion Boghiul, vând la 14 martie 1748 preotului Mihalache Huiban și preotesei Ștefana a lor „dreaptă ocină și
moșie di la părinții și stremoșii noștri din sat din Odobești de la ținut(ul) Fălciiului, pe vale Lelevei” cu prețul de 40 de lei tătărăști, zapisul de vânzare fiind
scris de Ștefan Onofreiu101.
Grigore Callimachi voievod scrie la 20 iulie 1761 episcopului Inochentie al Hușilor și altor boieri în pricina judecată de către logofătul Ioan Bogdan
dintre Toader Huiban condicar sin preotul Mihălachi cu jicnicerul Ștefan Iamandi pentru moșia Odobești, „arătând Toader Huiban zapisă de cumpărătură pe
ace moșii și răspunzând că-i hotărâtă din bătrâni și au stăpânit cu pace moșii și bătrânii lor, iar jic(ni)cer(ul) Iamandi au hotărât cum i-au fost voia”102.
Episcopul Inochentie și medelnicerul Mihalache Cehan vor da mărturia hotarnică din 8 august 1761, ce atestă și spargerea gropilor lui Toader Huiban de
oamenii lui Ștefan Iamandi, care au luat „din grâu și din mălaiu fără a măsura”103.
La 10 iulie 1763, Grigore Callimachi voievod volnicește pe Ioniță Botezatul, ginerele preotului Mihălache Huiban, „ să strângă toat(ă) dijma” moșiei
Odobești de pe valea Șopârlenilor, „dată de zestri de la socru-său … cu toate scrisorile acii moșii, și au totu stâpânitu cu paci și el și socru-său de 100 și mai
bini de ani, iar acum di vro trii patru ani încoace s-au sculat jit(nicerul) Iamandi și în tărie lui, făr(ă) di nici o giudecat(ă) i-au luatu moșiia și în câteva rânduri
zis că ar fi luat cărțî g(o)sp(o)d la episcopul de Huși și pe la ispravnici ca să s(e) giudici”104. Ioniță Botezatul căpitan a fost căsătorit cu Pița (Anița), fiica
95
Mihai-Bogdan Atanasiu, op. cit., p. 416-417.
96
A se vedea și Costin Clit, Sate și moșii ale familiei Luca din secolul al XVIII-lea. Documente inedite, în „Carpica”, XLIX, Bacău, 2020, p. 191-230; idem, Moșiile Rănceni
și Spărcoceni din ținutul istoric al Fălciului (sec. XVIII-prima jumătate a secolului XIX), în „Acta Moldaviae Meridionalis”, Vaslui, XXXIX, vol. I, 2018.
97
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 422/20; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. LII-LIII și 66-69, nr. 58.
98
99
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/107; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 4 (dintr-un perilipsis din 27 decembrie 1825); Gh.
Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 30, nr. 34
100
101
102
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/119; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 5 (dintr-un perilipsis din 27 decembrie 1825); Gh.
Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 60, nr. 51.
103
104
17
preotului Mihălache Huiban și a Ștefanei, iar împreună, conform unor surse, au doi copii: Alexandru diac și Catrina, măritată cu Toader Giurcănenau105. La 19
februarie 1818, în toil judecății, mai sunt amintiți șase „feciori” ai celor doi: Vasile, Ștefan, Ioniță, Alexandru, Nastasăe și Maria „și să vedi că toț(i) aciști
frați tac și pără acum și nu cer nici o stăpâniri și înpărtășire din această moșii” 106. Ioniță Botezatul primește moșia Odobești ca zestre a soției sale Anița, fiind
excluși ceilalți fii ai preotului Mihălachi107. Ioniță Botezatul se plânge prin diferite jalbe în cursul anului 1764 de împresurarea moșiei de jicnicerul Ștefan
Iamandi108, pricină judecată la 28 iunie 1764 de către Ștefan Sturdza vel logofăt. Ștefan Iamandi prezintă un ispisoc de la Istrate Dabija voievod „di întăritură
pi a lui moșie a triia parté dintr-un bătrân din satul Odobeștii di la ținutul Fălciiului, ce au cumpărată di la Nazariia, fata Căzacului, nepoata Frăi di Șopârleni”.
În cartea de judecată amintită este realizat un istoric al moșiei Odobești și sunt oferite informații despre neamul Luculeștilor109.
De la Ioniță Botezatul, moșia Odobești ajunge la fiul său Alexandru Botezatul, care la 19 martie 1770 primește carte domnească pentru alegerea
părților sale din Odobești dinspre răzeși110, iar la 18 august 1777 cartea de la Grigore al III-lea Ghica pentru părțile din Dințeni111. Constantin Moruzi voievod
poruncește lui Costandin Greceanu biv vel ban și lui Grigoraș Costache biv vel paharnic, ispravnicii ținuutului Fălciu să cerceteze presupusa împresurare a
moșiei Odobești reclamată de Alexandru Botezatul112. Vornicul de poartă Ion Gordul și ieromonahul Iorest Dan, dichiul Episcopiei Hușilor, cercetează și dau
mărturia hotarnică din 12 aprilie 1779 pentru moșia Odobești, ce se învecina „pe din gios despre amiazăzi cu moșie Șopârlenii, și pe din sus să hotărăști cu
moșie răzeșasc(ă) Dințenii, și capătul despre răsărit să hotărești cu Todoricenii, moșie Jorăi, și capătul despre apus să hotărești cu Duda”113. Ieromonahul
Iorest Dan încredințează la 12 aprilie 1779 primirea documentelor moșiei Odobeștil de la vornicul Ioan Gordul, trimise de logofătul Alexandru Botezatul114.
Catrina, fiica lui Ioniță Botezatul căpitan și Aniței (Pița), se va căsători cu Toader Giurcăneanu. Foaia de zestre datează din februarie 1785, când
primește „moșiia Odobeștii cu toate scrisorile ei”, asumându-și întreținerea Aniței, semnatară a actului amintit alături de Alexandru Botezatul115. Se păstrează
un izvod din 23 februarie 1786 cu scrisorile Odobeștilor primite de Catrina Giurcăneanu116. Dintre urmașii lor amintim pe Gheorghe, Catrina, căsătorită cu
Alexandru Buzne și Tudorachi, căsătorit cu Marghioala Ciofe117, neguțător patentar, atestat la 29 august 1838118. Toader Giurcăneanu a murit înainte de 30
decembrie 1817, când este atestată Catrina „soțiia mortului Toad(e)r Giurcănian”119.
105
106
107
108
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/208, 210; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 65, nr. 56.
109
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 422/20; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. LII-LIII și 66-69, nr. 58.
110
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. LIII.
111
Ibidem, p. 74, nr. 67.
112
113
114
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 435/2; Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 78-79, nr. 70.
115
116
117
Ibidem, p. 157, nr. 220.
118
Ibidem, p. 126, nr. 144.
119
18
Domnul Alexandru Mavrocordat (Firaris=Fugarul) scrie la 22 noiembrie 1786 Episcopului Iacov Stamati, biv vel spătarului Vasile Costache și
Bălăsache vtori spătar, ispravnicii ținutului Fălciu să cerceteze pricina dintre Toader Giurcăneanu cu răzeșii din Dințeni și Odobești, ce se hotărau „una cu alta
alăture”120. O nouă hotărâtură a moșiei Odobești va fi executată la 20 iulie 1804121.
Meletie Lefter, Episcopul Hușului, cercetează la 19 februarie 1818 pricina dintre Ștefan Huiban și neamurile sale cu mătușa lor Catrina Giurcănița
pentru părți de moșie din Odobești de la ținutul Fălciului122. Catrina Giurcanu se judeca cu rudele sale la 11 iunie 1820123.
Catrina (Catinca?), fiica Catrinei Giurcanu, se va căsători cu Alexandru Buzne, fiul lui Ioniță Buzne și al Ecaterinei, fiica Mariei, nepoata Lupului
Negru din Drânceni124, primind la 22 octombrie 1822 foaia de zestre. Vătaf de plai în Pâhnești, administrator al moșiei Pâhnești timp de 16 ani, știutor de
carte, Ioniță Buzne locuiește în Pâhnești, Odobești și Drânceni125. Partea din Odobești este trecută de soacră „cu zăstri ginirilui nostru Alecsandru Buzni cu
voi(a) tuturor ficiorilor mei, ca să fii diplin stăpânu nestrămutat de nimine, iară cine din fii mei sau nepoți(i) și strănepoț(ii) s-ar ispiti să strâci ace(a)stă zăstri
să nu s(e) țâi în samă ori la ci giudecată va mergi”. Foaia de zestre este semnată și de doi fii ai Catrinei Giurcanu: Gheorghi și Tudurachi126. Frații Ioniță și
Enachi Buzne luau în posesie la 14 februarie 1822 moșiile Toporul și Căcăcerii, din ținutul Orhei, ale Episcopiei Hușilor 127. Catagrafia din 1820 îi
înregistrează pe frații Ioniță, Neculai și Enacachi Buzne128. Au mai fost identificați și alți doi frați: Toader și Costache129. Clucerul Alexandru Roset, aflat în
pribegie la Chișinău, se adresa polcovnicului Ioniță Buzne la 14 decembrie 1822 pentru a-i trimite două stoguri de fân130. Polcovnicelul Ioniță Buzne la
rândul său era proprietar în Odobești, iar în această calitate se plânge domnului Ioniță Sandu Sturza la 14 septembrie 1826 de împresurarea provocată de
hatmanul Matei Roset dinspre moșia Șopârleni, arătând că își are moșia „de zestre și are hotarnică veche din 1779”131. Ioniță Botez se plângea la 12
decembrie 1825 și de împresurarea Odobeștilor de către spătarul C. Dimitriu diin Botoșani132.
Ioniță Buzne devine proprietar la Orțăști, ocolul Podoleni, la Odobești, unde deține și o crâșmă, la Stuhuleț, Drânceni (Drăceni), Brăteni, arendează
moșiile Toporul și Căcăcenii din ținutul Orhei. Pe valea Lilivei este menționată Odaia Buzneștilor, în apropiere de Șopârleni, Râpi și Ghermănești133.
Conflictul cu aga Ilie Kogălniceanu îi aduce și întemnițarea din 1837-1838 împreună cu fiul său Alexandru134. După unele voci Ioniță Buznea ar fi fost și
120
121
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/224; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 121.
122
123
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. LVI.
124
Ibidem, p. 200, nr. 345.
125
Adrian Butnaru, Un razes din Drănceni, ținutul Fălciu, la începutul secolului al XIX-lea: Ioniță Buzne și înrudirile sale, în „Prutul”. Revistă de cultură, Serie nouă, Anul
IV (XIII), nr. 1 (53)/2014, p. 30-31; p. 34.
126
127
128
Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845), X. Ținutul Fălciiul, Partea 1 (1820), volum editat de Mihai-Cristian Amăriuței și Mircea Ciubotaru; Introducere de Mircea
Ciubotaru, Iași, Casa Editorială Demiurg Plus, Iași, 2016, p. 166.
129
Dorinel Ichim, Biserici din lemn din Eparhia Hușilor, Huși, 2001, p. 513-514; Adrian Butnaru, op. cit., p. 32,
130
131
Ibidem, p. 158, nr. 224.
132
Ibidem, p. 153, nr. 213.
133
Adrian Butnaru, op. cit., p. 34-39.
134
Ibidem, p. 40-41.
19
ispravnic al ținutului Fălciu în 1816, 1818, 1819 și 1820 sau a îndeplinit diferite sarcini administrative 135. Contribuie la zugrăvirea bisericii cu hramul Sfinții
Voievozi din satul Pâhnești de către diaconul Vasile zugrav din Armășeni136, iar împreună cu Toader și Costache Buzne înzestrează satul Fundătura cu o
biserică de lemn adusă din satul Bălțați137. Decesul polcovnicului Ioniță Buzne se produce înainte de 14 decembrie 1843138.
Polcovnicul Alexandru Buzne moștenește moșiile părinților săi și se pare că își avea casa în satul Râpi139. Însărcinat cu diverse sarcini de isprăvnicia
ținutului Fălciu, Alexandru Buzne este implicat în diferite procese și se confruntă cu mari probleme pentru moșia Odobești, judecându-se cu moștenitorii
familiei Arbore140. În 1858 Alexandru Buzne îl acuză pe Mihail Kogălniceanu de împresurarea / rășluirea moșiei Odobești. Scrisoarea marelui om politic
Mihail Kogălniceanu din 12 martie 1858 ne arată pe Luca pârcălabul drept strămoș comun al împricinaților, dreapta stăpânire a familiei Buznea pe 2/3 din
moșia Odobești și stăpânirea Kogălnicenilor pe 1/3. Într-o notă marginală este consemnat: „Dacă așu fi fost rășluitoru, atunce n-aș fi fiiul părintelui meu.
Satele răzeșești ce se ținu întregi între hlizele mele dovedescu însă că neamul Kogălnicenescu nici o data răpitor n-au fostu”141.
Curgătorii lui Alexandru Buzne – are șase copii despre care nu se știi nimic – vor stăpâni Odobeștii până către anul 1930 (?), când moșia a fost dată de
zestre lui Andrei Brighiu142, care era decedat în 1933143. Un A. Brighiu, casierul general al județului Fălciu, participă la sfințirea Bisericii Catedrale din 22
septembrie 1891, „înnoită” de Episcopul Silvestru Bălănescu, pictată de Gheorgha Tattarescu, alături de maiorul C. Teleman, prefectul județului Fălciu, A.
Triandafil, primarul orașului Huși, și alte notabilități144.
În anii celui de-al Doilea Răsboi Mondial moșia Șopârleni ajunge la familia Lupu iar administrarea fermei de la Șopârleni i-a revenit inginerului
Alexandru S. Polihroniade (1923-2005), fiul lui Stelian Polihroniade (1887-1969) și al Melaniei (1893-1961), fiica preotului Gheorghe Lupu la inițiativa
căruia a luat naștere Muzeul „Casa Amintirilor” din Arsura după 1990. După moartea soției fondatorului, Irma Polihroniade, obiectele din Muzeul de la
Arsura au fost preluate de Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.
Astăzi terenurile de pe valea Lilivei sunt în mare parte arendate sau cumpărate de către prosperul om de afaceri Vasile Marian, care se îngrijește și de
fondul de vânătoare din zonă sau amenajarea Poligonului de Tir Sportiv de la Teleasa. Din 2008, Vasile Marian susține financiar și editează revista
„Vânătorul și pescarul hușean” sub egida Clubului de vânătoare și pescuit sportiv din Huși, iar începând cu nr. 2 (6) / 2013 a Asociației Clubul Sportiv de tir
„CONDORUL” Huși. Din colectivul de redacție au făcut parte: Sergiu Marian (editor), Costin Clit (redactor șef), Costică Moișanu (redactor), ing. Ioan
Șerban (consilier tehnic) și Serghei Coloșenco (rebusist)145. Ultima apariție a revistei este din 2014, nr. 2 (9).
135
Ibidem, p. 42-43.
136
A se vedea contractul din 19 septembrie 1815 în Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 132, nr. 159
137
Adrian Butnaru, op. cit., p. 45.
138
139
140
Ibidem, p. 46-448.
141
Gh. Ghibănescu, Documente, în „Ioan Neculce”, Buletinul Muzeului Municipal din Iași, Fascicola II, Anul I, iulie 1922, p. 318-319, nr. CLXXII.
142
143
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade (Documente Kogălnicești între 1528-1878), Iași, Inst. De Arte Grafice „Presa Bună”, 1933, volumul XXV, p. LXIX.
144
Silvestru Bălănescu Episcop Eparchiei Hușilor între anii 1886-1896, colecțiune de Coman Vasilescu, revizor eparhial, București, Tipografia Gutenberg, p. 604-605.
145
Costin Clit, Repertoriul presei din municipiul Huși, în „Prutul. Revistă de cultură”, Anul III (XII), nr. 1-2 (51-52)/2013, p. 191.
20
PRIMA BISERICĂ DE PE VALEA LILIVEI CU HRAMURILE ADORMIREA MAICII DOMNULUI ȘI SFÂNTUL VASILE CEL MARE
– CTITORIA FAMILIEI VASILE MARIAN
Mirifica vale a Lilivei, cu așezări modeste din punct de vedere demografic și economic – Șopârleni și Odobești –, a fost lipsită de existența unui lăcaș
de cult, deși în documente întâlnim printre răzeșii locului și preoți, cum ar fi Mihalache Huiban, iar în apropiere se afla sediul Episcopiei Hușilor, care
stăpânea moșiile Râșești și Hrubeni.
În mărturia hotarnică din 12 aprilie 1779 se arată că vornicul de poartă Ion Gordul și ieromonahul Iorest Dan, dichiul Episcopiei Hușilor au „măsurat
capătul despre apus din lacul Cucoarăi în gios pe zare dialului, alăture cu moșie Duda pân(ă) într-o piatră hotar vechiu ce s-au găsit, care desparte
Odobeștii de Șopârlenii și puind și noi o piatră chiotoare s-au găsit 12 funii iar stănj(eni) fac 300, și măsurând și la mijloc din piatră veche ce este în malul
pârăului Lilivii despre apus, ce desparte moșie Odobeștii de cătră Șopârlenii, măsurând pe malul pârăului pe despre apus în sus spre miazănoapte pân(ă)
într-altă piatră veche ce s-au găsit din vale de țăntirimul vechiu și din sus de o fântână ce desparte Odobeștii de cătră moșie Dințenii, s-au găsit 13 funii, 14
stănj(eni)”146. Documentar avem atestat un cimitir la 1779.
Cel mai probabil, locuitorii din Șopârleni se găseau sub autoritatea spirituală a preotului din Râșești, unde biserica este atestată încă de la sfârșitul
veacului al XVIII-lea de însemnarea diaconului Manolachi din Pogănești din văleatul 7288 <1779 septembrie 1-1780 august 31> pe un Triodion, tipărit la Iași
în 1747: „Această sfăntă carti ci să numește Treod esti a diaconului Manolachi di la Pogănești, și au dat-o la Rășăști ca să slujască pi dânsa păr ș-or faci și ei
cărți iar nu cu altu chip. Aceast(a) să-s(e) știi. Eu Grigorie, dascal ot Rășăști”147. Unii proprietari a moșiilor de pe valea Lilivei au avut ascensiune politică de
invidiat și zeci de sate sau părți în stăpânire, și ne referim mai ales la Ionașco Cehan și Nicolae Racoviță, însă nu au avut răgazul necesar ridicării unui lăcaș
de cult.
Inițiativa construirii lăcașului de cult aparține vrednicului de amintire preot Corneliu Mazilu, care în anul 2000 poartă discuții cu locuitorii, intervine
pe lângă Episcopul Ioachim Vasluianul și obține binecuvântarea Chiriarhului, apoi aprobarea autorităților centrale. Demersurile sale, primite favorabil de
autoritățile locale – Primăria Dânceni – Ghermănești, sunt urmate de obținerea titlului de proprietate a terenului pe care urma să fie ridicat Sfântul Lăcaș.
Sfințirea locului bisericii a fost săvârșită de P.S. Corneliu, Episcopul vicar al Eparhiei Hușilor, și un sobor de preoți din satele vecine.
Construirea lăcașului presupune însă mari cheltuieli, iar enoriașii se confruntau cu problemele legate de tranziția pe care o parcuge România de la
economia centralizată din timpul regimului comunist la cea de piață, una anevoiasă și de durată. Comunitatea enoriașilor din parohia Râșești nu dispune de
resursele financiare necesare, enoriașii promit sprijin cu materiale de construcții, bani, transport și mai ales mână de lucru. Se întrevedea o construcție
modestă din lut (chirpici) fără o finalizare. Mai putem adăuga reticența unor enoriași față de asemenea acte și chiar împărțirea comunității. Preotul Corneliu
Mazilu încearcă prin toate mijloacele convingerea enoriașilor și identificarea sponsorilor dispuși să contrbuie la construcția ce se întrevedea.
Prezența domnului Vasile Marian, un prosper om de afaceri din Huși, la praznicul organizat în casa părintească din satul Râșești aduce o rezolvare
radicală a proiectului bisericesc. Știa de la mama sa de dorința legendarului Odobescu, care ar fi fondat și stăpânit satul Odobești, de construire a unei biserici
pe această vale izolată. Redăm discuția purtată acum de Vasile Marian și preotul Corneliu Mazilu, consemnată de istoricul Constantin Partene în valoroasa sa
monografie a comunei:
„La întrebarea preotului: „Domnuʼ Marian, dvs. ați mai ajutat biserica și școala din Râșești, ca fiu al satului și al acestor locuri. Acum noi vrem să
ridicăm o biserică, cât de modestă, pentru oamenii din Șopârleni. Dumneavoastră cu ce ne puteți ajuta?” omul de afaceri Vasile Marian, văzând atitudinea
146
147
Muzeul Eparhial Huşi, Triodion, 1747, Iași, coperta 3.
21
șovăitoare a oamenilor, a sta un pic, apoi a zis: „Lasʼ, părinte, c-o fac eu!” Preotului nu i-a venit să creadă, dar Vasile Marian e om de cuvânt. Hotărârea de a
construi singur biserica din Șopârleni a fost luată de Vasile Marian „în ziua de Florii a anului 2000”, așa cum ne-a declarat chiar el”148.
Astfel, Vasile Marian și-a asumat actul de ctitor, cu o bogată tradiție în zonă, bucurându-se de bucuria creștinilor și semenilor săi de pe valea Lilivei,
care se adună în biserică pentru a se ruga lui Dumnezeu, să-l slăvească și să participe la Sfânta Jertfă. Suportă costul integral al bisericii, al decorării ei, al
icoanelor, al catapetesmei.
Lucrările de construcție, întârziate din cauza punerii în funcțiune a Stației de încărcat butelii, vor începe în martie 2001, odată cu turnarea fundației.
Echipa de constructori a bisericii din satul Șopârleni coordonată de Gabi Sărdariu a fost formată din zidarii Vasile Năstase și Ion Năstase din
localitatea Ghermănești și fierarul betonist Gheorghe Popăneț, din Gorban, județul Iași.
O modernizare a acoperișului lăcașului de cult a fost executată în 2016 de către meșterii Constantin și Cora Puiu din Gura Humorului.
Catapeteasma, simbol al simbolurilor, icoana tuturor icoanelor, ce se extinde pentru a include întreaga lume a „tuturor celor văzut și nevăzute” 149 a
fost sculptată în Târgu Neamț iar prima pictură a fost asigurată de un Teodor din Tecuci. Restaurarea icoanelor de la iconostas a fost executată de prezvitera
Nicoleta-Steluța Băhnăreanu, administrator, pictor și expert restaurator opere de artă, profesor de Educație plastică la Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”
și Școala Gimnazială „Anastasie Panu” din Huși.
Actuala pictură din biserică datează din 2011 și îi aparține cunoscutului pictor bârlădean Nelu Grădeanu.
Pictura exterioară a bisericii este realizată în 2010 de Virgil Moraru din Iași în tehnica mozaicului artistic a vitraliilor, ars în cuptor cu bară de plumb
și a sticlei topite de tip Murano, vestită de-a lungul timpului prin aspetul, eleganța și frumusețea sa. Odată cu mutarea meșteșugarilor sticlari din 1291 în
preajma Veneției, pentru protejarea caselor din lemn, sticla va fi realizată exclusiv pe insula Murano, prin a cărui nume va rămâne. Prelucrarea sticlei de
Murano după rețete secrete și o măiestrie unică presupune un amestec din nisip (70 %) și substanțe care trebuie să conțină nitrați, arsenic, caslcar și siliciu,
factorul essential fiind temperature de peste 1500 de grade Celsius obținută în cuptor150.
Familia ctitorului bisericii
Ctitorul Vasile Marian, fiul lui Gheorghe și Eugenia Marian, este căsătorit cu Elisabeta Munteanu, fiica lui Vasile și Aneta Munteanu, învățătoare
de prestigiu în zona Hușului, care a condus ca director școala din satul Fundătura, sat în care s-au cunoscut, a învățat generații de elevi la școlile din
localitățile Fundătura, Râșești, Epureni sau Nr. 2 din Huși. Amintim din partea ctitorului bunicii paterni, Vasile și Ruxanda Marian, și pe cei materni, Scarlat
și Anica Cristea, precum și din partea ctitorei pe bunicii paterni, Ioan și Profira Munteanu, și cei materni, Vasile și Parascheva Hariton. Astăzi terenurile de pe
valea Lilivei sunt în mare parte arendate sau cumpărate de către prosperul om de afaceri Vasile Marian, care se îngrijește și de fondul de vânătoare din zonă.
Din 2008, Vasile Marian susține financiar și editează revista „Vânătorul și pescarul hușean” sub egida Clubului de vânătoare și pescuit sportiv din Huși, iar
începând cu nr. 2 (6) / 2013 a Asociației Clubul Sportiv de tir „CONDORUL” Huși151, înființată în 2005. Ultima apariție a revistei este din 2014, nr. 2 (9).
Ctitorii Vasile și Elisabeta Marian au împreună trei copii:
148
Constantin Partene, Istoria târgului Drânceni și a comunei, Piatra Neamț, Editura Nona, 2002, p. 229.
149
Arhim. Maximos Constas, Arta de a vedea. Paradox și percepție în iconografia ortodoxă, traducere de Dragoș Dâscă, Iași, Editura Doxologia, 2017, p. 327.
150
Andreea Lupșor, Murano, sticla care a colorat istoria, în „Historia”, nr. 205, 2019.
151
Costin Clit, Repertoriul presei din municipiul Huși, în „Prutul. Revistă de cultură”, Anul III (XII), nr. 1-2 (51-52)/2013, p. 191.
22
1. Sergiu Marian, născut la 16 octombrie 1970, jurist, căsătorit cu Marlena, fiica profesorului de istorie Vasile Lupu din Motru, fost șef la APIA
Huși, astăzi consilier superior la APIA București, care la rândul lor au două fete: Ariadna, avocat, și Smărăndița, studentă la Conservatorul „Ciprian
Porumbescu” din București. Sergiu Marian fost subprefect al județului Vaslui în perioada ianuarie 2005 și aprilie 2009.
2. Marius Vasile Marian, economist, căsătorit cu Angelica, care împreună au două fete: Sorina, studentă la Facultatea de Medicină din Iași, și
Eliza, studentă la Facultatea de Medicină din București.
3. Florina Marian, jurist, căsătorită la Brașov cu Răzvan Simion, inginer economist, care au o fată, Mara, elevă în clasa a XI-a.
Slujitorii bisericii
Preotul Corneliu Mazilu, născut la 12 septembrie 1949 în satul Novaci, comuna

