Roznovul in Marturii Documentare PDF

Iulian-Mihail Vasile
Iulian-Mihail Vasile
Roznovul
Roznovul
°QPÅUWXULLGRFXPHQWDUH
°QPÅUWXULLGRFXPHQWDUH
S¤QÅODMXPÅWDWHDYHDFXOXLDO;,;-OHD
Iulian – Mihail Vasile
___________________
Roznovul în mãrturii documentare

(pânã la mijlocul veacului al XIX-lea)
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
VASILE, IULIAN-MIHAIL
Roznovul în mărturii documentare (până la mijlocul veacului al XIX-lea) /
Vasile Iulian-Mihail – Piatra-Neamţ : Alfa, 2011
Bibliogr.
ISBN 978-606-8090-78-8
94(498 Roznov)"../18"
Roznovul
în mãrturii documentare
(pânã la mijlocul veacului al XIX-lea)
Carte tipărită cu binecuvântarea

Înaltpreasfinţitului Teofan
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Editura ALFA
Piatra Neamț - 2011
Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mărturii documentare
I. Prolegomena
Exemplară lucrarea preotului Iulian Vasile, dedicată unei comunităţi de care

şi-a legat, astfel, definitiv numele. Scrisă cu nerv de explorator care se insinuează
pînă în cele mai profunde limite ale cercetării, răscolind rădăcinile istoriei locului
pentru a le stîrni viaţa care le-a animat prin secole, monografia aceasta este, de fapt,
o probă de iubire. Dincolo de document e viaţa. Dincolo de pagina scrisă e
zbuciumul atâtor destine. Familia roznovenilor îşi (re-)defineşte, prin această
monografie, identitatea. Pentru un tînăr preot într-o comunitate veche şi orgolioasă
cum este Roznovul, începerea carierei prin realizarea unei monografii de mare
ţinută înseamnă un plus de respect pentru tradiţie, respect pentru propria menire.
Monografia aceasta se citeşte ca o poveste în care documentul e ca o geană
de viaţă. Iar acolo unde documentul a fost neputincios şi datele nu au fost
suficiente, preotul Iulian Vasile a pus, cu generozitate, suflet.
Profesor doctor Adrian Alui Gheorghe,

Directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional – jud. Neamţ
5
Iulian – Mihail Vasile Roznovul în mãrturii documentare
II. Prefaţă
Fiecare localitate îşi are istoria sa. Are oameni care s-au remarcat în diferite
domenii sau au rămas doar în conştiinţa celor apropiaţi. „A scrie istoria unei comunităţi
înseamnă a prezenta evenimente şi fapte ce s-au petrecut de-a lungul timpului pe un
anumit teritoriu. De cele mai multe ori, ne interesează acele acte cu rezonanţă mare, cu
impact asupra unui număr însemnat de persoane. Uităm că există şi o altă istorie, la fel
de adevărată, aceea a unor colectivităţi mici, care trăiesc, cu intensităţi diferite viaţa de
zi cu zi. Aproape nimeni nu s-a ocupat de ele. Şi totuşi, aici pulsează viaţa, aici sunt
mii de fapte mărunte care ne ajută să recompunem segmente de istorie socială”1.
Scrierea unei monografii complete este un deziderat greu de atins, deoarece
presupune abordarea unor realităţi complexe, istorice, geografice, sociologice,
etnologice, demografice, toponimice, psihologice etc., lucru imposibil de realizat în
lipsa unui colectiv de autori specializaţi în respectivele domenii 2. Calitatea unei
astfel de întreprinderi este dată de cantitatea, calitatea şi valoarea informaţiei pe
care autorul o foloseşte, cu mai multă sau mai puţină abilitate. Un număr însemnat
de monografii apărute în ultimul timp nu au făcut altceva decât „să compromită,
prin amatorismul şi superficialitatea autorilor, o specie a literaturii istorice, mult
mai bine cotată în alte orizonturi culturale” 3. Nu exagerăm cu nimic dacă afirmăm
că astfel de monografii, scrise pe „înţelesul tuturor”, fac grave compromisuri faţă
de adevărul istoric, cum ar fi: lipsa spiritului critic în interpretarea evenimentelor,
folosirea informaţiilor neverificate, adesea legendare, uneori chiar absurde,
exagerările cu privire la „faptele măreţe” la care au participat localnicii şi....
exemplele pot continua. Dar acesta-i adevărul? Nu cumva pornim de la idei
preconcepute şi uneori încercăm să „păcălim” realitatea transmisă de informaţiile
documentare pentru a scrie aşa cum credem noi că s-au petrecut lucrurile?4
De asemenea, istoria unei localităţi nu trebuie confundată cu istoria
naţională. În rândul multor autori de monografii există încetăţenită ideea că trebuie
găsit cu orice preţ informaţii ce pornesc din comuna primitivă şi ajung până în ziua
1
Silviu Văcaru, Istoria comunei Sagna, în Sagna. File de monografie istorică, coordonator Dănuţ
Doboş, Iaşi, 2003, p. 13.
2
Mircea Ciubotaru, Petroliana Zară, Comuna Horleşti, Iaşi, 1999, p. 5-6.
3
Mircea Ciubotaru, Comuna Vultureşti. I. Studiu de istorie socială. Onomastică, Iaşi, 2003, p. 5.
4
Silviu Văcaru, Horgeşti: moşia şi proprietarii (sec. al XV-lea – jumătatea secolului al XIX-lea), în
„Buletin Istoric”, nr. 10 (2009), Iaşi, p. 133.
6
de astăzi, că există o continuitate neîntreruptă de locuire pe teritoriul acelei
aşezări1. Aşa se face că „în loc să ne cunoaştem mai întâi proprii noştri strămoşi,
trecutul familiei şi neamului nostru, apoi pe acela al colectivităţii mai mici sau mai
mari din care facem parte”2, ştim mai multe despre „Decebal decât despre bunici şi
străbunici trăitori cu doar o jumătate sau trei sferturi de veac în urmă” 3. Oare câţi
dintre noi mai ştim zilele de naştere ale bunicilor sau câţi pot face o genealogie a
propriei familii pe mai mult de trei generaţii? Din acest motiv „nedeprinşi cu
gândul că doar scrisul fixează pentru viitorime ceva din substanţa momentului
prezent, oamenii lasă să zboare clipa, ziua şi anul şi, câteodată, cu ele, timpul,
istoria, memoria”4.
Lucrarea de faţă, rodul strădaniei de mai mulţi ani a preotului Iulian –
Mihail Vasile, încearcă să aducă în faţa cititorului informaţii dintre cele mai diverse
referitoare la istoria Roznovului. Acest volum are ca punct de rezistenţă istoria
moşiei Roznov până la reforma agrară înfăptuită de domnitorul Alexandru Ioan
Cuza. Celelalte surse documentare nu fac altceva decât să completeze universul în
care au trăit oamenii locului. Autorul are meritul de a se fi consultat cu specialişti
în domeniu aproape pentru fiecare ipoteză avansată, lucru pe care cu corectitudine
îl recunoaşte în notele de subsol. A înţeles că este necesar să elimine adevăruri
nesusţinute de niciun document, dar cunoscute de toată lumea. În acelaşi timp, s-a
străduit să scrie cu onestitate despre localitatea în care trăieşte şi slujeşte,
respectând pe cât este posibil, adevărul transmis de documentele istorice. De aceea
considerăm că monografia de faţă poate fi încadrată în rândul acelora care se
adresează unui public avizat.
Abundenţa şi noutatea informaţiei este o altă caracteristică a prezentei
lucrări. Strădania de a strânge la un loc cât mai multe mărturii documentare este
lăudabilă, mai ales că, pentru cine va dori să scrie o altă monografie a aceleaşi
localităţi, nu mai este nevoie să caute în atâtea locuri acte referitoare la Roznov. E
foarte posibil să mai existe acte nedescoperite prin arhive, dar un prim pas s-a
făcut. Această monografie constituie o piedică în calea uitării trecutului, o păstrare
a memoriei înaintaşilor, care prin strădania lor au lăsat valori ce merită a fi preţuite.
Dr. Silviu Văcaru,

Cercetător ştiinţific grad II la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi
1
Ibidem.
2
Idem, Comuna Ipatele. I. Studiu istoric. Toponimele, Iaşi, 2000, p. 7.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
7
I. Cuvânt către cititori
Pasionat fiind de istorie, odată cu venirea mea ca preot în satul Chintinici

(Roznov), mi-am propus să aflu cât mai multe informaţii despre aceste meleaguri.
Am început căutările prin lucrările de specialitate şi arhive, dar greutăţile
întâmpinate în aprofundarea unor evenimente m-au determinat să apelez şi la
specialişti în domeniu. Rodul muncii noastre de câţiva ani şi a colaborării
menţionate mai sus este lucrarea de faţă pe care o oferim spre lectură tuturor celor
interesaţi de trecutul Roznovului.
Aşa cum semnalam şi în titlu, cartea de faţă este o radiografie istorică a
faptelor şi evenimentelor petrecute la Roznov pe parcursul a peste două secole şi
jumătate. Am ales acest interval de timp deoarece considerăm că multe din
informaţiile pe care le publicăm, inedite în cea mai mare parte, vin să aducă
lămuriri în ceea ce priveşte istoria acestei localităţi.
Cercetarea noastră nu s-a oprit doar asupra Roznovului, ci asupra întregii
moşii cu acelaşi nume, deoarece majoritatea documentelor păstrate, mai ales cele
fiscale, nu fac deosebire între satele componente ale moşiei. Pentru a evita, pe cât
posibil, unele erori de interpretare, am folosit materialul aşa cum este el în
documente, lăsând cercetătorii care se vor ocupa de acum încolo de istoricul
Roznovului să descâlcească „iţele” încurcate ale statisticilor.
În lucrările scrise până acum despre Roznov, este drept, nu de specialişti în
domeniu, s-au strecurat o mulţime de erori, unele dintre ele preluate necritic din
carte în carte. Aşa se face că ele nu au fost luate în considerare, deşi în ediţiile mai
noi de documente editorii arătă, fără nicio putinţă de tăgadă, că o parte din
documente sunt false. Pornind de la început de la ipoteze false s-a ajuns, cum era şi
firesc, să apară neconcordanţe între adevărul istoric şi ce este îndeobşte cunoscut de
oamenii din Roznov.
Am încercat, în limita experienţei noastre în cercetarea istorică, să lămurim
o serie de amănunte cu privire la începuturile localităţii, să aducem informaţii
inedite despre trecutul acesteia. Chiar dacă nu avem studii de specialitate, am
încercat, sprijiniţi fiind de reputaţi specialişti, să abordăm, pe scurt, şi controversata
problemă a unor toponime din zonă. Sperăm ca opţiunile noastre să fie cele corecte.
Specialiştii şi timpul vor hotărî dacă avem sau nu dreptate.
În alcătuirea textului am încercat să introducem cât mai multe pasaje din
actele cercetate. În felul acesta am lăsat să vorbească mai mult documentul decât
8
autorul acestor rânduri. Nu am intervenit decât acolo unde am considerat necesar

pentru a corecta greşelile de ortografie. Acest mod de a prezenta evenimentele ni se
pare cel mai corect deoarece dăm posibilitatea cititorului să vadă cum se exprimau
şi cum gândeau cei de la care am luat informaţia.
Dorinţa noastră de a pune la dispoziţia cititorului cât mai multe documente,
din cele folosite în text şi considerate de noi reprezentative, s-a materializat în
alcătuirea unei Anexe. Prin aceasta oferim posibilitatea celor care vor dori să scrie
despre trecutul Roznovului să aibă o bază de plecare mult mai consistentă decât am
avut-o noi.
Înainte de a „porni la drum” cu istoria Roznovului, socot că-mi fac o datorie
de suflet exprimându-mi şi pe această cale, gratitudinea faţă de toţi care m-au
sprijinit, într-un fel sau altul, pe întreg parcursul documentării mele: domnului
Mircea Ciubotaru, Profesor dr. la Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. I.
Cuza” Iaşi, pentru răbdarea şi modul cum ne-a făcut să înţelegem controversatele
probleme legate de toponimia locului; doamnei Livia Cotorcea, Profesor dr.
consultant la Catedra de Slavistică, Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. I.
Cuza” Iaşi, pentru punerea la dispoziţie a materialelor referitoare la terminologia
slavă; domnului cercetător dr. Silviu Văcaru de la Institutul de Istorie „A. D.
Xenopol” Iaşi, pentru ajutorul acordat în depistarea, colaţionarea şi interpretarea
documentelor şi tânărului cercetător Sorin Grigoruţă, de la acelaşi institut, pentru
amabilitatea de a ne pune la dispoziţie fotocopiile de la Arhivele Naţionale Iaşi şi
Bucureşti.
Recunoştinţa noastră se îndreaptă, în aceeaşi măsură, către Preacuviosul
Părinte Protosinghel Hrisostom Rădăşanu (Consilier pe probleme de învăţământ al
Arhiepiscopiei Iaşilor), către domnul Profesor dr. Adrian Alui Gheorghe,
(Directorul Direcţiei judeţene Neamţ pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural
Naţional), care ne-au încurajat în demersul nostru şi au girat desfăşurarea
evenimentelor şi către domnul Ionel Ciubotaru, Primar al oraşului Roznov, care s-a
implicat în organizarea şi susţinerea activităţii noastre.
În final, doresc să mulţumesc familiei mele care a dat dovadă de înţelegere
şi mi-a oferit cadrul necesar pentru aprofundarea cercetărilor. Dedic această carte în
memoria tatălui socru Camelin Jireghie, care şi-a legat destinul de oraşul Roznov,
prin faptul că timp de douăzeci de ani a lucrat ca şef de depozit la Fabrica de
cherestea „11 Iunie”.
Preot drd. Iulian – Mihail Vasile,

Paroh la parohia „Sf. Ilie” Chintinici (Roznov)
9
IV. Aşezarea geografică
Oraşul Roznov este situat în partea de sud a judeţului Neamţ la întersecţia

paralelei de 46050`08`` latitudine nordică şi 26031`42`` longitudine estică. Pornind
de la comparaţia metaforică potrivit căreia teritoriul judeţului este dispus sub forma
unui amfiteatru natural cu faţada expusă către est9. Roznovul ar trebui plasat
undeva la mijlocul acestui amfiteatru ce-şi sprijină partea vestică pe culmile înalte
ale Carpaţilor Orientali, mai precis în unitatea Subcarpaţilor Moldoveneşti. Situată
la est de aria montană, unitatea subcarpatică se caracterizează printr-un relief de
dealuri şi depresiuni10, ea cuprinzând pe teritoriul judeţului Neamţ depresiunile
Neamţ, Cracău-Bistriţa şi o parte din depresiunea Tazlău11. Cea de-a doua
depresiune, Cracău-Bistriţa, unde avea să se formeze şi actualul oraş Roznov, are
aspectul unei unităţi relativ uniforme, cu fragmentare slabă, relieful, predominant
deluros12, cunoscând o scădere progresivă de la nord la sud, în sensul de curgere a
principalelor râuri care o traversează: Cracăul şi Bistriţa13. Cele două râuri sunt
strâns legate de oraşul Roznov, punctul de vărsare a râului Cracău în albia Bistriţei
fiind situat la sud de oraş.
La rândul ei, depresiunea Cracău – Bistriţa se subdivide în alte două
compartimente: unul nordic, ce se întinde până în dreptul Pietricicăi Neamţului şi
cel sudic, aflat în lungul văii Bistriţei, acesta din urmă purtând şi numele de
Depresiunea Roznovului14.
Altitudinea maximă este de 415 m (dealul Hagiu), iar cea minimă 260 m
(albia Bistriţei). Actualul teritoriu al oraşului se află în apropierea poalelor munţilor
Goşman, a dealurilor Osoiu şi Şovoaia spre SV şi a dealului Cracăului şi dealului
Izvoarelor spre NE.
În preajma Roznovului, Bistriţa adună de pe partea dreaptă apele pârâului
Iapa, iar de pe partea sângă pe cele ale Cracăului. Râul Bistriţa curge pe teritoriul
oraşului aproximativ 3 km, lăţimea albiei majore fiind, în medie, de 10 m.
Adâncimea râului variază în funcţie de precipitaţii şi de cantitatea de apă eliberată
de la hidrocentrala de la Bicaz. Alimentarea cu apă a Bistriţei, Cracăului, a pârâului
9
Ion Bojoi, Ioniţă Ichim, Judeţul Neamţ, Bucureşti, 1974, p. 9.
10
Ibidem, p. 29.
11
Gh. Dumitroaia (red. resp.), Judeţul Neamţ. Monografie, Piatra Neamţ, 1995, p. 10.
12
Ibidem, p. 12.
13
Ion Bojoi, Ioniţă Ichim, op. cit., p. 31.
14
Ibidem, p. 33.
10
Iapa şi pâraielor este de timp pluvial moderat, 30%-40% pluvial şi din zăpezi, iar
din ape subterane 10-35%. Pe teritoriul oraşului mai sunt şi pâraie cu scurgere
temporară dintre care amintim: Bahna, Bagniţa, Bândeşti, Simeria, Papuc, Tudora
etc.
Clima este una temperat continentală, cu o temperatură medie de 8,50-90 C,
precipitaţiile multimedii anuale fiind de aproximativ 650 mm.
Roznovul se învecinează la NV cu comuna Săvineşti (3 km), la NE cu
comuna Dochia (5 km), la E cu comuna Mărgineni (15 km), la SE cu comuna
Zăneşti (2 km), la S cu comuna Borleşti (5 KM) şi la SV cu comuna Piatra
Şoimului (3 km).
Cele mai apropiate centre urbane sunt municipiile Piatra Neamţ, la la o
distanţă de 15 km şi municipiul Bacău la 45 km. Legătura cu aceste oraşe se face
pe DN 15 şi pe calea ferată ce leagă cele două municipii, dată în exploatare la data
de 17 septembrie 1892.
11
V. Etimologia toponimului Roznov
În documentele moldoveneşti toponimul Roznov apare pentru prima dată în

a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Nu cunoaştem de unde se trage acest nume. Există mai multe ipoteze
susţinute de-a lungul timpului de filologi şi lingvişti, dar şi de persoane fără
competenţă în domeniul toponimiei.
Până în prezent s-au emis mai multe ipoteze pe care le vom menţiona mai
jos. Una dintre ele, la care aderăm şi noi, acceptată şi susţinută de o parte dintre
cercetători, este aceea că Roznov vine de la un antroponim. Conform părerii
profesorului Mircea Ciubotaru „numele Roznov este un antroponim în genitiv slav
cu sufixul –ov. Localitatea Roznov are un nume dat de români în secolul XV,
pornind de la o persoană numită Roznov, patronim de origine slavă”15.
De obicei, o localitate îşi trage numele, fie de la stăpânul satului, fie de la
întemeietorul lui. Roznov e un nume de persoană, ca atâtea altele în Moldova
(Zeletin, Bohotin, Strahotin, Horga, Tǎutul, Dǎmǎcuş etc.), care s-a aşezat pe un
teren, ca stǎpân sau întemeietor al aşezǎrii. Românii au creat toponimul românesc,
iniţial La Roznov, ca de obicei, fǎrǎ sǎ ştie ce însemna antroponimul Roznov.
La rândul ei, Livia Cotorcea16 consideră că rădăcina roz/raz vine din slava
comună orz, slava veche raz, rusa veche rozino, în sanscrită ardhas, care înseamnă
parte, jumătate.
Sensurile cuvintelor cu rădăcina roz/raz sînt: diferit, felurit, altul, de capul
lui, independent, neasemenea, oricare, risipit, separat, despărţit –polonă różne,
slovacă rôzne, cehă různé, rusă pазные, bulgară различни, ukraineană різні, sârbă
razlicyit, croată različitih etc. În limba rusă rădăcina roz/raz a dat roznyj/raznyj
prin sufixare cu sufixul n, plus terminaţia adjectivală.
Tot în rusă există substantivul rozn cu sensul de duşmănie, rivalitate, în
bielorusă roznỉ, în polonă różny, în slovacă rôzny, în bulgară razen.
Prezentăm în continuare argumentele altor două ipoteze care vor să
15
Mulţumim pe această cale domnului Mircea Ciubotaru, prof. univ. dr. la Facultatea de
Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, fost cercetător ştiinţific grad I la Institutul de filologie
„A. Philippide” al Academiei Române (filiala Iaşi) pentru amabilitatea cu care ne-a oferit aceste
informaţii.
16
Mulţumiri şi doamnei Livia Cotorcea, prof. univ. dr. consultant la Catedra de Slavistică,
Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, care ne-a pus la dispoziţie o bogată
bibliografie referitore la cuvintele de origine slavă în limba română.
12
stabilească etimologia numelui Roznov.
Prima ipoteză este analogia cu localitatea Râşnov (Râjnov) de lângă Braşov,
prin care s-ar putea susţine că numele Roznovului are aceeaşi semnificaţie.
Se pare că primii colonişti saşi la Râşnov provin de pe malul stâng al
Rinului, din ,,Rosenau”, o aşezare aflată în zona posesiunii de la Koblenz a
ordinului teuton. Astfel, denumirea germană, ,,Rosenau” (Valea Trandafirilor <
germ. rosen – trandafiri şi au(e) – luncă, vale), poate fi o amintire a originii
primilor colonişti germani.
Prima menţionare documentară a Râşnovului datează din 1331, însă sub
numele româno-slav de Rosnou, într-un document emis de regele Ungariei, Carol
Robert de Anjou, care se referă la locul de origine al nobilului Nicolaus Magnus.
Mai târziu în 1343 apare cu numele de Rosnov, când este menţionat ca târg
în care trăiau ţărani liberi şi meşteşugari organizaţi în bresle; în jurul anului 1377
este menţionat cu numele Rasnow, Râşnovul fiind una din cele treisprezece comune
săseşti17 apoi, în 1388, sub denumirea de Villa Rosarum (Rosendorf), adică Satul
trandafirilor.
George Giuglea (1884-1967, linvist şi etnolog) spunea următoarele:
„Râşnov nu este altceva decât vechiul slav žrŭnovy «molae», adică « [satul sau
valea] morii» şi arată că, întrucât nu se găseşte în niciuna din formele slave,
metateza s-a petrecut în limba română ca să se poată păstra şi într-un anume topic
şi că numai după aceea a fost împrumutat de unguri care îi zic Rozsnyó şi de saşi
care îl numesc, cu etimologia populară Rosenau, dar în secolul al XIV-lea
Rasnov”18.
Toponimicele formate cu sufixul –ov(a) şi varianta –av(a), constituite ca
adjectiv, de origine slavă, sunt foarte numeroase şi vin să susţină această idee:
Bârnova (<slav. bârnă), Craiova (<slav. rege), Girov (<slav. jir), Moldova (<slav.
molid), Racova (<slav. rac), Snagov (<slav. zăpadă), Suceava (<slav. soc),
Târnava (<slav. Spin arbust)19.
Nicolae Drăganu (1884-1939, filolog şi lingvist) întăreşte afirmaţia,
spunând că săsescul Rosenau este, evident, o etimologie populară din Râjnov.
Toponimul Râjnov nu poate deriva din ung. Rozsnyó, care ar fi dat mai
17
Franz Zimmermann, Karl Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutchen in Siebenburgen,
Sibiu, 1892, vol.I, p. 450 şi vol. II, p. 480.
18
George Giuglea, Cuvinte româneşti şi romanice. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie,
Ediţie îngrijită de Florenţa Sădeanu, Bucureşti, 1983, p. 117.
19
Iorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, 1963, p. 473-481.
13
curând Rojneu, ci trebuie pus în legătură cu verbul românesc a râjni, provenit la
rândul său din bulg. žrŭny. Genitivului žrŭnovy, dacă i se aplică metateza, apare
rŭžnovy, adică „ [satul sau valea] morii”20. Afirmăm acest lucru în baza faptului,
dovedit documentar, că instalaţiile de industrie casnică: mori, pive, şteze nu lipseau
din satele aşezate lângă o apă curgătoare.
Dacă toponimul Râşnov este de origine slavă Rosnou sau săsească Rosenau
nu putem preciza cu siguranţă şi nu face obiectul cercetării noastre. Conform
părerii toponimistului Mircea Ciubotaru, cert este că ipoteza are o deficienţă: între
moară şi râşniţă (instalaţie rudimentară de măcinat cerealele compusă din două
pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârteşte cu ajutorul unui mâner)
există o deosebire evidentă, aşa încât Roznovul poate însemna prin analogie doar
„[satul sau valea] râşniţei”!
Cealaltă ipoteză, oarecum similară, este aceea a preotului cărturar Victor
Gervescu, susţinătorul ideii că satul a fost întemeiat de cei ce au construit Cetatea
Neamţului. După terminarea lucrului, unii s-au stabilit aici, făcându-şi case mari,
cu livezi şi grădini cu flori, în special trandafiri, adevărate „curţi ale trandafirilor”,
Rosenhoff, de unde şi numele de Roznov, care ar fi o etimologie populară, prin
deformarea cuvântului german21.
Victor Gervescu explică astfel teoria sa: „Le plăcea cavalerilor teutoni
meleagurile nostre, şi au organizat o etapă pe valea Bistriţei cam la 15 km la sud de
târgul «Pietrei lui Crăciun» şi i-au dat numele «Rosenhof», care înseamnă «Curtea
Rozelor». Acest nume a stăruit a exista şi mai departe. Dar de pe la anii 1200 şi
ceva până acum trei sute de ani, numirea de «Rosenhof» tot s-a muiat Rosenhof –
Rosenof – Roznov”22.
Acest toponimic nu a fost luat niciodată în discuţie în studiile de
specialitate. Analiza în profunzime a acestei ipoteze arată că ea nu este sustenabilă
pentru mai multe motive:
1. Stabilirea unor grupuri de saşi sau a cavalerilor teutoni în zona
Roznovului, după ce ar fi zidit Cetatea Neamţului (conform părerii lui B.P. Haşdeu
şi A. D. Xenopol), ar fi trebuit să lase urme adânci în istoria localităţii, pentru ca să
primească numele german Rosenhoff. În toponimia locului nu se găsesc nume şi
20
Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei, Bucureşti,
1933, p. 569.
21
Constantin Botez, Ioan Burduja, Constantin Turcu, Platforma industrială Săvineşti şi
împrejurimile, Piatra Neamţ, 1974, p. 37.
22
Vezi articolul „Rosenhof (Crâmpeie din Monografia Roznovului)” în ziarul „Avântul”, Anul V
Nr. 140, Piatra Neamţ, Duminică 17 iunie 1934, p. 3 semnat de Pr. Victor Gervescu.
14
cuvinte de origine germană, ci predomină cele slave: Săucăuţi, Brăşăuţi, Văscăuţi,
Girov, Ruseni, Calu-Iapa (sinonimul slav. kobyle); prin urmare, nu se explicǎ aşa-
zisa deformare a cuvântului german Rosenhof – Rosenof – Roznov prin nicio
evoluţie, sincopă etc. ori alte legi fonetice şi morfologice care să se înscrie în
norme lingvistice cunoscute. Altfel, scenariul denominaţiei iniţiale ar fi unic în
sistemul românesc al denumirii localitǎţii23.
2. Opiniile sunt împărţite însă şi în privinţa toponimului Neamţ. O părere
deosebită de B.P. Haşdeu şi A. D. Xenopol a avut Ilie Minea (1943) susţinut de
lingviştii şi istoricii Al. Lepădatu, N. Iorga, R. Rosetti, N. Constantinescu, N.
Grigoraş, Gh. Cojoc, D. Constantinescu, C. Turcu, care consideră toponimul Neamţ
de origine slavă, de la termenul nemetic, care înseamnă liniştit sau tăcut, definind
caracteristicile zonei şi ale râului principal.
3. Cultivarea rozelor (trandafirilor) la acel moment de timp, anul 1576,
când este menţionat prima dată numele localităţii (când trandafirii abia dacă existau
la curţile domneşti în secolul al XVIII-lea) nu se poate dovedi din moment ce nu
avem informaţii despre această îndeletnicire a locuitorilor.
4. Existenţa a numeroase localităţi în spaţiul ţărilor slave, cu nume identic
ori similare cu numele Roznovului, arată clar că toponimul Roznov este de origine
slavă, iar nu germană – două localităţi Roznov, în Cehia; o localitate Roznove şi
şase localităţi Roznava în Slovacia; patru localităţi Roznow, respectiv Roznowo în
Polonia.
Întrebarea care se ridică astfel este următoarea: de ce ar fi apărut la o
perioadă de peste două-trei secole acest nume de origine germană în condiţiile în
care nu avem informaţii despre o prezenţă germană consistentă în zona
Roznovului? De ce nu există nici un toponim german în zonă? Existenţa unor
strămoşi nemţi din secolul XII–XIV care să fi dat în secolul al XVI-lea numele
unui sat, aflat la circa 50 km distanţă de Cetatea Neamţului este puţin probabilă!
Toate aceste argumente arată astfel că numele Roznov este un
antroponim în genitiv slav cu sufixul –ov (exemple: Rubliov, Cehov, Borisov,
Carpov, Bulgakov, Rebrov, Romanov etc. care ar fi similare numelor româneşti
de genul Ababei, Amariei, Aioanei, Alui Gheorhe etc.).
23
Conform părerii lui Mircea Ciubotaru.
15
VI. Toponime ce interferează cu istoria Roznovului
Sauca (Săuceşti, Seucăuţi). Fost sat la gura Cracăului. M. Costăchescu,

afirmă că Sauca „era pe unde e Roznovul de astăzi”24, lucru infirmat de editorii
colecţei naţionale Documenta Romania Historica, care consideră că acest sat s-ar fi
aflat la actualul teritoriu al satului Slobozia25. Explicaţia este întemeiată,
considerăm noi, pentru faptul că Slobozia se află pe râul Cracău, iar Roznovul pe
râul Bistriţa.
În ceea ce priveşte originea toponimului Sauca, N. A. Constantinescu este
de părere vine de la numele Sava. Acesta a dat Savca apoi Sauca. Prefacerea
sufixului –avca în –auca are origine, probabil, ucraineană26.
Prin adăugarea sufixului patronimic românesc –eşti, Sauca devine Săuceşti;
prin adăugarea sufixului de origine ucrainiană –ovtsi (în limba română –ăuţi),
Sauca devine Săucăuţi-Săvcăuţi-Seucăuţi27.
Ştiri despre satul Seucăuţi de la gura Cracăului avem până la jumătatea
secolului al XV-lea. Apoi el s-a desfiinţat şi devenit silişte; nu se cunosc motivele
care au stat la baza acestui fapt, însă acest fenomen (mutarea populaţiei dintr-un loc
în altul, apariţia „curăturilor” şi a siliştilor) era normal pentru acele vremuri. Acest
fapt este întărit de documentule emise de Cancelaria domească a Moldovei din
159928 şi 160029.
Slobozia. Prima menţiune a satului apare sub transcrierea de „Slobosia”, în

1790, în „Topographische Beschreibung der fünf moldavischen Districten”
(Topografia celor 5 ţinuturi moldovene Suceava, Roman, Neamţ, Bacău şi Putna) a
lui Otzellowitz, colaţionată parţial cu harta sa30. Aici se menţionează că satul
24
M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932, p. 265.
25
Documenta Romaniae Historica, Seria A, Moldova, vol. I, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu
şi Leon Şimanschi, Bucureşti, 1975, vezi vocea de la indice (în continuare se va cita DRH).
26
I. Iordan, op. cit., p. 339 (vezi explicaţia satului Ghilavca).
27
N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic român, Bucureşti, 1963, p. 142; vezi şi I. Iordan, op.
cit., p. 421.
28
Vezi documentul din 10 ianuarie 1959 de la Ieremia Movilă (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol.
IV, p. 242, nr. 296).
29
Document emis de Mihai Viteazul la 17 august 1600 la Alba Iulia (Ibidem, p. 300, nr. 366).
30
Cf. Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I. Repertoriul istoric al unităţilor
admnistrativ-teritoriale, 1772-1988, partea I1, A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii), P-Z,
16
Roznov pierde o parte din teritoriu, pe care se formează satul Slobozia.
Satul s-a format a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, căci în Catagrafia
din 1774, la Roznov şi cătunele sale apar multe nume de persoane care se regăsesc
astăzi în Slobozia.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor,
datorită lipsei de braţe de muncă, domnii Moldovei iau o serie de măsuri pentru
aducerea în ţară a unui număr însemnat de oameni. Scutirile fiscale acordate
acestror „străini”, oferirea de terenuri pentru casă şi hrană a făcut ca Moldova să fie
locul de venire a multor emigranţi din ţările din jur. Cei mai mulţi dintre ei veneau
din Transilvania, cunoscuţi în epocă drept ungureni sau ardeleni. Alături de aceştia
au venit ruşi, unguri, polonezi, sârbi, bulgari etc. Pe mulţi dintre ei populaţia locală
i-a denumit după locul de unde au venit, în timp porecla devenind nume
(Ardeleanu, Ungureanu, Rusu, Bulgaru, Pruteanu ş.a.). Generic emigranţii purtau
în epocă denumirea de bejenari, de unde şi numele Bejenariu.
Chintinici. Este sat aparţinător oraşului Roznov. Prima sa menţiune apare

sub transcrierea de „Chintinici”, în anul 1835, în Harta rusă din 183531.
Satul s-a format la începutul secolului al XIX-lea, căci în Catagrafia din
1820, la Roznov şi cătunele sale, apar multe nume de persoane care se regăsesc
astăzi în Chintinici. Poiana „Pi hău” („Pihas” în alte documente) de peste Bistriţa,
din faţa satului Roznov, este aproximativ locul unde va apărea, la începutul
secolului al XIX-lea, satul Chintinici.
În ceea ce priveşte originea numelui satului sunt mai multe ipoteze: numele
va fi venind de la vreun termen comun „cântici” sau „chitici” (peştişori), ori un alt
cuvânt care va fi primit sufixul –ici, ca de exemplu, „pinten”, căci aşezarea se află
lângă un pinten de deal. Cuvântul „pinten” a devenit „chinten” prin palatizare, apoi
„chintinici”, un diminutiv. Acestea sunt totuşi simple ipoteze, care nu au suport
lingvistic. Numele nu a fost discutat în niciun dicţionar toponimic.
Profesorul Mircea Ciubotaru susţine că mai degrabă numele trebuie să ne
ducă la un patronim cu sufixul posesivului slav masculin –ici, sau chiar la un
patronim care primeşte deodată sufixele posesivului slav –in şi –ici. Aceste sufixe
înlocuiesc sufixul românesc –escul, a cărui funcţie patronimică nu era clară: de
coordonator Dragoş Moldovan, Bucureşti, 1991, p. 1080.

31
Constantin C. Giurescu, Principatele române la începutul secolului XIX. Constatări istorico-
geografice, economice şi statistice pe temeiul hărţii ruse din 1835, Bucureşti, 1957, p. 253-254.
17
exemplu „Popovici” în loc de „al Popei sau Popescul”32.
Personal, susţin această ipoteză, pentru faptul că există astfel de nume, mai
ales în nord-estul Moldovei, care primesc deodată sufixele –in şi –ici: Arminici,
Aftinici, Badinici, Calinici, Clatinici, Cutinici, Irinici, Maghinici, Olinici, Turinici,
Zinici ş.a.
În ceea ce priveşte etimologia patronimului Chintinici, Livia Cotorcea
afirmă o posibilă interpretatre: kintinişce înseamnă „loc năpădit de iarbă” sau „loc
populat”.
Săvineşti. Sat de lângă Roznov, pe Bistriţa, a purtat numele Sobolea şi

Soboleştii. Pe o hartă de moşie din anul 1802, privitoare la moşiile vecine cu
Roznovul, se precizează că moşia Săvineşti cuprinde patru silişti: Brăşăuţi,
Văscăuţi, Area şi Soboleştii.
Brăşăuţi există şi azi ca sat, în comuna Dumbrava-Roşie; numele e
menţionat în documentele vremii la 141133.
Văscăuţi îl găsim în documente la 146234 şi numele lui vine de la un Vasco
(nume de origine slavă corespunzător numelui românesc Vasile). Astăzi satul nu
mai există.
Area apare ca sat în documentul din 15 septembrie 146235, sub numele de
Zdvijinăţi de la Doamna. În actul din 18 aprilie 157636 satul Drăjinţi (Dvâjinţi) se
numeşte Area, apoi se uneşte cu Roznovul în 161637; mai târziu e trup în moşia
Săvineşti.
Numele actual al satului Săvineşti vine de la un Savin şi de la urmaşii lui,
necunoscuţi documentar până acum. Catagrafia din 1820 cuprinde multe persoane
cu numele Savin. În Moldova mai există un sat cu numele Săvineşti, pe Bistriţa de
Sus, lângă Galu. E posibil să fi fost cândva o roire de locuitori, dintr-un loc în
32
N. A. Constantinescu, op. cit., p. XXXI şi LX).
33
6 ianuarie 1411 (DRH, A. Moldova, vol. I, p. 42, nr. 29).
34
Document emis de cancelaria domnească a lui Ştefan cel Mare la 15 septembrie 1462 (Ibidem,
vol. II (1449-1486), vol. întocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru
Agache, Bucureşti, 1976, p. 153, nr. 107).
35
Ibidem.
36
Documente privind Istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol. III (1571-1590), Bucureşti, p.
68, nr 87 (în continuare se va cita DIR).
37
Radu Mihnea întărea Mănăstirii Bistriţa satul Roznov în a cărui hotar a întrat şi satul Area (DIR,
A. Moldova, veacul XVII, vol. IV (1616-1620), Bucureşti, 1956, p. 29, nr. 43).
18
altul38.
Zăneşti. Sat aflat la gura Cracăului, spre sud, lângă Roznov. Numele lui
vine de la un Zane (nume slav care a dat Zanevici). Exista în secolul al XVI-lea,
când este întărit cu poiană şi vecini Mănăstirii Tazlău (satele Zăneşti şi Stolnici,
mai jos de gura Cracăului, fiind numite Dingani şi Faur)39. A făcut parte din moşia
Roznovul şi fost stăpânit de Mănăstirea Tazlău40 până la secularizarea averilor
mănăstireşti.
Biserica de la Zanevici (Zăneşti) este menţionată la 11 iulie 142841 întru-un
act de la Alexandru cel Bun, fiind închinată Mănăstirii Bistriţa. Actul fiind fals nu
putem să-l luăm în considerare în ceea ce priveşte vechimea satului.
Fauri. Sat de lângă Roznov; în Catagrafia din 1845 găsim două sate cu
acest nume: „Faurii de Sus” şi „Faurii de Jos”, cotune ale Roznovului. Originea
numelui vine de la ocupaţia locuitorilor (fauri, făurari sau fierari) ori, poate, de la
un întemeietor numit Faur. Prima sa menţiune e într-un document din 3 februarie
146742, când a fost donat Mănăstirii Bistriţa de către Ştefan cel Mare. Satul a făcut
parte din ocolul târgului Piatra şi avea îndatoriri speciale, legate de ocupaţia
locuitorilor.
Ivăneşti. În actele satului Troiţa de pe râul Cracău, se distinge clar că, în

apropiere de satul Slobozia, în partea de răsărit, pe pâpâul Câlneş-Jideşti, era satul
Ivăneşti, amintit într-un suret din 22 noiembrie 162143. Ivănceştii şi Bilăeştii, moşii
vecine în regiunea Girovului, erau în stăpânirea Mănăstirii Pângăraţi. Nu putem lua
în calcul actul din 11 iunie 142844, deoarece actul de danie al lui Alexandru cel Bun
către Mănăstirea Bistriţa este unanim recunoscut ca fiind fals.
38
C. Botez, I. Burduja, C. Turcu, op. cit., p. 30-40.
39
4 februarie 1592, satul Stolniceni care se numeşte Dinganii (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol.
IV, 1952, p. 47, nr. 55); 20 aprilie 1593, „Zăneştii şi Stolnicii ce se numesc Dinganii şi
Faurii”(Ibidem, p. 79-80, nr. 98).
40
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 218/1845, f. 9 v. – 10 r. şi urm.
41
DRH, A. Moldova, vol. I, p. 425, d. VI. Document fals, 11 iulie 1428.
42
DRH, A. Moldova, vol. II, p. 212, nr. 146.
43
„Carte moldovinească de la Ştefan Tomşa voievod ci scrie la sluga domniei boeriul…. că după
jaloba ce au dat rugătorii săi călugări de la mănăstire Pângăraţi, să nu superi satile monastirii, anume
Ivăneştii, Bilăeştii şi morile ci le au acile moşii în apa Cracăului” (DIR, A. Moldova, veacul XVII,
vol. V (1621-1625), Bucureşti, 1957, p. 78, nr. 103).
44
DRH, A. Moldova, vol. I, p. 425, nr. VI.
19
Numele satului poate veni de la un Ivan, stăpân al acestor pământuri. Inclus
la Roznov până la 1887, apoi la Slobozia, satul a dispărut, astăzi fiind trup de
moşie în comuna Girov, lângă Troiţa.
Negriteşti. Se crede că satul poartă numele boierului Negre, căci şi pârâul

era numit în unele acte, Negriteasca ( –easca este un sufix pentru toponime, e un
derivat normal din Negriteşti, baza fiind Negritu. Despre existenţa satului şi a
bisericii din Negriteşti nu putem vorbi sigur decât din secolul al XVII-lea, deoarece
primele două acte în care este menţionat satul sunt considerate false (actul de danie
al lui Alexandru cel Bun către Mănăstirea Bistriţa din 142845 şi cel din 9 martie
147946, în care se afirmă că satului Podoleni, era la gura pârâului Negriteasca).
Începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea, satul apare sub stăpânirea
Rosetteştilor. Toponimul este şi astăzi întâlnit, parte din moşia Roznovului purtând
numele de Negriteşti.
Câmpul lui Dragoş. Aceast toponim care cuprinde o arie geografică mai
mare apare în secolul al XV-lea şi este prezentă până în secolul al XIX-lea. Această
unitate geografică (un adevărat „ţinut”, o „ţară” ca Vrancea, Bârladul, Câmpulung
şi Dornele) e situată pe şesul din dreapta râului Bistriţa, începând de sub masivul
Cernegura, din faţa Roznovului, şi până dincolo de Buhuşi, la Lespezi, iar în lăţime
se întinde de la apa Bistriţei şi până la valea Tazlăului. De-a curmezişul, Câmpul
lui Dragoş este brăzdat de trei mari pâraie (Calu, Iapa şi Nechitul).
Originea numelui „Câmpul lui Dragoş” se explică de la sine, însă părerile
istoricilor sunt împărţite. Dimitrie Onciu afirma că amintirea lui „Dragoş vodă
descălecătorul de ţară” se păstra în numele acestui Câmp. Mihai Costăchescu este
de părere că „numirea de Câmpul lui Dragoş sună ca ceva vechi tare”. Poate fi
vorba de vreun cnezat al lui Dragoş, găsit aici de descălecători47.
Slavistul I. Bogdan cosideră că întemeietorul a fost un curtean al lui Roman
I, Ştefan I şi al lui Alexandru cel Bun; în documentele acestuia din urmă (29 iunie
140048 şi 16 septembrie 140849), Dragoş Viteazul e numit „Dragoş de la Neamţ”,
dregător ce a făcut parte din Sfatul Domnesc. Aurelian Sacerdoţeanu afirmă că nu i
45
Ibidem.
46
Ibidem, vol. II, p. 454, nr. XX.
47
Constantin Matasă, Câmpul lui Dragoş, 1943, p. 21-27.
48
DRH, A. Moldova, vol. I, p. 15, nr. 10.
49
Ibidem, p. 33, nr. 23.
20
se poate tăgădui primului voievod Dragoş locul de descălecare. Poate a fost aici o
tabără militară a sa, ori o primă luare în stăpânire de către voievod, care va fi
statornicit aici pe credincioşii săi50.
Bistriţa. Râul străbate Moldova de la nord la sud, fiind o importantă cale de

comunicaţie, prin plutele ce coborau din ţinutul Dornelor până la Galaţi. Numele
râului înseamnă „repede”, căci într-adevăr apa are aceste caracteristici. Bistriţa
vine de la slav. bystrica < bystra = repede, iute51.
Cracău. Pe valea Cracăului există o serie de aşezări foarte vechi: Muntenii

