Costin Clit, Documente Privitoare La Robii Țigani Din Moldova (1654-1800)

Costin CLIT
DOCUMENTE PRIVITOARE LA ROBII ȚIGANI DIN MOLDOVA

(1654-1800)
DOCUMENTS REGARDING THE GYPSY SLAVES OF MOLDAVIA

(1654-1800)
- Abstract -
The literature regarding the fate of the Gypsy slaves in Moldova is a

rather rich one, testimony being also the numerous documents published over
time in the collections patronized by the Romanian Academy and various
authors. The present documents indicate the origin of the Gypsy slaves from
the princely and boyar donations, purchases, exchanges, divisions between
monasteries and various owners, their run from Wallachia and Transylvania,
self-enslavements or from birth. The correspondence kept reflects the status of
the slaves also through the use of offensive epithets by some boyars or the
coercive measures applied. Numerous documents are from the time of Paisie
Velicicovschi, the abbot of the monasteries of Neamţ and Secu.
Keywords: Moldova; gypsy slaves; monasteries; boyars; authorities;

exchanges; marriages; donations; divisions; testimonies.

Literatura privitoare la soarta robilor țigani din Moldova este una destul de
bogată, mărturie stând și numeroasele documente publicate de-a lungul timpului în
colecțiile patronate de Academia Română1, forul cultural românesc suprem, dar și
diverși autori2. Documentele de față ne indică proveninența robilor țigani din daniile

Colegiul Național „Cuza Vodă”, Huși (costinclit@yahoo.com).
1
A se vedea colecțiile Documente privind istoria României. A. Moldova (București: Editura
Academiei Republicii Populare Române), veacurile XIV-XVII; dar, mai ales, Documenta
Romaniae Historica, A. Moldova, volumele I-IV; VI-IX, XVIII-XXVIII.
2
George Potra, Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România (București: Editura Curtea
Veche, 2001), Ediția a doua revăzută; Prima ediție a apărut în 1939, la Fundația Regele Carol
I; a se vedea și Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, (I) an IV
Danubius, XL, Galaţi, 2022, pp. 241-328.
242 DANUBIUS XL
domnești și boierești, cumpărări, schimburi, împărțiri între mănăstiri și diverși

proprietari, fuga lor din Țara Românească și Transilvania, autoînrobiri sau din
naștere. Numeroase documente sunt din timpul Cuviosului Paisie Velicicovschi,
egumenul mănăstirilor Neamț și Secu.
Corespondența păstrată reflectă statutul robilor și prin folosirea unor epitete
jignitoare, cum ar fi cele ale stolnicesei Anița din 27 septembrie 1790, perpetuate
până astăzi: „ciuroiul”, „cioara”. Stolniceasa prădată de tâlhari apoi de robii țigani
își exprimă mâhnirea în acest fel3. Uneori erau ținuți de egumeni „în zgardă”, cum
este cazul lui Petre, țiganul sulgerului Șerban, amintit de proprietar la 21 mai 1793
în scrisoarea trimisă lui Varlaam Dinga, care urma să-și recapete o țigancă de la
Catrina Bălșoai ot Joldești și Șerțu căpitan4. Măsurile coercitive sunt aplicate
adeseori. Vasile țiganul, cununat cu Dobrița, țiganca mănăstirii Râșca, accepta la 14
februarie 1785 împreună cu chezășul său Sirghie herar, gloaba de „500 toiage la
talpe și să fiu dispărțit de fămee” în cazul inducerii în eroare5.
Situația țiganului de pe moșiile mănăstirești, boierești și domnești este cea
de rob, calificativ însoțitor adeseori statutului lor. Proprietarul – mănăstirea, boierul,
domnul – putea să făcă ce dorește cu robii țigani: să-i vândă, să-i cumpere, să-i
schimbe, să-i moștenească împreună cu „rodul lor”, să-i căsătorească sau să-i
urmărească în cazul fugii și să-i readucă înapoi chiar după o perioadă îndelungată.
Sunt și robi țigani care se stabilesc de bunăvoie pe moșiile mănăstirești mai ales prin
căsătorie și acceptă statutul prin mărturiile făcute și garantate de chezăși6.
Proveniența țiganilor robi este legată de daniile boierești primite de lăcașele
monahale. Marele spătar Neculai Ureche, fiul lui Vasile și al Magdei (Magadalena)
Ureche, nepotul cronicarului Grigore Ureche7 miluiește mănăstirea Cetatea
Neamțului cu hramulul Sfântului Ierarh Neculai Făcătorul de Minuni cu țiganii care
„au fost a moșu-mieu, a lui Andrei hatmanul”8. Mănăstirea este ctitoria domnului
(XIII), nr. 2 (54)/2014, 39-58; (II), nr. 1 (55)/2015, 87-106; (III), nr. 2 (56) / 2015, 135-152;
(IV), nr. 1 (57) / 2016, 155-174.
3
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/34.
4
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/22.
5
6
A se vedea și Olga Cicanci, „Aspecte din viața robilor de la mănăstirea Secu în veacurile
XVII-XVIII”, Studii și articole de istorie X (1967): 157.
7
Ștefan S. Gorovei, „Înrudirile cronicarului Grigore Ureche”, Anuarul de Lingvistică și
Istorie Literară XXIV (1973): 109.
8
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/2; N. Iorga, Studii și documente cu
privire la istoria românilor. VII. Cărți domnești, zapise și răvașe (București: Stabilimentul
Grafic I. V. Socecu, 1904), 369, nr. 5; Mihai Regleanu, Doina Duca, Constanța Negulescu,
Veronica Vasilescu și Cornelia Crivăț, Catalogul Documentelor Moldovenești din Arhiva
Istorică Centrală a Statului (în continuare CDM), III (1653-1675) (București, 1968), 32, nr.
41.
DANUBIUS XL 243
Vasile Lupu și a fost ridicată între 1651 și 16529. Lucrurile se complică în 1660 când
țiganii dănuiți de Neculai Ureche sunt revendicați de mănăstirea Agapia cu „direase”
iar marii boieri împart la 15 mai patru sălașe mănăstirii din Cetatea Neamțului și
„alți țigani s-au vinit în partia agăpiianilor”10. Iordache / Gheorghe (c. 1662-1703),
fiul lui Antonie Ruset, domn al Moldovei între 10 noiembrie 1675 și noiembrie
1678, cel care a redat strălucirea bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din Iași11, și al
doamnei Zoe Ramandi, căsătorit cu Cristina, fiica domnlui Grigore I Ghica și a
Mariei Sturdza12, dăruiește la 3 martie 1703 mănăstirii Cetatea Neamțului două
sălașe de țigani, „dați direpți șerbi svintei mănăstiri” „cari țigani au fost a dumisali
Alecsandru Ramandi vornicul, văru meu”, primiți în schimbul unei datorii de la
văduva Maria vorniceasa13. Mănăstirea Cetatea Neamțului deține pe lângă țiganii
robi și poslușnici, cărora Neculai Buhuș vel logofăt, Solomon Bârlădean vel vornic
și Avram cămăraș le cere să asculte învățăturile egumenului și să lucreze pentru
hrană14.
Documentele atestă vânzarea robilor țigani. Ieromonahul Gligorie,
egumenul mănăstirii Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpușneanu, și tot soborul
vindeau cu prețul de 18 lei mitropolitului Misail la 15 aprilie 1705 pe Ștefan Bulatu,
aflat la mănăstirea Secu, iar „acel țigan să fie dereptu rob sfenți(ei) saali în veci de
veci, iar care să va mai scula den frații noștri den sobor să mai cauté de acel țigan
care scrie mai sus, acela frate să fie afurisit, și proclet, anatiima, să hie soțu Iudii, și
procliatu lui Arii, și pe urma no(a)stră încă să hie neertat”. Semnează ca martori la
tranzacție ieromonahul Isaia, egumenul de la Dragomirna, Misail (?) Andrei
egumenul de la Moldovița, Galerie proegumenul de la Slatina și ieromonahul Silioan
de la mănăstirea Sfântul Ilie din Suceava 15.
9
Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din
Moldova (București: Direcția Patrimoniului Cultural Național. Biblioteca Monumentelor
Istorice din România, 1974), 589 (cu bibliografia aferentă); a se vedea și V. A. Urechia,
„Biserica din Cetatea Neamțu și documente relative la Vasile Lupu și doamna Ruxanda”, în
Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunei Istorice. Seria II. XI (1888-1889)
(București: Tipografia Carol Göbl, 1890), 113-160; Melchisedec Ștefănescu, Notițe istorice
și archeologice adunate de pe la 48 monastiri și biserici antice din Moldova (București:
Tipografia Cărților Bisericești, 1885), 26-27; Mihai Gicoveanu, „Pisania cu stemă de la
Mănăstirea Secu”, Buletinul informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în
viața religioasă a Țării Moldovei V (2019): 45-49.
10
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/3; CDM, III, 131, nr. 537
11
Sorin Iftimi, „Portretele familiei lui Antonie Vodă Ruset. De la frescă la șevalet”,
Cercetări istorice. Serie nouă XXXVII (2018): 224
12
Iftimi, „Portretele”, 225.
13
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/4; N. Iorga, Studii şi documente.
XI. Cercetări și regeste documentare (București, 1906), 93-94; CDM, V, 50, nr. 198.
14
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/2-a; CDM, III, 267, nr. 1210.
15
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamţ, LXVl/5; CDM, V, 112, nr. 423.
244 DANUBIUS XL
Schimburile sălașelor de țigani robi era o practică curentă. Nil, egumenul

mănăstirii Râșca cu tot soborul, încredințează o „scrisoare” la 14 martie 1739 lui
Adam Luca biv vel sulger, Mariei, jupâneasa lui și copiilor lor, prin care admit ca
țigăncile mănăstirii măritate cu țiganii marelui sulger să-i rămână în proprietate în
schimbul unui sălaș de țigani16. Nicolae Mavocordat poruncește la 8 aprilie 1746 lui
Vasilie Bașotă vel medelnicer și Costandin Lână medelnicer să cerceteze pricina
dintre mănăstirea Râșca și Adam Luca sulgerul „și câți țâgani viț(i) găsî cu dreptati
a sfintii mănăstiri di mai sus numit(ă), să-i pliniți și să-i dați pi țâgani în mâna
eguminului să-i ducă în sfânta mănăstiri, hotărând cu carti di giudecat(ă)”17.
Conflictul continuă și cu feciorii sulgerului Adam (Adămeștii ?), așa cum dovedesc
cărțile domnești, prima a lui Constantin Cehan Racoviță din 2 iulie 1750 trimisă lui
Costache Razul vel vornic în urma jalbei egumenului Calistru Ene. Costache Razul
urma să „plinească” și suma de 18 lei de la Sârbu pietrar din Pașcani, „rămășițe din
cumpărătoare moșii Mălinii de la Galați”18. A doua o avem de la Scarlat Ghica din
10 iulie 1757 către Dinul Cantacuzino biv vel ban și Lăscărachi biv vel comis,
ispravnicii ținutului Sucevii, datorată jalbei egumenului menționat19.
Vasile țiganul venit tocmai din Țara Muntenească la mănăstirea Râșca unde
s-a „îngurluit” apoi s-a cununat cu Dobrița, țiganca mănăstirii, se considera fără
stăpân și își ia „chizeș pe bade Sirghie herar, fr(a)tele fămeii de mai sus” își lua
angajament în fața egumenului Venedict la 14 februarie 1785: „de s-ar afla să aib eu
stăpân aicea în pământul Moldovii, și ar vrea stăpânul mieu ca să mă ia de aicea să
mă ducă la dânsul, atuncea glo(a)ba noastră să fie câte 500 toiage la talpe și să fiu
dispărțit de fămee”20.
Împărțirea copiilor robilor țigani cu stăpâni diferiți în urma căsătoriilor
contractate era o tragedie familială proiectată în mentalul nostru contemporan
dominat de practica drepturilor și libertăților cetățenești. Ion, ciobotarul lui
Mihalache Panaioti, era însurat cu Petca, țiganca mănăstirii Neamțului, și împreună
aveau două fete și doi băieți, a căror destin a fost pecetluit la 13 iunie 1744 prin
înțelegerea încheiată cu Macarie egumenul; Costantin și Tudora revin egumenului,
iar Nicolai și Lupa lui Mihalache și „de ar mai face țiganca m(ă)n(ă)stirii road(e),
așia ni-i tocmala, să fié tot a m(ă)n(ă)stirii Niamțului”21. Macarie al V-lea este
așezat egumen al mănăstirii Neamțului de istorici între 1744 și 174622. Arhimadritul
16
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, XVIII/4.
17
18
19
20
21
22
Ioan Ivan & Scarlat Porcescu, Mănăstirea Neamț, cuvânt înainte de IPS Teoctist
Mitropolitul Moldovei și Sucevei (Iași, 1981), 286.
DANUBIUS XL 245
Nichifor (Nikiforos), egumenul mănăstirii Bistrița, împărțea la 23 iunie 1745 cu

același Macarie de la Neamț „țigani(i) ce-am avut de înpărțal(ă) Bistrița cu
Niamțul”. Amintim dintre martori pe Mihalci ieromonah ot Niamț proin egumen,
Pahomie clisiarhul, Neanuț dichiul, Gheorghi proin dichiu, ieromonahul Ghedeon
Dinga și Natanail Șeptelici, egumenul de la Râșca23. În lista incompletă a
egumenilor mănăstirii Neamț nu regăsim numele lui Mihalci proin (fost) egumen 24.
Natanail Șeptelici a fost egumenul Râșcăi înainte de 21 iulie 1741 și după 1
februarie 174625. Mănăstirile Secu și Hangu își împărțeau robii țigani la 18 mai
1766. Partenie, egumenul de la Hangu se semnează în grecește cu unele greșeli pe
care un grec nu le-ar fi comis26. Serafim, egumenul mănăstirii Tazlău, propune lui
Chirilă de la Râșca la 9 septembrie 1797: „Iar pentru țiganca a lui Iacob sfinția ta
să-m(i) trimiț(i) sinet îndatorindu-să Mănăstire Râșcăi ca să de în locul țigancii
Gafiții a lui Iacob altă țigancă, iar nedându-să țigancă să aibă Mănăstire(a)
Tazlăului a-ș(i) tragi parte Gafiții de copii”27, iar la 7 noiembrie 1797 cere
egumenului de Râșca să-și ia grabnic pe țiganul Iacov „pentru ca să nu fugă”28.
Patrichie al Tazlăului trimite la 21 noiembrie 1797 pe Iacov și femeia lui Cahița
„țigancă a Sfintei Mănăstiri Tazlăului, și cu patru copii lor, și fiind că și sfinția ta
ești îndatorit după tocmală ca să dai țigancă pentru țigancă la Sf(â)nta Mănăstire
Tazlăului, deci poftesc pe sf(i)nția ta când să va ceri țigancă ca să să de aice, îndată
făr(ă) nici o pricinuire”29.
După moartea sulgerului Neculai Eni, sulgerul Gavril Eni și fratele său
Ștefan Eni își împart țiganii cu mănăstirea Râșca la 21 octombrie 1797, hotărând „ca
pe Grigorie țiganul, i pe Anița, i Sofronie și Ioana, ficiori lui Iordachi și Siminii, să-
i ținem noi cu tot rodul lor ce să vor face dintr-înșii ca pe drepți robi ai noștri și
sfintei mănăstiri încă am dat pe Ioan țiganul, ficior lui Iordachi și Siminii,
dimpreună cu țiganca lui Ileana și cu Toader, ficiorul lor, pe care să aibă a-i
stăpâni ca pe drepți robii săi, și cu tot rodul lor ce să vor face dintr-înșii în veci
nestrămutat”30.
Adeseori robii țigani sunt puși în situația de a da mărturii cu privire la
stăpânii lor. De pildă, Gavril Cioară mărturisea la 14 decembrie 1745 în fața lui
23
24
Ivan & Porcescu, Mănăstirea Neamț, 281-290.
25
Costin Clit, „Egumenii mănăstirii Râșca de la 1542 până în prima jumătate a secolului al
XIX-lea”, Buletin informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața
religioasă a Țării Moldovei VIII (2022): 164-165 (apărut și sub formă de Extras).
26
27
28
29
30
246 DANUBIUS XL
Simion de „Teliști” și a monahului Serafim stăpânirea niamului său de mănăstirea

Bistrița31.
După schimbul de țigani făcut cu Hrisant, egumenul mănăstirii Tazlău, la 2
iunie 175932, Nifon, egumenul mănăstirii Secu obține porunca domnească din 4
iunie 1759 adresată ispravnicilor pentru iertarea de plata tributului conform
obiceiului pământului a oamenilor străini „ungureni” însurați cu țigăncile
mănăstirești33. Nifon și soborul Mănăstirii Secu se judecă la 8 iunie 1759 cu Ioniță
Cantacuzino vel vistiernic pentru împărțire de țigani. Ursul, țiganul mănăstirii,
feciorul Lambii, avea trei feciori cu Boaghiia țigancă cantacuziniască, anume
Tonachi, și Neculai, și Andrii. Ilie Cantacuzino a luat cu acordul mănăstirii pe Lupa
țiganca în locul Boaghiei „ș-au tras Mănăstire(a) Săcul în stăpânire sa pe niamul lui
Gavril Tonac țigan în locul Lupii”. Ioniță Cantacuzino nu contestă actul de
împărțeală din văleatul 7209 < 1700 septembrie 1-1701 august 31>, când Andrii și
Neculai eu revenit mănăstirii, „dar ca să fi mai avut înpărțală cu mănăstire vreodată
și să fii luat Cantacuzineștii pe acea Lupa țigancă în locul Boaghei, ce-au ținut-o
Ursul, au răspunsu dum(nealui) vel vist(iernic) că nu știe și nici scrisoare de
înpărțală nu să află la dumnalui”. Domnul hotărăște ca Ioniță Cantacuzino vel
vistiernic să stăpânească „niamul țiganilor Tonăcești cu pace după înpărțala ce-au
avut” iar mănăstirea pe Andrii și Neculai. „Și întâi mănăstire(a) să ia un țiganu
dintr-acei doi în parte mănăstirii de pe Ursul țiganu, și pentru un țiganu ce mai
rămâni să s(e) înpartă, giumătati să e mănăstire(a) și giumătate să ia fum(nealui)
vel vist(iernicul). Și de vor fi țiind țiganci Cantacuzinești să s(e) înpartă după cum s-
a căde, iară pentru Lupa țiganca ce arată egum(enul) că să află măritat(ă) după
țiganu cantacuzinescu la Șerbești, să aibă voe egum(enul) a-ș(i) tragi parte de pe
dânsa, și iarăș după cum s-a căde, să s(e) înpartă”34. Un izvod cu țiganii mănăstirii
Secu aflați pe moșia Șerbești a spătarului Ioniță Cantacuzino a fost întocmit în
noiembrie 176535. Nifon se judecă cu Ilie Ciudin la 18 ianuarie 1761 pentru un țigan
Bejan și femeia lui36, iar la 9 septembrie 1761 efectuează un schimb de țigani cu
paharnicul Dinu Balș37.
31
32
Costin Clit, „Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț (III)”, Prutul. Revistă
de cultură. Serie nouă V (XIV), nr. 2 (56) (2015): 140.
33
34
35
36
37
Clit, „Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț (III)”, 141, nr. 65.
DANUBIUS XL 247
Robii țigani stau și în atenția ieroschimonahului Paisie Velicicovschi ca

egumen al mănăstirilor Secu (14 octombrie 1775-15 august 1779)38 și Neamț (august
1779-noiembre 1794)39. Sosirea lui Paisie la mănăstirea Secu este urmată de
alungarea călugărilor „vechi”40, așezarea lor la mănăstirile Râșca, Vorona și
Gorovei, iar a fostului egumen Eftimie Canano la metocul din Vânători-Neamț41.
Probabil de aici i se va adresa starețului Paisie Velicicovschi „pentru țiganul
Gheorghi și Ghiorghițe țigan a măn(ă)stirii, care țin țigancele no(a)stre și mă
poftește precuvioșie ta ca să dau țigancile să margă cu țiganii la măn(ă)stire, și
când oi veni eu la măn(ă)stire ne-om așeza pentru înpărțala acestor țigan(i)”42.
Scrisoarea din 2 noiembrie 1780 a proegumenului Eftimie Canano amintește
corespondența cu Paisie despre fata de țigan, Stana, măritată cu Păun, pe care o
cerea Șerban Canano „la fratele Sava”. Stana era în realitate țiganca lui Eftimie
Canano, pe care a dat-o mănăstirii Secu în schimbul lui Ghiorghițe Ureche43. Șerban,
fratele lui Eftimie, provenea din cea de-a doua căsătorie a lui Gheorghe Canano cu
Maria, fiica lui Teodor Călmașul, sora mitropolitului Gavril Callimachi și a
domnului Ioan Callimachi44.
Mănăstirile Secu și Fâstâci de la ținutul Vasluiului își împart robii țigani la 4
mai 1779, actul fiind întărit de două iscălituri în limba greacă45. Pentru un țigan al
mănăstirii Fâstâci se intervine pe lângă arhimandritul Paiasie Velicicovschi la 15
iulie 1794. Egumenul (?) lasă pe hârtie o frumoasă iscălitură în limba greacă
indescifrabilă deocamdată46. Arhimandritul Ignatie, egumenul mănăstirilor Dobrovăț
și Lipovăț, de la ținutul Vasluiului, scrie arhimandritului Paisie la 28 octombrie 1793
pentru niște „țigani fugiți”, dar și pentru alții47. Schitul Lipovăț era subordonat
mănăstirii Dobrovăț și la 172548. Mihail Constantin Suțul voievod confirmă la 20
38
Pentru perioada egumenatului a se vedea Macarie Ciolan, Mănăstirea Secu, tipărită cu
binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și
Locțiitor de Mitropolit al Moldovei și Sucevei, (Iași: Editura Mitropoliei Moldovei și
Sucevei, 1987), 77-81; Iustin Câmpanu, Mănăstirea Secu, o veche și nestinsă candelă în
Munții Neamțului: Monografie, tipărită cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul
Moldovei și Bucovinei (Iași: Editura Doxologia, 2021), 163-168.
39
Ivan&Porcescu, Mănăstirea Neamț, 124-132; respectiv 287.
40
Narcis Crețulescu, Istoria sfintei mănăstiri Gorovei (Dorohoi, 1898), 11.
41
Mihai Gicoveanu, „Egumenul Eftimie Canano”, Acta Moldaviae Septentrionalis XVII
(2018): 297.
42
43
44
Gicoveanu, „Egumenul Eftimie Canano”, 295.
45
46
47
48
Gheorghe Baciu, Comuna Lipovăț: periplu istoric (Iași: Editura Panfilius, 2020), 148.
248 DANUBIUS XL
octombrie 1793 arhimandritului Ignatie, egumenul mănăstirii Dobrovăț, stăpânirea

asupra moșiilor mănăstirii din ținuturile Putna, Covurlui, Fălciu și Chigheci49. Țigani
ai mănăstirii Râșca se găseau și pe moșiile boierești de la ținutul Vasluiului.
Prezența lui „Drile țâganul cu fămeia lui și cu copii lui, și cu tot niamul lor” ai
mănăstirii Râșca pe moșia Șerbotești50 a stolnicesei Maria Costandăchioaia va fi
semnalată la 9 octombrie 1795 de serdarul Iordachi Roset și sulgerul Ștefan51, care
însă au fost luați anterior cu volnicie de un armășel și duși la spătarul Saule52.
Șetrarul Ilie Cârste, ginerele răposatului jicnicer Mihălache Cheșcu, cere la
13 ianuarie 1790 lui Paisie pe „Toader Butnariu, ficior Bodilesâi, cât și pentru
mumă-sa Ștefănie”, dați de zestre postelnicului Gavril Eni, după care și-a măritat
fiica. Ștefănia „răzlețindu-să di la stăpâni și umblându din loc în loc, au făcut fără
de cununie un copil, anume Toader, și pe urmă s-au mărita(t) după un țigan a
Mănăstirii Neamțului, anumi Ion Bodiul, cobzăr care au șăzut la Vânători”53.
Împărțeala dintre postelnicul Gavril Eni și mănăstirea Secu a fost tranșată la 31 iulie
179054.
Arhimandritul Paisie, starețul mănăstirilor Neamț și Secu, cerea la 1
septembrie 1790 din mănăstirea Secu lui Daniel, egumenul mănăstirii Bistrița, „doao
suflete de țigani ci are Măn(ăs)tire Secul”, conform împărțelii rostuite în anii
trecuți55.
Pitarul Dimitrache Bran intervine la 18 aprilie 1792 pe lângă arhimandritul
Paisie să-i dăruiască un țigan văduv și fugar al mănăstirii Secu ce se găsea la
Șerbești pentru a-l căsători „măcar că nici de o treabă nu esti, că este un mișel și
făr(ă) de nici meșterșug, dar nu am după cini să dau pi țigancă, măcar că la
măn(ă)st(i)ri să dau țâgani, dar eu nu am nici după cini să dau țâganca”56.
Fuga robilor țigani era frecventă și în Moldova. Ioniță Mârzac era însărcinat
de către domn înainte de 26 iulie 1793 cu prinderea fugarilor (străinilor) din
„țigăniile măn(ăs)tirești i boerești”, iar pentru cei găsiți la mănăstirea Neamț a
49
Documente românești din arhiva mănăstirii Zograf de la Muntele Athos, ediție de Petronel
Zahariuc, Gheorghe Lazăr, Dimiter Peev, Ivan Biliarsky, „Studiu introductiv” de Petronel
Zahariuc (Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2019), 439-440, nr. 143.
50
Unii consideră Șerboteștii un sat „independent” (sic!) la 1772; a se vedea Constantin
Chiper, Marcela Isac (Cucu), George-Dan Burghelea, Vera Tărâță, Monografia comunei
Solești (Vaslui: Editura Thalia, 2002), 24.
51
52
53
54
55
56
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/35a și 35b.
DANUBIUS XL 249
întocmit și un izvod în septembrie 179357. Ioniță Mârzac înștiința la 28 ianuarie

