Sunteți pe pagina 1din 20

ORIZONTURI

Revistă de cultură şi informaţie editată de Şcoala „Ion Creangă” Chirceşti- Vaslui


Nr.9 / Septembrie 2006

„ … Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi, la


nevoie, cu jertfă…Munca cinstită, viaţa curată, împlinirea datoriilor pe care
le avem –adică faptele – acestea înseamnă patriotism, şi nu vorbe deşarte. ”
Mihail Sadoveanu

Editorial

Poetul şi filosoful Lucian Blaga a scris că :”veşnicia s-a născut la sat”. Avea dreptate, pentru că, satul în evoluţia sa
milenară a păstrat tradiţiile, datinile , obiceiurile şi modul de viaţă nealterate de influenţele oraşului sau ale străinătăţii.
Reconstituirea dreptului de proprietate agricolă după 1991 putea să însemne şi revigorarea satului românesc. Ţăranii şi-
au primit pământul, dar nu au avut utilaje şi maşini pentru a-l face productiv şi a obţine venituri care să le schimbe modul de
viaţă, revenind astfel la tehnicile manuale, rudimentare, de dinainte de război. Mai mult, tineretul disponibilizat din unităţile
industriale din oraşe, a revenit în sate. Se credea că, acesta va revoluţiona agricultura şi satul şi că, societatea rurală va
cunoaşte un progres vizibil. Dar, n-a fost să fie, aşa! Paradoxul care s-a manifestat acum în lumea satelor a fost: pământul în
proprietatea persoanelor în vârstă, fără putere de a-l lucra, forţa de muncă tânără lipsită de proprietate. Cum să progresezi?
Aşa că, foarte mulţi tineri ai satelor au luat drumul străinătăţii, punându-şi în valoare acolo cunoştinţele şi priceperile formate
aici, în ţară, pe cheltuiala statului român. Ceea ce spunea Liviu Rebreanu în discursul de recepţie la Academia Română în
1940, cum că : „Tăranul nu pleacă,… smuls de pe pământul său e ca şi un copac smuls din rădăcină”, nu mai este de
actualitate.Tinerii satelor noastre îi întâlnim pretutindeni, nu doar în Europa ( Italia, Spania, Franţa, Germania, Marea
Britanie, Irlanda, etc), dar şi în America, Orient, Australia, şi nu doar pe şantiere de construcţii, ci şi în agricultură, sănătate,
asistenţă socială, dovedindu-se bine pregătiţi şi performanţi, apreciaţi de cei de acolo.
Integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, finanţarea unor proiecte pentru infrastructură şi
dezvoltare rurală, pentru îmbunătăţirea activităţilor de prelucrare şi comercializarea produselor agricole vor schimba
înfăţişarea satului românesc, acesta căpătând atribute moderne, care să asigure sătenilor condiţii de viaţă comparabile celor
de la oraş; totodată, schimbările economice şi materiale vor determina transformări ale modului de viaţă, de mentalităţi, de
apreciere de ansamblu şi de acţiune practică. Dar specificul românesc trebuie păstrat, reprezentând identitatea noastră ca
popor european într-un spaţiu multicultural european. Să fie în stare românii să-şi conserve această identitate într-o Europă
în mişcare şi transformare profundă, impuse de globalizare?

1
Studii

Vechi atestări în bazinul Vasluiului


Prof. Dan Ravaru
Înainte de documente consideraţie toponomastica din spaţiul la care ne referim.
Pentru Vaslui, Gheorghe Ghibănescu ne prezintă o mulţime
Nicolae Iorga a subliniat în nenumărate rânduri de propuneri etimologice, fanteziste sau chiar copilăreşti –
existenţa şi importanţa acelor „ţări” care, în întregul pleacă de la două elemente din limba cumană: ”vasl”, cu
cuprins al spaţiului locuit de români, au precedat formarea sensul de pădure, ţinut păduros în general, şi „ui”, un sufix
statelor propriu-zise. Puţinele atestări scrise , păstrate din de aceeaşi origine. Acesta din urmă determină denumirea
vechime, se referă la doar câteva dintre aceste formaţiuni unui curs de apă, cu un debit foarte sărac, în verile foarte
prestatale, ele au fost mult mai numeroase, în afară de ceea călduroase secând pe unele porţiuni. Originea turcică a
ce putem cunoaşte pe calea scrisului. Trebuie să recurgem, limbii cumane, imensele spaţii străbătute de această etnie
într-o primă fază, la aspecte legate de etnografie, nomadă, au dus la existenţa sufixului respectiv din sudul
toponimie, etimologii, să le coroborăm, să recurgem chiar şi Siberiei până în valea Oltului. Pe teritoriul românesc
la intuiţie. întâlnim Covurlui, Călmăţui, Desnăţui, Teslui etc., şi încă
O posibilă „ţară” existentă în zona noastră a fost cea a două pâraie Vaslui în apropierea Oltului.