şi Pânteceştii, la 140052, Cornii şi Strâmbii, la 2 aprilie 142853, Oşlobenii54,
Drăgoteştii55 şi Vârtopul56. I. Iordan spune că numele Cracău, după unii cercetători,
apare în secolul XIII de la ung. Karako, iar după alţii, de la pol. Kraków=Cracovia
57
. Cronicarii moldoveni scriau numele oraşului slav Cracău.
50
C. Botez, I. Burduja, C. Turcu, op. cit., p. 33-34.
51
Nicolae Drăganu, op. cit., p 600.
52
Datat: <1398 după iulie 2- 1400 înainte de aprilie 23> (DRH, A. Moldova, vol. I, p. 9, nr. 7).
53
Ibidem, p. 105, nr. 71.
54
Prima menţiune la 8 martie 1432 (DIR, A. Moldova, veacul XIV-XV, vol. I (1384-1475),
Bucureşti, 1954, p. 99, nr. 114)
55
1 februarie 1481 (DRH, A. Moldova, vol. II, p. 354, nr. 233).
56
17 februarie 1436 (Ibidem, vol. I, p. 201, nr. 145).
57
Constantin Mătasă, Câmpul lui Dragoş, p. 15; Iorgu Iordan, op. cit., p. 56.
21
VII. Moşia şi stăpânii
Toţi cei care se încumetă să scrie istoria unei aşezări din Moldova de la
început întâmpină o serie de greutăţi. Cea mai importantă este aceea a numărului
mic de documente pe care le găseşte în arhive şi a faptului că, de cele mai multe
ori, actele se referă la vânzarea sau cumpărarea moşiilor. În cuprinsul acestor
înscrisuri sunt foarte rare menţiunile legate de adevărata istorie a localităţii.
Considerăm că N. Iorga avea dreptate când aprecia că „Apariţia publicaţiilor de
documente regionale înseamnă pentru cunoaşterea acelei regiuni un eveniment
deoarece pornind de la aceste mărturii ce au fost ascunse cercetătorului prin sipete
bătrâneşti, prin colţuri de arhive prăfuite, prin dulapuri de mănăstiri, uitate, sau
strânse cu grijă de urmaşi se pot crea lucrări trainice de descifrarea istorice,
instituţiilor şi datinilor acelei regiuni, prin pana istoricului de chemare, care e
pentru dânsele al doilea creator, învietorul”58.
Acelaşi savant sesizând că informaţia istoricului român este mai săracă
decât a celui occidental, deoarece nu dispune şi de „o istorie scrisă de cei mici”, de
acea istorie „care nu este compusă, ci numai însăilată, notată incidental şi sporadic,
de cei modeşti şi puţin cărturari uneori, care nu se gândesc la nici un patron, nici la
public, ci pun pe hârtie ce ştiu, din simplu impuls instinctiv de a nu lăsa faptele să
se piardă ori din nevoia de a face şi pe alţii, necunoscuţi, martori ai suferinţelor,
isprăvilor şi întâmplătoarelor bucurii ale lor”59, propunea strâgerea acestor
fragmente de istorie pentru a crea adevărata istorie naţională.
În opinia profesorului Ştefan S. Gorovei „în arhive şi în diverse publicaţii
greu accesibile – prin vechimea lor, prin tirajul lor foarte restrâns sau prin limba lor
– stau, încă neintroduse în circuitul ştiinţific de la noi şi, deci, nepuse la îndemâna
cercetătorilor, cantităţi mari de ştiri care privesc trecutul nostru. A le aduce la
cunoştinţa publică pe măsură ce specialiştii le «dezgroapă» din arhive şi din
biblioteci devine, astfel, o obligaţie elementară”60, lucru pe care şi noi încercăm
să-l facem cu documentele Roznovului.
Pentru a înţelege mai bine efortul pe care istoricul trebuie să-l facă în
recompunerea istoriei Roznovului trebuie să menţionăm că din secolul secolul al
58
N. Iorga, Despre adunarea şi tipărirea izvoarelor, în Prinos lui D. A. Sturza, Buc., 1903, p. 2.
59
Idem, Istoria ţării prin cei mici, în „Revista Istorică”, VII, nr. 1-3, 1921, p. 26.
60
Ştefan S. Gorovei, Cuvânt înainte, în Izvoare străine pentru istoria românilor, vol. III/1, volum
îngrijit de Ştefan S. Gorovei, Iaşi, 1988, p. XI.
22
XVI-lea şi până la 1800 ne-au rămas doar câteva zeci de documente. Pe unele
dintre ele am avut şansa de a le descoperi „în colbul arhivelor” şi a le publica acum
pentru prima dată, dar, cele mai multe au văzut lumina tiparului în diverse lucrări
de specialitate. Norocul nostru este că din ele putem, cu doar puţine verigi lipsă, să
urmărim evoluţia moşiei până la jumătatea secolui al XIX-lea.
Stăpânirea asupra pământului este cea mai importantă dimensiune a vieţii în
aşezările românesti din Evul Mediu şi până astăzi. Potrivit cercetătorului Mircea
Ciubotaru „istoria unei aşezări înseamnă, în primul rând, evoluţia stăpânirii asupra
moşiei satului”. De aceea „un studiu istoric al unei aşezări rurale trebuie să aibă în
vedere, în primul rând, evoluţia formelor de stăpânire asupra moşiei satului, aspect
esenţial al vieţii materiale şi sociale, generator al relaţiilor de muncă, al codului
comportamentului faţă de proprietate şi de transmiterea ei, chiar al unor
comportamente ale moralităţii şi psihologiei sociale”61. În rândurile ce urmează şi
noi vom încerca să urmărim cursul stăpânirii pentru a înţelege mai bine mersul
istoriei pe aceste meleaguri.
VII.1 Roznovul – la întretăierea unor drumuri comerciale
În decursul timpului Roznovul nu a fost pe una din principalele căi de

comunicaţie ale ţării. A avut şansa de a fi fost la întretăierea unor drumuri
comerciale ce leagă centre importante din nordul Moldovei cu sudul provinciei sau
fac legătura între oraşele din Transilvania cu cele din Moldova. Aşezarea
geografică i-a permis să fie destul de departe de incursiunile turceşti, tătărăşti sau
cazace, şi mai apoi de cele ruseşti, ferindu-l astfel de pustiirile războaielor. În acest
fel populaţia a avut parte de o relativă linişte62 şi a putut păstra agoniseala strânsă
cu trudă. Nu acelaşi lucru se poate spune de stăpânii Roznovului, mai ales despre
cei din secolul al XVII-lea, care şi-au disputat satul cu o deosebită îndârjire până
când acesta intrat în posesia familiei Rosetti. Din acel moment şi până la reforma
61
Mircea Ciubotaru, Comuna Vultureşti, I, Studiu de istprie socială. Onomastică, p. 9.
62
Între momentele de cumpănă pe care le-au trăit locuitorii Roznovului sunt şi cele prilejuite de
trecerea unei coloane a oştilor lui Mihai Viteazul când a intrat în Moldova în anul 1600 (Silviu
Văcaru, Diecii Ţării Moldovei în prima jumătate a secolului al XVII-lea, Iaşi, 2006, p. 231; vezi şi
documentul din 20 iulie 1609 (DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. II, Bucureşti, 1953, p. 228-229,
nr. 304).
23
agrară înfăptuită de Al. I. Cuza în anul 1864 moşia Roznovul, care cuprindea mai
multe sate, va rămâne în stăpânirea Rosetteştilor. De acum înainte foştii stăpâni
rămân doar cu un mic domeniu până în 1908, când moare Alexandrina Rosetti
Roznovanu, soţia colonelului Roznovanu, care prin testament lăsa întreaga sa avere
bisericii construite de soţul său în Roznov.
Moldova medievală era traversată de la nord la sud şi de la est la vest de o
adevărată reţea de drumuri principale, care aveau şi ele numeroase ramificaţii
secundare. Pe una din aceste ramificaţii se găsea Roznovul. Drumul ce ducea de la
Suceava la Braşov (Suceava - Fălticeni - Boroaia - Tg. Neamţ - Piatra Neamţ)
cobora pe apa Bistriţei „până la Roznov, de unde, trecând pe dreapta apei, apoi
continua cu direcţia spre sud, la Tazlău. De la Tazlău la Teţcani, de aici se desfăcea
în două ramuri: una ce ducea spre Moineşti şi Comăneşti spre trecătoarea Ghimeş,
iar alta prin Oneşti, Tg. Trotuş către Oituz”63.
O altă arteră de comunicaţie care venea din Transilvania către Moldova, din
Trei Scaune în special, trecea prin pasul Tulgheş, cobora pe valea Bistricioarei până
în valea Bistriţei, la Hangu. De aici urma valea Bistriţei spre Piatra Neamţ, unde
drumul se bifurca în două direcţii: unul urma calea spre Girov – Bozieni – Dulceşti
– Roman - Vaslui – Huşi, trecea Prutul străbătând ţinutul Lăpuşnei ajungând la
Chilia, altul o cotea de pe valea Bistriţei, pe la Roznov – Buhuşi – Bacău -
Mărăşeşti, de unde se despărţea spre Focşani - Bucureşti sau spre Galaţi64.
VII.2 Roznovul – în mărturiile documentelor

din secolele XVI – XVIII
Prima atestare documentară a satului Roznov este din 18 aprilie 1576 anul
de la Hristos şi 7084 de la Facerea Lumii65. În acea zi Petru Şchiopul, în prezenţa
marilor boieri din Divanul Domnesc, întărea Mănăstirii Bistriţa, „ocinele şi
dedinele” ei drepte primite danie de-a lungul timpului de la Alexandru cel Bun,
ctitorul mănăstirii, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Între satele pe care „Theodor,
egumenul Mănăstirii Bistriţa şi cu toţi fraţii întru Hristos” primeau întărire se
63
Al. Gonţa, Legăturile economice dintre Moldova şi Transilvania în secolele XIII-XVII, Bucureşti,
1989, p. 38-39.
64
Ibidem, p. 42.
65
DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. III, p. 272-273, doc. 87.
24
numărau şi cele de pe valea Bistriţei printre care Soboleştii, Drăjinţii, „care se
numesc acum Area” Văscăuţii, Braşăuţii şi Roznovul66. Oare acesta să fie
adevărul?
Pentru a înţelege mai bine curgerea stăpânirii în Roznov trebuie să ne oprim
pentru început asupra documentelor pe care Mănăstirea Bistriţa le deţinea în a doua
jumătate a secolului al XVI-lea şi cu care se prezenta în procesele de hotar sau
venea în faţa domnului pentru a primi întărire pe moşiile pe care le deţinea. Aici se
impune o menţiune: multe din cărţile domneşti cu danii făcute Mănăstirii Bistriţa
s-au dovedit a fi prelucrate de călugări în prima parte a veacului al XVII-lea. Abia
editorii colecţiei naţionale Documenta Romania Historica au stabilit cu certitudine
acest lucru.
De aceea, aşa cum vom vedea în continuare, trebuie să fim destul de
rezervaţi faţă de unele documente care, la prima vedere, par a fi originale. Aceasta,
deoarece în evoluţia proprietăţii apar sincope care cu greu pot fi explicate, mai ales
că pentru cele mai multe sate mănăstireşti curgerea stăpânirii este continuă şi în
rare cazuri se observă vânzări sau confiscări, ceea ce nu se poate aplica şi
Roznovului.
Cu toate că nu vom putea rezolva problema documentelor false în lucrarea
de faţă, vom încerca să ne exprimăm îndoiala asupra unora dintre ele. Aceste
documente sunt cele pe care le deţinea mănăstirea până la preluarea moşiei de către
vornicul Bilăi. Chiar dacă sunt cărţi domneşti în care se confirmă stăpânirea pe
satele mănăstirii, unele din probele aduse ca mărturie par a fi false. În aceste
condiţii actul original prelua o mărturie minciunoasă şi dădea dreptul de stăpânire
mănăstirii, fără ca aceasta să-l fi avut vreodată. Luându-ne această măsură de
prevedere pentru secolele XV-XVI, vom încerca să scriem istoria Roznovului aşa
cum reiese din actele ce astăzi le avem la dispoziţie.
Până acum s-au făcut multe supoziţii, s-a încercat legarea teritoriului pe
care se găseşte actualul oraş de sate de mult dispărute, doar pentru a demonstra că
aşezarea este mai veche.
Pornindu-se de la o localizare aproximativă a satului Sauca sau a Gurii
Cracăului67, M. Costăchescu consideră că „este pe unde e Roznovul de astăzi”68.
66
Ibidem.
67
Prima menţiune despre Gura Cracăului o avem din 2 ianuarie 1432, când, la porunca lui Ilie
Voievod, se întărirea lui Dragoş Urlat satul lui de pe Tutova. Actul era scris de Ghedeon diac (DRH,
A, Moldova, vol. I, p. 157, nr. 106). Câţiva ani mai târziu, tot din acelaşi loc, la 13 septembrie 1439,
voievodul Ilie întărea Mănăstirii Bistriţa vama de la Bacău (Ibidem, p. 287, nr. 200). Editorii
documentului spun despre satul de la Gura Cracăului că este „inclus în Roznov” (vezi la indice,
25
Citind cu mare atenţie documentele, vom observa că Sauca şi satul de la Gura
Cracăului sunt de la început dăruite de domnii Moldovei Mănăstirii Neamţ.
La 23 februarie 1438, Ilie, domnul Moldovei, făcea cunoscut „cu acestă
carte a noastră, tuturor celor care vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că am cugetat
cu gândul nostru bun şi am dat mănăstirii noastre, Sfânta Înălţare de la Neamţ, un
sat la gura Cracăului, anume Seucăuţi, unde este Samoil vătăman”69.
La rândul său Ştefan voievod, anunţa din Satul lui David, la 11 martie 1446,
tot printr-o carte domnească, faptul că întăreşte aceleiaşi mănăstiri satele primite
danie de la domnii anteriori70. Câteva luni mai târziu, Mănăstirea Neamţ primea
întărire pe „o mănăstire la Boişte, unde a fost chilia vlădicăi Iosif, unde sunt
călugăriţe, cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac.
Încă am dat mănăstirii mai înainte zise pe toţi popii din satele mănăstireşti,
anume: biserica din Telebecinţi, şi biserica din Başoteni, şi biserica din Dvorineşti,
şi biserica din Baloşeşti, şi biserica de la Gura Cracăului, şi biserica din Trestiana
de la Balomireşti, ca să asculte de mănăstirea noastră, cu toate veniturile. Toate
aceste mai sus-scrise să fie mănăstirii noastre uric, cu toate veniturile, nemişcat
niciodată, în veci”71.
Schimbarea domniei nu aduce modificări în ceea ce priveşte stăpânirea de
către mănăstire a satului de la Gura Cracăului, el fiindu-i reîntărit de două ori: la 22
august 144772 şi 8 decembrie 145473.
De acum înainte nu mai avem nici o informaţie despre Sauca sau satul de la
Gura Cracăului. După cum se poate observa, niciodată satul nu este amintit ca fiind
al Mănăstirii Bistriţa sau Tazlău, mănăstiri ce aveau moşii în zonă.
Abia după mai mult de 120 de ani de la ultima menţiune a satului Sauca
avem prima menţiune documentară a Roznovului. În mod firesc se pune întrebarea
dacă Sauca este una şi aceeaşi localitate cu Roznovul, de ce şi-a schimbat numele,
stăpânul şi de ce nu mai apare o perioadă aşa de lungă în documente?
Un prim răspuns ar fi acela că satul s-a putut risipi din cauza vitregiilor
vremii, aşa cum s-a întâmplat cu multe sate din Moldova. Oştile maghiare ale lui
vocea).
68
M. Costăchescu, documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, Iaşi, 1932
69
DRH, A. Moldova, vol. I, p. 254-256, nr. 180.
70
Ibidem, p. 377-378, nr. 266.
71
Documentul era dat la 6 iunie 1446, la Vaslui (Ibidem, p. 378-379, nr. 267).
72
Ibidem, p. 387-388, nr. 273.
73
Ibidem, vol. II, întocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache,
Bucureşti, 1976, p. 61, nr. 44.
26
Matei Corvin sau cele otomane puteau să distrugă satul în timpul campaniilor
militare din Moldova. A doua ipoteză ar fi aceea că documentele referitoare la
Sauca s-au pierdut. Noi opinăm că locuitorii au părăsit satul, acesta seliştindu-se.
Aşa cum am văzut, Sauca a aparţinut tot timpul Mănăstirii Neamţ. În
documentul din 1576 Roznovul este amintit ca fiind al Mănăstirii Bistriţa, alături
de alte sate de pe Bistriţa. Petru Şchiopul spune că mănăstirea le avea cu uric de
danie de la Petru Rareş74. În aceeaşi zonă Mănăstirea Tazlău avea „o poiană ce este
peste Bistriţa, în faţa satelor Zăneştilor şi Roznovul”75, fără a ne spune al cui era
Roznovul. Coroborând documentele de până acum observăm că în zonă aveau
moşii trei mănăstiri şi anume: Neamţul, Bistriţa şi Tazlăul.
Pentru a ieşi din acest hăţiş al documentelor şi a evalua corect începuturile
Roznovului trebuie să citim cu atenţie un document de la Ştefan Răzvan, domnul
Moldovei, care, la 1 iunie 1595, întărea „rugătorilor noştri, călugărilor de la ruga
noastră, Mânăstirea Bistriţa”, „satul Roznovul, care este pe Bistriţa, danie şi întărire
sfintei mânăstiri, de la Alexandru voievod cel Bun, şi de la Ştefan voievod cel
Bătrân şi de la ceilalţi domni”76.
Două decenii mai târziu, Radu Mihnea, domnul Molovei, întărea „rugii
noastre, sfintei Mânăstiri Bistriţa, un sat anume Roznovul, pe Bistriţa, care este în
ţinutul Neamţ, hotarul acestui sat Răznovul care s-a împreunat cu hotarul satului
Area; care sat l-a dat întâi ctitorul sfintei mânăstiri, Alixandru voievod cel prea
Bun, şi apoi de Ştefan voievod cel Bătrân şi de toţi domnii vechi, până la Ştefan
Tomşovici voievod”77.
Neavând actul de la Alexandru, putem bănui că Roznovul a făcut parte de la
început dintre satele dăruite Mănăstirii Bistriţa78. Privind harta cu satele ce aparţin
acestei mănăstiri observăm că Alexandru i-a dăruit o moşie compactă având în nord
satul Brăşeuţi şi în sud satul Zăneşti, acesta din urmă a Mănăstirii Tazlău. În acest
74
DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. III, Bucureşti, 1951, p. 272-273, doc. 87.
75
Documentul este din 12 aprilie 1591 (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. IV, Bucureşti, 1952, p.
12-13, nr. 15).
76
Ibidem, p. 125, nr. 156. În aceeaşi ordine de idei, la 23 august 1616, Radu Mihnea, domnul
Molovei, întărea „rugii noastre, sfintei Mânăstiri Bistriţa, un sat anume Roznovul, pe Bistriţa, care
este în ţinutul Neamţ, hotarul acestui sat Răznovul care s-a împreunat cu hotarul satului Area; care
sat l-a dat întâi ctitorul sfintei mânăstiri, Alixandru voievod cel prea Bun, şi apoi de Ştefan voievod
cel Bătrân şi de toţi domnii vechi, până la Ştefan Tomşovici voievod (DIR, A. Moldova, veacul
XVII, vol. IV, p. 29-30, nr. 43).
77
Actul este din 23 august 1616 (DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, p. 29-30, nr. 43).
78
Construită de Alxandru cel Bun înainte de anul 1407 (Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de
artă medievală românească, Bucureşti, 1976, p. 56).
27
fel se poate demonstra documentar existenţa Roznovului încă de la începutul
veacului al XV-lea, lucru pe care îl doreau şi călugării bistriţeni.
La prima vedere cele trei documente nu sunt altceva decât reîntăriri de
moşii, fapt ce se întâmpla de fiecare dată când venea un nou domn pe scaunul
Moldovei. Stăpânii de moşii, îndiferent dacă erau laici sau reprezentau tagma
monahală, se prezentau în faţa domnului cu vechile direse pentru a primi din partea
domnului o nouă confirmare a stăpânirii satelor.
Aici apare prima întrebare asupra adevăratului stăpân al Roznovului. În faţa
lui Petru Şchiopul călugării aduseseră acte doveditoare nu mai vechi de domnia lui
Petru Rareş. În ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, în vremuri tulburi pentru
Moldova, când domniile se succedau cu rapiditate una după alta, aduceau drept
mărturie hrisoave vechi de la Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Odată apărute
aceste documente vor fi folosite şi în faţa lui Radu Mihnea.
Revenind la Sauca, un argument de necontestat că acest sat nu trebuie
confundat cu Roznovul este şi documentul din 10 ianuarie 1599, ulterior actului
emis de cancelaria lui Ştefan Răzvan, prin care Ieremia Movilă întărea Mănăstirii
Neamţ o selişte, pe Cracău, „numită Sadcăuţii, unde a fost vataman Samoilă,
potrivit acelor danii pe care le are sfânta mănăstire mai sus scrisă de la Ilie
voievod”79. Satul dispăruse, dar stăpânirea asupra ei rămânea tot a Mănăstirii
Neamţ.
Credem că este de interes a aminti că pentru a primi întărire de la Mihai
Viteazul pe această selişte, călugării de la Neamţ se deplasează la Alba Iulia, unde,
la 17 august 1600, voievodul „cu inimă luminată şi curată, din tot sufletul nostru şi
din ajutorul de la Dumnezeu” hotăra ca să le fie şi de la domnia sa „uric şi întărire
cu tot venitul”80.
Secolul al XVII-lea este cel mai zbuciumat din toată istoria existenţei
Roznovului. Moşia a trecut „din mână în mână” după expresia timpului, adică a
avut mai mulţi proprietari. Pentru stăpânirea ei s-au purtat procese peste procese,
s-au adus martori în faţa domnului, a fost confiscată pentru „hiclenie” şi făcută
danie pentru dreaptă credinţă, a fost schimbată cu alte sate etc.
Totul începe înainte de 22 ianuarie 1617 când Singliticlitia81, fiica lui Gavril
79
DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. IV, p. 242, nr. 296.
80
Ibidem, p. 300, nr. 366.
81
N. Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, p. 293. A fost
soră cu Ştefan mare logofăt (Ibidem, p. 329).
28
logofăt82, soţia vornicului Bilăi83, împreună cu fiul ei, Ionaşcu84, solicită domnului
să judece pâra dintre ea şi călugării de la Bistriţa pentru moşia Roznov. Radu
Mihnea, care întărise doar cu câteva luni înainte Roznovul mănăstirii (23 august
1616)85, până la terminarea procesului dădea o carte „rugătorilor noştri egumenului
şi întregului sobor de la sfânta mănăstire numită Bistriţa, ... ca să fie ei tari şi
puternici cu această carte a domniei mele să stăpânească un sat pentru care sat au
pâră cu cneaghina Bilăiasa, anume Roznovul, până când îşi va aduce diresele şi
Bilăiasa”86.
Două săptămâni mai târziu, la 7 februarie 1617, acelaşi domn poruncea
ureadnicului de Piatra să dea zi călugărilor de la Bistriţa „ca să stea de faţă înaintea
domniei mele cu cneaghina Bilăiasa şi cu fiul ei, Ionaşco, pentru un sat al lor
anume Roznovul, pe care îl stăpâneşte fără rânduială şi fără nicio pricină. Şi să-şi
aducă şi diresele pe care le au pe acest sat. Şi să le faci şi carte pentru zi, când va fi
voia lor”87.
Judecata domnească a avut loc înainte de 21 mai, acelaşi an, deoarece la
acea dată Ionaşco Bilăi, fost pârcălab, era împuternicit de Radu Mihnea să-şi aducă
înapoi toţi vecinii apucaţi cu cisla în satul Roznov88. Nu ştim cu siguranţă care au
fost argumentele care au stat la baza pierderii satului de către călugării de la
Bistriţa. Cercetarea documentelor ulterioare referitoare la sat ne permite să ne
facem o imagine apropiată de adevăr, mai ales că de acum înainte călugării nu vor
mai încerca niciodată să revendice Roznovul.
Cel mai complet act referitor la cele întâmplate cu Roznovul la începutul
secolului al XVII-lea este catastiful marelui logofăt Dumitraşco Ştefan89, scris la 20
82
Ibidem, p. 305.
83
Întâlnit în documente ca mare stolnic între 13 decembrie 1572 şi 13 mai 1574, Simion Bilăi a fost
unul din trădătorii lui Ioan vodă cel Viteaz, trecând de partea lui Petru Şchiopul, care l-a trimis la
1574 să „prindă” tronul. Ulterior avea să ajungă mare vornic al Ţării de Sus, dregătorie pe care a
deţinut-o în intervalul 5 martie 1575 – 21 septembrie 1579 (ibidem, p. 293).
84
Ibidem, p. 294. A fost mare vătav de Suceava.
85
DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, Bucureşti, 1956, p. 29-30, nr. 43.
86
Ibidem, p. 87-88, nr. 124.
87
Ibidem, p. 96, nr. 133.
88
Ibidem, p. 167, nr. 206
89
Despre familia şi cariera politică a lui Dumitraşco Ştefan, vezi Petronel Zahariuc, Familia şi
cariera lui Gheorghe vodă Ştefan, în „Arhiva Genealogică”, II (VII), 1995, p. 82-85. Este ctitorul
bisericilor de de la Rădiana (construită în anul 1628, la interior păstrând până astăzi urme de pictură
executată de zugravul Silvan; V- Drăguţ, op. cit., p. 253) şi Buciuleşti (Nicolae Stoicescu,
Repertoriul bibliografic al localităţilor medievale din Moldova, p. 128).
29
aprilie 162790, care, ca într-o cronică de familie povesteşte istoria satului primit de
la mătuşa sa, vorniceasa Bilăi91. Aşa cum reiese din cele spuse de logofăt, satul
Roznov a fost cumpărat de vornicul Bilăi şi soţia sa, Singlitichia, mătuşa lui
Dumitraşco, de la Petru Şchiopul „pentru cinci sute de zloţi tătărăşti şi pentru opt ai
buni”92. Domnul a putut să-l vândă deoarece satul era domnesc, ascultător de ocolul
târgului Piatra93.
În timpul primei domnii pe scaunul Moldovei, Ştefan Tomşa a trimis
„oamenii săi în toată ţara şi la mănăstiri”şi „unde vor găsi avuţie şi bucate de a
viclénilor lui” să le ia pe toate. „Mărs-au şi la mănăstire la Bistriţă un aprod a lui
anume Petrea Sîrbul, carele au fost şi diregător în Piiatră, şi au luat ce au găsit la
acea mănăstire”. Acolo fuseseră lăsate spre păstrare şi documentele Roznovului de
către vornicului Bilăi cu speranţa că mănăstirea nu va fi jefuită sau că fiind bine
ascunse în tăiniţele ei nu vor fi găsite. Când au venit însă oamenii domniei,
călugării au dat toate odoarele şi actele pe care le aveau. Documentele au fost
cercetate de episcopul Aftanasie şi, descoperind uricul de cumpărătură al
Roznovului, „dat-au un cal acelui aprod Petrei şi au luat acel uric”94. Neavând actul
în mână proprietarul nu mai avea cu ce să demonstreze că satul este al lui. Văzând-
o pe vorniceasă văduvă şi fără nici un fel de ajutor – aşa cum scria cu mâna ei în
diata din 23 februarie 1625, prin care lăsa întreaga ei avere logofărului Dumitraşco
Ştefan – „în multe chipuri s-au ispitit şi călugării de la Bistriţa ca să-l poată lua de
la mâna noastră şi încă şi drése ce-am avut făcute pre acel sat, ni le-au arsu
călugării”95. Chemaţi la judecată călugării au negat faptul că ar fi fost lăsate acele
90
DRH, A. Moldova, vol. XIX, editat de Haralambie Chircă, Bucureşti, 1969, p. 242 nr. 186.
91
Petronel Zahariuc, Catastiful lui Dumitraşco Ştefan – cronică de familie, în „Arhiva
Genealogică”, III (VIII), 1996, nr. 3-4, p. 185 şi urm.
92
DRH, A. Moldova, vol. XIX, 211-216, nr. 168.
93
Ibidem; primul document în care este amintit faptul că satul a aparţinut de ocolul târgului Piatra,
este din 4 decembrie 1619, când Gaşpar Graţiani, domnul Moldovei, scria „ureadnicului din târgul
Piatra şi şoltujului şi pârgarilor şi tuturor slugilor noastre, care veţi umbla cu slujbele noastre, din
acel târg. Dămu-vă ştire, că ni s-au jeluit giupă[i]neasa Bilăias<a> şi au dzăs, înaintea noastră, că
are un sat anume Roznovul şi iaste eşit de la ocolul tărgului Pietrii încă den dzilile lui Petru vodă şi
înblă cu ţănutul, iară vo îl învăluiţ cu ocolul tărgului, la mori şi la fănuri şi alte lucruri, la
toate şi la podvoade”. Domnul le poruncea ca „să aveţ a-l lăsa foarte în pace, întru nemic să nu-l
învăluiţi cu ocolul târgului, la podvoade, sau la mori, sau la şindile, sau la fănuri, sau fie la ce lucru
să nu-l învăluiţ acel sat, ci să fie cu ţănutul <c>u<m> ş-au fost de la Pătru vodî pănă ac<m>u”
(DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, p. 410, nr. 528).
94
95
DRH, A. Moldova, vol. XVIII, întocmit de I. Caproşu şi V. Constantinov, Bucureşti, 2006, p.
30
urice în grija lor, însă „s-a aflat înşelăciunea lor şi au rămas de toată legea”.
Domnul poruncea că „dacă se vor ivi în vreo vreme acele direse, să aibă a le da în
mâinile Bilăiasei şi fiului ei Ionaşco”96.
Aşa cum am arătat mai sus, la începutul domniei lui Radu Mihnea, călugării
vin în faţa domnului, aducând urice vechi de la Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare
şi de la toţi domnii până la Ştefan Tomşa, şi cer întărire pe Roznov97, lucru pe care
îl şi obţin. Văzând nedreptatea ce i se face „în dzilele Radului Vodă în domnia
dentîiu, mătuşi-mea Bilăiasă şi cu feciorul ei, Ionaşco, întreba-tu-s-au cu vlădica
Aftănasii prentru acel sat şi prentru acel uric. Iară el s-au tăgăduit cum nu ştii
nemică, nici au luat acel uric. Iară Radul Vodă dacă au vădzut că au mărturisit tot
Svatul lui, boiarii cei mari şi cei mici, cum iaste acel sat cumpărătură direptă lui
Bilăi vornicul şi cu giupăneasa lui, Seclentichiia, mătuşi-mea, şi nice cu o vină n-au
fost lui Ştefan Vodă, datu-i-au şi i-au întorsu acel sat înapoi şi i-au făcut urice şi
ispisoaci şi au dzis şi vlădicăi să-i întoarcă acel uric, iară el tot s-au tăgăduit”98.
Odată satul pierdut de călugări, ei nu au mai încercat să-l redobândească în
timp. Aceasta demonstrează că toate documentele pe care le aveau pe Roznov, până
la actul din timpul lui Radu Mihnea nu erau cele adevărate. Deţinând documentele
moşiei Roznov depuse spre păstrare în tainiţele mănăstirii de către vornicul Bilăi,
călugării puteau să „meşteşugească” un act, care să fie anterior celui original.
Astfel, ei plăsmuiesc unul care să fie din prima domnie a lui Petru Şchiopul,
arătând că au urice vechi de la Petru Rareş. Între boierii din Sfatul Domnesc se află
vornicul Bilăi, cel care, în realitate, va cumpăra satul de la Petru Şchiopul.
Cât despre uricul de la Petru cel Bătrân iată ce aflăm într-o scrisoare dată de
Mitropolitul Varlaam în toamna anului 1635. Înaltul prelat arata că în faţa lui a
mărturisit popa Bilăi, cum că atunci când el a fost ucenic „la Niculae egumenul den
mănăstirea Bistreţăi, l-au învăţat Niculae egumenul şi cu neşti călugări de-acolo, de
au ras un uric, cu neşte meşterşuguri diiavoleşti, de l-au ras preste tot şi l-au scris
hiclean, de la Pătru vodă cel Bătrân; ş-au pus într-însul hotarul mănăstirii
Bisericani. Şi pentru căci s-au şi mărturisit de acest uric hiclean, căci că s-au
spăriiat de moarte, dentr-o dzăcare ce au cădzut”99.
Al doilea document pe Roznov, cel de la Ştefan Răzvan, este probabil şi el
353-354, nr. 282.