1794 pe arhimandritul Paisie Velicicovschi despre porunca domnească de ridicare a
lui Dumitru și Ursul, aflați pe moșia Timișești58, considerați țigani străini. Informații
despre cei vizați sunt oferite de scrisoarea arhimandritului Paisie trimisă la 30
ianuarie 1794 lui Varlam, proin egumenul mănăstirii Pângărați, aflat la Iași, prin
care i se cere intervenția pe lângă domn sau boieri. După cercetarea lui Chesarie „nu
s-au aflat nici ca cum țiganul Dimitrie văduvoiul, cum nici cumnatul Ursului, fiind
acela un om cu capul ungurean din Țara Ungurească, care au fost și cătană”.
Ursul, Iacov, Gherasim, Dochița și mama lor Azna erau luați cu schimb de la
mănăstirea Agapia și „au fost fugiți într-o vreme în Țara Ungurească, și de acolo
iarăș(i) au venit la urma lor acum di vr(e)o opt, noaoă ani și mai bine, purtându-ș(i)
porecla Burcașii”59. Prin cartea sulgerului Șerban din 2 februarie 1794 i se
poruncește lui Ioniță Mârzac, ocolaș de țigani domnești, să nu mai supere țiganii
mănăstirii Neamț și Secu, „ori streini ce vor fi mistuiț(i) acolo”, urmând a se face o
cercetarea conform izvodului prezentat de stareț. I se cere să prezinte adeverință
doveditoare de la stareț sau de la Chesarie dichiul și „părintele” Ghenadie Cucoranul
pentru nesupărarea țiganilor60, ultimul atestat la mănăstirea Neamț și la 18 aprilie
179261.
Patrichie dichiu se învoise cu Macarie, egumenul de la Agapia, pentru o
țigancă, așa cum reiese din scrisoarea exarhului Mitropoliei Neculai de la 21
ianuarie 177962. Macarie proegumen cumpără și dă la 8 noiembrie 1784 un Octoih
„la sfănta biserică ce să faci acum noo la la Băbușa în Fundul Bărlăzălului unde
este hramul Mai Marilor Vo(i)evozi Mihail și Gavriil, să fii pentru sufletul moșilor
și părinților noștri și pentru sufletul a pre iubiț(ilor) fraț(i) și surorile no(a)stre, și
pentru (i)ertare(a) păcatilor a tot sufletul pravoslavnicilor crești(ni) ce-au răposat
din ve(a)h, și pentru a me(a) nevrednicii, ticălo(su)l Macarie, proeg(umen)
Agapii”63. Numele lui Macarie nu este întâlnit într-o lucrare recentă64. La împărțeala
robilor țigani din 15 februarie 1793 făcută cu știrea arhimandritului Paisie
Velicicovschi participă din partea mănăstirii Agapia egumenul Ioasaf sin preotul
57
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/38, 39.
58
59
60
61
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/35a.
62
63
Costin Clit, „Însemnări pe cărți (VI)”, Prutul. Revistă de cultură. Serie nouă VI (XV), nr.
2 (58) (2016): 111-112.
64
Eustochia Ciucanu, Mănăstirea Agapia, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte
Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (Iași: Mitropolia Moldovei și Sucevei), 8-11
(Soborul monahilor și ocupațiile lor până la 1803).
250 DANUBIUS XL
Savin din Grumăzești, Athanasie proin egumen, Macarie proin egumen și Sofronie
proin egumen, iar din partea mănăstirii Secu ieromonahul Varlam proegumen, „om
bătrân”, dichiul Ipolit, ieromonahul Poliect duhovnic, Meletie ieromonah, Nichifor
monah și Chiril monah. Ultima cercetare data din văleatul 7221 / 1712 septembrie 1-
1713 august 3165. Ioasaf, egumenul de la Agapia, înștiințează la 27 ianuarie 1794 pe
Chesarie, dichiul mănăstirii Neamț, despre învoirea căsătoriei lui Gavrilă, țiganul
Agapiei, cu Ghinița, țiganca Neamțului. „Sfinție ta dă voe ca să o e robul Agapi(i)
după obiceiul mănăst(i)rilor, și trimițind și sfinție vo(a)stră așijdire și noi om urma.
Aceasta înști(i)nțez pi sfinție ta”66. Ieromonahul Anastasie, egumenul Agapiei,
facilitează la 26 ianuarie 1796 pe lângă arhimandritul Sofronie, egumenul mănăstirii
Neamț, învoirea de căsătorie dintre Iacov Hol, țiganul Agapiei, și Maria, fata lui
Ghiorghiță din Nemțișor67.
Antonie, episcopul Romanului între 19 iulie 1787 și mai 179668 scrie la 1
septembrie 1792, fără a-și semna numele, lui Amfilohie „episcop”, fost al
Hotinului (1767-1770), pentru a-i cere pe Istina țiganca „cu copiii ei … dată în sama
preasfinții tale de părinții nemțeni cu izvod, înpreună cu alți țigani ai mănăstirii”,
cerându-i să nu se amestece „a pune mâna pentru numita țigancă de a nu o da, ci
fără cuvânt de îndreptare să o ia de acolo trimisul mieu și să o aducă aicea la
Episcopie (ca pe o driaptă țigancă a Episcopiei, fiind trebuitoare) cu copiii ei
dinpreună, și când vei veni preasfinție ta aicea, vom avea pre largu voroavă pentru
pricina aceștii țigance”69.
De multe ori robii țigani fugeau de la mănăstiri și își găseau adăpost în alte
lăcașe monahale sau la curțile boierești. Robi țigani de la Râșca au fugit și au găsit
adăpost la stolnicul Costantin Costandache, în ținutul Tutova, unde au fost prinși de
oamenii mănăstirii în timpul domnului Constantin Moruz și scăpați „prin iconomie”
boierului amintit. Ioan Jora scria lui Varlaam, egumenul mănăstirii Râșca, la 2
ianaurie 1793 pentru a-i recupera din satul Polițăni, moșia sa70.
Proin egumenul Ioasaf, intermediar al corespondenței dintre Varlaam Dinga
și Paisie Velicicovschi, cercetează împreună cu dichii situația roabelor luate de la
Râșca și duse la Neamț și Secu, întocmind „izvoade de amândoaă părțile cu
iscălituri, fiind și toți țiganii bătrânii de pe la sfintele măn(ă)stiri fați”.
Arhimandritul Paisie i se adresează în acest sens lui Varlaam la 24 ianuarie 1793 71,
65
66
67
68
Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, tipărită cu binecuvântarea PS Eftimie Episcopul
Romanului și Hușilor (Huși: Episcopia Romanului și Hușilor, 1984), 246.
69
70
71
DANUBIUS XL 251
fiind întocmite izvoade la 26 ianuarie72. Despre ieromonahul Ioasaf știm cu

certitudine că a fost egumen la Râșca după 1 octombrie 1777-după 23 octombrie
177973. Se crede că Ioasaf Nemțanul, cu metania la mănăstirea Neamț, a intrat
egumen la Râșca în 1784 și „au fost mai întâi egumen la Monastirea Bogdana”74.
Ioasaf Nemțanul ajunge egumen al mănăstirii Bogdana pe la 1790 unde stă până la
1810, „când, îmbătrânind și fiind cu desăvârșire orb, s-a retras la m-rea Neamțului,
unde mai trăi un oarecare timp, după care își dete obștescul sfârșit”75. Avem
certitudinea prezenței sale în mănăstirea Râșca la 5 iunie 1795, unde probabil încă
trăia la 3 noiembrie 1832, fiind orb76. Arhimandritul Neonil l-a „apucat în viață,
însă acum era orb de bătrân ce era. Acesta este îngropat la Monastirea
Neamțului”77.
Egumenul mănăstirii Râșca revendica prin jalba adresată mitropolitului pe
Stana, țiganca mănăstirii Berzunți, „poprită” de egumenul Samuil „ca o ro(a)ba a
sfintii manastire”. La 8 iulie 1797 în urma vizitei la mitropolit, Samuil, egumenul
mănăstirii Berzunți, cerea egumenului de Râșca „alta țiganga în locu țiganci(i) a
mea” și „te poftesc ca se-m(i) tremeț(i) pi țiganga care ai se-m(i) dai se nu avem pi
urma judecata și me-i plăti și cheltuiala”78. Arhimandritul Paisie, egumenul
mănăstirii Bisericani, intermediază la 1 februarie 1794 pe lângă Varlaam căsătoria
unui „țigan văduvoi” cu a țigancă de la Râșca79. Arhimandriții Ioil și Paisie dau
mărturie la 5 noiembrie 1797 pentru o țigancă luată de mănăstirea Râșca de la
Tazlău, pentru care a „rămas Măn(ă)stire(a) Bisăricanii ca să de în locul
Măn(ă)stirei Râșca țigancă la Tazlău fiind datoare, care s-au și dat pe Nastasiia,
fata lui Amvroisi”80.
Documentele fac referire și la neamul Adămeștilor de la ținutul Sucevei,
fără legătură cu cei de la Covurlui81, cum este de pildă izvodul din 5 martie 1793
care îi amintește pe Adam și Lână82. Vinovată de cununiile dintre țiganii mănăstirii
72
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/17, 18.
73
Clit, „Egumenii Mănăstirii Râșca”, 167.
74
„Istoria Sfintei Monastiri Râșca, adică însemnare despre toți egumenii ce au fost la această
monastire de la pustiirea ei încoace, care la ce an au fost, cum s-au purtat cât au fost egumen
și ce îmbunătățiri au adus”, Biserica Ortodoxă Română (1894): 452-453.
75
Glicherie Lovin, Monastirea Bogdana din județul Bacău (Chișinău: Tipografia Eparhială
„Cartea Românească”,1926), 13.
76
Clit, „Egumenii mănăstirii Râșca”, 167.
77
„Istoria Sfintei Monastiri Râșca”, 452-453.
78
79
80
81
Paul Păltănea, „Note despre Adămeștii din ținutul Covurlui (Galați)”, Arhiva Genealogică
V (X), nr. 3-4 (1998): 101.
82
252 DANUBIUS XL
Râșca și a Adămeștilor este văzută clucereasa Ileana Adămoae de egumenul

Varlaam Dinga în jalba din 4 ianuarie 1794 trimisă domnului pentru a cere poruncă
domnească către ispravnicii de Suceava ca „după dreptate și rânduiala pământului
să ne facă înpărțală ca să râmâie măn(ăs)tire(a) în odihnă”83. Mihail Constandin
Suțu poruncește la 9 ianuarie 1794 ispravnicilor Iancul Racoviți biv vel spătar și
Vasile Neculce biv vel ban se efectueze cercetările necesare în pricina țiganilor
dintre mănăstirea Râșca și clucereasa Eleana Adămoae84. Disputele dintre
mănăstirea Râșca și neamul Lână sunt atestate și în timpul egumenului Calistru Ene,
fapt dovedit și de porunca domnului din 24 iulie 1765 către Dinul Cantacuzino biv
vel ban și Costandin Cogălniceanul biv vel stolnic, ispravnicii ținutului Suceava,
pentru Gafița, fata Frăsinii, țiganca mănăstirii, ce o ține Maxin (Maxim), țiganul
Mariei Lână medelnicereasa ot Suceava, care aveau împreună șase feciori.
Ispravnicii urmau „a le face înpărțarea cu bună dreptate pe obiceiu, și după
hotărârea testament(u)lui dând și izvoadé de înpărțală la mânule amânduror
părților”85.
O ultimă scrisoare privitoare la țigani adresată arhimandritului Paisie
Velicicovschi, care și dat obștescul sfârșit la 15 noiembrie 1794, datează din 8
noiembrie 1794 și aparține lui Lavrentie, egumenul mănăstirii Hangu86.
Stolnicul Ioan Bogdan dă înainte de 17 martie 1798 un rob țigan trimișilor
egumenului Chiril de Râșca, „iar țâganca noastră ce au fostu după țigan(ul) acesta
nu am dat-o, fiind că am pricină cu stol(ni)c(ul) Vasâle Botean, cari după paști îmi
scrii ca vini și a pune la cale”87 (a se vedea și scrisoarea din 13 iulie 1797)88.
DOCUMENTE
1. 1654 (7162) ianuarie 10.
+ Adecă eu, Necula(i)1 Uréchi biv spătar, scriu și mărturisescu eu cu cest

zapis al mieu, cum eu, de bună voe mea, de nume2 nevoit, nici silit, ce eu de bună
voe mea, am dat și am miluit svânta mănăstire din Cetatea Neamțului cu toți țiganii,
care țigani au fost a moșu-mieu, a lui Andrei hatmanul. Aceștea țigani s-au dat
pentru sufletul mieu și a părinților miei, ca să fie de moșie țigani sventei mănăstiri
83
84
85
86
87
88
DANUBIUS XL 253
din Cetate Neamțului, anume Ihnat, fiicorul lui Știf, și ficiorul lui Ihnat tij Stratul, cu
făméia și cu feciorii, și Căzacul, cu făméia și cu feciorii, și Maft(ei)1, cu făméia și cu
ficiori, și Cătălina, fata Ștefului, i Lupul, feciorul Cătălinii, cu făméia și feciorii, și
Vasilie, feciorul1 Anesii, cu făméia și cu feciorii, și Tiron cu făméia și cu feciorii,
Larion, cu făméia și cu feciorii, și Bejan (...)cu făméia și cu feciorii, Dumit(ru)1, cu
făméia și cu feciorii, Ion, cu făméia și cu feciorii, i Vasilie, fecior lui Sol(...) 1, cu
făméia și cu fecior(ii), Neculai, cu făméia și cu feciorii.
Aceștea țigani câți sântu scriși i-am dat sventii mănăstiri din Cetatea
Neamțului, unde iaste hramul Svenții sale a lui S(ve)ti Neculai Făcătoriul de
ciudese3, și nime să n-aibă a să mesteca să-i ia de-acolea. Iar cine-i va lua, Svenția sa
(Svet)1i Ne(c)1ulai, aceluia să nu-i fie într-agiutor nici la o rugăciune a l(ui)1. Și ca să
aibă călugării a-și face și zapise domnești pre dânșii, spre mai mare credință ne-am
pus și iscălitura și pecétia. De-aceasta scriem.
↕ @s, v<ă> l<1>t<o> =zrÌxv <7162/1654> gen<arye> yÆ <10>.
Az, Neculai Urece spăt<ar>, iscal <m.p.>.
<Pe verso>: Pre țiganii ce-au dat Neculai Ureche pre Ignat și (…) și alții
mănăstirii din cetatea Neamțului.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/2. Original (31 x 21

cm.), restaurat, sigiliu inelar în ceară verde, deteriorat.
EDIȚII: N. Iorga, Studii și documente, VII, p. 369, nr. 5 (regest); CDM, III,
p. 32, nr. 41 (rezumat).
_________________________
1
Rupt, șters, ilizibil.
2
nime.
3
minuni.
254 DANUBIUS XL
2. 1660 (7158) mai 15, Iași
Se ubw mi, Saava arhiepiscwp i mitropwlit Sukavscoi, i Racovi]

Kehan velicyi lwg<o>fet, i Toma Catacozinno vel dvÿrnic Diln1i Zemli, i
Ion Prăjescul vel dvÿrnic Vi[n1i Zemli, i Ilie Şeptelik hetman i
părcălab Sukavscyi, i Androonic vel postelnic, i Necolai Racovi] vel
spătar, i Gligora[co Hăbă[escul vel ka[nic, i Iordacye vel vist'r<nic>, i
Radul vel stolnic, i Necolai Buhu[ vel medelnik'r, i Frăti]a velicyi
orăjnic, i N'n6l vtoryy log<o>fet, i Duca vtoryi vist'r<nic>,i Todira[co
vtoryi cl6k'r6, i Andwcaa vtoryi pitar, i Pătra[co Danolovik tretyi
lwg<o>fet, i vă si dvÿrni] glotnyi, i in [ih bol1ri wt dvÿra
gospodarscaa. Facim știre cu această scrisoare a noastră, cum au avut pâră înnaintia
noastră egumănul și tot săborul de la s(fâ)ntaa mănăstire de la Cetatea Niamțului, cu
toți călugării de la s(fâ)ntaa mănăstire de la Agapiia, pentru nește sălașe de țâgaani,
cari țigani i-au dat Necolai Uréche spătariul svintii mănăstiri de la Cetatia
Niamțului. Iară călugării de la Agapiia au și ei diriase pre acii țigani, carile le-au
arătat și înnaintia noastră.
Deci noi am socotit și i-am tocmit, și li-am împărțit țiganii, patru sălași de
țâgani s-au vinit în partia călugărilor de la mănăstiria de Cetatia Neamțului, anume
Miron Soltanul (c)1u feméeș și cu ficiorii săi, și Bejan Moaleș cu feméeș și cu
ficiorii săi, și Lupul, ficiorul Cătălinii, cu feméeș și cu ficiorii săi, și Tiron, ficiorul
Anisiei, cu feméeș și cu ficiorii săi, aceștia s-au vinit în partea cetățianilor, iar alți
țigani s-au vinit în partia agăpiianilor. Și iar(ă)și li-am făcut noi zapis pre țiganii ce
li s-au vinit în partial or.
Deci pre tocmala ce i-am socotit și i-am tocmitu-i, aașea să-ș(i) ție țiganii, și
să nu mai aibă a pârî unii pre alții în véci aceasta pâră, ce să-ș(i) ție cineș țâganii
precum i-am tocmit. Iar cine dintru dânșii va scorni pâră, de-acmu înnainte pentru
țiganii aceștia preste tocmala ce i-am tocmit noi, aceloraa să li să ia țiganii toți.
Și pentru credința noi toți ni-am pus pecețile și am iscălit ca să s(e) știe.
U @soh, v<ă> l<1>tw =zrÌxi <7168 / 1660> mai eÆy <15> d<0>ni.
+ Saava mitrolit Sÿkavsci <m.p.>.
Racovi]<ă> Kehan vel lwg<o>f<e>t <m.p.>.
Az, Twma <Catacozinno > vel vornic, iscal <m.p.>.
Az, Necolai Racovi]<ă> vel spăt<ar> <m.p.>.
Dosoøei epscop Rwmanscyi <m.p.>.
Az, Iwn Prăjescu vornic <m.p.>.
Az, Iordace vel vist<iernic> <m.p.>.
Az, Şeptelik hatman <m.p.>.
ἁνδρoνικ μεγας πωστελνικ3 <m.p.>.
DANUBIUS XL 255
Az, Radul <…>4 <m.p.>.

Az, Necol<ai> Buhu[ vel med<elnik'r>, iscal <m.p.>.
Az, Frăti]a vel arma[ <m.p.>.
Pătra[cw tretyi lwgofet <m.p.>.
Az, Todera[co vtwri cluker <m.p.>.
+ Tirwn pis<al>.
<Pe verso-ul filei a doua>: + Ispisoc pre țigani de înpărțală; Pre Moleșești și
Miron Soltan și alții; Pentru țigani(i) M(ă)n(ă)s(tirii) Agapiia și Săcul,
M(ă)n(ă)s(tirea) Cetatea Neamțului; Dreseli pentru Moleșești.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/3. Original, difolio

(44 x 30,3), filigran, rupt la îndoituri, pătat, lipsă 1/3 din fila a doua.
EDIȚII: CDM, III, p. 131, nr. 537 (rezumat).

_________________________
1
Rupt.
2
În limba greacă.
3
Andronic mare postelnic; Transcrierea și traducerea aparțin doamnei Lidia
Cotovanu, căreia îi mulțumim și pe această cale.
4
Vel stolnic.
3. <1666-1667> iulie 10, Iași.
Neculai Buhuș vel log(o)f(e)t i Solomon (Bârlăd)1ian vel vornic i Avram

cămăraș, scriem la t(oți po)1slușni(cii)1 de la Cetatea Neamțului. Dămu-vă știre
d(e)ac(ă) veț(i) vedia c(art)1ia no(a)stră, iară voi să aveți a asculta toț(i) de părintele
egumenul de Cetaate întru tot ce va da învățătur(ă). Iar pentru cărțile carili le-aț(i)
avut până acmu de la alți domni, d(e)ac(ă) va vini măriia sa vodă iară s-or noi
cărțile. Și de acmu de nimini să nu vă spă(i)mântaaț(i), ce să vă apucaț(i) di hran(ă).
Iar pentru grij(a) vo(a)stră avem noi. Aceasta vă scriem.
↕ @s, 6l<ye> aÆ <1>.
Az, Necwlai Buhu[ vel log<o>f<e>t, iscal <m.p.>.
Az, Swlwmon Bărlădenu vel vor<nic>, iscal <m.p.>.
Avram cămăras <m.p.>.
256 DANUBIUS XL
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/2-a. Original (30,5

x 20,7), filigran, rupt la îndoituri, restaurat (Datat după Nicolae Buhuș, mare logofăt
și Solomon Bârlădeanu, mare vornic; Manuscrisul nr. 1206, Tanoviceanu - Divane).
EDIȚII: CDM, III, p. 267, nr. 1210 (rezumat).

_________________________
1
Rupt, șters, ilizibil.
4. 1701 (7211) martie 3
+ Adecă eu, Iordachi bezaide snă Antonie voevoda, scriu și mărturisesc cu

cest credincios zapis al meu, di nime silit, nici asuprit, ce eu de bună voea mia, am
dat ș-am m(i)luit ș-am întărit Sv(â)nta Mănăstiri Cetatia Neamțului, cu doă sălași de
țigani, anume Negru țiganul cu făméia lui, Alicsandra i sni ego i Catrina i sni ego,
cari țigani au fost a dumisali Alecsandru Ramandi vornicul, văru meu, căci că me-
au fost dumnealui dator cu o sută de lei bătuți. Și pentru acei bani me-au dat
dumneaei Mariia vorniceasa dumisali a răpăosatului Alecsandru Ramandi vornicul,
însă din partia vornicului aceli doă sălași cari mai sus scriem, pentru datorie mia.
Iar eu m-am m(i)lostivit ș-am dat și am m(i)luit Sv(â)nta M(ă)n(ă)stiri
Cetatia Neamțului, unde este hramul sv(i)nții sali lui S(fe)tii Neculae, Făcătorul de
Minuni, acești țigani1, ca să-i fie poman(ă) pentru su1fletul meu ș-a părinților mei. Și
le-am dat și zapisul de la dumneaei Mariia vorniceasa, carii me-au făcut mie pre acei
țigani.
Deci ca să aibă călugării aș faci și ispisoace domnești pe aceli doă sălaș(e)
de țigani, precum sint dați direpți șerbi svintei mănăstiri. Iar s-ar scula din semenție
mia ori din ficiorii mei sau dintr-altă semenție să strâci pomana mi ace am dat, unii
ca aceia să hie blăstămați de milostivul Dumn(e)dzăi și de Maica Sv(i)nții sale
Pr(e)cistei, și de S(fe)ti Ioan Botezătorul, șe de S(fe)ti Neculai Făcătorul de Minuni,
și de 318 oteți, carii au fost la săbor în Nicheea.
Și pentru credința me-am pus pecetia ș-am iscălit.
=zsÌay <7211 / 1703> m<1>s<é]a> mart<ye> gÆ <3>.
Γεώργϊως Ρουσέτος μπεζαδέ)2 <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: De la beizedea lui Anton vod(ă).

DANUBIUS XL 257

(32,7 X 21,8 cm.), filigran, rupt la îndoituri, lipit, pătat, lipsă 1/3 din fila a 2-a,
sigiliu inelar octogonal în fum.
EDIȚII: N. Iorga, Studii şi documente, XI, l906, p. 93-94 (rezumat); CDM,

V, p. 50, nr. 198 (rezumat).
_________________________
1
Rupt.
2
Gheorghe Ruset beizadea; Transcrierea și traducerea aparțin doamnei Lidia
Cotovanu, căreia îi mulțumim și pe această cale.
5. 1705 (7213) aprilie 15
+ Ermonah Gligorie, egumen ot s(fân)ta mănăstiré ot Slatina, iermonah

Galerie tij ot tam i ves sobor. Scriem noi cu cistu adevărat zapis al nostru la mâna
sfinții sali părintelui mitropolitului Misail, précum am avut noi tocmală cu sfenți(ia)
saa pentru un țigan, anumé Ștefan Bulatu, care iaste la Săcul.
Deci précum ne-au fostu tocmala cu sfinții saa părintele pentru acel țigan,
anume Ștefan Bulat, ne-au dat sfinții sa deplin optuspredzăci lei. Deci noi cu tot
soborul al nostru am făcut acestu direptu ispisoc al nostru, acel țigan să fie dereptu
rob sfenți(ei) saali în veci de veci, iar care să va mai scula den frații noștri den sobor
să mai cauté de acel țigan care scrie mai sus, acela frate să fie afurisit, și proclet,
anatiima, să hie soțu Iudii, și procliatu lui Arii, și pe urma no(a)stră încă să hie
neertat.
258 DANUBIUS XL
Și acestu adevărat ispisoc l-aam făcut denainte părintelui Agafton dechiul ot

S(fân)ta Mitropolie. Și pentru credință, noi cu tot soborul sfentii mănăstiri ne-am pus
pecitia sfentii mănăstiri, să s(e) creaz(ă).
V<ă> l<1to> =zsÌgy <7213 / 1705> ap<rilye> eÆy <15>.
Ermonah Gligorie egumen, iscal.
+ Ermonah Isaie egomenul de Dragomirna.
Misail (?) Andrei egumen ot Moldovițe.
Galerie proegumen, iscal.
Eu, Iftimii Boboca, am scris cu dzisa egumenului i ves sobor.
E(r)mona(h) Sili(o)an ot S(fe)ti Ili(e).
<Pe verso-ul filei a doua>: Zapis de la ierom(onahul) Grigorie egum(en) ot

Sf(ânta) M(ănăstire) Slatina pentru țigani, tocmala ce-au făcut cu Misail mitropolit
Secanul.
Minuta
+ Az, ermonah Gligorie, egumen ot s(fân)ta m(ă)n(ă)st(i)ré ot Slatina,

iermonah Galerie tij ot tam, și cu tot săborul, scriem cu acest adevărat zapis al nostru
la cinstită m(â)na sfinții sali părintelui chir Misail mitropolitul, précum am avut noi
tocmal(ă) cu sfințiia sa pentru un țigan al nostru a sfintei mănăstiri a Slatinii, anumé
Ștefan Bulat, careli ține o țigancă a Sfintei Mănăstiri Săcului, și având un ficior și
doă fété de înpărțal(ă), ni-am învoit noi cu tot săborul de am făcut tocmal(ă) cu
sfințiia sa părintele de i-am vândut țiganul careli mai sus scriem, anume Ștefan, și cu
parte din ficiori(i) lui carili ni s-ar hi vinit la înpărțal(ă). Și ni-au dat sfințiia sa
deplin optuspredzăci lei bit în m(â)nuli noastré.
Deci de acmu înnainte ca să-i fie acel țigan cu feciorii lui direpți robi sfinții
sali în véci, și să aibă sfințiia sa a-ș(i) face și dirias domnescu de pre acest zapis
adevărat al nostru.
Și această tocmal(ă) am făcut denainte părintelui Agathon dichiul ot S(fâ)nta
Mitropolie ot Suceav(a), și denainte părintelui Isaii, egumănul ot Dragomirna, și a
părintelui Andrei, egumenul ot Moldoviț(a), și altor părinți carii s-au iscălit mai
gios. Iar carii s-ar scula di(n)1 frații noștri din sobor să mai caute pre urma aședzării
și tocmeli(i) noastré pentru acél țigan, careli să pomenești mai sus, unul ca acéla să
fie afurisit, și proclet, și anathema, și să fie părtaș Iudii, și trécleatu lui Arie, și de noi
încă să fie neertat.
DANUBIUS XL 259
Și pentru credința ni-am iscălit cu tot săborul și am pus și pecete(a) sf(i)ntei

m(ă)n(ă)stiri ca să s(e) știe.
V<ă> l1to =zsÌgy <7213 / 1705> ap<rilye> eÆy <15>
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamţ, LXVl/5. Original, difolio

(32,6 x 19,7 cm.), filigran, sigiliu mic în fum; minută cu unele diferenţe, ibidem.
EDIȚII: CDM, V, p. 112, nr. 423 (rezumat).