berladnicilor . Există mai multe mărturii indirecte în In ceea ce priveşte Bârladul, Al.Philippide ia în
cronicile slave, care se pretează la interpretări multiple, consideraţie posibilitatea contaminării a două rădăcini.
între doi poli extremi: raportarea denumirii de berladnici la Una de origine slavă, - semnalată şi de Ion Bogdan-, „berlo”
oraşul Bârlad, inclusiv zonele străbătute de râul cu acelaşi – râul plin de nuiele, care curge printre nuiele şi „bilad”,
nume, şi, la polul opus, înţelegându-se sub numele respectiv cuvânt cuman având mai multe sensuri: cetate, oraş, ţinut,
pribegi din orice parte a lumii slavilor. ţară. Denumirea de Fălciu ar proveni tot din cumană, de la
Credem că un element foarte important în discutarea ipoteticul „feluciu”- loc de confecţionare sau de staţionare a
acestei ipoteze de lucru, este să avem în vedere în primul unor ambarcaţiuni. In continuare, tot în orizontul stabilirii
rând, problema existenţei ulterioare a Ţării de Jos a toponimelor de origine cumană, Al.Philippide analizează
Moldovei. Sub nici o formă nu poate fi vorba de o simplă denumirea Tecuci, considerând că are la bază expresia „
împărţire administrativă. Mai întâi, vom observa că linia terhu cin”, hotar, capăt de ţară.
despărţitoare nu este orizontală şi nici verticală, nu are în Uitându-ne pe hartă, cu riscul unei oarecare hazardări,
vedere o eventuală axă a Prutului, dimpotrivă, este oblică. credem că aceste toponime ar putea contura existenţa
In Ţara de Sus şi Ţara de Jos se vorbesc două graiuri cândva a unei formaţiuni statale, organizate iniţial de
deosebite ale subdialectului moldovenesc din cadrul cumanii năvălitori şi războinici, cu populaţie predominant
dialectului dacoromân al limbii române. Mai semnalăm românească şi devenind predominantă cu timpul. In
unele corespondenţe lingvistice cu răsăritul Munteniei care această interpretare Vasluiul ar fi partea păduroasă sau de
se adaugă celor de ordin etnografic şi folcloric: extinderea nord a ţinutului, Bârladul cetatea de reşedinţă, Fălciul locul
vălăretului, obiceiul „vedrelor” la nuntă, „frigările” de la unde se dezvoltau elemente de navigaţie, aparţinând
descântece, conservarea amplelor colinde laice etc., toate evident băştinaşilor, Tecuciul fiind hotarul de sud, capătul
acestea în condiţiile în care hotarul de sud al Moldovei a ţării. Posibila alcătuire cu caracter mai mult sau mai puţin
cunoscut schimbări de-a lungul timpului. statal şi stabil, a putut fi sfărâmată de marea invazie a
Datele de ordin lingvistic reliefate de Al. Philippide, tătarilor, părţile sale componente dezvoltându-se apoi
reluate de germanul Ernst Gamillscheg, împreună cu unele separat, sub juzi, cnezi, voievozi locali, cu o mai mare sau
date arheologice par a demonstra aici mişcări de populaţie mai mică importanţă. De aici, dezvoltarea şi în zona
de la sud la nord, pe când în Ţara de Sus deplasările sunt Vasluiului a numeroase cnezate de vale amintite concis mai
de la nord spre sud. Nu lipsite de semnificaţie sunt şi târziu prin formulări ca „ unde a fost cneaz …”, „unde a
anume elemente de heraldică, florile de crin angevine, fost jude…” In timpul stăpânirii tătarilor, conform unei
preluate prin filieră maghiară, par să fi reprezentat Ţara vechi tradiţii, ei ar fi făcut legătura între aceştia şi
de Jos în unele variante ale stemei Moldovei. populaţia băştinaşă. Se pare că între români şi tătari ar fi
Mărturiile trecutului dar şi evoluţiile care au urmat existat în această perioadă relaţii de convieţuire relativ
converg şi spre o altă concluzie complementară: în paşnică. Istoricul Victor Spinei menţionează pe Dimitrie,
permanenţă, Ţara de Jos a avut drept nucleu zona Bârlad- un principe tătar trecut la creştinism şi domnind într-o
Vaslui, respectiv spaţiul ipoteticei „Ţări a berladnicilor”. zonă apropiată de ţinutul Vasluiului.