96
DIR, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV, p. 436-437, nr. 567.
97
Ibidem, veacul XVI, vol. IV, p. 29-30, nr. 43.
98
99
Ibidem, vol. XXIII, Bucureşti, întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat,
Dumitru Agache, Bucureşti, 1996, p. 283, nr. 238.
31
un fals. Era destul de uşor să falsifici un document de la un domn care stătuse atât
de puţin pe tronul Moldovei. Aici ei vorbesc de documentele pe care le au pe
Roznov de la Alexandru cel Bun, ctitorul mănăstirii, şi de la Ştefan cel Mare.
Dacă aceste documente nu erau false, se puteau duce la orice nouă domnie
să ceară să le întărească satul. Dar n-au făcut acest lucru niciodată după de adevărul
a fost scos la iveală.
După ce a intrat sub stăpânirea logăfătului Dumitraşco Ştefan şi apoi a
fiului său, Gheorghe Ştefan, viitorul domn al Moldovei, satul este întâlnit mai rar în
documente. Despre locuitorii lui aflăm dintr-un document din vara anului 1647 că
s-au aflat în conflict cu monahii de la Bistriţa pentru că roznovenii îşi lăsau vitele
să strice fânul călugărilor. În aceeaşi poruncă adresată de Vasile Lupu pârălabilor
de Neamţ se cerea ca aceştia să cerceteze şi pricina ivită între cele două părţi pentru
cinci mascuri (porci)100.
Gheorghe Ştefan, ajuns domn al Moldovei, în momentul când postelnicul
Grigoraş Ghica101 s-a căsătorit cu Safta, iar el a fost naş de cununie, drept dar de
nuntă le-a dat satul Roznov şi două fălci de vie la Cotnari, pe dealul Pâşna102.
Doi ani mai târziu Roznovul ajunge între satele dăruite de Gheorghe Ştefan
ctitoriei sale de la Caşin103. Devenise o moşie mare, avea heleşteu în ţarină, vaduri
de moară în Bistriţa şi Cracău, poieni de fînaţ pe malul Bistriţei şi cu locuri de
prisăci104. Nu ştim cum a ajuns din nou în stăpânirea domnului, probabil l-a
rascumpărat de la fini, pentru ca apoi, în faţa Sfatului Domnesc şi al înalţilor prelaţi
ai ţării, să-l facă danie Mănăstirii Caşin.
Din acest moment satul timp de peste două decenii va trece de la un stăpân
la altul până va intra, în cele din urmă, în posesia Rosetteştilor. În această perioadă,
istoria Roznovului este strâns legată de hotărârile domnilor Moldovei, multe dintre
cărţile domneşti fiind adevărate cronici a ceea ce s-a întâmplat de la sfârşitul
100
Porunca domnească este din 2 iunie 1647 (Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva
Istorică Centrală a Statului, vol. II, Bucureşti, 1959, p. 385-386, nr. 1970); se va cita în continuare
Catalogul documentelor moldoveneşti).
101
Grigoraş Ghica era fiul lui Gheorghe Ghica mare vornic, căsătorit cu Mărica, fiica lui Matei
Sturza mare vistiernic şi nepoata lui Gheorghe Ştefan voievod, care l-a făcut agă după înrudirea prin
căsătorie. A fost postelnic între nov. 1654-1656, apoi comis al doilea , agă de la 21 dec. 1757 la 18
feb. 1658. În anul următor, 1659, avea să ajungă capuchehaie la Ţarigrad, pentru ca între 1660-1664
şi 1672-1673 să fie domn al Ţării Româneşti (N. Stoicescu, Dicţionarul marilor dregători din Tara
Românească şi Moldova, p. 403).
102
Dania este făcută la 2 noiembrie 1654 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/444. Copie).
103
N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor medievale din Moldova, p. 157-158.
104
Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. III, Bucureşti, 1968, p. 79, nr. 272.
32
domniei lui Vasile Lupu până în timpul domniei lui Duca Vodă.
Aşa cum este ştiut, logofătul Gheorghe Ştefan s-a ridicat cu oşti străine
împotriva lui Vasile Lupu. Plata mercenarilor a făcut-o din cei 20.000 de taleri,
banii lăsaţi în grija sa de domn pentru a-i folosi în caz de primejdie.
Pentru a recupera banii pierduţi, Ştefăniţă Lupu, fiul lui Vasile Vodă, ajuns
şi el pe tronul Moldovei, confiscă satele rămase în urma lui Gheorghe Ştefan. Între
acestea se număra şi Roznovul, „care sat au fost a lui Gheorghie Ştefan vodă şi
l-am luat pentru 20.000 de taleri ce i-au dat părintele mieu, Vasilie Vodă, să-i ţii
când au fost log(o)f(ăt) mari, gândindu-şă mărie sa că esti slugă diriaptă şi boierin
de ţară, iar el ca un om rău fiind, cu vicleşug la inima lui, cu acei bani au rădicat
oaste asupra noastră unguri şi munteni, fără voia Împărăţiei, şi ne-au scos den ţară
şi toată avuţiia ne-au luat şi multă răutate ne-au făcut”105. Satul era făcut danie
credinciosului şi cinstitului boier Neculai Racoviţă, care, „din tinereţi au slujit în
casa cinstit părintelui domniei meli lui Vasilie Vodă, drept şi cu credinţi slujbă,
astăzi şi domnii meli slujăşti cu dreptati”106.
La solicitarea lui Neculai Racoviţă, Eustratie Dabija, domnul Moldovei, îi
reîntărea satul Roznov. Şi în acest act avem informaţii interesante despre relaţiile
dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan. „După aceea dacă au mazilit pre Gheorghie
Ştefan vodă şi l-au poftit să margă la Împărăţie, el de iznoavă s-au făcut hain şi s-au
dus din ţară în Ţara Ungurească, iar Dumnezeu cel puternic milostivindu-să şi au
dăruit cintitul împărat cu domniia Ţării Moldov[v]iei pre Ştefan Vodă”. Acesta
neavând ce să ia pentru datoria ce o avea Gheoghe Ştefan la tătăl său i-a luat satele
şi moşiile. Cu Roznovul l-a miluit pe Neculai Racoviţă, hatman şi pârcălab de
Suceava, „ca să-i fie ocină şi moşie în veci, pentru căci au petrecut şi dum(nealui)
pentru acei domnii muiltă nevoé şi asupreală şi s-au aflat la toate nevoile lor cu
slujbă şi cu multă cheltuială şi pradă şi având mare scârbire pentru slujba ce au
slujit acelor domni cu dreptate şi cu credinţi din tinereţile sale”107.
La rândul său, Neculai Racoviţă, la 5 iunie 1663108, se înţelega cu Ecaterina
(Dafina)109, doamna lui Eustratie Dabija şi fiica sa, Maria, să schimbe Roznovul cu
105
15 ianuarie 1660 (Arhivele Naţionale Iaşi,. Documente, 791/445. Copie). Vezi şi actul din 29
ianuarie 1660 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/45. Orig., hârtie, sigiliu. Ibidem, 791/447.
Copie).
106
Arhivele Naţionale Iaşi,. Documente, 791/445.
107
Actul era scris în Iaşi la 16 aprilie 1662 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/448).
108
Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. III, p. 219-220, nr. 979. Pentru acest schimb, vezi şi
zapisul din 5 iulie 1663 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/449) şi mărturia marilor boieri
din 12 ianuarie 1664 (Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), p. 377-378).
33
satele Ustia, cumpărat de la Mănăstirea Râşca cu 800 de galbeni, şi Zaluceni,
cumpărat de la păhărniceasa Antimia110, fiica lui Grigore Ureche cu 500 de lei.
Doamna Ecaterina era interesată să dea satele din nordul Moldovei, situate departe
de scaunul domnesc, pentru unul aflat în imediata apropiere a moşiilor sale de la
munte. Deşi mai multe documente vorbesc de acest schimb, nu ştim dacă el s-a
produs şi în realitate sau în cele din urmă, hatmanul plăteşte doamnei ţării cele
două sate şi păstrează Roznovul. Numai aşa ne putem explica faptul că la 30
ianuarie 1667 Alexandru Ilieş, domnul Moldovei, întărea lui Neculai Racoviţă satul
Roznov primit danie de la Ştefăniţă Lupu, fără a se aminti de schimbul de mai
sus111.
În acelaşi an, în faţa lui mitropolitului Ghedeon, a episcopului de Roman,
Dosoftei, a episcopului de Rădăuţi, Serafim, a episcopului de Huşi, Ion, şi a marilor
boieri din Sfatul ţării, hatmanul se învoia să mai dea Mănăstirii Râşca, de la care
luase doamna Ecaterina satul Ustia, 200 de lei pentru a face reparaţii la biserică112.
Făcea acest gest deoarece călugării doreau să vândă o parte din satele pe care le
aveau pentru a acoperi mănăstirea, trapezele şi chiliile. Dorind să-i ajute „s-au
învoit dum(nealui) singur, de bunăvoia dum(isale), şi n-au lăsat pe călugări să mai
vânză din moşiili mănăstirii, ce au mai dat încă pisti aceli opt suti de galbeni doî
suti lei, bani gata, în mâna lui Mehei, egumănul, denaintea noastră, ca-s(ă) acopiri
sfânta mănăstiri şi chiliili”113.
Neculai Ruset dând banii pentru meremetul mănăstirii, egumenul Teodosie,
stareţul Ghenadie şi întreg soborul, îi recunoşteau, la 18 iunie 1667, dreptul de
109
Înainte de a se căsători cu Eustratie Dabija, Ecaterina a mai fost căsătorită cu Dumitru Buhuş
mare vistiernic şi cu Ştefan serdar (N. Stoicescu, Dicţionarul marilor dregători din Ţara
Românească şi Moldova, p. 393).
110
A fost căsătorită cu paharnicul Alexandru (Ibidem, p. 453). Femeie instruită pentru vremea
aceea, Antimia ştia să scrie şi să citească. La 3 decembrie 1657, Antemia vindea lui Toma
Cantacuzino jumătate din satul Negriţeşti, ţinutul Neamţ, la sfârşitul actului adăugând: „am scris
singură cu mâna mea şi mi-am pus şi pecetea şi am iscălit” (Cf. D. Velciu, Grigore Ureche,
Bucureşti, 1979, p. 163). Într-o „carte” de la Gheorghe Ştefan prin care se întăreşte o danie a
Antimiei făcută sulgerului Gavrilaş Jora şi soţiei acestuia, Todosia, se face o caracterizare deosebită
a cunoştinţelor fetei lui Grigore Ureche: „ea singură cu mâinile sale le-au făcut lor zapis şi l-au
subscris, ea fiind în cărţi foarte învăţată” (Ibidem).
111
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/450
112
Dania era făcută la 11 aprilie 1667 (Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 628 (Condica Asachi), f.
654-655).
113
Ibidem.
34
stăpânire asupra satului Ustia, din ţinutul Orheiului114, deoarece „nu ne-au lăsat
într-această vremi ca să vindim ocinili sfintii mănăstiri”. Socotind ca „să nu hii
făcut doamna Dabijii Vodă asuprighelă să fii luat acesta satu Ustie di la noi făr voe
noastră şi vrându dum(nealui) ca să-i hii lucrul cu aşăzătură n-au chemat şi n-au
mai dat 200 lei bătuţ(i), bani gata, cu aceşti bani ca-s(ă) tocmim celi strâcate la
sfânta mănăstire. Şi ne-au plătit dum(nealui) diplini aceşti bani gata mânulor
noastri a tot săboriul”115.
În perioada domniei lui Iliaş Alexandru stăpânirea Roznovului este din nou
tulburată. Doamna Safta, soţia lui Gheorghe Ştefan, revenită în Moldova după
„despărţăniia ce-au avut cu domnul său Gheorghie Ştefan vodă, din ţără streină,
unde li s-au tâmplat lipsă şi scăpare de primej(die)”, solicită să i se restituie o parte
din satele soţului său, printre care şi Roznovul. Deşi domnia este de acord ca Safta
să reprimească satul confiscat116, se pare că el nu a mai ajuns niciodată la rudele
fostului domn.
Cel mai frumos şi interesant document rămas despre Roznov este cel dat de
cancelaria lui Gheorghe Duca la 1 octombrie 1679117. Îl vom prezenta aproape în
întregime pentru bogăţia informaţiilor oferite. Este o filă dintr-o carte de istorie
povestită de martori ai evenimentelor. Domnul făcea ştire tuturor „pentru satul
Buciuleştii şi Roznovul, ce sînt pe Bistriţii, în ţinut(ul) Neamţului, care au fost
drepte de moşie a lui Ghiorghie Ştefan vodă, venite în partea sa la împărţală cu
fraţii săi, care acmu sînt danie şi miluire de la răposatul Ştefăniţă Vodă, feciorul lui
Vasilie Vodă, Buciuleştii, dumisale lui Răcoviţă, log(o)f(ă)t(ul) cel mare, şi
Roznovul dumisale lui Neculaiu Răcoviţă, hatmanul”. Tatăl şi fiul cereau, după
obicei, la domnie nouă, să li se reîntărească satul. Domnul, un apropiat al celor doi,
încearcă să lămurească „pricina acestui lucru ştiind povestea de tot pre amăruntul
cum iaste pogonire acestor sate danie acestor bo(i)eri. Fiind Vasilie Vodă domnu
aice în ţară şi Gheorghie Ştefan Vodă fiind logofătu mari, înainte decât toată
bo(i)erime(a) ţării, datu-i-au Vasilie Vodă doâzăci de mii de taleri, bani gata, să
stea la dânsul cu taină fiindu-i de primejdie, iar Gheorghie Ştefan Vodă pisti scurtă
vreme au cercat mijloce cu cine s-au potrivit şi s-au rădicat domnu asupra lui
Vasilie Vodă de l-au scos din domnié şi i-au dezrădăcinat casa şi toată avuţiia. Deci
scurtând povestea” se spune în continuare în document, „au sosit Vasilie Vodă la
114
Ibidem, f. 652-652 v.
115
Ibidem.
116
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/47.
117
Ibidem, 791/443.
35
închisoare(a) împărăţiei, în Edicula, şi acolo l-au agiuns Ştefan Vodă cu scrisori,
una să împace pe Vasilie Vodă să poată avea ertăciune de cele ce s-au făcut, alta
dzădind Ştefan Vodă Mănăstire(a) Caşinul au poftit întăritură de la Vasilie Vodă
cumu ce a da la mănăstire(a) sa, ori sate, ori odoară sau orice fel de avere are <a>
da şi de va eşi Vasilie Vodă, sau din neamul său la domnié cândva” să nu strice
niciodată toate acele danii făcute mănăstirii. „Atunce Vasilie Vodă i-au răspunsu
iarăşi prin scrisori într-acesta chip: cele mai multe domniia ce mi-ai stricat şi m-ai
dezrădăcinat şi neamul meu cu morţi rele şi cumplite ai stins mai tot, şi averea şi
odoară agonisită din tinereţile meli până la bătrâneţi mi-ai luat poate hi că ne-au
certat Dumnezeu cu dumneata şi te-au făcut pricină asupra noastră, iar doâzeci de
mii de taleri ce ţi-am dat cu mânî la mînî cînd eram eu domnu şi dumneata erai
bo(i)eri cinstit şi am crezut să mi-i ţii feriţi de primejdii, acei să mi-i dai şi pre
doamna mea şi pre cuconii, pre Ştefăniţ(ă), care-i ţii în robie să mi-i trimiţi să vie la
mine şi pre băetul Gheorghie hatmanul, fratele mieu, să-l scoţi din Ţara
Ungurească, de unde l-ai trimis şi dentr-atâtă mulţimé de avuţié ce mi-ai luat să-mi
dai ceva să-mi fie de hrană; şi făcând dumneata aceste eu încă voi face de la mine
şi despre tot neamul mieu întăritură de va mai ţie de Dumnezeu cândva cătră cineva
din noi mila sa să fie neruşeită întăritura noastră”. În răspunsul său Gheorghe
Ştefan spune că mulţi bani a cheltuit cu oştile şi nu are de unde să-i dea înapoi, dar
„pentru acei doaozeci de mii de taleri şi pentru doamnă şi pentru cuconi să-i trimată
şi pentru frate-său, Gheorghie hatmanul, s-au apucat că-i va faci pre voe”. Vasile
Lupu încrezător în vorbele lui Gheorghe Ştefan îi scrie să-i trimită un document cu
dorinţele domnului ce se afla în scaunul de la Iaşi, pe care să-l iscălească. „Deci
Ştefan Vodă au trimis în Edicula un ispisoc scris despre Vasilie Vodă, cu slove
boierului nostru, lui Contăş logfofătul, care au fost atunce la Ştefan Vodă logofăt,
şi l-au iscălit Vasilie Vodă şi l-au trimis lui Gheorghie Ştefan vodă de l-au dat la
mănăstire, la Caşin. Iar după aceasta Vasilie Vodă au aşteptat să-ş(i) plinească şi
Ştefan Vodă cuvântul şi nimică n-au primit, nici banii, nici doama, nici cuconul,
nici pe fratele seu l-au mai scos până apoi după mazilie lui Ştefan Vodă ce-au
trecut în Ţara Ungurească”. Gheorghe Ştefan îl minţise încă o dată pe Vasile Lupu.
Dar pe astfel de oameni soarta, de cele mai multe ori, îi pedepseşte aspru. Fiind
chemat la Istambul Gheorghe Ştefan preferă pribegia în care va şi muri.
„Ghica Vodă i-au trimis lui Vasilie Vodă doamna şi cuconul la Ţarigrad şi
pisti scurtă vreme milostivul Dumnezeu, după obiceiul milei sale au dat de au eşit
Ştefan Vodă, ficiorul lui Vasilie Vodă, la domnie aice în ţară. De atunce, pre
dreptate au socotit, dacă nu s-au ţinut Gheorghie Ştefan vodă de cuvânt şi n-au dat
a lor ce i-au fost mânî la mână, au luat şi aceste doî sate ce mai sus scriem şi au
36
miluit pe aceşti bo(i)eri care-i scriem, anume, care le-au slujut la nevoia lor şi au
pătimit mult urgii şi-nchisori”.
Gheorghe Duca, participant direct la evenimentele petrecute în Moldova,
întărea cele două sate lui Neculai Racoviţă şi Cehan Racoviţă.
Logofătul Neculai Racoviţă căsătorindu-şi o fiică a sa, Safta118, cu marele
vistiernic Iordache Rosetti, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova
timpului119, îi va da acesteia de zestre Roznovul. De acum înainte timp de peste 200
de ani el va aparţine acestei familii. Imediat după preluarea zestrii soţiei se va
adresa domnului pentru alegerea hotarelor satului.
Cunoscut în epocă pentru presiunile pe care le punea asupra proprietarilor
cu care venea în conflict, Iordache Rosetti va proceda la fel şi cu vecinii
Roznovului. La 30 aprilie 1690120, se prezenta în faţa domnului Constantin
Cantemir cu un act de la „răposatul bătrînul Petru Vodă”. Era o întărie făcută în
urma unei pâri între Mihail şi Onciu pentru o poiană ce se afla în hotarul
Roznovului121. În urma mărturiilor depuse de cei trimişi la faţa locului să facă
cercetare, domnul de atunci „au aflat cum iaste acea poiană dreaptă de moşiie de
hotarul Roznovului”. Constantin Cantemir văzând dresele de mărturie „de la
Başotă şi de la Dupnis şi de la oameni buni şi megieşi din pregiur” care spuneau că
poiana „s-au aflat dreaptă de moşie hotarului Roznovului”, întăreşte marelui
vistiernic acea poiană ca să fie dreaptă moşi a satului Roznov.
După atâtea treceri dintr-o de la un proprietar la altul, o parte dintre actele
Roznovului s-au pierdut, altele s-au rătăcit prin diferite sipete purtate în hălăduirile
stăpânilor, care nu au fost puţine în această perioadă.
Iordache Rosetti la 8 mai 1701122 îşi recupera de la beizadeaua Iordache un
uric pe satul Blăneşti, pe Bărlad, de la Bogdan Vodă din 1508 şi un ispisoc pe
Roznov de la Gheorghe Ştefan. Actul era făcut în faţa marilor boieri, care pentru
mai mare credinţă iscăleau şi-şi puneau şi peceţile123.
118
Căsătoria a avut loc între moartea Mariei (3 octombrie 1667), fiica lui Eustratie Dabija şi a
Dafinei, şi 1 august 1690 când deja deja Safta este arătată ca soţie a sa (R. Rosetti, Familia Rosetti,
I, Bucureşti, 1938, p. 39).
119
La sfârşitul vieţii avea 90 de sate întregi, 12 jumătăţi de sate, pământuri în alte 67, vaduri de
moară în alte sate decât cele ale sale şi loc de casă, în afară de satele date fiicei sale, Safta, pe care a
avut-o din prima sa căsătorie, cu Maria Dabija (Ibidem, p. 38-39).
120
121
Probabil actul din 20 aprilie 1591 (DIR, A. Moldova, veacul XVI, vol. IV, p. 14. nr. 17).
122
123
Ibidem.
37
Toată viaţa lui Iordache a făcut numai abuzuri, s-a ţinut continuu de intrigi,
a făcut şi desfăcut domnii, a fost arestat şi eliberat, condamnat la moarte şi scăpat
prin plata a multor pungi de galbeni. A deţinut importante funcţii publice, dar
datorită firii sale, de cele mai multe ori odată schimbat din ele trebuia, pentru a-şi
păstra viaţa, să plece în pribegie.
Cele două căsătorii i-au adus o zestre impresionantă, la care singur îşi
adaugă alte zeci de moşii. A avut numeroşi copii, 11 în total, pe care i-a înzestrat
aşa cum se cuvine unor urmaşi de mare boier. Toţi copiii, având profesori iezuiţi,
au primit o instrucţie aleasă.
Ajuns la bătrâneţe îşi face testamentul în noiembrie 1708, când împarte o
parte din avere copiilor. Roznovul, împreună cu alte moşii alăturate, cumpărate de
la Stârcea şi nepoţii săi, revine fiului Andrei124. Până la sfârşitul vieţii nu va
schimba nimic din diata deja făcută. În acest fel satul rămânând în continuare în
stăpânirea lui Andrei Rosetti.
Timp de aproape jumătate de veac avem puţine informaţii despre Roznov,
ele reducându-se doar la amintirea unor persoane ce au trăit în sat125. Cu toate că
era stăpân de mulţi ani în Roznov, abia în anul 1742 Andrei Rosetti cere domnului
să i se facă hotarnica moşiei126. Constantin Mavrocordat, în urma acestei solicitări,
poruncea lui Toader Cantacuzino şi Ştefan Ene să meargă la Roznov să strângă
„oameni buni, megieşi de pin înpregiur şi după scrisori ce va fi având dum(nealui)
vel ban, să luaţi sama cercâd marginile acelui hotar, a Roznovului, din giur
împregiur şi după cum s-a căde, cu dreptate, să-l hotărăţi. Şi de a fi trebuinţă, a să
înnoi hotarul cu nescai stălpi de piiatră, să-l şi înnoiţi, puindu stălpi pe unde veţi
socoti că să cade şi să daţi mărturie în semne”127. Odată stâlpit hotarul dinspre
vecini stăpânirea îşi putea continua cursul ei liniştit.
Merită a fi amintit aici şi următorul episod petrecut în Roznov prin lunile
martie-aprilie 1742. Un evreu cu o căruţă şi doi cai se opreşte seara în sat pentru
124
Catalogul documentelor moldoveneşti, vol. V, Bucureşti, 1974, p. 218-219, nr. 819.
125
La 28 martie 1709 Mihai Racoviţă poruncea lui Neculai, vornicul din Roznov, să cerceteze o
pricină între Iaţco Surdul cu Toader Ciupărcă (Ibidem, p. 229, nr. 857). Un an mai târziu, întâlnim
un Toader Plăcintă martor la vânzarea unei vii (Ibidem, p. 261, nr. 947), iar la 1 ianuarie 1711,
Pătraşcu Boiţa din Roznov dădea mărturie într-o pricină dintre Iaţcu Surdul şi Iftimie (Ibidem, p.
218-219, nr. 1004).
126
O hotărnicie a Roznovului făcută de marele vornic Iordache Roset este amintită ca fiind făcută la
5 iunie 1742 (Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, ediţie cu introducere, note, indici şi
glosar alcătuită de Cornelui Istrati, Iaşi, 2008, p. 187, nr. 578).
127
Porunca este din 12 iunie 1742 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/61).
38
masă şi odihnă. Deshamă caii, pe unul îl împiedică şi pe celălalt îl lasă slobod. A
doua zi dimineaţă căutând caii, îl găseşte doar pe cel împiedicat, celălalt dispărând.
Supărat de cele întâmplate se adresează marelui vornic, care îi plăteşte evreului
calul din banii satului. Locuitorii se plâng stăpânului moşiei, iar Andrei Ruset se
adresează domnului pentru a judeca această pricină. Constantin Mavrocordat scrie
marelui vornic Iordache Rosetti să cerceteze pricina în cauză, concluzionând: „de
vor jura doi oameni că nu ştiu ei să fie oameni tâlhari în satul lor, şi pricina acelui
cal nu este despre dânşii, să le plinească banii de la jidov ce i-au luat de la sat
pentru calul lui”128.
În toamna aceluiaşi an129, locuitorii satului se plâng domniei împotriva
zlotaşilor, care, în luna octombrie, au strâns cifertul pentru mucarer şi nu au ţinut
cont că dintre ei au fugit zece birnici. Domnul porunceşte celor în drept să
cerceteze la faţa locului dacă este adevărat ce spun locutorii şi „pe câţi îţi veţi găsi
le veţi da peceţi, iar pentru cei fugiţi să cercaţi şi dar dându-să cu zapisă, cu
mărturii precum sânt fugiţi şi ieşiţi din ţară, şi nu este alt meşteşug, să aibă pace de
acei bani”130.
La jumătatea secolului al XVIII-lea satul ajunge la fiul lui Andrei Rosetti,
Nicolae, probabil ca zestre de nuntă. Nicolae se va aşeza cu temei la Roznov, unde
va construi acareturi mari şi frumoase şi prima biserică de piatră131. A fost căsătorit
cu Smaranda Hrisoscoleu132, cu care a avut nu mai puţin de nouă copii, crescuţi
mult timp la curtea de la Roznov.
A fost atât de legat de Roznov încât de acum înainte el şi urmaşii săi îşi vor
adăuga la nume şi Roznovanul. Nu avem nici o descriere a curţii din această
perioadă. Ea nu va fi fost diferită de celelalte care se aflau atunci în Moldova. Nu
vom greşi dacă vom arăta care era mobilierul caselor în acea vreme, gândindu-ne
că Roznovul nu putera să se abată prea mult de la regulă. Acesta era alcătuit „din
mese şi scaune făcute în localitate, din lemn de ţară şi din paturi de scânduri de
brad. Dulapurile şi scrinurile erau lucruri aproape neauzite, ne se vedeau decât
128
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, p. 172, nr. 525.
129
La 18 noiembrie 1742 (Ibidem, vol. III, p. 460, nr. 3039).
130
Ibidem.
131
Pisania acestui sfânt lăcaş, care se află astăzi în altarul bisericii noi, ne spune următoarele:
„Această sfântă biserică care este hramul Sfântului Marele Ierarhu Nicolae au zidit-o din temeiu, cu
toată cheltuiala şi osteneala dumisale Nicolae Rusătu paharnicul şi jupânesăi sale Zmarandi. Let
7268 <1759> oct(ombrie) 10”.
132
Radu Rosetti, Familia Rosetti, I, p. 74; moare în anul 1789, în urma unei lungi suferinţe
(Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/36)
39
foarte rar; aproape toate lucrurile care astăzi se ţin în dulapuri şi în scrinuri, se
păstrau atunci în lăzi. Faptul de datoreşte, fără îndoială, vechiului obicei, născut sub
simţământul de nesiguranţă, rezultat firesc al pericolului de năvălire şi de
prădăciune duşmană la care ţările noastre au fost expuse vreme de secole”133.
„Trăsurile, sticlăria, serviciurile de masă şi unele obiecte mărunte se aduceau din
Apus”, iar „boierii de obicei se serveau încă la masă de talgere de cositor, care până
atunci mai figurează pe unele izvoade de zestre. Existau în unele case boiereşti
bogate şi servicii de porţelan, dar erau privite ca lucruri de mare lux şi se
întrebuinţau numai la ocaziuni mari”134.
Din perioada cât Roznovul a fost sub stăpânirea lui Neculai, la începutul
secolului al XX-lea se mai găseau câteva piese de argintărie „pe care erau armele
Rosetteşti cu deviza, tradusă în limba română prin cuvintele: «În senin şi în negură
teafăr»”135.
Anul 1836 marchează schimbarea stăpânului moşiei. La 12 februarie136, în
faţa mai multori mari boieri, bătrânul Iordache Rosetti îşi refăcea testamentul şi
rugând „ceriul cu lacrimi fierbinţi” ca bunul Dumnezeu să le înmulţească zilele
celor doi fii ai săi, Nicolae şi Alexandru, făcea o nouă împărţire a averii. Roznovul,
împreună cu alte moşii, revenea fiului său mai mic, Alexandru (Alecu).
Prin acelaşi testament Iordache lăsa celei de-a doua soţii, Anica Bogdan
Roznovanu, mama vitrigă a copiilor săi, 559.000 de lei. O parte din bani erau
zestrea ei, iar alta îi lăsa de pomenire137.
Câteva zile mai târziu, Iordache trecea la cele veşnice. La 4 martie fraţii
Nicolae şi Alexandru se înţelegeau cu mastişa lor (mama vitregă) pentru „deplină
zăstrea me cuprinsă prin izvodul de zăstre, adecă scrisorile moşiilor meli, ţâganii,
vii, argintăriile i alte lucruri şi juvaerurile, atât aceli a zăstrii meli cât şi aceli
dăruite de răposatul meu soţ, precum şi una sută mii lei, adecă cincizăci mii lei a
zăstrii şi alţi cincizăci mii lei lăsaţi de răposatul meu soţ de a mi să da piste banii
zăstrii”138.
Noul stăpân al Roznovului, Alexandru Rosetti, s-a născut la 30 noiembrie
133
Idem, Amintiri, I, Bucureşti, 1996, p. 142.
134
Ibidem, p. 143.
135
Radu Rosetti, Familia Rosetti, p. 74.
136
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/32. Copie întărită de Divanul Apelativ al Ţării de Sus
la 28 decembrie 1837.
137
Ibidem.
138
Actul era întărit la 16 martie 1836 în Divanul Apelativ al Ţării de Sus (Arhivele Naţionale Iaşi,
Documente, 728/34).
40
1798139 şi nu s-a preocupat de această moşie. A locuit mai mult în Iaşi unde a
desfăşurat o intensă activitate politică, dar şi cheltuind sume exorbitante de bani pe
lux, fiind în acelaşi timp şi un om foarte generos140.
Moare în anul 1853, când moşia trece în posesia fiului acestuia Gheorghe
Roznovanu. De acum înainte Roznovul va fi mult mai bine administrat, către
sfârşitul secolului colonelul Roznovanul rezidând mai mult la casele lui din
Roznov.
VII.3 Populaţia Roznovului în documente

VII.3.a Catagrafie 1774
Primul document în care aflăm multe informaţii despre oamenii din Roznov
este recensământul locuitorilor din timpul ocupaţiei ruseşti prilejuită de războiul
ruso-turc dintre anii 1768-1774. Între 1772-1774 s-a efectuat recensământul „în
care datele statistice referitoare la numărul gospodăriilor, al scutelnicilor boierilor,
al ţiganilor, mazililor şi străinilor (toţi capi de familie) din aşezările fiecărui ţinut
sunt completate cu numele stăpânilor de sate, al boierilor şi al tuturor celor care
beneficiau de dreptul de a avea oameni în slujba lor, scutiţi de bir. Recensământul a
fost repetat în 1774, tabelele sunt originale, redactate în limba română, iar
deosebirea majoră faţă de statistica anterioara, de unde decurge şi importanţa lor
specifică, rezidă din faptul că aici este înregistrată, nominal, întreaga populaţie
(capi de familie), a Moldovei istorice având obligaţia birului, precum şi categoriile
scutite de bir (văduvele, ţiganii), plătitorii de dajde (feţele bisericeşti, mazilii) şi
ruptaşii Vistieriei”141.
În opinia lui Oliver Velescu, recensământul este o însumare de date „un
document limitat din punct de vedere factologic” deoarece „el surprinde
cotidianul, banalul, fapte pe care nimeni nu se gândeşte să le păstreze amintirea, dar
sunt importante ca atare”142. Cu toate acestea valoarea lui nu poate fi contestată
deoarece este „un document al simultaneităţii”, el „înregistrând, aproximativ în
139
Radu Rosetti, Familia Rosetti, I, p. 124.
140
Pentru mai multe detalii, vezi Ibidem, p. 125.
141
Mircea Ciubotaru, Catagrafiile – un tezaur documentar, în Catagrafiile Vistieriei Moldovei
(1820-1845). I. Ţinutul Romanului. Partea 1 (1820), Iaşi, 2008, p. VIII-IX.
142
Oliver Velescu, Catagrafia Bucureştiului din 1810. O nouă lectură, (II), în „Histoia urbana”,
tom XII, 2004, nr. 1-2, p. 159.
41
aceaşi perioadă scurtă de timp, situaţii, fapte şi evenimente de pe cuprinsul
întregului oraş, ceea ce îi conferă şi calitatea de afi un document cronospaţial, fapt
care permite judecăţi de valoare asupra întregii societăţi”143.
Pornind de la aceste aprecieri vom încerca să desluşim câteva informaţii
referitoare la populaţia Roznovului. Recensământul s-a făcut pentru întreaga moşie,
care cuprindea şi satele Brăşăuţi şi Zăneşti144. De aceea este destul de greu să
putem disocia cine era într-un sat sau altul. În aceste condiţii vom prezenta
statisticile aşa cum sunt date în catagrafie. Moşia avea 349 de case, dintre care 40
erau pustii. Ca populaţie erau 15 rufeturi (breslaşi), nouă preoţi, un mazil, cinci
văduve, 60 de ţigani şi 234 de birnici. Dacă luăm în consideraţi că pentru veacul al
XVIII-lea şi al XIX-lea numărul mediu al unei familii era de cinci, putem avansa
ideea că pe moşia Roznov, în cele trei sate trăiau aproximativ 1620 de suflete.
Examinând acest recensământ se impun mai multe observaţii referitoare la
numele oamenilor. Cele mai multe au doar prenume, dublat de apelative care indică
ocupaţii sau funcţii locale (vornic, cojocar, vezeteu, văcar, morar, şindriler,
grădinar, păscar, ciobotar etc), locul de de unde sunt veniţi (Ion, Ştefan şi Simeon
vrânceni, Pintilei, Ion, Macovei, Andrei, Mihai ungureni, Stanciul, râmnicean,
Constantin, botoşan, Ion, bârsan, Nistor, moroşan, şi 24 munteni, probabil veniţi
din zona muntelui), condiţia socială (Toader slugă, Gheorghe Tofan slugă sau
Costantin Negel mazil), ori sunt identificaţi ca fiind fiul lui (Ilie sân Grigore, Ion
sân Ştefan Bâtlan, Toader sân Chelarui, Sandu lui Ilie, Apostol a Pascăi), fratele lui
(Iftimi brat lui Ion Loghin, Nedelco brat Pascal, Vasâli Brat Iftim), ginerele lui
(Flore zet Toroşoae, Vasâle zet Ilincăi) sau cumnatul lui (Sava cumnat lui Dămian,
Iftimi cumnat Bulandrii).
Surprinde diversitatea ocupaţiilor practicate pe moşie: plugari (5), cojocari
(3), ciobotari (3), pescari (3), crainici (2), butnari (2), grădinari (2), herghelegii (2),
pânzari (2), prisăcari (2), rotari (2), şindrilari (2), vizitii (2), văcari (2), cravi,
bărbieri, blănari, chelari, puşcaşi, stoleri, trăistari, bucătari, vatamani, vieri, vornici
câte unul. Probabil erau şi multe turme de oi având în vedere numărul mare de baci
(6), dar nu apare nici o persoană cu ocupaţia de cioban.
Fiind situat pe malul Bistriţei, Roznovul avea un număr însemnat de mori.
La acestea lucrau oameni cu o anumită specializare, unii dintre ei veniţi de peste
munţi, din Transilvania (Andrei şi Mihai).
143
Ibidem.
144
Moldova în epoca feudalismului, vol. VII, partea II, Chişinău, 1975, p. 23-26.
42
Ca etnii putem desluşi: ruşi (Zaharie), greci (Eni şi Gheorghe) şi evrei
(Moisa şi Iancu din Roznov).
Tot ca un lucru demn de remarcat este acela al numărului extrem de mic al
bejenarilor. Unul singur este amintit ca fiind venit în acest fel pe moşie. Aceasta
demonstrează tot timpul Roznovul a avut suficiente braţe de muncă, iar dacă
acestea scădeau erau suplinite de ţiganii robi.
În cele trei sate de pe moşie se găseau 60 de familii de ţigani, care erau
folosiţi la muncile gospodăreşti. Pentru că de atunci au trecut peste două sute şi
cinciteci de ani este bine să ne amintim cum erau organizaţi ţiganii pe o moşie. Şi
de aceasta dată Amintirile lui Radu Rosetti ne stau la îndemână. Existau două tipuri
de ţigani vătraşi şi şătraşi.
Vătraşii „trăiau în bordeie şi case mici ... şi erau mai cu seamă întrebuinţaţi
pentru toate serviciile curţii ca: feciori mai de rând, lăutari, bucătari de tot soiul,
pitari, plăcintari, vezetei, surugii, grădinari, fete în casă, băieţi la bufet, rândaşi în
curte, la grajdi, la pitărie. Alţii erau întrebuinţaţi la feli de feli de meserii: fierari,
potcovari, lăcătuşi, lemnari, stoleri, rotari, mindirigii, plapomari, sfeidecari,
ciubotari, croitori (pentru slugi), pietrari, zidari, varari, cărămidari şi câte
altele”145. Femeile lor erau şi ele folosite în slujba curţii.
Având o astfel de muncă gratuită, nu va fi fost foarte greu ca Nicolae
Rosetti să fi ridicat într-un timp scurt si cu cheltuială puţină curţile de la Roznov şi
biserica.
Şătraşii, adică ţiganii nomazi, erau împărţiţi în căldărari, ursari, fierari şi
lingurari, erau învoiţi, în schimbul unei plăţi anuale, să cutreiere ţara spre a-şi
agonisi viaţa după cum erau deprinşi din moşi strămoşi”146. Erau însă datori să se
prezinte în fiecare toamnă la curtea boierului pentru plata dării. În acea perioadă se
făcea numărarea, căsătoria flăcăilor cu fete, se alegeau „bulibaşii cetelor şi se
rânduia, de către stăpân, peste toate cetele, un baş-bulibaş”147. În urma acestor
activităţi certuri care să terminau, de multe ori cu bătai, loviri cu bolovani,
înjunghieri cu cuţitele. Pentru a se tempera spiritele interveneau vechilii cu
harapnicele.
Din cele 60 de familii de ţigani vizitii erau 3, fierari 3, pitari 3, dârvari 2,
creavi 2, şi câte un căldărar, ciobotar, grădinar, lăcătuş, lingurar, zlătar. La curte
erau, ca la orice mare casă boierească şi lăutari: cinci scripcari şi doi cobzari.
145
Radu Rosetti, Amintiri, p. 70.
146
Ibidem, p. 71
147
Ibidem.
43
În recensământ sunt trecute şi feţele bisericeşti. Nu ştim cu siguranţă la care
biserică slujeau, dar merită să îi amintim aici: preoţii Vasile, Gavril, Ştefan,
Dumitru, Ion, diaconii Ioniţă, Vasile, Constantin, alt Vasile148.
Spre deosebire de alte localităţi recenzate din Moldova, surprinde numărul
mic de văduve, - doar cinci.
Până la 1820 când are loc un nou recensământ al populaţiei mai avem
câteva informaţii sintetice referitoare la locuitorii din Roznov. Astfel, în Condica
liuzilor din anul 1803 pe moşia lui Iordache Rosetti se aflau 210 liudi (capi de
familie plătitori de bir) şi 16 breslaşi149. În afară de aceştia erau şi 40 de oameni
scutiţi de bir150. După legislaţia de atunci casele boiereşti aveau dreptul, în funcţie
de rangul pe care-l avea stăpânul, să excepteze de la plata birului un număr de
slujitori folosiţi pentru muncile gospodăreşti. Aşa cum se observă nu sunt recenzate
feţele bisericeşti, văduvele şi ţiganii.
Trebuie de remarcat şi faptul că moşia Roznov trecuse deja în stăpânirea lui
Iordache Rosetti. Acesta o primise de la tatăl său la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Chiar dacă în acte era consemnat ca fiind stăpân Iordache, părintele său, credem că
a condus în continuare administrarea moşiei pe care o iubea atât de mult, acolo
unde îşi făcuse curţi de toată fala şi biserică de piatră. Spre deosebire de Neculai
Rosetti, fiul său, Iordache, un înfocat susţinător al intereselor ruseşti în Moldova151,
nu se va mai ocupa atât de mult de moşia de la Roznov. Fiind foarte bogat, „îi
plăcea să ţie casă mare şi să afişeze un lux deosebit. El a cădit marea şi frumoasa
curte de la Stânca152, de lângă Iaşi, şi a sădit împrejur grădina ce o înconjoară”153
Într-o altă condică a Vistieriei, cea din anul 1816, la Roznov „cu celelalte
cotune”, unde stăpân era Iordache Rosetti, sunt menţionaţi 309 liudi154. Aşa cum se
observă numărul birnicilor a crescut continuu de la 234 în anul 1772 la 309 în
1816. Conform celor înregistrate în condică, afacerile lor , adică alişverişul, era „cu
148
Moldova în epoca feudalismului, p. 26.
149
Th. Codrescu, Uricariul, vol. VIII, Iaşi 1887, p. 268.
150
Ibidem.
151
Radu Rosetti, Amintiri, p. 91; idem, Familia Rosetti, I, p. 93.
152
„Moşia Stânca, văzută de departe – scria Rudolf Şuţu la începutul secolului trecut -, apare ca un
castel feudal, zidit pe muchea dealului care stăpâneşte Valea Prutului … Aici e legătura cu trecutul,
căci scările ce le sui, copacii ce-i vezi, via sădită, parcul regulat, aleea tunsă, biserica clădită, palatul
somptuos, toate îţi spun că acolo e îngrămădită munca din neam în neam şi că, dar, fiecare rând de
oameni a adăugat la munca înaintaşilor condiţia neapărată a progresului” (Rudolf Şuţu, Iaşii de
odinioară, vol. I, Iaşi, 1923, p. 168-169).
153
Radu Rosetti, Amintiri, p. 91
154
Corneliu Istrate, Condica Vistieriei Moldovei din anul 1816, Iaşi, 1979, p. 12.
44
lucrul la pământului şi cherestele. Loc de hrană puţin”155. Şi acum vistiernicul
Iordache Rosetti avea scutiţi pentru munca în curte 29 de oameni156.
VII.3.b Stăpânii moșiei Roznov între 1782 - 1820
Până la cercetarea condicii Vistieriei din 1820, care prezintă multe

informaţii referitoare la starea socială a populaţiei, să revenim, pe scurt, la stăpânii
moşiei. În anul 1782 marele vornic îşi mărea moşia cu o poiană pe valea Epii, care
se mărginea cu moşia Roznovul în locul numit la Jidovină157. Toader Cârstuţ o
vindea de bunăvoie deoarece poiana era lângă moşia vornicului şi nefiindu-i
„trebuitoare şi având şi trebuinţă de bani, am dat-o dumisale în patruzăci lei, ca să-i
fie de acum înainte a dumisale, în veacu”158.
La începutul anului 1797159 se iscă neînţelegeri între călugării de la Bistriţa,
stăpânii Săvineştilor, „ci iaste pe patru silişti de moşii”, şi locuitorii satului care nu
vroiau să lucreze cele 12 zile de boieresc mănăstirii zicând că ei sunt obligaţi să
muncească stăpânului moşiei unde sunt legaţi cu birul. Pentru a se rezolva
conflictul, domnul se adresează ispravnicilor de Neamţ, Grigore Ghica şi
Alexandru Beldiman, cărora le cere să cerceteze pricina şi să poruncească
locuitorilor din Săvineşti să lucreze pentru mănăstire „şi să-i faceţi să înţeleagă că
stăpânului moşiei unde şed au să lucrezi 12 zile pe an, iar nu altora. Şi să-i supuneţi
ca numaidecât să lucrezi zilele hotărâte prin ponturi mănăstirii, la rânduitile vremi
la orice lucru ar avea trebuinţă”160. De asemenea, ispravnicii trebuiau să-i spună
vechilului ce va fi la moşia Roznov, „şi să-l faceţi să înţăliagă că pe oamenii aceştia
ce sînt şezători pe altă moşie streină, nu are să-i supere cu lucrul boerescului întru
nimică. Şi de veţi vedea că tot umblă supărându-i cu ceva, nici într-un chip să nu-l
îngăduiţi, ce să lucrezi numai moşiei unde şed, ca să nu păgubască mănăstire de
155
Ibidem.
156
Ibidem.
157
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/456
158
Ibidem.
159
Porunca domnească este din 4 martie 1797 (Vasile Mihordea, Ioana Constantinescu, Corneliu
Istrati, Documente privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II, Moldova, Bucureşti, 1966,
p. 659-660, nr. 655.
160
Ibidem.
45
folosul ce să cadi a-l avea de la oamenii ce sînt şezători pe moşie sa”161.
În toamna anului 1811 are loc nunta fiului Iordache Rosetti, Neculai, cu
Ecaterina Ghica. Anul următor Ecaterina Rosetti se înţelegea cu socrul său să facă
un schimb de sate, socru luând satele de zestre ale Ecaterinei, iar nora primind la
schimb mai multe sate din „partea dreaptă a Prutului, anume: Roznovul, Călimanii,
Bârdeştii, Negriteştii la ţinut(ul) Neamţului, Faraoanii la ţinut(ul) Bacăului, a treia
parte din toată Vrancea la Putna, Stăucenii, Bătrineştii, Onţenii, Mănăstirenii,
Tulburenii la Botoşani, Drujenii, Brăneştii, Feredeul și Cioara cu alte sălişti la
Hârlău, Armăşenii la Vaslui, optzeci şi şapte pogoane vie la Putna, casâli şi crâşma
din Eşi”162.
Căsătoria la început a fost fericită, în cinci ani s-au născut trei fete. Apoi
„din pricina răcelii dragostei dintre amândoi agiţându-să de la o vreme încoace o
uriciune şi neînvoire”163 au urmat mari neînţelegeri164 care au dus în cele din urmă
la desfacerea oficială a căsniciei165. În final „s-au alcătuit samă şi socoteală ceea ce
au avut a da şi a lua amândoî părţile după care de s-ar fi şi căzut a fi cu păgubire
dum(nealui) Catinca Ghica, desfacere şi răfuire aceasta fiind mai mult di parte sa
pricina despărţirei lor”. Roznovul se întorcea la Iordache Rosetti, în grija lui
rămânând „şi trei fiice nevârstnice născute de nora dumisale cu fiiul dumisale în
vremea ce au fost însuraţi însărcinându-să cu a lor creştere, educaţiune şi
căsătorie”166.
VII.3.c Recensăminte 1820 – 1845
În anul 1819 începe primul recensământ din epoca modernă a Moldovei. El

se va finaliza abia la jumătatea celui următor167 şi este mult mai amplu decât cel
161
Ibidem.
162
Schimbul se făcea la 12 octombrie 1812 (Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 427/151).
163
La 4 august 1818, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, dădea soţilor doi ani de gândire
pentru a se hotărâ dacă rămân împreună. În această perioadă cei doi nu trebuiau să stea împreună
(Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 143/178).
164
Ibidem.
165
La 25 aprilie 1819, domnul Moldovei, Scarlat Calimah, constantând că între cei doi nu mai era
nici o cale de împăcare şi temându-se ca între ei să nu se întâmple „vreo primejdie de viiaţă”, era de
acord cu divorţul (Ibidem, 143/96).
166
Ibidem.
167
Gh. Ungureanu, Documente statistice din anii 1820-1859, aflate în păstrarea Arhivelor Statului
46
alcătuit în timpul ocupaţiei ruseşti din 1773-1774. Acum sunt recenzate categorii
fiscale mai numeroase, locuitorii fiind trecuţi nominal. De asemenea, sunt
menţionate persoanele care aveau oameni scutiţi (scutelnici, breslaşi, slugi etc.) şi
slujitorii bisericii (preoţi, diaconi şi dascăli). Unitatea fiscală era capul familiei şi
plătitorul birului, liude trecut în catagrafie.
Spre deosebire de toate catagrafiile celorlalte ţinuturi, cea a Neamţului nu
are trecută rubricaţia referitoare la starea locuitorilor dată de numărul de animale
(boi, vaci, cai, oi, porci) şi stupi, ceea ce este un handicap pentru orice cercetător al
istoriei sociale. Şi de această dată recenzorii nu au făcut recensământul pe sate ci pe
unitatea administrativă, adică pe moşie. În acest fel, din nou nu putem desluşi care
sunt locuitorii Roznovului.
Conform catagrafiei erau 440 de case cu 440 de birnici. Dintre aceştia 63
erau fruntaşi (aveau de pa patru vite mari în sus), 140 mijlocaşi (cu 2-4 vite) şi 237
codaşi (fără vite sau cu una)168. După câte se observă, faţă de 1774 nu mai există
nici o casă părăsită, iar numărul birnicilor între cele două recensămite făcute la
aproape o jumătate de veac, a crescut de la 234 la 440. Potrivit aceluiaşi document
în unitatea fiscală recenzată erau 500 vite mari (vaci şi boi), 1000 oi şi 30 cai.
Deşi era o moşie mare, bine populată, majoritatea locuitorilor era săracă.
Acest lucru se datora, în primul rând, lipsei pământului roditor. Dacă la prima
vedere sumele reprezentând numărul de animale par destul de mari, în realitate ele
se traduc pentru fiecare familie în parte, în felul următor: 1,1 vite cornute mari şi
2,2 oi. Ţinând cont de faptul că pentru toate lucrările grele ale câmpului se foloseau
cu preponderenţă boii, vom observa că animale de muncă erau puţine şi distribuite,
bineînţeles, neuniform169. Comparativ cu alte sate unde birnicii aveau în medie
pestre trei vite mari, cei din Roznov erau destul de săraci170.
Între cei recenzaţi mai sunt 60 de slugi ale vistiernicului Iordachi Rosetti, 26
de breslaşi şi 17 feţe bisericeşti (preoţii: Ioan Pansie (sic!), Ioan Toacă, Neculai, alt
Ioan, Dumitru, Ştefan, Ioniţă cel Lungu, Ioniţă Grosul, Lupul, Adam, Ioanu;
diaconi: Athanasiei, Neculai, Cozma, Ioanu, Gheorghi şi dascălul Enachi171.
Iaşi, în „Revista Arhivelor”, an VI, 1963, nr. 1, p. 209.