_________________________
1
Rupt
6. 1739 martie 14
Copié.
Adică eu, Nil, egum(e)n ot Râșca, înpreună cu preot Arsăni ermonah, și
Ghenadi monah, și Calistru monah i ves săbor, făcut-am scrisoare noastră la mâna
dumisale Adam Luca biv vel sulge(r) și a giupânesăi dumisali Marie, și a cuconi(lor)
dumisali, pentru niști țigance a Măn(ă)stirii Râșcăi ce-am avut măritati dup(ă) țiganii
dumisali, anumi Nastasâia, fata lui Necolai sân Cruci(a)n, ce o țini Stratul, țiganul
dumisali, și Marie, fata lui Ștefan, sor(ă) lui Bejan, ce o țini Trifan, țiganu(l)
dumisali, și Paraschiva, fata lui Dumitrașco Cărlalo și Lupii.
Deci fiind aceste țigance după țiganii dumisali pe cum să arată mai sus, ni-
am învoit cu dum(nea)lui și ni-am tocmit pentru ca să nu se mai desparți țiganii de
țigance, nici se mai rămâie copii lor înpărțitori și ni-au dat dum(n)i(a)lui pentru
aceste țigance un selaș de țigani, anumi Toad(e)r sân Gligori Ciubotariul cu țiganca
lui Gafița, fata lui Mihaiu, și copii lor, și noi am dat dumisali aceste țigance ce scrii
mai sus anumi, ce sânt după țiganii dum(i)sale, iarăș cu copii lor, și ni-au mai dat
dum(nea)lui și doi boi pe diasupra. Și așe ni-am așazat, nici măn(ă)stire să mai ceie
la dum(nea)lui, nici dum(nea)lui la măn(ă)stire.
Și pentru credința ni-am iscălit cu toții și am pus și peceti sfint(ei)
măn(ă)stiri și alți cari s-au mai întâmplat la această tocmală și așazari, și dintr-alți
oameni străini și din poslușnici măn(ă)stirii, și moldoveni, și țigani, și Vasâli giudili
cu toți țig(anii).
Și eu Zaharie diiacon ot Preutești am scris cu zisa egum(e)n(ului) și a tot
seborul.
Let =zsÌmz <7247 / 1739> mart<ye> dÆy <14>.
Pecete Măn(ă)stirii Sfet(i) Necolai.
Nil egum(e)n ot Râșca i ves sebor.
Șerban Cantacuzino stol(nic) m-am întâmplat.
260 DANUBIUS XL
Posleduindu-s(e) suret(ul) acesta înnainte me și fiind asămine cu cea

adevărată scrisoare s-au adeverit cu a me iscălitură.
=aÌw <1800> 6ni<e> zÆy <17>.
Costantin Balș vel log(o)f(e)t <m.p.>.
De noi s-au posleduit și iaste întocma.
Șerban sulge(r) <m.p.>.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, XVIII/4. Copie.
7. 1744 (7252) iunie 13
+ Adică(ă) éu, Mih(a)lach(e) Panaioti, dat-am scrisoaria mia la mâna sfinții

sale părintelui Macarié, egum(enul) de Niamțu și a tot soborul de la sf(â)nta
m(ă)n(ă)stiré, précum să s(e) știé că având éu cu sfinții(a) sa un sălaș de țigani de
înpărțală, anume Ion, ciobotarul miéu, cu Petca, țiganca m(ă)n(ă)stirii, și având 2
ficiori și 2 feté, și Costantin și Tudora au luat sfinții sa paarte mâne-sa, iar Nicolai și
Lupa (…)1 s-au vinit în paarte mia, parti lui Ion ciobotar țiganului miéu și Petca,
țiganca m(ă)n(ă)stiri(i), au mers cu Ion ciobotarul, țiganul miéu, la mini. Și de ar mai
face țiganca m(ă)n(ă)stirii road(e), așia ni-i tocmala, să fié tot a m(ă)n(ă)stirii
Niamțului.
Și pentru mai mare crédința ni-am și iscălit.
V<ă> l<1>t<o> =zsÌcv <7222 / 1714> 6n<ye> gÆy <13>.
Mih(a)lachi Panai(o)ti, iscal <m.p.>.
Ursul ot vist(erie), martur.
Ierodiacon Iorest cu zisa dumisale am scris.
<Pe verso-ul filei a doua>: Înpărțala țiganului Ion ciobotar.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/10. Original,

difolio.
_________________________
1
Spațiu gol.
8. 1745 (7253) iunie 23, Mănăstirea Bistrița
+ Arhimandrit iegum(en) Nichifor a Sfintei Mănăstiri Bistriții înpreun(ă) cu

tot soborul de acolo, dat-am adevărată scrisoarea no(a)stră la mâna fratelui nostru
chir Macarie egum(en) Niamțului și a tot săborul de acolo pentru țigani(i) ce-am
avut de înpărțal(ă) Bistrița cu Niamțul.
DANUBIUS XL 261
Una, Tofana, țigancă a Niamțului, ci-au ținut-o Pătrașco Budulă, țigan a

Bistriții. Alta, Marie, țigancă tij a Niamțului, ce-au ținut-o Grigorie căldărariu, tij
țigan a Bistriții. Pentru Panda, țiganca Bistriții, ce-au ținut-o Grigoroț, țigan a
Niamțului, și pentru Mărie, fata lui Bostan, ce-au ținut-o Merăuță ciobotariu, țigan a
Niamțului.
Ne-(a)m învoit noi înde noi pe cum am cunoscut-o că-i dre(a)ptă, să ție
Bistrița pe Tofana și pe Marie, și Niamțul să ție pe Panda și pe Mărie, pe cum arată
mai sus, cu toat(ă) sămânța lor. Iar pentru Mărie, fata lui Bostan, dede-o sam(ă)
nemțenii c-au data schimbu Pobratii pe alt(ă) țigancă, anume Tofana, fata lui
Sulariu, pe care au ținut-o Vas(i)lie s(i)n Miron țigan a Pobratii.
Deci, de s-a dovedi și a rămâne Mărie, fata lui Bostan, driapt(ă) țigancă a
Măn(ă)stirii Pobratii, să fie volnici nemțenii cu scrisoare noastră aceasta să vie la
măn(ă)stire Bistriții și s(ă) înpartă ficiorii Tofanii, ce-au ținut-o Pătrașco Budul, căci
ia a fost driapt(ă) țigancă a Niamțului, iar de s-a dovedi c-au fost a Bistriții acea
Mărie, să rămâe aședzare noastră precum arată mai sus.
Și așe după driaptă și bun(ă) învoire(a) noastră am iscălit mai gios.
Din Măn(ă)stire(a) Bistriții.
=zsÌng <7253 / 1745> 6ni<e> cÆg <23>.
+ Ὁ ἡγούµενος τῆς [Μπι]στριτζας Νικηφόρος <+ Egumenul [Bi]striţei
Nikiforos>1.
Ermonah Macarii egumen Niam]ul <m.p.>.

Serafim proegumen Bistriții.
Mihalci ermonah ot Niamțu proin egumen.
Ermonah Pahomie clisier ot Niamțu.
Ermonah Neanuț dichiu N(e)amțului.
Ermonah Gheorghi proin dichiu.
Ieromonah Ghedeon Dinga ot Niamțu.
Ieromonah Iorest din Niamț.
Natanail Şepteliki eg<umen> Ră[căi m-am tâmplat și eu la aciast(ă)
tocmal(ă) <m.p.>.
C. Leonti diac ot Niam(ț) am scris aceast(ă) scrisoare cu voe a tot soborul.
262 DANUBIUS XL
<Pe verso-ul filei a doua>: Înpărțala Bistriții cu Niamțul pentru țigani.

_________________________
1
Transcrierea și traducerea din limba greacă îi aparțin P.C. Filotheu Bălan
monahul de la Mănăstirea Petru Vodă, căruia îi mulțumim și pe aceasta cale.
9. 1745 (7254) decembrie 14
Adică eu Gavrili Cio(a)ră țigan mărturisiscu precum știu. Acea țagancă

Măriuța mi-au fost vară premaré. Mă-sa iara soră cu tată-miu Vonica, să (h)răniia ca
o săracă pe la cele casă, iară Chihaia n-ari nici o tr(e)abă. Noi sintim a Bistriți(i) tot
niamul nostru și cine a trage acea țigancă trebue să ne tragă pe noi pe noi pe toți.
Această mărturie o am făcut înnainte cuconului Simion ot Teliști și călugărului
Sărafăm.
+ Velet =zsÌnd <7254 / 1745> dyce<m>vri<e> dÆy <14> d<0>n.
<Pe verso>: Bistrița.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/12. Original.
10. 1746 (7254) aprilie 8
† Iw Ywan Neculai v<oe>vwda, Bwji6 ml<o>sty6, G<o>sp<o>dar0

Z0mli Moldavscwi.
+ Scriem domniia mea la credincios boeriul nostru dumnalui Vasilie
Bașot(ă) vil mid(elnicer) i Costandin Lână mid(elnicer), sănătati. Vă facim știri că
aicea la domnie me ni-au jăluit rugătoriul nostru eguménul di la Sfânta M(ă)năstiri
Râșca, di țânutul Sucevii, dzâcându cum că ar ave câțâva țâgani la sulgeriul Adam di
înpărțală și i-ar hi și cerut di câtiva ori țâganii și nu i-au dat. Pintru c(a)ri lucru iată
că vă scrim dumilorvoastre să căutaț(i) să chemaț(i) pi Adam sulgeriul înpriun(ă) cu
eguminul și să staț(i) să li luaț(i) samă cu amănuntul și cu bun(ă) driptati, și câți
țâgani viț(i) găsî cu dreptati a sfintii mănăstiri di mai sus numit(ă), să-i pliniți și să-i
dați pi țâgani în mâna eguminului să-i ducă în sfânta mănăstiri, hotărând cu carti di
giudecat(ă). Aceasta scriem.
L<1>t<o> =zsÌnd <7254 / 1746> ap<rilye> iÆ <8>.
<Pe filele 1v. și 2>: 30 de scrisori; Scrisorile Lehneștilor; Balta Mălina i

Vămășenii.
DANUBIUS XL 263
<Pe verso-ul filei a doua>: Credincios boeriul domnii méle dumnalui Vasilie
Bașot(ă) vel med(elnicer) i la Costandin Lână med(elnicer). Datis zdravie; Carte
gosp(o)d pentru înpărțala țiganilor cu Adam. =zsÌnd <7254 / 1746> ap<rilye> iÆ
<8>; Pe vecini mo(l)dov(e)ni. Pe țigani.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/8. Original, difolio,

sigiliu în ceară roșie sfărâmat.
11. 1750 (7258) iulie 2
† Iw Costandin Mihail Kehan Răcovi]ă v<oe>voda, B<o>j<ï6>

ml<o>sty6, G<o>sp<o>dar<ă> Zemli Moldavscoi. Scriem domniia mea la cinstit
și credincios boiariul nostru dumnealui Costache Razul vel vor(nic). Facem știre
dumitale că ni-au dat jalobă rugătoriul nostru Calistru Ene, igumenul de la
Mănăstire(a) Râșca, dzicând că are Mănăstire(a) Râșca niște țigani înpărțitori cu
ficiorii lui Adam sulgeriul ca să li s(e) facă înpărțare, pintru care scriem dumitale.
Chiamă de față pe ficiorii lui Adam sulgeriu și ia sama cine câți țigani are unii la
alții și le fă înpărțare după obiceiul și rânduiala care o știi, și dă izvoade iscălite de
stăpânii țiganilor și de dumn(ea)ta la amândoao părțile și le-om da și noi după
înpărțala ce să va face carte să-ș(i) stăpâniască parti cui ce s-au vinit.
Deosăbit de aceasta mai jălui numitul egumen că are să ia 18 lei de la un
Sârbu petrar ce să află la Pășcani, cu care bani au rămas rămășițe din cumpărătoare
moșii Mălinii de la Galați. Ce și pentru banii aceștie luând sama și fiind dreptu să-i
de(a), să-l apuci să plinești să nu să mai delungi, și cu carte de giudecată să hotărăști.
Aceasta scriem.
=zsÌni <7258 / 1750> 6li<e> vÆ <2>.
Cant<acuzino> vel log<ofet>1.
P<anait> gÆ <3> log<o>f<e>t.
Trecut.
264 DANUBIUS XL
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/9. Original, sigiliu

mic octogonal.
_________________________
1
Iordache Cantacuzino (Deleanu).
12. 1757 (7265) iulie 10
† Iw Scarlat Gica v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<y6>, G<o>sp<o>dară

Zemli Moldavscoi. Credincioș(i) boerii noștri dum(neavoastră) Dinul
Cant(a)cozino biv vel banu i Lăscărachi biv vil com(i)s, ispravnicii de ținut(ul)
Sucevii. Vă facem știre că domnii mele au dat jalobă rugătoriul nostru Calistru Eni,
egumenul de la Mănăstire Râșca, precum că are înpărțare de țigani cu Adămeștii,
fiind că țigani(i) mănăstirii au luoat țigancile Adămeștilor, și țigani(i) Adămeștilor
au luat țigancile mănăstirii. Pentru care iată că vă scriem dum(neavoastră), luând
carti domnii meli să aduceț(i) faț(ă) pe ficiorii lui (…)1 Adam, și să staț(i) să faceț(i)
înpărțală între dânșii cu dreptati, și în parte țigancii să daț(i) un copil mai mult
pentru slujba și ostiniala ei după obiceiu. Și ași făcând înpărțare cu dreptati să daț(i)
și mărturiile dum(neavoastră) la amândoă părțile cu iscăliturile dum(neavoastră).
Aceasta scriem.
L<1>t<o> =zsÌxe <7265 / 1757> 6l<ye> yÆ <10>.
Prokit hat<man>.
<Pe verso>: No. 13; 7265 iuli(e) 10.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/10. Original, sigiliu

mic octogonal
13. 1759 (7267) iunie 4
Facem știré cu aceasta carte a domnii meli că viind înnainte(a) domnii meli
cuvios rugătoriul nostru Nifon, egumenul Sfintii Mănăstiri Săcului ot țin(u)t(ul)
Niamțului, și ni-au jăluitu că viindu oameni streini ungureni, ș-au luat lor fămei
țigancé de a mănăstirii. Și fiind că pentru unii ca aciia obiceiul pământului este,
moldovanul ce va lua țigancă rămâne și el țiganu, cum și fămeia moldovancă ce va
mergi după țiganu iarăș rămâne și e țigancă.
Și acești oameni fiindu ca și niște țigani nu s-au supărat cu birul, pentru cari
pricină dându-ne jalobă domnii meli și alți egumeni din din parte(a) muntelui. Și
după jaloba lor vrând domnie me ca să ne încredem și mai bine cum este obiceiul
pământului, i-am orânduit domnie me la cinstiț(i) și credincioși boerii domnii meli,
DANUBIUS XL 265
dumnalor cei mari ca să cerceteză și să ne înștiințeză. Și cercetând dum(nealor), ni-

au arătat prin anafura că așe este obiceiul pământului, moldovanul ce va lua țigancă
să fie și el țigan, cum și fămeia moldovancă ce va mergi după țiganu rămâne țigancă.
Și încredințându-ne domnie me cum este obiceiul pământului, am hotărât
acești oameni ce s-au unitu cu țigance mănăstirești și boerești să nu s(e) superi cu
birul, ce să rămâi în stăpânire(a) stăpânului țigancilor, și pentru aceasta poroncim
domnie me dum(neavoastră) is(pravnici), de s-ar ispiti vreunii din săteni ca să-i mai
supere la biru, să nu-i îngăduești, dându-le poroncă să le de bună pace. Într-alt chipu
să nu fié.
=zsÌxz <7267/1759> 6n<ye> dÆ <4>.
Proki vel lwg<o>f<e>t.
S-au trecut la condică.
<Pe verso-ul filei a doua>: A Săcului pricini de țâgani; Carte domnească

pentru oamenii rumâni ce vor lua țigance de a mănăstirilor să fie și rumânii țagani a
mănăstirii și iar care fimée moldovancă va merge după țigan iar rămâne și ia țigancă.

difolio, rupt, sigiliu mic octogonal.
14. 1759 (7267) iunie 8
Facim știre cu această carte de giudecată că din poronca preînălțatu

domnului nostru, măriia sa Ioan Theodor v(oe)voda, s-au giudecat de față înainte
noastră dum(nealui) Ioniță Cantacozino vel vist(iernic) cu sfințiia sa Nifon egumănu
și cu tot săborul de la Mănăstire(a) Săcul. Jăluind numitul egum(en) cum că un
266 DANUBIUS XL
Ursul țiganu, ficiorul Lambii, esti drept al Mănăstirii Săcului, ș-au ținut pe o
Boaghiia țigancă cantacuziniască, ș-au făcut 3 ficior(i), anumi Tonachi, și Neculai,
și Andrii. Dar la vreme(a) când trăe răpăosatul Ilie Cant(a)cozino vist(iernic) ar fi
luat Cantacuzineștii cu voe mănăstirii pe o Lupa țigancă măn(ă)st(i)rii în locul
Boaghei, pe care au ținut-o Buda (…)1 țigan, ș-au tras Mănăstire(a) Săcul în
stăpânire sa pe niamul lui Gavril Tonac țigan în locul Lupii. Dar cerșindu-i-s(e)
dovad(ă), scrisoare de înpărțală cum s-au înpărțit, au zâs că n-are, nici s-au făcut
scrisoare de înpărțală, fără cât cu știința din călugării bătrâni ce sânt la mănăstire, au
auzât.
Deci la aceasta au răspunsu dum(nealui) vel vist(iernicul) cum că adivărat s-
au înștiințat că acel Ursul, țigan mănăstirii, au ținut pe Boaghia țigancă
Cant(a)cuziniasc(ă). Și dintr-acel Ursul și Boaghia au făcut 3 ficior(i), anumi Andrii
și Tonac, și Neculai, și acel Tonac au ținut iarăș țigancă Cantacuziniasc(ă), anumi
Iliana, fata Lucăi, ce-au cumpărat-o di la Năculias, arătându-ni și zapisul di
cumpărătură. Și la valet =zsÌø <7209 / 1700 septembrie 1-1701 august 31> având
înpărțală răpoosatul Ilie Cant(a)cuzino vist(iernic), acestu Tonac țiganu, ficiorul
Boaghei, și dinpreună cu alți țigani, după cum am văzut și izvod cu iscălitura lui
Dumitrașcu Ursachi stol(nic), iară frații lui Tonachi, anumi Andrii și Neculai, au
rămas de înpărțală cu Mănăstire(a) Săcul, dar ca să fi mai avut înpărțală cu
mănăstire vreodată și să fii luat Cantacuzineștii pe acea Lupa țigancă în locul
Boaghei, ce-au ținut-o Ursul, au răspunsu dum(nealui) vel vist(iernic) că nu știe și
nici scrisoare de înpărțală nu să află la dumnalui.
Ce dar la aceasta stând noi di am luat sama cu amăruntu, și de vreme că
părinții călugări dovad(ă) scrisoare de înpărțală nu să află după cum au zâs. Al doile
că Ilie Cant(a)cuzino vist(iernic) ave să ia un copil pol în parte sa (… țigancă) 2 fiind
cantacoziniască, și la înpărțala ce-au avut cu Dumitrașcu Ursachi stol(nic) i s-au
vinit în parte(a) lui acel Tonac, și mai rămăind doi țigani din Boaghia și din Ursul,
anumi Neculai și Andrii, după dreptati am giudecat hotărând: Dum(nealui) vel
vist(iernic) să stăpâniască pe niamul țiganilor Tonăcești cu pace după înpărțala ce-au
avut, iară pentru cei doi frați ai lui Tonac, anumi Andrii și Neculai, să s(e) înpartă cu
mănăstire(a). Și întâi mănăstire(a) să ia un țiganu dintr-acei doi în parte mănăstirii de
pe Ursul țiganu, și pentru un țiganu ce mai rămâni să s(e) înpartă, giumătati să e
mănăstire(a) și giumătate să ia fum(nealui) vel vist(iernicul). Și de vor fi țiind
țiganci Cantacuzinești să s(e) înpartă după cum s-a căde, iară pentru Lupa țiganca ce
arată egum(enul) că să află măritat(ă) după țiganu cantacuzinescu la Șerbești, să aibă
voe egum(enul) a-ș(i) tragi parte de pe dânsa, și iarăș după cum s-a căde, să s(e)
înpartă. Aceasta înștiințăm.
Let =zsÌxz <7267 / 1759> 6n<ye> iÆ <8>.
ªefan Ruset vel lwg<o>f<e>t <m.p.>.
DANUBIUS XL 267
V<a>s<ile> Rws<e>t hatman> <m.p.>.

_________________________
1
Spațiu gol.
2
Rupt.
15. 1761 (7269) ianuarie 18
+ Facem știre cu această carte de giudecată a noastră că din poronca

preînălțatului domnului nostru, mărie sa Ioan Theodor v(oe)voda, s-au giudecat față
înainte noastră Ilie Ciudin cu Nifon egumenul de la Mănăstire(a) Săcul, dzicând că
are un țigan la mănăstire, anume Bejan, cu fămee și copii lui, pe care țigan au arăta
Ciudin un zapis de 80 ani de la patru călugări de la Cetate(a) Niamțului, ce este
mitoc Mănăstirii Săcului, în care zapis scrie că ar fi vândut acei călugări pe acel
Bejan țiganul cu fămee și copii lui lui Gheorghiță Ciudin stol(nicul), ce-au fost moș
lui Ilie Ciudin.
Și cercetând noi zapisul cu amăruntul, egumănul mănăstirii ci a fi fost
atunci, nu s-au aflat iscălit în zapis, ce numai acei patru călugări s-au aflat iscăliți și
pusă și o pecete în zapis. Și zapisul cu ce slovă este scris, tot cu ace slovă sânt făcute
și iscăliturile. Dar nici o întemiere zapisul n-au avut, fiind că scrii că au luat plata
deplin pe acel țigan, dar câți bani au luat nu scrie.
Nifon egum(enul) fiind față au răspunsu că acel țigan de mai sus scris,
anume Bejan și cu femee și copii lui de la Mănăstire(a) Săcului n-au lipsit niciodată,
cum și acum sânt nelâpsâț(i) de la mănăstiri, nici l-au mai tras nime pâr(ă) acum să-l
e de la mănăstire .
Și la aceasta noi am întrebat și pe Ilie Ciudin mai stăpânita pe acel țigan, el
sau alt niam a lui sau părinții lui, și el sângur au mărturisât înnainte noastră că nu l-
au stăpânit nici el, nici pe niamul lui nu știe să-l fi stăpânit, și nici zapisul acesta
pâr(ă) acum n-au fostu la mâna lui, ce au fost la Țara Munteniască răzlețit cu alti
scrisori și acum i s-au adus de acolo. Dar cu toati acesti, stând noi de am luat sama
268 DANUBIUS XL
dinpreună cu sfinție sa părintele mitropolitul cu amăruntul s-au dovedit lucrul că

zapisul lui Ciudin este rău, fiind că măcară și mai demult de ar fi arătat Ciudin acest
zapis tot nu pute Ciudin să e țiganii de la Mănăstire cu zapisul acesta, că măcar de s-
ar fi aflat și egumenul ce a fi fost atunce la mănăstire iscălit în zapis, tot nu pute să
fie vânzare de țiganii mănăstirii bună, fiind că egumenii și alți călugări di pi la
mănăstiri niciodată nu pot să vândă țigani sau moșii sau lucru cât de puțin de al
mănăstirii pâr(ă) n-a iscăli părintili mitropolitul în zapis, dar mai vârtos că nici
egumen(ul) în zapis nu s-au aflat iscălit după cum arată mai sus.
Și s-au încredințat de toate părțile că Ciudin înblă rău, fiind că zapisul s-au
adeverit că este rău, carii de la giudecată l-am și rupt, și am giudecat Mănăstire(a)
Săcul să stăpâniască pe acel Bejan țig(an) cu bună pace cu fămee și copii lui, și după
hotărâre giudecății am dat și această carte de giudecată al noastră la mâna părintelui
Nefon egumenul de la Mănăstire(a) Săcul ca să-i fie de credință.
Let =zsÌxø <7269 / 1761> gen<arye> iÆy <18>.
Io<a>n B<o>gd<a>n vel lwg<o>f<e>t <m.p.>.
V<a>s<ile> Rws<e>t hatman> <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Carte de giudecată ce-au avut Nifon, egum(enul)
de la Măn(ă)st(irea) Secului pentru un țigan a M(ănăstirii) Secului, anume Bejan și
cu feméia lui, ce umbla ca să-l ia Ilie Ciudin cu un zapis rău, care zapis s-au rupt de
dum(nea)lor veliții boer(i) a Divanului, ș-au hotărât ca să-l stăpânească M(ănăstirea)
Secului în pace pe țigan, precum l-au stăpânit și înnainte vréme.

difolio.
DANUBIUS XL 269
16. 1765 iunie 24
† Iw Grigwrye Alexandru Gica v<oe>vwda, Bwj<ï6> mil<o>st<y>u,

G<os>pădar<ă> Z0mli Moldavscoi. Cinstiț(i) și credincioș(i) boerii domnii mele,
dumn(ea)lui Dinul Cant(a)cuzino biv vel ban, i Costandin Cogălniceanul biv vel
stol(nic), ispravn(i)cul de țân(u)t(ul) Sucevii. Vă facem știré dum(neavoastră) că
domnii ni s-au jăluit rugătorul nostru Calistru Iani egum(en) de la Mănăstirea Râșca,
zicând cum că o țigancă a mănăstirii anumi Gafița, fata Frăsinii, o ține un Maxin,
țiganu a Marii Lânoai med(elnicereasa) ot Suceavă, cu care țigancă a Mănăstirii zisă
egum(enul) că au făcut dinpreună 6 ficiori cu fete, dintru care arătați ficiori unii s-au
și căsătorit, și până acum înpărțaré n-au avut mănăstirea cu Marie Lânoai de acii
țigani de care cetindu-ș(i) dreptati iată că vă scriem dumi. Văzându carte(a) domnii
méle și chemând de față și pe Marie Lânoai med(elnicereasa), să staț(i) a le face
înpărțarea cu bună dreptate pe obiceiu, și după hotărârea testament(u)lui dând și
izvoadé de înpărțală la mânule amânduror părților, ca de nu s-ar odihni vreo parte cu
înpărțarea ce li viț(i) face dum(neavoastră) și s-ar tragi să vie la Divan să avem știre.
Aceasta scriem.
L<1>t<o> =ašÌxe <1765> 6ni<e> cÆd <24>.
Prokt hat<man>.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/27. Original, difolio.
17. 1765 (7274) noiembrie
Izvod de țiganii Mănăstirii Secului ci să află la Șerbești la spat(arul) Ioniță

Canta.
=zsÌod <7274 / 1765> noe<m>v<rye>.
Lupa, fată lui Patau țigan, o ține ficiorul Budii țigan din Șerbești.
Io(a)na, fata Bulgagiului a Săcului, au ținut-o Bagiura țigan din Șerbești. A
făcut o fată ș-au făcut alt ficior ș-au o o fată și un ficior, ficiorul este la mănăstire iar
fata și mă-sa au rămas la Șerbești.
Costanda, fata Curuțului, țigancă a Mănăstirii, o ține Gărbe țigan din
Șerbești.
Sanda, fata lui Didai, țigancă a mănăstiri, o ține ficioru lui Colibar din
Șerbești, dar pentru Sanda au luat un țigan a mănăstirii cu fată a lui Colibar și au
rămas una pentru (…) Marie tij fată lui Didaiu. A ținut-o Ion Tătarul din Șerbești.
<Pe verso>: Izvod de țigan(i) ce are mănăstire(a) la Șerbești la spat(arul)

Ionițe.