Din păcate, falsul patriotic bine intenţionat, ca orice fals de După întemeierea statului moldovenesc , aceşti mici
această natură,intitulat „Diploma bârlădeană” şi dregători – cel puţin o parte dintre ei – au intrat
aparţinând lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, foarte în rândurile boierimii. De fapt, este o probabilitate, nu ştim
popularizat, a dus la tratarea drept derizorii a oricăror în mod sigur nimic despre natura relaţiilor dintre
preocupări în acest domeniu. Presupusul de către Hasdeu maramureşenii din jurul primilor domnitori şi stăpânitorii
Ivanco sau Ivan Berladnic, cneaz sau principe al unei Ţări de pământ care au avut o prezenţă anterioară venirii
a Bârladului, a pus în umbră toate atestările de cronici sau acestora. Oricum, nu credem că a fost vorba de o
deducţiile logice privind existenţa unei organizări sărbătoare permanentă, de o „fiesta”. Tendinţele de
prestatale a populaţiei româneşti din zonă, conţinând pe răzvrătire de mai târziu ale boierilor din Ţara de Jos,
atunci şi elemente slave sau cumane. inclusiv de pe Valea Vasluiului , par să fie reflexul
In mod deloc surprinzător, o altă ştiinţă, etimologia îndepărtat al unor raporturi nu tocmai paşnice. Mai
relaţionată la toponimie, vine în sprijinul acestei ipoteze. In departe vom vedea ce spun documentele…
volumul I al monumentalei sale lucrări „Originea
românilor” reputatul lingvist Al.Philippide ia în

2
Pe Vaslui, în sus – itinerar istoric şi turistic
Prof.Vasile Cozma
Ţinutul Vasluiului reprezintă un spaţiu de locuire şi sfârşitul sec.XVIII şi în prima jumătate a sec.XIX în Vaslui
civilizaţie străveche. Oamenii care au trăit în aceste locuri existau mai multe hanuri , care asigurau cazare şi hrană
au creat bunuri cu valoare deosebită, astăzi incluse în călătorilor: hanul de la pod sau hanul ars, refăcut după
patrimoniul naţional şi protejate. Frumuseţea locurilor, - incendiul din 26 oct.1795 ; hanul Ilenei, soţia lui
cu dealuri acoperite de păduri, cu câmpuri şi livezi, şi vii, şi Constantin Ivan, menţionat la 19 sept.1843; hanul
locuri de păşunat, ca şi văile râurilor , în lungul cărora Bogdănesei; un han, nenominalizat, care l-a găzduit pe
şerpuiesc firişoare de apă, ce se pierd sub arşiţa verii, dar Alecu Russo în noaptea de 26/27 februarie 1846, aflat sub
năvalnice şi ameninţătoare primăvara, cu aşezări bine pază în exil spre Soveja(4). Aceste locuri de popas nu mai
rânduite - , deschid privirii imagini atrăgătoare, ce alină există. Astăzi hotelurile „Racova” şi „Europa” oferă
sufletul şi îmbie la călătorie. Nicolae Iorga nota în 1904 : condiţii deosebite de confort iar parcurile din centru şi
„Puţine locuri îmi sunt mai duios cunoscute ca acest ţinut al Copou asigură liniştea necesară pentru odihnă şi relaxare
Vasluiului, care nu e nici la munte , nici la şes, şi se spirituală.