Duda Epureni, fiul unor țărani credincioși, Dumitru și Ioana, urmează cursurile primare al
Școale elementare din satul natal (1956-1963), apoi ale Seminarului teologic de la
Mănăstirea Neamțului (1963-1968) și Institutului Teologic din București (1968-1972),
după care este hirotonit diacon la 5 noiembrie 1972 de către Episcopul Partenie Ciopron în
biserica Sfântul Nicolae din Bacau și preot de Episcopul vicar Eftimie Luca la 8 noiembrie
1972 în biserica din satul Brodoc. Se căsătorește în 1972 cu Elena, fiica preotului Mihai
Horga, slujitorul bisericii din Râșești între 1929 și 1995, fostul coleg de bancă a lui
Partenie Ciopron. Preotul Corneliu Mazilu și prezvitera Elena au doi copii: Alexandru și
Cornelia152.
Instalat preot în parohia Drânceni la 21 noiembrie 1972 de către protopopul
Zaharia Cireș, se remarcă ca un bun gospodar prin reparațiile executate bisericii în 1973 -
consolidarea zidurilor, acoperirea cu tablă -, târnosită la 6 decembrie 1973.
Pensionarea preotului Mihai Horga din 1975 și asumarea sarcinilor de la Râșești
de ginerele său, pr. Corneliu Mazilu, vor fi urmate de unificarea parohiilor Râșești și
Drânceni din 1977, cea din urmă devenind filie, realitate ce a durat până în 1995, când s-a
reînființat parohia Drânceni, slujitor devenind pr. Nicolae Nanu153. La Râșești, întreprinde reparații la biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena,
ctiroria lui Costache Cerchez: consolidarea zidurilor, acoperiș de tablă, gardurile bisericii și ale cimitirului, casa praznicală și construirea Monumentului
Eroilor în 1990, la a cărui sfințire au participat: arhimandritul Mina Dobzeu, preotul Miron Marcel, protopopul de Huși, preoții Mihai Stavără, fiu al satului
Râșești, I. Ioniță, pr. Mihai Horga, profesorul de istorie Boris Gorceac și autoritățile județene.
Cu o mare bucurie sufletească și spirituală a participat la Podul de Flori din 15 iunie 1990, impulsionat și de telefonul primit de la Episcopul vicar de
la Roman Ioachim Vasluianul, care a participat personal, ținând un cuvânt de învățătură, dar și la al doilea Pod de Flori din 1991, la care au fost prezenți
mitropolitul Daniel (actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), episcopal vicar Ioachim Vasluianul, senatorul Simion Tatu, protopopul Petru Buburuz,
152
Pr. Corneliu Mazilu, În slujba Bisericii și a credincioșilor, Editura Răzeșu, <Craiova>, p. 11-13.
153
Ibidem, p. 15.
23
oaspeți de seamă în casa preotului Corneliu Mazilu. Biserica din Râșești a fost vizitată de oaspeții de seamă amintiți, frații români din stânga Prutului de
aceeași credință, studenții teologi și alți participant154.
După evenimentele din decembrie 1989, Religia, ca obiect de studiu, revine firesc în Școală, orele de religie fiind atribuite preotului Corneliu Mazilu,
la început voluntar, apoi încadrat ca profesor până la pensionarea sa survenită în noiembrie 2008. A decedat la 26 martie 2019.
Preotul Florin Băhnăreanu, născut la 5 aprilie 1982 în Huși, județul Vaslui, fiul lui Marin (născut la 25 ianuarie
1955 în satul Bobești, comuna Stroiești) și Ștefana (născută la 2 februarie 1969 în Huși), absolvent al Școlii generale nr. 1
din Huși (1989-1997), Seminarului teologic „Sfântul Ioan Gyră de Aur” din Huși (1997-2002) și Facultății de Teologie
Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București, specializarea Pastorală (2007-2009) și a cursurilor de Mater, secția Biblice,
specializarea Exegeză și ermineutică (2007-2009), activează ca profesor de religie la Școala generală nr. 1 din Huși (2002-
2003).
Este căsătorit cu Nicoleta-Steluța Băhnăreanu, fiica lui Petre și Valerica, născută la 14 decembrie 1984, în orașul
Videle, județul Teleorman, absolventă a Grupului Școlar Tehnic din Videle, profilul Matematică-Informatică (1999-2003),
a Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Iustinian”, secția Teologie Ortodoxă Didactică, specializarea Conservare și
Restaurare (2003-2007), din 2016 doctorand al Universității „Valahia” din Târgoviște.
Este hirotonit în treapta de diacon la 8 februarie 2009, de Episcopul Corneliu Bârlădeanu în Catedrala Episcopală
din Huși, și în treapta de preot la 10 februarie 2009, de același ierarh, în biserica Sfântul Gheorghe din Huși, slujită de
preotul Ioan Radu. Practica liturgică efectuată în biserica Catedrală va fi urmată de instalarea ca preot paroh în parohia
Râșești de către preotul Marcel Miron, protopopul de Huși. Slujește din 2009 alături de preotul Corneliu Mazilu până în
2018, când cel din urmă a trecut la cele veșnice.
Din realizările preotului Florin Băhnăreanu la biserica din Râșești amintim: schimbarea acoperișului și a turnului
clopotniță (2010), lucrările de subzidire, consolidare structurală, zugrăvire și schimbarea instalației electrice (2014),
construirea și dotarea Prăznicarului din curtea lăcașului (2019). La 19 iunie 2018, Episcopul Corneliu Bârlădeanu și un numerus sobor de preoți, oficiază
slujba de sfințire și așezarea pietrei de temelie pentru ridicarea unui nou lăcaș religios. O legătură strânsă este asigurată de preotul paroh cu instituțiile de
educație și cultură – Grădiniță, Școală, Cămin cultural -, implicându-se activ în organizarea simpozioanelor regionale, lansările de carte, concertele de
colinde, concursuri de cultură generală și festivalurile de datini și obiceiuri.
154
Ibidem, p. 151-155.
24
ANEXĂ DOCUMENTARĂ
1. 1665 (7173) aprilie 22
† Adecă eu, Nazariia fata Căzacului, nepoata Frăei, scriu și mărturisăscu, cu acest zapis al mieu, de nime nevoită nici asuprită, ce de a mea bună voe,
am vândut a noastră direaptă ocină și moșie a moșului mieu a Frăei, un bătrân întreg, din sat din Șopârleani în ținutul Fălciiului, din vatra satului și din cămpu
și din țarină și din fânaț, și din tot locul cu tot venitul. Aceasta am vândut dumisali Nicolai Racoviță hatmanul, dirept patrudzăci de lei bătuți, și ne-au plătit
dumnealui deplin aceștia bani 40 de lei bătuți întru mâna mea denaintia dumilorsale boiarii cei mari Nicolai Buhuș vel log(o)f(e)t, Solomon Bârlădian vel
dvornic Viiș(neai Zemli), Stamatie vel postelnic, Toderașco, Iordachi vel spătariu, Gligorie vel ceașnic, Duca vistiarnic, Toader Plăladie vel stolnic, Miron
Costin vel comis. De acmu înnainte să fie dumisale hatmanului direaptă ocină și cumpărătură în veaci. Și pentru credința pusu-mi-am eu dégetul și dumnealor
boiarii au iscălit ca să s(e) știe. Și eu Strătulat Rugină am scris.
U @s, l<1>t<o> =zrÌog <7173/1665> m<1>s<é>]a ap<rilye> cÆv <22>.
† Nazariia.
Az, Nicwlai Buhu[ vel log<o>f<e>t, iscal.
Az, Swlwmwn Bărl<ă>den vel dvornic.
Az, Stamatie vel postelnic.
Az, Todera[<co> vel spăt<ar>, iscal.
Az, Giorgi vel ka[nic.
Miron Costin vel com<is>, iscal.
Duca vel vistiernic.
Az, Toader Pălade vel stolnic, iscal.
<Pe verso>: Zapisul Nazarii, fata Căzacului din Șopârleani pi un bătrân.
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI/7 (nr. 640). Original, cu transcriere.
EDIȚII: Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, XVII, 1927, p. 7, nr. 8 (regest).
2. 1666 (7174) martie 9
† Adecă eu, Lazor Mărza din Tăbălăești, scriu și mărturisăscu cu cest zapis al mieu pentru o parte de ocină din sat din Șopărleani, la ținutul Fălciiului,
caré am cumpărat eu de la Badiul și de la nepotul său Dănăilă, dintr-un bătrân ce să înnparte în cinci părți, patru părți am cumpărat de la dănșii dirept
patrudzăci de lei bătuț(i), iară după aceia dumnălui Nicolai Racoviț(ă) hatmanul mai având moșie acolia în sat despre moșul dumisale Cehan, și când am
cumpărat dumisale nu i-am dat știre. Iară deac-au prinsu dumnălui véste, ne-au strănsu, noi neîncăpând înnaintea dumisale a cumpăra, de bună voia noastră
ne-am tocmit și mi-au întorsu dumnălui banii acei patrudzăci de lei bătuț(i) deplin bani gata întru mâna mea, și i-am dat acéste părți de ocină la mâna
dumisale, pentru căci noi nu înăcăpém înnaintea dumisale a cumpăra. Și zapisul cu care le-am cumpărat eu încă l-am dat la mâna dumisale de acmu să-i fie
dumisale direaptă ocină și răscumpărătură în véci, din tot locul, cu tot vinitul.
25
Și acesta zapis l-am făcut denaintea dumilorsale boiarilor cestor mari Nicolai Buhuș vel log(o)f(e)t, Solomon Bărlădianul vel dvornic Nij(neai Zemli),
Vasilie vel dvornic Viiș(neai Zemli), Stamatie vel postelnic, Toderașco Iordachi vel spătar, Miron Costin vel ceașnic, Ursachi vel visternic, Gligorașco
Hăbășescul vel comis, Contăș tretii log(o)f(e)t. Și pentru credința eu am iscălitcu mâna mea, și dumnălor boiarii cești mari. Și eu Strătulat am scris ca să s(e)
știe.
* @swh, <vă> l<1>t<o> =zrÌod <7174/1666> mar<tye> øÆ <9>.
Az, Lazor Mărze, iscal.
Az, Nicwlai Buhu[ vel log<o>f<e>t, iscal.
Az, Swlwmwn Bărl<ă>den vel dvornic.
Az, Vasilie vel vornic.
Az, Stamatie vel postelnic.
Az, Todera[<co> vel spăt<ar>, iscal.
Miron Costin vel ka[<nic>.
Az, *rs8l vel vist<ernic>, iscal.
Az, Gligori Hăbă[escu vel comis, iscal.
Cwnt7[ lwg<o>f<e>t.
<Pe verso>: Zapis di la Lazor Mărzea ot Tăbălăiști ce i-au întorsu Neculai Racoviț(ă) hatmanul lui Lazor banii înnapoi de Șopârleni din sus de Huși ot
Fălcii.
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI/6 (nr. 639). Original, cu transcriere.
3. 1668 (7177) decembrie 17
† Adecă noi, popa Ion și preuteasa mea Antimiia, fata Lupei, nepoata-i Scridonias, și feciorii noștri Vasilie și Măriia, scriem și mărturisim cu cest
zapis (a)1l (no)1stru de nime nevoiți nici asupriți, ce de a noastră bună vo(ie am dat) 1 și am dăruit a noastră direaptă ocină și moșie ce avem (despre mo)1așă
noastră Scridonias, și despre maica noastră Lupa, din sat (Șopârleni)1, la ținutul Fălciiului, din tot satul ce să înparte în (…)1 (am d)1at danie giumătate de
bătrân, din care bătrân avem di(…)1 (…)1 aceasta am dat danie (d)1umisale lui Nicol(ae)1 Racoviță h(at)1manul pentru multu bine ce au făcut și dumnăalui
nouă la nevoia noastră, pentru acéia ca să hie dumisale direaptă ocină și danie în véci, din vatra satului și din cămpu și din țarină, și din fănați, și din tot locul
cu tot venitul. Și aceasta danie și zapis s-au făcut denaintea dumilorsale boiarilor celor mari Solomon Bârlădianul log(o)f(e)t, Vasilașco vornicul, Stamatie
postelnicul, Toderașco spătariul, Apostolachi păharnicul, Ursachi vistiarnicul, Alixandru Ramandi ușeariul, Contâș log(o)f(e)t, Veatriș vornic, Ursul vornic,
Panhilie ce-au fost stolnic. Și pentru credința eu popa am iscălit și ne-am pus dégetele, și dumnăalor boiarii au iscălit. Și eu Strătular Rugin(ă) am scris ca să
s(e) știe.
U @s, <vă> l<1>t<o> =zrÌoz <7177/1668> dec<emvrye> zÆy <17> dni.
† Antimiia.
† Vasilie.
26
† Nastasiia.
† Măriia.
† Eu popa Ionnă.
Az, Swlwmwn Bărlăden l<o>g<o>f<e>t, iscal.
Az, Vasilie vel vornic.
Alexandru Ramandi u[ér.
Pwstwlace vel ka[ic.
(…).
Cont7[ lwg<o>f<e>t.
<Pe verso>: † Zapisul popei lui Ion de danii de la Șopârleni lui (…)2 lăngă Horjăști din sus di Huși ot Fălceiu; (…)1 bătrăn.
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI / 12 (nr. 645). Original, cu transcriere.
______________________
1
. Rupt.
2
. Șters.
4. 1669 (7177) mai 22
† Adecă eu, Costantin, feciorul lui Crăciun Cupeş, nepotul lui Voico din Şopârliani, de a mea bună voe mărturisăscu cu cest zapis al mieu, cum am
vândut a me direaptă ocină şi moşie, un bătrân partea mia din sat din Şopârliani la ţinutul Fălciiului, din vatra satului, şi din cămpu şi din ţarină, şi din fănaţ şi
din tot locul cu tot vinitul, aceasta am vândut dumisale Nicolai Răcoviţ(ă) hatmanul, dirept patruzăci de lei, şi mi-au plătit dumnealui toţi banii deplin întru
măna mea denaintia dumilorsale boiarilor celor mari, Solomon Bârlădianul, vel log(o)făt, Miron Costin, vel dvornic Nijneai Zemli, Gligorie Hăbăşescul, vel
dvornic Vişneai Zemli, Stamatie, vel postelnic, Gavril Costachi, vel spătar, Lupaşcu Buhuş, vel ceaşnic, Ursachi, vel vistiarnic, Ion Racoviţ(ă), vel comis,
Vasilie Malaiu1, vtori log(o)făt, Dumitraşco Roşca, (vornic)2, Roman, Gligorie Ciocârlie, Gavril Rusul, vornicii de poartă. Şi pentru credinţa pusu-m-iam
degetul şi dumnealor boiarii au iscălit cu toţii. Şi eu Strătulat Rugin am scris ca să-s ştie.
<Vă> l<1>t<w> =zrÌoz <7177 / 1669> mai cÆv
† Costantin.
Solomon Bârlădeanu, vel logofăt, iscal.
Miron, vel vornic, iscal.
Gligore Hăbăşescul, vel vornic, iscal.
Gavriil Costache, vel spătar, iscal.
Roman, vornicul.
Stamatie, vel postelnic, iscal.
Racoviţ, vel comis, iscal.
Vasile Maliu, vtori logofăt.
27
Rusul, vornic.
Az, Dumitru Roşca, vornic, iscal.
Az, Gligorie Ciocârlie, dvornic, iscal.
Az, Gherghie, vornic, iscal.
<Pe verso>: Zapis de la Costantin Cupeş, de cumpărătur(ă) la Şopârleni din sus de Huşi ot Fălcii pe un bătrân.
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI / 11 (nr. 664). Original, cu transcriere;
EDIȚII: Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, XVII, 1927, p.8, nr. 13 (regest).
______________________
1, 2
. Rupt.
5. 1706 (7214) iulie 10
Suret di pi hotarnică
+ Facem știre cu această mărturii a no(a)stră cum au venit dumnalui Ștefan Luca v(i)s(tiernic) cu cinstită carti mării sale lui vodă la noi ca să-i
hotărâm niști moșii a dumisale, anume Goeștii și Zabulicenii pe Bujor, în țin(utul) Fălciiului, fiindu de multă vremi necăutate înpresurate di unii și di alții 1;
d(...)1 pe poronca mării sale lui vodă am mărs înpreună cu oameni buni megiiaș(i) anume Trohin Poroschi ot Deleni, și Andreiu Bădros din Chițivoești, și
Savin cel bătrân di Oțeleni, și Ioniță Ursul din din Deleni, și Lupul Polii ot Deleni, și Costandin Șopropa de acolo, care să face și el moșan într-ace siliști.
Deci luându-le sama vre(n)du să hotărâm vrând să hotărâm2 am zis să-ș(i) scoață scrisori dovezi cine ce va ave(a) pre ace siliști, ce niam n-au avut
scrisori pe ace moșii să sco(a)tă sau altă dovadă, fără câtu atâta au mărturisit oaminii că fiindu acel loc cânp slobod și și fiind hotărât cu alti moșii a
dum(i)lorsale și cu altor moșeni, au rămas cine unde i-au fost voe, iar drepți moșeni pe ace săliște pre alțî n-au știut fără cât tot pe visteriul Ștefan s-au
răspuns. Cari dumi(sale) au scos și 2 ispiso(a)ci, unul de la Pătru vodă și unul de la Iancul vodă a strămoșilor dumilorsali Costandin Leu vătav de aproz(i),
scriind anumi pe acele 2 siliști Goești1 și Zabuliceni și pe alti 2 siliști Sim(...)1ilceștii și (...)mlicenii pe vale Ghigheciului, tot a dum(i)sale.
Deci văzind și noi ispiso(a)cile dumisale și neavându alții scrisori sau dovadă pe acele moșii, am hotărât pe poronca g(os)p(o)d, începându hotar(ul)
din apa Bujorului spre apus precum scriu anume și ispiso(a)cile, și de p(r)in sus alăture hotar(ul) a Chițivoeștilor, unde s-au aflat și hotar vechi1u, cari
mergându tot spre apus până undi să tâlnești cu hotarul Băr1boșilor, iar pe din gios alăture mergi cu hotarul Bălăneștilor tot din semni în semni, și precum am
adeverit din scrisori strămoșilor dum(i)sale și din marturi ce-au fost față, cari scriu mai sus anumi, ș-am făcut și di la noi mărturii ca să-ș(i) facă dumnalui și
întărituri pe mărturie no(a)stră. Aceasta facem știri.
Let =zsÌdy <7214 / 1706> 6l<y>e yÆ <10>.
Radul pah(arnic).
Arhirii pivnicer.
Mihălachi Penișo(a)ră aprod.
Acest suret l-am scos eu de pe ce adevărat și fiind asemene am iscălit.
Costandin Ignat mazil.
28
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/70. Suret, difolio, rupt.
_________________________
1
Rupt.
2
Repetiția conform documentului.
6. 1754 (7263) octombrie 14
+ Adică eu, Catrina Răngulias și fecioru meu Costantin Ranga, car(e) mai gios m-am iscălit, dat-am adivărat zapisul nostru, de nime silit nici asuprit,
ci de a noastră bună voe, am dat danie ginerului nostru lui Ion Botizatul parti noastră di moșie anume Odobeștii, ci esti la ținu(tu)l Fălciiului pi vale
Șopârlenilor, ca să-i fie de la noi deriapt(ă) moșie ocină dumisali și giupânes(e)i dumisali și ficior(i)lor, și nepoț(i)lor, și strănipoț(i)lor în vici di vici. Iar
car(e) din niamul nostru s-ar scula să-l supir(e), să aibă a să apăra cu acist drept zapis al nostru dat di danie, căci că est(e) moșie driapt(ă) a noastră din părinții
noștri. Și pintru mai mar(e) cridința am iscălit.
Lit =zsÌxg <7263 / 1706> oc<tomvrye> dÆy <14>.
Eu, Catrina Răngulias.
Eu, Costantin Ranga.
<Pe verso-ul filei a doua>: A Rangăi: Zapis de daniia Odobeștilor; No. 3 / 7263 oct(om)v(rie) 14.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/107. Original, difolio; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 4 (dintr-un
perilipsis din 27 decembrie 1825
ALTE EDIȚII: Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 30, nr. 34, cu veleatul greșit: 1751.
7. 1756 (7265) noiembrie 6
+ Iw Costandin Mihail þehan Rac<o>vi]i v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<y6>, g<o>sp<o>dară Zemle Moldavscoi. Scriem domnie mea la cinst(it)
părintele și rugătoriul nostru sfinție sa chir Enochent(ie) episcopul de Huși, i dum(nealui) Necula (C) 1ogâlniceanul biv vel căp(i)t(an), is(pravnic) de ținu(tul)1
Fălciiului. Vă facem domnie mea în știre că aicea la domnie mea au dat jalbă Ion Botezatul dintr-acel ținut a Fălciiului cum că aré o moșie, anume Odobeștii,
care moșie zisă că să hotărăști cu Dințănii, dar dentâi această moșie de mai sus arătată Odobeștii au fostu a socrului lui a popii lui Mihălache, și au fost
stăpânită tot de preut. Dar pe urmă au dat-o zăstré lui Botezatului și el acum netrebuindu-i moșiia ș-au găsit (mu)1ștereu să o vând(ă), și zisă că s-au sculat
Ștefan Iamandi pah(arnic) și că iaste moșie a lui și l-au poprit ca să nu o vândă.
Pe(ntru)1 care iată că-ț(i) scriem sfinției tale să cercetez(i) această pricină (îm) 1preună cu dum(nealui) ispravnicul și să căutați scrisorile ce a fi
a(vându)1 pe acea moșie și întărituri, și de s-a dovedi cum că iaste dreapt(ă) moșie a lui și mai înaint(e) au fostu stăpânită de socru-său și i-au dat-o zăstre lui,
să-i dezbateț(i) moșie dentr-altele și să o și hotărâți, și să-i daț(i) și mărturie în scris ca să vie aicea să-ș(i) ia întăritură și de la domnie mea. Aceasta scriem.
Let =zsÌxe <7265 / 1756> noe<m>v<rye> qÆ <6>.
Proki vel log<o>f<e>t.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/110. Original, sigiliu mic octogonal în tuș roșu.
29
ALTE EDIȚII: Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 40, nr. 40.
_________________________
1
Rupt.
8. 1758 (7266) martie 14
+ Adică eu, Lupu și cu sora me Anghelușa, strenepoț(i) lui Ionu Boghiul, scriim și mărturisim cu acestu adivărat zapis al nostru, di nimene nevoiți,
nice asupriți, ce de a no(a)stră bună voe am vândut a no(a)stră dreaptă ocină și moșie di la părinții și stremoșii noștri din sat din Odobești de la ținut(ul)
Fălciiului, pe vale Lelevei, am vândut sv(i)nții sale pope(i) lui Mihălache și preutesii Ștefanii un bătrân drept 40 lei tătărăști, dreaptă parte no(a)stră un bătrân,
ca să le hiie dumelorsale ocenă și moșie în veci și cuconilor dumilorsale, și să aibă aș face și dres domnești. La această tocmală a no(a)stră s-au tănplat mulți
oameni buni, cari văzându ei plata dreaptă în mânele noastre s-au iscălit mai gios și noi am pus degitele noastre.
Let =zsÌxq <7266 / 1758> mar<tye> dÆy <14>.
Eu, Lupu am vândut.
Eu, Anghelușa am vândut.
Zaharie căp(i)t(an), răzăș di Dențăni.
Ioan Gonța, răz(e)șu di Ghidișeni.
Luca O(a)rdă, răzăș di Brătene.
Ștefan Iurca, răziș di Ghermănești.
Vasile Moș, răziș di Ghermănești.
Vlas(ă) Iudă, răzeșu de Brăteni.
Eu, Ștefan Onofreiu am scris zapis.
<Pe verso-ul filei a doua>: Zapis di cumpărătură di la Lupul și sora sa Anghelușa; 7277 <1769> mart(ie) 14.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/111. Original, difolio; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 7 (cu veleatul
7277 <1769> mart(ie) 14 dintr-un perilipsis din 27 decembrie 1825)
ALTE EDIȚII: Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 40-41, nr. 41.
9. 1761 (7269) iulie 20
+ Iw Grigorii ioan v<oe>voda, Boj<ï6> m<i>l<os>t<y6>, g<o>sp<o>dar1 Ze<m>li Moldavscoi. Scriem domnie me la cin(stit) părinti rugătoriul nostru
svinție sa chir Ionochentii episcopu de Huș(i) i la dum(nealui) med(elnicerul) Mihălachi Cehanu. Vă facem știré că înnainte cin(stit)u(lui) și credincios
boeriului domnii meli dum(nealui) Ion Bogdan vel log(o)f(e)t având pricină de giudecată Toader Huibanu sin preutului Mihălachi cu Ștefan Iamandi
jit(nicer), pentru o moșiia Odobeștii ot Fălcii, arătând Toader Huibanu zapesă de cumpărătură pe ace moșii și răspunzind că-i hotărâtă din bătrâni și au
stăpânit moșii și părinții lui totu cu paci. Iară acum jit(nicerul) Iamandi au hotărât cum i-au fost voia neîntrebându-i, nici fiindu față, ș-au pus pietri pe undi i-
au plăcut și au luat moșiia jit(nicerul) Iamandi încă arătând o carti g(os)p(o)d din vălet =zsÌle 7235< 1726 septembrie 1-1727 august 31> cum s-au pârât de s-
30
au giudecat și s-au hotărât moșiia și scriia și părțile lui Iamandi ce-ar ave în Odobești. Dar la aceasta Toader Huibanu au răspuns că ace carti g(os)p(o)d până
acu Iamandi jic(nicer) n-au mai arătat-o și nici s-au hotărât moșiia, nici că au stăpânitu vreodată, răspunzind că a și dovedi cu marturi oameni bătrâni. Ce dar
pentru o pricină ca aceasta să strângeți oameni bătrâni răzeși și megieși să cercetați cu amăruntul atâta de stăpânire, cât cât și de hotărâtura di 33 ani de când
screi carti g(os)p(o)d, hotărâtu-s-au atunce cum și acu ce hotărâtură au făcut jic(nicerul) Iamandi și cu dreptati și câtu venitu a moșii au luatu, și în frica lui
Dumn(e)zău cum viți afla cu bună dreptati să dați mărturiia la la mâna preutului Mihălachi și să avem știré ca să li să hotărască giudecata di la Divan. Aceasta
scriem.
=zsÌxø <7269 / 1761> 6l<ye> cÆ <20> dni.
<Pe verso-ul filei a doua>: 7269 iul(ie) 20.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/119. Original, difolio, sigiliu oval; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 5
(dintr-un perilipsis din 27 decembrie 1825).
10. 1761 (7269) august 8
+ Facim știri cu această mărturii că dup(ă) luminat(ă) poronca preînălțatului nostru domnu Grigori Ioan v(oe)v(o)d ci ni-au adus To(a)dir Huibanu săn
preutu Mihălachi, întru carile ni să poruncești ca să luom sama întri To(a)dir Huibanu și întri Ștefan Emandi jătniceriu pentru moșie Odobeștii de la țănut
Fălciiului. După poroncă, ca să aflăm adivărul, am strănsu oamini bătrâni megieș(i) cu moșăe Odobeștii, anumi pi Zaharie căpitanu, om bătrân și vrednicu di
credință răzăș den Dențăni, Luca Iuda, răzăș di Brăteni, Neculai Loghin, om bătrân vrednicu di credință răzăș di Ghermănești, Vasălii Moș, răzăș di
Ghermănești, om bătrân, Ifteni Cazan, om bătrân, Lupul Negru, Postul Negru, om bătrân răzăș di Drănceni, Ifrim Crăsnianul, om bătrân.
Adunându-i pi acești oamini le-(a)m cetit poronca mării sali lui vodă și e-(a)m întrebat cum știu di cini s-au stăpânit moșăe Odobeștii. Ei au arătat că
pi alții n-au apucat moșăni în Odobești fără numai știu ș-au apucat moșăni pi ne(a)mul Boghiului și pi preutul Mihălachi și pi socrul lui pi Dumitrașcu
Huibanu i-au apucat stăpânindu, iar di Ștefan Iamandii jăc(ni)cer nu-l știu că au stăpânit vreodată; Cum și pentru hotărâtura di triizăci și trii di ani iarăș i-am
întrebat cum știu. Ei au arătat că n-au nici o știință di această hotărâtură, la carili trebue a ști Zaharie căpitanu, alăturându-să Dențănii cu Odobeștiimai bini di
ace hotărâtură. Iar el au răspunsu că n-ari nici o știință. Cum și pentru cât vinit au luoat Ștefan Iamandii jăc(ni)ceriu cercetând; că avându To(a)dir Huibanu
două gropi, una cu grâu și una mălaiu, pi moșie Odobeștii, strănsă di dejmă din anul trecut și trimețând Ștefan Emandii niști oamini a lui au spartu gropili și
luând din grâu și din mălaiu fără a măsura și în urmă apucând To(a)dir Huibanu pi acii oamini pentru ci i-au spart gropili, ei au răspunsu că le-(a)u poroncit
Ștefan Iamandii fiind oaminii săi. Și mergând To(a)dir Huiban la Ștefan Emandii, el dintâi au tăgăduit că nu le-(a)u poruncit precum ei zâc și apucându-i mai
cu tării To(a)dir Huibanu și puindu-i la închisoari, și văzându Ștefan Iamandii că-i șăd oaminii la închisoari au răspunsu lui To(a)dir Huibanu că ari să-ș(i)
cauti cu dânsul, zâcând c-ar ave și el moșăi în Odobești. Și precum am aflat, am dat această mărturii la mâna lui To(a)dir Huiban săn preutul Mihălachi.
Aceasta.
=zsÌxø <7269 / 1761> av<g>ust iÆ <8>.
Inochenti episcup Huș(u)lui <m.p.>.
Mih(a)lache Ceh(an) med(elnicer) <m.p.>.
31
perilipsis din 27 decembrie 1825)
11. 1763 (7271) iulie 10
+ Iw Grigorii Ioan v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<y6>, g<o>sp<o>dar Zemli Moldavscoi. De vremi ce domnii mele au dat jalobă Ioniț(ă) Botezatul
mazil ot Fălciiu, zicând că are o moșii la țân(utul) Fălciiului, pe vale Șopărlenilor anumi Odobeștii, cari moșii zis că-i esti dată de zestri de la socru-său
preutul Mih(ă)lachi cu toate scrisorile acii moșii, și au totu stâpânitu cu paci și el și socru-său de 100 și mai bini de ani, iar acum di vro trii patru ani încoace s-
au sculat jit(nicerul) Iamandi și în tărie lui, făr(ă) di nici o giudecat(ă) i-au luatu moșiia și în câteva rânduri zis că ar fi luat cărțî g(o)sp(o)d la episcopul de
Huși și pe la ispravnici ca să s(e) giudici; și él nici unii giudecățî nu s(e) supuni și tot unblă urnind din zî în zi, zicând di la țar(ă) că-i sânt scrisorile la Eș(i), și
când îl apuc(ă) la Iași zici că-i sânt scrisorile la țar(ă) și-i mănâncă vinit moșii.
Drept aciia îi dăm domnie me volnicii prin aceast(ă) carte a domnii mele lui Ioniț(ă) Botezatul și prin știre ispravnicului de țân(u)t să strângă toat(ă)
dijma aciia moșii și să ste(a) oprit și să le pui zi di soroc și cu scrisori ci vor ave să vii să ste di faț(ă) la Divan. Într-alt chip să nu fii că așe esti poronca domnii
mele.
L<1>t<o> =zsÌoa <7271 / 1763> 6l<y>e yÆ <10>.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/124. Original, difolio, sigiliu oval.
12. <către 1764 ?>
Preînălțati doamne
Jăluescu mării tali pe Ștefan Iamandi jic(nicer), cari esti față, cu o moșie Odobeștii ot Fălciiu, cari era stâlpită, și au stâlpit-o soacra socră-mei cât au
trăitu, și socrului meu rămâindu-s(e) de zestri au stăpânit-o 60 și mai bine de ani, apoi de 17 ani o stăpânescu eu, fiindu-mi dată zestri. Iară Iamandi s-au
sculat și au râdicat un hotarnic și fără hotarnicu el au luat toată moșie fără nici o giudecată, și sintu păgubaș de venitul moșii de vro trei ani, și câteva cărți
g(os)p(o)d am făcut și l-am tras la giudecăți și n-au vrut să miargă urnindu cu fel de fel de vorbi și ce lucruri au făcut sintu de merari. Mă rog să aibu dreptati
de la mila mării tali.
Robul mării tali Ioniți Botezat, mazil ot Fălciiu.
<Pe verso>: Mergi la dum(nealui) vel log(o)f(e)t să-i ia sama.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/208. Original.
32
13. <către 1764>
Din luminată poronca mării sale lui vod(ă), dat-am răvașul nostru la mâna lui Ioniț(ă) Botizatul ca să-ș(i) strângă dijma di pi o moșie anume Odobeștii
și să ste strânsă la un loc păn(ă) li să va alegi giuducata cu dum(nea)lui jic(nicerul) Știfăniț(ă) Iamandi, și tu vichilule jic(nicerului) Știfăniț(ă) încă să mergi
dipreună cu Botizatul la luatul dejmii ca s(ă) știi ci va strânge Botizatul după poronca g(ospo)d ci are la mâna lui; și nifiindu dum(nea)lui jic(nicerul)
Știfăniț(ă), fiindu dus la Eș ca să le puiu dzî de soroc, după luminat(ă) poronca mării sale lui vod(ă), i-am pus zî di soroc Botizatului di astăz(i) iul(ie) 16
păn(ă) la avgost 16 să m(e)argă la Eș să să giudici la Divan, fiindu că și jic(nicerul) Știfăniț(ă) este la Eș. Aceasta.
6ul<ye> qÆy <16>.
<ss>.