168
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 2/1820, f. 202 v.
169
Idem, dosar 3/1820, f. 231-238 v.
170
La Sagna, 100 de familii aveau 224 de boi şi 104 vaci (Sagna. File de monografie istorică,
coordonator Dănuţ Doboş, Iaşi, Sapienţia, 2003, p. 31), iar la Hălăuceşti, la 299 capi de familie erau
689 boi, 367 de vaci şi 781 oi (Dănuţ Doboş, Silviu Văcaru, Hălăuceşti. Sat de veche tradiţie
cultural-religioasă, Iaşi, 2004, p. 49).
171
Idem, dosar 2/1820, f. 204.
47
În anul 1831 Vistieria făcea un nou recensământ fiscal al locuitorilor din
Moldova, dar fiindcă în ianuarie 1832 a intrat în vigoare Regulamentul Organic,
care a introdus o serie de modificări în adminisatraţie şi fiscalitate, cea mai
importantă fiind aceea a eliminării categoriei scutelnicilor, a fost necesară o
actualizare a datelor. De aceea în 1832 se completează şi se definitivează noua
catagrafie. De această dată recensământul este mult mai complet. Moşia este
recenzată pe sate ceea ce ne ajută foarte mult în descoperirea numelor familiilor ce
alcătuiau satul Roznov. Aici locuiau 114 capi de familie dintre care 63 erau birnici,
doi mazili, un ruptaş, opt oameni fără căpătâi, cinci preoţi (Ioniţă, fiul preotului
Luca, Constantin, fiul dascălului Simion, Ioan, fiul preotului Vasile, Grigore, fiul
preotului Ioniţă şi Lupu, fiul preotului Ioniţă), un diacon (Iordachi, fiul preotului
Lupu) şi doi dascăli (Iordachi, fiul diaconului Toma şi Toader, fiul preotului
Ioan)172.
După cum se poate observa tradiţia transmiterii din tată în fiu este prezentă
în tagma bisericească. Preotul Ioniţă, fiul sechelarului Luca, slujea la Biserica
Sfântul Nicolae alături de fiii, Grigore şi Ioniţă, şi dascălul Toader, nepotul său.
Toţi ceilalţi slujitori din biserică, indiferent că sunt preoţi, diaconi sau dascăli
provin din familii de clarici.
Alături de categoriile sociale menţionate mai sus trei privilegiaţi, 11 bătrâni
şi nevolnici şi 18 văduve173. Surprinde numărul extraordinar de mare al văduvelor.
Dacă în 1774 pe întreaga moşie, la 324 de recenzaţi erau cinci văduve (1,5%),
acum la 114 persoane cap de familie sunt 18 văduve, aproximativ 13%. Acest lucru
probabil de datorează mortalităţii deosebite care a avut loc în urma epidemiilor de
ciumă şi holeră din Moldova, dintre anii 1828-1831. Dacă şi raportul soţilor văduvi
se apropie de această cifră, putem afirma că mortalitatea în rândul populaţiei active
era destul de mare, nemailuând în calcul mortalitatea infantilă.
Nu mai apar acum ţiganii, iar pentru lucrul la curte, conform noului
Aşezământ întocmit în urma Regulamentului Organic care prevedea ca doar unul
din zece birnici să rămână oameni în sjujba stăpânului moşiei. De aceea acum
vistiernicului Iordache Rosetti îi rămâneau doar şase persoane faţă de 60 câte avea
1820174. Aceştia erau scutiţi de toate dările în bani şi natură, cât şi de încartiruirea
172
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 494/1832, f. 336 v. – 337 r.
173
Ibidem.
174
„la zăci unul şi după aşăzământ să lasă pentru slujba moşâi proprietarului, cari au a fi întru toată
apărare di toati dările şi havalelile atât în bani cât şi în natură, precum şi di cfartira oştinească”
(Ibidem).
48
ostaşilor, poate cea mai mai dificilă dintre toate obligaţiile pe care le aveau sătenii.
Cei 57 de birnici plătirori ai capitaţiei erau obligaţi să trimită anual
Vistieriei suma de 1710 lei. Aceşti bani se plăteau în patru tranşe de 427,60 lei.
După cum se vede, suma birului nu era mare, aproape 7,5 lei pe trimestru
(echivalentul valorii făinii de mămăligă necesară unui om pe două săptămâni)175.
Ceea ce îl împovăra pe ţăran erau nenumăratele obligaţii în muncă pe care trebuia
să le presteze, serviciile şi dările către stăpânul moşiei, către turcii sau ruşii
ocupanţi: claca, transportul furajelor armatei, reparaţii la drumuri şi poduri,
peşcheşuri, caii de olac şi aşa cum am mai spus, încartiruirea soldaţilor.
Aşa cum prevedeau noile reglementări, în 1838/1839, are loc un nou
recensământ, cu multe noutăţi în modul de întocmire a lui şi cu noi rubrici.
La un prim bilanţ observăm că populaţia în această perioadă rămâne
aproape constantă176, numărul total a celor recenzaţi fiind de 109 cu cinci mai puţin
decât în 1832. Nu mai găsim însă multe nume la bătrânii nevolnici şi văduve177.
Scăderea numărului acestora se datoraeză, probabil, unor cauze naturale. Între
bătrânii şi nevolnicii de acum îl întâlnim pe Ioan Rusu „stricat de picioare”178.
Creşte în schimb numărul birnicilor prin căsătoria mai multor tineri, care-şi
întemeiază familii în Roznov. Interesant este ritmul căsătoriilor care au avut loc
între cele două catagrafii. Asfel, în 1833 s-au celebrat două căsătorii, în 1834 nu
mai puţin de 8 (reprezentând peste 7% din numărul total al familiilor din sat şi
peste 10% din numărul birnicilor, unde se şi încadrează), în 1835 şi 1838 fiind
numai câte un astfel de eveniment.
Cel mai complet recensământ fiscal din prima jumătate a secolului al XIX-
lea a avut loc în anul 1845179. O comisie180 alcătuită din fruntaşii Roznovului şi a
cotunelor sale (Chintinici, proprietate a hatmanului Alecu Rosetti, Zăneşti,
proprietate a Mănăstirii Tazlău (la acel moment de peste 400 de ani), Slobozia,
proprietate a hatmanului Alecu Rosetti şi Ivăneşti, proprietate a mănăstirilor de la
Sfântului Mormânt, nou lipit la Roznov) constata prezenţa următoarelor categorii
fiscale: 16 preoţi, trei diaconi, 15 dascăli, un apărat cu cărţile ocârmuirii, şase
175
Mircea Cibotaru, Comuna Vultureşti, I, p. 118.
176
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 248/1838, f. 3 v. – 7 r.
177
Ibidem.
178
Ibidem, 5 v. – 6 r.
179
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Vistieria Moldovei, dosar 218/1845, f- 3 v. – 31 r.
180
Comisia era formată din: Dumitru Epure, vornic, Gheorghi Bărbieriu, Petre Andronic, preotul
Costachi, Ioan Baghi, Ioan Pintrijăl, Ioniţă Strech, preotul Dimitri, Costantin Mihălachi, Iordachi sân
Zamfir, Ioniţă Rotăraşu şi Toader Gălăţanu (ibidem, f. 31 v. – 32 r.).
49
vătăjei, 101 nevolnici, 82 văduve, 665 birnici şi trei căpătăeri181. Singurii membri
ai comisiei care stiau să se iscălească erau preotii Costachi şi Dumitru, toţi ceilalţi
punând degetul., după obiceiul timpului, pentru adeverire şi întărirea celor spuse.
Recensământul consemnează aproape aceleaşi categorii fiscale, la care se
adaugă listele cu cei decedaţi şi fugiţii de pe moşie. Avand atât catagrafia satului
Roznov cât şi a unităţii fiscale Roznov putem să ne formăm o viziune de ansamblu
a ce însemna acest sat între localităţile învecinate. Satul aparţinea, în continuare,
hatmanului Alecu Rosetti la fel ca şi cotunele componente Chintinici şi Slobozia.
O primă constatare este aceea că populaţia Roznovului continuă să crească,
ajungând la 132 de familii recenzate. Cea mai mare spor îl întâlnim la birnici care
ajung la 88, în condiţiile în care în anul 1839 erau 63. Acum dispar definitiv
scutelnicii. Chiar dacă această înmulţire a populaţie ar fi trebuit să adune mai multă
forţă activă, ea nu se vede şi din cifre. Sunt 20 de bătrâni nevolnici (6% din totalul
capilor de familie şi 21% din cei care plăteau birul) şi 13 văduve.
La nivelul întregii unităţi fiscale cifrele ne indică anumite particularităţi..
Din cei 634 de birnici câţi figurau cu şapte ani înainte, 89 muriseră (aproape 15%,
aceasta însemnând puţin peste 2% pe an, ceea ce este foarte mult), 64 fugiseră în
alte locuri (10%) şi 70 (11%) au trecut la nevolnici, adică nu mai erau în stare să-şi
asigure singuri cele necesare hranei). În total 223 de persoane ieşeau din răndul
birnicilor, rămânând din cei vechi 411. Acestora li se adăuga 180 de însurăţei şi 74
de veniţi de prin alte locuri. Mişcarea în rândul birnicilor este extrem de mare, prin
intrări şi ieşiri, aproape 60% dintre ei se schimbă. De aceea şi urmărirea numelor
locuitorilor este extrem de grea şi necesită un efort deosebit pentru a putea urmări
evoluţia în timp a familiilor din Roznov.
Un ultim aspect important de precizat era grija stăpânului de a avea cât mai
multe zile de târg pe moşia sa. Cu acest prilej se încasau sume frumoase de bani de
la negustori, iar locuitorii aveau posibilitatea de a vinde şi a cumpăra produsele
necesare vieţii cotidiene.
La Roznov erau 12 zile de iarmaroc pe an. Nicio localitate din Moldova nu
avea mai multe astfel de zile. Iarmaroacele aveau loc, în zilele de sărbătoare când
oamenii nu munceau. Pentru aducere aminte le prezentăm în continuare: 1 ianuarie
(Sfântul Vasile), 2 februarie (Stratenie), 9 martie (40 de mucenici), în ziua de
Florii, 21 mai (Sfinții Costantin şi Elena), 24 iunie (Sânzâiene, Naşterea Sfântului
Ioan), 27 iulie (Sfântul Pantelimon), 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan), 8
septembrie (Sfânta Marie Mică), 26 octombrie (Sfântul Dumitru), 21 noiembrie
181
Ibidem.
50
(Vovidenia), 12 decembrie (Sfântul Spiridon)182. Aceste zile au fost păstrate în tot
secolul al XIX-lea183.
182
Idem, fond Isprăvnicia Bacău, tr. 528, op. 370, dos. 528, f. 2.
183
La 7 ianuarie 1835, Mihail Sturza, domnul Moldovei, hotăra zilele de iarmaroc la Roznov, aşa
cum se păstrează din vechime (Documente privitoare la istoria economică a României, p. 464).
Pentru anul 1842, vezi „Calendar pentru poporul românesc pe 1842”, Iaşi, p. 48-52.
51
VIII. ANEXE
Roznovul în documente până la jumătatea secolului al XIX-lea

(selecţie)
1576 (7084) aprilie 18
Din mila lui Dumnezeu, Io Petru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al
Ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor
vedea sau o vor auzi cetindu-se, cui îi va fi de trebuinţă, că au venit înaintea noastră
şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici, rugătorul nostru
Theodor, egumenul mânăstirii Bistriţa şi cu toţi fraţii întru Hristos, care trăiesc în
sfânta mânăstire, unde este hramul Uspenia Născătoarei de Dumnezeu, să ne roage
şi să ceară de la noi întărire pe ocinile şi dedinele lor drepte şi date sfintei
mânăstiri, pe satele anume: Sluganii şi Chiocăşeştii şi Călineştii şi Lăţcanii pe
Bistriţa, din uric de schimb, ce a avut sfânta mânăstire de la Ştefan vo(i)evod cel
Bătrân.
Şi pe satul lui popa Şerbici, ce se numeşte acum Beş<icanii>, din uric de
danie ce a avut sfânta mânăstire de la Alexandru voievod cel Bun. Şi pe satul
anume Mândreştii pe Oarbic şi pe Oprişani, ce sunt la Chiojdu, din privilegiul de
danie ce a avut sfânta mânăstire de la un Petru voievod, pe Roznov, şi pe Soboleşti
şi pe Drăjinţi, care se numesc acum Area şi pe Văscăuţi şi pe Braşăuţi, ce sunt pe
Bistriţa, din uric de danie de la acelaşi mai sus scris Petru voievod.
Şi pe satul Sârbii ce sunt pe Tazlăul Mare şi pe câmpul la Târpia în acelaşi
hotar, din uric asemenea ce a avut sfânta mânăstire, de danie de la Alexandru
voievod cel Bun. Şi pe satul Lucăceştii ce sunt pe Tazlăul Sărat şi până la Fântâna
Neagră şi până la Zemeş, din uric de danie de la Ilie voievod, ce l-am dat noi
mânăstirii... şi Lucăceştii de la Oană Porcu şi satul Bârlinţii şi pe Ardăneşti, <ce a
fost> dat sfintei mânăstiri de Sin Bârlici.
Şi de o prisacă mai sus de Tămaş, unde a fost Marta călugăriţa, de <partea>
cealaltă a Siretului. Şi pe balta anume ... până la gură, pe amândouă părţile, cu
acele bălţi de jos, anume aşezarea cea nouă a Martei şi cu toate veniturile ce ţin de
această prisacă, din uric de cumpărătură, ce a avut sfânta mânăstire de la Ştefan
voievod cel Bătrân şi pe trei prisăci, anume pe Lopatna şi pe Irchil şi pe Bohotin în
52
branişte, ce se numeşte acum Cozia, din uric de danie ce a avut sfânta mânăstire de
la Alexandru voievod cel Bun.
Şi pe vama de la Tazlău, să se ţie de vama Bacăului, din uric tot de danie, ce
a fost dată sfintei mânăstiri de mai sus scrisul Alexandru voievod cel Bun.
Noi şi cu boierii noştri am cercetat şi am aflat cu sufletele noastre că sunt
drepte sate şi prisăci şi dedine ale sfintei mânăstiri de la Bistriţa, unde este hramul
Uspenia Născătoarei de Dumnezeu şi unde este egumen Theodor.
De aceia, am dat şi am întărit sfintei mânăstiri aceste mai sus scrise sate şi
prisăci şi bălţi şi vamă, ca să fie sfintei mânăstiri uric şi ocine, danie, din tot
venitul, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul tuturor acestor sate mai sus scrise şi prisăci şi bălţi, să fie din
toate părţile pe hotarul vechiu, pe unde au folosit din veac.
Şi la aceasta este credinţa domniei noastre, a mai sus scrisului Petru
voievod şi credinţa boierilor noştri: Ion Golăie logofăt, şi Cozma Murgul vornic şi
Bilăi vornic, şi Zbiera şi Gavril şi Andronic pârcălabi de Hotin, şi Berheaci şi Iane
pârcălabi de Neamţ, Petre şi Brânză pârcălabi de Roman, şi Stăvilă portar de
Suceava, şi Bucium pârcălab de Orheiu, şi Aslan postelnic, şi Gavril spătar, şi
Gheorghe vistier, şi Vartic paharnic, şi Nicola stolnic şi Burciul comis.
După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.

III, p. 272-273, doc. 87.
1591 (7099) aprilie 12, Iaşi
Petru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată a venit
înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri Mihăilă Şopa şi Onciul diac şi cetaşii lor
şi au pârât pe rugătorii noştri monahi de la ruga noastră, sfânta mânăstire numită
Tazlăul, pentru o poiană ce este peste Bistriţa, în faţa satelor Zăneştilor şi
Roznovul, astfel zicând Mihăilă şi Onciul şi cetele lor, că ei au tot ţinut, iar
călugării tot aşa au zis.
Deci, noi şi cu sfatul nostru am lăsat pe doi boieri ai noştri, anume Başotă
fost pivnicer şi Dupniţă vătah ca să cerceteze după dreptate, cu sufletele lor şi cu
oameni buni, cine a ţinut până acum. Iar ei aşa au aflat cu sufletele lor, că au tot
ţinut rugătorii noştri monahi acea poiană şi este dreapta lor ocină, iar Mihăilă şi
Onciul şi cetaşii lor au rămas de minciună, iar pe monahi noi i-am îndreptat şi am
53
luat de la ei ferâe 24 zloţi.
Iar de acum înainte, mai mult să nu aibă a pârî şi nici a dobândi, niciodată în
vecii vecilor, înaintea acestei cărţi a noastre.
Domnul a zis.
Mare logofăt a învăţat. Şi am iscălit eu, Stroici logofăt <m. p.>.
Băseanul <a scris>.

IV, p. 13, nr. 15.
1591 (7099) aprilie 20, Iaşi
Tălmăcire di pe uric vechiu sârbăsc, de la domnul Petru v<oe>v<o>d, din

let 7099 <1591> apr(ilie). 20, scris în Eş de Ioan Popa.
Petru v<oe>v<o>d, cu mila lui Dmnezeu, domn Ţării Moldav[v]iei. Iată
au venit înainte noastră şi înainte tuturor boerilor noştri ai Moldov[v]ii, preotul
Mihail şi Ionciul din Itrineşti şi s-au giudecat pentru Roznov, pentru una poiană ce
să chiamă Pihas.
După aceia, noi am făcut carte cătră Başotă şi cătră Dupniţă, ca să
cerceteză, cu oameni buni, precum vor afla, să ne de ştire. Pentru care ni-au şi dat
de ştire, precum că au mărs cu oameni buni şi cu vătavu şi cu megieşii de pin
pregiur şi aşa au aflat, cum că ace poiană iaste driaptă a lor ocină ....
Aşijdere şi de la noi am dat şi am întărit pe ace poiană, că să le fie lor şi de
la noi să nu aibă pă dănşii a-i mai pârî.
Domnul au zis.
Stroici mare log<o>f<ă>t au învăţat şi au iscălit.
Din limbă sârbască s-au tălmăcit de Ioan Stamatii pitar, în Iaşi, la 1806,
Iulii 26.

IV, p. 14. nr. 17.
54
1595 (7103) Iunie 1, Iaşi
Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am dat
această carte a domniei mele, rugătorilor noştri, călugărilor de la ruga noastră,
mânăstirea Bistriţa, unde este hramul Uspenia Peasfintei Săpânei Noastre
Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria. Ca să fie tari şi puternici, cu
această carte a noastră să-şi ţie şi să stăpânească satul Roznovul, care este pe
Bistriţa, danie şi întărire sfintei mânăstiri, de la Alexandru voievod cel Bun, şi de la
Ştefan voievod cel Bătrân şi de la ceilalţi domni.
Asemenea şi noi am miluit şi am întărit ruga noastră, mânăstirea Bistriţa, cu
satul mai sus scris, Roznovul, cu tot venitul, neclintit, niciodată în veci, să fie şi de
la noi sfintei mânăstiri Bistriţa.
Pentru aceasta, nimeni să nu cuteze a ţine sau să se împotrivească înaintea
acestei cărţi a noastre.
Aşa să ştiţi şi să nu faceţi altfel.
Scris în Iaşi, în anul 7103<1595> luna iunie 1.
Însuşi domnul a poruncit.
Marii boieri au învăţat.
Ionaşco <a scris>.
După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, XVI, vol. IV, p.

125, nr. 156
1616 (7124) august 23, Iaşi
Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei. Iată
domnia mea m-am milostivit şi am dat şi am întărit rugii noastre, sfintei Mănăstiri
Bistriţa, un sat anume Roznovul, pe Bistriţa, care este în ţinutul Neamţ, hotarul
acestui sat care s-a împreunat cu hotarul satului Area; care sat l-a dat întâi ctitorul
sfintei mănăstiri, Alixandru voievod cel prea Bun, şi apoi Ştefan voievod cel
Bătrân şi de toţi domnii vechi, până al Ştefan Tomşevici voievod.
De aceea şi domnia mea m-am milostivit şi am dat şi am întărit sfintei
mănăstiri acest mai sus scris sat Roznovul, cu hotarul satului Area şi cu toate
veniturile, precum au stăpânit din veac. Altul să nu se amestece înaintea acestei
cărţi a noastre.
55
Scris la Iaşi, în anul 7124 <1616> august 23.

Însuşi domnul a poruncit.
Ghianghia mare logofăt a învăţat.
Lucoci <a scris>
După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, XVI, vol. IV, p. 29-
30, nr. 43.
1617 (7125) ianuarie 22, Iaşi
Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am dat
această carte a domniei mele rugătorilor noştri egumenului şi întregului sobor de la
sfânta mănăstire numită Bistriţa, unde este hramul Uspenia Preasfintei Stăpânei
Noastre, Născătoarea de Dumnezeu, ca să fie tari şi puternici cu această carte a
domniei mele să stăpânească un sat pentru care au pâră cu cneaghina Bilăiasa,
anume Roznovul, până când îşi va aduce diresele şi Băileasa.
De aceea, nimeni să nu îndrăznească să le oprească acest sat înaintea acestei
cărţi a domniei mele.
S-a scris în Iaşi, în anul 7125 <1617> ianuarie 22.
Domnul a spus.
Ghenghea mare logofăt a învăţat.
Toader <a scris>.
După Documente privind istoria României, Moldova, secolul XVII, vol. IV,
Bucureşti, 1956, p. 87-88, nr. 124.
1617 (7125) februarie 6, Iaşi
Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Scriem
slugii nostre, ureadnicul de Piatra. Îţi dăm ştire dacă vei vedea această carte a
domniei mele, tu să dai zi călugărilor de la Mănăstirea Bistriţa, ca să stea de faţă
înaintea domniei mele cu cneaghina Băileasa şi cu fiul ei, Ionaşco, pentru un sat al
lor anume Roznovul, pe care îl stăpâneşte fără rânduială şi fără nicio pricină.
Şi să-şi aducă diresele pe care le au pe acest sat. Şi să le faci şi carte pentru
56
zi, când va fi voia lor.

Aşa să ştiţi, altfel să nu faceţi.
Scris la Iaşi, în anul 7125 <1617> februarie 6.
Domnul a spus.
Ghianghea mare logofăt a învăţat.
Stratilat <a scris>.
Bucureşti, 1956, p. 96, nr. 133.
1617 (7125) mai 21, Iaşi
Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am dat
această carte a domniei mele slugii noastre, Ionaşco Bilăe fost pârcălab, pentru
aceia, ca să fie tare şi puternic ca dintre vecinii săi ce fuseseră apucaţi de cislă în
satul Roznov ori pe unde îi va găsi în ţara domniei mele sau în târg sau în sat
domnesc sau boieresc sau călugăresc sau din slobozie sau ori unde şi în orice loc, el
să aibă a-i lua pe acei vecini cu toate bucatele ce vor avea şi să-i aducă înapoi în
satul Roznov.
Şi să-i tocmească să dea toţi, pe toate bucatele lor, cine va avea, precum este
învăţătura de la domnia mea; şi nimeni să nu fie scutelnic. Iar cine nu va da, ei să ia
de la acel om ce va fi cu dreptate şi să dea la dabilă unde este darea împărătească.
Şi nimeni să nu îndrăznească să oprească sau să împiedice înaintea acestei
cărţi a domniei mele.
Aşa să ştiţi, altfel să nu faceţi.
Scris la Iaşi, anul 7125 <1617> mai 21.
Domnul a spus.
Gheanghea mare logofăt a învăţat.
Eu Gheanghea logofăt am iscălit.
Tăbuci <a scris>.
Bucureşti, 1956, p. 167, nr. 206.
57
1619 (7128) decembrie 4, Iaşi
Io Gaşpar voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Scriem
slugilor noastre, Savin fost sulger şi Dumitraşco Sechil şi Costin din Gocimani, vă
dăm ştire că ni s-a jăluit sluga noastră, Ionaşco Bilăi, împotriva lui Cârstea din
Măstăcani şi astfel a spus, înaintea noastră, că i-a fost drept vecin din satul lui, din
Roznov şi s-a făcut acolo curătură în acest hotar, peste Bistriţa, unde se numeşte
Socii, iar acum a fugit din satul lui, în ţinutul Bacăului, în satul Măstacănii şi a luat
acel loc cu sila şi şi-a făcut acolo prisăci şi fânaţ.
De aceea, dacă veţi vedea această carte a domniei mele, voi să strângeţi
oameni buni şi bătrâni dintre megiaşii din prejur şi din acest ţinut al Neamţului şi
din ţinutul Bacău, şi cercetaţi pentru acest loc al acestor poieni care se numeşte
Socii.
Dacă veţi găsi că au fost hotarul din Roznov, să-l lase foarte în pace Cârstea
din Măstacăni şi încă să fie de gloaba porţii domniei mele, pentru că a luat cu de la
sine putere.
Iar de veţi afla că este hotarul lui pe acolo, atunci Ionaşco Bilăi, să-l lase în
pace.
Dar să nu părtiniţi nimănui şi cum veţi afla, cu sufletele voastre şi cu
oameni buni, voi dă daţi ştire domniei mele.
Scris la Iaşi, în anul 7128 <1619> decembrie 4.
Domnul a spus.
Nebojatco logofăt a învăţat.
Borleanul <a scris>.
Bucureşti, 1956, p. 409-410, nr. 527.
1619 (7129) decembrie 4, Iaşi
Io Gaşpar voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Scriem
slugii noastre ureadnicului din târgul Piatra şi şoltuzului şi pârgarilor şi tuturor
slugilor noastre, care veţi umbla cu slujbele noastre, din acel târg. Dămu-vă ştire,
că mi s-au jeluit giupâneasa Bilăiasa şi au dzăs, înaintea noastră, că are un sat
anume Roznovul şi iaste eşit de la ocolul Pietrii încă den dzilele lui Petru Vodă şi
58
înblă cu ţânutul, iar voi îl învăluiţi cu ocolul târgului, la mori şi la fânuri şi alte
lucruri, la toate şi la podvoade.
Pentr-aceaia, dacă veţi vedea cartea domnii mele, iar voi ca să aveţi a-l lăsa
în pace, întru nemic să nu-l învăluiţi cu ocolul târgului, la podvoade, sau la mori,
sau la şindile sau la fânuri, sau fie la ce lucru să nu învăluiţi acel sat, ce să fie cu
ţânutul cum ş-au fost de la Pătru vodî până acmu.
Într-alt chip să nu hie, nici să vie mai multă jalobă. Într-alt chip să nu faceţi.
Scris la Iaşi, văleat 7128 <1729> Dechembrie 4
Însuşi domnul a spus.
Io Gaşpar voievod.
Stratilat <a scris>.
Bucureşti, 1956, p. 410, nr. 528.
1620 (7128) martie 22, Iaşi
Io Gaşpar voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am

dat şi am întărit Sinclitichiei, cneaghina lui Bilăi vornic şi fiului ei, Ionaşco Bilăi
fost staroste, dreapta lor ocină, danie şi cumpărătură a lui Bilăi vornic, anume satul
Roznov, care este în ţinutul Neamţ, cu loc de mori la râul Bistriţa, pe care l-a avut
de la Petru voievod şi din ispisocul de întărire pe care l-au avut ei de la Radul
voievod şi de pâră ce i-au pârât călugării de la Bistriţa şi au vrut să câştige cu
înşelăciune acest sat de mai sus scris, fiindcă privilegiile de danie şi cumpărătură pe
care le-au avut ei de la Petru voievod, le-au dat în mâinile călugărilor, pentru multă
tulburare care s-a întâmplat în această ţară, şi le-au tăinuit şi apoi s-a aflat
înşelăciunea lor şi au rămas de toată legea. Şi dacă se vor ivi în vreo vreme acele
direse, să aibă a le da în mâinile Băilesei şi fiului ei, Ionaşco.
De aceea, să le fie de la noi acest sat de mai sus scris, cu tot venitul. Şi altul
să nu se amestece.
La Iaşi, în anul 7128 <1620> martie 22.
Domnul a poruncit.
Tăutul <a scris>
<Pe verso>: + În lipsa de la curte a milostivirii sale panului Gheanghea
mare logofăt eu Nebojatco logofăt.
59
Bucureşti, 1956, p. 436-437, nr. 567.
1625 (7133) februarie 23
Adecă eu, Singlitichiia giupâneasa răpăosatului Bilăi vornicul, fata lui

Gavril log(o)f(ă)t, însămi pre mine mărturisescu cu ceastă scrisoare a mea cum eu,
de bunăvoia mea, de nime nevoită, nici asuprită, socotindu şi luându amente viiaţa
şi petrécerea ce am vieţuit şi am petrecut în ceastă lume, înpreună cu giupânu mieu
şi am avut şi feciori; ce după cum au fost voia lui Dumnezău, rămas-am singură la
bătrâneţéle méle, nime din ruda mea sau a giupânu-meu nu s-au găsit să mă
socotească şi să mă grijască. Ce, socotindu şi luându-mă amente în ce chip mă voiu
ţinea şi cine mă va socoti la bătrânéţele méle aflatu-s-au un nepot al mieu, din
sângel(e) nostru, fiindu anume Dumitraşco logofătul cel mare, feciorul lui Ştefan
logofătul, de ne-au socotit până am fost vie pre lume şi în sănătate şi în boale şi,
încă după ce voiu ieşi din lume, iar s-au prinsu să mă grijas[s]că şi să mă cumânde,
cu tot cu cât trebuiaşte unui om mortu, cumu-i légea în lume.
Iar eu, cu tot ce am avut, mult-puţin, m-am lăsat dumisal(e) şi giupânései
dumisal(e) Ziniicăi şi fiilor dumilorsale şi cu un sat, anume Roznovul, ce-i în
ţinutul Neamţului, ca să le fie de la mine ocină şi dare cu tot venitul.
Care sat în multe chipuri s-au ispitit şi călugării de la Bistriţa ca să-l poată
lua de la mâna noastră şi încă şi drése ce-am avut făcute pre acel sat, ni le-au arsu
călugării; iar svenţiia ... <Du>mnezău tot au ivit giudeţul svenţii sal(e) cel direptu
şi tot ... şi din mâna noastră n-au ieşit ... avut dirése făcute pre-acel sat, de la măriia
sa Radul vod(ă) şi alt ... toate l<e>-am dat în mâna dumil(or)sale ...
Şi încă alt sat le-am dat, care sat ne-au fost <no>ao cumpără<tură> ...
a<nu>me Cămi<leşt>ii în ţinutul Tecuciului, care Dumi<t>ra<ş>c<o> ... de
galbeni ... dintr-un giupănu ... <ai>bă mai mu<lt> a să ...céste sate ce mai su<s> ...
să le fie dumilorsale şi cuconilor dumilorsale ocină şi m<oşie> cu tot venitul
neclă<ti>tă nici dănăoar<ă> în veci.
Iar cine s-ar ispiti, din ruda mea sau a giupânu-mieu, a face vreun val
dumilorsa<le>, sau cuconilor şi va vrea a să mesteca, acela om să aibă singur pe
H<ristos> pârâş la giudeţ, cându va giudeca svenţiia sa toată lumea.
Şi de cătră mine, de cătră o păcătoasă, încă să hie neiertat, nici în ceastă
viiaţă, nici în céialaltă, ce iaste să hie de la giudeţ înnainte.
60
Atâta scriu şi mărturisescu cu cest adevărat zapis al mieu, da s<™> znaet.

U Sukav<1>, l<1>t<o> =zrÌlg fev<ruarye> cÆg.
+ Eu, Singlitichiia, am scris cu mâna mea.
+ Az, Arsenye log<o>f<e>t, pisal.
După Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XVIII, p. 353-354,

nr. 282.
1627 (7135) Martie 20
Din mila lui Dumnezeu noi, Io Miron Barnovschi Moghila voievod, domn
al ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor, care o vor
vedea sau o vor auzi citindu-se, că acest adevărat credincios şi cinstit boier al
nostru, pan Dumitraşco Ştefan mare logofăt, au slujit sântrăposaţilor domni
dinaintea noastră şi acum slujeşte şi domniei mele, cu credincioasă şi dreaptă
slujbă. De aceea noi, văzând dreapta şi credincioasa lui slujbă faţă de noi l-am
miluit cu deosebită noastră milă, i-am dat şi i-am întărit de la noi în ţara noastră,
Moldovă, dreapta lui ocină şi danie din privilegiul de întărire pe care l-a avut
mătuşa lui, cneaghina Seclintichia Bilăiasa, de la Radul voievod, un sat anume
Roznovul pe râul Bistriţii şi cu vad de moară pe Bistriţă, care este în ţinutul
Neamţului; care sat a fost dreaptă cumpărătură a cneaghinei Siclintichia, împreună
cu boierul ei, Bilăe vornicul, de la Petru voievod, pentru cinci sute de zloţi tătărăşti
şi pentru opt cai buni, pentru că acel sat a fost drept domnesc, ascultător de ocolul
Piatra.
Iar în zilele lui Ştefan Tomşa vodă, un aprod a lui anume Petrea care a fost
urednic în târgul Piatra, a luat privilegiul pe care l-a avut ea pe acel sat, făcut de
Petru voievod, din mâinile călugărilor de la Mănăstirea Beserecanii, când a fost
trimis de Ştefan Tomşa voievod să ia averea boierilor pribegi de pe la mănăstiri şi
de pe unde se va afla în ţară. Şi s-a întâmplat de a văzut acel uric părintele şi
rugătorul nostru, chir Athanasie episcopul de Roman, în mâinile acelui aprod şi a
luat de la el acel uric şi i-a dat un cal. Iar cneaghina Bilăiasa a venit înaintea lui
Radul voievod cu mulţi boieri şi au mărturisit cu sufletele lor că îi este acel sat
dreaptă cumpărătură de la Petru voievod. Iară Radul voievod, dacă a văzut boeri că
au mărturisit înaintea milostivirii lui, el i-a întors acel sat şi i-a făcut privilegii de la
61
el, şi a spus şi lui Athanasie episcop să-i întoarcă acel uric pe care l-a luat de la acel
aprod. Iar el s-a lepădat de acel uric şi a spus că nu ştie nimic.
Deci întru aceea cneaghina Siclintichia Bilăiasa, dacă a văzut că, este
bătrână şi neputincioasă şi copii din trupul ei n-a avut şi din neamurile ei nimeni nu
s-a aflat ca să o ţină şi să o socotească, numai cât a avut ea căutare de la nepotul ei,
boierul nostru, pan Dumitraşco Ştefan mare logofăt, deci ea dacă a văzut căutarea
şi mila ce a avut de la el, ea singură, de a ei bunăvoie, nesilită de nimeni nici
asuprită, a dat nepotului ei mai sus scris, boierului nostru pan Dumitraşco logofăt,
i-a dat lui acel mai sus-scris sat Roznovul şi cu locul de moară pe Bistriţa şi cu
dresele ce a avut pentru acel sat, iarăşi le-a dat în mâna lui şi scrisoara de la ea încă
i-a făcut ea singură, cu mâna ei, cu mare blestem; iar el să o îngrijească şi să o
caute cu ce i-ar trebui ei, până va fi în viaţă; iar după moartea ei să o îngrijească şi
să o pomenească cum să cuvine celor morţi. De aceea să-i fie lui şi de la noi cu tot
venitul.
Şi întru aceea iară dăm şi întărim boierului nostru, pan Dumitraşco Ştefan
mare logofăt, alt sat, anume Maxineştii cu iazuri, în ţinutul Sucevii, care sat a fost
drept de moştenire al fiilor lui Dumitru uricar, anume Ionaşco şi Drăgan şi Vărvara
şi Marica. Şi s-au sculat ei în zilele lui Constantin Moghila voievod şi au pus zălog
acel sat la Procop Caraiman vistiernic pentru două sute şi optzeci de ughi galbeni şi
cu acei bani şi-au cumpărat alt sat anume Malenţii în ţinutul Hotinului. Şi după
aceea, n-au putut să plătească acei bani lui Procop Caraiman vistiernic, ci au lăsat
acel sat de pierzare. Iar după aceea au venit Drăgan, fiul lui Dumitru uricar, cu
cuvinte mincinoase la boierul nostru mai sus-scris, Dumitraşco Ştefan mare logofăt
şi a luat de la el două sute şi şaptezici de ughi galbeni pentru acel sat. Iar când a
fost în zilele lui Gaşpar voievod Nastasiia, cneaghina lui Caraiman vistiernic, s-a
întrebat înaintea lui Gaşpar voievod cu boierul nostru, pan Dumitraşco logofăt,
pentru acel sat, şi li s-a găsit judecata să stăpânească fiecare câte o jumătate din
acel sat, pentru că altceva n-au avut ce să ia de la Drăgan. Iar după aceea s-au
sculat Vasilie Caraiman şi fratele lui…¹ şi sora lor Alexandra, fiii lui Precup
Caraiman, de bunăvoia lor, de nimeni nesiliţi şi nici asupriţi, şi au vândut şi cea
jumătate de sat Maxineşti boierului nostru mai sus-scris, Dumitraşco Ştefan mare
logofăt, pentru…¹ galbeni. Şi a plătit deplin acei bani mai sus- scrişi înaintea
noastră şi înaintea sfatului nostru.
Pentru aceea, acele mai sus-scrise sate, anume Roznovul pe Bistriţa cu loc
de moară pe râul Bistriţii ce este în ţinutul Neamţului şi satul Maxineştii cu iazuri şi
cu mori ce sînt în ţinutul Sucevii, să-i fie boierului nostru, pan Dumitraşco Ştefan
mare logofăt, şi cneaghinei lui, Zenica, dreaptă ocină şi danie şi întărire şi
62
cumpărătură şi uric lor şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi întregului lui neam,
care li se va alege cel mai de aproape. Iar hotarele acelor de mai sus-scrise sate să
le fie din toate părţile după vechile hotare, pe unde au folosit din veac.
Şi la aceasta este credinţa domniei noastre de mai sus- scrise, noi Io Miron
Barnovschi Moghila voievod, şi credinţa boierilor noştri, credinţa panului Ionaşco
Ghianghea mare vornic al ţării de jos, credinţa panului Lupul mare vornic al ţării de
sus, credinţa panului Nicoriţă hatman şi pârcalab de Suceava, credinţa panului
Gavrilaş pârcălab de Hotin, credinţa panului Gheorghe pârcălab de Neamţ, credinţa
panului Savin şi Ştefan Blendea pârcălabi de Roman, credinţa panului Necula-
Catargi postelnic, credinţa panului Lupul spătar, credinţa panului Constantin
Catacuzino ceaşnic, credinţa panului Mihailachi Catacuzino vistiernic, credinţa
panului Grama stolnic, credinţa panului Mihail Furtuna comis şi credinţa tuturor
boierilor noştri moldoveni, mari şi mici.
Iar după viaţa noastră şi domnia noastră, cine va fi domn dintre copiii noştri
sau din neamul nostru, sau iar pe cine va alege Dumnezeu să fie domn în ţara
noastră, Moldova, acela să nu strice dania şi mila şi întărirea noastră, ci să le dea şi
să le întărească. Iar cine s-ar ispiti să strice dania şi întocmirea şi întărirea noastră,
acela să fie de trei ori blestemat şi blestemat de domnul Dumnezeu, care a făcut
cerul şi pământul, şi de preacurata lui maică şi de 12 purtători de Dumnezeu
apostoli şi să fie înghiţiţ ca Datan şi Aviron în adunare, şi să fie neiertaţ în veci,
amin.
Iar pentru mai mare putere şi întărire celor mai sus-scrise, am poruncit
credinciosului şi cinstitului nostru boier, pan Dumitraşco Ştefan mare logofăt, să
scrie şi să lege pecetea noastră la această adevărată carte a noastră.
La Iaşi, luna martie 20 zile, în anul 7135<1627>.
A scris Ioan Focea.
Io Miron Bărnovschi voievod <m.p.>
După Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XIX, p. 211-216, nr. 187.
__________
¹ Loc alb.
1627 (7135) aprilie 20
Catastiv de sate şi de ocine ce are şi ce cumpără Dumitraşco Ştefan

logofătul cel mare, împreună cu giupăineasa dumisale Ziniica, fata Mogâldei
63
vornicul, ca să să ştie, veleato 7135 (1627) april 20 dni.
[…] Satul Roznovul în ţînutul Neamţului fost-au cumpărătură diréptu lui

Bilăi vornicul cu giupăineasa lui, Singlitichiia, mătuşi-mea, sor’ tătăne-mieu, de la
Pătru Vodă, căce au fost domnescu, ascultâldu de ocolul Pietrii, şi le-au făcut uric
acel domnu. Iară când-au fost în dzilele lui Ştefan Tomşa voză, în domniia dentâiu,
trimis-au Ştefan Vodă oamenii săi în toată ţara şi la mănăstiri, unde vor găsi avuţie
şi bucate de a viclénilor lui, să ia toate, care boiar i-au fost viclean. Mărs-au şi la
mănăstire la Bistriţă un aprod a lui anume Petrea Sârbul, carele au fost şi diregător
în Piiatră, şi au luat ce au găsit la acea mănăstire. Tâmplatu-s-au şi nişte unélte şi
nişte uricele mătuşi-mea Bilăiasă. Deci le-au luat. Iară daca au oblicit vlădica
Aftănasie de uricul acelui sat dat-au un cal acelui aprod Petrei şi au luat acel uric.
Iară când au fost în dzilele Radului Vodă în domnia dentâiu, mătuşi-mea Bilăiasă şi
cu feciorul ei, Ionaşco, întreba-tu-ş-au cu vlădica Aftănasii prentru acel sat şi
prentru acel uric. Iară el s-au tăgăduit cum nu ştii nemică, nici au luat acel uric. Iară
Radul Vodă dacă au vădzut că au mărturisit tot Svatul lui, boiarii cei mari şi cei
mici, cum iaste acel sat cumpărătură direptă lui Bilăi vornicul şi cu giupăneasa lui,
Seclentichiia, mătuşi-mea, şi nice cu o vină n-au fost lui Ştefan Vodă, datu-i-au şi i-
au întorsu acel sat înapoi şi i-au făcut urice şi ispisoaci şi au dzis şi vlădicăi să-i
întoarcă acel uric, iară el tot s-au tăgăduit. După acéia mătuşi-mea Bilăiasă
vădzându că-i s-au svârşit feciorul ei, Ionaşco, şi au rămas însăşi fără feciori, şi au
fost bătână şi nepotincioasă şi n-au avut de la nime nici o milă la bătrânéţele ei, ce
den toată ruda ei şi den nepoţi aflatu-ne-am noi de o am socotit şi o am grijit la
bătrâneţele ei şi la boalele ei, de ce i-au trebuit de tot, căce ne-au fost ca o maică, că
au fost sor’ părintelui mieu lui Ştefan logofătul, Dumnedzău-l pomenească, iară ea
de bunăvoia ei datu-ne-au acel sat Roznovul. […]”
După Documenta Romania Historica, A. Moldova, vol. XIX, întocmit de

Haralambie Chircă, Bucureşti, 1969, p. 217-218, nr. 186.
1654 (7163) noiembrie 2, Iaşi
Tălmăcire de pe uric vechiu sirbesc din let 7163 noemv(rie) 2, scris în Eşi,
de Conzăşi.
Io Gheorghie Stefan v(oie)v(o)da, cu mila lui Dumnezeu, domnu Ţării
64
Moldov[v]iei. Iată domniia mea am dat şi am miluit pe bo(i)erul nostru Grigoraş
Ghica post(elnic) cu giupâneasa sa, Safta, când s-au însoţit, şi domniia mea i-am
cununat şi i-am dat şi i-am miluit pe dânşii de la domnie mea cu un sat anume
Roznovul, ce iaste în ţinut(ul) Neamţului) şi doî fălci de vie în Cotnar(i), în dealul
ce să numeşte Pâşna ca să fie lor de la domnie mea dreaptă danie şi miluire, cu tot
venitul nestrămutat niciodănăoară, în veci.
Şi altul să nu se amestece.
Însuş(i) domnul au poroncit.
Io Gherghie Ştefan v(oie)v(o)da1.
În Eşi, 1806 iuli 31.

S-au tălmăcit de pe limba sârbască de ...2 jitar.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/444. Copie.

_________________________
1
Urmează un cerc în care este scris: „L(ocul) p(eceţii) g(os)pod”.
2
Loc gol.
Io Stefan v(oie)v(o)da, Boji milostiv g(os)poda(r) Zemli Moldavscoi.

Adivărat al nostru credincios şi cinstit boerin Neculaiu Racoviţi, spătariul cel mari,
din tinereţile lui au slujit în casa a cinstit părintelui domniei meli, lui Vasilie
v(oie)v(o)d, dirept şi cu credinţi slujbă; astăzi şi domniei mele slujeşte cu direptate.
Pentr-acei domniea mea văzind slujba lui ce cu credinţi ce au slujit părintelui
nostru şi acmu şi noî slujeşti dirept şi cu credinţi slujbă milostivindu-ne noi spre
dânsul cu osăbită mila noastră şi i-am dat şi l-am miluit noi într-a noastră ţară, într-
a Moldovei, cu un sat anume Roznovul, ce este pre apa Bistriţii, în ţinutul
Neamţului, cu tot venitul, care sat au fost a lui Gheorghie Ştefan vodă şi l-am luat
pentru 20.000 de taleri ce i-au dat părintele mieu, Vasilie Vodă, să-i ţii când au fost
log(o)f(ăt) mari, gândindu-şă mărie sa că esti slugă diriaptă şi boierin de ţară, iar el
ca un om rău fiind, cu vicleşug la inima lui, cu acei bani au rădicat oaste asupra
noastră unguri şi munteni, fără voia Împărăţiei, şi ne-au scos den ţară şi toată
avuţiia ne-au luat şi multă răutate ne-au făcut. După aceea Dumnezeu cel puternic
dacă s-au milostivit şi ne-au deşchis uşa milei sale de ne-au miluit cinstitul împărat
cu domniia Ţării Moldoviei, la scaunul şi moşiia părintelui mieu, n-am avut altă ce
65
lua de la acel neertat Gheorghi Ştefan vodă, ce i-am luat toate ocinile şi moşiile lui
pre sama domniei mele câte au avut; luat-am şi acest sat, Roznovul, că ni să cădea
noî să luăm nu numai pentru avuţiia ce ne-au luat, ci pentru banii ce i-au dat la
mâna lui să-i ţii şi am miluit cu acel sat pe boerinul nostru ce scrie mai sus,
Neculaiu Racoviţă, ca să-i fie de la noi dare şi miluire, cu tot venitul, pentru căci au
petrecut şi dumnealui pentru noi multă nevoe şi asupreală, pentru slujbă ce au slujit
părintelui nostru şi noao cu svânta dreptate.
Pentr-aceea ca să-i fie de la noi direaptă ocină şi danie şi miluire, neclătită
nici odănăoară, în veci. Iar după a noastră viiaţă şi domnié <pe> cine va alege
Dumnezeu să fie domnu în ţara noastră, ţară a Moldov[v]iei, din feciorii noştri sau
de seminţiia noastră, sau fie cine Dumnezeu va alegi să fie domnu să nu strice a
noastră dare şi miluire, ce să aibă a da şi a întări pentru slujba ce cu credinţi ce ne-
au slujit să facă Dumnezeu parte şi aceluia domnu de slugile sale cele drepte
perecum ne-au slujit şi dum(nealui).
Aceasta facem ştire tuturor prevoslavnicilor domni.
U Iaşi, velet 7168 <1660> ghenar 15.
Noi Ştefan v(oie)v(o)da1.
Arhivele Naţionale Iaşi,. Documente, 791/445. Copie.