împărtăşeşte de o neasemuită frumuseţe”. Ieşim din Vaslui, spre nord, urmând şoseaua Vaslui-Iaşi
Valea Vasluiului nu face excepţie , dimpotrivă , şoseaua paralelă cu râul Vasluieţ. Primul sat este Moara Grecilor,
naţională Vaslui –Iaşi ce urmează în cea mai mare parte cu atestări în vremea marelui Stefan, sat care a aparţinut
cursul apei, atrage fluxuri de călători din toate zonele ţării familiei de boieri Miclescu. In vremea domnitorului
şi străini, încântaţi de frumuseţea locurilor şi ospitalitatea Grigore Ghica, Dumitrache Miclescu vinde moşia Moara
oamenilor, de tradiţiile , obiceiurile şi , mai ales, legendele Greci boierului Temistocle Bastachi; urmaşii săi vor dona
păstrate peste timp. moşia Academiei Române. Biserica Sf.Nicolae din localitate
O călătorie în timp pe valea Vasluiului, trebuie să aibă a fost ridicată la 1815, având drept ctitori pe Vasile
drept punct de plecare oraşul Vaslui, şi apoi, spre nord, Miclescu şi soţia sa, Zoiţa.
către izvoare, până la Dl. Repedea –Păun, ce străjuie Iaşii Muntenii de Sus – sat la 6 km nord de Vaslui. Sub
la sud. vechea denumire de Grumăzeşti, satul are o existenţă de
Vasluiul este o aşezare străveche , atestat documentar la peste cinci secole, atestat în timpul lui Stefan cel Mare, ca
1435, când se aminteşte de „târgul Vasluiului şi ocolul ce loc în hotarul târgului Vaslui (1491). Satul Grumăzeşti a
ascultă de acest târg” (1). Apărat de dealurile de la nord- avut mai mulţi stăpâni, cel mai vechi fiind Giurgiu Crasnăş
vest şi sud şi pădurile din jur, oraşul a jucat rolul de , apoi, prin vânzări succesive, ajunge în stăpânirea
capitală a Tării de Jos, iar în vremea domnitorului Stefan familiilor Bolea şi Bogza şi , în urmă, a Racoviţeştilor.
cel Mare şi Sfânt cunoaşte o perioadă de înflorire, la Locuitorii Muntenilor de Sus păstrează portul popular şi
curtea domnească de aici domnitorul poposind de mai dansuri specifice intitulate „Rândurile”. Biserica Sf.Trei
multe ori . In apropiere, la Podul Inalt, în 1475 voievodul Ierarhi a fost ridicată în 1823. Alte două biserici, una în
obţine o strălucită victorie împotriva oştilor lui Mahomed satul vechi şi alta, monumentală, în Satu Nou, au fost
al II-lea, cuceritorul Constantinopului, apreciată de istorici înălţate după anul 2000 . De Muntenii de Sus se leagă
ca fiind „cea mai strălucită biruinţă din istoria europeană a numele scriitorului şi cărturarului Ion Adam ( 1875-1911,
luptei antiotomane până la asediul Vienei (1683)” (2). fiu de ţăran ajuns învăţător, apoi doctor în ştiinţe juridice
Biserica Sf.Ioan înălţată la 1490 „mândră şi superbă” - la Bruxelles, cu contribuţii literare la revistele
cum aprecia călătorul sirian Paul de Alep, în 1653- şi „Sămănătorul”, „Viaţa” , „Neamul românesc literar” şi
statuia lui Stefan cel Mare din centrul oraşului, dezvelită autor al romanelor „Rătăcire” şi „Sybaris”.
în 1975, care are înscrise pe soclu cuvintele lui La intrarea în satul Moara Domnească, un drum face
Iorga:”Domn adevărat, viteaz, cuminte şi iubitor de ţară şi de la stânga, spre Fereşti (9 km); în apropierea acestuia s-a
neam…Intr-însul găsise poporul românesc cea mai curată şi aflat satul Mileşti, satul de baştină al lui Nicolae Milescu-
cea mai deplină icoană a sufletului său” amintesc peste Spătarul ( 1636-1708), „ un distins învăţat” ( N.Iorga), care
vremuri de marele Voievod şi exprimă cel mai bine „ştia multe limbi: elineşte, slavoneşte, greceşte şi turceşte.
mândria localnicilor, demni urmaşi ai acestuia. Si era mândru şi bogat…” ( Ion Neculce) şi „ a străbătut
Dar Vasluiul oferă numeroase alte obiective de interes multe ţări şi împărăţii ca să se instruiască şi este un
istoric şi turistic: Mausoleul Peneş Curcanul, înălţat în cronograf în care sunt adevărate toate lucrurile lumii”
cimitirul Eternitatea în 1934, în memoria dorobanţilor (Dosoftei). Nicolae Milescu este autor al unui „Jurnal de
vasluieni jertfiţi în războiul de independenţă (1877-1878); călătorie în China” şi „Descrierea Chinei”, opere de
statuia Independenţei din faţa Tribunalului, care importanţă geografică, etnografică şi istorică, primul
simbolizează momentul 9 mai 1877; statuia Ostaşului român ajuns la curtea imperială din China.