270 DANUBIUS XL
18. 1766 (7274) mai 18
Înpărțala de țâgani ce-(a)u avut Mănăstire Săcul cu Mănăstire Hangul:

Irimie Lanba a Mănăstirii Săcului au țânut pe Paraschiva, fat(a) lui Balioas a
Măn(ă)sti(rii) Hangului, ș-au făcut dinpreun(ă) 4 feti ș-un ficior, anumi Măriuța, și
Ioana, și Ile(a)na, ș(i) Anița, și Lazor. La înpărțală s-au vinit în parte Mănăstirii
Săcului trei fete, care s-au măritat la Mănăstire Hangului, iar în parte Hangului o fată
și ficiorul, fiind că Irimie Lanba au slujit tot la Hangu pân(ă) la mo(a)rte lui au luat
Mănăstire Săcul un copil mai mult pentru slujba tătâne-său, dar tânplându-s(e) de-
(a)u luat și țâganii Măn(ă)stirii Săcul trei țâgance de la Măn(ă)stire Hangul, anume
Paraschiva, fat(a) lui Vasâle Balioas, cari o țâne Ursu, ficiorul lui Răzmiriță, iar pe
una o țâne Irimie Cotel, anume Istina, fat(a) lui Ion Zotic, și una, Anița tij fata lui
Balioasă, o țâne Sava Curuțul. Și fiind aceste 3 țâgance a Hangului dup(ă) țâganii
Măn(ă)stirii Săcului, ne-(a)m învoit ș-am lăsat pe fetele Lanbii, pe trustele, să fie a
Mănăstirii Hangului, dup(ă) cum și Hangul au lăsat acele 3 țâgance ce sânt dup(ă)
țâganii Săcului, ș-au rămas Irimie Lanba cu toț(i) feciorii și fetele lui a Hangului. Și
de acum înnainte să nu mai aibă a cere nice Săcul la Hangul, nici Hangul la Săcul.
Și pentru credința am iscălit ș-am pus și pecete măn(ă)stirii.
=zsÌod <7274 / 1765> mai iÆy <18>.
ιγούμενος Χάνκου Παρθένιος1 <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Înpărțală de țigance s-au înpărțit Mănăstire Secul
cu Mănăstire Hangul.

difolio.
_________________________
1
Egumen Hangul Partenios;transcrierea și traducerea din limba greacă îi
aparțin P.C. Filotheu Bălan monahul de la Mănăstirea Petru Vodă, căruia îi
mulțumim și pe aceasta cale.
DANUBIUS XL 271
19. 1777 august 3
Precuvioase și al meu cin(sti)t părinte precuvioșie ta chir Paisie, stareț

Sv(in)t(ei) Măn(ă)st(iri) Săcului, cu plecăciune mă închin și sărut mâna precuvioșii
tale.
+ Cinst(it) răvașul precuvioșii tale din iul(ie) 16 cu bucurie l-am luat și am

dat laudă milostivului Dumnedzeu de întregime săn(ă)tății precuvioșii tale, dentru a
cărue pre bogată milă și eu cu rugăciunile precuvioșii tale săn(ă)tos mă aflu. Osăbit
îm(i) scrii precuvioșie ta pentru țiganul Gheorghi și Ghiorghițe țigan a măn(ă)stirii,
care țin țigancele no(a)stre și mă poftește precuvioșie ta ca să dau țigancile să margă
cu țiganii la măn(ă)stire, și când oi veni eu la măn(ă)stire ne-om așeza pentru
înpărțala acestor țigan(i).
Pentru aceasta vei ști precuvioșie ta că țiganul Gheorghi au venit aice și ș-au
luat țiganca, care n-am oprit-o. Și țiganul Gheorghi are 3 copii cu țiganca no(a)stră
și pe țiganca lui Gheorghi cu parti ei de copii o dăm măn(ă)stirii pentru o țigancă a
măn(ă)stirii care au luat-o un țigan a nostru, Andriiu, dar țiganca lui Gheorghi mai
are o fată făcută cu alt țigan a nostru, cari măn(ă)stire(a) cu acee fată n-are treabă și
pe fată încă au luat-o Gheorghi țiganul de aua dus-o la măn(ă)stire, și dacă îi socoti
precuvioșie ta, eu și pe fata acee oi lăsa-o măn(ă)stirii. Și pentru fată să-mi dai
precuvioșie ta pe Gheorghițe țiganul, căci ține țiganca no(a)stră și să trage și el să fie
la mine, și eu încă am trebuințe de dân(sul) că n-am vezeteu, și de-i socoti
precuvioșie ta că a fi bună aiastă înpărțală, mi-i trimiti precuvioșie ta scrisoare și eu
încă oi trimiti scrisoare la măn(ă)stire cu aceast(ă) blagoslovenie a precuvioșii tale să
fie purure cu noi.
Și sânt a precuvioșii tale fiu duhovnicesc și gata a sluji.
Iftimi proegum(en) <m.p.>.
+ Mai aduc aminti precuvioșii tale pentru ban(ii) ce-m(i) sânt dator(i) țiganii,
poftesc do(a)r mi s-or înplini banii, că eu tot am așteptat pe țigan(i) do(a)r s-or sili
ca să plat(e)ască, dar de voe lor niciodată n-or mai plăti și alți zapcii n-am cutezat să
trimit ca să nu scârbăsc pe precuvioșie ta.
<Pe verso-ul filei a doua>: Precuviosului și al meu cinst(it) părinte

precuvioșii tale chir Paisie stariț, cu plecăciune să să de; De la părintele Iftimi
Canano pentru Ghiorghe și Ghiorghiță țigani Măn(ă)stirii Săcului, carii țini țigancile
prea cuv., în ce chip poftéște înparțala. / 1777 av(gust) 7.

difolio, sigiliu în ceară roșie, sfărâmat.
272 DANUBIUS XL
20. 1779 ianuarie 21
Cu cea întru H(risto)s frățască dragoste și cu fericit(ă) sănătate mă închin

Sv(inției tale) chir Patrichie dicheu, săn(ă)t(ate).
+ Pentru țiganca ce miei arătat s(finția ta), fiind că e părintel(u)i igum(en) de

Agapii chir Macarie, să să dea. De vremi că v-aț(i) și învoit și vor fi agapienii datori
a să ruga cătră Domnul pentru aceast(a) și sfințiile voastre sânteț(i) în pace de
aceasta acum.
1779 ghen(arie) 21.
Și sânt al sf. întru H(risto)s fiu al.
Neculai exarh Mit(ropolie) <m.p.>.
<Pe verso>: Pentru țigani cu Mănăstirea Agapiia, Mănăst(irea) Secului.
21. 1779 mai 4
Înpărțala ce au (a)vut Mon(a)stire Secul cu Mon(a)stire Fisticii pentru

țig(ani) după cum arată în jos numele lor din valet =ašÌoø <1779> mai dÆ <4>.
Pe Nastasie, fata lui Andrei Sămăchișe, țigancă a Săcului, au ținut Lupul sin
Moisi țig(an) a Fâstâcilor, ș-au făcut:
Pe Solomon.
Pe Sandul.
Pe Eni.
Pe Safta.
Pe Savina.
Pe Măriuța.
Pe Safta.
Iar Solomon s-au însurat ș-au ținut țâga pe a Măriuța, fata lui Gologan, țigan
a Fâstâcilor, ș-au făcut pe Iordana și pe Ileana.
Și Iordana starpă și moartă.
Iar Ileana au făcut un copil.
Eni ține pe Iorza (?), fata lui Ion Gârbei.
Ș-au făcut 3 copii, anume Toader, Lupa și Ioana.
Iar pe Safta au ținut Simion țig(an) a Măn(ă)stirii Neamțul, ș-au făcut 2
copii, anume Gavril și o fată.
DANUBIUS XL 273
Iar Ileana, fata Savinii pe care o ține Toma țig(an) a Fâstâcilor și are doi
copii.
Iar pe Măriuța au ținut Trifan țig(an) a Fâstâcilor și are cinci copii.
Iar Safta o ține Postolache țig(an) a dum(i)sale Vas(i)le Carpu, și are 6 copii.
Pe Ursana au ținut fata lui Andrei Sămăchiș, sor(ă) Nastasie, au ținut Savin
țig(an) a Fâstâcilor ș-au făcut 2 feciori, anume:
Pe Vas(i)le.
Și Lupul.
Vas(i)le țig(a)n pe Vasilca țig(ancă) a Fâstâcilor și are patru copii.
Lupul au ținut pe Ileana, sor(ă) lui Gheorghiță, și are trei copii.
Țiganii Fisticilor carii să află la Săcul.

Gavril Bradul, țigan a Fâstâcilor, au ținut pe Lupa, fata lui Andrei
Sămăchișe, sor(ă) Nastasiei, și Ursana, țigancă a Săcului, ș-au făcut pe Vas(i)le.
Iar Vasile au ținut pe Ioana, fata Anuții, țigancă a Săcului, ș-au făcut 2 fete,
anumi Nastasie și Marie.
Iar pe Nastasie o ține feciorul Ursului Negreiu, țig(an) a Săcului, și are o
copilă.
Al(ți) țig(ani) carii trage Fâstâcii, iar de la Săcul din Tudos, fecior lui Ioan
Giunghilă.
Todosi Giunghilă, frate cu Ursul Giunghilă, au ținut pe țigancă streină ș-au
făcut pe Macoveiu Giunghină.
Iar Macoveiu Giunghilă au ținut pe Anâsie țig(ancă) iar streină ș-au făcut pe
Lupul și pe Catrina, și Lupul nu să știe unde să află.
Iar pe Catrina, fata lui Macoveiu, țigancă a Fâstâcilor, au ținut Sava Gogu ș-
au făcut pe Lupul și pe Irimie, carii să află la Eni med(elnicer) la Văleni și sânt
holtei.
Și scoțind pe cei morți au rămas drepți vii la Măn(ă)st(i)re Fâstâcii 30
suflete, cari și dintr-aceste 30 suflete ca să e Mon(a)stire Săcul 16 suflete și
Mon(a)stire Fâstâci 14 suflete, scăzindu-să slujba țigancilor.
Iar pentru țig(anii) Fâstâcilor carii sint la Săcul s-au venit în parte Săcului 3
suflete iar în parte Fâstâcilor 4, carii s-au priimit Mon(a)stire Săcul carile e de acolo,
adică de la Neamțul un suflet și de la Văleni altel(e) 2 cu parte lor ce să vine.
Iar de la Fâstâci au rămas să mai e Măn(ă)stire Săcul 16 suflete cum arată
numele lor în jos.
1. Vas(i)le cu fămee lui Vasâlca, carie est(e) țigancă dreaptă a Fâstâcilor și
cu copii lor câț(i) este.
1. Iordana, soacra lui Vas(i)le, cu un fecior holt(ei), anume Vasile.
1. Catrina văduvi cu doi fraț(i) holtei.
274 DANUBIUS XL
Vas(i)le sin lui Gavril Bradul cu 1 fat(ă).

1. Gavril, fecior Saftei ș-a lui Simion de la Mon(as)t(i)re Neamțul ce s-au
venit parte Fâstâcilor.
1. Irimie, fecior Catrinii, carii au ținut Sava Gogul, țig(an) a Săcului.
Ș-aceste 16 suflete s-au venit în parte Săcului.
Iar în parte Fâstâcilor s-au venit:
1. Iani cu trei copii.
1. Măriuța cu cinci copii.
1. Safta, cari o ține Postolache, țig(an) a dum(nealui) Vas(i)le Carp.
3 copii ai Lupului.
Aceștie s-au venit în parte Fist(icilor), însă să știe că această înpărțală s-au
făcut cu învoială dispre amândoao părțile și ne-am dat scrisori de de înpărțală unul la
mâna altue.
Trei suflete ce s-au venit parte Măn(ăs)t(i)rii Săcului, adică 1 fată Nastasie
cu 1 copilă, și Lupul frati Irimiei, fecior Catrinii și a Savei Gogul, și având trăsură
Fâstâciide la Săcul aceste 3 suflete s-au venit în parte Săcului.
Și pentru credința am iscălit.
=ašÌoø <1779> mai 6.
(…) <m.p.>1.
(…) <m.p.>1.
<Însemnare pe fila 2v.>: iun<ïe> cÆa <21> =ašÌp <1780>. S-au cutremurat
pământul la 12 ceas(uri) din zi în z(i)ua duminicii.
Înpărțeala țiganilor a Mănăstirii Săcului cu Răchitoasa și cu Fâstâcii.

_________________________
1
Iscălituri în limba greacă.
DANUBIUS XL 275
22. 1780 ianuarie 1
=ašÌp <1780> gen<arïe> aÆ <1>.

Izvod de țiganii de la Fâstâci după cum s-a arăta.
Pre Nastasiia, fata lui Sămăchiș, au ținut-o Lupul Moisei, țigan Fâștâcilor, și
au născut pre Iane heraru, ce iaste la Frumoasa.
Și pre Solomon.
Și pre Savina.
Pre Măriuța.
I pre Safta.
Însă Iane are trei copii, anume:
Toader.
Lupa.
Și alt(ă) copilă.
Iar Solomon are doao féte:
Pre Elena cu doi copii.
Pre Iordana cu o copilă.
Iar Măriuța, fata Lupului, au ținut-o Trifan și are:
Pre Andrei 1 copil Sofiica.
Madei i Mariia.
Paraschieva i Casandra.
Iar pre Safta, fata Nastasiei și a Lupului, o ține Postolachi, țigan a Mucului
și au făcut 6 copii.
Pre Ursana, fata lui Sămăchiș, au ținut-u Savin țigana Fâșticilor și au făcut:
Pre Lupul cu patru copii.
Și pre Ancuța.
Donosie.
Vasilie și 5 copii.
Iar Lupul au născut.
Pre Safta. 20-2.
Și Ursul făr(ă) de copii.
Ioniță holt(ei).
Catrina fată.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/28. Original; Cu

încercări de condei și cuvinte în limba greacă: „Cu multă plecăciune”; „Ecaterina”.
276 DANUBIUS XL
23. 1780 noiembrie 2
Cinst(it) precuvios și al meu duhov(nicesc) părinti precuvioșie sac chir

Paisie, stareț Sf(in)t(ei) Măn(ă)stir(i) N(e)amțului, cu mult(ă) plecăciune mă închin
și sărut cinstită mâna precuvioșii tale.
+ Cinst(ită) cart(ea) precuvioșii tale cu bucurie am luat și înștiințindu-mă de

dorita mie săn(ă)tati(a) precuvioșii tale că esti spre deplin, foarti m-am bucurat și am
proslăvit pe milostivul Dumnezeu, cum și pentru mine vei ști precuvioșie t(a) că din
mila Domnului și cu rugăciunile precuvioșiilor săn(ă)tos mă aflu, dar adese sânt și în
slăbăciun(e).
Osebit îmi scrii precuvio(a)s(e) că scrie frate-meu Șerban un răvaș la fratele
Sava ca să-i dei pe o fată de țigan, anume Stana, care au fost măritat(ă) cu Păun
țigan al frăține-meu, trimițind pe un ficior și pe bărbatul țigancii ca să-i dei țiganca,
și făcând precuvio(a)s(e) cercetare ai aflat că țiganca Stana esti dr(e)aptă a me,
făcută cu un țigan al meu, Stan, iar Chira, mama Stanii, pe care au luat-o Ghiorghi
Velișcă țigan a Măn(ă)stirii Săcului, au rămas a Săcului pentru Ioana țiganca, fata lui
Ion argatului de la Brătești, pe care o ține un țigan al meu, anume Andriiu Litanul, și
au rămas înpărțală între noi Ghiorghi Velișcă cu țiganca lui Chira și cuconii lor, au
rămas sălaș întreg a măn(ă)stirii, afară di Stana, fata Chirii, fiind făcută cu alt bărbat.
Asemene au rămas și Io(a)na țiganca care esti după un țigan al meu, anume Andriiu
Litanul, iarăș au rămas sălaș întreg al meu cu toțî copii lor, atâta Stana au rămas
dr(e)aptă țigancă a me, dar fiind la mine un țigan a măn(ă)stirii, anume Ghiorghițe
Ureche, am dat pe Stana țiganca Măn(ă)stirii Săcului și am luat pe Ghiorghițe
Ureche pentru Stana. Așe am vorbit cu părinții de la Săcul și așe m-am așezat.
Frăține-meu lui Șerban pentru o pricină ca aceasta n-am ce să-i scriu, căci eu
cu Stana n-am tr(e)abă că am dat-o cu schimb Măn(ă)stirii Secului, dar fiind că
țiganul frăține-meu pe Stana țiganca au luat-o în sâlă, au răpit-o și de cum au luat-o
cu dân(sul) n-au vrut să trăiască, și acum fuge și nicidecum nu va să trăiască. Esti
bine să înștiințe(ze) precuvii(oase) pe preosfințin(t) părintele mitropolit ca o nuntă
ca aceasta în silă socotind că nici preosfinții(t) părintele n-a blagosloviu .
Aceasta înștiințăz și rugile precuvi(oase) să fie purure cu noii și să mă
bucure milostivul Dumnezeu când oi veni la mănăst(ire) să găsesc pe precuvioșie ta
săn(ă)tos.
1780 noe(m)v(rie) 2.
Și sânt a precuvioșii tale fiiu duhovnicesc și gata a sluji.
Iftimi proegum(en) <m.p.>.
DANUBIUS XL 277
+ Acest răvaș să stei la mon(a)stire în scrisor(i) pân(ă) când oi veni și eu la

mon(a)stire de ni-om face scrisori de înpărțală.
<Nota marginală>: + Mai aduc aminte precuvioșii tale, mă rog să fie păzât la
chilie precuvioșii tale până când oi veni la măn(ă)stire.
<Pe verso-ul filei a doua>: Precuviosului și al (meu) cinst(it) părinti,

precuvioșii sale chir Paisie, stareț Sf(i)nt(ei) Măn(ă)st(iri) N(e)amțul, cu plecăciune
să s(e) dei; Aceste scrisori sânt de la păr(intele) Eftimie Canano, ce au fost egum(en)
la Mănăstirea Secului, pricinii pentru țigani.
24. 1785 februarie 14
Adecă eu, Vasile țiganul om din Țara Muntenească, dat-am încredințat

zapisul mieu la mâna sfinției sale părint(e)lui Venedict arhimandrit și ig(u)m(en)
Sfintei Măn(ăs)tiri Râșcăi, și la tot soborul sfintei mănăstiri, precum să să știe că
viind eu aicea la Sf(â)nta Mănăstire Râșca, m-am îngurluit cu o țigancă a sfintei
măn(ă)stiri, anume Dobrița, și șezând câtva așa ne-am cununat. M-am rugat sfinției
sale ca să-m(i) de voe să mă cunun cu țiganca aceasta. Sfinție sa întrebându-l și
cercetându-l cu amăruntul de am stăpân sau de n-am, au de sânt boeresc sau
măn(ă)stiresc, eu i-am spus cum că stăpân n-am, nici știu de sânt boeresc sau
mănăstiresc, la care cerându-mi chizeș pentru aceasta pricină, i-am dat chizeș pe
bade Sirghie herar, fr(a)tele fămeii de mai sus numit pe care voi să o iau fămeie,
țigan a Sfintei Măn(ă)stiri Râșcăi, precum că de s-ar afla să aib eu stăpân aicea în
pământul Moldovii, și ar vrea stăpânul mieu ca să mă ia de aicea să mă ducă la
dânsul, atuncea glo(a)ba noastră să fie câte 500 toiage la talpe și să fiu dispărțit de
fămee.
La care dându-m(i) sf(inție sa) voe ca să mă cunun, eu încă m-am legat cu
acest zapis ca să rămâiu rob a Sfintei Măn(ă)stiri Râșcăi, până când voiu trăi, încă și
copii ce să vor naște din noi, tot a măn(ă)stirii să rămâe.
278 DANUBIUS XL
Dar iarăș când s-ar afla că am stăpân și ar vre să mă ia, țiganca să rămâe la
măn(ă)stire, fiind că iaste mănăstirească.
Și pentru credința ne-am pus degetele.
ašÌpe <1785> fev<ruarïe> dÆy <14>.
Eu, Vasile țigan strein încredințez.
Eu, Sirghie herariul, chizeș pentru acest țig(an) strein.
<Pe verso-ul filei a doua>: 1785 fevr(uarie) 14. Zapisul lui Vasile, țig(a)n
strein și a lui Sirghie herariu.
Cu fiasca plecăciune închinându-mă, sărut cinstită mâna sfi(n)ții tale.
Fiind că o țigancă a me dreaptă cari ne să trage di la răposatul socrul meu

Mihălache Cheșcu jic(nicer), anume Ștefănii, fata lui Ion(i)ți, ficior lui Sâmion
țiganul și a Măriuții, fetii lui Neculai Crăcescul, care țigancă răzlețindu-să di la
stăpâni și umblându din loc în loc, au făcut fără de cununie un copil, anume Toader,
și pe urmă s-au mărita(t) după un țigan a Mănăstirii Neamțului, anumi Ion Bodiul
cobzăr care au șăzut la Vânători și poate că Io(n) Bodiul și Ștefănie, fimei(a) lui, s-ar
fi săvârșit.
Iar cât pentru Toader, ficior Ștefăniei, cari esti cu șidere în Vânători și ari
meșteșugu butnărie și-i zâcu ficior Bodilisâi, este faț(ă) și în zio de astăz(i) și
mănăstire nimică nu are cu acel Toader, ficior Bodilesâi, cari este făcut în sărăcii, și
pără a nu să cununa cu Ion Bodiul, pi care după dreptate îl cer ca să-l aibu la
stăpânire ca pe un dreptu robu al mieu, cum și pentru Ștefănie țiganc, fiind că după
știința ce am eu rod n-au avut cu țiganu(l) mănăstirii ca să cer înpărțal(ă), ce fiind că
țiganca Ștefăni(e) au slujit la mănăstire în viiața ei, cer pentru dânsa un suflet.
Pentru care mă rog cu plecăciune sfinții tale ca să faci rânduială în cale
dreptății, cât atât Toader Butnariu, ficior Bodilesâi, cât și pentru mumă-sa Ștefănie,
să să de acum în mâna dum(i)sale post(elnicului) Gavril Eni, pe care din pronie
dumnezăiască îl am ginere, măritându-mi pe fiica me după dumi(sale), și i-am dat
zăstri acești țigani. Ți-i aduce aminte sfinții(a) tacă în câteva rânduri am mai tremis
la sfinții(a) și până acmu tot am fost urnit, acum nu pot mai mult să îngăduesc și
nădăjduesc prin părințasca dragoste sfinții tale să să sfârșască lucrul acesta și
rămâind,
1790 ghen(arie) 13.
DANUBIUS XL 279
Al sfi(n)ții tale plecat duhovnicisc fiu și închinată slug(ă).