14. 1764 iunie 28, Iași
+ Din luminată poronca măriii salé Grigorii Alixandru Ghica v(oie)vod au avut giudecată di fați înnainte noastră dum(nealu)i Ștefan Iamandi
jic(nicer) cu Ioniț(ă) Botezatul zăt Ștefanca, nepo(a)tă Negrușii, fată părcălabului Lucăi, că ni-au arătat dum(nealui) Ștefan Iamandi jic(nicer) un ispisoc din
let =zrÌo <1661 septembrie 1-1662 august 31> di la Istraté Dabij(a) (voie)vod di întăritură pi a lui moșie a triia parté dintr-un bătrân din satul Odobeștii di la
ținutul Fălciiului, ce au cumpărată di la Nazariia, fata Căzacului, nepoata Frăi di Șopârleni1.
Așijderea mai scriia că au mai cumpărat Luca părcălab și altă parté din satul Odobeștii di la Irimie, ficiorul lui Ștefan, nepotul lui Ștefan Chircă din
Odobești, și cu aceste părți ce scriia în ispisoc să întindea Ștefan Iamandi să stăpâniască tot satul Odobeștii.
Ioniț(ă) Botezatul au arătat un zapis din let =zrÌoz <7177 / 1668> 6li eÆ 5> di la un Găță, și di la soru-sa Măriia, și di la nepotul lor Neculai, că au
vândut gium(ă)tate di bătrân din satul Odobeștii vătavului Ion dreptu 20 lei.
Și iarăș au mai arătat și altu zapis din let =zrÌpq <7186 / 1678> sept<emvrye> eÆ 5> di la Stoiana , fimeiia lui Gavril, nepoată lui Gheorghie, scriindu că
ș-au vândut și ia parte din satul Odobeștii lui Ion vătavul drept 10 taleri.
Cari pentru acesti 2 zapisă au mai avut giudecată în zilelé răpoosatului Grigorii Ghica vodă niamul lui Ioniță Botezatul cu niamul lui Ștefan Iamandi
jic(nicer) și s-au aflat că acesti zapisé sintu buné, după cum să dovideșté din cartea mării sale di giudecată.
Și iarăș ni-au mai arătat Ioniț(ă) Botezatul și altu zapis mai vechi din velet =zsÌy <7210 / 1701> oct<omvrye> dÆy <14> di la Măriia, fata Apostului
Costișor, dinpréună vu maică-sa Irina, și cu ginéri-său Vas(i)lachi, scriindu că au vândut a iai parté din satul Odobeștii mătușii salé Negrușii. La acestu zapis
au pus pricină Ștefan Iamandi jic(nicer) zicându că n-au fostu cându s-au giudecat în zilelé mării sale lui vod(ă). La aceasta au răspunsu Ioniță Botezatul că
pentru acestu zapis n-au fostu trebuință să-l mai arăté, fiindu di baștină cumpărându rudă di la rudă după cum să dovidești din zapis(ul) ce scrie Măriia că au
avutu ace moșie în Odobești di pi maică-sa Irina, fata Lucăi părcălabului, și au vândut-o mătușii salé Negrușii, la cari să cunoștea că Irina și cu Negrușea ș-au
fostu surori fetii Lucăi părcălab, și să potrivești cu ispisocul ce ni-au arătat Ștefan Iamandi jic(nicer), fiindu că și dumnalui tragé di pi Luca părcălabul moșie
în Odobești.
Și întrebând pi Ioniț(ă) Botezatul ca să ne de samă di niamuri, ial ni-au arătat că Luca părcălabul au avut un un ficior și 2 fete, ficior pi Gavril Luca și
feté pi Negrușe și pi Irina, și Irina să află vândută la Negrușea, și din Negrușe să tragé Ștefanca, soacra lui Ioniț(ă) Botezatului și cu soru-sa Catrina. Și pentru
33
acestu zapis fiind că să dovideșté că iasté niamul Lucăi, așe am socotit, câtă moșie să va afla a Lucăi părcălabului în satul Odobeștii să să înpartă în trii părți,
adic(ă) o parté lui Gavril Lucăi și doouă părți a Negrușii, fiind că să află și partea Irinii vândută la Negrușe.
Așe am găsit cu calé și cu dreptate ca să stăpâniască Ioniț(ă) Botezatul după cum scrie mai sus, fiind că și mai înnainté tot niamul lui au stăpânit, și
Iamandi au scos ispisocul mai la urmă. Și pentru aceasta am dat și noi această carté de giudecat(ă) la mâna lui Ioniț(ă) Botezatul, ca să-i fie di crédință.
L<1>t<o> =zsÌoa =ašÌxi / 1768> 6n<y>e cÆi <28>.
Ștefan Ruset vel log(o)f(e)t <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: N. 1 / Anul 1764 iunii 28. Litera a; Odobeștii. Carte de giudecată. 1764 iuni(e) 28.
_________________________
1
7170 (1662) iunie 20; A se vedea Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 422/81 (rezumat).
15. 1765 (7273) august 28
Adică eu, Costanti(n) sin Ioniță Loghin, dat-am mărturie me dumisali stolnicului Ioniță Miclescului precum am auzit din gura tătăne-meu mărturisind
cum că știe și s-ău (a)pucat c-au făcut d(u)m(nealui) logofătul sat în Drăcen(i) și au pus d(u)m(nealui) vornic pe Ioniță Zbănă. Așa mi-au spus tată-meu și
după cum mi-au spus tată-meu am dat mărturi(i) la mâna d(u)m(nealui) stolnicului Ionițe. Și câ(n)d am dat această mărturi(i) s-a tăplat și alțăi o(a)méni buni,
și pentru credința am iscălit.
Let =zsÌog <7273 / 1765> a<v>gus<t> cÆi <28>.
Costantin Loghin.
Vasile Băsăi m-am tănplat la această mărturii.
Erei Ion am scris această mărturi(i).
16. 1777 august 4
Încredințăz cu această scrisoare a no(a)stră la mâna dumi(sale) unchiului nostru Toader condicar precum să să știi că pentru câte scrisori sint pe moșie
Odobeștii, de la țin(u)t(ul) Fălciiului, pe vale Șopârlenilor, și de moșie Ghidișăni și Fălfăeștii, de la țin(u)t(ul) Fălciiului, ce să hotărăști cu Mogășăștii i cu
Podolenii, li-am luatu toate aceste scrisori la mâna mea, să cautu numitile moșii, cari aceste moșii lé avemu de la moșii noștri Luculéștii, de fata lor Negrușa,
și din fata iai Ștefana, mama maicăi méle, Pița, giupâniasa căp(i)t(anului) Ioniți Botezat, părintele meu, carile aceste moșii să înpart în 2, adică o parte maică-
mea Pița și o parte unchiul mieu Toader Huiuban condicar, însă pe danie ce am în Odobéști de la mătuși-mea Catrina Răngulias unchiul mieu triab(ă) să n-
aibă.
34
Deci pentru aceste scrisori sint dator eu a-i da samă, cumu și de aice înainte de a-și mai dizbati niscai moșii părințéști sau de a dizbate moșul mieu, să
fimu părtaș(i) asémine atâta la stăpânit, cât și la cheltuială ce s-ar faci și pentru credința am iscălit.
=ašÌoz <1777> avg<u>st dÆ <4>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Pintru Ghidișin(i) i Odobiști moși(i)li ot țin(utul) Fălceiului di la nepotu Alexandru Bot(e)zat(u)lî.
Alecsandru Botezat <m.p.>.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/146. Original, difolio.