Vasluian din faţa Casei Armatei pentru glorificarea jertfei Vasluienii cinstesc memoria sa , înălţând o statuie a
ostaşilor vasluieni în războiul de întregire naţională (1916- spătarului în faţa Bibliotecii judeţene, care-i poartă
1918); busturile lui M.Kogălniceanu, C.Negri, Al.Russo, numele.
I.Creangă, M.Eminescu, N.Milescu-Spătarul, C.Tănase, Revenind în şoseaua principală, continuăm spre Văleni,
monumentele de arhitectură orăşenească şi religioasă şi , sat mare, cu case arătoase, unele cu etaj – dovadă de
nu în ultimul rând , Muzeul Judeţean „Stefan cel Mare” bunăstare-,cu oameni care mai poartă straie populare în
care deţine bunuri culturale de mare valoare patrimonială. zilele de sărbătoare. Satul exista în secolul al XV-lea, la
Dimitrie Cantemir a ilustrat în „Descrierea Moldovei” 1600 logofătul Drăghici Bogza a fost întărit stăpân al
ospitalitatea locuitorilor săi, mai puţin a vasluienilor, siliştei Vălenii, pe apa Vasluiului, între satele Româneşti şi
prezentaţi într-o lumină nefavorabilă. Cu toate acestea, Strehoieşti, în baza unui document vechi avut de acesta de
vasluienii sunt gazde primitoare, atenţi şi serviabili, la domnitorul Petru Schiopul. In secolul XVII, satul ajunge
apreciaţi de călătorii străini, doar starea proastă a în stăpânire Cehăneştilor. Sub numele de Valea Ră, satul
drumurilor crea probleme călătorilor. De pildă, o Văleni apare menţionat la începutul secolului al XVIII-lea.
informaţie din 1612 preciza că,drumul de la Vaslui la Iaşi La 20 iulie 1707, Gheorghe Cehan dăruia partea sa din
prin pădurea Dobrovăţului era atât de greu, desfundat, Valea Ră şi Sărata , din ţinutul Vasluiului, vornicesei
încât „şase perechi de boi nu puteau trage un car”(3). La decedatului Ion Racoviţă, „pentru ca să fie îngrijit până la

3
moarte”(5). In 1803, satul Valea Ră era al casei banului Chirceştii la nord, şi cu Movila lui Burcel, unde răzbate ca
Iordachi Roset; după 1820, ajunge în stăpânirea un arc peste timp chipul Marelui Stefan şi al viteazului
vornicului Scarlat Donici. Purcel. Sunt sate vechi, existente în sec.XV. La mijlocul
La Văleni există o biserică din lemn, cu hramul sec.XVII ajung în stăpânirea boierilor din familia
„Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită la 1811, de vătaful Miclescu, despre care N.Iorga spunea că „fac parte din
Gavril şi soţia sa, Smaranda. In fiecare an, la 15 august, se boierimea cea mai îndătinată a ţării”, cu proprietăţi şi sate
organizează Festivalul „Vălenii în sărbătoare”, cu în ţinuturile Vaslui, Tutova, Roman şi Botoşani . Tradiţia
participarea unor formaţii artistice de prestigiu. locală spune că, la Cetăţuie – loc situat la nord-est de satul
Drumul continuă spre Soleşti, traversând podul peste Chirceşti, în pădure se refugiau sătenii din faţa hoardelor
Vasluieţ, pe partea stângă a acestuia. Satul Soleşti este tătare, „ cetăţuia era un loc cam de 12 ha, înconjurat de
atestat documentar în vremea lui Stefan cel Mare, la 1502. două râpi care se uneau şi aici oamenii tăiau copacii până la
Istoria satului Soleşti este legată însă de numele familiei jumătate, prăvălindu-i peste năvălitori”. Câtă asemănare
Rosetti-Solescu, familie de boieri români descendenţi din cu Posada unde Basarab I l-a zdrobit pe Carol Robert ?
boierii Roset, mari proprietari de pământ în Moldova, cu Nu departe de Cetăţuie, la Brădiceşti, episcopul Varlam al
un rol însemnat în viaţa politică şi culturală a ţării. Din Huşilor a înălţat la 1690 un schit din lemn, care a fost
această familie se trage Elena Rosetti, soţia domnitorului metoh al Episcopiei , într-un cadru de un pitoresc aparte,
Alexandru I.Cuza, întemeietorul României moderne (1859- ornamentat de verdele pădurii şi unde viaţa se desfăşoară
1866). La Soleşti, postelnicul Iordache Roset şi soţia sa, în belşug de linişte.