Ilie Cârste șat(rar) <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) și al mieu duhovnicesc părinte sfinții

sale părintilui Paisâi, starețu Sfintii Mănăstiri Neamțului, cu mult(ă) plecăciune
sfi(n)ții sale să să dei; Acest răvaș iasti di la dum(nealui) șat(rarul) Ilie Cârste pentru
o țigancă Stefăniia a dumi(sale), pe cari o ținut-o Toader Patao, ci s-au poreclit
Bonca, țig(anul) Mă(năs)tirii Săcului, și au făcut pe Toader Patao, ci-i zic și Bonca,
cari iasti însurat, și l-au dat di zestre ginerilui dumi(sale) Gavril Eni post(elnic).

difolio.
26. 1790 iulie 31
După învoiala ce-am avut cu Sfânta Mănăstire Săcul pentru o țigancă,

anume Ștefănie, fata Măriuții Crăcescul ce-m(i) este dată zăstre di la socru-meu
Il(i)e Crâste biv vel șăt(rar), pe care țigancă au ținut-o un țigan a Mănăstirii Săcului,
anumi Vasâli Patao, care au făcut și un copil cu Ștefănie, anume Toader, ficior lui
Patao și a Ștefănii, și învoindu-mă cu sfi(n)ta mănăstiri me-(a)u dat pe Grigorii și pe
Irina, fraț(i) buni, ficiori lu(i) Sâmion Ciopăca și Ilenei, fata lui Isac Crățăscu, drepți
țigani a Sfi(n)tei Mănăstiri Săcului, pe care i-am și luat la stăpânire, și de aici
înnainte să-ș(i) stăpâniască sf(i)nta mănăstire tot rodul ce va fi din Ștefănii și eu să-
m(i) stăpânesc pe Grigorii și pe Irina.
Și pentru mai mare credința am dat aceast(ă) scriso(a)ri a me la sfi(n)ta
mănăstire.
1790 iuli(e) 31.
Gav(ril) Enie <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Aceste scrisori sânt de la dum(nea)lui Gavriil

Ene post(elnic) pentru înpărțala ce-au făcut cu Mănăstirea Secului cu țigani.

difolio.
280 DANUBIUS XL
27. 1790 septembrie 1, Mănăstirea Secu
Cu d(u)hovnicească dragoste și cu fericită sănătate mă închin svinții tale

cinstite părinte chir Daniile, igumen Sfintii Mănăstiri Bistriței.
Smerită scrisoare mea de altă nu iaste cătră svințiia ta fără decât aduc aminte
svinții tale pentru doao suflete de țigani ci are Măn(ăs)tire Secul ca să ias(ă) di la
Sfinta Măn(ăs)tire Bistrița, după cum arată înpărțala ci au avut aceste doao sfinti
măn(ăs)tiri în ani trecuți, care asémenea înpărțală să află și acolo la mănăstire svinții
tale, precum iasti și aice la Măn(ăs)tire Secul, care o ai și văzut svințiia ta astă
primăvară când am cerut să luăm țigani(i) aceștiia, pentru care nici ai pus svințiia ta
pricină, ci ai rânduit să să de o țigancă văduvă cu o copilă a ei, și fiind că atuncea nu
s-au luat; Pentru aceea iată acum cu dinadinsul trimisăi pre acest robu al
Măn(ăs)tiri(i) Secului a nume Toader Cozma, carele venind la svințiia ta cu
scrisoare mea aceasta, poftesc pe svințiia ta ca să binevoești a da poruncă ca să i să
de pre mână acele țigance, ori pre altele care ai fi socotit svințiia ta că ar fi
mulțămită și Măn(ăs)tire Secul, căci cu țigani bolnavi, betegi, bătrâni, nu va fi
mulțămită.
Pentru acéea poftesc să să de țigani vrednici de slujbă și de căsătorie, fiind
că și Măn(ăs)tire Secul are mare trebuință de acești țigani, și mai vârtos datorie ai
lua la stăpânire sa.
Deci dându-să acest fel de chip de țigani, apoi poftesc pe svințiai ta ca să-
m(i) scrii cum li iasti numile cu poreclile lor și din ce neam de țigani să trag, ca să-i
scriem la înpărțala ci au avut Măn(ăs)tire Bistrița cu Mănăstire Secul, ca di să va
întâmpla să iasă pe urmă niscaiva pricini pentru dânșii să avem cu ce să răspundem,
iar deacă nu va da mâna svinții tale a da acum țiganii aceștiia (măcar eu mă rog ca
acum să faci svințiia ta bine să să de să nu să prelungească din an în an mai multă
vréme, că apoi după dreptate să va cere și slujba țiganilor) să-mi trimiți scrisoare
aceasta iarăș înnapoi înpreună și cu răspunsul svinții tale, ca să știm de ce urmare să
ne ținem.
De aceasta nu lipsâi a înștiința pe svințiia ta, rămâind
Al svinții tale pentru sănătate și mântuire cătră D(u)mnezeu nivrednic
rugător.
Paisie arhimandrit și stareț S(fintelor) M(ănă)st(iri) Neamțului și al Săcului.
1790.
Săpt(emvrie) 1.
M(ănăstirea) Secul.
DANUBIUS XL 281
Și pentru trimisul meu acesta poftesc pe sfințiia ta ca fără de zăbavă să i să

de drumul de acolo cu tot răspunsu, fiind că iasti prea trebuitor măn(ăs)tirii 1 și
pentru alte trebuință ci mai avem tot pentru pricini de țigani.
Înștiințăm pe sfințiia ta că țiganu trimisu sfinții tale, după tatoriia2 ce am

avut, am dat o țigancă vădană și cu o copilă a ei, care aceste suflete s-au arătat și la
părinții cei ce au fostu venitu la noi, care să tragu neamul lor de la Săcu, iar țiganului
nu știu ce i s-au părut și n-au vrut să-i ia, și eu alți țigani n-am de unde să dau. Acești
sântu tineri, mergu vremea lor înnainte, țigani săn(ă)toș(i), iar cu vreme putem da
fete iar acum n-avem. Aceasta înștiințăm pe sfințiia ta3.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) și al mieu întru D(o)mnul iubit, svinții
sale părintelui chir Daniil, igum(en) Sfintii Măn(ăs)tiri Bistriții, cu d(u)hovnicească
dragoste și cu fericită sănătate, să să de; Un rezumat în limba greacă.

difolio.
_________________________
1
Rupt.
2
Așa în text; „datoria”.
3
Răspunsul egumenului Daniil de la Mănăstirea Bistrița.
28. 1790 septembrie 3
Cinstit și al nostru părinte duhovnicescu, părinte Paisie, starețu Sfintei

Mănăstiri Neamțu, cu smerenie ne închinăm sfinții tale.
+ Cinstită scrisoarea sfinții tale am luat, și multe cele ce ne scrii sfințiia ta pe

largu am înțeles, pentru doao suflete de țiganu că au rămas datoare Mănăstire
Bistrița din părțala ce au avut cu Mănăstirea Săcu. După scrisoarea sfinții tale am dat
în mâna trimisului sfinșii tale o țâgancă vădană, Măgdălina, cu o copilă, fată a lui
Miron Strugariu, țigan a Mănăstirii Bistrița, iar mama Măgdălinii au fost de la Secu,
Safta, și cu aceasta au luat sfârșit înpărțala Mănăstirea Bistrița cu Mănăstirea Săcu.
Și de acum înnainte oricare mănăstire va avea tribuință una cu alta, să va
împrumuta. Cu aceasta iarăș rămân,
A sfinții tale mai mic smerit întru H(risto)s.
Daniil <m.p.>.
(…)1.
1790
282 DANUBIUS XL
sept(emvrie) 3.
<Pe verso-ul filei a doua>: + Cinstitului și al mieu părinte duhovnicescu,

părintelui arhimandrit și starețu a Sfintei Mănăstiri Neamțu chirio Paisie, cu
smerenie să s(e) închine; + Pentru 2 suflete de țigani ci are Măn(ăs)tire Secul să ia de
Măn(ăs)tire Bistrița.

difolio.
_________________________
1
În limba greacă.
Cu multă plecăciuni sărut întru tot cinst(ită) dreapta sfinții tale

Scrisoare sfinții tale cu plecăciuni am luat pentru băetul cel de țiganu că au
pârât ciuroiul că eu îl propiscu rău, și făr(ă) de cale grăește cioara, căci eu nici
acas(ă) n-am fost atunce când au venit tata-său și el din mâna tătâne-său au scăpat di
au fugit, iară eu nu-l poprescu, dar nici giudile nimărue nu sânt, nici samă de dânsul
nu dau, dici că ai mei încă fug.
Iară pentru țiganul Ioniță Guguță chitar am să mă mai giudecu că mă ții
foarti înșălată, că părintile Vărlăam proegumenu au făcut ci-i voi, căci el nici la
vorbă n-au șăzut ca să ni sfătuim să vindem cum ne vini înpărțala țiganilor, și cu
pitărașul eu am cheltuit la șaptizici de lei, or socoti niște boiri. Pentru ciuroiul acila
de izno(a)va am a răspunde că în urma tâlharilor au căzut ciuroi(i) aceștii și m-au
prădat mai mult dicât tâlhari(i), căci cât au fost la mini n-am zis nimică după o
pagubă să mai facă și alta. Cari eu știu ci au luat tâlhari(i) și ci au lăsat, că
mărgăritariul și alte odoară au fostu într-un val di pânză, n-am văzut să ia tâlhari(i).
Pentru un răvaș ci am de la părintele di la răpăosatul în mâna
părinteluiVărlaam, să mi-l trimată că a fi mari pricină pentru răvaș, di nu mi l-a
trimete mult mi(-i) ciudă cât au trait dum(nealui) di ci nu v-aț(i) sculat la țiganul
DANUBIUS XL 283
acista și acum cu o fimii să vă giudecați și vorbi au fost numai pentru tata țiganului,
dar nu și pentru mamă țiganului. Căci eu am știut și știu că-s di neamul
Șaumbiștilor, iară el ca o cioară s-a închinat cu meșterșugul ciurăști, că di l-aș fi știut
că esti mănăstirescu, nu me-aș fi dat țigancili.
Pentru giudecata mă rogu sfinții tale să fii îngăduitor păr(ă) la lăsatul sicului
di(n) postul naștirii, că or fi și boeri pe acasă având și tribuință de nuntă în câșlegili
acesti.
Cu plecăciuni sărut cinst(ită) dreapta sfințiit ale.
1790 sept(emvrie) 29.
Anița stol(niceasa).
30. <1792> aprilie 18
H(risto)s văscris1.
Cu plicăciuni sărut mâna svinții tale.
Cu scrisoari(a) aceast(a) ca unul ci mă știu cuprinsu supt ci nemărginită

bunăstat(e) svinții tale dau supărare și mă rog să nu ti supiri cu o scrisoari ci am scris
la svinție sa părintili starețu, din cari pri largu ti vii pliforisi să o dai și să-m(i) scoți
și răspunsu. Pentru cari pricin(ă) fiind că am găsit pi părintili Chisarie la Tânpești,
m-am rugat și svinții sale și i-am și scris a(…) pricina esti aceasta. Un țâgan văduvoi
a Măn(ă)st(ir)ii Săcului ce est(e) fugit di la măn(ă)st(i)ri di câtâva vreme și să află la
o rud(ă) a lui la Șerbiști, dar având și eu o țâgancă văduvă au vinit cerând să-i dau
țâganca, și eu nu am dat-o pân(ă) a nu înștiința. Mă rog sâliștii să mi-l dăruiască mie
că tot nu ari mănăstire(a) nici un folos di acil țâgan că oricând l-a duci la urmă tot
trebui să fug(ă), iar aici însurându-l poate să șadă, măcar că nici de o treabă nu esti,
că este un mișel și făr(ă) de nici meșterșug, dar nu am după cini să dau pi țigancă,
măcar că la măn(ă)st(i)ri să dau țâgani, dar eu nu am nici după cini să dau țâganca.
Mă rog părinte ci nu di sâliști și diosăbit că voi sluj(i) și eu măn(ă)st(i)rii,
dar și ostineala svinții tale voi încungiura.
Ap(rilie) 18.
Fiindu al svinții tale sufl(etesc) fiiu.
Dim(itrache) Bran pit(ar) <m.p.>.
284 DANUBIUS XL
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) al mieu suflet(e)sc părinte, svinții sale
părintilui Ghenadi Cucoran cu plecăciuni și cu H(risto)s văscris1 să să de la
Măn(ă)st(i)ri(a) Neamțu.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/35a. Original,

difolio.
_________________________
1
Hristos a înviat.
31. 1792 aprilie 18
H(istos) au (în)viit.
Cu multi plicăciuni sărut dreapta prisvinții tale.
Cu plicată scrisoari înștiințăz pi prisvinție ta pintru un țigan văduvoi ci au

vinit di multă vrimi la o rudă a lui la țâg(anul) di la Șerbiști. Că având eu o țigancă
văduvă, au vinit acel țigan cerând să-i dau țiganca să fie și el rob al meu, zâcând că
este striin. Apoi eu făcându-i ci(a) cu amărunt circetare, au spus dript că este a
Măn(ă)st(i)rii Săcului și numili lui este Dămiian sân lui Ștefan Șuruag(ă), pentru
care văzându-l că este a măn(ă)st(i)rii nu am lăsat să să cununi.
Dar văzându-l că este un țâgan di la carili n-ari măn(ă)st(i)ri(a) nici un folos
și oricând l-ar duci la măn(ă)st(i)ri tribue să fugă, după cum știu că și alți țâg(ani) or
fugiți de la măn(ă)st(i)ri, precum șiu acesta carili nici di o triabă nu este că n-ari nici
un meșterșug, dar fiind că năzuiști cerând să e pe ace țigancă a me, socotind că poate
să șadă, măcar că la măn(ă)st(i)ri dăruesc boerii moșii și țigani, dar eu fiind că nu am
nici după cine să dau pe țâgancă mă rog svinții tale să mi-l dăruiști, și eu cu ostinilili
mili la cie ci voi fi socotit de svinție ta vrednic voi sluji măn(ă)st(i)rii, iar dacă nu a
fi cu putință țigan(ul) încă nu est(e) la mine să s(e) trimit(ă) să-l ia di undi să află.
Și rămâi a prisvinții tale plecată slugă.
Dim(itrache) Bran pit(ar) <m.p.>.
1792 ap(rilie) 18.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinstită dreapta prisvinții sale chiriu chir Paisâe
arhimandrit Măn(ă)st(i)rii Niamțu cu mult(ă) plicăciune; Scrisori de la Dimitrache
Bran pit(a)r pentru un țigan.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/35b. Original,

difolio.
DANUBIUS XL 285
Cu cea întru H(risto)s frățască dragoste mă închin preasfinții tale
Cinstită frățască scrisoarea preasfințiit ale cu dragoste am luat, și pentru

Istina țiganca cu copiii ei ce-am primit eu ca să o râdice de acolo să o aducă aicea,
fiind driaptă a Episcopiei și preasfinție ta n-au vrut ca să o dai de acolo cu cuvânt că
esti dată în sama preasfinții tale de părinții nemțeni cu izvod, înpreună cu alți țigani
ai mănăstirii, am înțeles.
Cu toate acestea acum poftesc pe preasfinție ta să nu te amesteci a pune
mâna pentru numita țigancă de a nu o da, ci fără cuvânt de îndreptare să o ia de
acolo trimisul mieu și să o aducă aicea la Episcopie (ca pe o driaptă țigancă a
Episcopiei, fiind trebuitoare) cu copiii ei dinpreună, și când vei veni preasfinție ta
aicea, vom avea pre largu voroavă pentru pricina aceștii țigance.
=ašÌkv <1792> sept<emvrïe> aÆ <1> d<0>ni.
Iar eu sânt al prea sfinții tale întru H(risto)s frate.
Episcop Roma(an)schi.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) al mieu întru H(risto)s iubit frate,
preasfinții sale chiriu chir Amfilohii Episcop Hotin, cu cea întru H(risto)s frățască
dragoste.

difolio.
33. 1793 ianuarie 2
Cu fiască plecăciuni mă închin închinu sfinții tale.
De la acea sfânt(ă) mănăstiri mai în trecuțâi ani au fost fugit un țâganu

bătrânu cu doi ficiori, anume Gligori, însurat cu fimee lui Catrina, ce are un negel în
nas, și cu alt ficior Vasâle, ce s(ă) află aice însurat, și țiganu(l) cel bătrânu au murit,
iar ficioru(l) lui Gligori esti viu și are un ficior și o fată, și acești țigani s-au aflat de
sfânt(a) mănăstire că sânt la stolnicu(l) Costantin Costandache și s-au triimes în
zâlile răposatulu(i) Costantin Moruz vodă și s-au prinsu țâganii de oamenii
mănăstirii și prin iconomie acelui boeru înbătându pe oamen(nii) măn(ă)stirii i-au
scăpat și eu făcut mistuiț(i) pără acum. Și acum să află aice, și de vă sânt trebuitori
286 DANUBIUS XL
să triimeț(i) aice la mini la Tutova la Polițăni pe supt cumpăt și după cum s-or
povățui de mini i voi da pe toț(i) pe mână, fiindu că-i știu pe unde să află.
(17)93 ghenar 2.
Și sânt a sfinții tali fiu sufletesc,
Ioan Jora <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cătră sfinție sa părintele egumenu Sfintii

Mănăstiri Râșcăi de la Ioan Jora cu fiasco plecăciuni să s(e) dea; 1793 ghen(ar) 2;
Pentru țigani.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/21. Original,

difolio, sigiliu mic în ceară roșie.
Cu duh(o)vnicească drag(os)te și cu fericită săn(ă)tate mă închin sfinți(te)

părinte chir Varlaam eg(u)m(en) Sfint(ei) Măn(ă)stirii Râșcăi.
Cinst(ită) scrisoarea sfinți(ei voastre) cu sfinți(t) părintele Iosaf proin

eg(u)m(en) cu bucurie am luat și pentru cercetarea roabilor sfint(elo)r mănăstiri ce s-
au fost luat de la Sfânta Măn(ă)stirea Râșca la Sfânta Măn(ă)stirea Niamțul i Săcul,
cum și de la aceste sfinte măn(ă)stiri ce s-au fost dat la Sfânta Măn(ă)stirea Râșca,
făcându-se cercetare de frații dichei înpreună și cu părintele Iosaf proin egumen. Și
după cercetarea ce s-au făcut, s-au făcut izvoade de amândoaă părțile cu iscălituri,
fiind și toți țiganii bătrânii de pe la sfintele măn(ă)stiri fați. Și după mărturiile lor ce
au știut niamurile fieștecăruia pe unde sint date, și cercetându-se în frica lui
Dumnezeu, și după spunirea lor și după încredințarea și mărturisirea lor ce au făcut
înnaintea părinților, s-au făcut izvoade în scris de toati numele câte țigance au dat
Sfintele Măn(ă)stiri Niamțul i Secul la Râșca, cum și Sfânta Măn(ă)stire Râșca la
numitele sfintili măn(ă)stiri, și am înștiințat pe sfinți(e ta) de toată curgerea pricinii.
Pentru Andrei Carabulea am poroncit fratelui Chesarie dichiul să triimiți să-l
ia.
Cu aceasta și sint
A sfinți(ei tale) pentru săn(ă)tatea și mântuirea nevrednic rugători.
Paisie arhimandrit și stareț S(fintelor) M(ănăstiri) Neamțului și al Săcului.
1793
Ghen(arie) 24.
DANUBIUS XL 287
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) cuvioșii sale chir Varlaam, eg(u)m(en)
Măn(ă)stirii Râșca, cu d(u)hovnicească drag(o)ste și cu fericită sănătate, să să de;
1793 ghen(arie) 27; No 14.
Țigancele câte s-au dat cu înprumutare de la Sfânt(a) Măn(ăs)t(i)rea Săcul la

Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca pân(ă) la velet 1793 ghen(arie) 26.
1 fata a Pârlii ce o ține Mathei țig(a)n a Râșcăi.
1 fata Savvii, Tudora a Gogului, ce o ține Grigori Geană.
1 nepoată a Dădae, ci au ținut unchiul lui Vasâle Golomaz Cobzărița.
1 Anița, fata lui Ceopăcă, mama lui Simion Golomaz.
1 Catrina, fata lui Ioan Gogului.
1 Ioana Șchiopoai.
1 copil, anume Costandin a Ioanii.
1 copilă Sofronie tij a Ioanii.
1 Costandin domnesc, țig(a)n al Săcului cu blagoslovenie noastră după
învoiala ci s-au făcut au rămas la Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca în locul unui suflet
de țigancă.
Noaă suflete fac.
Paisie arhimandrit și stareț S(fintelor) M(ănă)st(iri) Neamțului și al Săcului
<m.p.>.
Țigancele câte s-au dat de la Sfânt(a) Măn(ă)st(i)r(e) Râșca la Sfânt(a)

Măn(ăs)t(i)r(e) Săcul până la velet 1793 ghen(arie) 26.
1 Tofana, fata lui Vasiloț.
1 Ioana, fata Savvii.
1 Măriuța, fata lui Ioan Cimpoeș.
1 Nastasâe, fata lui Ioan Cimpoeș.
1 Măriuța, ci au ținut Barna.
1 Lupa, fata lui Gavriloț.
1 Măriuța, sor(ă) lui Arsene.
1 Catrina, fata Florii.
1 Tofana, tij fata Florii.
1 Ioana Șăcănpoai.
1 Măriuța Șăconpoai.
1 Catrina, fata Copzăriții.
288 DANUBIUS XL
Patrusprăzăce suflete fămei date de la Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca la

Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Săcul, scăzându-s(e) noaă suflete ce sint date de la
Măn(ă)st(i)rea Săcul la Măn(ă)st(i)rea Râșca ci Costandin domnesc, rămâne datoare
Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Săcul la Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca cu cinci suflete fete.
După obiceiul sfint(e)lor măn(ă)stiri și după cercetarea ce s-au făcut până acum am
întărit cu iscălitura noastră, iar de acum înnainte ce să vor mai lua de la o măn(ă)stiri
la alta, cu scrisori să s(e) ia, și de acum înnainte de să vor mai naște pricini, di-s
vechituri să nu se mai ție în samă.
<m.p.>.
Aceste așăzământuri în Măn(ă)stiri Râșca și în Măn(ă)stiri Secului s-au făcut

când era egumen în Râșca sfinție sa părintele Varlaam Dinga și proeg(u)m(en)
Neamțului.
Varlam eg(umen) Râșcăi <m.p.>.
Din cinci suflete ce au fost rămas Măn(ă)stire Secul datoare Măn(ă)stirii

Râșcăi să mai de, au luat Mănăstire Râșca de la Secul pe Sofronie, fata Lupului
Căpcană, cu Ion Bostoiu, țiganul Râșcăi.
DANUBIUS XL 289
<Pe fila 2v.>: 1793 ghen(a)r(ie) 26.
Țigancele ce s-au găsit date cu înprumutare de la Sfânt(a) Măn(ă)stirea

Niamțului la Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca cum arată izvodul mai gios, până la velet
1793 ghen(arie) 26.
1 Măriuța, fata Porfirii sin Romascu, ce o ține Neculai.
1 Tudora, fata lui Ioan Buriiană.
1 Marie, tij fata lui Ioan Buriiană.
1 Cârstâna, sor(ă) lui Ioan Burete.
1 Dochița, sor lui Vasâle Tătarul.
1 Marie, fata lui Ioan Cerbul.
1 Dochița, sor(ă) lui Trofin, ce au ținut Băzgan.
1 Marie lui Iocheană, ce au ținut Vasâle.
1 Iftinca, fata lui Gavriil Țacul, ce au ținut fecior lui Andonie Ignat.
Țigancele ce s-au găsit date de la Sfânt(a) Măn(ă)stirea Niamțului la

Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca, după izvodul vechi ce s-au găsit la Niamț.
1 Alecsandra, fata Bodinii, sor(ă) lui Bosioc, ce au ținut Vasâle Bucătar,
țigan a Râșcăi.
1 sor(ă) a lui Arsine, ci au ținut tatăl lui Stefan vezeteului, moș lui Vasiloț și
Savvii.
1 țigancă, sor(ă) lui Zorofil, driapt(ă) țigancă a Măn(ă)stirii Niamțului la
Râșca.
1 țigancă, fată lui Miron Lăutar, au ținut un țigan Vasiloț Pișorcă.
1 Catrina, fata Ioanii, nepoată de fată lui Gligoraș Murar, au ținut Simion,
fecior Cibotăriții.
Patrusprăzăce suflete fac, și rămâne datoare Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca la
Sfânt(a) Măn(ă)stirea Niamțului trei suflete fete, iar Toader Purcar au rămas a
Sfintei Măn(ă)stiri Râșcăi, fiind că mumă-sa s-au dovedit că s-au măritat fată, iar n-
au fost cununată, și spre încredințare am iscălit. Iar de acum înnainte ce să vor mai
lua de la o măn(ă)stire la alta, cu scrisori să se ia și de acum înnainte de să vor mai
naște pricini din vechituri să nu să mai ție în samă.
290 DANUBIUS XL

<m.p.>.
Țigancele ce s-au dat de la Sfânt(a) Măn(ă)st(i)rea Râșca cu înprumutare la

Sfânt(a) Măn(ă)stirea Niamțul, cum arată izvodu(l).
1 Tofana, fata Savvii, după Macovei.

1 Marie, fata Apostului, după Ocheană.
1 Ana, muma lui Vasâle Durubară.
1 Tudora, după Costandin Pulbere.
1 Paraschiva, fata lui Ioan Bogdan, după Ioan Pacul.
1 Ileana, fata lui Scărlonschi, după Ursul Biholar.
1 Marie, fata Brandaburului.
1 Sanda, tij a Brandaburului.
1 Dahina, fata lui Ioan Postoai, după Ioan sin Corcodel.
1 Paraschiva, fata Mutului, după Chiril sin Macovei.
1 Catrina, fata lui Ioan Gogului, după Vasâle Purcar.
Unsprezăce suflete fată date, și de acum înnainte de să vor mai naște pricini
din vechituri, să nu se mai ție în samă.