___________________________
1
Io Stefan v(oie)v(o)da, Boji milostiv, g(os)pod(ar) Zemli Moldavschi.

Adecă acest adivărat al nostru credincios şi cinstit boerin Neculaiu Răcoviţ,
spătariul cel mare, din tinereţi au slujit în casa cinstit părintelui domniei meli lui
Vasilie Vodă, drept şi cu credinţi slujbă, astăzi şi domnii meli slujăşti cu dreptati.
Pentru aceea domniia mea văzând slujba lui ce cu credinţi ce au slujit părintelui
nostri şi acmu şi noao slujăşte, drept şi cu credinţi slujbă, milostivindu-ne noi pre
dânsul cu osăbită mila noastră şi i-am dat şi l-am miluit noi pre dânsul într-a
noastră ţară, într-a Moldovviei, cu un sat, anume Roznovul, ce esti pe apa Bistriţii,
în ţinut(ul) Neamţului, cu tot venitul. Care sat au fost a lui Gheorghi Ştefan vodă şi
l-am luat domniia mea cu alte sate şi moşii ce au avut pentru 20.000 de taleri ce i-
au dat părintele domniei mele, Vasilie Vodă, să-i ţâi când au fost log(o)f(ă)t mari,
gândindu-să mărie sa că ne este slugă dreaptă şi boieri de ţară, iar el, ca un om rău,
66
fiind cu vicleşug la inima lui, cu acei bani au rânduit oaste asupra noastră, unguri şi
nemţi, fără de voia înpărăţiei, şi ne-au scos din ţată şi toată avuţiia ne-au luat şi
multă răutate ne-au făcut. După aceea, Dumnezeu cel puternic dacă s-au milostivit
şi ne-au deşchis uşa milei sale şi ne-au dăruit cinstitul înpărat cu domniia Ţării
Moldavvii, la scaunul şi moşiia părintelui meu, n-am avut altă ce lua de la acel
neertat Ştefan Vodă, ce i-am luat toate ocinile şi moşii ce au avut. Luat-am şi acest
sat Roznovul, pentru care lucru că ni să mai căde noî să luăm nu numai pentru
avuţiia ce ne-au luat ci şi pentru banii ce i-au dat la mâna lui să-i ţii. Şi am miluit cu
acest sat pre boerinul nostru ce scrie mai sus Neculaiu Racoviţ(ă) spătariul cel mare
ca să-i fie de la noi dare şi miluire cu tot venitul că au petrecut şi dum(nealui)
pentru noi multă nevoie şi asupreală, şi pentru slujbă ce au slujit părintelui nostru şi
noao tot cu svinta dreptate, cu mare credinţă.
Pentru aceea ca să-i fie de la noi dare şi miluire neclătită în veci, lui, şi
ficiorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi a toată seminţiia.
Iar după a noastră viiaţă şi domnie <pe> cine va <a>lege Dumnezeu să fie
domn din feciorii noştri, sau fie cine Dumnezeu va alegi, să nu strice a noastră dare
şi tocmeală, ce să aibă a da şi a întări pentru slujba ce ne-au slujit, ca să-i facă
Dumnezeu parte aceluia domnu de slugile sale cele drepte cum ne-au slujit
dim(nealui).
Aceasta facem ştire tuturor pravoslavnicilor domni.
U Iaş(i) velet 7160 <1660> gen(arie) 15.
1660 (7168) februarie
+ Io Stefan voevwda, B<o>jy6 ml<o>sty6, g<os>pwdar Zemli

Moldavscoi. Adică acest adevărat al nostru credincios boiar Neculai Răcoviţ vel
spatar, slujitu-ne-au noaî cu direptă şi cu credinţă slujbă. Drept aceea domniea mea
vădzând slujba lui ce cu direptate ce-au slujit noî şi ţării noastre, de la noi ne-am
mil(o)stivit spre dînsu cu osăbită mila noastră şi i-am dat şi l-am milostivit pre
dânsu într-a noastră ţară, într-a Moldovei, cu un sat anum(e) Roznovul, <ţinutul>1
Neamţului, care a fost a lui Gheorghie Ştefan vod(ă) şi i l-am luat domniia mea de
viclean şi pentru nişti bani şi altă avuţie multă ce au dat cinstit şi luminat părintele
domniei meli Ion Vasilie vo(i)evoda întru mânule loi, când [cân] a fost Gheorghiţă
Ştefan pus log(o)făt mare la părintel(e) mieu ca să ţie acea avuţie, iar el nu o au
ţinut ce au râdicat cu ace avuţie oaste ungurească şi muntenească asupra noastră şi
67
ne-au scos din ţară şi ne-au făcut multă răutate. Iar dacă ne-au deşchis Dumn(e)zău
uşea milei sale şi ne-au dăruit cinstitul împărat pre noi cu domniia la moşiia
părintelui mieu, în scaunul ţării noastre a Moldovii, altă n-am avut ce lua de la
dânşii ce le-am luat toate moşiile lor pre sama domniei mèli şi le-am dat cărora ne-
au slujit noaî cu direptul; şi încă nici cu acesta nu să agiunge sama avuţiei ce au
luat de la noi, nici a zece parte. Pentru acela lucru satul acesta Roznovul, care mai
sus scrie, ca să fie boerenului nostru credincios lui Neculai Răcoviţ vel comis, care
mai sus scrie, de la noi dare şi miluire şi uric şi întăritură, cu tot venitul acelui sat,
lui, şi feciorilor lui, şi nepoţilor şi strănepoţilor săi şi a tot rodul ce să va alege mai
aproape, neclătit niciodănăoară, în vèci.
Iar după a noastră viiaţ(ă) şi domnie, <pe>1 cine va alègi Dumn(e)zău să fie
domnu în ţara noatră într-a Moldovei, din feciorii noştri sau dintr-altă a noatră
seminţii, sau fie cine Dumn(e)dzău va alège să fie domnu pre urma noastră, să nu
strice a noastră dare şi tocmală şi miluire, ce să aibă a da şi întări. Iar cini să va
ispiti a strâca a noastră danie şi miluire şi tocmală acel ca să fie blăstămat de
Domnul Dumn(e)dzău ce au făcut Ciriul şi Pământul şi tot vădzutul şi nevădzutul,
şi de la Preacinstit şi Luminată a lui Maică, şi de 4 Evanghelişti, şi de 12 Apostoli,
şi de 318 Oteţi din Sfântul Sobor Nichei, şi să fie treclet şi afurisit şi Anathema
Maranathi şi să muşnenească cu Iuda Iscariot.
Numai ce am dat ş-am tocmit să le fie dare lor şi seminţii lor, neclătit, în
veci.
V<ă> l<1>t<o> =zrÌxi <7168/1660> me<sé>ţa gen<arye> cÆ9 <29>.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/45. Orig., hârtie, sigiliu.

Ibidem, 791/447. Copie.
____________________________
1
Omis.
1662 aprilie 16, Iaşi
Io Efstratie Dabija v(oie)v(o)da, Bojă milostiv, g(os)pod(a)r Zemli

Moldavscoi. Adecă acest adevărat al nostru credincios şi cinstit boier dum(nealui)
Necolae Racoviţ hat(man) şi pârcălab de Suciav[v]a, au venit înainte noastră şi
înnainte a toţi boierii noştri moldoveneşti, acelor mari şi acelor mici, şi ne-au arătat
un ispisoc de danie şi de miluire de la răposatul Ştefan Vodă, feciorul lui Vasilie
Vodă, pre sat pre Roznovul, ce iaste pre apa Bistriţii, în ţinut(ul) Niamţului, cu tot
venitul, care sat au fost a lui Gheorghie Ştefan vodă şi l-au luat Stefan Vodă,
68
ficiorul lui Vasilie Vodă, cu alte sate şi moşii ce au avut, toate pentru doâzeci de
mii de taleri bătuţi, care bani i-au dat răposatul Vasilie Vodă, părintele lui Stefan
Vodă, pre mânule lui Gheorghie Ştefan vodă, să-i ţii fiind logofăt mare, cinstit şi
crezut boierin, iar el având la inima lui gându rău s-au sculat cu acei bani şi au
rădicat multe oşti din Ţara Ungurească şi de la munteni, fără de voe Împărăţiei,
asupra lui Vasilie Vodă, şi l-au scos din ţară şi toată avuţiia i-au luat şi au făcut
multe răutăţi.
După aceea dacă au mazilit pre Gheorghie Ştefan vodă şi l-au poftit să
margă la Împărăţie, el de iznoavă s-au făcut hain şi s-au dus din ţară în Ţara
Ungurească, iar Dumnezeu cel puternic milostivindu-să şi au dăruit cinstitul
împărat cu domniia Ţării Moldov[v]iei pre Ştefan Vodă, feciorul lui Vasilie Vodă,
neavând altă ce lua nemică pentru acea datorie de bani pre urma lui Gheorghie
Ştefan vodă fără numai satele şi moşiile; pent-aceea i-au luat toate satele şi moşile
pentru ace sumă de bani ce mai sus scrie, luat-au şi acest sat Roznovul cu tot
venitul, pentru care lucru i s-a mai căzut lui să le ia nu numai pentru avuţâia ce le-
au luat ce mai vârtos pentru banii ce i-au dat la mâna lui să-i ţie. Deci, cu acesta sat
ce mai sus scriem, Roznovul, au miluit pre al nostru boiarin care mai sus scriem,
Neculai Racoviţi, hatman şi pârcălab Suciavschi, ca să-i fie ocină şi moşie în veci,
pentru căci au petrecut şi dum(nealui) pentru acei domnii muiltă nevoé şi asupreală
şi s-au aflat la toate nevoile lor cu slujbă şi cu multă cheltuială şi pradă şi având
mare scârbire pentru slujba ce au slujit acelor domni cu dreptate şi cu credinţi din
tinereţile sale.
Pentru aceea domniia mea şi cu tot svatul nostru, boiarii cei mari şi cei mici,
socotind şi văzând că să vine cu aceste pre dreptate acea danie şi miluire cu acela
sat Roznovul, dat-am ş-am întărit dumis(a)le boiarinului nostru Neculaiu Racoviţ
hatman, ca să-i fie şi de la domniia mea driaptă ocină şi moşie şi uric şi întăritură,
în veci, şi cuconolor dumisale şi a toată seminţiia dumisale.
Iar după a noastră viiaţă şi domniie pre cine va alege Dumnezeu să fie
domnu în ţara noastră a Moldoviei, să n-aibă a strica a noastră miluire şi întăritură,
ce să aibă iarăş(i) a întări această danie şi miluire şi întăritură, acela domnu să n-
aibă parti de slugile sale la nevoe lui, ce să aibă mare osândire de la Hristos
Dumnezeu carele-i drept răscumpărător, cine-şi după.
U Iaş(i), velet 7170 <1662> april 16.
Io Efstratie Dabija v(oie)v(o)d1.

____________________________
69
1
1663 (7171) iulie 5, Iaşi
Adică eu, Neculaiu Racoviţi, hatman şi pârcălab Sucevschi, scriu şi

mărturisescu cu acest zapis al mieu, cum din bunăvoe mea, de nimine nevoit, nici
asuprit, am făcut tocmală şi schimbătură cu mărie sa luminata doamna Caterina a
luminatului domnu nostru Io Evstratie Dabija v(oie)v(o)d şi cu iubită fiica măriilor
sale, doamna Mariia, cu a noastră dreaptă ocină satul Roznovul, ce-i pe Bistriţă, în
ţinut(ul) Neamţului, cu vecini şi cu tot venitul, care sat mi-au fost mie dreaptă danie
şi miluire de la răposatul Ştefan Vod(ă), feciorul lui Vasilie vodă, pentru slujbă ce
i-au slujit măriei sale, iară măriei sale lui Ştefan Vod(ă) i-au fost această sat
Roznovul, împreună cu alte sate de a lui Gheorghie Ştefan vodă, pentru doaozăci
de mii de taleri bani buni ce au fost dat părintele său, Vasilie Vodă, la Gheorghie
Ştefan vodă când au fost log(o)f(ă)t mari pentru primejdie, iar Gheorghie Ştefan
vodă sosându-i la mână acei bani aşa au cercat mijloace şi cu acei bani s-au rădicat
domnu cu oşti străine asupra lui Vasilie Vodă de l-au scos din domnie şi i-au jăcuit
toată avuţiia. După aceea dacă i-au dat Dumnezeu domniia lui Ştefan Vodă,
feciorul lui Vasilie Vod(ă), atunce au socotit pentru acei bani ce i-au fost dat lui şi
aceasta socoteală am făcut denainte a toată boierimea ţării.
Pentru mai mari credinţi iscălit-am cu mâna mea şi mi-am pus şi pecete şi
dum(nealor) toţi bo(i)erii au iscălit.
Şi eu, Contăş log(o)f(ăt) al doile, am scris.
În Eşi, vel(e)t 7171 <1663> iuli 51.

____________________________
1
1664 (7172) ianuarie 12
Adecă eu, doamna Ecaterina, a luminatului meu domnu Evstrate Dabije

vod(ă), cu fiică-me, Marie, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru,
cum având domniia mea dreaptă cumpărătură satul Ustie, la ţinutul Orheiului, de la
70
igumenul şi cu tot săborul de la m(ă)n(ă)strire Râşca pentru 200 lei, şi pentru 200
oi cu miei, şi 200 stupi, şi 20 vaci cu viţei, şi 20 boi, şi 20 epi cu mândzi şi un
armăsar, care s-au socotit toate aceste în preţ pentru 840 ug(hi) precum scrie
zapisul a tot săborul cu pecete m(ă)n(ă)st(i)rei.
Aşijdere şi satul Zalucenii, iarăş(i) la ţinutul Orheiului, care l-am cumpărat
domniia mea de la dumneei Antimiica, fata răposatului Ureache, ce-au fostu
vor(nic) mare, giupâneasa răposatului Alexandru, biv vel păh(arnic), drept 500 lei,
care i-au fostu Antemiicăi păhărniceasa dat din satele giupânu-seu, Alexandru
păh(arnic), după moarte lui, cu socotinţa a tuturor boiarilor ce-au socotit între
dânşii cu rudele giupânu-seu Alexandru păh(arnic), ş-au aflat cu socoteala pre
amăruntul de i-au dat ei acel sat, Zalucenii, pentru câteva odoară a ei din dzestrele
ce-au avut de la părinţii săi, carele i le-au fostu stricat giupânu-seu, vrând să-i facă
altele la loc şi n-au apucat.
Acesti sate ce mai sus scriem fiind <a> domnii mele drepte cumpărături şi
fiind sate departe de alte ocini a noastre şi având dumnalui boieriul nostru
credincios şi cinstit Neculae Răcoviţe hat(man) un sat aproape de alte ocini a
noastre mai la munte, anume satul Roznovul, pe Bistriţe, în ţinutul Neamţului,
danie de la răposatul Ştefan Vod(ă), ficiorul lui Vasilie Vod(ă), pentru a dumisale
dreaptă slujbă ce i-au slujit acelui domnu şi ţării, iară lui Ştefan Vod(ă) i-au fostu
acel sat Roznovul, împreună cu alte sate de a lui Gheorghie Ştefan vod(ă), carele
fiind boieri la părintele său, la Vasilie Vod(ă), i-au fostu dat Vasilie Vod(ă) 20.000
de taleri să-i ţie, iar Gheorghie logof(ă)t au mijlocit cu acei bani de s-au râdicat
domnu şi au scos pe Vasilie Vod(ă) din ţară cu oşti streine şi i-au jăcut toată
avuţiia. Deci, după ce i-au dat lui Ştefan Vod(ă), s(â)nă Vasilie Vod(ă), domniia
aice în ţară, atuncea au socotit nu pentru altă avuţie multă ce le-au fostu jăcuit
Ştefan vod(ă) Gheorghie, ce pentru acéle 20.000 de taleri ce i-au dat mai dinainte,
bani gata, ca să-i ţié. Pentru aceştiia bani au socotit de-au oprit din satele lui Ştefan
vod(ă) Gheorghie şi dintr-însele au dat daanie şi miluire celora ce i-au slujit cu
dreptate, precum şi dumisale acest sat Roznovul, daanie pentru dreaptă slujba sa.
Deci precum zicem mai sus fiind satul Roznovul mai aproape de alte ocine
a noastre vrut-am a face cu dumn(e)alui târgu cu acel sat ce cu alt preţu, cu bani nu
i-au fostu dumisale vândzători, ce numai moşié pentru moşié depotrivă au poftit.
Deci domniia mea am vrut de am făcut schimbu cu dumn(e)alui cu aceste
sate ce sint scrise mai sus, ce mi-s cumpărături dreaptă, ce fiind satul Roznovul mai
bun decât unul di acele a noastre, aşe am sosit la tocmală şi la schimbătură de ne-au
dat dumn(e)alui satul Roznovul, cu vecini şi cu tot vinitul cât este şi dumisale
daanie, şi noi am dat dumisale satul Ustie şi satul Zalucenii cu vecini şi cu tot
71
venitul, şi dresile ce-am avut noi pre acesti 2 sate, Ustie şi Zalucenii, le-am dat la
mana dumisale hatmanului, şi dumnealui înca dresele ce-au avut pe sat, pe Roznov,
ni le-au dat pe mana noastră. Şi aşa am aşăzat această tocmală şi schimbătură
dinainte dum(ni)ilor sale a tuturor boérilor care-i mai gios sint iscăliţ(i) anume cu
numele dum(ni)ilor sale.
Pentru aceea de acmu înainti acest sat Ustie şi Zalucenii ca să-i fie dumisale
lui Neculae Răcoviţ(ă) hat(man) şi giupânesii dumisale şi cuconilor dumisale
drepte ocini şi schimbături în veci.
Şi pentru mai mari credinţa şi întăritura pus-am pecete domnii mele.
Şi sint iscăliţi martori.
Ghidion, mitropolit.
Dosoftei, episcop de Roman.
Theofan, episcop de Rădăuţi.
Toma, vel vor(nic).
Solomon Bârlădean, vel vor(nic).
Stamate, vel post(elnic).
Gligorie, vel pah(arnic).
Toderaşco, vel comis.
Gheorghie Ursul, vel cluice(r).
Ghine, vel med(elnicer).

Ionaşco, vel pit(ar).
Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), p. 377-378.
<1666 după mai 21 – 1668 înainte de noiembrie 8>
+ Iw Il2ş Alexandru voevoda, B<o>j<y6> ml<o>stye6,

g<o>so<o>d<a>ră Zemli Moldavscoi. Dăm ştire domniia mea, tuturor cui să cade a
şti, pentru dumneaei doamna Safta, caré din despărţăniia ce-au avut cu domnul său
Gheorghie Ştefan vodă, din ţără streină, unde li s-au tâmplat lipsă şi scăpare de
primej(die), precum au fost voia putérnicului Dumnezău, dăndu-i domnu său
Gheorghie Ştefan vodă neşte sate danie, dintr-ale sale drepte moşii, pe care sate ne-
au arătat ispisoace de danie scris de singură măna lui Gheorghie Ştefan vodă, din
care sate au socotit domniea să mai de o dată şi i-au dat satul Roznovul, din ţinutul
Neamţului, cu tot vinitul, să hie dumisale pre daniia, domnu său, ocină neruşeită
<...>1 în veci.
72
Şi alt nime să nu se amestece.
Io Ilieş Vodă <m.p.>.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/47. Orig., rupt de la mijloc.

___________________
1
Rupt.
1667 ianuarie 30, Iaşi
Io Ilieş Alexandru v(oie)v(o)da, Bojă milostiv, g(os)pod(a)r Zemli

Moldavscoi. Adică domniia mea dam şi întărim bo(i)eriului nostru credincios şi
cinstit Neculaiu Racoviţi hatmanul a sa dreaptă ocină satul Buciuleştii, ţinut(ul)
Neamţului şi satul Roznovul, iară în ţinut(ul) Neamţului, cu vecini şi cu tot venitul,
care sate sint dumisale danie şi miluire părintelui dumisale răpoasatului Răcoviţi
Cehan, ce-au fost logofăt mari, iară Roznovul danie şi miluire singur dumisale,
amândoao de la răposatul Ştefan Vodă, feciorul lui Vasilie Vodă, pentru a dumilor
sale dreaptă şi cu credinţă slujbă ce-au slujit, iară lui Ştefan Vodă i-au fost aceste
sate luate din ocinile lui Gheorghie Ştefan vodă, care au fost logofăt mari, la
răposat părintele seu, la Vasilie Vodă, şi avându-l în mare cinste şi credinţi i-au fost
dat la mâna lui doâzeci de mii de taleri, bani gata, să-i ţii. El cu acei bani au rădicat
oşti şi s-a pus domn asupra lui Vasilie Vodă. Deci altă pustietate ce le-au făcut au
lăsat supt giudeţul lui Dumnezeu, iară pentru acei bani ce i-au fost dat la mână mai
de vreme cu cale i-au oprit ocina de a lui şi au miluit pre cine li-au slujit precum
scrie ispisocul lui Ştefan Vodă, şi de întăritură de la Dabija Vodă.
Pentru aceea şi de la domnie mea iarăş(i) pentru dreaptă şi cu credinţi slujba
dumisale să-i fie dumisale şi a tot rodul dumisale, ocine neruseite, în veci.
Şi alt nimene să nu să amestice.
U Ias, velet 1667 ghenar 30.
Io Ilieş Alexandru v(oie)v(o)dă.
73
1667 (7175) aprilie 11
Scriem şi dăm ştiri cu acest adevărat zapis al nostru precum au vinit

înnainte noastră Mihne, egumănul şi cu tot săborul si la sfânta mănăstiri di la
Râşca, di ne-au jăluit cu mare jalobă, cum este sfânta mănăstiri descoperită şi
trepăzali şi chiiliili ce sintu în rându cu trepăzare, şi n-au de unde lua ca-s(ă) le
acopire şi să le grijască, ci s-au socotit şi s-au vorovit cu tot săboriul ca-s(ă) scoată
din moşiili sfintii mănăstiri să vândă şi să li acopiri şi să le grijască. Într-această
jalobă a lor şi într-acee voroavă fiind şi dum(nealui) Neculai Răcoviţ hat(man) şi
auzind jalea lor de mesărutat mănăstirii şi văzând dumn(ealui) că pentru acel lucru
vor să vânză din moşiile mănăstirii şi aflându-s(ă) şi dum(nealui) ţiind un sat de-a
mănăstirii la Orheiu, pre Nistru, anumi Ustie, cari sat l-au fost cumpărat doamna
Dabijii Vod(ă) de la aceşti călugări, drept opt suti de galbini, şi doamna Dabijii
Văd(ă) l-au dat dum(nealui) ha(manului) pintru sat, pintru Roznov, ce esti la ţinutul
Neamţului. S-au învoit dum(nealui) singur, de bunăvoia dum(isale), şi n-au lăsat pe
călugări să mai vânză din moşiili mănăstirii, ce au mai dat încă pisti aceli opt suti
de galbeni doî suti lei, bani gata, în mâna lui Mehei, egumănul, denaintea noastră,
ca-s(ă) acopiri sfânta mănăstiri şi chiliili.
Pentru ace şi noi dacă am văzut un lucru ca acesta ce-au făcut dum(nealu),
din toată voia dum(isale), şi au dat acişti bani pisti negoţ ce-au fost cu doamna
Dabijii Vod(ă) şi au plătit mai cu asupră de cum au fost preţul satului, noi, încă de
la noi, am făcut dumn(ealui) acest adevărat zapis, să-i fii dum(isale) în veci dreaptă
ocină şi moşii şi zapis de mare mărturii.
Şi am iscălit şi ne-am pus peceţili.
Ghidioan, mitropolit Sucevschi.
Dosofteiu, episcop Romanschii.
Sarafim, episcop Rădăuschi.
Ioan, episcop Huschii.
Sămăon Bârlădean, vel log(o)f(ă)t.
Miron Costin, vel vornic Dolnie Zemli.
Vasilie, vel vornic Gornie Zemli.
Stămate, vel post(elnic).
Toader Iordachi, vel spătar.
Ursachi, vel vistiernic.
Lupaşcu, vel şetrar.
Enachi, vtori spătar.
74
Contăş, 3 log(o)f(ă)t.
Vitreş, vornic glotnii.
Dumitraşcu Roşca, tij vor(nic) glodnii.
Dumitraşcu Frâncul, tij vor(nic) glodnii.
Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 628, f. 654-655.
1667 (7175) iunie 18, Iaşi
Adecă Theodosie egumănul, i Mihai proieguman, i Chiriiac clisiarş, i

Ghinadie stari ermonah, Galirii ermonah, Ioan ermonah, Larioan ierodiiacon,
Arsănii ierodiiacon, Theodor i văs săbor ot sfânta mănăstiri ot Râşca, gdej hram
Sfinte Neculai, scriem şi mărturisâm cu acest zapis al nostru, pintru un sat, pintru
Ustie, ce este în ţinutul Orheiului, pe Nistru, undi dă Răutul în Nistru, cari sat au
fost dreaptă ocină a sfintii mănăstiri şi am vândut-o noi Dahinii, doama Dabijii
Vodă, dript opt suti lei. Apoi, dumnealui Neculai Răcoviţ hat(manul) s-au tocmit cu
doamna Dabijii Vodă: dat-au dum(nealui) hat(manul) altă ocină doamnii, a
dumisale, iar doamna Dabijii Vodă au dat dum(nealui) hat(manului) schimbătură
dreaptă schimbătură acest sat Ustie cu tot vinitul. Iar acmu tâmplându-s(ă) sfânta
mănăstiri a noastră di-au vinit la lipsă şi ni s-au strâcat trepozărili şi ni s-au stricat
acoperemânturili gândit-am cu tot săboriul ca-s(ă) cautăm să vindim dintr-alti ocini
ce mai avem a sfintii mănăstiri să tocmim ce va fi strâcat la sfânta mănăstiri, iar
dum(nealui) Răcoviţ hat(man) fiind acest lucru în ştiri dumisali şi vrându ca să-i fii
şi pomană dum(nealui) nu ne-au lăsat într-această vremi ca să vindim ocinili sfintii
mănăstiri şi socotind pintru ca doar să nu hii făcut doamna Dabijii Vodă
asuprighelă să fii luat acesta satu Ustie di la noi făr voe noastră şi vrându
dum(nealui) ca să-i hii lucrul cu aşăzătură n-au chemat şi n-au mai dat 200 lei
bătuţ(i), bani gata, cu aceşti bani ca-s(ă) tocmim celi strâcate la sfânta mănăstire şi
ne-au plătit dum(nealui) diplini aceşti bani gata mânulor noastri a tot săboriul.
Pentru ace şi noi încă am mai făcut dum(nealui) hat(manului) încă mai
vârtos întăritur(ă) pre acesta sat Ustie, unde dă Răutul în Nistru, ca să-i hii
dum(nealui) ocină şi cumpărătură din tot locul cu tot vinitul căci dumnealui de
iznoav(ă) ne-au făcut plat(ă) şi mai ... pe acest sat.
Şi pentru cridinţa pus-am pecet(ea) sfintii mănăstirii. Cu tot săbor(ul) am şi
iscălit.
Niculai Răcoviţ hat(man).
75
Feodosie, egumin de Râşca.
Arhivele Naţionale Bucuresti, Mss. 628 (Condica Asachi), f. 652-652 v.
1679 octombrie 1, Iaşi
Noi Duca vo(i)evoda, Boji milostiv g(o)spod(a)r Zemli Moldavscoi. Facem

ştire tuturor cui să cade pre amăruntul în gios pentru satul Buciuleştii şi Roznovul,
ce sînt pe Bistriţii, în ţinut(ul) Neamţului, care au fost drepte de moşie a lui
Ghiorghie Ştefan vodă, venite în parte sa la împărţală cu fraţii săi, care acmu sînt
danie şi miluire de la răposatul Ştefăniţă Vodă, feciorul lui Vasilie Vodă,
Buciuleştii, dumisale lui Răcoviţă, log(o)f(ă)t(ul) cel mare, şi Roznovul dumisale
lui Neculaiu Răcoviţă, hatmanul. Deci fiind a întări şi de la noi pre obiceiu, arăt
domnie mea şi lămurescu poveste şi pricina acestui lucru ştiind povestea de tot pre
amăruntul cum iaste pogonire acestor sate danie acestor bo(i)eri. Fiind Vasilie
Vodă domnu aice în ţară şi Gheorghie Ştefan Vodă fiind logofătu mari, înainte
decât toată bo(i)erime(a) ţării, datu-i-au Vasilie Vodă doâzăci de mii de taleri, bani
gata, să stea la dânsul cu taină fiindu-i de primejdie, iar Gheorghie Ştefan Vodă
pisti scurtă vreme au cercat mijloce cu cine s-au potrivit şi s-au rădicat domnu
asupra lui Vasilie Vodă de l-au scos din domnié şi i-au dezrădăcinat casa şi toată
avuţiia. Deci scurtând povestea au sosit Vasilie Vodă la închisoare(a) împărăţiei, în
Edicula, şi acolo l-au agiuns Ştefan Vodă cu scrisori, una să împace pe Vasilie
Vodă să poată avea ertăciune de cele ce s-au făcut, alta dzădind Ştefan Vodă
Mănăstire(a) Caşinul au poftit întăritură de la Vasilie Vodă cumu ce a da la
mănăstire(a) sa, ori sate, ori odoară sau orice fel de avere are <a>1 da şi de va eşi
Vasilie Vodă, sau din neamul său la domnié cândva să nu ruşeiască nimica din
toate tocmelile mănăstirii. Atunce Vasilie Vodă i-au răspunsu iarăşi prin scrisori
într-acesta chip: cele mai multe domniia ce mi-ai stricat şi m-ai dezrădăcinat şi
neamul meu cu morţi rele şi cumplite ai stins mai tot, şi averea şi odoară agonisită
din tinereţile meli până la bătrâneţi mi-ai luat poate hi că ne-au certat Dumnezeu cu
dumneata şi te-au făcut pricină asupra noastră, iar doâzeci de mii de taleri ce ţi-am
dat cu mânî la mînî cînd eram eu domnu şi dumneata erai bo(i)eri cinstit şi am
crezut să mi-i ţii feriţi de primejdii, acei să mi-i dai şi pre doamna mea şi pre
cuconii, pre Ştefăniţ(ă), care-i ţii în robie să mi-i trimiţi să vie la mine şi pre băetul
Gheorghie hatmanul, fratele mieu, să-l scoţi din Ţara Ungurească, de unde l-ai
trimis şi dentr-atâtă mulţimé de avuţié ce mi-ai luat să-mi dai ceva să-mi fie de
76
hrană; şi făcând dumneata aceste eu încă voi face de la mine şi despre tot neamul
mieu întăritură de va mai ţie de Dumnezeu cândva cătră cineva din noi mila sa să
fie neruşeită întăritura noastră. Atunce Ştefan Vodă de altă avuţie s-au apărat
zicându că au cheltuit cu oştile, iar pentru acei doaozeci de mii de taleri şi pentru
doamnă şi pentru cuconi să-i trimată şi pentru frate-său, Gheorghie hatmanul, s-au
apucat că-i va faci pre voe. Atunce Vasilie Vodă au zis să scrie dum(nealui) Ştefan
Vodă întăritură despre noi precum a fi voia dumisale şi să-l trimaţi aice unde ne
aflăm să iscălim. Deci Ştefan Vodă au trimis în Edicula un ispisoc scris despre
Vasilie Vodă, cu slove boierului nostru, lui Contăş logofofătul, care au fost atunce
la Ştefan Vodă logofăt, şi l-au iscălit Vasilie Vodă şi l-au trimis lui Gheorghie
Ştefan vodă de l-au dat la mănăstire, la Caşin. Iar după aceasta Vasilie Vodă au
aşteptat să-ş(i) plinească şi Ştefan Vodă cuvântul şi nimică n-au primit, nici banii,
nici doama, nici cuconul, nici pe fratele seu l-au mai scos până apoi după mazilie
lui Ştefan Vodă ce-au trecut în Ţara Ungurească.
Ghica Vodă i-au trimis lui Vasilie Vodă doamna şi cuconul la Ţarigrad şi
pisti scurtă vreme milostivul Dumnezeu, după obiceiul milei sale au dat de au eşit
Ştefan Vodă, ficiorul lui Vasilie Vodă, la domnie aice în ţară. De atunce, pre
dreptate au socotit, dacă nu s-au ţinut Gheorghie Ştefan vodă de cuvânt şi n-au dat
a lor ce i-au fost mânî la mână, au luat şi aceste doî sate ce mai sus scriem şi au
miluit pe aceşti bo(i)eri care-i scriem, anume, care le-au slijut la nevoia lor şi au
pătimit mult urgii şi-nchisori.
Şi domniia mea arătând poveste pre amărântul dăm şi întărim dumilor sale
pre aceste doî sate Buciuleştii şi Roznovul să le fie dumilor sale şi a tot rodul
dumilor sale ocină neruşuită, în veci.
U Iaşi, 7188 oct(om)v(rie)1 1.
Noi Duca v(oie)v(o)da2.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 791/443. Copie

___________________________
1
Omis.
2
1691 (7199) aprilie 30, Iaşi
Io Costandin v(oie)v(o)da, Bojă milostiv, g(os)pod(a)r Zemli Moldavscoi.

Adica au venit înnainte a lor noştri bo(i)eri, a mari şi a mici, credincios şi cinstit
77
boeriul nostru dumnealui Iordachi Roset vel vistiernic şi ne-au arătat un dres bătrân
de la răposatul bătrânul Petru Vodă scriind într-acel dres cum s-au pârât popa
Mihail şi Onciul din Itrineşti cu roznoveanii pentru o poiană ce să chiamă la
Dupnis, să meargă acolo să socotească cu oameni buni şi din pregiur megiiaşi şi
cum or afla cu oameni buni să facă ştire, de care lucru îmblând Başotă şi cu Dupnis
cu oameni buni şi cu vătag şi din pregiur megieşi, au aflat cum iaste acea poiană
dreaptă de moşiie de hoatrul Roznovului.
Pentru aceasta şi domniia mea încă dacă am văzut adevărat acel dres şi cu
mărturie de la Başotă şi de la Dupnis şi de la oameni buni şi megieşi din pregiur,
scriind de la răposatul bătrânul Petru Vodă cum poiana aceea s-au aflat dreaptă de
moşie hotarului Roznovului, şi de la domnie mea încă am dat şi am întărit dumisali
bo(i)eriului nostru Iordachi Ruset vel vistiernic pe acea poiană cum să fie dreaptă
moşie satului Roznovului, să o ţii cum au fost şi mai denainte vremi, neschimbată
nici odinioară, în veci.
Şi altul să nu-s(ă) amesteci pisti această carte a domnii meli.
U Iaş, let 7199 <1790> apri(lie) 301.

____________________________
1
1701 (7209) mai 8
Adică eu, Iordachi bezade, făcut-am zapisul mieu la mâna dumisali Iordachi
Ruset vel vistearnic precum să-s(ă) ştii pintru satul Blăneştii, di pri Bârlad, ce sint
la ţinut(ul) Tecuciului, şi pintru satul Roznovul ci esti la ţinut(ul) Neamţului, cum
pintru Blăneşti s-au aflatu un uric la mini de la Bogdan Vodă din let 7016 ani, şi
pre Roznov altu ispisoc de la Ştefan Ghorghie Vod(ă) aflatu-s-au şi la dum(nealui)
Iordachi vistiernicul, dres(e) şi ispisoaci mai noi şi mai cu adevărati mărturii pre
aceaste ocini, care mai sus le-am pomenituli, de la alţi răposaţi domni, danii şi
cumpărături, care aceste toate fiind la dumnealui Iordachi vistiérnicul, dacă le-am
v(ă)zutul cum s-au doveditu şi s-au făcut socoteal(ă) şi pricum nu l-am nici mai
ţinut suptu a noastră stăp(â)nire m-am lăsat şi eu, ce să-şi aibă dumnealui a-ş(i)
ţinea drepte moşii ale dumniei sale, cari mai sus sântu pomenite. Iar dispre noi nu
va mai avea nici o nevoie, sau mai multu altă.
Pentru aceea am făcut zapisul şi mărturiia aceasta ca-s(ă) fie dumisali di
78
mari credinţi.
Şi s-au tâmplatu la această toţi boiarii mari şi mici, cari s-au iscălit mai gios,
să-s(ă) ştii.
U @s, l<1>t<o> =zÌs9 <7209/1701> mai iÆ <8>.
Az, Ion Buhuş vel log<o>f<e>t, iscal <m. p.>.
Vasile C(an)t(acuzno), vel vornic <m. p.>.
Lupul Costaci vel spatar, iscal <m. p.>.
............1 vel comis <m. p.>.
Dumitraşco Ursachi vel stol(nic) <m. p.>.
Sandul Crupenschi vel jit(ni)ce(r) <m. p.>..
Ion Sturza martur <m. p.>.
Gavril Pal<adi> iscal <m. p.>.
Ştefan Soroceanu vornic <m. p.>.
Timuş Crupenschi post(el)nic <m. p.>.
Az, Ştefan ....1 <m. p.>.
Toader Bujoranul.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/57. Orig.; ibidem, 791/453, copie.

__________________________
1
Indescifrabil.
1742 (7250) iunie 12
+ Iw Costandin Nycolae voevoda, B<o>jy6 ml<o>sty6, g<o>sp<o>dar\

Zemli Moldavscoi. Scriem domnie mea la boerii noştri dumn(ea)lor Toader
Cantacozino biv vel med(elnicer) şi Ştefan Ene biv vtori log(o)f(ăt). Facem ştire
dum(ni)ilor voastre că dumnelui cinstit şi credincios boeriul nostru, Andreiu Rusetu
vel ban ş-au cerşut la domnie mea şie hotarnici să-ş(i) hotărască satul dumisali,
Roznovul, carele trebuind a să hotărî, dispre alti hotară, ce sîntu prin pregiurul
acelui sat. Iată v-am orănduit pe dumn(ea)voastră hotarnici.
Deci, văzând carte domniei mele, să vă sculaţi să mergeţi acolo să strângeţi
oameni buni, megieşi de pin înpregiur şi după scrisori ce va fi având dum(nealui)
vel ban, să luaţi sama cercâd marginile acelui hotar, a Roznovului, din giur
împregiur şi după cum s-a căde, cu dreptate, să-l hotărăţi. Şi de a fi trebuinţă, a să
înnoi hotarul cu nescai stălpi de piiatră, să-l şi înnoiţi, puindu stălpi pe unde veţi
socoti că să cade şi să daţi mărturie în semne.
Aceasta scriem.
79
Ÿ @s, l<1>t<o> =zsÆn <7250/1742> 6ni vÆy <12>.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 500/61. Orig., hârtie, sigiliul mic domnesc,
aplicat în cerneală roşie.
O copie datată „c. 1769”, ibidem 791/455.
1782 mai 23
Adecă eu, Toader Cârstuţ, sân Ilii Cârstuţ, adiveresc cu acest zapis al mieu,
cum de bunăvoie, fără nici o silă, am vândut dumisale Neculaiu Rosăt vel vornic, o
poiană ce este pe apa Epii. Dinspre dial, din sus, să hotărăşti cu Măstăcanul, moşiia
dumisali vornicului Lăscărachi Roset. Din gios să hotărăşte cu moşiia dumisale
Roznovul, semnul în Jidovină. Care poiană îmi este mie de la Simion sîn Vasâli
Fodor şi de la fraţii lui: Andreiu şi Toader şi Dochiţa şi Ioana, după cum arată în
zapisul cel vechi, care l-am dat la mâna dumisale vornicului. Care poiană fiind
lângă moşie dumisale şi nefiindu-mi trebuitoare şi având şi trebuinţă de bani, am
dat-o dumisale în patruzăci lei, ca să-i fie de acum înnainte a dumisale, în veacu.
Şi pentru credinţă am pus degetul şi ş-au pus şi alţii degitile.
Let 1782 maiu 23.
L. d. Eu, Toader Cârstuţ, mi-am pus degitul.
L. d. Eu, Ştefan Ciopercă, martur.
1797 martie 4
Io Alexandru Ioan Callimachi vo(i)evod, cu mila lui Dumnezău, domn Ţării

Moldovei. Cinstiţi credincioşi boerii domniii meli, dum(neata) Grigorii Ghica biv
vel spatar i dum(neata) Alexandru Beldiman biv vel spătar paharnic, ispravnici de
ţinutul Niamţului, sănătate!
Rugătoriul nostru Zaharia, egumenul de la Mănăstire Bistriţa, prin jaloba
ce-au dat cătră domnie mea au arătat cum că la ţinutul acela ari mănăstire un sat,
anume Săvineştii ci iaste pe patru silişti de moşii, cari lăcuitori ai satului, fiindcă să
află lăgaţi la dare birului cu satul Roznovu, nu să supun a lucra zilile hotărâte prin
ponturi la mănăstiri, găsind pricină că ei sânt supăraţi a lucra stăpânului moşiei
80
unde sînt legaţi cu birul lor, cu carii nesupunire a lor pricinuesc mare păgubire
mănăstirii; şi au făcut rugămintea ca să aibă punire la cale spre a lucra la mănăstiri
12 zile pe an, după ponturi, ca nişte lăcuitori ce sînt şezători pe moşia mănăstirii, şi
să li să deosăbască şi birul de cătră satul Roznov, după cum mai pre largu veţi
înţălegi dumneavoastră pricina din răvaşul de jalobă ce vi s-au trimis.
Deci cât pentru cerire ce au făcut ca să s(e) deosăbască birul oamenilor de
Săvineşti de către oamenii din satul Roznovul fiindcă Săvineştii să află din vechi
aşezaţi la dare birului cu Roznovul, nu sînt de la aşezare ce s-au făcut acmu mai de
curând în trecuţii ani legaţi cu birul înpreună cu Roznovul, pentru aceia a li să
deosăbi acmu birul nu să poate, ci birul şi havalelile lor le vor da tot înpreună cu
sătenii din Roznov, după cum li-au dat şi pără acmu. Dar că s-ar fi supărând ca să-
şi lucrezi zilile după ponturi la stăpânul moşiei Roznovului, unde să află legaţi cu
birul, aceasta nu să poate, fiind înpotriva hotărîrii ponturilor, ci ei de vreme ce să
află cu şidere pe moşia mănăstirii, mănăstirii au să şi lucreze zilele hotărâte, iar nu
stăpânului moşiei unde îşi dau birul.
Pentru aceasta dar, să scrii dumneavoastră ca să cercetaţi şi, de vor fi stînd
cu împotrivire sătenii din Săvineşti ce sînt şezători pe moşia numitii mănăstiri a nu
lucra zilile după ponturi, precum au arătat numitul egumen, să le daţi poruncă
sătenilor din Săvineşti şi să-i faceţi să înţeleagă că stăpânului moşiei unde şed au să
lucrezi 12 zile pe an, iar nu altora. Şi să-i supuneţi ca numaidecât să lucrezi zilele
hotărâte prin ponturi mănăstirii, la rânduitile vremi la orice lucru ar avea trebuinţă.
Iar de veţi afla că au cu adevărat vreo supărare ca să lucrezi şi stăpânului moşiei
Roznov cu pricina că sînt legaţi cu birul la acel sat, să ziceţi vechilului ce va fi la
moşia Roznov şi să-l faceţi să înţăliagă că pe oamenii aceştia ce sînt şezători pe altă
moşie streină, nu are să-i supere cu lucrul boerecului întru nimică. Şi de veţi vedea
că tot umblă supărându-i cu ceva, nici într-un chip să nu-l îngăduiţi, ce să lucrezi
numai moşiei unde şed, ca să nu păgubască mănăstire de folosul ce să cadi a-l avea
de la oamenii ce sînt şezători pe moşie sa, odihnind pe mănăstiri la pricina aceasta
ca să nu ne supere mai mult cu jalobe.
1797 mart. 4.
<Pe verso>: Cinstiţi credincioşi boerii domniii meli, dum(nealui) Ghica biv
vel spatar i dum(nealui) Alexandru Beldiman biv vel paharnic, ispravnici de ţinutul
Niamţului, să s<e> dea cu sănătate!
Niamţul
Procit vel vist<ier>.
81
După Vasile Mihordea, Ioana Constantinescu, Corneliu Istrati, Documente
privind relaţiile agrare în veacul al XVIII-lea, vol. II, Moldova, Bucureşti, 1966, p.
659-660, nr. 655.
1812 octombrie 12
Făcându-să învoire între mine Ecaterina Roset şi între dum(nealui) părintile