Ecaterina, născută Sturdza, au ridicat în 1827 un conac Revenind la Movila lui Burcel, aceasta reprezintă
impunător, îmbinând elemente tradiţionale cu cele ale blazonul comunei, locul unde se întrepătrund în armonia
stilului neoclasic, predominant în Europa acelor vremuri, sufletului istoria şi legenda despre binecrediciosul voievod
cu parc şi zid de incintă. Construcţia era cu parter şi etaj, Stefan cel Mare şi Sfânt şi viteazul Burcel, cel rămas fără o
plus demisolul, încăperile fiind grupate în jurul unui hol mână în lupta de la Războieni şi „miluit” cu această movilă
spaţios, din care se accede în toate camerele prin , pe de o parte, trăirea unor clipe de înălţare spirituală de
intermediul culoarelor. In hol, este amplasată o scară mare intensitate, pe de altă parte, pentru că aici pe vârful
monumentală de lemn sculptat . Pe faţada de est, clădirea movilei la întâlnirea cu cerul, prin strădania părintelui
prezintă o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru ce arhimandrit dr.Stefan Guşă s-a înălţat mănăstire şi loc de
susţin terasa neacoperită, surmontată de un fronton închinare, un complex monumental format din trei cruci,
neoclasic, iar faţada de vest este marcată de o terasă reprezentând simbolurile Ortodoxiei , un bust al
sprijinită pe un cerdac de dimensiuni sporite. Aici, la voievodului şi un cămin de bătrâni. La 7 mai 2005, biserica
Soleşti, s-a celebrat căsătoria Elenei Rosetti cu Al.I.Cuza, de lemn de pe Movilă a ars datorită unui trăsnet.
la 30 aprilie 1844. Dumnezeu a ajutat şi s-a înălţat altă biserică, tot din lemn,
In incinta conacului, Ecaterina Rosetti , ajutată de mai frumoasă şi este în lucru alta din zidărie de cărămidă.
Elena Cuza şi ceilalţi urmaşi a înălţat biserica „Adormirea Noua biserică a fost sfinţită la 2 iulie 2006, de ziua Marelui
Maicii Domnului”, în anii 1859-1860. In pronaosul bisericii Voievod La acestea, se adaugă monumentele religioase din
se află mormântul lui Gheorghe (Iordachi) Rosetti şi al satele comunei ctitorite de membrii familiei Miclescu:
mamei sale, Catrina, decedaţi la 10 ianuarie 1848, conform biserica de lemn din satul Popeşti, monument istoric,
inscripţiei de pe placa funerară. In curtea bisericii se află ridicată în 1793 de stolnicul Dumitrache Miclescu şi soţia
mormântul comun al Doamnei Elena Cuza şi al mamei sale sa, Elena; biserica Sf.Nicolae din Micleşti , ctitorită de
, Ecaterina Rosetti, după cum rezultă din inscripţia aflată păhărniceasa Ralu Miclescu în 1832-1834 ; biserica
pe o placă de marmură : „Ecaterina Rosetti, născută Sf.Treime din Chirceşti, ridicată în 1809-1810 de spătarul
Sturdza, 17 iulie 1800-11 aprilie 1869” şi o lespede de Al.Hrisoverghi , ginerele lui Sandu Miclescu . De la
marmură cu inscripţia : „Elena Cuza, 17 iunie 1825- 1 înălţimea Movilei lui Burcel se deschid privelişti
aprilie 1909, Doamna României , 24 ian.1859 – 11 încântătoare spre văile Dobrovăţului şi Cuţignei, Balosinei
fevr.1866”. şi Pribeştilor, cu sate mai vechi sau mai noi, cu peisaje
Dintre ceilalţi membri ai familiei, s-a remarcat Theodor variate, multicolore.