<m.p.>.
Aceste așă(ză)mânturi în Mănăstire(a) Râșca și în Măn(ă)stire(a) Neamțului

și în Măn(ă)stire(a) Secul s-au făcut când era egumen în Râșca sfinție sa părintele
Varlaam Dinga și proeg(ume)n Neamțului.
Varlam eg(umen) Râșcăi <m.p.>.
<Pe fila 2v.>: 1793 ghen(a)r(ie) 26.
În numele Tatălui și al Fiiului și al Sf(â)ntului D(u)h, Amin. Ioasaf

i(e)r(o)monah și igum(en) Sf(i)ntei Mănăstiri Agapiei, înpreună cu tot Soborul de
aicea, facem știre cu această smerită scrisoare a noastră, precum să se știe că bine
vestind prea milostivul D(u)mnezeu sfinții sale al nostru mai mare povățuitor și
d(u)hovnicescului părinte sfinții sale chir Paisie arhimandrit și stareț Sf(i)ntelor
Mănăstiri Neamțului și Secului, cum și sf(i)nții sale părintelui chir Varlaam
DANUBIUS XL 291
proegum(en) Sf(i)ntei Mănăstiri Neamțului și egum(en) Sf(i)n(tei) Măn(ăs)tiri

Râșcăi, ca să se strângă părinții la aceste sf(i)nte patru măn(ăs)tiri ca să se facă
sfătuire de obște pentru robii țigani și țigance ce s-au dat de la o mănăstire la alta.
Deci noi îndată ce ne-am înștiințat de această d(u)hovnicească și părințească
sfătuire am priimit cu mare bucurie și îndată ne-am sculat și am mers îndată la
Sf(â)nta Mănăstire a Neamțului la sfințiia sa chir Paisie starețul, unde era tot soborul
adunaț(i), ca să să facă cercetare câte féte sau văduve țigance s-au dat de la o
măn(ăs)tire la alta, fiind că acéste sf(i)nte măn(ăs)tiri pe supt munte ce petrec într-
însele părinți moldoveni nu să înpart țiganii sau țigancele niciodată după
testamenturile céli véchi.
Deci fiind noi rânduiți de sf(i)nțiia sa chir Paisie starețul în casa de obște ce
să numéște arhondaric, ca să cercetăm câte féte de țigan s-au dat de la o măn(ăs)tire
la alta și câte féte s-au luat ca să se potolească toate pricinile dintre părinții călugări
și dintre robii țigani.
Deci fiind că având să căutăm pricinile între Sf(â)nta Măn(ăs)tiri Agapie și
între Sf(â)nta Mănăstire Secul, și neputând aicea să ne așezem, am mers la Sf(â)nta
Mănăstire Agapiia, fiind din partea Sf(i)ntei Măn(ăs)tiri Agapiia sf(i)nțiia sa chir
Ioasaf igum(en) sin preotul Savin din Grumăzești și sf(i)nțiia sa Athanasie proen
igum(en), și Macarie proen igum(en), și Sofronie proen igum(en), și din partea
țiganilor a Agapiei Nicolai Movila, Sandul Gârbea, Grigoraș Macovei, Ioniță
Chitoșcă guide, Ursul Scăiosul, Trohin Olariul.
Și rânduind sf(i)nțiia sa părintele starețul din partea Sf(i)ntei Mănăstiri
Secului pre sfințiia sa chir părintele Varlaam ier(o)monah proegum(en), om bătrân,
și sf(i)nțiia sa Ipolit, dichiul Secului, și sf(i)nțiia sa ier(o)monah Poliect d(u)hovnic,
și Meletie ier(o)monah, și Nichifor monah, și Chiril monah, și din partea robilor
Secului, Toader Cozma din Adamești, Ion Chimul din Avanești, Cozma Ciopâca și
cu alți țigani ai Secului.
Și fiind toți adunați cu rugăciunile d(u)hovnicescului nostru părinte starețul
și cu ajutorului prea milostivului D(u)mnezeu am început a face cercetare între
Sf(â)nta Măn(ăs)tire Agapiia și între Sf(â)nta Măn(ăs)tire Secul, de câți ani nu s-au
mai făcut cercetare pentru robii țigani și țigance, și s-au găsit că nu s-au mai făcut
cercetare de optzeci de ani din velet =zsÌxa <7221 / 1712 septembrie 1-1713 august
31>, și acum la veleat =zÌ™a <7301/ 1793> fevr<uarïe> am început și noi întâi a
face cercetare între Sf(â)nta Măn(ă)st(i)re a Agapiia și între Sf(â)nta Măn(ă)st(i)re
Secul, pentru câte țigance s-au dat de la o mănăstire la alta, cum să va arăta în gios.
Iar pentru Grigorie, feciorul lui Bahrin, și Saftei Bărnoae, fiind că au murit
tată-seu Pavel Bahrin s-au măritat Safta după un țigan a Mănăstirii Agapii, anume
(…)1 Grasner, și murind și Grasner au mers la Rădăuți și au murit acolo această
292 DANUBIUS XL
Saftă, și au rămas acest Grigore cu o sor(ă) a lui (…)1, și fiind că acest Grigorie nu
să află acum de față iar negăsindu-să să aibă mănăstirile a să învoi pentru dânsul,
Secul cu Agapiia.
Țigance ce sânt date de la Sf(â)nta Mănăstire a Secului la Sf(ânta) Mănăstire

a Agapiei, precum arată în jos.
Struța țigancă a Secului au ținut-o Dămiian țigan a Agapiei din cei vechi
2 țigance, féte a Agafii, nepoate a Radului, le-au ținut iar țiganiia Agapiei
Ioana țiganca, fata lui Mathei, au ținut-o Grigorie Olar, țigan a Agapiei
Măriia Creața țiganca, fata lui Miron di la Cetatea Neamțul, au ținut țigan a
Agapiei
Lupa țiganca, fata Ursului Junghie Lapte, au ținut-o Vasile Scăosul țig(an) a
Agapiei
Antimiia, fata lui Andronic, sor(a) lui Simeon Jitariul, au ținut-o Simeon
Avan
Agafița țiganca Boldomoae au ținut-o Gâdea țigan a Agapiei
Ioana, fata lui Ile Cruțului, o ține Grigoraș Gârbea
Safta tij fata lui Ile Cruțului, o ține Toader Grasner
Irina, fata lui Răzmirițe, o ține Antohe Grasne
Măriuța, fata lui Gavriil herariul, o ține Lupul Galea
DANUBIUS XL 293
Ioana tij fata (lui) Gavril herariul, o ține Cozma Gorovei

Gafița tij fata lui Gavril herariul, o ține Costantin Moaleș
Irina, fata lui Simeon, o ține Tănase Olariul
Mariia, fata lui (…)1 o ține Chiril Olar
Catrina, fata lui Grigoraș Văsii, o ține Ion Grasneriul, ce-i zic Floreșanul
Ioana, fata lui Toader Ciopâca, o ține Ion Anechitei
Matrona, fata lui Iftimie Gogul cobzariul, o ține Toader sin Ion Cocul
Paraschiva, fata Savei Văsii, o ține Luca sin Iordache
Mariia, fata lui Chiriiac Iosip, o ține Domete sin Onică Gâdea
Tudosiia, fata lui Ionițe Asavii, o ține Toader sin Tănasie Tăpălaga
Mariia, fata lui Vasilie Bradul, o ține Ilie sin Ursul Gorovei
Lupa, fata lui Vasile sin Toma Bălan, o ține Romașcu Floreșteanul
Ana, fata lui Răzmirițe, o ține Gavril sin Nichita Olar
Anuța, fata lui Vasile Cinpoiașul ot Mănăstirea Dragomirna, o ține Toader
Cocul
Ioana, fata lui Vasile Ciopâca, o ține Ion sin Ursul Gorovei
Anisiia, fata Tomii Moaleș, au ținut-o Ion sin Sandul Moaleș
Antimiia, fata lui Andronic, au ținut-o Simeon Avan
Iftimiia, fata lui Simeon Negrei, o ține Mathei sin Niculai Barbă
Sofroniia, fata lui Toader Vârtan, o ține Ion sin Lupul Mihăilă
Ioana, fata lui Andronic, o ține Toader Grasne(r)
Safta, fata Barnii, o ținut-o Vasile Grasner
Frăsina, fata lui Vasile Boghean, o ține Nechita Grasner
Și din toate numele câte s-au luat, adică féte țigance de la Sf(ân)t(a)
Mănăstire Secul, s-au găsit 34 și au rămas Sf(â)nta Mănăstire Secul datoare cu un
suflet.
De aicea în jos arată câte țigance s-au luat de la Mănăstirea Secul la la

Sf(â)nta Mănăstiré Agapiia, să se știe.
Ioana, fata lui Gorovei, au ținut-o Dudan țigan a Secului

Mariia, fata lui Tudose, o ține Filip Totoiu
Irina, fata lui Toader Ciomârtan, o ține Toma Bălan
Tofana, fata lui Toader Grasneriul, o ține Procopie Bahner ciobotar
Ilinca, fata lui Vasile Grasneriul, o ține Toader Tăutul
Crâstâna, fata lui Vasile Mutul, o ține un ficior a Ursului Gologan
Prohira, fata lui Ion Soltan, ce-i zic Cozmița, o ține Ignat Ciopâca
Anița, fata Lupului Movilă, o ține Ion Jitariul
294 DANUBIUS XL
Tudosca, fata Nichitii, o ține Simeon Cruțul

Mariia, fata Lupului Ciomârtan, o ține Pétrea Burdujel
Palaghiia, fata lui Pavel Tălpălagă, o ține un fecior a lui Mihăilă Olar
Mariia tij fata lui Pavel, o ține Miron Totoiu
Măriuța, fata lui Grigoraș Avan, o ține Vasile Moaleș
Dochița, fata lui Toader Coverga, o ține Grigoraș Sămăchișă
Gafița tij fata lui Pavel Tăpălagă, o ține Iftimie sin Toader
Ghinița, care au ținut-o Murguleț Balea, au luat-o Ion Sirbul
Palaghiia, fata lui Maftei Strătulat cioconariu, o ține Vasile Turcul
Porhira, fata Lucăi Avan, o ține Ursache sin Iftimie cobzariul
Paraschiva, fata lui Onică Gâdea, o ține Vasile Axente sin Vasile Ciopaca
Safta, fata lui Ion Cocului, o ține Ignat Ciopâca
Mariia, fata lui Ion a Nechitei, o ține Vasile sin Ion Munteanul
Nastasiia, fata lui Ștefan Gânga, o ține Anton Ciopâca
Ileana, fata lui Ion Șulea, o ține Niță Boghean
Nastasiia, fata lui Iladie Grăsneriu, o ține Eftimie sin Savin
Tinica, fata lui Gheorghie Zmăul, o ține Mihai Curusul
Iftimiia, fata lui Vasile Cocul, o ține Ursul Gogul
Paraschiva, fata lui Tănase Tăpălagă, o ține Nicolai Sirbul
Mariia, fata lui Trohin Olariul, o ține Lupul Domnescul
Măriuța, fata lui Efrem Balea, o ținé Toader, ficiorul lui Ion Jitar
Ioana, fata lui Ignat Olariul, o ține Simeon, nepot lui Iftime Gogul
Dochița, fata lui Floreștean, o ține Toader Caștar
(…)1, fata lui (…)1, o ține Vasilache sin Dumitru Moaleș
Paraschiva, fata lui Ioniță, o ține Irimie Totoiu, ce-i zic Cotel
Mariia, fata lui Vasile Cenușă, o ține (…)1 Gogul, ce-i zic Cenușă
Efimiia, fata lui Gavril Cobzariul, o ține Iordache sin Botilă
Iar din toate țigancele câte s-au luat de la Sf(â)nta Mănăstire Agapiia s-au
aflat 35 și au rămas Sf(â)nta Mănăstire Secul cu un suflet datoare.
Acéste de mai sus arătate nume de țigance ce s-au luat de la Sf(â)nta

Mănăstire Secul de toate țigancele câte s-au luat după țiganii Agapiei s-au aflat 34 și
de la Sf(â)nta Măn(ă)st(i)re Agapiia după țiganii Sf(i)ntei Mănăstiri Secului 35 de
țigance, și au rămas Sf(â)nta Mănăstire Secul dreaptă datoare cu o fată de țigan, și
așa bine au voit prea milostivul D(u)mnezău și Preacurata Maica Sfinții Sale Prrea
Fecioara Mariia de ne-am așezat cu sf(i)nțiia sa chir Paisie arhimandritul și starețul,
și cu tot soborul Sf(i)ntei Mănăstiri Secului, ca de astăzi înnainte să fie adâncă pace
într-aceste sf(i)nte doaoă mănăstiri Agapiia și Secul, căci toate pricinile câte au fost
DANUBIUS XL 295
între aceste doao sf(i)nte mănăstiri pentru féte și copii, și alte prepusuri și vorbe
deșarte câte au fost de optzeci de ani, astez(i) înnaintea a tot soborului au luat sfârșit.
Și pentru mai adevărata credință am dat această condică la mâna sf(i)nții
sale părintelui chir Paisie arhimandritul și starețul și a tot soborului Sf(intei)
Mănăstiri Secului cu pecétea mănăstirii, și asémenea condică am luat și noi de la
sf(i)nțiia sa cu pecétea mănăstirii.
=ašÌkg <1793> fev<ruarïe> eÆy <15>.
Ioasaf igumen Agapii.
Macarii proeg(umen) Agapii i ves săbor.
<Pe verso-ul ultimei file>: Înpărțala de țigani ci s-au luat di la Măn(ăs)tire

Agapiia și di câț(i) s-au dat de la Săcul acolo.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/37. Original, sigiliul

Mănăstirii Agapia aplicat în două locuri.
_________________________
1
Spațiu gol.
38. 1793 martie 5
Izvod de țiganii de la Măn(ă)stire(a) Râșca ce să află la Adămești să să știe.

=ašÌkg <1793> mart<ïe> eÆ <5>.
Marie Trifăneasă au făcut feciori cu țiganul lui Adam.

Miroiu.
Savin.
Tudosie.
296 DANUBIUS XL
Toma.
Ursa, sor(ă) lui Vasilașcu au făcut ficiori cu țiganul lui Adam.
Vasile.
Toader.
Stefan.
Marie.
Nastasie.
Marie, au ținut-o țiganul Bărboșanului tot din neamul Adămeștilor și au
făcut 7 feciori.
Ce au dat țigance Adam la Măn(ă)stire(s) Râșca.
Tudura, țiganca lui Adam au făcut 3 copii cu țigan a măn(ă)stirii și murind

țiganu măn(ă)stirii s-au dus Tudura țiganca cu trei copii iar la Adam înnapoi.
Țigani ce să află la Lână.
Gahița, au ținut-o țiganul lui Lână, Maxim, au făcut feciori.

Dănilă.
Irimie.
Toader.
Marie.
Vasile.
Marie.
Vasilca, țiganca Râșcăi, au ținut-o un țigan a lui Lână și au făcut feciori pe.
Gheorghie Chimingeriul.
<Pe verso>: 1793 mart(i) 5; Încercări de condei.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/19. Original
39. 1793 mai 21
Cu fiasca plecăciune sărut mâna sfinții tale.
Pentru Petre, țiganu meu, am înțeles că-l ții în zgardă și foarte bine i-ai
făcut. Iar pentru țigancă vei ști că o am dat de la dumne(a)ei cucoana Catrina Bălșoai
ot Joldești, când i-am scos moșie din mâna lui Șerțu căp(i)t(a)n, și sfinție ta ci-i ave,
îț(i) vei căuta cu dum(nea)lor.
DANUBIUS XL 297
Deci poftesc să să dea țiganul cu țiganca pe mâna acestor doi panțiri ca să-i
aducă aice.
Și sânt al sfinții tali fiu sufletesc i gata slug(ă).
Șerban sulger <m.p.>.
1793 mai 21.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) și mie duhovnicesc părinte precuvioșii

sale chir Varlaam, egum(en) Măn(ă)stirii Râșca, cu fiasco plecăciune; 1793 mai 21.
40. 1793 iulie 8
Cinstit sfinție ta părinte arhimandrit și igumen de la Sf(â)nta Mănăstire

Râșca cu frațasca dragoste ma închin sfințiie tale.
Cinstit(a) scrisoare a sfinției tale cu dragoste am primit-o și cele ce scrie am

îneles. N-am lipsit a te înștiența ca în trecute zile am fost la Eșî și am mers la
preosfințiia sa mitropolitu de pi căzuta datoriia care am avut. Și mie-o arătat
preosfinție sa jaloba a sfinție tale pentr(u) țiganga Stanaa Sfintei Manastire
Berzunțulu, zicându-mi că ai jaluită precum că popresc pe țiganga și nu dau dupi
bărbatu-seu. N-am poprit de bărbatu-seu, am poprit ca o ro(a)ba a sfintii manastire
ca se eu alta și se dau asta. Și așa am aratat a preosfinție sale stapânulu, și ț-au scris
o scriso(a)re, și iata ca ț-am trimes ca se-mi dai alta țiganga în locu țiganci(i) a mea.
Acu c-am scris ca se dau numita țiganga de pi barbatu-seu, iata ca am dată,
trimisindu-se la sfințiea ta cu acest Toma țiganu a manastire(i), ca se-m(i) dai alta
țiganga de sama ei, de pi poronca stapânulu(i) și a ponturilor gospod (…). Daca
primi sfinție ta, se-m(i) dai pi țiganu ți-țî dau alt țigan în loc(ul) acestuia, daca nu se
da țiganga la mâna tremesulu(i) țiganu ca se-m(i) aduca , și facem și scrisorile a
schimbu. Ma rog parinte, te poftesc ca se-m(i) tremeț(i) pi țiganga care ai se-m(i) dai
se nu avem pi urma judecata și me-i plăti și cheltuiala.
Eu, de pi porunca stapânulu(i) am urmat și am dat țiganga la mâna barbatu-
seu, tremițindu-se la sfinție ta stăpânulu și se-m(i) tremițî țiganga și să fim în pace,
și se ma rog se răspunsî.
A sfinție tale întru H(ri)st(o)s frate.
Samuil igumen Berzunți1 <m.p.>.
(17)93 iulii 8.
<Pe verso-ul filei a doua>: 1797 iuli(e) 8.

298 DANUBIUS XL

_________________________
1
Semnătură în limba greacă; Traducerea conform inventarului.
41. 1793 iulie 26
Cu scrisoare mea adiverezu la cinstită mâna svinții sale părintelui

arhimandritul și stareț(ul) Svintilor Măn(ă)stiri Neamțul i Săcul chir Paisie, că fiind
eu rânduit cu luminată poronca mării sale vod(ă) pentru strânsul țiganilor streini ce
să află pin țigăniile măn(ăs)tirești i boerești, din care cercetare făcând și în țâgănime
Măn(ăs)tirii Neamțului i al Măn(ăs)tirii Săcului, fiind buna voință și poronca svinții
sale părintelui arhimandritului și stareț(u)lu(i) Svintilor Măn(ăs)tiri Neamțul i Săcul
chir Paisie cătră părinții dichii, ca să-m(i) arăte tot adivărul ce țigani să află streini
după cum me-au și arătat pe un Sârghe țigan Măn(ăs)tirii Dragomirnii din Cordun cu
fimee lui, țigancă al Măn(ăs)tirii Săcului și trei copii ficiori, și pe Toader țigan din
Țara Ungurească și fimee lui, țâgancă roabă al Măn(ăs)tirii Neamțului, anume
Mariia cu trei fete a lor, și pe un Marco țigan strein ce ține țiganca Măn(ăs)tirii
Neamțului, anume Sofronie, cu o copilă, și pe un Ion Calbău moșneag cu cu fimee
lui, i pe Alicru sin Ion Calbău moșneag i cu fimee lui și cu un copil, nepot a lor,
țigani robi ai Măn(ăs)tirii Solcăi din Cordunu; care țigani pe toți acești numiți mai
sus i-am priimit din acesti 2 svinti măn(ăs)tiri și pentru ca să s(e) știe ce țigance
sântu drepte roabe cu rodul lor ce li să va căde acestor măn(ăs)tiri Neamț i Săcul am
dat acest sinetu iscălit.
=ašÌkg <1793> 6l<ïe> cÆq <26>.
Ioniță Mârzac is(pravnic) de copii <m.p.>.
DANUBIUS XL 299

difolio.
42. 1793 septembrie
Izvod de țigani ce s-au luat di la Mănăstire Neamțul di Ioniț(ă) Mârzac biv

ispravnic di copii, fiind rânduit cu carte g(o)spod să strângă țâgani(i) cii ci să vor
afla străini.
1793 săpt(embrie).
Serghie țigan al Măn(ăs)tirii Dragomirna cu țiganca lui, anume:

- Mariia, fata lui Stefan Șoroagă, țigancă a Măn(ăs)tirii Săcului, cu 3 copii.
- Dimitrie.
- Ioan.
- Vasilie.
+ Vasilie herariul ci să trage din neam(ul) Crețeștilor, ce să poreclești a lui
Țurlui cari sint țigani vechi ai Măn(ăs)tirii Săcului.
- Păscălina feméia lui și cu copii lor, cari iasti iarăș țig(an) a Măn(ăs)tirii
Săcului tij.
Țiganii ci s-au luat de la Măn(ăs)tire(a) Neamțul.

Toader ungureanul, strein.
- Mariia, făméia lui, fata lui Ion Floreștean țig(an) a Măn(ăs)tirii Neamțul cu
3 copii.
- Palaghiia.
- Mariia.
- Măriuța.
- Ion Gângulețu, ci s-au poreclit și Culbău cu făméia lui și cu un nepot al lui
din neam(ul) țiganilor Măn(ă)tirii Neamțului.
- Alecsandru sin Ion Gânguleț și cu făméia lui tij.
300 DANUBIUS XL
Neagul Muntean al Sfântului Ghiorghie di la București, cumnat Lupului

Calo, țigan al Măn(ăs)tirii Neamțului, ci ține pe:
- Mariia, fata lui Ion Crățesc, țigancă a Măn(ăs)tirii Săcului, cu un copil.
Andrii, fratele lui ci ține pe:
- Ilinca, fata lui Procopi Bulearcă, țigancă a Măn(ăs)tirii Neamțului, fără di
fratile lor Ion, ci ține țigancă a Măn(ăs)tirii Dragomirnii.
Țigani ci au rămas la Măn(ăs)tire Săcul din țigani streini.
Ioniți Croitor țigan al Măn(ăs)tirii Dragomirnii.

- Iftimiia, făméia lui, fata lui Vasili Mihălachi, țigancă a Măn(ăs)tirii Săcului
și cu o copilă a lor, anume
- Acsiniia.
- Ion, Băiatul țigan tij al Măn(ăs)tirii Săcul Dragomirinii.
- Ion Băiatul sin Sandul Croitor, țigan al Măn(ăs)tirii Dragomirnii, ci-i făcut
cu Zamfira țiganca pi cari acum o ține un țigan al Măn(ăs)tirii Săcului, anume Lupul
Moaleș.
Țigani ci au rămas la Măn(ăs)tire Neamțul.
Ilie Răpede văduvoiu sin Vasili Herar al Măn(ăs)tirii Homorului ot Cordun

cu maică-sa, anume
- Irina.
Cu o copilă a lui, anume Irina.
Mariia sor(ă) lui Ilie Răpedi, măritată după țig(anul) Măn(ăs)tirii Neamțul,
anume Stefan sin lui Lupașcu Burat.
43. 1793 octombrie 28
Cu multă smereniia și cu plecăciune închinându-mă sărut dreapta sf(â)nt

prea cinstit al mieu duhovnic părinte arhimndrit și egumen Sf(i)n(telor) Mănăstiri
Neamțul și Săcul chirio chirio Paisăi, al mieu al tot binevoitoriu și duhovnic.
Cinstită scrisoarea sfinții tale cu bucurie am priimit și pentru întreagă viață

al sf(â)nt. înțălegând că să află deplin, foarte m-am bucurat dând laudă și mulțămită
lui D(u)mnezău dintru al căruia dar și milă și eu mă aflu sănătos, și cu sf(i)ntele
DANUBIUS XL 301
rugile sfinții (tale) mă aflu sănătos la această Sf(â)ntă Mă(ăsti)rea Dobrovoțul. Și

fiindu acei țigani fugiți, trimițându după dânșii, n-am știut că să află acolo, de cari
mă rog să aibu ertare că n-am știut ca și a scrie a-ș(i) fi scris, și deosăbit datoria mea
a-ș(i) fi făcut, numai n-am știut. Iar viindu trimișii și aducându-mi cartea de la
sfinții, foarte m-am bucurat.
Al doile, pentru cari țig(ani), ficiorul lui Ion Bucătariul, țig(an) a Mănăstirii
Dobrovățului, și a Mariei țigancii, pe cari o tragi Mănăstiri Săcul pentru cari
înștiințăz pe sfințiia ta că și altădată s-au mai cerut, numai s-au aflat și acolo la
Neamțu și la Săcul țigani, țigance, de înpărțală, și numai cât nu s-au făcut înpărțală,
dară țiganii sânt de fațe.
Și tâmplându-să să ne întâmpinăm cu dicheul sf(i)ntelor mănăstiri, iarăș
vom vorbi pentru Pricopi țig(an), și pentru Irina țig(anca), de aceasta înștiințăz. Iară
pentru că i-au apucat zapcii domnești să li răzpunz(i) sfințiti, căci eu fiindu aproape
de Eșii, voiu arăta și scrisorile pentru aceste neamuri de țig(ani), atât hrisoave
g(o)sp(o)d, cât și deosăbit înpărțâri, să ferească D(u)mnezău numai cu sila, doar de a
fi o urgie, dar eu îi știu că sânt drepți țig(ani) a mănăstirii neam de neamul lor. Și așa
dau răspuns atât, cât pentru Chirila, cum pentru Măriuța țiganca.
Aceasta înștiințăz și sfinți(i) sale părintelui Sofronii, și sfinții sal(e)
părintelui Ioachim, și sfinți(i) sale părintelui Theodosie și al toți cinstiți părinți
duhovnici cu cea întru D(o)mnul frățască dragoste mă închinși tuturor mari și mici.
Și cătră aceste rămâiu totdeauna mai mic și pre plecat și ttodeauna slugă.
Ignatii arhimandrit, igumen Dobrovețchi i Lipovețchii <m.p.>.
1793 oc(tomvrie) 28.
Отецъ Серапон в чорний вир пребивает и висему высокопреподобию поклон

отдавал „аз же окаяний мне зяло зяло он погряшил и простите меня господня Отче за
погряшность мою и покорно прошу мене грешнаго неостатне во светых ваших
молитвах”1;
Traducere: Tatăl Serapon ţine postul negru şi la toate cele sfinte se închina „eu
păcătosul mie multe multe păcate mi-am făcut şi rog să mă ierţi Doamne Părinte/Tată pentru
păcatele mele şi rog pentru mine păcătosul necontenit să vă rugaţi în rugăciunile voastre” 1.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinstitului și de D(u)mnezău alesului întru

prizviteri, sfinți(i) sale părintelui arhimandritului egumen și stareț Sf(i)ntelor
Măn(ăs)tiri Neamțul și Săcul chirio chirio Paisăi, al mieu întru D(o)mnul
duhovnicesc părinte și de a tot binile voitoriu, cu multă smereni; Eg(u)m(en) ot
302 DANUBIUS XL
Mă(năs)tirea Dobrovățul, țân(u)t(ul) Vasluiul; De la Sf(â)nta Măn(ăs)tire

Dobrovățul pentru țigani.

difolio.
_________________________
1
Transcrierea și traducerea aparțin istoricului Valentin Constantinov
(Chișinău).
44. 1793 decembrie 22
Înpărțală ce am avut eu cu Sfânta Mănăstire Săcului pentru o țâgancă,

anume Lupa, fata Lupului și Anastasâei, nepo(a)tă lui To(a)der Turculeț, ce-am
avut-o și eu de zestre de la răposatu socru-meu Ioniță Crucerescu de la țânutul
Tecuciului, pe cari pe această Lupa țâgancă au țânut-o un Nechita sân Savinu
Crețăscu, drept țigan a Mănăstirii Săcului, ce să tragi den niamu Negrieștilor, cu care
au făcut înpreună patru copii, anume:
Nastasâe.
Irina.
Anița.
Vasâle.
Dintru cari copii vinu doi drepți în parte țâgancei, adecă:
Anița.
Vasâle.
Doi drepți în parte Mănăsterii, adică:
Nastasâe.
Irina.
Și am mai den parte Nechitei pentru slujba Lupei țigance pe:
Irena fie-sa.
Pe cari acești copei ce s-au venet în parte Lupei țâgance ce avem eu arat(a)ți,
neputându-să a despărți de la părințâi lor nefiindu de vârstă, m-am învoit eu cu
mănăstire și mi-au dat alțî țigan(i) den drepțî țigani a mănăsterii, anume pe:
Iliana văduvă, fata lui Isac Crețăscu, vară premari Nechitei Crețăscului, ce
să tragi de niamul Negrieștilor înpreună cu doi copei a ei, anume:
Ionu.
Gheorghii.
Și au rămas la stăpânire mănăsterii Lupa țâganca și cu bărbatu ei Nechita și
cu tuspatru copeei lor, ce au fostu făcuțî până acum și cu cei ce vor mai face de aice
DANUBIUS XL 303
înnaint, a nu să mai înpărțî niciodată. Așijdere au rămas și la stăpânirie me Iliana

văduva și cu amândoi copeei ce s-au arătat mai sus a nu să înpărțî iarăș neceodată.
Dece de s-ar întâmpla vreodată să iasă vreo pricină pentru Lupa țâcanca1 și
pentru parte ei de copii, eu să aibu a răspunde și a trage și to(a)t(ă) cheltuiala ce s-ar
face, iar mănăste(rea) să nu să supere. Asămene de să întâmpla a eși vreo pricină
pentru Iliana văduva cum și pentru copeei Ion, Gheorghi, mănăstere să aibă a
răspundeși a tragi și toată cheltuiala ce s-ar face, iar eu să nu mă supăr întru nemecă.
Și pentru mai adevărată încredințare am dat această scriso(a)ri la mănăsteri
dându și mănăstere asămene scriso(a)ri la mâna me, și am iscălet.
=ašÌkg <1793> dece<m>v<rïe> cÆv <22>.
Ion(i)ț(ă) Cărăcaș post(elnic) <m.p.>.
Gineri răposatului Ioniță Crucerescu.
<Pe verso-ul filei a doua>: Înpărțala Lupii țigancii, fata Lupului și

Anastasiei, nepoata lui Toader Turculeț, țigani dumi(sale) răpăusatului Ioniț(ă)
Crucerescu di la țânut(ul) Tecuciului, pi cari o au luat-o Nichita sin Savin Crețăscu,
ci să trage din neam Negrieștilor, cu dum(nealui) post. Ioniț(ă) Cărăcaș, ginirile
răpăusatului Ioniț(ă) Crucerescu, fiindu-i dată di zistre. / 1793 dec(e)mv(rie) 22.

difolio.
_________________________
1
Conform textului.
45. 1794 ianuarie 4
Pre înălțate doamne
Jăluesc mării tale că țiganii Sfintei Mă(nă)stiri Râșca înnainti vremi au luat
cu cununie țigance de a Adămeștilor și de atunce și pără acum înpărțală nu s-au
304 DANUBIUS XL
făcut, și măn(ăs)tire(a) să află păgubașă atât de țigance, cum și de slujba lor, cum și
țigani de Adămeștilor iarăș au luat țigance de a măn(ă)stirei și iasti maré bucluc.
Pentru care mă rog mării tale să să scrié luminată carte g(os)pod cătră
dum(nealo)r is(pravnicii) de țân(utul) Sucevii ca să chemi de față pe dumn(ea)ei
clucer(easa) Ileana Adămoae, fiind că dum(nea)ei esti răspunzătoare pentru pricina
aciasta și să ste, și după dreptate și rânduiala pământului să ne facă înpărțală ca să
râmâie măn(ăs)tire(a) în odihnă, cum și dumn(ea)ei clucerias(a).
Rugătoriul mării tale.
Varlaam egumin Sfint(ei) Măn(ăst)irii Râșcăi ot Suceavă.
Mergi la dum(nealui) vel log(o)f(e)t.