17. 1777 octombrie 8
Adec(ă) noi, carii mai gios ne vom iscăli și ne vom puni degitile, dat-am adevărat și încredințat zapisul nostru la cinstită mâna preosvinții sale
părintelui episcopului de Huș(i) chir Inochentie, precum să s(e) știe că noi de nimine sâliț(i), nici asupriți, ci de a noastră bună voe, având o moșie driaptă a
noastră de pe strămoșii, moșii și părinții noștri, anume Șopărlenii, ce-i zic și Troianul, care pe din gios să hotărăști dându-ș(i) coaste cu Căcăcerii, moșie
sfintei episc(o)pii și pe din sus să hotărăști iarăș dându-ș(i) coaste cu Pogoneștii, moșie dum(i)sale Ioan Cant(a) vel log(o)f(ă)t, și fiind că această mai sus
numită moșie a noastră Șopărlenii umblă în patru bătrâni, din cari un bătrân întreg dându-s(e) de mainainte danie sfintei episc(o)pii de prot(o)pop Ioan Șerban
ce au fost prot(o)pop la țin(u)t(ul) Lăpușnii.
Iată și noi de bună voe noastră am dat danie sfintei episc(o)pii Huș(u)lui, pentru pomenire(a) sufletelor strămoșilor, moșilor și părinților noștri, și
pentru sufletele noastre, toate părțile noastre din numita moșie ce ni s-ar alegi din cei trei bătrâni ce-au rămas nedaț(i), ca să fie driaptă moșie sfintei
episc(o)pii în veci. Și de acum înnainte să-ș(i) stăpâniască sfânta episc(o)pie această moșie cu buna pace și făr(ă) de supărare despre nimine din niamul nostru,
ci având ceva cu noi să-ș(i) caute.
Și la această danie noastră s-au tămplat și sfinție sa părintele prot(opop) Statie de la Onțești, ficior de mai sus numitului prot(opop) Ioan Șerban, carile
s-au și iscălit, și noi încă pentru mai adevărată credință neștiind carté ne-am pus degitile.
=ašÌoz <1777> oct<omvrïe> iÆ <8>.
Eu, Iordachi Văndălac, am dat de bună voe me.
Eu, Andrii Văndălac.
Eu, Ștefan Văndălac
Eu, Ioniț(ă) Văndălac.
Erei ……Petre? Șerban prot(o)pop ot ținut Iaș(i).
<Pe verso-ul filei a doua>: 1777 oct(ombrie) 8. / Zapisul Văndăleștilor de moșie Șopârlenii.
Arhivele Naționale Iași, Fond Episcopia Huși, LVII/6. Original, difolio.
35
18. 1778 martie 19
+ Iw Costandin Dimitrie Muruzi v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<y6>, g<o>spwdar Z<emli> Moldavscoi. Ci(n)st(iți) și credincioș(i) boerii domnii
mele dum(neavoastră) Costandin Greceanu biv vel ban i dum(neavoastră) Grigoraș Costache biv vel pah(arnic), isprav(ni)ci de ținu(utul) Fălciiului. Să face
știre că domnii mele au dat jalobă Alexandru Botezatul din ți(nu)tu(l) Fălciiului, arătând că la ți(nu)tu(l) Fălciiului are o moșie anume Odobeștii baștină cu
scrisori, care moșie ar fi stăpânind-o din moșii și părinții lui fără de nici o pricină, și fiind că i s-ar fi înpresurând moșie de cătră alți răzeș(i) și înpregiuraș(i),
au cerșut dreptate ca să i s(e) aliagă și să i să hotărască numita moșie de cătră cielanți răzeși și înpregiuraș(i) dup(ă) scrisori ce are.
Pentru care iată scriem dum(nea)v(oastră), de nu veț(i) pute mergi singuri dum(nea)v(oastră) la stari moșii, având trebile ținutului, să rânduiți din
parte dum(nea)v(oastră) doi trii mazili pe care veț(i) socoti ca să margă la numita moșie Odobeștii și strângând pe toți răzeșii și înpregiurașii dup(ă) scrisori ce
va arăta atât numitul jălui(tor) și alți răzeși și înpregiuraș(i), cât și dup(ă) mărturiile oamenilor bătrâni să aliagă și să hotărască moșie jăluitoriului stâlpindu-o
și cu pietri hotară, și să facă mărturie hotarnică în semni iscălită de dânșii și de alți răzeș(i) și înpregiuraș(i) ce să vor tâmpla la hotărât, în care să iscăliț(i) și
dum(nea)v(oastră), iar când vreo parte nu s-ar odihni cu hotărâtura ce vor face rânduiții mazili, cu mărturie dum(nea)v(oastră) și cu zi de soroc cu scrisori ce
vor ave să vie la Divan. Aceasta scriem.
=ašÌoi <1778> mart<ye> øÆy <19>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Dat-am carte domnii mele la mâna lui Năstasă Botezatului; N. 8.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/149. Original, difolio, sigiliu mic octogonal.
19. 1779 aprilie 12
+ Facem știre cu această mărturie hotarnică că din luminată poruncă mării sale pre înălțat domnului nostru Costand(in) Dimitriu Muruz v(oie)vod
fiind rânduit cu luminată cartea mării sale, întru care mi să poroncești ca s(ă) mergu la țin(utul) Fălciiului la o moșie anumi Odobeștii, ce sânt pe pârăul
Lilivii, a lui Toader Huibanu condicariul și a nepotului său de sor(ă) Alecsandru Botezatul ca să o aleg și să o hotărăsc de cătră alți răzeș(i) și înpregiuraș(i).
După poroncă mergând la stare locului, am strâns răzeș(i) și înpregiuraș(i) anumi, Iordachi Zaharie mazil răzeș de Dinți(n)i, și Manolachi brat lui, și Ilie brat
lui, Nistor Brânză vechilul dum(nea)l(ui) vor(nicului) Rus(e)t de moșie Șopârlenii, Vasilii Moș, Apost(ol) Negru, Vasilii Onofrei, Vasilii Plot(o)nescu ot
Rășești.
Și cercetând am aflat că moșie Odobeștii să hotărăște pe din gios despre amiazăzi cu moșie Șopârlenii, și pe din sus să hotărăști cu moșie răzeșasc(ă)
Dințenii, și capătul despre răsărit să hotărești cu Todoricenii, moșie Jorăi, și capătul despre apus să hotărești cu Duda. Și cercetând scrisorile Odobeștilor, ni-
au arătat un zapis din leat =zrÌoz <7177 / 1668> 6li eÆ <5> de la Găța, și de la sora ei Marie, și de la nepotul ei Nicola, ce au vândut lui Ioan văt(av)
giumătate de bătrân din Odobești, și alt zapis din leat =zrÌpq <7186 / 1678> sept<emvrye> eÆ <5> de la Stoiana, femee lui Gavril, nepotul lui Gheorghii
Boghiul, ce arată că au vândut moșie lui din Odobești lui Ion văt(av). Alt zapis din leat =zsÌy <7210 / 1701> oct<omvrye> dÆy <14> de la Catrina Răngulias și
de la ficiorul ei Costandin Ranga, scriind că au dat danie parte lor din Odobești, ginirilui lor lui Ioniță Botezatul, și o carte de giudecată din leat ašÌxd <1764>
6li<e> cÆi <28>, precum au avut giudecată Ioniță Botezatul cu Ștefan jăc(nicer), înnainte răpoosatului Ștefan Rus(e)t vel log(o)f(e)t pentru moșie Odobeștii,
și alt zapis din leat =zrÌov <7172 / 1663> sept<emvrye> øÆ <9> de la Gavril și cu femeia lui fata lui Chircă că au vândut parte lor din Odobești din pârăul apii
36
spre apus toată parte moșului lor Chircă dum(isa)le Lucăi din Crăstești, și alt zapis făr(ă) de v(e)leat de la Irimie, ficiorul Ștefănii, femei(i) lui Lazor Chircă
din Odobești, nepot Catrinii preutesăi popii lui Ioniță din Odobești, cum că au vândut parte lor din Odobești din pârău la dial spre răsărit pân(ă) la movila lui
Andriiu cu a tuturor fraților lui cât li s-a alegi, Lucăi pârcălabului.
Și făcând funie de 25 stănj(eni) și stănj(enul) 8 palmi g(os)p(o)d, am măsurat capătul despre apus din lacul Cucoarăi în gios pe zare dialului, alăture
cu moșie Duda pân(ă) într-o piatră hotar vechiu ce s-au găsit, care desparte Odobeștii de Șopârlenii și puind și noi o piatră chiotoare s-au găsit 12 funii iar
stănj(eni) fac 300, și măsurând și la mijloc din piatră veche ce este în malul pârăului Lilivii despre apus, ce desparte moșie Odobeștii de cătră Șopârlenii,
măsurând pe malul pârăului pe despre apus în sus spre miazănoapte pân(ă) într-altă piatră veche ce s-au găsit din vale de țăntirimul vechiu și din sus de o
fântână ce desparte Odobeștii de cătră moșie Dințenii, s-au găsit 13 funii, 14 stănj(eni), iar stănj(eni) fac 341, și măsurând și capătul despre răsărit în sus dintr-
o piatră veche ce s-au găsit în zare dialului despre Prut, lângă care am mai pus și noi altă piatră chiotoare Odobeștilor din gios și despre Șopârleni pe zare
dialului în sus p(r)in capătul moșiei Tudorcenii, pân(ă) la movila lui Andriiu, unde s-au găsit iarăș 2 pietre vechi în colțu Odobeștilor din sus, care desparte
Odobeștii de Dințeni, s-au găsit 15 funii, 14 stănj(eni), stănj(eni) fac 389. Și vrând a ști și lungul lungul moșii Odobeștilor, am purces măsurând din pietrile ce
sânt chiotori Odobeștilor despre apus, carii disparate despre Șopârleni și despre Duda, și spre răsărit alăture cu Șopârlenii, și trecând pisti Căcaina în podiș
pân(ă) într-o piatră vechi, s-au găsit 17 funi(i), și din piatră tot spre răs(ă)rit alăture cu Șopârlenii pân(ă) într-o piatră vechi ce s-au găsit în malul pârăului
Lilivii despre apus s-au găsit 15 funi(i), 1 p(o)l stănj(eni), și din piatră această tot spre răsărit pisti pârăul Lilivii, și pe din gios de un lac tot alăture cu
Șopârlenii pân(ă) în zare dialului despre Prut, pân(ă) în cele 2 pietre chiotori Odobeștilor din gios unde să întâlnești cu Todorcenii, s-au găsit 22 funi(i), cari
pisti tot s-au făcut 54 funi(i), iar stănj(eni) s-au făcut 1351 p(o)l tot lungul Odobeștilor alăture cu Șopârlenii, iar margine Odobeștilor din sus pe despre
Dințeni n-am măsurat, numai în pisc între Căcaina și între vale Lilivii aproape de drum am pus piatră hotar înpotriva celui din gios, adec(ă) între Odobești și
între Dințeni.
Deci după hotărâre și alegire ce s-au făcut, am făcut această mărturie hotarnică la mâna lui Toader Huiban condicariu și a lui Alecsandru Botezat, în
care am iscălit înpreună și cu cei ce s-au întâmplat la această hotărâre.
ašÌoø <1779> ap<rilye> vÆy <12>
Ion Gordul vornec de poart(ă) <m.p.>.
Ermon(a)h Iorést ot ep(i)sc(opie) Huș(i) am fost față la aceast(ă) hotărâri.
<Pe verso-ul filei a doua>: Hotarnic(ă) din moșie Odobești ot ținutul Fălceu.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/154. Original, difolio; ibidem, 419/153. Original.
20. <1779 aprilie 12>
+ După poronca preosvinției sali părintilui episc(op) di Huș(i) chir Inochentie, am luat din mâna dum(isale) vor(nicului) Ioan Gordul, scrisorili moșii
Odobiștilor ci li-au fost trimis log(o)f(ă)t(ul) Alicsandru la dum(nealui) vor(nicul), însă 6 zapisă cu 2 ci au fost la ep(i)sc(opie), și 1 carti di giud(e)cată, și 3
cărți g(ospo)d iarăș(i) pintru circitari(a) moșii Odobiștilor, și 1 iz(vod) di niamuri, și un răv(aș) di la is(pravnici) dat Bot(e)zatului ca să-ș(i) strâng(ă) dijma di
pi moșie Odobiști, și aceast(ă) scrisoari am dat pentru încridințari(a) aceasta(a).
37
<ss> Iorést.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 435/ 2. Original.

EDIȚII: Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 78-79, nr. 70.
21. 1785 februarie <f. z.>
Zăstre ce s-au datu fiicii noastre Catrina.