Rosetti (1837- 1923), magistrat, prefect de Vaslui, profesor Movila lui Burcel a jucat un rol important în sistemul de
de economie politică, agent diplomatic, ministru şi apărare al Moldovei, focurile aprinse dădeau „şfară în
preşedinte al Consiliului de Ministri, guvernator al Băncii ţară” de apropierea duşmanilor iar oamenii din sate se
Naţionale, fondator al Societăţii „Junimea” alături de refugiau în pădurile din preajmă. Că aşa este, o dovedeşte
Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Petre P.Carp, membru de şi toponimul „Valea Dumii”, loc aflat la circa 200-300 m de
onoare al Academiei Române. Movilă, care poate însemna şi un nume de persoană, dar, în
Părăsim Soleştii, cu mâhnire în suflet că un acelaşi timp poate cf. slv. „duma”- adunare, deci, loc de
monument, cum este conacul de la Soleşti, cu atâta adunare pentru „străjerii” care păzeau focul pe Movila lui
încărcătură istorică şi sentimentală a fost lăsat în paragină Burcel. Totodată, Movila lui Burcel este şi rezervaţie
şi degradare. La ieşirea din sat, spre nord, şoseaua naturală sub egida Academiei Române, aici, pe un areal de
naţională părăseşte valea Vasluiului, urcând creasta circa 17 ha sunt cantonate unele specii rare din flora
dealurilor Izvor, Vaslui, Morii şi Movilei, revenind pe Moldovei şi a ţării, ocrotite prin lege (6)
Valea Dumii la intersecţia cu drumul spre Codăeşti. Comparată cu Ceahlăul ori cu Pietricica prin
Devierea s-a făcut în anii ' 80 ai secolului XX, ca urmare a frumuseţea tainică şi atât de plină de trecut, Movila lui
construirii barajului şi a lacului de acumulare de la Soleşti. Burcel este o oază de spiritualitate şi un izvor de cultură,
Lacul Soleşti se întinde pe o suprafaţă de peste 500 ha şi are loc de odihnă şi reînviorare a puterilor fizice şi psihice ale
o capacitate de 18 mil.mc apă, folosită pentru alimentarea tuturor celor ce caută alinare sufletească.
oraşului Vaslui. Cadrul natural – pădure pe versantul estic Itinerarul nostru revine în valea Vasluieţului în
şi în coada lacului -, ca şi posibilitatea de pescuit sau apropierea ramificaţiei spre Codăeşti. Varianta ocolitoare a
practicarea înotului , micile porţiuni de plajă constituie o fost necesară din cauza construcţiei barajului de la Soleşti.
atracţie turistică deosebită. Lipsesc doar unităţile de Drumul vechi urma valea, de-a lungul său fiinţând în timp
alimentaţie publică şi cazare. rateşuri, treceri prin „vad”, mori şi locuri de mori, mai
In continuarea traseului nostru, urmează comuna apoi, pe la 1846 s-a construit Pocita Movila lui Purcel. (7)
Micleşti, cu satele Micleşti în centru, Popeştii la sud şi

4
Codăeştii – sat aşezat în apropierea Movilei lui Burcel, Naşterea Maicii Domnului, ctitorie din anul
la confluenţa Dobrovăţului cu Cuţigna, atestat documentar 1843 a familiei vel vornic Lupu Balş şi soţiei sale, Eufrosina
în 1493, târg din 1833, o aşezare în devenire spre urban. Balş ; Coropcenii, sat, atestat documentar sub numele de
Localitatea dispune de o bază economică în dezvoltare, Novărăşti la 1639. La Coropceni e existat un han, numit
unităţi comerciale şi de servicii, centru şcolar coordonator de localnici „hanul lui Cuza-Vodă”, aici poposea Al.I.Cuza
din 1865 şi liceu din 1962. Aici s-au născut personalităţi în drumurile sale de la Iaşi la Galaţi. Hanul era o adevărată
ştiinţifice şi culturale de mare valoare: acad.Radu Miron, cetăţuie, cu ziduri groase , cu grajduri de piatră bine
sculptor Ion Grigore Popovici, elev al lui D.Paciurea, întărite. Hanul a fost demolat în preajma celui de-al doilea
sculptor Paul Olaru etc. De la Codăeşti se poate ajunge la război mondial (13); Poiana sau Poiana Cârnului, aşezare