(17)94 ghen(arie) 4.
Donici med(elnicer) <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: 1794 ghen(a)r 4.
46. 1794 ianuarie 9
Noi Mihail Constandin Suțu v(oe)voda, cu mila lui Dumnezeu, domn Țării
Moldaviei. Cinst(iți) credincioși boerii domnii mele, dum(neata) Iancul Racoviți biv
vel spat(ar) i dum(neata) Vasile Neculce biv vel ban, isprav(ni)ci de țin(u)t(ul)
Sucevii, sănătate. Să triimite dum(nea)v(oastră) jaloba ce au dat domnii mele
Varlaam egumem Măn(ă)stirei Râșca de la acel țin(ut) din care pre largu veți
înțălegi.
Deci arătând egum(e)n(ul) cum că înnainte vremi țiganii măn(ă)stirii ar fi
luat țigance de a Adămeștilor, cum și țigani de a Adămeștilor ar fi luat țigance
mănăstirești, și au făcut ceriré cătră domnie me ca să să facă înpărțală întré
măn(ă)stire și între clucer(easa) Eleana Adămoae, fiind însuși răzpunzătoare pentru
pricina aciasta.
DANUBIUS XL 305
Drept aceia scriem domniia me dum(nea)v(oastră) chemând de fați și pe

clucereasa Adămoae, să cercetați cu amărunt din ce vremi sint amestecați țiganii
măn(ă)stirei cu țiganii Adămeștilor, și pentru ce pricing ăpără acum nu s-au făcut
înpărțală, și precum veți dovedi întru adevăr de pricina aciasta pre largu să înștiințați
pe domniia me puind și zi de soroc atât egumen(u)lui, cât și cluceresii sau
vechilu(lui) său ca să vie la Divan cu dovezi ce vor fi având, de unde să dea hotărâre
cum va fi drept.
1794 ghen(arie) 9.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(i)ți credincioși boerii domnii meli

dum(neata) Iancul Racoviți biv vel spat(ar) i dum(neata) Vasile Neculce biv vel ban,
is(pravnici) de țin(u)t(ul) Sucevii, să să dea cu sănătati; Varlaam, egum(en)
Măn(ă)stirei Râșca; 1794 ghen(a)r(ie) 9; Proci vel log(o)f(e)t; Pentru țigani; Trecut.

sigiliu în ceară roșie, deteriorat.
Cu ce întru H(risto)s frațască dragoste mă închin sfinți(i) tali părinti Chisarie

și dichiu Sfintii Mănăstiri Ne(a)mțului. Înștiințezi pi sfinție ta pentru un rob a
Mănn(ăs)tirii Agapii, anume Gavrilă văduoiu carii îi învoit cu o ro(a)bă a
Mănăst(i)ri(i) Neamțului, anume Ghinița vădăo(ai). Sfinție ta dă voe ca să o e robul
Agapi(i) după obiceiul mănăst(i)rilor, și trimițind și sfinție vo(a)stră așijdire și noi
om urma. Aceasta înști(i)nțez pi sfinție ta.
Al sfinți(ei) tale întru H(risto)s frate.
Ioasaf igumen Agapii <m.p.>.
gen<arïe> cÆz <27>.
=ašÌkd <1794>.

306 DANUBIUS XL
Cu mult(ă) plecăciuni sărut blagoslovită dre(a)pta preosfinți(ei) tale părinti

arhimandrite.
Cu plecat răvașul meu fac înștiințari pentru niști țigani, țigani ci s(e) află în
satul Timișești, anumi Dumitru și Ursul, cu cumnatul său, fi(i)ndu că din luminat(ă)
poronca mării sale lui vod(ă) este ca s(ă) să râdice, să fii blagosloveniia presfinții
tale ca s(ă) mi s(e) fac(ă) teslim și să m(e)argă la loc undi să poroncești.
(17)94 ghen(a)r(ie) 28.
Și sânt plecat fiu sufletescu.
Ioniță Mârzacu is(pravnic de copii) <m.p.>.
Cinstiti sfințiia ta părinte chir Varlaame proin igum(en) Sfinti(i) Măn(ăs)tiri

Pângăraț(i), fericită sănătate și mântuire sufletească rog pre milostivul D(u)mnezău
ca să dăruiască sfinții tale.
Scrisoare mea di alt(a) mai mult nu iaste cătră sfințiia ta fără decât te
înștiințăz că aici acum iarăș au venit Ioniț(ă) Mârzac biv is(pravnic) de copii,
înpreună și cu câț(i)va giuzi domnești, și cu luminată carte(a) mării sale lui vodă, și
îmi scrie ca să dau voe să râdice di la Timișăști pe un Dimitrie văduvoiul, ce iaste
țigan al Măn(ăs)tirii Dragomirnii, și pi un Ursul cu cumnatul său, că sint țigani
streini să-i ducă la locul unde-i să poruncești. Și trimițind pi fratele Chesarie să facă
cercetare de să află acești țigani strein(i) în țigănimile măn(ăs)tirilor noastre ori ba,
și după cercetare(a) ci au făcut, nu s-au aflat nici ca cum țiganul Dimitrie văduvoiul,
cum nici cumnatul Ursului, fiind acela un om cu capul ungurean din Țara
Ungurească, care au fost și cătană. Pentru care s-au dat voe să-i caute și unde îi vor
găsi să-i ia.
Iar Ursul țiganul s-au aflat la Timișăști, înpreună cu mumă-sa Azna și cu
frații lui, anume Iacov, și Gherasim, și cu sora lor Dochița, pre carele nu l-am da,
fiind aceștiia ficiori lui Floreștean, pre care i-am luat cu schimbu de la Sf(â)nta
Măn(ăs)tire Agapiia, precum mai pre largul arată scrisoare(a) cea de înpărțală ce am
luat de la Măn(ăs)tire Agapiia, care să află luată de sfințiia ta acolo la Iaș(i), ci am
pus soroc ca de astăz(i) luni ghinar 30 până în zece zile să aducem răspunsu de la
Iaș(i), și după răspunsul ci va vini așa va urma.
DANUBIUS XL 307
Pentru care iată acum cu dinadinsul trimisă-i această înștiințare înpreună și

cu răvaș(ul) ispravnicului di copii la sfințiia ta, care îndată cum ț-a vini la mână,
poftesc să faci tot chipul di silință ca să ni scoț(i) un răspunsu ori di la măriia sa
vodă, ori di la dumnealor boiari ce sint rânduiț(i) asupra țiganilor g(o)spod, ca să nu
supere al lua, nu numai pre Ursul sin lui Floreștean, acest ci să cere, ci nici pe
mumă-sa și cu frații lui, că dându-să Ursul, trebue să să dea și pi mumă-sa și cu
ficiori(i) ei ci s-au arătat mai sus. Care acești țigani au fost a Măn(ăs)tirii Agapii și
au fost fugiți într-o vreme în Țara Ungurească, și de acolo iarăș(i) au venit la urma
lor acum di vr(e)o opt, noaoă ani și mai bine, purtându-ș(i) porecla Burcașii.
Ci di iaste vreun prepus asupra lor că sint țigani streini să răspunză pentru
dânșii Măn(ăs)tire Agapiia, iar nu Măn(ăs)tire Neamțul, că noi precum am arătat, și
știi și sfințiia ta, i-am luat cu schimbu, și în locul lor am dat alți țigani drepți ai
Măn(ăs)tirii Neamțului la Măn(ăs)tire Agapiia.
Cum nici pre Ioniță Croitor țiganul al Măn(ăs)tirii Dragomirnii, ci ține pe
Iftimiia, fata lui Vasili Mihălachi țigan al Măn(ăs)tirii Săcului, cum nici Ion Băiatul,
ficiorul Sandului Croitor, țigan al Măn(ăs)tirii Dragomirinii, ce-i făcut cu Zamfira
țiganca, pi care acum o ține Lupul Moaleș, care țigani sint arătaț(i) și în izvod(ul) ci
am trimis la măriia sa vodă.
Cum nici pe Zamfira mumă-sa, care țigancă n-am pus-o în izvod, ci am
trimis la măriia sa vodă, fiind ia luată aice în locul altor țigance ci sint di la
Măn(ăs)tire Săcul date la măn(ăs)tire la Dragomirna di mainainte, după obicéiul ci
avea măn(ăs)tirile; Pentru cari nu s-au făcut înpărțală până acum cu Măn(ăs)tire
Dragomirna, precum nici întri măn(ăs)tirile aceste ci sint aici Agapiia și Râșca n-am
găsit înpărțală făcută di optăzăci di ani, până acum ci am făcut noi în anul trecut.
Cum nici pi Ilie Răpede văduvoiul și pi copila lui Irina și pi mumă-sa și cu
o fată a ei, ci-i măritată di pi un țigan al Măn(ăs)tirii Neamțului, ci sint țigani ai
Măn(ăs)tirii Humorului din Cordon, carii s-au arătat în izvod(ul) ci am trimis la
măriia sa vodă. Fiind acești țigani lăsați aici pentru țigancele acestor doaoă
măn(ăs)tiri ci s-au luat la Iași cu țigani(i) cii streini.
Cum nici pi ficiorii lui Ioniți Munteanu Herar, ci iaste la măn(ăs)tire la Săcul
dat danie cu hrisov di la măriia sa Alecsandru Ioan Mavrcordat voevod, care hrisov
iaste acolo la sfințiia ta, căci di nu vom aduci răspunsu și pentru aceștia, au poruncă
ca să-i râdice pi toți.
Pentru acéia pre te poftesc să pui silință să scoț(i) acest răspunsu di apărare
acestor țigani, și cât mai în grabă să mi-l trimiți ca să nu să râdice acești țigani, că
mare turburare să va fini în țigănimile acestor măn(ăs)tiri; Că a-ș(i) fi mai scris la
măriia sa vodă, cât și preosvinții sale părintelui mitropolitului, dar n-am îndrăznit a
le mai da supărare, ci sfințiia ta vii arăta preosvinții sale toată pricina, și di va urma
trebuință vei da și jalobă la măriia sa vodă, numai să scoți răspunsu, și până la
308 DANUBIUS XL
înplinire sorocului ci am arătat mai sus să-l trimiți aice ca să ni apărăm di această
mare supărare, și foarte voiu mulțămi sfinții tale.
Cu aceasta sint al sfinții tale pentru sănătate și mântuire cătră D(u)mnezău
nivrednic rugător.
Paisie arhimandrit și starețu S(fin)t(ei) M(ănă)st(iri) Neamțului <m.p.>.
1794
ghin(arie) 30.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) sfinții sale părintelui chir Varlaam proin
igum(en), cu părintească dragoste și cu fericită sănătate să să de la Iaș(i); Pentru
țigani ce au luat cu schimbu de la Mă(nă)st(irea) Agapiia și au umblat om domnesc
ca să-i râdice de la Timișești, ca să-i ducă unde îi este poronca domnească.

difolio.
Cu în H(risto)s frățască dragoste mă închin sfinții tale părinte Varlame.

Fac cercetare pentru a sfinții tale întregime de săn(ă)tate, pentru care
înțălegând că să află cu toată întregime, să mă bucur slăvind pre D(o)mnul. Într-
aceste zile ni-au fost trecere pe acolo, și fiind că trebile ce-am avut nu mi-au dat
vreme ca să mergem și la sfințiia ta, ca prin de față întâlnire să ne facem căzuta
datorie, pentru care mă rog să avem ertăciuni.
Deosăbit iată c-am trimis acest țigan văduvoi a Mănăstirii Bisericani1, pentru
care poft(e)sc pe sfințiia ta, ca din datoriia ce avem acolo la sfânta măn(ă)stire să ni
să de o fată după dânsul, pentru care săvârșindu-s(e) nunta lor, apoi vor trimite
sânetul sfinții tale ce-l am la mine, numai poft(e)sc pe sfințiia ta ca să poată învoi ori
cu fată, ori cu vădană, numai să nu mai rămâe neînsurat.
1794 fevr(uarie) 1.
De aceasta poftind rămâiu
Al sfinții tale în H(risto)s frate.
Paisie arhimandrit i igum(e)n Biserican(i) <m.p.>.
<Pe fila 1v., la sfârșitul zapisului>:

Fata lui Bostan de la Râșca au luat-o un țigan a Besericanilor, anume Toader
sin Vasile giudele.
=ašÌkd <1794>.
DANUBIUS XL 309
Simion sin Lazor țigan a Râșcăi au luat o fată de la Mănăstire Besirican(i),

anume Gahița, fată Cobzarului.
=ašÌkd <1794>.
<Pe fila 1v.>: Egumenie sfinții sale părintelui Varlaam eg(u)m(en) de la
Măn(ă)stire Râșca.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) sfinții sale părintelui chir Varlaam
igum(en) a Sfintei Măn(ă)stiri Râșca, cu frățască dragoste să s(e) dea; 1794
fevr(uarie) 1.

rupt, sigiliu în ceară deteriorat.
_________________________
1
Altă cerneală.
310 DANUBIUS XL
Cătră dum(nea)lui Ioniț(ă) Mârzacu biv is(pravnic) de copii.

Ocolaș de țig(a)ni g(os)pod1.
Îndată ce vii lua aceast(ă) poroncitoare carte, să lipsăști de a mai supăra

țiganii Măn(ăs)tirii Niamțului i Săcul, ori streini ce vor fi mistuiț(i) acolo, căci, mi s-
au poroncit să s(e) facă ori deosăbită cercetare aice după izvod ce va da precuvioșie
sa arhimandrit și starițul acestor măn(ăs)tiri, fiind că cu ci țig(a)n(i) să vor găsi
acolo, streini și drepți domnești, au să rămâie acelor măn(ăs)tiri, și mai mult din
ceasul ci-i lua răvașul, să nu șăz(i) acolo nici un șfertu de ceas, nici țig(an)ilor ce vor
fi cu prepus să nu le (faci) vreo supărare, atât țiganilor, cât nici părinților, cerându-le
vreo cheltuială, că de-mi va mai veni jalobă împotriva acestui răvaș să știi că te vii
pedepsi cătră măriia sa vod(ă), și mai mult răspuns să n-aștepți.
Și pentru încredințare că ai urmat întocmai și n-ai făcut vreo supărare acolo
ori țig(a)nilor, ori părinților, să-mi aduci încredințare de la părintele starițul, sau de
nu va fi cu putință măcar de la părintele Chesariie dichiul sau de la părintele
Ghenadii Cucoranul, iar într-alt chip nu ț-oiu da crezământ.
1794 fev(ruarie) 2.
Și să mergi la alte locuri undi ai poronca mării sali lui vod(ă), iar acolo se
continești cu tot.
Șerban sulge(r) <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Scrisoare pentru țiganii..

difolio.
_________________________
1
Altă cerneală.
52. 1794 iulie 15
Cu fiască plecăciuni și cu smerita evlavie mă închin și sărut mâna sfinții tale

chir Paisie arhimandrit și stareți Sfintei Măn(ă)stiri Niamțul i Săcul.
Pentru înpărțala ce au avut Măn(ăs)tirea Săcul cu măn(ăs)tire noastră
Fâsticii pentru niști țigani, s-au venit în parte Măn(ă)stirii Săcului un țig(an) ca să
dăm noi, și fiind că noi avem pe un Gavril țigan la Măn(ă)stire(a) Niamțul, poftim ca
să să dea la Măn(ă)stire(a) Săcul, căci acel Gavril esti drept al Măn(ă)stire(a)
Fâsticii. Iar când Măn(ă)stire(a) Niamțul va ave înpotrivă a răspunde pentru
DANUBIUS XL 311
numit(ul) Gavril țig(a)n, atunce iarăș poftim ca să triimiți sfinție ta vechil aice să să
îndreptezi pricina aceasta, căci eu sint apucat de Măn(ăs)tirea Săcul după înpărțala
ce am avut ca să dau un suflet de țig(an).
1794 iuli(e) 15.
Și rămân a sfinții tali smerit și plecat duhovnicesc fiiu.
(…) <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinstitului și duhovnicescului mieu părinte sfinții

sale chiriu chir Paisie arhimandrit și și egum(en) Sfint(ei) Măn(ăstiri) Niamțul i
Săcul, cu fiască plecăciune; Pentru țigan(ul) M(ănăstirii) Fâstâcii cu Secul.

difolio.
_________________________
1
Iscălitură în limba greacă.
53. 1794 august 17
Cu smerită plecăciune mă închin sfințiit alecinstite părinte arhimandrite chir

Chiril, egumen Sfintei Mănăstiri Râșca.
Pentru țiganu Ilii holteiu carele iaste a Sfintii Mănăstiri Râșcăi și să află
aice, pentru carile îmi scrii sfințiia ta ca să-l dau pe mâna triimișilor sfinții tale, la
aceasta ști sfințiia ta că așa am fostu vorbit cu sfințiia sa părintele chir Varlaam ce-
au fostu igumen acolo, ca în locul lui să dăm alt țiganu, și mai ales un sălașu mai
fiindu datoare Mănăstire Săcului și cu alți țigani. Și am și fost vorbitu cu sfințiia sa
ca să dăm un olar, și pe urmă nu s-au înpăcat. Cu toate acest, de vei priimi sfințiia ta
să dăm un herar cu casa lui cu totu, apoi să triimiți pe un părinte carele vei socoti, ca
să i-l dăm și să facim și scrisori pe dânsul de schimbu, iar cându nu te vei înpăca
312 DANUBIUS XL
sfințiia ta, apoi poroncești-mi și făr(ă) de sminteală să va da pe țigan(ul) acesta ci să

ceri acum de cătră sfințiia ta. De aceasta nu lipsiiu a a înștiința.
(17)94 avg(ust) 17.
Și sânt al sfinții tale plecat și gata spre slujbă.
Chesarie dicheu <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Întru cinst(ită) mâna sfinții sale părintelui
arhimandritului chir Chiril și igumen Sfintei Mănăstiri Râșca, cu smerită plecăciuni
să să dea; 1794 avg(us)t 17.
Pre pre cinstea cuvioșiia ta părinte arhimandrit cher Paisie.

Arhiere(a)scă blagoslovenie trimitem cuvioșii tale.
+ Înștiințez cu această scrisoare a me pre cuvioșiia ta pentru o țigancă,

anume Anița, fată lui Vasile Ștersului, ci au ținut-o Sava Ghiorghi, țigan a Săcului,
cari au avut înpărțanie Hangul cu Săcul. Acu au pus dum(nealui) mâna vornicul
Costantin Baloș mâna pi un fecior a Anița, fata lui Vasile Ștersului, anume Puiacov
țigan, fiindu că au avut Hangul înpărțală cu dumnalui vornicul Ion Baloș, cari au fost
scoși acestora Băloșeni, cari au luat în parte(a) lor trii feciori și doao fete parte(a)
vornicului Grigoraș Baloș anume țigani, Grigoraș, Gavriil, Ghiorghiț(ă), Paraschiva,
Măriia, parte(a) Hangului, Vasile, Toadir, Costantin, Ioana, Palaghie. Acu
dum(nea)lui răspunde cum că acest Iacov este din Paraschiva, din ro(a)ba parte
Băloșeștilor. Iar părintele Vârlam și cu toț(i) părinții bătrâni pre bine știu căci și
toț(i) țâgani(i) Săcului știu că are și fraț(i) acolo la Săcu pi Gavril și Duminte, feciori
lui Sava Ghiorghi.
Pentru care te pofte(sc) precuvioșiia ta să-m(i) faci o mărturie încredințată
cu frica lui D(u)mnezeu și iscălită de însuși precuvioșiia ta, cum și di toț(i) părinții
bătrâni cari știu pre pre larg toate, ca s(ă) ne scoatem pi Iacov țigan din robiia lui
Baloș, precum că este drept a fete(i) lui Vasile Ștersului, a Aniț(e)i din Crăcăoani, și
eu încă oi fi îndatorit a mulțămi precuvioși(ei) tale.
1794 noem(vrie) 8.
Al precuvioșii tale rugător de D(u)mnezeu purure.
Eri mi-au venit iar o scriso(a)re.
DANUBIUS XL 313
De la cucoana Mariia Catargioai cum că are mare supărare de la precuvioșiia

ta pentru țiganca cari o ține un vezeteu al dumisale. Pentru aceasta doao scrisori am
scris eu la precuvioșii(a) ta mai înainte, pentru să daț(i) pacipână voi vini și eu acole
să curmăm toate pricinile cari sânt și între noi și între dumnaei. Mă rog poroncești la
părintele cari este rânduit piste țigani să nu supire pi dumnaei pentru țigani, apui
căutând dreptate mănăstiri(i) precuvioșii și dreptate Mănăstirii Hangului, și dreptate
dumisale cu paci, să nu umblăm pi la judecăț(i) fiindu că este și păcat și rușine.
Și foarte mă îndatoresc precuvioșii tale, și pentru aceasta:
της Σεβασμιοτάτης μοι πανοσιότητός της ευχέτης ειλικρινέστατος <al prea-
luminatei sale prea-cuvioşii sincer rugător>.
Laurentios (…)1.
<Pe verso-ul filei a doua>: La precuvioșie sa părinte(le) arhimandrit chirio

Paisie optștejetul la zilile noastre, întru H(risto)s iubit al mieu, cu blagoslovenie;
Țigani cu Hangul.

difolio, sigiliu în ceară roșie, deteriorat.
_________________________
1
Încheierea și iscălitura în limba greacă; „Lavrentie”, conform rezumatului
din inventar; Transcrierea și traducerea îi aparțin P.C. Filotheu monahul de la
Mănăstirea Petru Vofă, căruia îi mulțumim și pe aceasta cale,
Cinst(it) și al meu mai mare părinte duhovnicesc sfinție ta părinte chir

Sofronie arhimandrit și stareț Sfintii Mănăstiri Neamțului.
Sfinții tale cu smerite metanii și cu multă plecăciune închinându-mă sărut

cinstită mâna sfinții tale. Cu smerită scrisoare me(a) înștiințezu pe sfinție ta că
acestu țigan a S(fintei) M(ănăstiri) Agapii, anume Iacov Hol, s-au învoit cu Marie,
314 DANUBIUS XL
fata lui Ghiorghiță din Nemțișor și vra să o e. Poftescu pe sfinție ta să dai voe să o e
și să să cunune și trimite și sfinție ta la noi holte(i) și om da fete că sint multe.
De aceasta înștiințezu pe sfinție ta.
=ašÌkq <1796> gen<arye> cÆe <25>.
A sfinții tale mai mic.
Ermonah Anast(a)sie igumen <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Întru cinstită dreapta sfinții sale părintelui chir
Sofronii arhimandrit și stareț Sfintii Mănăstiri Neamțului cu smerite metanii să să
închine.