1785 fev(ruarie)
O icoană Maica Precistă.
1 giubea de maltinu cu singiap.
1 tij o giubea rochiia maltinu.
1 giubea de aclaz cu singiap.
1 rochii stanbol șal.
1 rochiia Șam alăgea.
1 cațaveică cu singiap.
1 oghial de cutnii.
1 salte de cit.
8 cămeși.
2 prostiri.
1 cearșaf.
12 șerviti.
1 rând de féți de perină bun.
1 rând de féți mai prost.
2 mési.
2 peșchiri de obraz.
2 peșchiere de mânu.
38
20 basmale.
5 săhani.
2 tingiri. O căldari mari.
6 talgiri de cositoriu.
1 lighianu cu naric lui.
2 lăzi.
2 scoarți turcești.
1 părechi paftale argint cu colanul loru.
O dughiană în Huș(i) lângă crâșmă.
O crâșmă cu pivnița ei.
Moșiia Odobeștii cu toate scrisorile ei, dar și pe soacră-sa o țin ei în casă.
Și alti mănunțușuri ce nu s-au arătat aicea, și să de D(u)mnăzău să trăiască și să-ș(i) facă îndoiti, că cu zăstre niciodată nimi nu să mai ține, ce cu
putére Sfântului D(u)mnăzău.
Anița.
Alexandru log(o)f(e)t <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: N. 10. 1785 fevr(uarie),
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/165. Original; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 9 (rezumat dintr-un
22. 1786 noiembrie 22
+ Iw Alexandru Ioan Mavrocordat v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<y6>, g<o>spwdar Z<e>mli Moldavscoi. Iubitoriule de Dumnezău și rugătoru
nostru sfințiia ta chir Iacov episcop Hușului i cin(stit) și credincios boeriul(u)i domnii mele dumi(sale) Vasile Costache biv vel spat(ar) i Bălăsache biv vÆ
spat(ar), ispravnici de țin(utul) Fălciiului, săn(ă)tate.
Să faci știre sfinții tale și dumi. că prin jaloba ce au dat domnii mele Toader Giurcanu de la țin(utul) Fălciiului, au arătat că în moșie Dințănii di la acel
ținut ar fi având și el un bătrân cumpărătură cu scrisori di strămoșii lui, și altă parte tot dintr-ace moșii parte unui Traistă, pe care le-ar fi și stăpânit câtăva
vremi. Apoi răzlețindu-să, neam(ul) său di acolo ar fi rămas necăutate, și acmu mergând jăluitor(ul) ca să-ș ia acele părți dintr-acele moșii la a lui stăpânire nu
l-ar fi îngăduind un Ilie Iuda și cu alții ai săi ca să stăpânească. Pentru care, cerșind jăluitor(ul) dreptate, iată scriem sfinții tale și dumi., aducându și pe aceia
faț(ă) să cercetaț(i) scrisorile și dovezile ce vor fi de înbi părțile foarte cu amăruntul, și după cum veț(i) afla să le hotărâț(i) dând și carte di giudecată la parte
ce s-a cădea. Și după giudecată dovedindu-se că are și jăluitor(ul) părți într-ace moșii, după cum au arătat atunce, se rânduiți din mazilii acelui ținut pe cini
veț(i) socoti oameni vrednici și cu știință la hotărât, ca să meargă la stare moșii undi strângând di faț(ă) pe toț(i) răzășii și înpregiurașii după scrisori și alte
dovezi cum și după carte de giudecată ce veț(i) da la parte ce s-a cădea se aleagă și să hotărască drepte părțile jăluitoriului, măsurându-le cu stănjănu în lungu
pe amândoao marginile și în curmeziș pe la capite și prin mijloc, stâlpindu-le și cu p(i)etre hotară pe la locurile ce s-a cădea. După care să dea la mâna
39
jăluitoriului și mărturii hotarnică pre larg în semni și în stănjăni, iscălită atât de rânduiții mazili hotarnici i de toț(i) răzișii și înpregiurașii, cum și di alții care
să vor tămpla faț(ă) la hotărât, în care să arate sumile stănjănilor pre larg în lungu și în curmeziș și p(i)etrile hotară pe la ce locuri s-au pus și cum s-au osăbit
părțile jăluitoriului di cătră părțile celorălanți răzăș(i).
Osăbit să mai cercetezi și pentru înpresurare ce jăluești acesta că i s-ar fi făcând moșii sale Odobeștii di cătră moșie Dințănii, hotărându-se una cu alta
alăture, și dovedindu-se din scrisori și alte dovezi cum și din mărturii a oameni bătrâni ce vor fi știind stăpânire vechi că i s(e) faci jăluitoriului înpresurare să
îndreptezi ace înpresurare și să diosăbască și cu p(i)etre hotară despărțitoare o moșii di alta, și să dea și mărturii hotarnică pe obiceiu iscălită de toț(i), care
mărturii cercetându-le, di vor fi făcute cu dreptate și cu priimire despre toate părțile, să le încredințaț(i) și cu iscăliturile sfinții tale i a dumi. Iar când pricina
va fi într-alt chip și la hotărât nu să va odihni vreo parte, atunce cu p(i)etre să nu s(e) stâlpască, ce cu mărturiia sfinții tale i a dumi(lorsale) cu arătare pricinii
pre larg, și cu hartă, atât di stare moșiilor acestor cu pricină, cum și acelor ce să vor fi megieșind alăture, și în capite cu aceste, arătând și locul di înpresurare
de undi și până undi este și câț(i) stănjăni cuprinde lungul și curmezișul și despre cini să faci ace înpresurare, pe care iscălindu-le să le dați la parte ce s-a
cădea, și cu zî de soroc să-i triimiteț(i) la Divan, dé unde să li dea hotărâre cum a fi drept. Aceasta scriem.
ašÌpq <1786> noemv<rye> cÆv <22>.
<Pe verso>: S-au trecut la condică. Andrei condicar.

23. 1800 martie 24
La Divan de față înnainte noastră au avut giudecată jâc(ni)ce(rul) Costandin Arbure cu Toader Giurcăneanul, ginerile lui Ioniță Botezat. Pricina fiind
precum în gios să arată.
Numitul jâc(ni)ce(r) prin jaloba ce au dat au arătat cum că moșie Odobeștii de la țânut(ul) Fălciiului ar fi toată a sa după cum să cuprinde la izvod de
înpărțală ce au avut strămoașă-sa Tofana, fata lui Gavril Luca, ci este din 7233 <1724> dec(em)v(rie) 27, și în anii trecuți făcând vechil pe un Alexandru,
ficior lui Ioniți Botezat, ca să strângă venit(ul) moșii, și jăluitor(ul) aflându-să cu șădere dipărtat de moșâe în parte de sus, acel Alexandru sân Botezat s-ar fi
făcând stăpân pe moșâe. Și acum acest Toader Giurcăneanul ar fi zâcând că o are de zăstre, și au cerșut ca prin giudecată să-ș(i) afle dreptate. Pe lângă care
jalobă a sa au arătat și aceste scrisori:
Întâi un ispisoc din 7170 <1662> iuni(e) 20 de la domnul Efstratie Dabuja v(oie)vod, prin care întărește Lucăi pârcălabul pe a lui moșie a trie parte
dintr-un bătrân din sat Odobeștii de la țân(u)t(ul) Fălciiului, ce au cumpărat de la Nazarie, fata Căzacului, nepoata Frăei de Șopârleni.
Așijdire și altă parte ce au mai cumpărat Luca pârcălab tot din Odobești de la Irimie, ficior lui Ștefan, nepot lui Ștefan Chircă, care parte au fost aleasă
și stâlpită din matca văi, unde cură apa la dealspre răsărit până în movila lui Andrei.
Al doile, izvodul acel de înpărțală din 7233 <1724> dec(em)v(rie) 27 ce au avut Tofana, fata lui Gavril Luca, în care între alte moșii și părți de moșii,
arată și Odobeștii la Fălcii să parte din Dințăni.
Al triile, o carte gospod din 7263 <1755> iuli(e) 8 de la domnul Matei Ghica v(oie)vod, dată lui Ioan Arbure biv vÆ <2> med(elnicer), ca să-ș(i)
stăpânească moșiile ce are di pe maică-sa Tofana, sora Luculeștilor, în care să cuprinde și Odobeștii la țân(u)t(ul) Fălciiului cu parte din Dințăni.
40
Și al patrule, altă carte g(o)spod din 7265 <1756> no(ie)mv(rie) 10, de la domnul Costandin Mihail Țehan <Cehan –N.A.> Racoviți v(oie)vod, scrisă
către med(elni)ce(rul) Iordache Costache, ispravnic de Fălcii, dupe jaloba lui Ștefan Iamandi vÆ <2> pah(arnic), cum că Ioan Botezat din Huși ar fi făcut carte
g(o)spod la Neculai Cogălnicianul ca să giudece pentru o parte de moșie din Odobești, zâcând că ar ave și el, și că Neculai Cogălniceanul ar fi stăpân (…) lui
Ioniță Botezat, și să poroncește numitului med(elni)ce(r) ca să giudece sângur ace pricină.
S-au întrebat și pe numitul Toader Giurcăneanul ce răspunde. El încă au arătat o carte din 1764 iuni(e) 28, de la Ștefan Rus(e)t, fiind vel log(o)f(e)t,
de giudecata ce au fost între jâc(ni)ce(rul) Ștefan Iamandi și între Ioniță Botezat, socrul acestui Toader, ce au fost gineri Ștefancăi, nepoată Negrușii, ce-au
fost fată Lucăi pârcălabului, prin care să cuprinde că jâc(ni)ce(rul) Ștefan Iamandi au arătat atunce un ispisocu din 7170 <1662> iuni(e) 20> de la domnul
Evstratie Dabija v(oie)vod, întăritură Lucăi pârcălabului pe niști părți din satul Odobeștii (adică tot acesta ispisoc care l-au arătat și acum jâc(ni)ce(rul)
Arbure), cu care ispisoc să întinde Ștefan Iamandi să stăpânească tot satul Odobeștii. Iar Ioniță Botezat au arătat atunci trii zapisă, unul din 7172 <7177 /
1668> iulie 5>, de la un Gâți și de la soru-sa Marie, și nepotul lor Neculai, cu cuprindere că au vândut giumătaté de bătrân din satul Odobeștii vătav(u)lui Ioan
drept 20 lei.
Alt zapis din 7186 <7186 / 1678> septembrie 5> de la Stoiana, fimeia lui Gavril, nepoată lui Ghiorghi, cum că ș-au vândut și ia parte din Odobești
lui Ioan vatav drept zăce taleri (care pentru acele două zapisă arată c-au mai avut giudecată în zilile răposatului domn Grigorie Ghica v(oie)vod bătrânul,
neam(ul) lui Ioniți Botezat cu niam(ul) lui Ștefan Iamandi jâc(ni)ce(r), și s-au aflat acele zapisă bune).
Și alt zapis din 7210 <1701 octombrie 14>, de la Mărie, fata Apostului Costișor, dinpreună cu maică-sa Irina, și cu ginerile său Vasâlache (însă este
greșală de au zis maică-sa Irina, căci la zapis scrie cu fiică-sa Irina) scriind că au vândut a ei parte din satul Odobeștii mătușii sali Negrușăi, și la acest zapis
au pus atunce pricină jâc(ni)ce(rul) Ștefan Iamandi zicând că acel zapis n-au fost când s-au giudecat în zâlile domnului Grigori Ghica vod(ă) bătrânul, și au
răspuns Ioniță Botezat că pentru acel zapis n-au fost trebuință a-l arăta, fiind de baștină, cumpărând rudă de la rudă, au dovedit giudecata că Luca pârcălab au
avut două fete și un ficior, anumi Negrușa și Irina și Gavril, și au hotărât că toată parte câtă să va afla că au avut Luca pârcălab în moșie Odobeștii să s(e)
înpartă în trei părți, adică o parte lui Gavril Lucăi și două părți Negrușii și Irinii, care acele două părți să le stăpâniască Ioniță Botezat, cum pre larg să arată la
carte de giudecată, văzându-să acum de cătră noi și zapisăle ci să cuprind într-însa, înpotriva cărie nici jâc(ni)ce(rul) Costandin Arbure n-au putut să pui mai
multă pricină, ce s-au mulțămit din câtă parte să va dovedi că au avut Luca pârcălab în moșie Odobeștii să tragă o a trie parte dupe Gavril Luca, și cele două
părți să le stăpâniască Toader Giurcăneanul, dându-să de la Divan câte o asămine carte de giudecată și la o parte și la alta.
1800 mart(ie) 24
…1 vel log(o)f(e)t <m.p.>.

…2 vel log(o)f(e)t <m.p.>.
…3 <m.p.>.
…4 vel vornic <m.p.>.
Th(eodor) (?) Balș vel vornic <m.p.>.
Cost(an)d(i)n (?) Paladi vel vor(ni)c <m.p.>.

ALTE EDIȚII: Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 118, nr. 121 (rezumat).
_________________________
1
Nume neclar; D. Roset la Gheorghe Ghibănescu.
41
2
Nume neclar; M. Jora la Gheorghe Ghibănescu.
3
Nume neclar.
4
Nume neclar; N. Mavrocordat la Gheorghe Ghibănescu.
24. 1804 iulie 20
Adiverim cu această mărturie a no(a)stră la mâna lui To(a)dir Giurcănean, că fiindu noi rânduiți di dum(nea)lor boerii ispravnici ca s(ă) mergem să
măsurăm o moșii a sa anume Odobeștii, ci să hotărăști pi din gios cu Șopârlini(i) dum(i)sali camina(rului) Costandin Ros(e)t și pi din sus cu Dințini(i) a lui
Ilie Zaharie, însă să măsurăm numai curmeziș(ul) moșii pe trii locuri după hotarnica ci ari Giurcănean. Și mergându noi la numita moșié am chemat față pe
răzășii megieși di Dințăni și pi vichil(ul) dum(i)sale camin(arului) Ros(e)t, și am început a măsura capăt(ul) despre răsărit din hotarul dispre moșâia
dum(i)sale camin(arului) în sus până în po(a)la movilii lui Andrii din sus și s-au găsit 369 stânjăni, dar hotarnica Giurcăneanului ceri 389. Și am mersu în vali
în matca văi(i) undi esti o peatră hotar dispri apus și am măsurat în sus pân(ă) în moșâe Dințin(i) și am găs(i)t 330 stânjen(i), dar hotarnica Giurcăneanului
ceri 341 stânjăni, și am vinit în deal în capăt dispri apus, undi scrii în hotarnică că în lacul Cucorii că esti dispri moșie Dințini, și am măsurat în gios pân(ă) în
moșie dum(i)sali caminariului Costandin undi este peatră hotar, și am găsit 288 stânjăni și 3 palme, dar hotarnica Giurcăneanului ceri 300 stânjăni. În frica lui
Dumniziu măsurându față fiindu cuti treli părțâle și după cum am găsât am dat această mărturii la mâna Giurcăneanului și spre încredințari am iscălit.
1804 iuli(e) 20
Neculaiu Ursache căp(i)t(an) <m.p.>.
Ionu Michiul <m.p.>.
Neculachi Popa <m.p.>.
Eu Nistor Brânză vichil dum(i)sali caminariului Ros(e)t am fost fați.
Eu Iordachi Zaharie răzășu di Di(n)țeni am fostu fați.
Eu Sămionu săn Trohinu Stanciul răzășu di Dințeni am fostu fați.
Notă: Se dă: „palma di pi hotarnica adivărată cu cari am măsurat și noi moșii Odobești”.

25. 1814 ianuarie 10
Contract.
Vinitul moșii (...) me Pâhneștii, Șopârlenii de la țân(u)t(ul) Fălciiului l-am vândut vat(amanului) Ioniță în curgire di trii ani după ponturile în gios
irmătoare, adică:
42
1. Anii stăpânirii să încep de la 1814 apr(ilie) 23 și urmiază pân(ă) la 1817 apr(ilie) 23 îndatorindu-să a-mi da pe fiești cari an câte 3000 lei, adică trii
mii lei, cari bani să aibă a mi-i plăti în doao vadeli, adică una mie cinci suti lei la începutul fiișticăruia an apr(ilie) 23, iar una mii cinci suti lei la Sfânt(ul)
Dimitrie oct(om)v(rie) 26, îns(ă) pe anul acestadintâi 1814 să îndatorești a-mi răspundi acum la facire contractului 2000 lei și cusurul la Sfânt(ul) Gheorghi
apr(ilie) 23, iar pe aceialanți doi ani să va urma plata banilor precum mai sus pre larg să arată.
2. Opt pogoani vie ci să află pe această moșie să îndatorești a li lucra cu a sa cheltuială la vreme lor și roada ci va i(e)și din acesti vii să fie a sa, iar
gardul viilor fiind cu totul slab cu ai mei oameni și cu a me cheltuială să am a-l faci între zapcimcul său.
3. Lăcuitorii ci să află șăzători pe această moșie să aibă a li lucra zâlile boerescului întocma după ponturile go(ospo)d, dându-i și dijma obișnuită din
toate sămănăturile i fânaț și livezâle lor, cum și din toati altili ci vor ave, pentru cari a lor întocma urmaria pontului acestuia al 3le mă îndatoresc eu a mă sili
spre a nu i se întâmpla ce mai mică înpotrivire din a lor înpotrivă urmari.
4. Așăzările ci va faci cu megieșii lăturași pentru orici folos al său în cuprindire acestor trii ani să fie volnic a-și lua de la dânșii acel venit întocma
după așăzările ci va ave cu dânșii.
5. Orânda băuturii din sat i alti crâșme ci vor fi, să fie volnic a li stăpâni în cuprindere acestor trii ani, vânzând vinul și rachiul său și orice altă va voi,
cum și moara ce să află pe această moșie să fie în stăpânire sa, iar întâmplându-să a se strica cevaș la dânsa să aibă a o tocmi cu a sa cheltuială, și iazul când
va ceri trebuința di i(e)zit să aibă a sări cu oamenii să-l i(e)zască.
6. Patru ficiori boerești să am a-i da spre slujbili moșii nesupărându-i (...), ci să rămâi slobozi a nu sta numai di slujbili sali.
7. Hotarâli moșii să li păzască nestrămutati după cum și până acum s-au stăpânit, cum și roada cu va i(e)și din livezili boerești ce sânt pi moșie să fie a
sali. Din poamile ci să vor faci pi această moșie să aibă a-mi da zăci mii nuci, doaă suti ocă perjă, una mie meri verzi și cinci suti meri domnești, iar
nefăcându-să să nu fie îndatorit a cumpăra cu bani și a-mi răspundi.
8. Acareturile ci să află pe această moșie, adică casa boeriască cu pivniță i ogradă i căsoai, iazul cu moara și viile la înplinire anilor să aibă a li da în
stare ci li-au priimit când li-au luat de la mâna me.
Eu să nu am a ceri nimică altcevaș de la dânsul decât numai plata banilor la vadelă.
Supt acesti opt ponturi să închei vânzare venitului moșii Pâhneștii i Șopârlenii, făcându-să două asemine contracturi, acesta din parte me la mâna
vat(afului) Ioniță și altul din parte sa la mâna me.
1814 ghen(ar) 10
Ros(e)t spăt(ar) <m.p.>.
Bani ce s(ă) dau din tocmala contractului acestui pe anu(l) 814.
Lei Par(ale)
2000 Adică doă mii lei au dat Ioniți prin frati-său Neculai acum la facire
contractului.
1814 ghen(a)r 10.
1000 Tij am priimit eu de la văt(a)v(ul) Ioniță după moarte tătini-meu.
1814 apr(ilie) 24, adică una mie lei.
1500 Adică una mie și cinci suti lei am priimit acum de la văt(a)v(ul)
43
Ioniță din vânzare moșiei an(u)lui al doile, câștiul Svânt(u)lui
Gheorghie.
1815 maiu 18.
Matei Ros(e)t <m.p.>.