şi socrul meu dum(nealui) Iordachi Roset biv vel vist(iernic) s-au urmat schimbul
acesta, adică: moşiile meli Ecaterinii Roset ce am de zestre în partea di piste Prut,
anumi: Zahăicanii, Stângăcenii, Stolnicenii, pol sat Hălăuţii, pol sat Poşucenii,
Sărătenii, părţile din Coropceni, Hăjdicenii, Avrămenii, Coromârleştii, Perienii,
Măzăreştii, pol sat Roşcanii, Răzina şi Pohioaia la ţinut(ul) Eşii piste Prut, Medvica
Nebulovca, Răstăul cu Otacele, Hlimoaia, Coşulenii, Hrisăuţii la Hotin, aceste
moşii dându-le dum(nealui) vist(iernicului) Roset, socrului meu, în vecinică
stăpânire, am luat în schimb mulţumitor moşiile dumis(ale) ce le are în partea
dreaptă a Prutului, anume: Roznovul, Călimanii, Bârdeştii, Negriteştii la ţinut(ul)
Neamţului, Faraoanii la ţinut(ul) Bacăului, a treia parte din toată Vrancea la Putna,
Stăucenii, Bătrineştii, Onţenii, Mănăstirenii, Tulburenii la Botoşani, Drujenii,
Brăneştii, Feredeul i Cioara cu alte sălişti la Hârlău, Armăşenii la Vaslui, optzeci şi
şapte pogoane vie la Putna, casâli şi crâşma din Eşi.
Şi aşa dar de acum şi pân în veci va fi dum(nealui) Iordachi Roset
vist(iernic) şi clironomii vist(iernicului) din neam în neam stăpâni pe aceste moşii a
zestrii mele de piste Prut ce am dat schimb şi eu iarăşi pe acele numite din partea
aceasta dreaptă a Prutului cu casăle şi crâşma din Eşi, dându-să scrisori, ispisoace
şi documenturi vechi a moşiilor unul la altul de a îmbe părţile.
Iar apoi aceste moşii ce am luat de la părintele şi socrul meu în schimb sînt
afară de moşiile ce au dat dumn(ea)lui clironomie soţului meu, iubitului fiiului
dumis(ale) în vreme căsătoriei, adecă Ibăneştii, Măgura, Cârstieneştii, Vornicenii,
Balinţii, Stăucenii, Ştiubenii, Petricanii şi Pustiul la Dorohoiu, iar Stânca cu toate
cele de pin pregiur la ţin(utul) Eşii şi ţiganii, aceste le vom stăpâni ca o clironomie
părintească; iar celelalte vor fi socotite în zăstre schimbului meu, stăpânind şi
dumn(ealui) în veci, cu pace, moşiile mele toate de piste Prut, a zestrii, cum mai
sus s-au arătat.
Spre aceasta s-au făcut şi ace(a)stă scrisoare cu iscăliturile noastre,
învoindu-ne şi mulţumindu-ne între noi ca să-s(ă) păzască, în veci, neclintit
schimbul acesta.
82
1812 oct(om)v(rie) 12.
Neculai Roset.
Caterina Roznovanu.
Costachi Ghica logof(ă)t.
Mariia Cant(a).
Dimitrii Bogdan vor(ni)c, martor.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 427/151. Copie întărită de Divanul

Judecătoresc al Cnejiei Moldovei, la 31 octombrie 1830.
1819 aprilie 28
Noi Scarlat Alexandru Calimah v(oie)vod, cu mila lui Dumnezeu, domnu

Ţării Moldavii.
Prin această a noastră domnească carte să face cunoscut că după prigonire şi
răoa vieţuire a tinerilor căsătoriţi dumn(ealui) aga Nicolai Roset, fiiul dumn(ealui)
biv vel vist(iernic) Iordachi Roset, cu dum(nea)ei Catinca Ghica, fiica răpousatului
biv vel log(o)f(ă)t Costachi Ghica, agiungând lucrul în neiconomie mai mult după
toată întrebuinţare şi mijlocirile atât bisăriceşti cât şi politiceşti încât ca în epohi de
trei ani ce au trecut trupeşte despărţiţi după bisăriceasca hotărâre nu numai că nu s-
au văzut o scântee de nădejde înpărecherii, aceştie mai mult atât despre o parte cât
şi despre alta, dar încă cu pătrundere cunoscându-să că de sa mai urma vreo sâlnică
a lor unire din parte părinţilor unită cu agiutoriul bisăricesc cu însuş(i) putere
stăpânirii poate să să întâmple între dum(nealor) şi vreo primejdie de viiaţă. S-au şi
curmat dezlegare cununiei acestor însoţiţi bisăriceşti în putere a însuţ(i) svintelor
pravile precum adeverează însuş(i) cărţile despărţăniei, din let 1819 apr(ilie) 19,
date la mâinile amânduror părţilor cu însuş(i) iscălitura duhovnicescului nostru
părinte preosvinţâia sa chirio chir Veniamin, Mitropolitul ţării, rămâind slobode ca
nişte streini amândoî părţile. Într-acestaş(i) chip dar fiind şi tratarisându-să şi
politiceşte desfacere zăstrii şi a tuturor socotelilor aceştie casă de către însuş(i)
părinţii tinerilor în multe rânduri însuş(i) înainte domniei mele şi a tot Sfatul,
dându-să mai întâi strângere a tot venitul zăstrii supt epitropie cinstiţilor şi
credincioşilor noştri boieri dumn(ealui) Dimitrie Sturza biv vel log(o)f(ă)t al Ţării
de Gios, dumn(ealui) Răducanu Roset hat(man) în toată epohi a trupeştii despărţiri
familiei aceştie. În sfârşit, s-au alcătuit samă şi socoteală a ceea ce au avut a da şi a
lua amândoî părţile, după care de s-ar fi şi căzut a fi cu păgubire dum(neaei)
83
Catinca Ghica, desfacere şi răfuire aceasta fiind mai mult di parte sa pricina
despărţirei lor precum prin carte de despărţărie pre larg şi anume să arată.
Dar dum(nealui) vist(iernicul) Iordachi Roset, socrul dumn(eaei) îndemnat
de plecare a unui bun suflet pentru unii aşa întâmplări nu numai că i-au întors
zăstre deplin înapoi adecă moşii, casă, ţâgani şi altele după izvodul zăstrii, dar însă
şi din ceea ce au avut a răspunde nora dum(nealui) dum(nea)ei Catinca Ghica
drepţi bani prin toată lămurire ce s-au făcut i-au mai scăzut primiinduş(i) cusurul
din venitul zăstrii ce era adunat la epitropii precum anume socoteala sfârşită între
dum(nealo)r de atunce pre larg arată. Au luat asupră şi trei fiice nevârstnice născute
de nora dum(i)s(ale) cu fiiul dum(i)s(ale) în vremea ce au fost însuraţ(i)
însărcinându-să cu a lor creştere, educaţiune şi căsătorie. Vrând Dumnezău a trăi ca
o pravilicească îndatorire, adecă aceasta de a rămâne copii la tatăl lor.
Aşadar, desfăcându-să, răfuindu-să şi politiceşte rămân de astăzi şi în veci
în pace anândoî părţile fără ce mai mică pretenţie anume cătră altul, care nici poate
nici va mai ave locul său supt nici un feliu de închipuire, iar pomenitele copile,
fiicele amânduror tinerilor acestora, ca nişte drepte clironoame şi tatălui şi maicii
nu să vor isterisi în vreme de dreapta lor înpărtăşire şi din avere maicii lor
dum(nea)ei Catinca Ghica.
Şi spre toată tărie desfacere şi vecinica curmare şi politiceşte precum
bisăriceşte între dum(nealui) aga Neculai Roset şi dum(nea)ei Catinca Ghica să dă
carte aceasta cu însuş(i) a domniei mele iscălitură şi pecete.
1819 apr(ilie) 25.
Io Scarlat Alexandru Calimah <m.p.>1.

Original, hârtie, pecete.
__________________________
1
Urmează pecetea domnească hexagonală mijlocie, aplicată în cerneală roşie.
1825 martie 25
Fiindcă la anul una mie şăpte sute noîzăci şi şăsă, bunul nostru răposatul
log(o)f(ă)t Necolai Roset Roznovan, prin diiata sa lasă danie vist(iernicului)
Nicolai Roset Roznovan moşi Posadnicii ce acum să numeşte Stânca, la Moldova,
în ţin(u)t(ul) Eşului, cu alte trei sălişti dena stânga Prutului, în oblaste Basarabiei,
în ţin(u)t(ul) Eşii şi doî sălişti Vascăuţii şi Zadobreuca în chesarocrăiasca
84
Bucovină, şi la anul una mie şăpte suti noîzăci şi opt, luna noemv(rie), în treizeci
zile născându-mă şi eu, Alexandru Rosăt Roznovanu, bunul nostru au adaos în
diiată cu slova sa ca şi eu Alexandru să mă împărtăşesc de ace danie împreună cu
frati-meu.
Deci, noi amândoi fraţii, ne-am învoit şi ne-am primit ca eu vist(iernicul)
Neculai Rosăt Roznovan să stăpânesc selişte Posadnicii ce să numeşte acum
Stânca, în Moldova, la ţănut(ul) Eşii, şi trei sălişti în oblastia Basarabiei, iarăşi la
ţin(u)t(ul) Eşii, anume Rădeştii, Şcheia, pol sat Trileşti i pol sat Mileşti ce acum se
numesc Sculeni, care au fost drepte a bunului nostru. Prin diiata sa răpos(atul) arată
ca să fie a mele vist(iernicului) Necolao Rosăt Roznivanu, bez doî sălişti, anumi:
Dăneştii şi Tăişănii, tot în oblastie Basarabiei, care sânt cumpărate de mine
vist(iernicul) Necolai Roset Roznovanu de la d(umnealui) spat(arul) Andrei Başotă
i bez o a patra parte din Trileşti cumpărată de la d(umnealui) Tanasă Feştilă şi lipite
la moşăile care acum să numesc Sculeni, bez o sălişte Fitioneştii a Mănăstirii Aron
Vodă, care să ţine cu embatic vecinic, care să află în Moldova, lipită lângă
Posadnici care acum să numeşte Stânca.
Şi eu, Alexandru Roset Roznovanu, să stăpânesc moşie Răteştii cu alte trii
sălişti lipite de Răteşti, în Moldova, la ţinut(ul) Hârlăului, care acum să numeşte
Cioara, care amândoi fraţii am făcut schimbu cu părintele nostru dum(nea)l(ui)
vist(iernicul) Iordachi Roset Roznovanu, dând moşăile pomenite mai sus în
Chesarocrăiasca Bucovină părintelui nostru şi dum(nea)l(ui) ne-au dat aceste patru
sălişti ce să numesc acum Cioara, în ţin(u)t(ul) Hârlăului, măcar că noi nu avem
nici o dreptate, căci dacă bunul nostru în urma dieţii sale au schimbat împreună cu
părintele nostru acele moşii den chesarocrăiasca Bucovină şi în diiata sa bunul
nostru nu adaoge, nici zice, nimic de acest schimbu, apoi nu putem cere, dar
părintele nostru având fireasca sa iubire de a fi nu s-au uitat la aceasta ce au vinit şi
au făcut schimbu cu noi după cum mai sus s-au arătat.
Iar pentru zăstrea maicii noastre ne vom împărţi drept frăţăşte când părintele
nostru va găsî cu cale şi cu cuviinţă.
Făcându-să doî scrisori asămine s-au dat una la mâna altuia ca să fii
statornice, în veci, rugând şi pe părintele nostru ca să fie cu voinţa şi primirea sa,
ncredinţându-să cu iscălitura şi pecetea dum(i)s(ale), poftind şi alte obrază cinstite
de s-au iscălit marturi,
În Chişinău, anul una mie opt sute doîzăci şi cinci, luna martie, în doîzăci şi
cinci zile.
Aceste fiindu cu bunăvoinţa şi primiri a noastră ne-am iscălit, Iord(ache)
Roset vist(iernic) <m. p.>.
85
Acesta s-au scris de mine mai gios iscălitul cu zisa şi primire amânduror
părţile. Vasile Tutovă
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/6. Orig.
1834 noiembrie 30
Zile de iarmaroace la Roznov:

1. Sfânta Marie Mică, sept(embrie) 8
2. Sf(ântul) Dimitrie, oct(ombrie) 26.
3. Sf(ântul) Spiridon, dec(embrie) 12.
4. Sf(ântul) Vasile, ian(uarie) 1.
5. La Stratenie, feb(ruarie) 2.
6. La 40 de mucenici, mart(ie) 9.
7. La Florii.
8. La Sf(ântul) Costantin şi Elena, mai 21.
9. La Sânzâiene, Naşterea Sf(ântului) Ioan, iunie 24.
10. Sf(ântul) Pantelimon, iulie 27.
11. La Tăierea Capului Sf(ântului) Ioan, aug(ust) 29.
12. La Vovidenie, noiem(brie) 21.
Arhivele Naţionale Iaşi, Isprăvnicia Bacău, tr. 528, op. 370, dos. 528, f. 2.
1836 februarie 12
Eu făcându-mi diiata în luna trecută ghenarie a anului următor, pe care

învită fiind am dat pe una la prosfinţutul mitropolit de a o ave în păstrare, iar alta,
cu alte hârtii trebuincioasă, am pusu într-un plic pecetlut. Am avut în socotinţă că
dacă fiii mei Necolae şi Alexandru vor primi a împlini dorinţili meli să prifac unile
din legăturile cuprinsă preu ace diiată, care pute să le aducă nemulţămire. Acum cu
sufletească muţămire, cunoscând că fiii mei într-o deplină supunere cătră mine au
fost de a purure şi sânt şi acum îmbrăcaţi cu haine smerenii şi a respectaţii ci tot
fiiul este datori cătră a lui părinte şi a me supărare cătră dânşii au fost izvodul din
adâncurile sufletului.
86
Rog ceriul cu lacrimi fierbinţi ca să le dăruiască sporiul mult, Avraam şi
Isaac să le mulţească zilele vieţii ca a lui Matusale şi să-l primească Dumnezăul cel
milostiv întru împărăţia ceriului şi fericirile cele veşnice.
Drept aceasta, apoi, rădic toate legăturile acele din diiata făcută şi fiii mei
vor fi desăvârşiţi clutunomi ai miei având întru a lor deplină stăpânire averea,
adecă: fiiul meu Necolae va ave moşiile Teţcanii cu alăturatile sălişte de la
ţin(u)t(ul) Sucevvi, i Hodura de la ţin(u)t(ul) Hârlăului, moşiile de la ţ(i)n(u)t(ul)
Dorohoiu Ibăneştii, Vornicenii, Cristieneştii, Balinţii, Ştziubenii, Petrecanii şi
Pustiiul, doî părţi din Armăşăni, ţ(i)n(u)t(ul) Vasluiului, moşiile i târgurile din
Basarabia, Soroca, Lubledinţa de la ţ(i)n(u)t(ul) Iaşii i Briceni, Hrubna şi
Hrimancăuţiide la ţ(i)n(u)t(ul) Hotinului, casăle din Iaşi cu toată mobilă taca [sic!]
şi juvaerurile câte sânt.
Fiiul meu Alexandru va ave moşiile Roznovul cu alăturatele selişti de la
ţ(i)n(u)t(ul) Neamţului, Faraoanii, Valea Mare şi Cleja de la ţ(i(n(u)t(ul) Bacăului
şi Străuanii, Ontenii, Mănăstirenii, Bătrâneştii, Tulburenii şi Perilipca de la
ţ(i)n(u)t(ul) Botoşani, iar ţiganii, viile şi argintăriile le vor împărţi drept frăţeşte.
Banii ce prin diiată hotărăsc de a i să da pentru sufletul meu şi pentru zăstre
soţii meli, adecă cinci sute cincizăci şi noî mii lei, îi vor da depotrivă amândoi fiii
mei şi va rămâne fiiul meu Necolae dator a mai da pe tot anul câte trii sute galbeni
soţii meli, Anicăi. Şi câtă vreme ceriul îi va lungi viiaţa, fiind îndestulă această
sumă cu aceli ce mai are pentru vieţuirea sa.
Aceste fiind ace de pe urmă a me voinţă, va rămâne răsuflată diiata ce am
făcut în luna lui ghen(a)r, urmând fiii mei cu plata, cu mai, a banilor ce hotărăscu
de a să da.
Şi spre a ave vecinica tărie, aceste hotărâte, prin aceasta urmează a me
iscălitură.
1836 fevr(uarie) 12.
Iordachi Roset log(o)f(ă)t.
Iordachi Catargiu, log(o)f(ă)t, martur.
Costachi Balş, hatm(an), martur.
Mihalachi Cantacuzin, martur.
Dimitrie Vaispace, scriitorul acestui testăment.
Arhivele Naţionale Iaşi, Documente, 728/32. Copie întărită de Divanul Apelativ al

Ţării de Sus la 28 decembrie 1837.
87
1836 martie 4, Iaşi
Fac ştire prin acest al meu înscris că am primit de la dum(nea)l(o)r

vist(iernicul) Necolae şi hat(manul) Alexandru Rosăt Roznovanu, fiii
răp(o)s(atului) meu soţ dum(nea)lui logof(ă)t Iordache Rosăt Roznovanu deplină
zăstrea me cuprinsă prin izvodul de zăstre, adecă scrisorile moşiilor meli, ţâganii,
vii, argintăriile i alte lucruri şi juvaerurile, atât aceli a zăstrii meli cât şi aceli
dăruite de răp(o)s(atul) meu soţ, precum şi una sută mii lei, adecă cincizăci mii lei a
zăstrii şi alţi cincizăci mii lei lăsaţi de răp(o)s(atul) meu soţ de a mi să da piste
banii zăstrii. Şi pentru că nici eu, nici clironomii mei nu pot ave vre-odinioară
trebuinţie asupra dumnealor pentru averea me de zăstre, am dat dumisale
clironomilor răp(o)s(atului) meu soţ acest înscris supt însuş iscălitură.
Eşii, 4 mart(ie) 1836.
Aniţa Roznovano.
Actul era întărit la 16 martie 1836 în Divanul Apelativ al Ţării de Sus.
1836 martie 14
Prin aceasta a noastră declaraţie facem ştiut că în urmarea a acei vrednice de

tot respectul dieţii din 12 fevr(uarie) a anului următor, a fericitului întru pomenire
preiubitoriului nostru părinte am adus întru întocma săvârşiri înpărţirea averii
rămasă noî de clironomie. Am teslimarisit mai întâi zăstrea maicii noastre Anicăi,
întocmai după izvodul de zăstri, înpreună cu sporul de cincizăci mii lei horărâţi de
cătră părintele nostru de a i să mai da pisti banii zăstrii, pentru a căror priimire dând
maica noastră exoflisi va fi în păstrare la mai marele frate, şi mie hatmanului
Alexandru mi să va slobozi copie supt iscălitura fratelui meu. Am primit fieştecari
din noi pojijie casăi după frăţasca împărţală. Asămine şi argintăriile şi ţiganii lăeşi,
vătraşi şi lingurari după deosăbite izvoade iscălite de noi şi întărite de Divanul de
Apel a Ţării de Sus prin cari anumi să arată sălaşile ce rămân în parte fieştecăruie.
Am primit asămine şi documenturile moşiilor vinite în parte fieştecăruie, am
alcătuit şi socotelile banilor ci să cuvine a plăti fieştecare, fieştecarile din noi după
îndatoririle dieţii părintilui nostru, cari plăţi arătate în deosebite socotele iscălite de
88
noi, încredinţate de trei boieri marturi avem a le săvârşi la vremile cuviincioasă
întocmai şi fără nicio zminteală.
Pentru viile de la ţânutul Putnii, deşi răpousatul nostru părinte prin a sa
diiată hotărăşre a le înpărţi frăţăşte, dar eu, vist(iernicul) Necolai neavând trebuinţă
de vii la ţinut(ul) Putnii, le dănuescu – parte de vii cuvenită mie – iubitului meu
frate Alexandru, rămâind pentru mine numai ograda de la Plop. Şi fiindca scrisorile
viilor nu s-au găsât în lada cu documenturile răpousatului, rămâne de a le mai
căuta, şi găsându-să să vor da dum(i)s(ale) hatmanului Alexandru / afară de
scrisorile viilor de la Plop /, iar negăsându-se se vor face închipuirile trebuincioasă
pentru statornicirea stăpânirii acestor vii. Iar apoi pentru parte din moşia Vrance
cuvinită părintelui nostru, care moşie în vremea domnului Calimah s-au dat cu
nedreptul lăcuitorilor, întâmplându-se vreodinioare a să pute întoarce această moşie
după dreptăţile părintelui nostru să avem a o împărţi frăţăşte, luându-se acum
documenturile aflătoare în lada părintelui nostru la mai marile frate vist(iernicul)
Necolae. Nu mai puţin să vor împărţi frăţăştii atât banii ce s-ar pute scoate din acei
cuviniţi părintelui nostru pentru despăgubirile ocinilor cu dumn(ealui) Costache
Ioan Papazoglu, precum şi orice alţi bani şi moşii s-ar putea scoate. Asăminea
sântem datori a răspunde deopotrivă la toate pricinile de pretenţie ce s-ar ivi asupra
casăi părintelui nostru, afară de pretenţiile ce cumnaţii păruntelui nostru cu
nedreptul au pornit pentru moşiile de la Hotin, la care moşii dacă să vor întâmpla şi
pisti tot cuvântul dreptăţii şi a pravilelor de a ave împărtăşire şi surorile părintelui
nostru, o asăminea păgubire să va împărţi pe analoghie averii clironomisită de noi.
Iar pricini de hotară de moşii rămâne în folosul sau paguba fieştecăruie din
noi, adică pentru moşiile vinite în parte dum(i)s(ale) vist(iernicului) Neculai în
folosul sau paguba dumisale şi pentru moşiile vinite în parte dum(i)s(ale)
hat(manului) Alexandru în folosul şi paguba dumisale.
Într-acest chip s-au săvârşit între noi disfacerea averii rămasă de la fericitul
întru pomenire părintele nostru şi nu se mai rămâne în veci altă pretenţie unul
asupra altue decât a hrăni în sufletele noastre o vecinică uniri şi dragoste fraţască,
ceea şi pravilele soţietăţii ne poruncescu şi iubitoriul nostru părinte ne-au îndatorit
pantru ca să putem ave blagoslovenie ceriului şi a fericitului întru pomeniri
părintelui nostru.
Rugat-am şi pe trei boieri, rudi a noştri, ce au fost marturi la această
disfacere ca să iscălească.
Eşii, anul 1836 mart(ie) 14 zile.
Neculai vist(iernic) <m. p.>.
Alecu Ruset hat(man) <m. p.>.
89
1836 octombrie 28, Iaşi
Dumnealor boerii roznovăneşti, vist(iernicul) Necolae şi hat(manul)

Alexandru cerând de la noi o ştiinţă la ce an s-au săvârşit din viaţă buna
dum(nea)l(or) Zmaranda, sora răp(o)s(a)t(ului) vist(iernic) Hrisoscoleu şi soţia
răp(o)s(atul) log(o)f(ă)t Necolae Roznovanu, adeca maica părintelui dum(nea)l(o)r,
facem ştiut prin aceasta că buna dum(nea)l(o)r boerilor dum(nea)ei
log(o)f(e)t(easa) Zmaranda Roznovanu, născută Hrisoscoleu s-a săvârşit din viaţă
la anul una mie şapte sute optzăci şi noî în odăile din Sv(înta) Mitropolie, unde să
afla cu lăcuinţa atuncea dum(nea)lui log(o)f(ă)t Necolae Roznovanu, pentru că
casele dum(i)s(ale) iara ocuparisite de oştile rosăneşti. Şi spre a ave această
mărturie cu toată a ei adeverire am iscălit-o noi acei care ne-am aflat aice întru ace
vreme puind şi peceţile noastre.
Iaşii, 1836 octomvr(ie) 28.
Veniamin Mitropolit.
1838 iulie 23, Roznov
Pentru multe slujbe şi îndatoriri ce am cunoscut la dumn(ealui) comis Vasîli

Bosîi, spre răsplătire recunoştinţei mele, am făcut şi eu dar un suflet de ţigan şi
anumi pe Gheorghi Grafu, din drepţii robii mei ci-i am la moşie me Roznovul,
ţinutu(l) Neamţului, pe cari împreună cu tot rodul lui ce va ieşi după vreme de la
dândul îl va ave în vecinica stăpânire a dumn(ealui) cât şi urmaşii dumn(ealui).
Şi spre ştiinţă şi a dumis(ale) siguranţii urmeazi a mă iscălitură.
Alecu Roset hat(man) <m.p.>.
1838 iul(ie) 23.
Roznov.
90
1842
Lista iarmaroacelor şi târgurilor din Moldova
„Agiudul (Nou) are zi de târg marţea şi 12 iarmaroace.

Baia are 4 iarmaroace.
Bereşti are zi de târg joia şi 12 iarmaroace.
Bozieni are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.
Botoşani are zi de târg miercurea şi hrisov (însă nepus în lucrare) de 8
iarmaroace.
Brăneşti are 10 iarmaroace.
Budeşti are 3 iarmaroace.
Burdujeni are 6 iarmaroace.
Băleni are zi de târg marţea şi 12 iarmaroace.
Bălăneşti are un iarmaroc
Bârgăoani are un iarmaroc.
Băsăşti are 6 iarmaroace.
Bârladul are 4 iarmaroace.
Galaţi are 6 iarmaroace.
Goeşti are zi de târg duminica şi 6 iarmaroace.
Găiceana are zi de târg duminica şi 8 iarmaroace.
Davideni are 2 iarmaroace.
Dărabani are zi de târg lunea şi 12 iarmaroace.
Dorohoi are zi de târg marţea.
Zaboloteni are zi de târg duminica.
Iaşi are 8 iarmaroace.
Caşinul are un iarmaroc.
Coloneşti are zi de târg lunea.
Căminăreşti are zi de târg lunea.
Mihăileşti are zi de târg duminica şi 4 iarmaroace.
Mirceşti are 12 iarmaroace.
Neamţul are un iarmaroc.
Nămoloasa are zi de târg lunea şi 8 iarmaroace.
Oboroceni are zi de târg duminica şi 5 iarmaroace.
Odobeşti are zi de târg marţea.
Oneşti are zi de târg joia.
91
Onţeşti are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.
Ordeşti are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.
Panciu are 2 iarmaroace.
Piatra are zi de târg joia şi 4 iarmaroace.
Pechea are 12 iarmaroace.
Podul Leloaiei are zi de târg duminica.
Pueşti are zi de târg duminica şi osebit 12 iarmaroace.
Păstrăveni are 2 iarmaroace.
Rogojeni are 12 iarmaroace.
Roznovul are 12 iarmaroace.
Răducăneni are zi de târg duminica.
Răcăciuni are zi de târg duminica şi 11 iarmaroace.
Sculeni are zi de târg duminica.
Soveja are 2 iarmaroace.
Săveni are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.
Suliţoaia are 6 iarmaroace.
Talpa are 4 iarmaroace.
Tecuciul are zi de târg marţea şi un iarmaroc.
Trifeştii Vechi are 4 iarmaroace.
Târgul Frumos are zi de târg joia şi 12 iarmaroace.
Târzii are zi de târg duminica şi 6 iarmaroace.
Focşani are zi de târg joia.
Folteşti are zi de târg duminica şi 10 iarmaroace.
Fălciu are un iarmaroc.
Fălticeni are un iarmaroc.
Herţa are zi de târg joia şi 10 iarmaroace.
Horodişte are zi de târg lunea şi 2 iarmaroace.
Hoceni are zi de târg duminica şi 12 iarmaroace.
Huşi are zi de târg joia.
Hârlău are 4 iarmaroace.
După „Calendar pentru poporul românesc pe 1842”, Iaşi, p. 48-52.
92
1857 mai 11
Înscrisu,
prin care facu ştiut că am vândut dum(i)s(ale) boieriului aga Gheorghe

Mardare, posăsor moşii Roznovul, din boierescurile după Aşăzămnânt, a
lăcuitorilor moşii Solonţu ce o am în posăsie 7.000, şapte mii prijâni săcire a o face
în vara aceasta pe moşie Roznovul, cu îndatorirea după Aşăzământ de 56 prăj(ini)
de gospodar şi 7789, şapre mii şapti sute obzeci şi nouî, prăjâni cosâre, de asămine
cu îndatorirea a câte 80 prăjâni de gospodariu. Pisti tot 14.789 prăjâni săcire şi
coasă, cu preţ pe fiecare prăjînă câte 30, triizăci, parale ce alcătuiesc sumă de
11.091 lei, adecă unsprăzăci mii noîzăci şi unu, şi suptu condiţiile următoare:
1. pentru arătata săcire şi coasă dum(nealui) boieriul pe lângă preţul de mai
sus va înlesni pe lăcuitori cu trăsurile şi boi(i) dum(i)s(ale) atât în căratul săcirii ci
au a o clădi însuşi eu după toată regula cât şi în cărătura căpiţilor – clădirea lor în
stoguri şi în cărătura nuielilor şi pari ci li va da pentru a lor îngrădire după
trebuinţă.
2. Dum(nealui) boieriul tot pe lângă plata de mai sus va mai da de la sâne
arătaţiolor lăcuitori pontaşi, de fiecare, adet de 56 prăj(ini) săcire câte una şi
giumătate dimirlie făină de păpuşoi şi câte una şi giumătate ocă brânză de oi; şi
deasămine de fiecare falce de coasă câte doî dimirlii făină de păpuşoi şi doî ocă de
brânză dindată ce lăcuitorii vor intra în lucru, înadatorire prescrisă, înlesnindu-i
totodată de a ave şi lemnile trebuincioasă pentru focuri.
3. Îndată ce dum(nealui) boieriul îmi va trimite de ştire cu o săptămână mai
înainte de vremi săceri, eu voi fi datoriu a trimiti mai înainte numaidecât pe
lăcuitorii îndatoraţi cu boierescurile de mai sus, a nu să prileji vreo păgubire din
scuturarea pâinii, cu care voi da şi doi ficiori boiereşti de a sta pintri dânşii cu
privigheri a să face lucrul cu toată băgarea de samă şi neirosire, cât şi la strângere
de a nu să clădi udu sau jâlavu.
4. Pentru tot lucrul cuprinsu prin această masură urmează a se face pe
socoteala fiecăruie muncitoriu cu prăjina legiuită de doîzăci şi patru palme
gospodu, cât mai drept şi neasupritor, spre a să înlătura orice clivetire din partea
lăcuitorilor.
5. Acum la facire aceştii alcătuiri am primit banii deplin 11.091, adecă
unsprăzăci mii noîzăci şi unu lei – câţi au alcătuit după tocmală, suma prăjînilor de
adet ce am vândut dum(i)s(ale) dreptu aceşti bani şi cu condiţiile mai sus cuprinsă,
93
înţelegându-să că numai pentru vara aceasta. Şi aşa precum eu m-am îndestulat în
totul a alcătuirei aceştie, acum înainte, aşa la vreme muncilor voiu fi datoriu a
îngrijî de a trimite pe lăcuitorii îndatoreţi cu boierescurile ce vor cuprinde suma
prăjînilor de muncă de un feliu şi altu, şi cu anume izvodu de îndatorire fiecăruie
întovărăşiţi şi de ficiori boiereşti ce s-au zis, care vor stărui până la isprăvire ca
sămine izvod supt a dum(i)s(ale) iscălitură arătătoriu anume de prăjînile ce au
lucrat fiecare să i se aducă.
Pentru care spre ştiinţă şi întocmai urmare am dat dum(i)s(ale) în scris şi cu
iscălitură primiind şi au asămine de la dum(nealui), întălegându-să că pentru oricâte
prăjîni din muncile prin aceasta cuprinsă nu s-ar împlini de lăcuitori din
neprivăzute împregiurări, pentru toate acele lipsă eu voiu ave dindată a despăgubi
pe dum(nealui) de plata ce ni-au făcut acum şi cu a lor legiuită dobândă.
1857 maiu 11.
94
Recensăminte ale populaţiei
Catagrafia satului Roznov cu Brăşăştii şi Zăneştii 1772-1774
349 – toată suma caselor