difolio.
Cu frățasc(ă) dragoste ne închinăm dumi(tale) arh(on) vel armaș
Acest armășăl dinpreună cu vechil(ul) Mănăstirii Râșcăi cu luminat(ă) carte

mării sale lui vodă de volnicii, ca să ia pe un Drile țâganul cu fămeia lui și cu copii
lui, și cu tot niamul lor ce să află supt stăpânire(a) dumi(sale) stol(ni)ce(sei) Marii
Costandăchioaia la satul Șărboteștii de la acest țân(u)t, vei ști dum(neata) că
dumne(a)ei stolniceasa nu să află acasă, ce este dusă în gios la Necorești pentru
culesul viilor, și nefiind dumne(a)ei, nu are cini să răspund(ă).
Și pentru acee nu lipsiiu a înștiința pe dum(neata).
1795 oct(omvrie) 9.
A dumi(tale) ca niște frați.
Iordachi Roset sard(ar) <m.p.>.
Ștefan sulge(r) <m.p.>.
DANUBIUS XL 315
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) al nostru ca un frate dumi. vel armaș cu
frățasc(ă) dragoste; 1795 oc(tom)vr(ie) 9; Pentru țigani.
Vaslui.
Acist armășel viand aici la noi cu luminat(ă) carte g(os)pod de volnicii ca să

ridici pe un Drile țigan cu tot niam(ul) său dintre țigani(i) dumi(sale) stol(ni)ces(ei)
Marii Co(sta)n(dăchioaia), căruia după poroncă dându-i și de cătră noi un om, și
mirgând la dumi(sale) stol(ni)ce(a)s(a) spre râdicare(a) țiganilor, dumi(sale) au
arătat că acil Drile, țigan adivărat au fost mai în anii trecuți la dumis(ale), dar viind
iarăș un armășel cu volnicii i-au luat dintre țigani(i) dumi(sale) și i-au dus la
dumi(sale) spat(arul) Saule și di atunci încoaci nimică nu știi de acei țigani.
Și pentru încredințare s-au dat această adiverinți după arătare(a) dum(i)sale.
(17)96 ghin(a)r(ie) 24.
Nohit (…) med(e)l(nicer) <m.p.>.
(…) <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Țigani.
58. 1797 iulie 13
Cu plecăciune mă închin și sărut cinst(ită) mâna sfinții tale părinti

arhimandriti Chiril, egumen Sfânt(ei) Mănăstir(i) Râșcăi.
Cinstit(ă) scrisoare sfinții tale din șăsi a lunii lui lui iul(ie) la trisprăzăci tot
aceștii luni cu bucurie am luat, și mai întâi, înțălegând dorită mie fericit(ă) sănătati
sfinții tali că să află în deplin, fo(a)rti m-am bucurat. Al doile, am văzut celi ci îmi
scrii sfinție ta pentru un Ioniță țigan, ficior Irimii și o sora a lui ci ș-or fi lăsat
bărbatul și au fugit. Care te vei fi înștiințat sfinție ta că ar fi în țigan(ii) noștrii, mai
ales că țigan(ul) l-am fi șî însurat, și după hotărâre hrisovului trebui să prăpădesc și
țiganca, dar sfinți ta o treci părinte cu videre și îmi făgăduești că ni s-a da alt(ă)
țigancă în loc de la sfânta mănăstire. Pre largu am înțăles toate aceste ci îmi scrii
sfințâi ta.
316 DANUBIUS XL
Dar eu înștiințăz pe sfințâi ta întâi că numai țigan(ul) să află, dar sora lui nu
să află, nici am vro știință că au fostu vreodată în țigan(ii) mii, și țigan(ul) acesta ci
scrii sfințâi ta că este a mănăstiri(i), să află însurat de dum(nea)lui stol(ni)c(ul)
Vasâli Boti(a)n iar nu de noi. Și noi l-am știut că este a dum(i)sali iar nu
mănăstiri(i).
Cu toate aceste(a), de vreme că sfințâie ta scrii că este a mănăstir(ii), eu nu-l
propesc, ci am dat voe oamenilor sfinți(i) tale să-l ei, căci lucrul ce nu-i a mieu nu
pot să-l ții.
Iar țiganca n-oi dau păr sau sfințâie ta mi-i da alt(ă) țigancă în loc sau
stolnic(ul) Boti(a)n, atunci voi da și țiganca după țigan. Cât eu am și scrisoare
dum(i)sale stol(ni)c(ului) Boti(a)n că păr(ă) nu-mi va da țiganca în loc, să nu fie
volnic a-ș(i) lua țigan cu țigancă. Dar eu după cum arăt sfinții tali, pe țigan nu-l
opresci, al cui este, să-l ei. Ci sfinție ta dac(ă) îi voi, trimiti-mi o fată de țâgan curată
și să-ț(i) dau și pe țâgancă țâganului, și ne vom da și scrisoare unul la mâna altui
după obicei. Și pe urmă dum(nea)lui stol(nicul) Boti(a)n de va avea tragi pe țigan, l-
a tragi de la sfințâi ta.
Iar noi sântem și vom fi de-a purure prietin(i), după cum mă știu că sânt a
sfinții tale iubit fii sufletescși slugă îndatorit.
Ioan Bogdan stol(ni)c <m.p.>.
Iul(ie) 13 / (17)97.
Oameni(i) sfinții tale n-au vrut să ei acum pe țigan, zicând că l-or mai lăsa
vro cinci, șăsă zâle, ca doar or pute găsi și pe soru-sa, fiind că au înțăles că ar fi pin
satile de pinpregiur sau în târgu în Bot(o)șani. Și am dat și eu poroncă țiganilor mii
ca di s-a ivi cumva, s-o prindă îndată.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) al mieu sufletesc sfinții sale părintelui
Chiril, arhimandrit și egumen Sfintii Mănăstiri Râșcăi, cu fiiasc(ă) plecăciune; 1797
iuli(e) 13.

rupt.
DANUBIUS XL 317
Cu frățască dragoste întru H(risto)s mă închin sfinție(i) tale părinte

arhimandrite Chiril de la Mănăstire(a) Râșcăi.
+ Cinst(ită) scrisoare(a) sfinție(i) tale am luat și pentru fericită sănătate

sfinției tale m-am bucurat. Cele ce scrii am înțăles pentru un țigan anumi Iacob. Deci
vei ști sfinție ta că ne-am așăzat cu părintele Nifon dicheu al sfinție tali că pentru doi
țigani ce scrii sfinția ta a Tazlăului că să află acolo, de iaste așa, când oi trimite ca să
râdicu pe țigani(i) acei, tot cu acel car ți-oi trimete și pe țiganu(l) Iacob, iar de nu să
vor afla țigani(i) acei acolo vei trimete sf(i)nția ta caru(l) de acolo și vei râdica pe
țâganu Iacob. Iar pentru țiganca a lui Iacob sfinția ta să-m(i) trimiț(i) sinet
îndatorindu-să Mănăstire Râșcăi ca să de în locul țigancii Gafiții a lui Iacob altă
țigancă, iar nedându-să țigancă să aibă Mănăstire(a) Tazlăului a-ș(i) tragi parte
Gafiții de copii și să aibu răspunsu.
1797 sept(emvrie) 9.
Și sânt al sfinției tali întru H(risto)s frate.
Serafim ot Tazlău <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinstitului sfinție(i) sali părintelui arhimandrit de

la Sf(â)nta Mănăstire Râșcăi chirio Chiril, cu frățască dragoste întru H(risto)s să să
de; 1797 sept(em)vr(ie) 9.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/34. Original.
Adiverim cu această scrisoare a noastră la Sfânta Mănăstire Râșca precum să

să știe că luând părintele nostru dumnealui sulgeriul Neculai Eni o țigancă anume
Simina, fată Negrului, din neamul Andoneștilor a mănăstirii, după Iordachi țigan a
dumnisale sulgeriului Neculai, cu care au făcut cinci copii, anume Grigorie, Ioan,
Sofronie, Anița și Ioana, care pe toț(i) dumnealui i-au însurat și au măritat, și i-au și
înpărțit pe la fiicele dumisale înzăstruri. Asupra cărora cu mănăstirea nicio înpărțire
n-au făcut.
Acum după răpoosare dumisale apucându-ne sfânta mănăstire pe noi pentru
înpărțala acestor țigani, am stătut în de noi și ne-am așăzat învoindu-ne într-acestaș
chip cu sfânta mănăstire, ca pe Grigorie țiganul, i pe Anița, i Sofronie și Ioana,
ficiori lui Iordachi și Siminii, să-i ținem noi cu tot rodul lor ce să vor face dintr-înșii
ca pe drepți robi ai noștri și sfintei mănăstiri încă am dat pe Ioan țiganul, ficior lui
318 DANUBIUS XL
Iordachi și Siminii, dimpreună cu țiganca lui Ileana și cu Toader, ficiorul lor, pe care
să aibă a-i stăpâni ca pe drepți robii săi, și cu tot rodul lor ce să vor face dintr-înșii în
veci nestrămutat.
Deosăbit pentru o țigancă Gafița iarăș a mănăstirii, ce au ținut-o Ion
Stângaciul, țigan al nostru, care țigan fugind, au rămas țiganca îngrecată și s-au dus
iarăș înnapoi la mănăstire, unde au făcut o fată anume Marie, și râdicându-să de
vârstă la mănăstire s-au și măritat, și lăsându-ș(i) bărbatul au fugit. Care până acum
nu să știe ce s-au făcut, care acum la această înpărțală au rămas și această țigancă tot
a sfintei mănăstiri la oricând s-ar găsi să o e în stăpânire ca pe o dreaptă roabă sa,
stăpânindu-o pre deplin cu tot rodul ei.
Și nu-i niciun cuvânt di răspundire asupra aceștie de acum înnainte să nu
mai avem, căci așa la înpărțala aceasta ce am făcut acum, învoindu-ne ne-am așăzat
dându-să sfârșit la toate. Și de acum înnainte să nu mai aibă sfânta mănăstire nicio
putere de a mai trage din țiganii aceștie ce au venit în partea sfintei mănăstiri dintr-
acești țigani ai noștri vreo înpărțală sau din neamul lor, cum nici noi să nu avem
ni(ci) o putere de a mai trage din țiganii aceștie ce au venit în partea sfintei mănăstiri
vreo înpărțală sau din neamul lor, ce și o parte și alta să avem a ne stăpâni părțile de
țigani după cuprindirea scrisorilor, care spre întăriré s-au dat de cătră noi și această
scrisoare sfintei mănăstiri iscălită, și asămine scrisoare am priimit și noi de la
mănăstire.
1797 oct(omvrie) 21.
Gav(ril) Eni sluge(r) <m.p.>.
Ște(f)an Eni <m.p.>.
Fiind că Sfânta Măn(ă)stire Râșca de la Măn(ă)stire(a) Tazlăul au fost luat o

țigancă după un Grigori Herghelegiu, pentru care țigancă au rămas Măn(ă)stire(a)
Bisăricanii ca să de în locul Măn(ă)stirei Râșca țigancă la Tazlău fiind datoare, care
s-au și dat pe Nastasiia, fata lui Amvroisi.
Și spre încredințare s-au dat acest sinet.
1797 noem(vrie) 5.
Ioil arhimandrit <m.p.>.
Paisie arhimandrit <m.p.>.

DANUBIUS XL 319
Cu frățască dragoste mă închin sfinții tale părinte arhimandrit și egumen

Sfintei Mănăstiri Râșca.
După cercetare ce au făcut părintele Bistricean, m-au îndatorit ca să dau pe

Iacov țigan, după cum ț-am fost scris și în trecutile zile.
Deci sfinție ta să trimiț(i) acum în grabă și să-l râdici să nu să facă întârzâere
pentru ca să nu fugă țigan(ul), că apoi eu pe urmă n-oi pute să-ț(i) dau samă de țigan.
(17)97 noem(vrie) 7.
Și sânt al sfinții tale întru H(risto)s frate.
Serafim ot Tazlău <m.p.>.
<Pe verso-ul filei a doua>: La părintele egumen Sfintei Mănăstiri Râșca

chirio chir Chirilă cu frățască dragoste, să să de; 1797 noemvr(ie) 7.
Cu frățască dragoste întru H(risto)s mă închin sfinție(i) tali părinte

arhimandrit chir Chirila de la Sf(â)nta Mănăstire a Râșcăi.
+ Cercetând pentru fericita sănătate(a) sfinție(i) tali înștiințăz că măcar că

nu-m(i) scrii sfinția ta nimică, trimițând aice acești țigani (a) sfinție(i) tale pentru
râdicare(a) țiganului Iacov, dar eu cu toată această, după cercetare(a) ce am făcut
pentru acesta țiganu am găsit că ai sfinția ta dreptate.
Deci iată am trimis pe acel țiganu anumi Iacov înpreun(ă) cu fimeia lui,
anume Cahița, țigancă a Sfintei Mănăstiri Tazlăului, și cu patru copii lor, și fiind că
și sfinția ta ești îndatorit după tocmală ca să dai țigancă pentru țigancă la Sf(â)nta
Mănăstire Tazlăului, deci poftesc pe sf(i)nția ta când să va ceri țigancă ca să să de
aice, îndată făr(ă) nici o pricinuire.
1797 noem(vrie) 21.
Și sânt al sfinție(i) tale întru H(risto)s frate.
+ Πατρίκιος ὁ τοῦ Ταζλαίου καὶ ἔχαρχος, <Patrikie al Tazlăului şi exarh>
(?) <m.p.>.
320 DANUBIUS XL
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinstitului sfinție(i) sali părintelui arhimandrit de

la Sf(â)nta Mănăstire a Râșcăi chirio Chirila cu frățască dragoste întru Hristos. La
Râșca; 1797 noemvr(ie) 21.
64. 1798 martie 17
Cu plecăciune mă închin și sărut cinst(ită) mâna sfinții tale.
Cinstită scrisoare(a) sfinții tale am luat, mai întâi înțălegând deci mult mie
dorită fericit(ă) sănătati sfinții tale, foarti mult m-am bucurat. Al doili, iată pe țigan
după cum scrii sfinții ta l-am dat pe mâna trimeșâlor sfinții tale, iar țâganca noastră
ce au fostu după țigan(ul) acesta nu am dat-o, fiind că am pricină cu stol(ni)c(ul)
Vasâle Botean, cari după paști îmi scrii ca vini și a pune la cale. Apoi cu sfințiie ta
sânt încredințat că cu lesné ne vom învoi, fiind și unul și altul oamen(i) de înțăles și
de învoiali. Și rog pe milostiv(ul) Dumnezău să te învrednicească a petrece sfânta
săptămâna cu sănătate și spăsănie sufletului agiungând cu bucurie a petrece și
sfintele vesălitoare praznice a Învieri(i) Domnului.
(17)98 mart(ie) 17.
A sfinții tale plecat fiu sufletesc și slugă.
Ioan Bogdan stol(ni)c <m.p.>.
Marie cu plecăciun(e) să închină și sărută mâna sfinții tale.
<Pe verso-ul filei a doua>: Cinst(it) și al mieu părinti sufletesc, sfinții sali
părint(elui) arhimandrit chirio Chiril și egum(en) Sfint(ei) Mănăstiri Râșcăi, cu
fiască plecăciune; 1798 mart(ie) 17.

DANUBIUS XL 321
Cătră
Precinst(it) părintele sfinție Chiril arhimandritul Mănăstirii Râșc(ă)i.
Puind această K. K. Giudecătorie a Sucevii tot chipul de sâlință spre

aflare(a) fugiților țigani mănăstirești în ținutul acesta spre nărocire s-au prins până
acum dintre dânșii trei, anume țiganul Sandu Țaigu cu țiganca lui și cu doi copii, și
țiganca Ițtina Lănoae m(u)1ere lui Vasilie Bucătar, și să trimit prin încredințatul
țigan Ion țigan la stare locului la mănăstire prin pază, cu care nu lipsește aceasta
giudecătorie a înștiința pe precinstitul arhimandrit Mănăstirii Râșchii megieșește.
Suceava 26 octomvrie (1)798. I ves.
A precinst(itului) arhimandrit gata a sluji.
Marcu (…) a K. K. Giudecătorii.
<Pe verso-ul filei a doua>: Din K. K. Giudecătorii Sucevei cătră preacinst de

sfinție sa părintele Chiril arhimandritul Mănăstirii Râșchii; La Mănăstire Râșca;
1798 oct(om)vr(ie) 26. .

sigiliu fărâmat în ceară roșie la închidere.
66. 1800 aprilie 27
Cătră precuvioșie sa Chiril arhimandritul și egumen Mănăstirii Râșca.
Fiind că prin jaloba ce au dat mării sale lui vod(ă) stolnicul Andonii Balotin
au arătat că o samă de țigani a dumn(ea)l(u)i s-ar fi aflându supuși între țigani(i)
mănăstiri(i) de multă vremi, pe care țigani cerându-i în câtiva rânduri n-ai fi vrut ca
să-i dai, și acum au cerut ca ori țigani(i) să i să dei, ori de ai ceva a răspunde să vii
aice fați.
Deci iată din porunca mării sali lui vod(ă) scriu precuvioșii tali ca
numaidecât pe acei țigani după izvod ce ți să triimeti făr(ă) smintială să-i dai pe
mâna acestui armășăl ca să-i ducă la stăpânire(a) stol(ni)c(ului) Ziloti, ori de ceva
mai mult a răspunde să vii aice față ca să stai la giudicată cu stol(ni)c(ul) Ziloti,
fiindu că să află aice, căci neurmându a veni sau a da țigani, apoi să știi că să va
triimeti om g(os)pod și-i vi plăti și cheltuiala.
1800 apr(ilie) 27
(…) <m.p.>.
322 DANUBIUS XL
<Pe verso>: 1800 apr(ilie) 27.
Bibliografie:
● *** „Istoria Sfintei Monastiri Râșca, adică însemnare despre toți

egumenii ce au fost la această monastire de la pustiirea ei încoace, care la ce an au
fost, cum s-au purtat cât au fost egumen și ce îmbunătățiri au adus”. Biserica
Ortodoxă Română (1894).
● *** Documenta Romaniae Historica, A. Moldova. Volumele I-IV; VI-IX,
XVIII-XXVIII.
● *** Documente privind istoria României. A. Moldova. București: Editura
Academiei Republicii Populare Române.
● *** Documente românești din arhiva mănăstirii Zograf de la Muntele
Athos. Ediție de Petronel Zahariuc, Gheorghe Lazăr, Dimiter Peev, Ivan Biliarsky,
„Studiu introductiv” de Petronel Zahariuc. Iași, Editura Universității „Alexandru
Ioan Cuza”, 2019.
● Baciu, Gheorghe. Comuna Lipovăț: periplu istoric. Iași: Editura Panfilius,
2020.
● Câmpanu, Iustin. Mănăstirea Secu, o veche și nestinsă candelă în Munții
Neamțului: Monografie. Tipărită cu binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolitul
Moldovei și Bucovinei. Iași: Editura Doxologia, 2021.
● Chiper, Constantin, Marcela Isac (Cucu), George-Dan Burghelea, Vera
Tărâță. Monografia comunei Solești. Vaslui: Editura Thalia, 2002.
● Cicanci, Olga. „Aspecte din viața robilor de la mănăstirea Secu în
veacurile XVII-XVIII”. Studii și articole de istorie X (1967).
● Ciolan, Macarie. Mănăstirea Secu. Tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Locțiitor de
Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Iași: Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei,
1987.
● Ciucanu, Eustochia. Mănăstirea Agapia. Tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române. Iași: Mitropolia
Moldovei și Sucevei.
● Clit, Costin. „Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț (III)”.
Prutul. Revistă de cultură. Serie nouă V (XIV), nr. 2 (56) (2015).
DANUBIUS XL 323
● Clit, Costin. „Egumenii mănăstirii Râșca de la 1542 până în prima

jumătate a secolului al XIX-lea”. Buletin informativ al Simpozionului Național Rolul
Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării Moldovei VIII (2022).
● Clit, Costin. „Însemnări pe cărți (VI)”. Prutul. Revistă de cultură. Serie
nouă VI (XV), nr. 2 (58) (2016).
● Clit, Costin. Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț. (I) an
IV (XIII), nr. 2 (54) (2014), 39-58; (II), nr. 1 (55) (2015), 87-106; (III), nr. 2 (56)
(2015), 135-152; (IV), nr. 1 (57) (2016), 155-174.
● Crețulescu, Narcis. Istoria sfintei mănăstiri Gorovei. Dorohoi, 1898.
● Gicoveanu, Mihai. „Egumenul Eftimie Canano”. Acta Moldaviae
Septentrionalis XVII (2018).
● Gicoveanu, Mihai. „Pisania cu stemă de la Mănăstirea Secu”. Buletinul
informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a
Țării Moldovei V (2019).
● Gorovei, Ștefan S. „Înrudirile cronicarului Grigore Ureche”. Anuarul de
Lingvistică și Istorie Literară XXIV (1973).
● Iftimi, Sorin. „Portretele familiei lui Antonie Vodă Ruset. De la frescă la
șevalet”. Cercetări istorice. Serie nouă XXXVII (2018).
● Iorga, N. Studii și documente cu privire la istoria românilor. VII. Cărți
domnești, zapise și răvașe. București: Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, 1904.
● Iorga, N. Studii şi documente. XI. Cercetări și regeste documentare.
București, 1906.
● Ivan, Ioan & Scarlat Porcescu. Mănăstirea Neamț. Cuvânt înainte de IPS
Teoctist Mitropolitul Moldovei și Sucevei. Iași, 1981.
● Lovin, Glicherie. Monastirea Bogdana din județul Bacău. Chișinău:
Tipografia Eparhială „Cartea Românească”,1926.
● Păltănea, Paul. „Note despre Adămeștii din ținutul Covurlui (Galați)”.
Arhiva Genealogică V (X), nr. 3-4 (1998).
● Porcescu, Scarlat. Episcopia Romanului. Tipărită cu binecuvântarea PS
Eftimie Episcopul Romanului și Hușilor. Huși: Episcopia Romanului și Hușilor,
1984.
● Potra, George. Contribuțiuni la istoricul țiganilor din România. București:
Editura Curtea Veche, 2001. Ediția a doua revăzută.
● Regleanu, Mihai, Doina Duca, Constanța Negulescu, Veronica Vasilescu
și Cornelia Crivăț. Catalogul Documentelor Moldovenești din Arhiva Istorică
Centrală a Statului. Vol III (1653-1675). București, 1968.
● Ștefănescu, Melchisedec Notițe istorice și archeologice adunate de pe la
48 monastiri și biserici antice din Moldova. București: Tipografia Cărților
Bisericești, 1885.
324 DANUBIUS XL
● Stoicescu, Nicolae. Repertoriul bibliografic al localităților și

monumentelor medievale din Moldova. București: Direcția Patrimoniului Cultural
Național. Biblioteca Monumentelor Istorice din România, 1974.
● Urechia, V.A. „Biserica din Cetatea Neamțu și documente relative la
Vasile Lupu și doamna Ruxanda”. În Analele Academiei Române. Memoriile
Secțiunei Istorice. Seria II. XI (1888-1889), 113-160. București: Tipografia Carol
Göbl, 1890.
DANUBIUS XL 325
Documentul nr. 1
326 DANUBIUS XL
Documentul nr. 2
DANUBIUS XL 327
Documentul nr. 4
328 DANUBIUS XL
Documentul nr. 46

Costin Clit, Documente Privitoare La Robii Țigani Din Moldova (1654-1800)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Costin Clit, Documente Privitoare La Robii Țigani Din Moldova (1654-1800)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Costin CLIT

DOCUMENTE PRIVITOARE LA ROBII ȚIGANI DIN MOLDOVA

DOCUMENTS REGARDING THE GYPSY SLAVES OF MOLDAVIA

The literature regarding the fate of the Gypsy slaves in Moldova is a

Keywords: Moldova; gypsy slaves; monasteries; boyars; authorities;

domnești și boierești, cumpărări, schimburi, împărțiri între mănăstiri și diverși

Schimburile sălașelor de țigani robi era o practică curentă. Nil, egumenul

Nichifor (Nikiforos), egumenul mănăstirii Bistrița, împărțea la 23 iunie 1745 cu

Simion de „Teliști” și a monahului Serafim stăpânirea niamului său de mănăstirea

Robii țigani stau și în atenția ieroschimonahului Paisie Velicicovschi ca

octombrie 1793 arhimandritului Ignatie, egumenul mănăstirii Dobrovăț, stăpânirea

întocmit și un izvod în septembrie 179357. Ioniță Mârzac înștiința la 28 ianuarie

fiind întocmite izvoade la 26 ianuarie72. Despre ieromonahul Ioasaf știm cu

Râșca și a Adămeștilor este văzută clucereasa Ileana Adămoae de egumenul

1. 1654 (7162) ianuarie 10.

+ Adecă eu, Necula(i)1 Uréchi biv spătar, scriu și mărturisescu eu cu cest

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/2. Original (31 x 21

2. 1660 (7158) mai 15, Iași

Se ubw mi, Saava arhiepiscwp i mitropwlit Sukavscoi, i Racovi]

Az, Radul <…>4 <m.p.>.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/3. Original, difolio

EDIȚII: CDM, III, p. 131, nr. 537 (rezumat).

3. <1666-1667> iulie 10, Iași.

Neculai Buhuș vel log(o)f(e)t i Solomon (Bârlăd)1ian vel vornic i Avram

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/2-a. Original (30,5

EDIȚII: CDM, III, p. 267, nr. 1210 (rezumat).

4. 1701 (7211) martie 3

+ Adecă eu, Iordachi bezaide snă Antonie voevoda, scriu și mărturisesc cu

<Pe verso-ul filei a doua>: De la beizedea lui Anton vod(ă).

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/4. Original, difolio

EDIȚII: N. Iorga, Studii şi documente, XI, l906, p. 93-94 (rezumat); CDM,

5. 1705 (7213) aprilie 15

+ Ermonah Gligorie, egumen ot s(fân)ta mănăstiré ot Slatina, iermonah

Și acestu adevărat ispisoc l-aam făcut denainte părintelui Agafton dechiul ot

<Pe verso-ul filei a doua>: Zapis de la ierom(onahul) Grigorie egum(en) ot

+ Az, ermonah Gligorie, egumen ot s(fân)ta m(ă)n(ă)st(i)ré ot Slatina,

Și pentru credința ni-am iscălit cu tot săborul și am pus și pecete(a) sf(i)ntei

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamţ, LXVl/5. Original, difolio

EDIȚII: CDM, V, p. 112, nr. 423 (rezumat).

Posleduindu-s(e) suret(ul) acesta înnainte me și fiind asămine cu cea

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, XVIII/4. Copie.

7. 1744 (7252) iunie 13

+ Adică(ă) éu, Mih(a)lach(e) Panaioti, dat-am scrisoaria mia la mâna sfinții

<Pe verso-ul filei a doua>: Înpărțala țiganului Ion ciobotar.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/10. Original,

8. 1745 (7253) iunie 23, Mănăstirea Bistrița

+ Arhimandrit iegum(en) Nichifor a Sfintei Mănăstiri Bistriții înpreun(ă) cu

Una, Tofana, țigancă a Niamțului, ci-au ținut-o Pătrașco Budulă, țigan a

Ermonah Macarii egumen Niam]ul <m.p.>.

<Pe verso-ul filei a doua>: Înpărțala Bistriții cu Niamțul pentru țigani.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/11. Original, difolio

9. 1745 (7254) decembrie 14

Adică eu Gavrili Cio(a)ră țigan mărturisiscu precum știu. Acea țagancă

<Pe verso>: Bistrița.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Neamț, LXVI/12. Original.

10. 1746 (7254) aprilie 8

† Iw Ywan Neculai v<oe>vwda, Bwji6 m<i>l<o>sty6, G<o>sp<o>dar0

<Pe filele 1v. și 2>: 30 de scrisori; Scrisorile Lehneștilor; Balta Mălina i

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/8. Original, difolio,

11. 1750 (7258) iulie 2

† Iw Costandin Mihail Kehan Răcovi]ă v<oe>voda, B<o>j<ï6>

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Râșca, XVIII/9. Original, sigiliu

12. 1757 (7265) iulie 10