ALTE EDIȚII: Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 131, nr. 152 (regest).
26. 1817 decembrie 30
Noi aceștiia cari mai gios ni vom puni numile și degitile adiverim prin această scrisoare de mărturiia ci o dăm la mâna dumisali Catrinii, soțiia
mortului Toad(e)r Giurcănian, fiică lui Ioniță Botezatu, precum știm și am apucat de când sântem trăitori pre aceste locuri, că parte de moșiia Odobeștii ce
îș(i) dă coati pre din gios cu Șopârlenii și pre din sus cu Dințenii, și în capăt despre răsărit cu moșiia Răbăi, și în capăt despre apus cu moșiia Dudii, această
parti Odobeștii au stăpânit-o Ioniți Botezatul, cari și él au avut-o zăstri de la socrul său, preotu(l) Mihălachi, și după săvârșire lui Ioniți Botezatu dată fiind de
zăstri mortului Toader Giurcănian, au stăpânit-o él nestrămutat păr(ă) acmu. Pe care moșiia noi știm că ne-am hrănit pe dânsa cu arături, cu fânațuri, și încă
unii dintre iscăliții am fost și vechili pre Odobeștii din parte Giurcăneanului, și nimine alții nu s-au arătat stăpânitori de la preot Mihălachi, făr(ă) de Ioniți
Botezat și după dânsul ginerili său Toader Giurcănean. Și precum știm de stăpânitori aceștii părți Odobeștii precum mai sus arătam, mărturisim în frica lui
D(u)m(ne)z(e)u și cu suflet(ul) nevătămat, și fiind întrebați vom arăta asămine și prinu viu graiu. Și spre credința unii ne vom iscăli, și cei fără știință de carti
prin mâna scriitorului ni-am pus numile și degitu.
1817 dec(em)v(rie) 30
Eu, Tănas Bălan din Pâhnești, om ca di 70 ani, știu și mărturisăsc.
Eu, Iftimi Zota în Fundătură, om ca di 70 ani, știu și mărturisăsc.
Eu, Gherasim Carp ot Călărași, om ca di 90 ani, știu și mărturisăsc.
Eu, diiaconul Mihălachi ot Pâhnești sintu om ca de optuzăci de ani, am fostu și eu vichil v(re)o cinsprăzăci ani pus de Giurcăne(a)nul și n-am văzut pe
nime stăpânitor, făr(ă) numai pe singur Giurcăne(a)nul, așe știu și așe mărturisă(s)c în frica lui Dumnăzău.
Eu, Trohin Bârcă din Râchi, om ca de optuzăci de ani, așe știu și mărturisesc.
După mărturiia și cuvântare numițil(o)r bătrâni am scris.
<ss> Vasile Popa <m.p.> / 1817 dec(em)v(rie) 30.
44
27. 1818 februarie 19
După jaloba ci au dat căp(i)t(anul) Ștefan Huiban înpreună și cu alte niamuri a sali ce ar fi având și ei părți di moșii baștină în moșie Odobeștii de la
țân(utul) acesta Fălciiu, și cum că rămâind ei di la părinții lor nevrâsnici și toati scrisorile moșii rămâind în mâinile unii mătușă a lor, anumi Catrina
Giurcănița, pe dânșii iar fi dipărtat din stăpânire, cerând acum ca prin cercetari să-ș(i) afli dreptati, dânduli-să în stăpânire drepte părțile lor din numita moșii.
După cari a lor jalobă ni-au adus luminată carte g(os)pod încă în trecutul an 1817 mai 11, cu cuprindiri ca înfățoșând pe amândouă părțile după scrisorile și
dovezili ci vor fi având să-ș(i) afli îndistulare dreptății, iar când cu cercetare și punere la cali ce le vom face de aice vreo parte va rămâne nemulțimită cu
mărturie de curgiri(a) pricinii prin zi de soroc, să să triimată pe amândouă la cinstitul divan. După poroncă aducându-s(e) față și pe pârâta Catrina Giurcănița,
și întrebându-să mai întâi di-i știi și de sânt niamuri cu dânsa, și au arătat fără a tăgădui că cu adevărat rudenii și niamuri îi sânt, iar pentru că n-au stăpânire în
moșie ace(a)sta Odobeștii și aceste niamuri nici însuș ea nu știi, adăogând a zâce că parte(a) aceasta de moșii câtă să află supt stăpânire(a) ci o ari di zăstre,
dar și mai înainte părinții ei au stăpânit-o în paci avându-o ei iarăș di zăstre, fără a ave(a) vreo supărare despre niamurile acestor jăluitori, osăbit arătându-ni și
toati scrisorile ci au avut asupra aceștii moșii, pi cari cu amărunt(ul) cercetându-li am aflatîntr-acest chip; Că această moșie din niam în niam trecând au vinit
în stăpânire(a) unui preut Mihalachi, ci au țânut pe Știfanca. Acil preut Mihalachi / di pe cari cir parte și jăl(uito)r(ii) / o dă zăstre lui Ioniță Botezat ci au
țân(u)t pi Anița, fiica lor. Îns(ă) acil preut și cu preutiasa sa Știfanca, după spița di niam(u)r(i) ci ni-au arătat jăluitorul Știfan Huiban, cari spiță acum s-au
încredințat și cu a noastre iscălituri spri a nu o pute(a) priface, să vedi că afară de Anița au mai avut și alți patru fici(o)ri, anumi Iosaf călugăru(l) i Toader
Huiban, ce au fost stărpi, i Anghiluță Huiban și Ghiorghii, din cari să trag jăluitorii; Iar pricina pentru cari nu-i înpărtășăsc părinții lor din moșie aceasta și pe
dânșii nu o am putut-o discoperi, căci din însuș carte(a) domnului Mihail Țehan Racoviț(ă) v(oie)vod din letul 7265, no(i)emvr(ie), ni-am pliroforisit că o are
luată de zăstre numai Ioniță Botezat, ginirele preut(u)lui Mihalachi și a Ștefancăi, fără a să înpărtăși și ceialanți frați din această moșii. Și mai vârtos toati
scrisorili ci au urmat în pricinile giudecățil(o)r aciștii moșii în vreme(a) cât s-au aflat supt stăpânire(a) lui Ioniță Botezatul să văd făcuti și arătând numai pe
Ioniță Botezatul, iar nu și alte niamuri. Anița, fata preutului Mihalachi, fimee lui Ioniță Botezat, încă să vedi că la ani 1785 fevr(uarie) o dă și e(a) zăstre fiicii
sali Catrinii, ce au țân(u)t-o Toad(e)r Giurcănianul supt a căruia stăpânire să află și astăz(i), după izvodul de zăstre ci s-au văzut iscălit di Anița și de ficiorul
său Alecsandru, frate cu această Catrină, de când sânt trecuț(i) pisti 32 ani, dându-i atunce după cum să arată în izvodul zăstrii și toati scrisorile aceștii moșii,
cu cari stăpânit-o în paci dispre alte niamuri pără acum. S-au mai văzut între alte scrisori la mâna Catrinii Giurcăniții și o carte de giudecată din 1800 martii
24, de la veliții bo(i)erii divanului prin cari după giudecata ci au avut Toad(e)r Giurcănian să dă stăpânire(a) asupra aceștii moșii numai lui după scrisorile ci
au avut, cum pre larg arată ace(a) carte, nipominind nimică di alți frați sau niamuri, fiind că Ioniță Botezat cu Anița, părinții aceștii Catrini, după spița
pominită mai sus, să vedi că au avut afară di această Catrina și alți șasă fici(o)ri, anumi Vasăli, Ștefan, Ioniță, Alecsandru, Nastasăe și Marie, și să vedi că
toț(i) aciști frați tac și pără acum și nu cer nici o stăpâniri și înpărtășire din această moșii.
Și din vremi(a) ce au trecut moșie în zăstre di la preut Mihalachi la Ioniță Botezat și di la Ioniță Botezat la Toad(e)r Giurcănian, bărbat aciștii Catrinii,
să văd toati pricinile și giudicățili moșii, căutati numai di cătră aciști doi giniri, asămine și scrisorile făcuti numai pe numile lor și fără a ave(a) vreunul din
toati alte niamuri stăpânire în această moșii.
S-au întrebat pe Ștefan Huiban cu alții ai săi jăluitori ci dovez(i) mai au și ci cuvânt le mai rămâni a răspundi, și au vrut mai întâi a să îndrepta cum că
ar fi rămas nevrâsnici di la părinții lor și neavând nici hârtii, au fost sâliț(i) pără acum di au tăcut, scoțând spre dovadă și o mărturii din acest an, fevr(uarie)
13, di la un Toadir Toicuzul din târg(ul) Huși, ce zice că ar fi om bătrân ca di 90 di ani, cum și di la o Marie, fimie lui Neculai Frunză, ci asămine(a) zâce că
ar fi și ea fimie bătrână ca di 92 ani, cari mărturisăsc că acest Ștefan Huiban și Anghiluț Huiban ar fi niam și rudenie cu numita pârâta Giurcănița, iar pentru în
părțăle și stăpânire(a) moșiilor în ce chip au urmat între fraț(i) zic că n-au nicio știință. Deci și a lor zisi și arătata mărturie niciun loc n-au prins, în vremi când
însuș pârâta Catrină nu s-au tăgăduit dintr-un început cum că nu-i sânt niamuri și rudinii. Iar asupra cuvântului ci au zis că au rămas nivrâsnici, iarăși nu s-au
45
putut îndrepta, căci di au și rămas ei mici di la părinți, îns(ă) părinții lor au fost în stari și trăitori tot aice la stare(a) locului și mai vârtos că și jăluitorii aciștii
să văd în stari și mai vârtos Ghiorghii Huiban, ci să tragi din Anghiluță Huiban, frati Aniții, și ficior popii lui Mihalachi și Ștefancăi, om ca di 60 ani, cari
însuș(i) n-au tăgăduit și au privit stăpânindu-să moșie, stăpânindu-să numai di cătră Catrina și ei tac, fără a face vreo pretenție ca să intre și ei părtași.
Au mai adaos a zâce jăl(uito)r(ii) ca să-s(e) cetiască și hotarnica moșii, căci în ace(a) hotarnică li să dă și lor stăpâniri. Și după cerere(a) lor s-au căutat
și s-au cetet și hotarnica cari este din let 1779, apr(ilie) 12, făcută di un Ion Gordul, vor(ni)c de poartă, ce au fost hotarnic, și întărită și di un (i)eromonah
Iorist ot Episcopie Huș(u)lui, ce s-au întâmplat față la această hotărâtură prin cari zâci că după poroncă mergând la o moșii, anumi Odobeștii ce este pe pârâul
Lelevii, țin(utul) Fălcii, a lui Toader Huiban, condicariu, și a nepot(u)lui său di sor(ă) Alecsandru Botezat. Și supt cuvântul acesta că moșie aceasta ar fi fost și
a lui Toad(e)r Huiban, condecariu, îns(ă) nici cu aceasta nu am putut socoti să aibă vreo putere de a să agiuta, căci numai că toati cilelante scrisori cu atâți ani
mai înnainte făcuti nu pomenesc nimică de acest Toad(e)r Huiban. Dar apoi și di la hotarnică și pără acum di când să văd trecuț(i) pisti 38 de ani și mai bini,
iarăș(i) Huiban să vedi că taci, neavând nicio stăpâniri în aceast(ă) moșii, și mai vârtos că acil Huiban di la hotarnică și pără la moarte(a) lui, după cum
însuș(i) jăluitori(i) au arătat să vede trecută multă vremi și în viiață cât au fost tace, fără a ceri nimică sau a stăpâni ceva.
Pentru aceasta, socotința noastră au umblat ca de vremi ce și părinții lor și ei pără acum au tăcut, și mai vârtos că acești jăluitori nici să trag din
condicariu(l) acel pominit în hotarnică, ce să trag din Anghiluță Huiban, cari nici este pominit în vreo scrisoari, dar și din Toad(e)r condicariu să fii, di undi
poati să-s(e) știi că acel Toadd(e)r ca un niam ce iara nu au vrut a să sâli a dezbate această moșii ca un lucru ce iara dat zăstri și datori cu toții al răspundi
diplin ca unul ci după alegire și hotărât nici au avut stăpânire, nici au mai cerut parte. De pe această tăcere a lui, vederat să înțălegi că n-au avut nici o parte în
această moșie, decât numai la hotărât au stat mână de agiutoriu lui Alecsandru, nepotului său. Dici și di acum streini să-s(e) socotiască de această moșie.
Socotind și aceasta că di (b)ună vreme ce toț(i) frații și toati niamurile ce să trag din popa Mihălachi, de pe cari să tragi această moșii, tac, fără a face vreo
cirire sau pretenții și ei vor fi luat părțile ci li să vor fi căzut întri alte hotară, sau poati să fii vânduț(i), căci însuș ei au arătat că și moșie Râpile au fost din
vechi tot a niamului lor și acum să află supt stăpânire(a) dum(i)sali cam(ina)r(ului) Papafil, cum și din Odobești, moșie aceasta, să mai stăpânești câtva loc și
di niam(ul) Emandieneștilor, cum și di clinoromii casăi spat(arului) Costandin Roset, fiind trecut prin vânzari, și că poati să fii și ei vânduț(i) di cătră niam(ul)
lor într-acesti părți, di vremi ci au făcut tăceri. Osăbit că și parte(a) aceasta ce să stăpânești de cătră Giurcănița, de au fost și zăstre și di sânt și cumpărături,
dar după pricinile și giudecățile urmati, cari să înțăleg din scrisori cari s-au căutat numai di cătră Ioniță Botezat, ginire(le) popii lui Mihălachi, și Toad(e)r
Giurcănian, ginirile lui Ioniță Botezat, cu cheltuielile ci vor fi făcut, au mai putut să o plătiască odată; Și nemulțimiți rămâind jăl(uito)r(ii) au cerut ca să vii și
la cinst(itul) divan pentru. Pentru aceasta li s-au hotărât puindu-li și zi di soroc ca la mezul părisăi amândouă părțile cu scrisori și dovezile ce au să-s(e) afli la
cinst(itul) divan, de undi li să va da ci disăvârșit(ă) hotărâri.
1818 fevr(uarie) 19
<ss> Meletie Episcop Huș(u)lui.
<ss> (...) spat(ar).
28. 1819-1820
Socotiala moșâi Drăcenii și Cărăuța și Odobeștii din tovărășâi cu frațâi pi an(ul) 18191 cum mai gios să arată.
Lei Par(ale)
46
1000 Cumpărătura moșâi Drăcenii, Cărăuța.
600 Cumpărătura moșâi Odobeștii.
205 35 Plata cosârii 34 fălci, 28 prăjâni, câti șasă lei pi falci.
360 Hacul haidăilor ci au fost la vaci și cai.
2165 35 Fac cheltuiți pi an acesta să să an(a)loghisască pi viti, însă:
672 Să scad ernaticul oilor pi 560 oi, câti un leu, opt parale, di fiișticare oai.
100 Văraticul pi 400 mânzări, câti 10 p(a)r(ale) pi mânz(are).
37 20 Tij pi 300 stărpi, câti 5 p(a)r(ale) pi ste(a)rpă.
60 Pi crâcima di la Brânză.
819 20 Să scad acești bani din 2165 lei, 35 par(ale), însă:
1346 10 Rămân ca să să analoghisască pi 188 viti, vaci și cai, cu a frațâlor, cari au agiunsu
cheltuială câti 7 lei, 7 parale, 2 lețcai, di fiișticari vită cu ernatic(ul) și văraticul an
1818 di s-au înbrăcat această cheltuială di 1346 lei 10 parale și cu hac(ul) haidăilor,
după cum arată mai sus
Tot socotiala moșâilor din dos pi an(ul) 1820.
Lei Par(ale)
900 Cumpărătura moșâi Drăcenii, Cărăuța.
600 Cumpărătura Odobeștilor.
205 35 Plata cosârii a 34 fălci, 28 prăjâni, câti șasă lei pi falce.
300 Hacul haidăilor ci au fost la viti.
2005 35 Fac chiltuiț(i) pi aceste, au să să analoghisască pi vite, însă:
120 Să scad văratic(ul) pi 480 mânzări, câti 10 p(a)r(ale) pi mânzare, iar ernatic(ul) nu s-
au ernat acolo, s-au socotit în altă socotială la Cot(ul) Purcelei.
37 20 Pi vărat pe 300 sterpe, câti 5 p(a)r(ale) pi ste(a)rpă
60 s-au luoat pi cotul di pisti Prut.
2172 Să scad acești bani din 2005 lei, 35 p(a)r(ale), însă:
1788 15 Rămân din 2005 lei, 35 par(ale) să să analoghisască pi 193 viti, vaci și cai, cu a
frațâlor, cari au agiunsu cheltuială 9 lei, 10 par(ale), 1 lețcai, 1 ban, di fiișticari vită
cu ernatic, văratic și hac(ul) haidăilor, di s-au înbrăcat acești bani 1788 lei, 15
par(ale) pi an(ul) 1820.
Socotiala lui Andriiu Cojan di câț(i) bani i-am dat pisti Prut după cum să va arăta mai gios.
Lei Par(ale)
140 Cu iscălitura lui Andriiu di velet 1822 iuni 2.
200 Cu zapis la sat(ul) Topor întărit di ocoloșii.
47
104 Zapis în mâna Marii, făcut di Vasâle dascălu(l), di velet (1)823.
11 20 În mâna Marii la sat(ul) Topor și un sac mălaiu la velet (1)823 fevr(uarie) 2.
31 10 Tij în mâna ei la Leușăni în casa lui Nică Arhire, mart(ie) 10.
50 Lui Ștefan di la Lohănești pentru Andrii, ci acești bani ni-am mai țânut odată în
socotială, fevr(uarie) 12.
40 În mâna lui Andrei la sat(ul) Râșăștii în ființa vătavului Mihaiu, când ș-au trecut oile.
175 35 Cheltuiala pi iarnă pi o sută cinsprezăci oi, câti șaizăci și șapte di părale di oai,
(1)823.
22 Iarnaticu(l) pi două vaci, câti unsprezăci lei vaca, (1)823.
62 Ernaticul pi șaizăcișidouă oi, câti un leu di oai(e), (1)824.
Lei Par(ale)
836 25 Soma din urmă.
6 În mâna ficioră-său când l-au scos din gros.
Lei Par(ale) Cu ci să scadi din toati luoaturile după cum să arată mai gios.
80 Zăci oi ci am priimit câti opt lei oaia, (1)823.
72 Pi două vaci ci mi li-au dat cu preț triizăci și șasă di lei vaca.
301 15 Pe patruzăci și una oi, câti opt lei și cinsprezăci părale oaia și patru capre, câti cinci
lei capra.
Viti
6 4 boi, 2 vaci, au vândut frati-meu Neculai la Chișinău.
8 boi e(a)-am trecut eu dinco(a)ciș 2 vaci
8 vaci le-(a)m vândut eu pisti Prut.
1 au perit.
3 boi i-am trecut dinco(a)ci frățâni-meu lui Enachi.
10 vaci am vândut la Chișinău tij.
4 boi, doi au murit, doi i-au furat.
Viti ci am terecut din a stânga Prutului, an 1821 maiu 23.

415 (?) Vaci mari și vițăi și boi cu a frațâlor mii.
143 Boi ci am dat di la Harabale, cu a fraților cu tot
82 Cai mari și mici, fără di a grecilor, cu a fraților.
Cheltuiala vitilor acestor di sus numite din an(ul) 1821 și până în anul 1822 după cum să va arăta mai gios
pi văratic(ul) an(ului) 1821 câti 2 lei, 20 parale, di vită, cheltuială și diurnă au agiunsu câti 12 lei vita și pi
an(ul) (1)1822 pi vărat și ernat au agiunsu câti 12 lei vita, iar cai(i) au agiunsu câti 17 lei, 12 parale vita,
însă și cu trecire în Moldova vitili din soma di sus au fost a frațâlor.
48
Viti
25 A frățâni-meu lui Neculai vaci 25.
4 Cai tot a lui.
17 Vaci a frățâni-miu lui Enachi, 17.
Vaci ci am vândut lui Ghiorghi arman, an(ul) 1823 mart(ie) 14
Vaci
121 A mele.
6 Vaci a frățâni-meu lui Neculaiu.
3 Mânzați tij.
3 Vaci tij s-au vândut la Chișinău.
6 Vaci a frățâni-meu lui Enachi.
4 Tij la Chișinău, care s-au vândut vita mari câti 36 di lei și mânzații s-au socotit trii drept o vită
mari, și gonitorii doi drept o vită mari.
Fălci Prăjâne Ci s-au cosât pi moșâia Cărăuța cu plată pe an(ul) 1813 și pi 18194.
68 56 Cari s-au plătit una cu alta câti șasă lei falce(a).