115 – scădere rufeturile, însă: 29. Macovei, ungurean
9 popi 30. Sandul lui Ilie
1 mazil 31. Ion Plăcintă
5 văduve 32. Vasile Plăcintă
60 ţigani 33. Zaharie Măroi
40 case pustii 34. Ion Vereş
234 – rămân birnici 35. Toader Plăcintă
Birnicii 36. Ştefan Paisie
1. Onul Suciul 37. Apostol a Pascăi
2. Dumitru Hulpe 38. Chirila Paisie
3. Ion Mărginean 39. Blaga Onu
4. Toader, cojocar 40. Vasâle, păcurar
5. Ion a Petricăi 41. Dumitru Drăgan
6. Vasâle, vezeteu 42. Vasâle Cătană
7. Ion Paisa 43. Vasâle, văcar
8. Ioniţă a Tomulesii 44. Costantin Tărsân
9. Gavril Negru 45. Ion sân Ştefan Bâtlan
10. Nistor a Tomulesii 46. Ioniţă Epure
11. Vasâli Ignat 47. Mitre, morar
12. Ion Rostuşan 48. Zaharie, rus
13. Pintelei, ungurean 49. Macarie a Ghirvasii
14. Istrate Roman 50. Flore zet Tomoşei
15. Andrei Tofan 51. Vasâle zet Ilincăi
16. Neculai Horşu 52. Toader Lite
17. Dumitru brat lui 53. Simeon Dascal
18. Irimie Grigore 54. Mihăilă, rotar
19. Toader Diac 55. Vasâle Martin
20. Ilie sân Grigore 56. Sandul zet Urâtii
21. Sârghi Tofan 57. Simeon Ceucăşel
22. Ion Ungurean 58. Vasâle, şândilar
23. Vasâle Tofan 59. Toader sin chelarului
24.Andrei Buciulica 60. Pavăl, şândilar
25. Toader Drăguşan 61. Acsânti, grădinar
26. Ştefan Bâtlan 62. Costantin Botoşan
27. Ştefan Craiovan 63. Gavril ot Ceucăşeni
28. Savin Bâtlan 64. Costantin, vătăman
95
108. Opre, muntean
65. Ioniţă, muntean 109. Aniţa, babă cu holtei
66. Iftimi Tudosă 110. Marin, muntean
67. Ion, grădinar 111. Iftimi, muntean, cojocar
68. Toader sin vornicului Vasileche 112. Vasâle, muntean
69. Dumitraşco Bărhan 113. Gheorghiţă, muntean
70. Ichim Vrila 114. Luca, muntean
71. Simeon Albu 115. Lupul, muntean
72. Ştefan, baciu 116. Toader, muntean
73. Ion Răzmeriţă, vornic 117. Radu Moşneaga
74. Vasâle, păscar 118. Dumitraşco, muntean
75. Grigoraş, păscar 119. Costantin, muntean
76. Toader, vătăman 120. Dumitraşco
77. Grigoraş Corchez 121. Toader, muntean
78. Toader Moşneaga 122. Ioniţă, muntean
79. Sandul Corchez 123. Costantin Prutean
80. Andrei Dănilă 124. Vasâle, muntean
81. Ioniţă Botoşan 125. Sandul, păscar
82. Ion, morar 126. Vasâle, baci
83. Ioniţă, muntean 127. Pavăl, baci
84. Irimie, baciu 128. Costandin, bejenar
85. Ion, bârsan 129. Sandu, ciobotar
86. Nistor Moroşan 130. Acsânti Dămiean
87. Andrieş Drăguşan 131. Vasâli Dămiean
88. Toader sin Drăguşan 132. Maftei
89. Ion Ţurcan 133. Vasâle Cumpătă
90. Ion Loghin 134. Stan zet Gheucar
91. Iftimi brat lui 135. Vasâle, puşcaş
92. Ştefan Mereuţă 136. Costantin, muntean
93. Simeon Ţurcan 137. Ioniţă, baci
94. Ştefan Ţurcan 138. In Ioniţă, baci
95. Toader Cresteţ 139. Ion, păscar
96. Ion Brebine 140. Vasâle zet ciobotăriţei
97. Ion Merăuţă 141. Ion Bursuc
98. Ion, vrâncean 142. Maftei sin ciobotăriţei
99. Vasâle, muntean 143. Miron sin Şerban
100. In Vasâle, muntean 144. Pălade
101. Vasâle, ciobotar 145. Dumitru Gânju
102. Toader, muntean 146. Nica
103. Preda, muntean 147. Sava cumnat lui Dămiian
104. Stan, muntean 148. Iftimi cumnat Bulandrii
105. Ion, muntean 149. Vasâle brat Iftimi
106. Stan, muntean, tij 150. Tudosă
107. Radu, muntean 151. Lupu Găucan
96
152. Ioniţă nepot Mircii 196. Dobre sân Ivan
153. Dumitru sin Şerban 197. Neagu sân Lupu
154. Iancul, jidov ot Roznov 198. Gheorghe sin Ion
155. Toader, slugă 199. Şerban sin Lupu
156. Ilii sin Grigore 200. Pavăl sin Ion
157. Toader, plugar 201. Dragotă sin Grigore
158. Gheorghe Tofan, slugă 202. Barbu sin Toade
159. Dănilă, vornic 203. Stan sin Stanciu
160. Sandul Şuverdean 204. Ion sin Stanciu
161. Tănasă, vezeteu 205. Andrei, cojocar
162. Gheorghe Jipa 206. Dumitraşco Mănilă
163. Vasâle, crav 207. Stanciul, râmnicean
164. Acsânti Turculeţ 208. Dragu Simion
165. Apostol, chelar 209. Gheorghiţă sin Ion
166. Ilie, blănar 210. Mihăilă Custă
167. Ioniţă, bărbier 211. Matei sin Ion
168. Petre 212. Pascul sin Stanciul
169. Calistru, pânzar 213. Neculai Ghine
170. Ioniţă, prisăcar 214. Andrei sin Hanga
171. Iftimi Coloban 215. Iordache sin Toader
172. Dumitru, slugă 216. Nedelco brat Pascul
173. Ioniţă, stoler 217. Ion zet Dobre
174. Neculai, trăistar 218. Stanciul brat Nedelco
175. Ion, rotar 219. Lepădatu sin Neagu
176. Lazor, plugar 220. Voinea
177. Toader Buleandră 221. Ifrim sin Pavăl
178. Stanciul, bucătar 222. Ion Uşeriul
179. Ştefan, vier 223. Gheorghe sin Voinea
180. Zaroschii, herghelegiu 224. Petre sin Vasile
181. Manolache, pânzar 225. Costantin Golecan
182. Ioniţă, herghelegiu 226. Ion, ungurean
183. Gheorghe Stupăcean, văcar 227. Stan Balcăz
184. Costantantin, panţâr, plugar 228. Nedelco sin Vasâle
185. Gheorghe Pârjoale 229. Toma, butnar
186. Vasâle, crainic 230. Gheorghe Botoşan
187. Vasâlache, crainic 231. Moisa, jidov
188. Andrei, ungurean, morar 232. Eni, grec
189. Mihai, ungurean, morar 233. Gheorghe, grec
190. Andrei, butnar 234. Costantin, ciobotar
191. Mihălachi ______
192. Miron Cumpătă, morar 234
193. Simeon sân vrâncean Rufeturile ot tam
194. Ştefan, vrâncean, plugar 1. Popa Vasâle
195. Ioniţă, plugar 2. Popa Gavril
97
3. Diiaconul Ioniţă 47. Costantin, ţigan
4. Diiaconul Vasâle 48. Grigoraş, ţigan
5. Diaconul Costantin 49. Petre, bucătar
6. Popa Ştefan 50. Andrei, zlătar, ţigan
7. Popa Dumitru 51. Maftei, jiude
8. Ion sin Popa 52. Gligore, ţigan
9. Vasâle, diiacon 53. Costantin, ţigan
10. Costantin Negel, mazil 54. Roman, lăeş
11. Magdalina, văduvă 55. Toader, ţigan
12. Aniţa 56. Strătule, ţigan
13. In Aniţa 57. Ion, ţigan
14. Gafiţa 58. Ursul, ţigan
15. Lupa 59. Neculai, ţigan
16. Andrei, ţigan 60. Costantin, ţigan
17. In Andrei, ţigan 61. Pavăl, ţigan
18. Ion, vezeteu 62. Vasâle, herar
19. Vasâle Văşcuş 63. Gheorghe, vezeteu
20. Pricopi, lăcătuş 64. Costantin, ţigan
21. Manolache, ţigan 65. Dumitru, ţigan
22. Vasile, ţigan 66. Gheorghe, ţigan
23. Toader, herar 67. Nechita, ţigan
24. Sârghii, scripcar 68. Pancu, cobzar
25. Costantin, pitar 69. Vasâle Balungu
26. Grigore, ciobotar, ţigan 70. Sandu, vezeteu
27. Grigore, scripcar 71. Grigore, ţigan
28. Costandin, cobzar 72. Dumitru, pitar
29. Vasâle Chiţa, ţigan 73. Ion, herar
30. Costantin. Ţigan 74. Sandu, ţigan
31. Ştefan, scripcar 75. Costantin Căldare, ţigan
32. Ioniţă, tigan 40 case pustii
33. Andrei, lingurar _______________
34. Pascu, ţigan 115
35. Proca, scripcar
36. Gheorghe, scripcar După Moldova în epoca feudalismului,
37. Gheorghe, pitar vol. II, partea II, p. 23-26.
38. Costantin, dârvar
39. Vasâle, căldărar
40. Iftimi, ţigan
41. Antohi, crav, ţigan
42. Neculai, dârvar, ţigan
43. Grigoraş, grădinar, ţigan
44. Ion, chetrar, ţigan
45. Costantin, crav, ţigan
46. Ştefan, ţigan
98
Catagrafia satului Roznov pe anul 1820
Blaga
lăcuitori
Cifertul
1 Vasâli a Cozmulesăi
No.
1 Vasili Nece
f. 196 v. 1 Toader Rachier
1192 440 Birnicii 1 Costandin sân lui
1 Grigoraş Căroivanu 36
1 Toma Căroivanu 36 Urma f. 197
1 Sandul Tofanu 1 Costandin a Măriuţii
1 Ion Aruştii 1 Ilii Rachier
1 Ioniţă sân Vasili 1 Vasili sân Dumitru[l]
Tofanu Paisa
1 Toader brat lui 1 Gheorghii sân lui
1 Ioniţă Focşa 1 Ion Chitic
1 Luca Coţofană 1 Simion Pleşcar
1 Savinu Tudosăi 1 Ionaşcu Fusul
1 Arhip Ignat 1 Gheorghii Crăciunu
1 Dumitru[l] sân Pintilii 1 Mihălachi Crăciun
Ignat 1 Ion Neamţul
1 Neculai Şendre 1 Costandin a
1 Toader Ciochină Grigoroşoai
1 Lupul Morariul 1 Dumitru[l] a
1 Dumitru[l] Dănculeţ Muntencei
1 Gheorghii Diiacul 1 Pricopii Buleandră
1 Lazăr a Crăştinii 1 Ştefan Chitic
1 Vasâli sân Chirilă 1 Grigorii Plăcintă
Posai 1 Ursul Chitic
1 Ioniţă Ignat 1 Andreiu Chitic
1 Vasâli sân lui 1 Dediul Munteanul
1 Ion zet Iftimoai 1 Ion Chiriţi
1 Pintilei Blaga 1 Toader sân lui
1 Dumitru[l] brat lui 1 Toader Terjoi
1 Ion Macarii 1 Ion Poghineanul
1 Toader Şendre 1 Barbul Chetrar
1 Dumitru[l] sân Ion a 1 Apostol Nica
Mitroai 1 Toma Poghineanu
1 Ioniţă Plăcintă 1 Vasili Căliman
1 Ion Zărăşoai 1 Ilii Stenţa
1 Şărban sân Rotar 1 Cozmiţa
1 Gheorghii sân Toader 1 Obreja Ungureanu
99
1 Cozmiţa cel Lungu 1 Vasâli sân diiaconu
1 Paraschiva Morăriţa Tănasăi
1 Ion zet Morăriţa 1 Paval Blaga
1 Iacob a Florii 1 Costandin Chiperi
69 1 Ion sân Zahariia
69 Urma f. 197 v. 1 Ichim Chiperi
1 Gheorghii a Petrii 1 Zahariia Horţu
1 Petre Cujbă 1 Manoli sân Irimiia
1 Dumitru[l] sân Ion 105
Rachier 105 Urma f. 198
1 Maftei zet Draganu 1 Ion Şendre
1 Toader Coţofană 1 Pavâl Pololoiu
1 Niţul Ungureanul 1 Manoli a Popii
1 Ion sân Dumitrul 1 Ioniţă Sârghi
Paisa 1 Vasâli Sârghi
1 Ion Cozma 1 Dumitru[l] Tofanul
1 Toader sân Ion 1 Ion sân Apostol Nica
Rachier 1 Toader Călimanu
1 Irimiia Rachier 1 Gheorghii Stanţa
1 Dumitru[l] sân Ion 1 Ursul Stanţa
Drăganu 1 Lupul Cotună
1 Vasili a Chiţii 1 Gavril Cotună
1 Ion sân Cozma 1 Vasili Ojoiu
Breţcanu 1 Ion Morar
1 Neculai Gore 1 Ilii Şerbanu
1 Toader sân Simion 1 Ion Mămăligă
Săcetă 1 Ion Roşul
1 Ion Chilimanu 1 Lupul a babei Ilincăi
1 Ion Blaga 1 Costandin Cibotar
1 Ion Funariul 1 Vasili Tacul
1 Petre Baciul 1 Iftimii Cibotar
1 Cozma Breţcanul 1 Vasâli Codreanu
1 Petre Hulpe 1 Toader Coţofanu
1 Toader Buhuş 1 Sava Cibotar
1 Sandul a Niţii 1 Dumitru[l] Costură
1 Gheorghii sân Neculai 1 Ioniţă Costură
Şendre 1 Petre Şărbanu
1 Costandin Crăciun 1 Gheorghii Păscar
1 Vasili sân Diiaconu 1 Ion Păscarul
1 Petre Jitariul 1 Grigorii Rus
1 Dumitru Petca 1 Vasili Andrunachi
1 Măriuca Trifulii 1 Iftimi brat lui
100
1 Vasili Mane 1 Radul Munteanu
1 Petre Ungureanu 1 Ion Iovul
139 1 Grigori Baghiul
139 Urma f. 198 v. 177
1 Ştefan Bărbul 177 Urma f. 199
1 Vasili Şărbanu 1 Petre Torcar
1 Gheorghii Pricopii 1 Lazăr Baghiul
1 Pavăl zet Boghiul 1 Vasili Boghiul
1 Dumitru Inimără 1 Vasâli Porumbu
1 Dumitru zet Bursuc 1 Necuali Porumbu
1 Toader Păscariul 1 Sandul Sârbu
1 Ioniţă Teacul 1 Toader Pintilii
1 Dănilă Tudosăi 1 Vasâli Ionaşcu
1 Ion sân Ilii 1 Toma morar
Herghelegiu 1 Stanciu Holban
1 Dumitru sân lui 1 Ion Patrinjăl
1 Iftimii Ilii 1 Apostol Guranda
1 Vasilachi Teacul 1 Mihălachi a Dochiţii
1 Dumitru Bursuc 1 Iftimi Săl(ă)văstru
1 Grigoraş a 1 Petre sân Andronic
Vătămăniţii 1 Ion a Mălinini (sic!)
1 Vasili Colobane 1 Ion a Antimii
1 Luca Popăscul 1 Vasili Ungurean
1 Lupul Popăscul 1 Neculai Poghineanu
1 Andrei Bursuc 1 Ioniţă Baghiul
1 Ioniţă sân lui 1 Toader sân Ion
1 Luca Mămăligă Pătrămţel
1 Tănasăi Munteanu 1 Ion Vrila
1 Toader Morar 1 Toader Rus
1 Pintilii Coj(o)car 1 Costandin Ghineţ
1 Ioniţă Coj(o)car 1 Vasili Lutul
1 David a Bunurii 1 Grigori Moisa
1 Ion Ciobanul 1 Dumitru[l] Coştiug
1 Ion sân Ioniţă 1 Grigoraş Păscar
Munteanu 1 Gheorghii Gălăţanu
1 Apostol Baghiu 1 Iordachi Ţipa
1 Ion Cordoneanu 1 Vasili Munteanu
1 Ursul fasolă 1 Toader Manoli
1 Neculai Munteanu 1 Toader Baghiul
1 Costandin zet lui 213
1 Ioniţă Munteanu 213 Urma f. 199 v.
1 Ioniţă Turuş 1 Vasili Bârsan
101
1 Ion a Tudurii 1 Gavril Panţăr
1 Andrii Drăguşeanu 1 Ion sân Lupul Uruiac
1 Ion sân Neculai 1 Grigori Ungureanu
Drăguşeanu 1 Ştefan vacar
1 Savin Drăguşanu 1 Neculai Căpăţină
1 Ion Străstuţă (sic!) 1 Trifan Anghel
1 Andrii Crăstuţă 1 Lupul Uruiac
1 Vasili a Lucăi 1 Ştefan sân Ioniţă
1 Gheorghii Săcătureanu Epure
1 Gavril a stancăi 1 Tudosâi Movileanu
1 Ion sân Vasili 1 Iftimi Jitar
Drăguşeanu 1 Dumitru Iurgulesăi
1 Toader a Tofanii 1 Ioan Catana
1 Vasili Crâstuţă 1 Sava sân lui
1 Ion a Mării 1 Ion Cătănuţă
1 Mihail sân lui 1 Irimiia Catana
1 Toader Cioineag [sic!] 1 Toader sân lui
1 Toader a Lucăi 1 Toader Catana
1 Costandin sân Ştefan 1 Ştefan a Magdalinii
1 Iordachi Merăuţă 1 Irimiia vacar
1 Ştefan Merăuţă 1 Vasili sân Neculai
1 Ion Ţurcan cel micu Catana
1 Gheorghii Ţurcan 1 Neculai Catana
1 Ursu Chelar 1 Vasâli Munteanu
1 Ioniţă Loghinu 1 Simion a Panţiroai
1 Vasili a Saftii 1 Neculai Puşcălău
1 Toader Dima 1 Vasili sân Irimiia
1 Costandin Hadirag Catana
1 Lupul morar 1 Ştefan a Păscărăriţi
1 Vasili Vinca 1 Ion a Panţiroai
1 Ion Bortă 1 Iordachi Iacob
1 Iordachi Movileanu 1 Grigoraş a Davidoai
1 Gheorghii Condre 1 Costandin Iacob
1 Stanciul Movileanu 1 Vasili sân Timofti a
1 Lupul Movileanu Bădiulesi
1 Costandin Movileanu 1 Ion Ostahii
1 Toma sân Gavril 284
Lozonschi 284 Urma f. 200 v.
250 1 Vasili Ostahii
250 Urma f. 200 1 Simion Ciobanu
1 Costandin Puşcălău 1 Timofti a Bădiulesăi
1 Ion Puşcălău 1 Vasili Rusul
102
1 Vasili sân Tănasăi a 1 Costandin Stoler
Păvăloai 1 Ion a Maftiţii
1 Vasili a Băbătii (sic!) 1 Ion Teleucă
1 Ion Găucanu 1 Vasilii Chiriiac
1 Vasili Căpăţână 1 Ilii sân Chirilă Bulaiu
1 Toader sân Ion 1 Stati Munteanu
Căpăţână 1 Ion Stati
1 Costandin Ţuguiu 1 Vlad Munteanu
1 Dumitru Rus 1 Grigoraş Jobalei
1 Toader Calobală 1 Grigorii sân Ştefan
1 Costandin Muntenaş Lungul
1 Dumitru Lutul 1 Andrii Roman
1 Ioniţă Hădărebul 1 Costandin sân Romanu
1 Timofti sân Irimiia 1 Ioniţă sân Timofti
Blănar Romanu
1 Vasâli brat lui 1 Gavril zet Gheorghii
1 Gavril brat lui Romanu
1 Ştefan brat lui 1 Simion Haluiul
1 Apostol Mehedincul 1 Sandul Smere
1 Vasili sân lui 1 Petre sân Ştefan a
1 Ion brat lui Lupoai
1 Ilii Coşniţi 1 Gheorghii a Lupului
1 Ion sân Toader Coşniţi 1 Toader Trohin
1 Ion sân Vasili Rusăiu 1 Mihalachi Caşcabal
1 Ion Lutul 1 Ion sân lui
1 Neculai Lutul 1 Dumitru[l] brat lor
1 Ioniţă sân lui 1 Luca Mironu
1 Gheorghii Timofti 1 Onofrei Băluţă
1 Toader Strătoiu 1 Costandin a Gafiţii
1 Costandin Iutiş 1 Neculai a Sandii
1 Mihai Rusoiu 1 Costandin a Sandii
1 Simion Sârbu 1 Simion Leahul
1 Grigori a Măgdălinii 1 Petre Porcariul
1 Andrii Istrati 1 Vasili sân Apostol
1 Iordachi Istrati 1 Costandin sân lui
321 1 Aslanachi Drăguşanu
321 Urma f. 201 1 Toader a Mării
1 Grigori Coşniţă 358
1 Irimiia sân lui 358 Urma f. 201 v.
1 Toader sân 1 Lupul Bârdăhan
Costandinică 1 Ion Trăsne
1 Vasili Colobane 1 Nistor Duţul
103
1 Toader Panţârul 1 Simion Vodă
1 Costandin Surul 1 Tănasii a Marii
1 Ion Bolohan1 1 Ion Ţoacă
1 Roman Avram 1 Dafina
1 Costandin Sălv(ă)stru 1 Măriuţa Lupii
1 Ion Dumitru 1 Aniţa lui Ion Albăscu
1 Vasili Porcar 1 Ştefana
1 preuteasa Mariia 1 Tudura Iacoboai
1 Toader a Dăniloai 1 Petre Pătcanu
1 Paraschiva Stoleriţ(a) 1 Lazăr Rachier
1 Mariia Străchioai 1 Chiuroai morăriţa
1 Nastasiia Lunguleas 1 Ion Ojocu
1 Vasili sân Ion a 1 Tofan Hadâmbul
Bârsăncii 1 Ghiorghie Munteanu
1 Marinca 1 Andrii Stenţe
1 Aniţa a lui Ion a Stafii 1 Paraschiva vădana
1 Petre Râpaş 1 baba di la bordei
1 Gheorghii a lui Gabăr 1 Zmaranda Ciocăniţa
1 Ilinca preuteasa 1 Ştefana Vlădoai
1 Vărvara vădana 1 Mariia Popăscului
1 Ion Văcar 1 Mariia Macoviasă
1 Ion sân Păvăl 1 Sofroniia
1 Ioniţă Bucuriţeanu 1 Vasili Dima
1 Neculai Carabele 1 Ion Baghiul
1 Ion Căpăţână 1 Ion Mocanul
1 Simion Bortă 1 Ion Pungarul
1 Gheorghii sân Ilii 1 Vasili Ciolanu
Mircescu 1 Ion Fasolă
1 Sofronie 1 Ştefan a Ionăşcesăi
1 Costandin Vrânceanul 1 Iftimi sân Sava
1 Tudorachii Ostahi Anghel
1 Ion a Păscăriţii 1 Ştefan Strătilă
1 Savin a lui Tudorachi 1 Gavril sân Ion a Tomii
1 Gheorghii Menigă 1 Ioana vădana
[sic!] 1 Vasâli Sânei
1 Simion Bontă 433
1 Toader Blaga 433 Urma f. 202 v.
1 Ioniţă Mihoc 1 Istina
1 Tofan sân Negre 1 Ion sân Vasilică
1 Irimiia lui Grigori 1 Iordachi Mămăligă
398 1 Ion Olteanul
398 Urma f. 202 1 Toader a Păscălinii
104
1 Ion Timofti vist(iernic) Iordache
1 Vasili Şovanu Rosăt
440, însă: f. 203 v.
63 fruntaşi 1 Sandul Ţipa
140 mijlocaşi 1 Macovei sân lui
237 codaşi 1 Ionică Ţipa
440 casi; au 500 viti 1 Macovei brat lui
mari, 1000 oi şi 30 cai 1 Costandin Bălanu
1 Ioniţă sân lui
Breslaşi, însă: 1 Lupul Târziu
1 Simion Ghiniţă 1 Macovei sân lui
1 Ioniţă Rotaraş 1 Toader a Lucăi
1 Ion Porumbu 1 Costandin, bărbier
1 Iftimi Baghiu 1 Iordachi Toderică
1 Vasili Precopi 1 Andrii Chesar
1 Tănasă Puşcaşiul 1 Ioniţă Trincul
1 Iordachi Tărcăoanul 1 Toma, blănar
1 Ştefan Dogariul 1 Vasilii Dobrii
1 Toma sân lui 1 Ion Pielilungă
1 Gheorghii Stanciul, 1 Vasili Chelar
podari 1 Iordachi sân lui
1 Ioniţă Epure 1 Gheorghieş
1 Manoli Mircescu 1 Macovei Pârjole
1 Vasili sân Grigore 1 Alexandru[l] Savin
Rotar 1 Ştefan Păscar
1 Ion Colobani 1 Gheorghii Topor
1 Tănăsâe Păvăloai 1 Apostol Topor
1 Andronachi Mircescu 1 Lupaşcu Vinga
1 Petre Ungureanu 1 Iordachi Savin
1 Ion Uruiac 27
1 Savin Puşcălău 27 Urma f. 203 v.
1 Neculai Carabele 1 Toader sân Apostol
1 Ioniţă, cibotar Savinu
1 Ioniţă Bucureşteanu 1 Gheorghii brat lui
23 1 Ştefan sân Ion Savin
23 Urma f. 203 1 Costandin Pancul
1 Vasili, văcar 1 Leonti Vrânceanul
1 Ion Funariul 1 Ion sân Stan
1 Toma Funar Banimărunţi
26 1 Toader sân Ion Iacob
1 Ilii Mircescul
slugi a dum(i)s(ale) 1 David Huhurezi
105
1 Ion sân Apostol Ţopa 1 diiaconu Neculai
1 Costandin Mutul 1 diiaconu Cozma
1 Ştefan Lutul 1 diiaconu Ioanu
1 Simion zet Movileanu 1 diiaconu Gheorghi
1 Vasili Ciaurul 1 Enachi dascal
1 Gheorghii Ceaurul 17
1
1 Ion Ceaurul De acum şi până la sfârşitul birnicilor se
1 Ion a Grigoroai menţionează „văduve şi nevolnici”.
1 Gheorghii Savinu
1 Neculai Savin
1 Vasili sân Ion Savin
1 Costandin sân Savinoai
1 Vasili Savin
1 Petre Râpanul
1 Neculai Racul
1 Neculai Ciuciulica
1 Gavril a Preutesăi
1 Costandin brat lui
1 Vasili Ciuciulica
1 Ion Iacob
1 Toader Pruteanu
1 Ionică Savinu
1 Simion Cucoară
1 Simion Stănucă
60
Tot bresleni
preoţi şi alţi slujitori a
bisăricilor, însă:
f. 204
1 preot Ioan Pansie
[sic!]
1 preot Ioan Toacă
1 preot Neculai
1 alt preot Ioan
preot Dumitru[l]
1 preot Ştefan
1 preot Ioniţă cel Lungu
1 preot Ioniţă Grosul
1 preot Lupul
1 preot Adam
1 preot Ioanu Arhivele Naţionale Iaşi,
1 diiaconul Athanasiei fond Vistieria Moldovei, dosar 2/1820.
106
Catagrafia satului Roznov 1832
6DWXO9DWUD5R]QRYXOXLGLQ2FROXO%LWULĠLLĠkQXWXO1HDPĠXOXLPRúLHDGXPQHDOXLYLVWLHUQLFXOXL,RUGDFKL5RVHW

No 1XPHOHúLSRUHFOD 7UHSWHOHFHSOăWHVFRVăELWăGDMGLHGXSă Osebite VWăULGHOăFXLWRULDIOăWRULvQDFHVWVDWQHVXSXVă
OăFXLWRULORUELUQLFL SDWHQWHúLFHFLXUL ODQLFLXQIHOLXGHGăULúLKDYDOHOH
1XPHOHúLSRUHFOD 1XPHOHúLSRUHFOD
acestor trepte DFHVWRUDFXDWăWDUH

vPSUHJLXUăULLVFXWLUHL
ILHúWHFăUXLD
Mazili
5XSWDúL
Ruptele Vistieriei
2DPHQLIăUăFăSăWkL
Jidovi orândari
3UHRĠL
Diiaconi
Dascali
3ULYLOLJKLHĠL
6FXWLĠLSHQWUX6WUDMă
%ăWUkQLúLQHYROQLFL
9ăGXYH
f. 336 v. - 337 r.
1 Zamfir sin Vasâli 1 ,RQVLQùWHIDQ 1 SUHXW,RQLĠVLQSUHXW
107
178
Pascar Ungurean /XFDVăFKHODU
1 7RDGHUVLQ,RDQ9ăFDU 1 Gheorghi sin Tudor 1 preut Costandin sin
GDVFăl Simion
1 Gheorghi sin Ion Gabur 1 ,RQLĠ9HFXO 1 preut Ioan sin preut
Vasâli
1 Ioan sin Maftei Ivol 1 9DVkOLVLQ,RDQ3ăOLLDQ 1 preut Grigori sin
SUHXW,RQLĠ
1 Vasâli sin Toma Morar 1 Vasâli sin Toader 1 diaconu Iordachi
Horciul sin preut Lupu
1 (QDFKLVkQ,RQLĠ%DFLXO 1 Iordachi sin Vasâli 1 dascal Iordachi sin
Buzan diiaconu Toma
1 ,RQLĠVLQ$SRVWRO 1 Toader sin Costandin 1 dascal Toader sin
Buranda preut Ioan
/DELVăULFDFXKUDPXO Sv(ântul) Neculai
1 Toma sin Iacob Morar 1 Dumitru sin Gavril 1 Preut Lupu sin
SUHXW,RQLĠ
1 ,RQLĠVkQ7RDGHU 1 0RLVăVLQ$YUDP 1 post(elni)cel Ion sin
3LQWULMăO post(elni)cel Zamfir Jipa
1 Mihalachi sin Gheorghi 1 Eni sin Isaac 1 post(elni)cel Iordachi sin
Pughiianu SRVWHOQLFHO=DPILU=ăSD
1 Ioan sin Iftimi 1 Froim sin David, 1 FăSLWDQ9DVkOLVLQFă-
6ăOLYăVWUX haham p(i)t(an) Iordachi Manola-
chi, la neaPXULúLQHYROQLF
1 Ion sin Apost(ol) 1 0RQDúFVLQ/XSXOùDIăU 1 ,RDQVLQ'XPLWUDúF,RYXO

Guranda
1 Petrea sin Andronic 1 0DUFXVLQ0DULùDIăU 1 Toader Chirul
Dârvar
1 Toader sin Vasili 1 *RGăOVLQ0RLVă 1 Ioan sin ToDGHU3LQWULMăO
'ăQLOă
1 ,RDQVLQ,RQLĠ%DFLXO 1 ,OLLVLQFăSLWDQ 1 Costandin sin Neculai
108
178
Gheorghi Tudori Munteanu
1 Iordachi sin Mihalachi 1 ,RUGDFKL6ăPLRQ 1 Andrii sin Ion Croitor
Lungul %XKăHVFX
1 Ioan sin Toader Vrele 1 Nicolai sin preut Vasâli 1 6ăPLRQVLQ,RDQ9ăFDU
1 Necolai sin Toader 1 Ion sin Gheorghi Purcar
3ăVFDU
1 *ULJRULVLQ*ULJRUDú 1 /XFDVLQ,RQLĠ3ăVFDU
Carneu
1 Costantin sin Ioan 1 Vasâli sin Iftimi Pântea
*KLQHĠ
1 Arghire sin Gheorghi 1 Pascal sin Ilii Croitoriul
9ăWăPDQX
1 Dumitru sin Gheorghi 1 ,RUGDFKLVLQ0LKăODFKL

*XULĠL Rotar
1 Ioan sin Toader Teslariul 1 Gheorghi sin Neculai
Dârvar
1 9DVLOLVLQ,RQLĠL3ăVFDULXO 1 post(elni)ceas(a) Ilinca a
post(elni)celului
Alexandru
1 Dumitru sin Costandin 1 Catrina lui Gheorghi
Cojocar Ungureanul
1 Costandin sin Iordachi 1 Catrina lui Apost(ol)
Rotar Colibani
1 ,RQLĠVLQ,RDQ6WUHFKLL 1 %ăODúDOXL*ULJRUL%DJKLXO
1 Gheorghi sin Andrii 1 Catrina lui Petre Tornadol
*ăOăĠDQX [sic!]
1 Toader sin Mihai 1 Neaga lui Gavril
*ăOăĠDQX Fumulescu
1 ,OLLVLQ&RVWDQGLQ+ăUĠXO 1 Safta lui Sandu Bolohan
109
178
1 Iacob sin Costandin 1 Catrina lui Petrachi
Cojocar Chelarul
1 Costandin sin Ilii 1 Sanda lui Grigori Moisi
3DQĠLUXO
1 Ioan sin Toader Cone 1 Safta lui Costandin
Nebunu
1 &RVWDQGLQVLQ*ULJRUDú 1 Catrina lui Gheorghi
Munteanul Croitor
1 9DVkOLVLQ9DVkOL+RĠXO 1 Magdalina lui Dumitru
0ăFLXWLFăL
1 /D]ăUVLQùWHIDQ%DFLXO 1 Vasâlca lui Ioan Rotar
1 9DVkOLVLQùWHIDQ%DFLXO 1 6PăUDQGDOXL1HFXODL
Ciocoiu
1 ,RDQVLQ0HUăXĠă3DQĠLUXO
1 Iordachi sin Vasilca
1 Iftimi sin Apost(ol)
Baciul
1 Sâmion sin Iftimi
Cojocar
41 2 1 8 6 5 1 2 3 1 1 1
1 4
41 2 1 8 6 Suma urmii, iar pisti 5 1 2 3 1 1 1 Suma urmii
WRWúDSWLVSUă]ăFL 1 4 f. 337 v. - 338 r.

1 Macovei sin Lupu Târziu 1 Ana lui Dumitru Ungurean
1 ,RQLĠăVLQ8UVXO*ăLQDU 1 =RLĠDORJRIăWXOXL1HFXODL
1 Iordachi sin Toader 1 Maria lui Iordachi
Munteanu 7XGRULFă
1 Andrii sin Iordachi Chesa 1 $QXĠDOXL(QDFKL&RWXQă
110
178
1 Macovei sin Toma 5 1 2 3 1 1 1 LDUSLVWLWRWSDWUX]ăFLúL
%OăQDU 1 8 unul
1 ,RQLĠăVLQ&RVWDQGLQ
Balan
1 Toader sin feciorul
/XFăL,RQDúF
1 Costandin sin Toma
%OăQDU
1 ,RQLĠăVLQ&RVWDQGLQ
%ăUJKLHU
1 ,RQLĠăVLQ,RQLĠă5RWăUDú
1 Gheorghi sin Costandin
%ăUELHUXO
1 Apost(ol) sin Apost(ol)

*ăQLĠă
1 ,RQLĠăVLQ9DVLOL&UHĠX
1 Sandu sin Toader
Ungureanul
1 Zahariia sin Irimiia
3DQĠLU
1 Iordachi sin Neculai
Munteanu
1 Nacul sin Dobrea
Munteanu
1 9DVkOLVLQ*ULJRUDú
&DUDPDOăX
1 6ăPLRQVLQ7LPRIWL
Cojocar
1 Gheorghi sin Costandin
111
3HWULQMăO
178
63
6 VăVFDGDFLLOD]ăFLXQXO
úLGXSăDúă]ăPkQWVă
ODVăSHQWUXVOXMEDPRúkL
proprietarului, cari au a
ILvQWUXWRDWăDSăUDUHGL
WRDWLGăULOHúLKDYDOHOLOH
DWkWvQEDQLFkWúLvQ
QDWXUăSUHFXPúLGL
cIDUWLUDRúWLQHDVFă
57 UăPkQDGHFăFLQFL]ăFL
úLúDSWLELUQLFLSOăWLWRUL
FăSLWDĠkHLFDUHVRFRWLQ-
du-VăFkWLWULL]ăFLOHL
XQXOFXDOWXODQXOVă
YLQHVăGHLXQDPLH
úDSWLVXWL]ăFLOHLFDUL
EDQLvLYRUSOăWLvQSDWUX
WULPLQLLDGHFăFkWL
patUXVXWLGRDv]ăFLúL
úDSWHOHLúDL]ăFLEDQLOD
un sfert din trii luni la
9LVWLHULLD3ăPkQWHDVFă
$UKLYHOH1DĠLRQDOH,DúLIRQG9LVWLHULD0ROGRYHLGRVDU
112
178
&DWDJUDILDOăFXLWRULORUGLQVDWXO5R]QRYXRFROXO%LVWULĠLLĠLQXWXO1HDPĠXOXL
1XPHOHILHúWHFăUXLD 2VăELWăOXDUH
aminte
Birnici
9ăGXYH
'DVFăOLL
nevolnici
Postelnicei
9ăWDILLPRúLHL
proprietarilor
3UHRĠLLvQVOXMEă
uni la bir cu satul
'LLDFRQLLvQVOXMEă
1XPLUHDVDWXOXLúLD
FicLRULGHSULYLOHJLDĠL
%ăWUvQLLWUHFXĠLFXYkUVWDúL
/DFHELVHULFăúLFXFHKUDP
&HLDSăUDĠLFXFăUĠLOHFkUPXLULL
&ăSăWăHULDFHLFHQXVăYRUSXWHD
f. 3 v. - 4 r.
L
a
Preutul Costandin 1
Preutul Ioan, sân preut 1
Vasili
Preut Gheorghii, zet 1
iconom Ioan
Preot Toad(e)r, sân 1
iconom Ioan
Iconom Ioan 1
Diiacon Iordachi 1
'DVFDO,RDQğXJXL 1
Dascal Neculai 1
Post(elni)ce(l) Iordachi sân 1 Cu carte(a) domnului
post(elni)ce(l) Zamfir Zipa Ioan Sandu Sturza
Post(elni)ce(l) Ioan sân 1 voi(e)vod din 1827
post(elni)ce(l) Zamfir Zipa iul(ie) 2
113
178
Casichi Grecu 1
7ăQăVDFKL*UHFX 1
Ioan Cure 1
Ioan Trenche 1
,RQLĠL3LWULQMăOX 1
Ioan Teslariu 1
,RDQ&UHĠX 1 vornicelul satului
Postelnice(asa) Ilinca 1
Mariia lui Gheorghi Gabur 1
&DWULQDOXL$SRVWRO3ăVDW 1
%DODúDOXL*ULJRUL%DFLX 1
6DIWD%RORKăúLĠD 1
9ăUYDUDOXL,RUGDFKL5RWDU 1
SULXWHDVD0DULDYăGXYă 1
Safta, vadana 1
=PăUDQGDYăGDQD 1
0DJGDOLQDYăGDQD 1
'UăJXĠDOXL$QGULL 1
Croitoriul
=RLĠDORJRIăWXOXL1HFXODL 1
5 1 2 2 1 6 12
6XPDGLQXUPă 5 1 2 2 1 6 12 f. 4 v. - 5 r.
SUHXWHDVD,RDQDYăGDQD 1
0DULDOXL,RUGDFKL7RGLULFă 1
7RDGHU9ăFDU 1
=DPILU3ăVFDULXO 1
,RDQ9ăFDULXO 1
*KHRUJKLL%ăUELHU 1
=DKDULLD3DQĠkUX 1
114
178
/D]ăU%DFLX 1
7RDGHU*ăOăĠDQ 1
Gheorghii Tudur 1
,RDQ%XUXLDQă 1
Vasâli a Tomii Morar 1
Toma Morariu 1
7RDGHUVkQ,RDQ3ăWUkQMăOX 1
,RQLĠL*RURDGă 1
,RDQ*RURDGă 1
Petre Andronic 1
Toma sân Baciu 1
$SRVWRO*KLQLĠL 1
,RQLĠL5RWDUDúX 1
Enachi Baciu 1
Ioan a lui Iftemi 1
7RDGHU'ăQLOă 1
Sandu Ungurean 1
Iordachi Lungul 1
Neculai Pughineanul 1
Ioan Baciul 1
Grigori Corchez 1
5 1 2 2 1 6 14 26
6XPDGLQXUPă 5 1 2 2 1 6 14 26 f. 5 v. - 6 r.
&RVWDQGLQ*KLQHĠ 1
Arghiri Rusul 1
Ioan Ungurean 1
Iordachi Guzan 1
Costandin Rotariu 1
115
178
,RQLĠL6WUHFKL 1
Iordachi Chelariu 1
Nanu Munteanu 1
Vasili Dobre 1
Toader Chiru 1
Costandin CarDPDOăX 1
Vasili Gotcu 1
&RVWDQGLQD,OLHúL 1
Macoveiu a Lupului 1
Iordachi Tudur 1
Gheorghii a Lupului 1
Andrei Chesari 1
0DFRYHLX%OăQDU 1
IoniĠă%ăODQ 1
&RVWDQGLQ%OăQDU 1
,RQLĠL%ăUELHU 1
Stanciu Cotun 1
*KHRUJKLLDOXL1LĠă 1
9DVkOL3ULVăFDULX 1
/XSXVkQ9DVkOL3ULVăFDU 1
,RDQD5RWăULĠLL 1
/XFD3ULVăFDU 1
Toma Cotun 1
Dumitru Cojocar 1
Toader Luca 1
*KHRUJKL3LWULQMăO 1
Ioan Rusu 1 Stricat de picioare,
nevolnic
116
178
Toma sân Iftimi Baciu 1 ÌQVXUăĠăOGLQ
6kPLRQVkQ3LWULQMăO 1 ÌQVXUăĠăOGLQ
5 1 2 2 1 7 14 60
6XPDGLQXUPă 5 1 2 2 1 7 14 60 f. 6 v. - 7 r.
Ioan Morariul ÌQVXUăĠăOGLQ
Costandin sân Fânar ÌQVXUăĠăOGLQ
Ioan sân Baciu ÌQVXUăĠăOGLQ
Gheorghi Torcar ÌQVXUăĠăOGLQ
,RQLĠă0LKăODFKL ÌQVXUăĠăOGLQ
Gheorghi Vrila ÌQVXUăĠăOGLQ
1HFXODL&DUDPDQOăX ÌQVXUăĠăOGLQ
Toader Zari ÌQVXUăĠăOGLQ
*ULJRUL9ăFDU ÌQVXUăĠăOGLQ
Ioan a lui Enachi ÌQVXUDWGXSă
catagrafii la 1833
Vasili a lui Enachi ÌQVXUăĠăOGLQ
,RDQDOXL7RPD&UăFLXQ Tij din (1)836
$OLVWDUDOXL,RDQ=DJăX ÌQVXUăĠăOGLQ
*ULJRUL]ăW,IWLPL%DFLX ÌQVXUăĠăOGLQ
Vasâli Condurachi Tij din (1)834
Ioan Trenche Tij din (1)834
Ioan sân Toma Morar Tij din (1)834

5 1 2 2 1 7 14 77
6XPDGLQXUPă
117
178
&DWDJUDILDOăFXLWRULORUGLQVDWXO5R]QRYXOFXFRWXQHOHRFROXO%LVWULĠLLĠLQXWXO1HDPĠXOXLSURSULHWDWHDGXPLVDOH
hatmanului Alecu Roznovanu
1XPHOHILHúWHFăUXLD Tagma Luare aminte

ELVHULFHDVFă
Birnicii
ce hram
9ăGXYHOH
&ăSăWăLHULL
9ăWăMHLLGHOD
&HLDSăUDĠLFX
PRúLLOHERLHUHúWL
FăUĠLOHRFkUPXLULL
%ăWUkQR-nevolnicii
/DFHELVHULFăúLFX
f. 2 v.-3
3UHRĠL
'DVFăOL
Diaconi
Birnicii
7RDGHU9ăFDULX 1
7RPD3DQĠkUXVDX%DFLX 1
*OLJRUL9ăFDULX 1
Ioan sân Vasili Baciu 1

*KHRUJKLL%ăUELHULX 1
Iordachi a Sandii 1
,RQLĠă*XUDQGD 1
9DVLOL0LKăODFKL 1
9DVLOLD7RPD0ăUDULX 1
118
178
,RDQ%XUXLDQă 1
Gheorghii Tudor 1
7RDGHU*ăOăĠDQX 1
,RDQD7RPLL0ăUDULX 1
,RDQVkQ9DVkOL0ăUDULX 1
Ioan Petrinjel 1
Petre Androni 1
&RVWDQGLQ0LKăODFKL 1
Enachi Baciu 1
Iordachi Lungu 1
Ioan Baciu 1
,RDQVkQ&RVWDQGLQ6ăOHYHVWUX 1
*OLJRUL&RUQHĠ 1
Costandin *KLQHĠ 1
Vasili Condurachi 1
Vasili Gotcu 1
Ioan sân Neculai a Babii 1
Gheorghii Râpas 1
Iordachi Tudor 1
Andrii Chesari 1
0DFRYHL%OăQDULX 1
Toader Luca 1
&RVWDQGLQ%OăQDULX 1
,RQLĠă%ăUELHULX 1
,RQLĠă%kUFX 1
Neculai Ciorap 1
35
Suma urmii 35 f. 3 v. -4 r.
119
178
,RQLĠă6WUHFKL 1
&RVWDQGLQVkQ6PăUDQGD2RULĠăVLF 1
Costandin Rotariu 1
,RQLĠă5RWDULX 1
Toma sân Vasili Baghi 1
Stanciu Cotun 1
7RDGHU=DUă 1
Vasili a Tomii Cotun 1
*KHRUJKLVkQ1LĠă&RWXQ 1
Vasili a lui Enachi 1
Ioan a lui Enachi 1
,RUGDFKL3ULVăFDULX 1
/XSXVkQ9DVLOL3ULVăFDULX 1
,RQVkQ9DVLOL3ULVăFDULX 1
(QDFKLVkQ9DVLOL3ULVăFDULX 1
*KHRUJKL3ULVăFDULX 1
Neculai Pomineacu 1
Iordachi Necula 1
*KHRUJKL3HWULQMăO 1
,RQLĠă0LKăODFKL 1
1HFXODL&UDPDQOăX 1
Iordachi Necula 1
,RDQVkQ,RDQ9ăFDULX 1
Costantin sân Gheorghi Gabor 1
,RDQVkQ/D]ăU%DFLX 1
,RDQVkQ*DILĠii lui Gheorghi Vrela 1
Toader sân Gheorghi a Lupului Pihica 1
Iordachi Zamfir 1
120
178
,RUGDFKL9ăFDULX 1 ÌQVXUăĠăOGLQ!
Gheorghi sân Vasili Baciu 1 - ” - din <1>843.
9DVLOLVkQ/D]ăU 1 - ” - din <1>842.
,RUGDFKLVkQ,RQLĠă5RWăUDúX 1 - ” - din <1>842.
*KHRUJKLVkQ/XSDúVDX*kUOH 1 - ” - din <1>844.
68
Suma urmii 68 f. 4 v. – 5 r.
Dumitru Pasat 1-iu 1 - ” - din <1>844.
=DPILU%ăUELHULX 1 - ” - din <1>839.
,RUGDFKLD%DODúLL 1 - ” - din <1>844.
'XPLWUX3ăVDW-le 1 - ” - din <1>843.
&RVWDQGLQVkQ/D]ăU 1 - ” - din <1>842.
Ioan Bolohan 1 - ” - din <1>839.
,RQLĠăD3HWULL 1 - ” - din <1>844.

,RDQ&XFRDUă 1 - ” - din <1>843.
Iordachi Strechi 1 - ” - din <1>842.
Ioan Dobre 1 - ” - din <1>843.
Iordachi sân Ioan Cure 1 - ” - din <1>843.
Ioan sân Macovei a Lupului 1 - ” - din <1>841.
Neculai VkQ/D]ăU%DFLX 1 - ” - din <1>844.
Gheorghi sân Vasile Pânte 1 - ” - din <1>845.
David Rotariu 1 - ” - din <1>842.
1HFXODLD,ULPLL%ăUFXOHVHL 1 - ” - din <1>844.

7RDGHUVkQ,RDQ3ăVFDULX 1 - ” - din <1>840.
Simioan Strechii 1 - ” - din <1>845.
Costandin sân Dumitru Ilie 1 - ” - din <1>845.
Ioan sân dascalu Simion 1
,RDQ9ăFDULX 1
121
178
Lazor Baciu 1
Toma Morariu 1
7RDGHU3HWUHQMăO 1
Ioan 9ăWăPDQX 1
Gheorghi Torcar 1
Sandu Ungureanu 1
Arghiri Rusu 1
Vasili a Dobrii 1
Macovei a Lupului 1
Gheorghe a Lupului Pihica 1
Vasili Pânte 1
Nan Munteanu 1 SFă]XWFXFDUWHD
Vist(i)erii din <1>841
ghenar 18, no. 349, botezat

din otomani
1 12 88 1
Suma urmei 1 12 88 1 f. 5 v. – 6 r.
$SRVWRO+LQHú 1
,RDQ&UHĠX 1
7RPD&RWXQă 1
Toader Pintilei 1
Toader Chiru 1
,RQLĠă%ăODQ 1
Ioan Rusu 1
Pascal a logofetesei 1
Mariia lui Gheorghe Gabor 1
%DODúDYăGDQD 1
0DULLDOXL/XFD3ULVăFDULX 1
122
178
0DULLD'ăQLORDH 1
*DILĠDOXL*KHRUghi Vrila 1
Mariia lui Ioan Cure 1
3DUDVFKLYDOXL,RQLĠă9HFKLX 1
6PDUDQGD2RULĠD 1
Mariia lui Gligori Baciu 1
Catrina lui Iordachi Guzgan 1
Ioana lui Ioan Ungureanu 1
Safta lui CRVWDQWLQ3DQĠkUX 1
0DULLDOXL,RUGDFKL3ăGHULFă 1
Iconomu Toader sân iconomul Ioan 1
Constantin sân dascalu Simion 1
Ioan sân preotul Vasili 1
Gheorghi sân iconomul Costantin 1

Ioan sân iconomul Ioan 1
Neculai sân postelnicul Alexandru 1
,RDQğXJLX 1
Ioan sân preutul Costantin 1
Fotachi Pascal 1
4 1 3 1 1 20 13 88 1
f. 6 v. – 7 r.
Roznovul, cotuna Chintinici a dumis(ale) hatmanului Alecu Roznovanu
Lupu Bârsan 1
Ioan a Tudorii 1
Ioan Cioineagu 1
Costantin Leoreanu 1
Iacob Leoreanu 1
Toader Cioineagu 1
123
178
Vasili Munteanu 1
,RDQVkQ9DVLOLD/XFăL 1
Ilie a lui Gavril 1
Mihai Zghebeleu 1
'XPLWUDúFX%RIDQ 1
Roman Zghebeleu 1
ùWHIDQD%DELL 1
Gheorghi Oance 1
Gheorghi Mocanu 1
ùWHIDQ%HUHDQ 1
,RQLĠă*LXUFDQX 1
Ioan Giurcanu 1
Arghiri Giurcanu 1 Insurat din [1]841.

Neculai Mocanu 1 - ” - din <1>842.
9DVLOL%RUWLFă 1 - ” - din <1>844.
Radu Lupu 1 - ” - din <1>841.
Gheorghi a Lupului 1
Neculai Zghebeleu 1
9DVLOL&KLUăP" 1
7RDGHU%RUWLFă 1
Simion a Vornicului 1
4 1 3 1 1 20 13 116 1
Suma urmii 4 1 3 1 1 20 13 116 1 f. 7 v. – 8 r.

'XPLWUX0HUHGHXFă 1
Neculai sân Toader a Babii 1
,RDQVkQùWHIDQD0ăULXĠLL 1
Gavril sân Ioan Mane 1
1HFXODLVkQ&DOLĠDVLFYăGXYD 1
124
178
Gheorghi sân Ileana lui Filip 1
,RDQVkQ*KHRUJKL+ăGăUDJ 1
9DVLOLVkQ3DUDVFKLYD%HMăQHDVD 1
Neculai sân Gheorghi Stanciu 1
Vasili Pricopi 1
Toader a Munteanului 1
*KHRUJKLD9ăUYDULL 1
Ioana lui Pricopi 1
1HFXODL'UăJXúDQX 1 - ” - din <1>842.
Costantin a lui Mihaiu 1 - ” - din <1>844.
Ioan sân Costantin <a> Savei 1 - ” - din <1>843.
,RQLĠă0DQH 1 - ” - din <1>838.
ùWHIDQDOXL,RDQğXUFDQX 1 - ” - din <1>845.
Ioan sân Lupu Morariu 1 - ” - din <1>843.

Costantin a Manii 1 - ” - din <1>843.
Flore zet Mocanu 1 - ” - din <1>840.
&RVWDQWLQVkQ1HFXODLğXUFDQX 1 - ” - din <1>843.
Ioan Boariu 1 - ” - din <1>842.
,RDQ%RUWLFă 1 - ” - din <1>844.
9DVLOHD$QLĠLL 1 - ” - din <1>843.
Vasili sân Gheorghi <a> Stanciului 1 - ” - din <1>845.
Necolai sân Irimie Boariu 1 - ” - din <1>845.
*DYULO%RUWLFă 1
9DVLOLD/XFăL 1
4 1 3 1 1 22 13 143 1
Suma urmii 4 1 3 1 1 22 13 143 1 f. 8 v. – 9 r.
,RDQ&UHVWXĠă 1
,RDQD%ăERDL 1
125
178
7RDGHUD/XFăL 1
Ioan Mane 1
Simion a Ursului Chelariu 1
Catrina lui Toader Isanoli 1
Mariia lui Ioan Munteanu 1
Mariia lui Toader a Babii 1
SmarandDOXLùWHIDQ0LUăXĠă 1
1DVWDVLLDOXL,RDQğXUFDQX 1
&DWULQDOXL9DVLOLğXUFDQX 1
0DULLDOXL,RUGDFKLğXUFDQX 1
Mariia lui Ioan Mocanu 1
&DOLĠDYăGXYă 1
Ileana lui Filip 1
Safta luL*KHRUJKL+ăGăUDJ 1
3DUDVFKLYD%RIăLDVD 1
Ioana lui Gheorghi Stanciu 1
Costantin sân Postelnicul 1
Zamfir Jâpa 1
4 1 3 1 2 27 26 144 1
Suma urmii 4 1 3 1 2 27 16 144 1 f. 9 v. – 10 r.
6DWXO5R]QRYXOFRWXQD=ăQHúWLSURSULHWDWHDPRQDVWLULL7D]OăXOXL
Pricopi Ungureanu 1
Spiridon Jâtariu 1
ùWHIDQ&RUREDQH 1
Manolachi Ivu 1
Toader a Tomii 1
126
178
ùWHIDQ7RPR]HL 1
Marin Munteanu 1
Acsânti Neagu 1
$SRVWRO,QLPăUH 1
Apost(ol) Baciu 1
,RDQVkQ,RQLĠă0XQWHDQX 1
,RQLĠă9ODG 1
Toma Mutu 1
Ioan Coicoiu 1
3DYăO3RSD 1
Gligori Pascariu 1
Necolai Pricop 1
Andrii Pricop 1
Gheorghi a Savii 1
Toader Iftimi 1
Costantin Colobane 1
Ioan Corduneanu 1
dascalu Toma 1
$QGUHL%RJKLĠă 1
Ioan Iftimi 1
&RVWDQWLQ%RJKLĠă 1
Gheorghi Corobane 1
Anghel Munteanu 1
Sava Munteanu sau Boariu 1
7RDGHU,QLPăUH 1
Ilie a lui Alecsandru 1
&RVWDQWLQ0RURúDQX 1
Dumitru Blaga 1
127
178
4 1 3 1 2 27 26 177 1 f. 10 v. – 11 r.
Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 177 1
ùWHIDQ0XQWHDQX 1
9DVLOL7ăQDVă 1
Ioan Cojocariu 1
Ioan Bursuc 1
ùWHIDQDDOXL,IWLPL 1
Gheorghi sân Dumitru a lui Ilie 1
1HFRODL&RĠRIDQă 1
Costantin a Lupului 1
Toader Bursuc 1
*KHRUJKL'ăQLOă 1
Ioan a Marii 1
,RUGDFKL'ăQLOă 1
&RVWDQWLQ*OLJRUDú 1
Ioan sân Dumitru Bursuc 1
Ilie Pascar 1
ùWHIDQùăUEDQ 1
7RDGHUùăUEDQ 1
Vasili Tofan 1
,IWLPLD'RDQĠLLVLF 1
Ioan Andronachi 1
7RDGHU3ăVFDULX 1
Toader a Petrii 1
Gavril Andronachi 1
*KHRUJKL3ăVFDULX 1
Necolai Fânariu 1
Iftimi Fânariu 1
128
178
'XPLWUX&RĠRIDQă 1
Ioan a Savii 1
Toader Pichiu 1
*KHRUJKL*OLJRUDú 1
4 1 3 1 2 27 26 208 1
Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 208 1 f. 11 v. – 12 r.
Iftimi Ciubotariu 1
,RDQ&XVWXUă 1
Vasili Vasilachi 1
Ioan Ciubotariu 1
,RDQ5RúX 1
,RQLĠă$QGURQDFKL 1
Neculai Dumitru 1
Simioan Stoian 1
Vasili a lui Andrii 1
8UVDFKL&RúHULX 1
Gheorghi Ojog 1
1LĠăD6WDQFăL 1
*KHRUJKL&ăOLPDQ 1
Aron sân Toader Radu 1
9DVLOLD6WDQFăL 1
Vasile a Ursului 1
DumitrXOXL,OLH6WLQĠă 1
,RDQ&ăOLPDQ 1
Ioan Pârvu 1
Costantin Puchineanu 1
,RQLĠă0LUăXĠă 1
Costantin Chirce 1
129
178
Iordachi Cibotariu 1
Toader Cibotariu 1
,RDQ3OăFLQWă 1
3HWUH*ULSFă 1
7RDGHU&ăúHULX 1
Neculai Opre 1
Costantin Rusu 1
4 1 3 1 2 27 26 238 1
Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 238 1 f. 12 v. – 13 r.
*KHRUJKLDOXL$QGULL7HDFă 1
Ioan Ploscariu 1
Vasili Mane 1
Dumitru <a> Morariului 1
,RQLĠăD8UVXOXL 1
Toader Puchineanu 1
Gavril Chitic 1
Dumitru lui Toader Stanciu 1
Dumitru Lupului 1
Apost(ol) Tofan 1
GheRUJKL0LKăODFKL 1
,OLH*ăXFDQ 1
Ioan Tofan 1
Ilie Chitic 1
Dumitru Morariu a 2le 1
$GDP*OLJRUDú 1
7RDGHU&XVWXUă 1
7RDGHUD'RFKLĠLL 1
7RDGHU&ăOLPDQ 1
130
178
Costantin sân Ioan Pascari 1
9DVLOLVkQ,RQLĠăùHUSLL 1
7RDGHUDOXL,RDQ7ăQDVă 1
,IWLPLVkQ7RDGHU0ăUDULX 1
Gheorghi sân Costantin Baciu 1
ùWHIDQVkQ0DULQ'RVWăFLRDLD>VLF@ 1
Ioan sân Ioan Gligori 1
7RPDVkQ&RVWDQWLQ7ăQDVă 1
Ioan sân Ioana Lupoaia 1
Costantin sân Dumitru Bursuc 1
4 1 3 1 2 27 26 267 1
Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 267 1 f. 13 v. – 14 r.
Gheorghi sân Petre Ungureanu 1
*KHRUJKLVkQ,RDQ&RUREDQă 1
Ioan sân Ursu Stancii 1
,RDQVkQ$QFXĠDOXL,OLL6WDQĠLL 1
Gheorghi sân Catrina lui Ioan Apostului 1
*KHRUJKLVkQ0ăULFDOXL7RDGHU&KLULĠă 1
Ursachi sân Mariia lui Costantin a
*OLJRURúRDLL
&RVWDQWLQ,QLPăUH ÌQVXUăĠHOGLQ!
Costantin Anghel - ” - din <1>844.
*KHRUJKLD&ăSLWăQLĠLL - ” - din <1>845.