ALTE EDIȚII: Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 146, nr. 190 (regeste).
_________________________
1
Inițial a fost trecut 1818, dar a fost scrisă cifra 9 (1819).
2
Inițial a fost 223.
3
Inițial a fost trecut 13 (cifra 4 este în creion).
4
Inițial a fost trecut 1820.
29. 1819 ianuarie 3
Eu, Vasile Botezatu, facu aceasta mărturiia la mâna dum(i)lorsale vărului Gheorghei a moșului Angheluți Huiban și la nepotul mieu Ștefan Huiban,
fécior a vară-mei Ilencăi, cum și vară-mi Catrénéi, fata lui Angheluți Huiban, știut să fie că acești nepoți ai miei rămâind nevrâsnici, mai întâi moșul mieu
Angheluțe au murit de moarte năprăsnecă în vreme din moscalii cei dintâi și-au rămas patru féte și un băet nevrâsnici, și mătușă-me Nastasăi au murit înnainte
moșului Angheluțe, și s-au rămas doo copile și un băet iară nevrâsnici, și aceștiia mai de sus numiți veri ai mei au rămas în clironomiea moșului Toader
Huiban și a maicei mele Anițăi, soră cu Toader Huiban, cu toati părțile de moșie, anumi Ghidoșăni și Odobeștéi, și eu numitul mărturisăscu în frica lui
D(u)mnezău că moșul mieu Toader și maica a me Anița, de(n)preună și eu, dejmu(i)am acești părți di moșie și făce(a)m dreaptă parte și la aceștii veri ai mei,
și când am fostu trăitoriu la casa maicei mele n-au fostu dipărtați acești veri a miei di moșie. Dici eu înstreinându-mă s-au sculat moșul mieu Toader și cu
fratile mieu Alexandru și au vândut o parti di moșie Ghidoșăni, și di la ace paarti di moșie ce au vândut-o mărturisăscu că n-au înpă(r)tășit pi nimi din
ne(a)muri; dici aști veri ai mei m-au apucat di părțile aceștea de moșie, eu le-am spus drept că sânt dară o parti Ghidoșăni îmi vândută, dară Odobeștii sânt,
care-i o stăpânești soro-me Catrina cu toate scrisorile ce adeverează la toți frații. Și acum văd un izvod că este dată zăstre de fratele mieu Alexandru și di
49
maica a me și părțile acestor frați, dară izvod(ul) ci-l arată nu esti scrisoari a fratilui mieu. Așa știu și mărturisăscu în frica lui D(u)mnezeu și carele pentru
adevărată mărturii ce o dau, am iscălit însă cu mâna me.
Fratile drept cu Catrina Giurcăniță.
(1)819 ghen(arie) 3
Vasile Botizatul <m.p.>.
Adecăte-le noi aceștii oameni la facere acește mărturii am fost fați.
Eu Neculai Popa.
Eu, Ioniți Toderașc.
(...) dascăl am scris cu zisa lui Vasile Botezatu.

Izvod de zăstre ci dăm fiicii noastre Catrinăi după cum în gios să arată anume:
1 Icoană Maica Precesta să le fii întru agiutor.
3 rochei, una cet, una aclaz, una tefon.
6 cămeși bărbătești.
2 șărvete.
1 prosupu de obraz.
1 masă pânză.
1 scurteică de purtat.
1 rochei cit de purtat.
1 corde de înces.
4 perne meci.
1 pernă mare.
Și parte me den moșii Odobeștii trei sute stânjăni cu toate scrisorile ei, ci am avut-o și eu dată de zăstri di la părințâi mei iarăș cu toate scrisorile ei,
cum și părințâi mei au avut-o iarăș de zăstri de la bunii mei, asămeni o am trecut și eu cu zăstri ginirilui nostru Alecsandru Buzni cu voi(a) tuturor ficiorilor
mei, ca să fii diplin stăpânu nestrămutat de nimine, iară cine din fii mei sau nepoți(i) și strănepoț(ii) s-ar ispiti să strâci ace(a)stă zăstri să nu s(e) țâi în samă
ori la ci giudecată va mergi. Și fiind că ace(a)stă zăstre s-au făcut cu bună voi(a) tuturor frațâlor, fiind și alți oameni cinstiț(i) faață, pi cari i-am poftit di au
iscălit și pentru a fi nistrămutată această zăstri ci o dăm am iscălit cari am știut carte iară cari nu am știut ne-am pus numele și degitele.
1822 oct(om)v(rie) 22
Eu, Catrina Giurcănița.
Eu, Gheorghi sân Catrinii.
Eu, Tudorachi sin Catrinii Giurcăniței.
50
Eu, erei Ioan Țirțir(ău) am fostu față.
Eu, erei Ion Negri am fost faț(ă).
Costachi Negre am fost fați.
Eu, Ghiorghii Zahariia am fost fați.
Neculai Po(po)vici am fostu fați.
<Pe fila 2>: 1822 oct(om)v(rie) 14; N. 3.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/261. Original; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/271, nr. 11 (rezumat dintr-un
perilipsis din 27 decembrie 1825).
31. 1830 mai 24
Divanul giudecătoresc a Cnejii Moldaviei.
S-au înfățoșat în giudecată la Divan înnainte noastră pe jăluitoriul polc(o)v(nic) Ioniți Buznea cu dum(nea)lui hatm(anul) Matei Rosăt. Pricina la
cercetare ce li s-au făcut într-acestași chip s-au dovedit precum în gios să arată. Jăluitoriul prin doauă jalobe s-au tânguit de asupririle ce ar fi având dispre
dum(nea)lui hatm(anul).
Prin o jalubă ce au dat cătră domnul viț(e)prezâdent au arătat că având zăstre o hlizi de moșii Odobeștii la țin(u)t(ul) Fălciiului încungiurată cu pietri
hotară și în măsuri cu soma stânjănilor după arătare hotarnicii vechi din anii 1779 apr(ilie) 12, după care ș-ar fi urmat și pașnica stăpânire păr(ă) la anul 1826,
când atuncea dispre orândatarii moșii megieșite Șopârlenii și dumn(ealui) hatm(anul) cu răpire i s-ar fi luoat doauă stoguri fân di pi dreaptă partea sa de moșii,
și atuncea dând jalobă stăpânirii s-au scris poroncitoare carte cătră vor(ni)c(ul) de poartă Vasile Tenea, de cătră care rânduit prin cercetare ce ar fi făcut la
stare locului nu numai că acel fân l-au găsit luoat di pe moșiia sa, dar și după glăsuire(a) hotarnicii pomenite au dovedit înpresurare ce i s-ar fi făcut, puind
numitul vor(ni)c și pietri hotară după poroncă pe unde au cerut trebuința cum s-ar cuprinde în înștiințare(a) vor(ni)c(ului) de poartă. Și că după carte
poroncitoare ce ar fi luoat în urmă și cătră dum(nea)l(o)r dregătorii țin(u)t(u)l(u)i, prin cercetare(a) ce au făcut dovedind că di pe partea sa de moșii s-au luoat
acele doauă stoguri fân le-ar fi și plătit de la orândatori.
Piste aceste în toamna trecută dum(nea)l(u)i hatm(a)n(ul) scoțind carte poroncitoare cătră dregători și vor(ni)c(ul) de poartă Vasile Tene, ce și mai
(î)nainte au fost cercetător, fără a să urma ace cercetare, dum(nea)l(u)i hatm(anul) cu putere de la sine râdicând oamenii dumn(ealui) și mergând pe moșii,
toate acele pietri pusă din poroncă de vor(ni)c(ul) de poartă le-ar fi dat afară luându-i și alte doauă stoguri fân, precum asăminea mergând și la o pivniți în care
ave câteva vasă vin închisă iar fi luoat doauă vasă vin în somă de 110 vedre fără cercetare și giudecată.
Cum și prin altă jalobă dată cătră Divan, iarăș s-au arătat jăluitoriu cu tânguire că aflându-să pe moșiia Pâhneștii a dum(nealui) hatm(anului) cu
bisărică i casă și alte acareturi statornicit, pi care ar fi avut-o în posăsii, de cătră orândatorii ce ar fi intrat acum stăpânitori pe ace moșii fiind cu totul prihănit,
au fost silit de s-au strămutat de acolo statornicindu-să pe dreaptă moșiia sa Odobeștii, unde și acolo orândatorii dumn(ealui) hatm(anului) iar fi făcut supărari
tăindu-i cepul de la vasul cu băutură ce ave pentru casa sa.
51
Și cerând pentru toate aceste dreptate și punire la cale, au înfățoșat jăl(uito)r(u)l pe lângă jalobile sale, întâi mărturiia vor(ni)c(ului) de poartă Vasile
Tene din anul 1826 săpt(em)v(rie) 30, prin care arată cercetare(a) ce au făcut din poroncă g(os)pod la stare locului și că au găsit înpresurare dispre Șopârlenii
dumn(ealui) hatm(a)n(u)lui la hliza den moșiia Odobeștii a jăluitoriului 41 stânjăni după hotarnica vechi la măsura ce au făcut pe trii locuri în curmeziș, care
înpresurare au găsit-o la capătul dispre apus alăture cu Duda, i la măsura din mijloc alăture cu pârău(l) Lilivii, cum și la capătul dispre răsărit din movila lui
Andrei alăture cu Toderenii. Apoi cercetând și pentru luoare acelor doauă stoguri fân de cătră orândatorii moșii Șopârlenilor arată că din pricina dipărtării
pietrilor una de cătră alta au trecut orândatorii piste pietrile vechi și le-au luoat di pe dreaptă moșiia jăluitoriului, au făcut și hartă închipuitoare de stare locului
însămnându-să pietrile vechi și noauă arătătoare și locul de unde s-au luoat fânul jăluitoiului.
Deci apoi puindu-să pe masa giudecății de jăl(uito)r și harta de stare locului făcută de vor(ni)c(ul) de poartă și văzindu-să însămnat locul di pe care s-
au luoat fânul jăl(uito)r(ului), îl arată că-i di pe hliza sa de moșii Odobeștii după liniia făcută de vor(ni)c(ul) de poartă. După care jăl(uito)r(ul) vrând a să
întimia pe hotărâtul vor(ni)c(ului) de poartă că adică acii 41 stânjini ci arată că la trii măsuri făcute au găsit că nu să înplinesc după hotarnica vechi cu cuvânt
că sint luoațicu înpresurare în moșiia Șopârlenii a dumn(ealui) hatm(anului), cercetându-să hotarnica vechi ace din 1779 apr(ilie) 12, în care s-au văzut și
palma stânjinului cu care s-au măsurat moșiia, de cătră noi s-au socotit pentru acești stânjini că nu-i adivărată înpresurare din doauă pricini.
Întâi că în această hotarnică zice că au măsurat atuncea cu funii și acum în urmă vor(ni)c(ul) de poartă cu lanțu(l) de fier, lucru ce nu să potrivești,
căci lanțul mergi de o potrivă, iar funiia pe une locuri să întinde și pe alte locuri să mai strânge.
Și al doile că palma pi hotarnică să vedi adaosă mai mari și rasă unde fusăsă întâi, la care și însuși jăl(uito)r(ul) văzind nu s-au mai arătat pricinuitor.
Apoi întrebându-să pe jăl(uito)r ce știință are și pentru pietrile vechi ce s-au văzut în liniia despărțirii Odobeștilor dispre Șopârleni, și au mărturisit în
frica lui Dumnezău că ari științi de 30 ani pentru doauă pietri că sint cu nestrămutare acolo ca unul ce au fost multă vremi pe ace moșii, însă una, ce întâi, care
este în colțul dispre răsărit, și al doile, ce(a) din malu(l) pârăului Lelivii, iar pentru piiatra vechi din celălant colțu a moșii ce să vedi tot în liniia despărțirii, au
arătat că au auzit din însuși Toader Giurcăneanu de la care au trecut cu zăstre în urmă la dânsul că au fost de pricină.
La care i s-au zis de giudecată și dumn(ealui) hatm(anului) ceare mai mult a răspunde. Și dumn(ealui) hatm(anul) încă nevrând a (i)eși din pravățul
acii linii s-au mulțămit a stăpâni pân(ă) în pietri.
Așadar găsindu-să cu cale și de cătră giudecată s-au hotărât de a să scrii carte dum(nealui) agăi Dimitrachi Iamandi să m(e)argă la stare locului și în
ființa amânduror părților să tragă în liniia dispărțirii numitelor moșii dreaptă brazdă de la piiatră pân(ă) la piiatră, după care să să urmezi stăpânire de cătră
amândoauă părțile, și după statornicire linii iarăși dumi(sale) aga să cercetezi, și dovedindu-să că jăl(uito)r(ul) polc(o)v(nic) Ioniți au fost trecut piste această
linii, și de acolo dum(nea)l(u)i hatm(anul) au fost luoat acele ce să arată în jalobă, atuncea polc(o)v(nicul) va rămâne păgubaș. Iar dacă să va dovedi că n-au
trecut piste această linii cele luoate să le răspundă, iar pentru închidere crâcimii, fiind că această hlizi din învechime să vedi dispărțită și cu osăbit numi de
Odobești și nefiind nici sat în pre(a)jma moșii jăl(uito)r(ului), apoi are dreptate a-și ave crâcima sa, mai ales avându-și lăcuința sa acolo și a oamenilor săi. Și
după a giudecății hotărâre rămâind amândoauă părțile mulțămite, li s-au dat câte o asămine carte de giudecată de la Divan, aceasta jăl(uito)r(ului)
polc(o)v(nic) Ioniți Buzne, și alta dum(nealui) hatm(anului).
1830 mai 24.
N. Dimachi vornic <m.p.>.
Ioan Grecean vornic <m.p.>.
Beldiman vornic <m.p.>.
M. Luca spăt(ar) <m.p.>.
S-au trecut la condica Divanului a cărților de giudecată la No 48.
Dimitrie (...) med(elnicer).
52
32. 1830 mai 24
Divanul giudecătoresc a Cnejii Moldaviei.

Cătră cinst(it) dum(nea)l(u)i aga Dimitrachi Iamandi.
Din carte de giudecată ce s-au dat acum jăl(uito)r(ului) polc(o)v(nic) Ionițe Buzne în pricina giudecății ci au avut cu dum(nea)l(u)i hatm(anul) Mateu
Roset că i s-ar fi făcut înpresurare cu moșiia Șopârlenii a dum(nealui) la moșiia sa Odobeștii de la țin(u)t(ul) Fălciiului, pre largu vei înțălege dum(nea)ta
pricinile și hotărâre(a) giudecății ce ai a face pentru despărțire linii prin pietri vechi hotară a moșii Odobeștii a jăl(uito)r(ului) polc(o)v(nic) dispre moșiia
Șopârlenii a dumn(ealui) hat(ma)nu(lui).
Drept aceia să scrii dumu(tale) ca luând înpreună și inginer să mergi la stare(a) locului și în ființa amânduror părților vei trage în liniia dispărțirii
numitilor moșii dreaptă brazdă de la piiatră pân(ă) la piiatră, după care să li să urmezi stăpânire de cătră amândoauă părțile, și după statornicire linii vei
cerceta și întru celelante pricini, și dovedindu-s(e) că jăl(uito)r(ul) au fost trecut piste această linii, și de acolo dum(isa)li hatm(anul) au fost luoat cele ce arată
în jalobă, atuncea polc(o)v(nicul) va rămâne păgubaș. Iar dacă să va dovedi că n-au trecut piste această linii, cele luoate să le răspundă, iar pentru închidere
crâcimii fiind că această hlizi din învechime să vedi despărțită și cu osăbit numi de Odobești, și nefiind nici sat în pre(a)jma moșii jăl(uito)r(ului), apoi are
dreptate a-și ave crâcima sa, mai ales avându-și lăcuința sa acolo și a oamenilor săi.
Deci urmând dum(nea)ta întocmai hotărârii date prin carte de giudecată din 24 aceștii curgătoare luni, vei da jăl(uito)r(ului) și mărturii de săvârșire
lucrării întru aceasta.
1830 mai 24
N. Dimachi vornic <m.p.>.

Ioan Grecean vornic <m.p.>.
Beldiman vornic <m.p.>.
M. Luca spăt(ar) <m.p.>.
33. 1830 mai 26
Cătră înalt exelenție sa domn deplin înputernicit prezâdent Cnejiilor Moldavviei și Valahiei gheneral leitinent gheneral aghiotant și cavvaler
Cheselov.
53
Cu tânguiri fac arătari înalt exelenției voastre înfățoșând strâmbătăți cu sâmțâtoari pagubi ci pătimesc de la dum(nea)lui hat(manul) Mathei Ros(e)t, că
în vreme când să afla în viață părintele dum(i)sale răp(o)s(atul) boer Costandin Ros(e)t spat(ar) 16 ani țiind în orândă moșiia Pâhneștii de la țin(u)tu(l)
Fălciului, ce era a pominitului boer, în cari curgire de vremi prin sfătuire ce-mi făce și îndemnare cum că să-m(i) fac acareturi pe numită moșiia și orice fel de
statornicie, și că voi fi agiutat și ocrotit atât de însuș, cum și de urmașii săi clironomi voi fi întru toată apărare și odihna. După a căruia îndemn și sfătuire am
făcut livadă de 2000 de pomi, am sădit vie 4 pogoani, am făcut casi întemeiati, cu cari acareturi am cheltuit nu puțini bani, cu nădejdi că să va urma după aceli
făgăduinți. Și încă după toati aceste am făcut și bisărică din nou tot pe numita moșii a pomenitului boer, cheltuind eu 7000 lei cu facire bisăricii, și așa am fost
întru toată odihna cât au fost în viiață pomenitul boer. Iar după săvârșire din viiață, rămâind fiiul său dum(nea)lui hatm(anul) Mathei Ros(e)t stăpân pe numita
moșiia, au dat-o la alți cumpărători în orândă. Apoi eu ca unu(l) ce am parti de moșie de veci a me aiure, m-am statornicit acolo cu lăcuința, lăsând asupra
acareturilor om de a priveghe și a purta de griji, pe cari acareturi și în vremea dum(i)sali hatm(anului) li-am stăpânit nesupărat păr(ă) în primăvara ace(a)sta ca
pe niști drepti acareturi, iar acum aud că din poronca dum(i)sali au băgat cai în livada cu vie, unde având și sămănături, mi-au stricat atât sămănăturile, cât și
iarba și viia, făcându-mi nu puțini sâmțâtoari păgubiri, și pe de altă parti au pus stăpâniri și pe casi, lucrul cu totul dinpotrivă, fiind că casa, după cum în multi
rânduri am vorovit cu dum(nea)lui hatm(anul) Ros(e)t sint hotărât a o afierosi bisăricii ce-am făcut pe ace moșiia spre a fi pentru lăcuința preoților ci vor sluji
la ace bisărică, iar livada cu vie să o stăpânesc după cum stăpânesc și alții vii și livezi ci au pe moșii streini.
Și fiind că dum(nea)lui hatm(anul) mă înpotrivești, rog înalt exelenție voastră să fiu rânduit la locul cuviincios, unde prin înfățoșare în giudecată ci
vom ave cu dum(nea)lui hatm(anul) Mathei Ros(e)t să aflu punire la cali atât pentru casi a fi slobod de a le afierosi bisăricii, cât și pentru livadă și vie a le
stăpâni eu, după cum stăpânesc și alții ci au vii și livezi pe moșii străini.
La mila înalt exelenției voastre plecat.
Ioniți Buzne polc(o)v(ni)ce(l) din satul Odobeștii, țin(u)tu(l) Fălciiu.
1830 mai 26.
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/288. Original, difolio; Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 435/187. Original.
34. 1831 ianuarie 31
Contract.
Venitul moșiei mele Drăcenii bez partia răzeșil(o)r l-am vândut dumn(ea)l(u)i polc((ovnicului) Ioniță Buznea pe patru ani, caré să încep di la 23
apr(ilie) 1831 și să înplinesc la 23 apr(ilie) 1835 cu ponturile mai gios arătate.
1. Dum(nea)lui să stăpâniască numita moșie în curgirea acestor p(...) și să ia venitul deplin după
cuprindirea ponturil(o)r gos(po)d,
2. Rădiurile ci sânt pe moșie, cât și lunca di la șăsul Prutului, să aibă a le păzi cu cia mai simțitoare
privigheri, tăind dintr-însile numai pentru trebuința casii sale, iar să vândă nu are voe.
3. Să fie datoriu a păzi hotarâle moșiei spre a nu se înpresura de cătră răzeșii megiaș(i).
4 Pentru venitul aceștii moșii ari a ni da polc(ovnicul) pe patru ani 2400, adică două mii patru sute
lei, câte șasă sute lei pe an, care bani i-am și priimit toț(i) acum înnainte.
54
Și spre întocmai urmare s-au făcut două contracturi aseminea, dând eu pi acesta și luând altul di la polc(ovnic).
1831 ghen(a)r 31.
Smaranda Ruset hatm(ăneasă).

35. 1835 august <23>
Copii
Adiverință.
Anul 1835 avg(us)t 331. La Divan(ul) apilativ a Țării di gios supt no. registrului 2705 s-au priimit jalba d(umnealui) Alicsandru Buzne prin cari să
jăluești că moșiia sa Odobeștii di la țânut(ul) Fălciiului să înpresoară di cătră moșiili Șopârlenii a răposat(u)lui hat(man) Matei Rosăt și Tuduricenii a
d(umnealui) cam(ina)r(ului) Iordachi Fote.
Iscălit Director păhar(ni)c Pangrati.

Șăf Zagoră.
Locul peceții Divan(i)lui.
Adiverința aceasta fiind întocmai cu or(i)ginal(ul) să adiverești di Comisii, fiindcă or(i)ginal(ul) s-au alăturat la dela obiectului.
<ss> (...) hotarnic.
<ss> G. Buța șătr(ar).
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 435/262. Copie.
_________________________
1
Așa în document.
36. 1839 mai 1
Cătră polcovinicelu(l) Alicsandru Buzne.
Giud(e)c(ăto)r(ia) țin(utului) Fălci(u) faci dumitali cunoscut că au priimit pridpisanie Divanului apilativ a Țării de Giosdin 27 apr(ilie) supt no. 2218,
prin cari scrii a să aduci întru întocmai înpliniri hrisovului ci ai câștigat în pricina ci avut cu spăt(a)r(ul) Costandin și căp(i)t(anul) Emanoil arbiriți pentru niști
55
părți din moșie Odobeștii, pi a cărue temeiu ți să puni îndatoriri ca îndată să vii aice cu luminatul hrisov spre a să pute înnainti cuvinita lucrari, iar de priimire
aceștii vei da adeverinți aprodului triimes.
L(ascarache) Mihalache <m.p.>.
C. Cerchez <m.p.>.
<Alte două semnături>.
Masa 1ia.
No. 267
1839 maiu 1
Primind povesca cinstitii giudecătorii cu No. 2670, prin cari mi să faci cunoscut di a veni la ia cu hrisovul ci a-ș fi câștigat în pricina ci am cu
dum(nea)lui spat(arul) Costandin Arburi, spre a să aduci întru înpliniri după porunca ci ar fi primit cinstita giudecătorii al Divanului apilativ al Țării de Gios,
prin aceasta răspund că eu încă până acum n-am luoat asămine hrisov pricum mi să faci cunoscut, iar în ceasul ci voi câștiga hrisovul ca unul ci atârnă di mini
aceasta îndată însumi mă voi și înfățoșa cu el.
1839 maiu 8
<Pe verso>: Către polcovnicelul Alicsandru; No. 2670.
Cătră Alicsandru Buzne.
Gios iscălitul, asăsor giudecătorie țân(utu)lui Fălciiului, comandarisit fiind de presudsfie spre a aduci întru înplinire cuprindire(a) luminatului hrisov
închiet în proțăsul ci ai avut cu dum(nealui) spat(a)r(ul) Costandin și (...) căp(i)t(an) leitenent Simi(o)an Arburești pentru părți den moșie Odobeștii, prin
aceasta faci dumi(tale) cunoscut ca îndată să te înfățoșăz la iscălitul înpreună cu luminatul hrisov spre a să înnainta la fața locului, căci la dinpotrivă iscălitul
pe temeiul închierii presudsfii va mărgini a sale lucrări după rostire(a) copii anaforalii Domnescului Divan, ce să păstrează la mâna vechilului dum(i)lorsale
boerilor Arburești, iar de priimire aceștie vei da adiverință.
<ss>.
No. 76.
(1)839 oct(ombrie) 8.
38. 1840 mai 1
Giud(e)că(to)rii țin(itului) Fălci(u).

Cătră Alecsandru Buznia.
56
Spre opsărvarisiria lucrării dumis(a)li asăsorului, clucer(ul) Iancu Iamandi a aducirei întru înplinire a luminatului hrisov în pricina cu dumn(ea)l(o)r
boerii fraț(i) Arburești pentru moșiia Odobeștii, au încuviințat termen la 20 a următoarei.
Așadar ți si faci cunoscut ca la ace zi nigreșit să vii la presudstviia giud(e)c(ăto)ri(ei) cu hrisovul ci ai spre cuvinita regularisire. Iară acum de priimire
vei da rospică.
Lam(b)r(ino) ban <m.p.>.
C. Cerchez <m.p.>.
D. Luca <m.p.>.
S. Negri <m.p.>.
M(asa) Iiu
No. 2393.
1840 maiu 13.
<Pe verso>: Giudecătorie țin(u)t(ului) Fălciiului / Cătră Alicsandru Buznia; No. 2313; m(asa) Iiu
Giud(e)c(ă)t(o)r(ia) țân(u)t(u)lui Fălci(u)

Cătră d(umnealui) polc. Alisandru Buzne
Priimindu-să protestul dumi(tale) din 7 a curgătoarii, s-au văzut propunire ci faci asupra a două zapisă înfățoșate de vechilul dum(nea)l(o)r boiarilor
Arburești pentru lămurire(a) părțâi cuvinită încredințătoril(o)r săi din moșiea Odobeștii, și despre răspuns țî să faci cunoscut că din primitile zapisă urmând a
să luaa un fel de lămurire unde anume s-ar găsî parte lui Luca pârcălabu, de care după cuprindire(a) hrisovului gospod să încuviințazi și dum(nea)l(o)r
boiaril(o)r Arbureștio a treea parti. În care predmet după rezăluțâia încheeată la 10 a următoarii s-au și făcut puniri la cali a să cere dizlegare de la Divanul
apilativ a Țării de Gios. Apoi după o așa înpregiurari, protestațâe ci faci la un asămine cazu nu poate ave nici un locu, ce spre pliroforii potrivit ceririi ci a-i
făcut, pe lângă aceasta țî să însoțăști o întocmai copii ligalizată de pi țâtarisâta rezăluțâe, de a căriea priimiri vei slobozi adeverinți.
Lambr(ino) ban <m.p.>.
Panu <m.p.>.
D. Theodoru.
Stoln(ic) (...).
M(asa) 1iu.
No. 4955.
1840 oc(tom)vr(ie) 21.
57
Cătră dum(nea)lui polc(ovnicelul) Alecsandru Buzne den sat Râpile.

Spre desăvârșire(a) localii lucrări cu care este însărcinat iscălitul candidat al trubunalu(lu)i de Fălciiu în aducere întru înplinire a domnescului hrisov
slobozit în proțesul de giudecată ce s-a urmat între dumne(a)ta cu dumn(ea)lui spat(a)r(ul) Co(stan)din Arburi i fratele dumn(eaa)l(u)i căp(i)t(a)n(ul) leitinent
Sămion Arburi pentru pământ din moșie Odobeștii și Fâlfăeștii, regularisindu-să un al doile termin la 15 a viitoarei luni noemv(rie). Prin acesta face
dumi(tale) cunoscut ca la acel termin să te afli la fața locul(u)i cu pregătirile cuviniti spre încheet (...) cuvinitei lucrări. Iară de priimire aceștie vei da
adeverință.
C. Adam <m.p.>.
No. 165.
1851 oct(ombrie) 22.
41. 1851 martie 5
Giudecătoriia țânutul(ui) Fălciiu.

Cătră polc(o)v(nicelul) Alecsandru Buznea.
Geometrul țânutul(u)i dumn(ealui) (...) Gheorghi Buțu prin adresul no Iiu, ce-au dat aceștii giud(ecătorii) în trecutile faci cunoscut că la douzăci și
dou(ă) a viitoarii luni maiu are a pășî local în dizbatiria înpresurării ci ar pătimi moșâia Odobeștii a dumitale de cătră moșâile Șopârlenii și Todercinii. Drept
care prin aceasta ți să faci cunoscut a te afla atunce la fața locul(u)i însuș sau prin legiuit vechil, de înpreună și cu toate docomentele ce vei ave i hotarnicul
trebuitor încuviințat de Divan, spre înaintire lucrării, căci la dinpotrivă dumi(sale) geometrul va urma cu lucrarea potrivit rostirii articulul al 10 le din Pravila
stăpânirii proțăsurilo(r) de înpresurări. Iar de priimire, acum vei da adiverință. Termenul este la 22 maiu.
(Iordachi) Mălinescu <m.p.>.
D. D. Zagure <m.p.>.
Stol(ni)ce(l) Alicsandru.
No. 679.
1851 mart(ie) 5
58
1. Fațada de sud a bisericii
59
2. Fațada de est a bisericii
60
3. Fațada de nord a bisericii
61
4. Fațada sud-estică a bisericii
62
5. Vedere generală
63
6. Catapeteasma
64
7. Ușile împărătești și diaconești
65
8. Tetrapoduri
66
9. Ctitorii
67
10. Catapeteasma – Detalii
68
11. Catapeteasma – Detalii
69
12. Picturi interioare: Sfânta Mare Muceniță Filofteia și Sfânta Mare Muceniță Varvara; Sfântul Mucenic Corneliu Sutașul; Vitraliu
70
13. Picturi interioare: Sfântul Ioachim, Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, Adormirea Maicii Domnului
71
14. Picturi interioare: Maica Domnului cu Pruncul; Sfânta Ana; Sfântul Marele Mucenic Dimitrie
72
15. Picturi interioare: Sfântul Mucenic Trifon; Sfântul Prooroc Zaharia și Sfânta Elisabeta
73
16. Mântuitorul Iisus Hristos Pantocrator
74
17. Sfânta Treime
75
18. Sfinții Apostoli Petru și Pavel
76
19. Mântuitorul Iisus Hristos
77
20 Vitralii
78
21. Picturi exterioare: Sfinții Apostoli Petru și Pavel; Sfântul Vasile cel Mare
79
22. Ușa de acces în lăcaș
80
23.Clopotele
81
24. Pisania
82
25. Mormântul ctitorilor
83
29. Fântâna construită de Vasile Marian la Cucoara pe valea Lilivei
84
30. Fântâna - Detalii
85
31. Sfințirea locului și a bisericii: P.S. Corneliu Bârlădeanu, pr. Miron Marcel
86
32. Ctitorul bisericii: Vasile Marian și primarul Toader Lemnaru
87
33. Pr. Miron Marcel, protopopul de Huși la sfințirea bisericii
88
34. Sfințirea fântânii: Vasile Marian, pr. Corneliu Mazilu, primarul Gelu Pecheanu
89
35. Familia ctitorului
90
36. Familia ctitorului:Gheorgheși Eugenia Marian
91
37. Familia ctitorului:Vasile Marian, Marius Marian și Sorina Marian
92
93
94
40. Familia ctitorului: Sergiu, Florina și Marius Vasile Marian
95
41. Familia ctitorului: Marius Vasile Marian, Angelica, Sorina și Eliza Marian
96
42. Familia ctitorului: Florina, Răzvan și Mara Simion
97
43. Acordarea diplomei de ctitor lui Vasile Marian de către Părintele Ignatie Episcopul Hușilor, alături de pr. Marius Antohi, protopopul de Huși,
pr. Vladimir Beregoi, consilier economic și social-misionar, preotul paroh Florin Băhnăreanu
98
44. Acordarea diplomei de ctitor de Părintele Ignatie Episcopul Hușilor lui Vasile Maria
99
45. Pr. Corneliu Mazilu și Vasile Marian, ctitorul bisericii
100
47. Documente din 1640 și 1665
101
48. Documente din 1666 și 1668
102
BIBLIOGRAFIE
Izvoare
Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente: 419/70, 107, 110, 111, 118, 119, 124, 130, 146, 149, 153, 154, 165, 168, 208, 210, 224, 237, 256, 257,
261, 271, 288, 295; 422/20, 81; 429/226, 227, 228, 240; 435/ 2, 59, 187, 194, 198, 262, 274, 275;
Arhivele Naționale Iași, Fond Episcopia Huși, LVII/6;
Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, MCCCVI/50;
Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX: XXI/6 (nr. 639); 7 (nr. 640); 11 (nr. 664); 12 (nr. 645).
Andreescu, C. I., Documentele Kogălnicenilor din Arhiva Fundației Culturale „Mihail Kogălniceanu”, București, Editura Fundației Culturale
„Mihail Kogălniceanu” , 1942, extras din „Arhiva românească”, VII, 1941;
Bogdan, Ioan, Documentele lui Ștefan cel Mare, București, Atelierele Grafice Socec & Co., 1913, volumul I, Hrisoave și cărți domnești;
Caproșu, Ioan, Documente privitoare la istoria orașului Iași, volumul III, Acte interne (1691-1725), Iași, Editura „Dosoftei”, 2000;
Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845), X. Ținutul Fălciiul, Partea 1 (1820), volum editat de Mihai-Cristian Amăriuței și Mircea Ciubotaru;
Introducere de Mircea Ciubotaru, Iași, Casa Editorială Demiurg Plus, Iași, 2016;
Catalogul documentelor moldovenești din Arhiva Istorică Centrală a Statului, București, 1968, III (1653-1675), volum întocmit de Mihai Regleanu,
Doina Duca, Constanția Negulescu, Veronica Vasilescu, Cornelia Crivăț;
Clit, Costin, Documente hușene, IV (1631-1865), Iași, Editura PIM, 2016;
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, II, volum întocmit de Leon Șimanschi, în colaborare cu Georgeta Ignat și Dumitru Agache, București,
1975, p. 384-387, nr. 252;
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XVIII, volum întocmit de I. Caproșu și V. Constantinov, București, Editura Academiei Române, 2006;
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XIX (1626-1628), volum întocmit de Haralambie Chirca, București, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1969;
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XX (1629-1631), volum întocmit de I. Caproșu, C. Burac, București, Editura Academiei Române,
București, 2011.
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XXI (1632-1633), volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproșu și L. Șimanschi, București, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1971;
Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, XXV (1639-1640), volum întocmit de Nistor Ciocan, Dumitru Agache, Georgeta Ignat și Marius
Chelcu, București, Editura Academiei Române, 2003;
Documente privind istoria României, veacul XV, A. Moldova, București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1954, vol. II (1476-
1500);
Documente privind istoria României, veacul XVI, A. Moldova, București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1953, vol. I (1501-
1550);
Documente privind istoria României, veacul XVII, A. Moldova, București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1957, vol. V (1621-
1625);
Ghibănescu, Gh., Surete și izvoade, Huși, Tipografia „Lețcae” George Jorică, 1927, XVII (Drăcenii cu moșiile din prejur);
103
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade (Documente Kogălnicești între 1528-1878), Iași, Inst. De Arte Grafice „Presa Bună”, 1933, volumul XXV;
Gh. Ghibănescu, Documente, în „Ioan Neculce”, Buletinul Muzeului Municipal din Iași, Fascicola II, Anul I, iulie 1922;
Ghibănescu, Gh., Documente, în „Ioan Neculce”, fascicula 8 (1930);
Ștrempel, Gabriel, Catalogul manuscriselor românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, vol. I.
„Труды”, III (1907), p. 404-413.
Neculce, Ion, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, ediție critică și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, București, 1982.
Lucrări generale și speciale

Atanasiu, Mihai-Bogdan, Din lumea cronicarului Ion Neculce, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2015;
Bedreag, Elena, „La vrerea me este să-i dau au ba dintr-ale mele lucruri”. Diata marelui vornic Iordache Ruset, în Mihai Dim. Sturdza la 80 de ani.
Omagiu, volum editat de Mircea Ciubotaru și Lucian-Valeriu Lefter, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014;
Butnaru, Adrian, Un răzeș din Drănceni, ținutul Fălciu, la începutul secolului al XIX-lea: Ioniță Buzne și înrudirile sale, în „Prutul”. Revistă de
cultură, Huși. Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 1 (53)/2014;
Clit, Costin, Mănăstirea Brădicești, Iași, Editura Doxologia, 2013;
Clit, Costin, Repertoriul presei din municipiul Huși, în „Prutul. Revistă de cultură”, Huși, Anul III (XII), nr. 1-2 (51-52)/2013;
Clit, Costin, Sate și moșii ale familiei Luca din secolul al XVIII-lea. Documente inedite, în „Carpica”, XLIX, Bacău, 2020;
Clit, Costin, Moșiile Rănceni și Spărcoceni din ținutul istoric al Fălciului (sec. XVIII-prima jumătate a secolului XIX), în „Acta Moldaviae
Meridionalis”, Vaslui, XXXIX, vol. I, 2018;
Constas, Maximos Arhim., Arta de a vedea. Paradox și percepție în iconografia ortodoxă, traducere de Dragoș Dâscă, Iași, Editura Doxologia, 2017;
Dorinel Ichim, Biserici din lemn din Eparhia Hușilor, Huși, 2001;
Lupșor, Andreea, Murano, sticla care a colorat istoria, în „Historia”, nr. 205, 2019;
Mazilu, Corneliu Pr., În slujba Bisericii și a credincioșilor, Editura Răzeșu, <Craiova>;
Partene, Constantin, Istoria târgului Drânceni și a comunei, Piatra Neamț, Editura Nona, 2002;
Partene, Constantin, Arsura – vatră de istorie, Bțrlad, Editura Sfera, 2008;
Racoviță-Cehan, M., General, Familia Racoviță-Cehan. Fișe nominale și fotografii, București, Monitorul official și Imprimeriile Statului, 1942;
Racoviță-Cehan, M., General, Familia Racoviță-Cehan. Genealogie și istoric, Monitorul oficial și Imprimeriile Statului, 1942;
Rosetti, Radu, Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova, Tomul I, De la origini până la 1834, București, Atelierele grafice Socec&Co., 1907;
Silvestru Bălănescu Episcop Eparchiei Hușilor între anii 1886-1896, colecțiune de Coman Vasilescu, revizor eparhial, București, Tipografia Gutenberg;
Stoicescu, N., Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București, Editura enciclopedică română, 1971.
Székely, Maria Magdalena, Sfetnicii lui Petru Rareș. Studiu prosografic, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2002.
104
CUPRINS
† IGNATIE, Episcopul Hușilor, Biserica din Șopârleni, semn al dăinuirii …………………………………………………………………………….5

Așezări de pe valea Lilivei și stăpânii lor: Șopârleni și Odobești ………………………………………………………………………………………7
Prima Biserică de pe valea Lilivei cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Vasile cel Mare – ctitoria familiei Vasile Marian …………21
Anexă Documentară .........................................................................................................................................................................................................25
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………………………………………..103
105
106

Costin Clit, Biserica Din Șopârleni. 20 de Ani de Dăinuire (2001-2021), Huși, 2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Costin Clit, Biserica Din Șopârleni. 20 de Ani de Dăinuire (2001-2021), Huși, 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

BISERICA DIN SATUL ȘOPÂRLENI:

Carte tipărită cu binecuvântarea

† Ignatie, Episcopul Hușilor

Ionașco Cehan (1580-ante 3 martie 1639)

Nicolae Racoviță (cca 1630-8 martie 1685)

Iordache Ruset (? – după noiembrie 1720)

Familia ctitorului bisericii

Preotul Corneliu Mazilu, născut la 12 septembrie 1949 în satul Novaci, comuna

1. 1665 (7173) aprilie 22

<Pe verso>: Zapisul Nazarii, fata Căzacului din Șopârleani pi un bătrân.

2. 1666 (7174) martie 9

3. 1668 (7177) decembrie 17

4. 1669 (7177) mai 22

5. 1706 (7214) iulie 10

6. 1754 (7263) octombrie 14

7. 1756 (7265) noiembrie 6

8. 1758 (7266) martie 14

9. 1761 (7269) iulie 20

<Pe verso-ul filei a doua>: 7269 iul(ie) 20.

10. 1761 (7269) august 8

11. 1763 (7271) iulie 10

12. <către 1764 ?>

<Pe verso>: Mergi la dum(nealui) vel log(o)f(e)t să-i ia sama.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/208. Original.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/210. Original.

14. 1764 iunie 28, Iași

15. 1765 (7273) august 28

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/130.

16. 1777 august 4

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/146. Original, difolio.

17. 1777 octombrie 8

Arhivele Naționale Iași, Fond Episcopia Huși, LVII/6. Original, difolio.

19. 1779 aprilie 12

20. <1779 aprilie 12>

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 435/ 2. Original.

21. 1785 februarie <f. z.>

Zăstre ce s-au datu fiicii noastre Catrina.

<Pe verso-ul filei a doua>: N. 10. 1785 fevr(uarie),

22. 1786 noiembrie 22

<Pe verso>: S-au trecut la condică. Andrei condicar.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/168. Original.

23. 1800 martie 24

…1 vel log(o)f(e)t <m.p.>.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 422/81. Original.

24. 1804 iulie 20

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/224. Original, difolio.

25. 1814 ianuarie 10

Bani ce s(ă) dau din tocmala contractului acestui pe anu(l) 814.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/237. Original, difolio.

26. 1817 decembrie 30

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 435/59. Original.

Viti ci am terecut din a stânga Prutului, an 1821 maiu 23.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/257. Original, difolio.

29. 1819 ianuarie 3

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 419/256. Original, difolio.

30. 1822 octombrie 22

31. 1830 mai 24

Divanul giudecătoresc a Cnejii Moldaviei.

32. 1830 mai 24

Divanul giudecătoresc a Cnejii Moldaviei.

N. Dimachi vornic <m.p.>.

Arhivele Naționale Iași, Colecția Documente, 435/194. Original, difolio.