0LKDLD&ăSLWăQLĠLL - ” - din <1>845.
Vasili sân Ioan a lui IonLĠă0XQWHDQX - ” - din <1>840.
1HFXODLD/XFăL - ” - din <1>839.
Costantin Blaga - ” - din <1>842.
*KHRUJKL,QLPăUH - ” - din <1>845.
131
178
Ioan a Babii - ” - din <1>844.
,RDQVkQ7RDGHU,QLPăUH - ” - din <1>842.
Neculai a Savii - ” - din <1>844.
,RDQ0ăUDULX - ” - din <1>841.
Iftimi sân Toader Baghiu - ” - din <1>844.
,RUGDFKL7ăQDVă - ” - din <1>841.
Gheorghi Jâtariu - ” - din <1>843.
Gheorghi a Apostului - ” - din <1>843.
&RVWDQWLQD'RFKLĠLL - ” - din <1>839.
Toader Necula - ” - din <1>839.
'XPLWUX&XVWXUă - ” - din <1>840.
&RVWDQWLQD6WDQĠLL - ” - din <1>842.
&RVWDQWLQVkQ7RDGHU&ăOLPan - ” - din <1>839.
ùWHIDQ3XFKLQHDQX - ” - din <1>842.

4 1 3 1 2 27 26 296 1
Suma urmii 4 1 3 1 2 27 26 296 1 f. 14 v. – 15 r.
Gheorghi a Ursului - ” - din <1>842.
Ioan Mutu - ” - din <1>841.
Gheorghi CusWXUă - ” - din <1>845.
1HFXODL&ăOLPDQ - ” - din <1>839.
*KHRUJKLD'LDFRQLĠLL - ” - din <1>841.
Gheorghi sân popii Toader - ” - din <1>842.
9DVkOLVkQ3HWUH0ăWHL - ” - din <1>841.

Toader sân Andrii Ploscariu - ” - din <1>843.
,RQLĠăùăUEDQ 1
5DGX)UăĠLOă 1
Costantin a Radului 1 - ” - din <1>841.
Petre Morariu 1
132
178
Toader Morariu 1
Ioan Gligori 1
&RVWDQWLQ7ăQDVă 1
Petre Ungureanu 1
,RQLĠă&XVWXUă 1
,OLH)ăQDUL 1 - ” - din <1>841.
Ioan Coroban 1
8UVX6WDQĠLL 1
'ăQLOă*ăPDQ 1
7RDGHU,OLH%ăUGăKDQ 1
Neculai Ungureanu 1
9DVLOL,RQDúFX 1
*KHRUJKL&KLULĠă 1
Vasili Andronachi 1
Ioan Strâmbu 1
Mariia a lui Neculai a Tomii 1
0DULLDOXL,RDQ7ăQDVă 1
Mariia lui Costantin Baciu 1
0DULLDOXL,JQDWD6WăQRDL 1
MDULLD2VWăFLRDLD 1
Ioana Lupoaie 1
Irina lui Dumitru Brusuc 1
Smaranda lui Ioan Fânariu 1

Acsâniia lui Vasili Stoian 1
4 1 3 1 2 46 35 304 1
Suma urmii 4 1 3 1 2 46 35 304 1 f. 15 v. – 16 r.
AncuĠDOXL,OLH6WDQĠă 1
Catrina lui Ioan a Apostului 1
133
178
0DULLDOXL7RDGHU&KLULĠă 1
5XFVDQGD3ORVFăULĠRDH 1
3DUDVFKLYDOXL*OLJRUDú*ăXFDQ 1
0DULLDOXL&RVWDQWLQD*OLJRUăúRDL 1
Mariia lui Toma Morariu 1
Paraschiva preutului Ioan 1
Costantin sân preutul Avram 1
Ioan sân preutul Adam 1
7RDGHUVkQSUHXWXO0LKăODFKL 1
Dimitrie sân preutul Ioan 1
Ioan Tofan 1
Toader sân diiaconu Gheorghi 1
Dumitru sân preotul Adam 1
Gheorghi a preutesii 1
Costantin Munteanu 1
Tot satul Roznovul, cotuna Slobozia, proprieta(tea) a dumisali hatmanului Alecu Roznovanu
Ion Trifan 1
Toader Burlacu
,RUGDFăVLF%RUWă
3ăYăODFKL&RMRFDULX
Simion Mitocariu
Necolai Morariu
Ioan Carabelea
Iordachi Costolea
,RDQ%XFXUHúWHDQXO
6ăQGXODFKL,DFRE
6LPLRDQ&ăSăĠkQă
134
178
Gavril Movileanu
Iordachi Morariu
Gheorghi sân Neculai Savin
Gheorghi Condrea
9DVLOL7ăQDVă
8 2 6 1 3 46 43 320 1
Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 320 1 f. 16 v. – 17 r.
Grigori Condrea 1
/XFD&XFRDUă 1
,RDQD/XFăL0RUDULX 1
Dumitru Epure 1
Gheorghi a Magdalinii 1
/XSDúFX3DQĠkUX 1
,RQLĠă&KLVWRO 1
Andri Blaga 1
=DPILU%RUWă 1
Ioan Tudoran 1
Andrii Merticariu 1
*KHRUJKL&HDXúX 1
Costantin a Magdalinii 1
Vasili Lozoschi 1
Gheorghi Savin 1
9DVLOLVkQ,RDQ*ăXFDQ 1
&RVWDQWLQ3XúFDOăX 1
Toader Iacob 1
Costantin sân Vasili Savin 1
Necolai Pancu 1
Costantin sân Necolai Pancu 1
135
178
ùWHIDQ6DYLQ 1
Arghiri Toader 1
Costantin Savin 1
Ioan sân Gheorghi Apostol 1
Gheorghi sân Iordachi Savin 1
,RDQ&DWăQXĠă 1
Ioan David 1
&KLULOă5RWDULX 1
Gavril Leonti 1
1HFXODL&LXFLXOLFă 1
/XSDúFX'DYLG 1
7RPD/XSDúFX 1
Ioan Topor 1
David Ostahi 1
9DVLOLVkQ1HFXODL&DWDQă 1
,RDQVkQ1HFRODL&DWDQă 1
9DVLOLVkQ9DVLOL9ăFDULX 1
*KHRUJKLVkQ7RDGHU&DWDQă 1
ùWHIDQD0ăJGăOLQLL 1
Costantin sân Gheorghi Topor 1
1HFXODL+XUHú 1
Ioan a Ursulesii 1
,RDQ9ăFDULX 1
Ioan Chistol 1
8 2 6 1 3 45 43 365 1
Soma urmii 8 2 6 1 3 45 43 365 1 f. 17 v. – 18 r.
David a Ursulesii 1
Costantin sân Toader Apostol 1
136
178
ùWHIDQ2VWDKL 1
Gheorghi sân Ioan Ostahi 1
Costantin sân Vasili Ostahi 1
Dumitru Ostahi 1
Gheorghi sân Vasili Ostahi 1
&RVWDQGLQVkQ9DVLOL&ăSăĠkQă 1
Gheorghi sân Costantin a Preutesii 1
Gheorghi Gabor 1
Ioan Timofti 1
&RVWDQWLQ7XGRVă 1
'XPLWUDúFX&ăSăĠkQă 1
7RDGHU&ăSăĠkQă 1
,RDQVkQ*DYULO&ăSăĠkQă 1
,RUGDFKLVkQ9DVkOL&ăSăĠkQă 1
Toader skQ*DYULO&ăSăĠkQă 1
Grigori Colobani 1
Dumitru Tuduren [sic!] 1
*DYULO&ăSăĠkQă 1
Ioan Vrânceanu 1
/XSDúFX9LQFD 1
ùWHIDQ0DQROL 1
9DVLOL*ăXFDQ 1
Vasili a Ursului 1
Toader sân Ioan Savin 1
ùWHIDQğXJXLX 1
Gheorghi Topor 1
Cozma Rusu 1
*OLJRUDú5RWDULX 1
137
178
Ioan Vinca 1
Iordachi Andronachi 1
Neculai Andronachi 1
Toader Savin 1
,RQLĠă$QGURQDFKL 1
8 2 6 1 3 46 43 400 1
Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 400 1 f. 18 v. – 19 r.
/XSX*UăGLQDULX 1
Vasili Rotariu 1
Ioan Manoli 1
Costantin Manoli 1
Gheorghi a Stanciului Ciubotariu 1
9DVLOL%UDúRYDQX 1
,RUGDFKL*ăXFDQ 1
Vasili Manoli 1
Iordachi Condurariu 1
Apostol Rotariu 1
Vasili a Venculesii 1
1LĠă%UDG 1
Ioan Stan 1
AnGULL%RUWă 1
Zamfir Iacob 1
Arghiri Iacob 1
0LKăLOă&LRFDQ 1
7RDGHU&XPSăWă 1
ùWHIDQ&XPSăWă 1
Gheorghi Bran 1
Toader Bran 1
138
178
Grigori Maranciuci 1
Pintilii LuQFDúX 1
Costantin Marangoci 1
Costantin sân Apostol Topor 1
Gheorghi Morariu 1
David a Saftii Todosii 1
6LPLRDQVkQ,RDQD&HDXúLĠD 1
,RVkS*UăGLQDULX 1
9DVLOLVkQ6DQGX3XúFDOăX 1
8 2 6 1 3 46 43 431 1
Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 431 1 f. 19 v. – 20 r.
9DVLOLVkQ0ăJGăOLQDYăGXYD 1
Costantin sân Iftimia lui David 1
Vrânceanu
Sandu sân Simina Siminoaia 1 Însurat din <1>845.
Ioan sân Mitocariu 1 - ” - din <1>844.
&RVWDQGLQVkQ,RDQ%XFXUHúWHDQX 1 - ” - din <1>841.
Ioan Bujor 1 - ” - din <1>841.
,RDQ&XFRDUă 1 - ” - din <1>844.
'XPLWUDFKLD%ăODúLL 1 - ” - din <1>840.
Gheorghi sân Dumitru Epure 1 - ” - din <1>840.
Vasili a Popii 1 - ” - din <1>845.
$OHFX&HDXúX 1 - ” - din <1>840.

Gheorghe Pencu 1 - ” - din <1>844.
9DVLOLD0DULL&LRFRLĠLL 1 - ” - din <1>843.
&RVWDQWLQ&ăWăQXĠă 1 - ” - din <1>842.
Simioan a Ursulesii 1 - ” - din <1>844.
&RVWDQWLQ&LXFLXOLFă 1 - ” - din <1>841.
139
178
,RDQ&LXJXOLFă 1 - ” - din <1>842.
/XSDúFXD3ăYăORDL 1 - ” - din <1>839.
,RDQVkQùWHIDQD0ăJGăOLQLL 1 - ” - din <1>843.
Costandin sân Ioan Topor 1 - ” - din <1>843.
7RDGHUVkQ,RDQ&RWXQă 1 - ” - din <1>839.
*KHRUJKL5RúX 1 - ” - din <1>843.
Ioan Scripcariu 1 - ” - din <1>839.
Paraschiv Chistol 1 - ” - din <1>844.
ùWHIDQD,ULPLL 1 - ” - din <1>839.
,RDQVkQ9DVLOL&ăWăQă 1 - ” - din <1>839.
Costantin sân Ioan Ostahii 1 - ” - din <1>840.
&RVWDQWLQVkQ,RDQ&ăWDQă 1 - ” - din <1>841.
*KHRUJKLVkQ7RDGHU&ăSăĠkQă 1 - ” - din <1>843.
8 2 6 1 3 46 43 461 1
Soma urmii 8 2 6 1 3 46 43 461 1 f. 20 v. – 21 r.
Toader sân Vasili Ostahii 1 ÌQVXUăĠăOGLQ>@
Costantin Vraghii 1 - ” - din <1>839.
0LKăODFKL&LXFLXOLFă 1 - ” - din <1>840.
,RDQVkQ/XSX*UăGLQDULX 1 - ” - din <1>840.
Ioan sân Vasili Tuduran 1 - ” - din <1>844.
&RVWDQGLQ=EkQĠX 1 - ” - din <1>842.
Iordachi Mircescu 1 - ” - din <1>844.
Ioan sân Vasili Manoli 1 - ” - din <1>842.

9DVLOL5ăĠRL 1 - ” - din <1>843.
Toader sân Ioan Stan 1 - ” - din <1>845.
Vasili sân Ioan Stan 1 - ” - din <1>841.
Gheorghi sân Ioan Stan 1 - ” - din <1>844.
Vasili a Sâminii 1 - ” - din <1>841.
140
178
Gheorghi sân Apostol Rotariu 1 - ” - din <1>843.
Ioan Bran 1 - ” - din <1>839.
Costantin sân Ursu Babei 1 - ” - din <1>844.
Vasili sân Ioan Morariu 1 - ” - din <1>839.
Ioan sân Vasili Vrânceanu 1 - ” - din <1>841.
9DVLOLVkQùWHIDQ(SXUH 1 - ” - din <1>842.
Toader Iorga 1
,RVăS%RUWă 1
Costantin sân Lupu Urioc 1
ùWHIDQ9ăFDULX 1
Enachi Tuduran 1
&RVWDQWLQD'LDFRQLĠLL 1
Vasili Ciocoiu 1
6DYD&ăWDQă 1
Leonti Vrânceanu 1
9DVLOL&LXFLXOLFă 1
Vasili Cibotariu 1
8 2 6 1 3 56 43 480 2
Soma urmii 8 2 6 1 3 56 43 480 2 f. 21 v. – 22 r.
Costantin Ciabor 1
&RVWDQWLQ7ăQDVă 1
&RVWDQWLQVkQ,RDQ*ăXFDQ 1 ÌQVXUăĠăOGLQ!
Ioan Ciubotariu 1
Gheorghi Stan 1
Alecsandru Olariu 1
7RDGHU*ăXFDQ 1
Vasili Urioc 1
Ursu Babii 1
141
178
&UăFLXQ/XSX 1
Ioan Marangoci 1
*KHRUJKL0ăXFă 1
Costantin sân Costantin a Preutesii 1 - ” - din <1>844.
Safta Todosia 1
,RDQD&HDXúLĠD 1
0ăJGăOLQDYăGXYD 1
,IWLPLLDOXL9ăGHDQ9UkQFHDQX 1
Simina Siminoae 1
Safta lui Costantin Urioc 1
Catrina lui Dumitru Iorgu 1
Catrina lui Toader Apostol 1
Smaranda lui Toader a Irinii 1
Paraschiva lui Grigori David 1

6DQGDOXL7RDGHU&ăWDQă 1
Soltana lui Ioan Racu 1
Anisiia lui Vasili Irimiea 1
&ăVDQGUDOXL&RVWDQWLQ7XGRUDQ 1
Mariia lui Ioan Lungu 1
*DILĠDOXL9DVLOL7RIDQ 1
8 2 6 1 3 70 59 480 2
Soma urmii 8 2 6 1 3 70 59 480 2 f. 22 v. -23 r.
'REULĠDOXL9DVLOL7ăQDVă 1
Ana lui Gheorghi a Preutesii 1
0DULLDOXL,OLL*ăXFDQ 1
Ioana lui Gheorghi Cibotariu 1
0ăULXĠDOXL*KHRUJKL0LUFHVFX 1
Mariia lui Toader Marancioci 1
142
178
&RVWDQWLQD6WăQRDL 1
Sandu duhovnic 1
Iftimi sân Ioan Vieriu 1
Gheorghe Mircescu 1
Iordachi sân preotul Lupu 1
Iordachi sân Toader Savin 1
Vasili sân Ioan Savin 1
Vasili CiaXúX 1
11 3 9 1 4 70 65 480 2
Soma urmii 11 3 9 1 4 70 65 480 2 f. 23 v. – 24 r.
&DWDJUDILDOăFXLWRULORUGLQVDWXO5R]QRYXOFRWXQD,YăQHúWLLSURSULHWDWHDPăQăVWLULL3kQJăUDĠL

Ioan a Budiarului
Vasili Ciorsac
&KLULOă%XFXU
3DYăOğLFRYDQX
Toader Morariu
,RUGDFKL3ULVăFDULX
Alecsandru Venca
Ilii Venca
Ioan Morariu
'XPLWUX%ăODQ Însurat din <1>840.
Gheorghi Blaga - ” - din <1>845.

Toader Blaga 1
3HWUX&UăFLXQ 1
11 3 9 1 5 71 65 491 2
Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 491 2 f. 24 v. – 25 r.
143
178
&DWDJUDILDOăFXLWRULORUGLQVDWXO5R]QRYXOFRWXQD6ăYLQHúWLSURSULHWDWHD6IkQWXOXL0RUPkQW
*KHRUJKL*ULJRUDú 1
Ioan a Tomulesii 1
Ioan a lui Gheorghi Tofan 1
Toader Harciu 1
Ioan a Dafinii 1
*KHRUJKL&LRFKLQă 1
Dumitru Pentelei 1
Neculai Diiacu 1
Ioan Arhip 1
Manoli Rotariu 1
Vasili Ciochina 1
Vasili Ignat 1
Neculai Liia 1
Gheorghi Pintilei 1
Costantin a lui Vasili Nenea 1
Petre Blaga 1
Ioan sân Ilii Rachieriu 1
9DVLOLD0ăULXĠLL 1
Ioan Cozma 1
Costantin Gore 1
Neculai Morariu 1
Vasili Blaga 1
&RVWDQWLQ2EUHMă 1
Iacob Gore 1
Gheorghi Paisa 1
7RDGHU9ăFDULX 1
Gheorghi Brescanu 1
144
178
Costantin Cozma 1
Lazor Cozma 1
Neculai Ciorea 1
9DVLOL%XKXú 1
*KHRUJKL7XGRVă 1
11 3 9 1 5 71 56 523 2
Soma urmii 11 3 9 1 5 71 56 523 2 f. 25 v. -26 r.
Gheorghi Blaga 1
1LFăVkQ3DYăO 1
Dumitru Pristavu 1
Toader Baciu 1
Toader a Marii Trifulei 1
Ichim Chiper 1
Neculai Horgea 1
Vasili Pascu 1
Vasili a Preutesii 1
Vasili sân Tofan 1
/D]RUVkQùWHIDQ7RIDQ 1
Ioan sân Simioan Tofan 1
/D]RU*ăWODQ 1
Costantin a Sandului 1
Pricopi Ingureanu 1
*KHRUJKLD0ăULXĠLL 1
,RDQD0ăULXĠLL 1
Vasili sân Gavril Tofan 1
Ioan zet Blaga 1
9DVLOLVkQD*DILĠLL 1
3HQWHOHLDùWHIDQLL 1
145
178
,RDQVkQD*DILĠLL 1
Vasili sân Btlan 1
,RDQ$OEăVFX 1
9DVLOL$OEăVFX 1
Ioan a Boghioai 1
ùWHIDQ7XGRVă 1
*KHRUJKL7XGRVă 1
,RUGDFKL7XGRVă 1
11 3 9 1 5 71 65 554 2
Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 554 2 f. 26 v. – 27 r.
,RDQVkQ3OăFLQWă 1
Vasili Blaga 1
,ULPLLD%XULú 1
Gavril Rotariu 1
,RDQ'RFKLú 1
Gheorghi Pira (sic!) 1
0LKăODFKL&RMRFDULX 1
Ioan Mitroiu 1
Simioan Rachieriu 1
'DYLGOXLGLDFRQLĠD0DULLD 1
Simioan Paisa 1
Costantin Rachieriu 1
6LPLRDQ5RúFD 1
,IWLPLVkQ3DYăO-kWDULX 1
Toader Dobren 1
Ioan Pintilei 1
Alicsandru Olariu 1
7RDGHU1HDPĠX 1
146
178
,RDQ'UăJDQ 1
Ioan Netea 1
Sandu Mihail 1
$SRVWRO'UăJDQ 1
Gheorghi Savu 1
Ioan Petcanu 1
/XFD)RFúLL 1
*KHRUJKLD*DILĠLL 1
Toader sân Manoli 1
9DVLOLVkQùWHIDQD&UăVWLQLL 1
Petre Bâtlan 1
Ioan Pârjoleanu 1
11 3 9 1 5 71 65 585 2
Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 585 2 f. 27 v. – 28 r.

Vasili Dumitrachi 1
Ioan Dumitrachi 1
Vasili a Bocioni 1
ùWHIDQ%kWODQ 1
6LPLRDQ3ULVăFDULX 1
Ioan Maftei 1
Ioan a Urâtii 1
Vasili a Urâtii 1
0DFRYHL&LXFăúăO 1
/XSX&LXFDúăO 1
ùWHIDQ0XQWHDQX 1
*KHRUJKL*ăOăĠDQX 1
,RUGDFKLD6WDQFăL 1
*KHRUJKL5XVXVDX7ăQăsachi 1
147
178
&RVWDQWLQ*ăOăĠDQX 1
&RVWDQWLQ*XFăúăO 1
,RDQDOXLùWHIDQD8UkWLL 1
Gheorghi Bâtlan 1
Lazor Rotariu 1
*KHRUJKLDOXL,RQLĠă3DLVD 1
Vasili a lui Ioan Macariia 1
ùWHIDQD&DWULQLL'UăJăQHVLL 1
Gheorghi a lui Iordachi Chetreanu 1
,RDQDOXLùWHIDQ%OăJHVFX 1
Gheorghi Rusu 1 ÌQVXUăĠăOGLQ!
Neculai Pintilei 1 - ” - din <1>841
,RDQVkQ/ă]ăURDL 1 - ” - din <1>841
Gheorghi a Manoloai 1 - ” - din <1>841

Gheorghi Cheli 1 - ” - din <1>840
11 3 9 1 5 71 65 615 2
Suma urmii 11 3 9 1 5 71 65 615 2 f. 28 v. – 29 r.
7RDGHU3OăFLQWă 1 - ” - din <1>845
Neculai a lui Ilii Rachieriu 1 - ” - din <1>844
7RDGHUùRULF 1 - ” - din <1>841
Ioan Gorea 1 - ” - din <1>842
,RDQ7RDGHU&RĠRIDQă 1 - ” - din <1>841
Gheorghi sân Vasili Morariu 1 - ” - din <1>843

,RDQ7LFăMHDQXiu 1 - ” - din <1>840
Apostol Blaga 1 - ” - din <1>840
6LPLRDQD'RFKLĠLL 1 - ” - din <1>842
Ioan sân Vasili Diiaconu 1 - ” - din <1>842
Vasili sân Ichim Chiperi 1 - ” - din <1>845
148
178
Gheorghi a Goroai 1 - ” - din <1>841
Lupu sân Macovei 1 - ” - din <1>843
9DVLOLVkQ,RDQùHQGUH 1 - ” - din <1>842
Gheorghi a Preutesii 1 - ” - din <1>841
Vasili a Manoloi 1 - ” - din <1>841
,RQLĠă6kUJKL 1 - ” - din <1>842
Ioan sân Neculai Trif 1 - ” - din <1>843
&RVWDQWLQDùWHIăQHVLL 1 - ” - din <1>843
Simioan Bâtlan 1 - ” - din <1>842
1HFXODLVkQ7XGRVă 1 - ” - din <1>843
$OHFVDQGUX'LDFRQLĠLL 1 - ” - din <1>840
6LPLRDQVkQ3OăFLQWă 1 - ” - din <1>840
,RDQVkQ3DLVă 1 - ” - din <1>842
Costantin Rotariu 1 - ” - din <1>840

ùWHIDQ&LXERWDULX 1 - ” - din <1>840
Dumitru Cojocariu 1 - ” - din <1>840
Ioan sân Simioan Rachieriu 1 - ” - din <1>844
Ioan Dobre 1 - ” - din <1>840
Gheorghi Pristavu 1 - ” - din <1>838
11 3 9 1 5 71 65 645 2
Soma urmii 11 3 9 1 5 71 65 645 2 f. 29 v. – 30 r.
1HFXODL'UăJDQ 1 ÌQVXUăĠăOGLQ!
*KHRUJKLVkQ1HDPĠX 1 - ” - din <1>844

Ioan a Marii Goroai 1 - ” - din <1>844
Toader Savu 1 - ” - din <1>843
Toader Nete 1 - ” - din <1>842
Neculai Paisa 1 - ” - din <1>842
9DVLOLVkQ3OăFLQWă 1 - ” - din <1>841
149
178
9DVLOL&XPSăWă 1 - ” - din <1>843
,RDQVkQ1HFRODL3OăFLQWă 1 - ” - din <1>842
Ioan sân a Dancului 1 - ” - din <1>841
,RDQVkQ3LQWLOHLDùWHIDQLL 1 - ” - din <1>843
Vasili a Ghiorghienii 1 - ” - din <1>840
Vasili sân ,RDQ'UăJDQ 1 - ” - din <1>843
Vasili Bârle 1 - ” - din <1>842
Macovei sân Toader a Urâtii 1 - ” - din <1>841
Dumitru Chelariu 1 - ” - din <1>840
Necolai Munteanu 1 - ” - din <1>839
Toader Rusu 1 - ” - din <1>841
6LPLRDQDOXL,RQLĠăD8UkWHL 1 - ” - din <1>840
1HFXODL&ăUăPLGDULX 1 - ” - din <1>843
*KHRUJKL%OăQDULX 1
Ioan Rusu 1
,RDQùHQGUHD 1
Toader Pentelei 1
,RDQ/ăLD 1
Ioan Macariea 1
,RQLĠă3OăFLQWă 1
Ioan sân Toader Rachieriu 1
Ilii Rachieriu 1
7RDGHU&RĠRIDQă 1
Ioan Hulpe 1
11 3 9 1 5 81 65 665 3
Soma urmii 11 3 9 1 5 81 65 665 3 f. 30 v. – 31 r.
7RDGHU&UăFLXQ 1 * Vezi tabelul de la
subsolul paginii.
150
178
Gheorghii Diiaconu 1
Manoli a Irimii 1
,RDQùHQGUH 1
Iordachi a Urâtii 1
Gheorghi Dobren 1
*KHRUJKL'UăJDQ 1
Ioan Paisie 1
Toader Trif 1
Neculai Trif 1
9DVLOL7ăQDVă 1
1HFXODL3OăFLQWă 1
,RQLĠăGDQFX 1
Ioan Drâncu 1
Iordachi Chetreanu 1
Macovei a Urâtii 1
Gheorghi Curea 1
,RQLĠăD8UkWLL 1
Costantin Nenea 1
Gheorghi Blaga 1
GLLDFRQLĠD0DULLD 1
&DWULQD'UăJăQHDVD 1
$QDOXLùăUEDQ5RWDULX 1
&DWULQDOXL7RDGHU5ăFKLHULX 1
Iftimiia lui Simioan ObUHMă 1
6PDUDQGDOXL/XSX%DOú 1
$QJKHOLQDOXL,RDQ*KLFăMDQX 1
Catrina lui Vasili Tololoi 1
6PDUDQGDOXL6LPLRDQ%XQLú 1
151
178
&DWULQDOXL0LKăLOă+RWRWLQFX 1
11 3 9 1 5 101 75 665 3
Soma urmii 11 3 9 1 5 101 75 665 3 f. 31 v. – 32 r.
Mariia lui Iordachi Pârjoleana 1
$QLĠDOXL*KHRUJKL5RúX 1
Todosiia lui Necolai Pricopi 1
3DUDVFKLYDOXLùWHIDQ%OăJHVFX 1
Nastasiia lui Toader Stan 1
Mariia lui Ioan Blaga 1
Mariia preutului David 1
David Paisa 1
Ioan Horci 1 Slujitori la
Ioan Hristiceanu duhovnic 1 biserica cu
Gheorghi Hristiceanu 1 hramul

Necolai sân preutul Ioan 1 Sf(intei)
Vasili sân Roman 1 Învieri
Gheorghi sân preutul Ioan Horci 1
VăFKLODULX/D]RU 1 Slujitori la
Dumitru sân preutu Grigori 1 biserica cu
Ioan sân preutul Ioan 1 hramul
Ioan Macari 1 6ILQĠLL
Ioan sân preutul David 1 Voievozi
16 3 15 1 6 101 82 665 3**
$GLFăúDVăVSUH]HFHSUHXĠLWULLGLLDFRQLFLQFLVSUă]HFLGDVFăOLXQDSăUDWFXFăUĠLOHRFkUPXLULLúDVHYăWăMHLRVXWăúLXQX nevolnici,
RSW]ăFLúLGRXăYăGXYHúDVăVXWHúDVă]ăFL úLFLQFLELUQLFLúLWULLFăSăWăHUL
Eu1, Dumitru Epure, vornic.
Eu1 *KHRUJKL%ăUELHULX
152
178
Eu1 Petre Andronic.
(I)ereu Costachi <m. p.>.
Eu1 Ioan Baghi
Eu1 ,RDQ3LQWULMăO
Eu1 ,RQLĠă6WUHFK
(I)ereu Dimitri <m. p.>.
Eu1 &RVWDQWLQ0LKăODFKL
Eu1 Iordachi sân Zamfir
Eu1 ,RQLĠă5RWăUDúX
Eu1 7RDGHU*ăOăĠDQX
** Radu2 $UFXĠXOGLQ0ăUJLQHQLVăVSRUHúWL
666
VăVFDG
644
VăVSRUHúWLGDVFDOX9DVLOL
645
VăVSRUHúWLGRLGDVFăOL
647
VăVSRUHúWH*KHRUJKLVkQ&RVWDQWLQ0XQWHDQXGLQFRWXQD'ăQHúWLGLQMDOEDSULPLWăFXQRúLDVăVFDGHGHOD%XKXúRDLDGLSH
patentari.
* No. f. 31
ELUQLFLDXIRVWGXSăWăEOLĠă
17 s-DXVSRULWvQXUPă
617
17 s-DXDGDRVVDWXO,YăQHúWLLFLDXIRVWRVăELW
634
VăVFDGDGLFă
89 PRUĠLvQVă
153
178
*KLRUJKL&LEăWDU ,RUGDFKLğXUFDQX 1 Dumitru Ionce.
&XOH3ULVăFDULX 7RPD%RUú 1 Gheorghi Chistol
7RDGHU'ăQLOă 1LFXODLğXUFDQX 1 Toadir Apostol
1 Gheorghi Vrile 1 Gheorghi Vederoai (?) 1 Toadir a Irinii
,RQLĠăVelea 1 Gheorghi Stanco 1 Grigori David
1 Iordachi Lungan ,RQLĠăVkQ9DVLOLD6DIWL 7RDGHU&DWDQă
1 Ion Ungureanu 1 Nicolai a Popii. 44
1 Zamfir Pascariu ,RQ7ăQDVă 634 Suma urmii
&RVWDQWLQ&DUDPHQOăX 1 Costantin Baciu 6FăGHULGLQXUPă
1 Costantin a Ilenii ,JQDWD6WăQRDL PRUĠLGLQXUPă
,RQLĠă3LQWULMHO 1 Dumitru Bursuc 44 suma urmii
1 Toader Manole 1 Ion Fânariu 1 Ion Racu
1 Ion Munteanu 1 Vasili Stoian 1 Vasili lui Irimiia
1 Dumitru Baciu 1 GrigoUH*ăXFDQ 1 Costantin Tuduran

*KHRUJKL6ăOăWXUHDQX 1 Vasili Costachi 1 Ion Ostahi Costân
1 Toader a Babii 1 Ion sân Pintilii Cojocariu 1 Ion Luciu
ùWHIDQ0LUFXĠă 1 Grigori Ciobanu 1 Vasâli Tofan
9DVLOLğXUFDQX 7XGRVă0RYLOHDQX 1 VaskOL7ăQDVă
&RVWDQWLQğXUFDQX 1Costantin sân Ion Urioc 1 Gheorghii sân Gavril a Preutesii
,OLL*ăXFDQ ,RQLĠă3DLVă 1 Toader Stan
1 Gheorghi Mircescu 6LPLRQ%XFKLú 1 Dumitru sân Toader Rachieriu
1 Toader Maranciuc. 1 Toader Dragan 1 PDYăO'RFKLú
1 Ion Morariu 1 Mihalachi Dragan ,RQDùWHIDQLL
9DVkOL&RORDUă>VLF@ 0LKăLOă+RWRWLQFX 89
1 Vasâli Munteanu 6LPLRQğRDFă IXJLĠL

*KHUYDVă&ULVWHD ,RUGDFKL3HUMăQHDQX 70 nevolnici WUHFXĠLODURVWXOORUILLQGGLQ
1 Ion Balan *KHRUJKL5RúXO acei vechi.
ùăUEDQ5RWDULX 1 Nicolai Pricopi. 411 223
7RDGHU5ăFKLHULX 1 Gheorghi Dumitrachi VăVFDGvQVă.
1 Simion Oarega (?) ùWHIDQ%Oă]HVFX vQVXUăĠHL SUHFXPVăDUDWă
154
178
/XSX%DOú 1 Iordachi VSRULĠL
1 Ion Cicoanu (?) 1 Vasili Moldovan VXQWILLQĠăSUHFXPVăDUDWăODURVWXOORU
1 Vasili Tololoi 1 Niculai Chizaru.
_______________________________________
1
ÌQIDĠDOXLÄHX´IăFXWVHPQXOFUXFLLSHFDUHWUHEXLDVăSXQăGHJHWXOSHQtru a-úLOăVDDPSUHQWDGLJLWDOă
2
Tot ce este la ** HVWHVFULVGHDOWăPkQăFXDOWăFHUQHDOă
Fotocopii de documente
1616 august 23
Carte de la Radu Mihnea, domnul Moldovei, prin care întăreşte
Mănăstirii Bistriţa stăpânirea asupra satului Roznov şi Area de pe Bistriţa
Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 500/8, f. 1 r.
155
Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 344
156
1660 ianuarie 15
Ştefăniţă Lupu, domnul Moldovei, dăruieşte satul Roznov lui Neculai
Rocoviţă pentru slujbă credincioasă.
Arhivele Naţionale Bucureşti, Mss. 629 (Condica Asachi), f. 344 v.
157
1660 ianuarie 29
Carte de danie de la Ştefăniţă Lupu, domnul Moldovei, prin care
dăruieşte marelui spătar Neculai Racoviţă satul Roznov.
158
Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 500/45, f. 1 v.
159
1664 ianuarie 12
Doamna Ecaterina, soţia lui Eustratie Dabija, domnul Moldovei, face
schimb de sate cu Neculai Racoviţă, dând Zalucenii şi Ustie în schimbul
Roznovului.
160
161
162
163
c. 1666-1668
Carte de la Alexandru Iliaş, domnul Moldovei, prin care întăreşte
doamnei Safta, soţia lui Gheorghe Ştefan, fost domn al Moldovei, stăpânirea
asupra satului Roznov.
Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, P. 500/47, f. 1 r.
164
1701 mai 8
Zapisul beizadelei Iordache prin care cedează lui Iordache Rosetti
actele vechi ale moşiilor Roznov şi Blăneşti
165
Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, P. 500/57, f. 1 v.
166
1742 iunie 12
Porunca dată de Constantin Neculai voievod boierilor T. Cantacuzino
şi Ştefan Ene ca să meargă să hotărnicească satul Roznovul al lui Andrei Roset
167
1812 octombrie 12
Ecaterina Roset se învoieşte cu socrul său Iordachi Roset fost mare
vistiernic pentru un schimb de moşii: dă Zăhăicanii, Stângăcenii, Stolnicenii şi
altele, primind în schimb moşiile din dreapta Prutului: Roznovul, Călimanii,
Bândeştii
168
Catagrafia Roznov pe anul 1832
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Visteria Moldovei,

dosar 494/1832, f. 336 v.- 337 r.
169
Catagrafia satului Roznov pe anul 1832
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Visteria Moldovei, dosar 494/1832,

f. 337 v.- 338 r.
170
1854 mai 11
Înscris prin care clucerul Constantin Cerchez vinde agăi Gheorghe
Mardare, posesorul moşiei Roznovul, 14789 prăjini „săcere şi coasă” de pe
moşia Solonţu
171
Arhivele Naţionale Iaşi, Colecţia Documente, 403/363, f. 1 v.
172
173
Cuprins
I. Prolegomena .............................................................................. 5
II. Prefaţă ........................................................................................ 6
III. Cuvânt către cititori .................................................................... 8
IV. Aşezarea geografică .................................................................. 10
V. Etimologia toponimului Roznov .................................................. 12
VI. Toponime ce interferează cu istoria Roznovului ........................ 16
VII. Moşia şi stăpânii ....................................................................... 22
VII.1 Roznovul – la întretăierea unor drumuri comerciale .......... 23
VII.2 Roznovul – în mărturiile documentelor din
secolele XVI – XVIII ......................................................................... 24
VII.3 Populaţia Roznovului în documente .................................. 41
VII.3.a Catagrafie 1774 ...................................................... 41
VII.3.b Stăpânii moșiei Roznov între 1782 – 1820 ............. 45
VII.3.c Recensăminte 1820 – 1845 .................................... 46
VIII. Anexe ....................................................................................... 52
IX. Fotocopii de documente .......................................................... 155
174

Roznovul in Marturii Documentare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Roznovul in Marturii Documentare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iulian-Mihail Vasile

Roznovul în mãrturii documentare

Carte tipărită cu binecuvântarea

Exemplară lucrarea preotului Iulian Vasile, dedicată unei comunităţi de care

Profesor doctor Adrian Alui Gheorghe,

Dr. Silviu Văcaru,

I. Cuvânt către cititori

Pasionat fiind de istorie, odată cu venirea mea ca preot în satul Chintinici

autorul acestor rânduri. Nu am intervenit decât acolo unde am considerat necesar

Preot drd. Iulian – Mihail Vasile,

IV. Aşezarea geografică

Oraşul Roznov este situat în partea de sud a judeţului Neamţ la întersecţia

V. Etimologia toponimului Roznov

În documentele moldoveneşti toponimul Roznov apare pentru prima dată în

VI. Toponime ce interferează cu istoria Roznovului

Sauca (Săuceşti, Seucăuţi). Fost sat la gura Cracăului. M. Costăchescu,

Slobozia. Prima menţiune a satului apare sub transcrierea de „Slobosia”, în

Chintinici. Este sat aparţinător oraşului Roznov. Prima sa menţiune apare

coordonator Dragoş Moldovan, Bucureşti, 1991, p. 1080.

Săvineşti. Sat de lângă Roznov, pe Bistriţa, a purtat numele Sobolea şi

Ivăneşti. În actele satului Troiţa de pe râul Cracău, se distinge clar că, în

Negriteşti. Se crede că satul poartă numele boierului Negre, căci şi pârâul

Bistriţa. Râul străbate Moldova de la nord la sud, fiind o importantă cale de

Cracău. Pe valea Cracăului există o serie de aşezări foarte vechi: Muntenii

VII. Moşia şi stăpânii

VII.1 Roznovul – la întretăierea unor drumuri comerciale

În decursul timpului Roznovul nu a fost pe una din principalele căi de

VII.2 Roznovul – în mărturiile documentelor

353-354, nr. 282.

VII.3 Populaţia Roznovului în documente

VII.3.b Stăpânii moșiei Roznov între 1782 - 1820

Până la cercetarea condicii Vistieriei din 1820, care prezintă multe

VII.3.c Recensăminte 1820 – 1845

În anul 1819 începe primul recensământ din epoca modernă a Moldovei. El

Iaşi, în „Revista Arhivelor”, an VI, 1963, nr. 1, p. 209.

Roznovul în documente până la jumătatea secolului al XIX-lea

1576 (7084) aprilie 18

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.

1591 (7099) aprilie 12, Iaşi

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.

1591 (7099) aprilie 20, Iaşi

Tălmăcire di pe uric vechiu sârbăsc, de la domnul Petru v<oe>v<o>d, din

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol.

1595 (7103) Iunie 1, Iaşi

După: Documente privitoare la istoria României, A. Moldova, XVI, vol. IV, p.

1616 (7124) august 23, Iaşi

Scris la Iaşi, în anul 7124 <1616> august 23.

1617 (7125) ianuarie 22, Iaşi

1617 (7125) februarie 6, Iaşi

zi, când va fi voia lor.

1617 (7125) mai 21, Iaşi

1619 (7128) decembrie 4, Iaşi

1619 (7129) decembrie 4, Iaşi

1620 (7128) martie 22, Iaşi

Io Gaşpar voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Am

1625 (7133) februarie 23

Adecă eu, Singlitichiia giupâneasa răpăosatului Bilăi vornicul, fata lui

Atâta scriu şi mărturisescu cu cest adevărat zapis al mieu, da s<™> znaet.

După Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XVIII, p. 353-354,

1627 (7135) Martie 20

1627 (7135) aprilie 20

Catastiv de sate şi de ocine ce are şi ce cumpără Dumitraşco Ştefan

[…] Satul Roznovul în ţînutul Neamţului fost-au cumpărătură diréptu lui