Tăcuta, Emil Racoviţă şi Dobrovăţ. Drumul spre Dobrovăţ veche, atestată documentar în sec.XII (1644) ; satul a
era în stare bună pe vremea raionului Codăeşti, în prezent, aparţinut lui Nicolae Milescu-Spătarul ( de aici, şi numele),
este în stare proastă . De la Codăeşti la Dobrovăţ a mers apoi familiei Hrisoverghi; Schitu-Duca , sat dezvoltat pe
cunoscutul geograf Ion Simionescu, admirând în mod lângă schitul Ducăi-Vodă, menţiont documentar în Condica
deosebit ferma de la Dobrovăţ, „cu drumul ca o alee, cu liuzilor (1893). La Schitu-Duca, pe Vasluieţ s-a amenajat un
căsuţele administraţiei ca nişte vile.-.. Copaci bătrâni, lac de agrement cu insulă, cu sălcii pe margine, un cadru
răriţi, mai sunt păstraţi de-a lungul drumului, iar albia fermecător, care poate atrage numeroşi iubitori de
pârăului e o dungă albă de sălcii” (8). drumeţii şi de sporturi acvatice, pescari, loc de odihnă,
Dobrovăţul se bucură de „pacea măreaţă a văilor , sunt necesare amenajările turistice. Ultima aşezare inclusă
frumuseţea dătătoare de visuri a codrului ce se întinde în itinerarul nostru turistic este satul Poieni, fost târguşor
nesfârşit şi umple cerul”- cum l-a descris Al.Vlahuţă, care, din secolul XIX (1864) şi având un sanatoriu pentru
de altfel, l-a vizitat de mai multe ori între anii 1883-1888. tratamentul bolilor cronice. Aici există popasul Stâna
Dar nu numai Vlahuţă i-a fost oaspete Dobrovăţului. Poieni, cu restaurant-bar şi căsuţe pentru cazare, popas
Nicolae Iorga vizitează mănăstirea de la Dobrovăţ în 1907, situat la marginea pădurii, într-un cadru îmbietor. La
citindu-i inscripţiile, Vasile Pârvan în 1917, Mihail Poieni, Vasluieţul intră în pădure, spre izvoare liniştea
Sadoveanu în 1925, 1926 şi 1930 ; chiar regina Maria a fiind tulburată doar de cântecul păsărilor sau zgomotul
României vine la Dobrovăţ pentru a vedea răniţii de pe animalelor . Un cadru idilic, în competiţie cu creaţia
front la 1 iunie 1917 (9). populară, un cadru care inspiră dragoste şi îmbie la
Mănăstirea Dobrovăţ este ultima ctitorie a lui Stefan cel dragoste – faţă de natură, faţă de persoana iubită, faţă de
Mare, zidită între 27 aprilie 1503 şi mai 1504, terminată viaţa:
deci, cu două luni înaintea morţii domnitorului. Pictura „Foaie verde de mohor
interioară va fi executată în timpul domniei lui Petru Rareş, Vasluieţ apă cu dor
în 1529 . La Dobrovăţ este înmormântată Doamna Incetează cursul tău
Anastasia, soţia lui Bogdan al III-lea ( m.1513) (10). Din Să vină bădiţ-al meu.
Dobrovăţ se ajunge la Iaşi, continuând prin pădure, fie spre Că unde ai tu izvorul
Bârnova, fie spre şoseaua naţională la Poeni. Acolo am şi eu dorul
De la ramificaţia Codăeşti, în sus, se înşiruie alte şi alte Dorul de la bădiţa
sate. Mai întâi, Şerbeştii, satul lui Şerbea de la Vaslui, Nu mi-l stinge apa ta ,
atestat documentar în 1423 (11). In sec.XVII, satul ajunge Nici valul tău nu mi-l stinge
în stăpânirea familiei Miclescu. Biserica este construită în Când în braţe el mă strânge.
1809. La Şerbeşti s-a păstrat până în anii 70 ai secolului Vasluieţ pe malul tău
trecut conacul boieresc, cu parc şi pomi, demolat de Cu badea mă-ntâlnesc eu
slujbaşii regimului comunist; Ciorteştii – sat mare, aşezat Pe-un covor de iarbă verde
într-un hârtop, la izvoarele Balosinei, este atestat Unde nimeni nu ne vede ,
documentar la 1523, numele său vine de la un Ciortea (12); Numai tu Vasluieţ lin
Pribeştii, pe partea dreaptă a Vasluieţului, atestat la 1503, Când ne iubeam de copil "
satul ajunge la sfârşitul sec.XVII în stăpânirea lui Iordache Multe sunt frumuseţile naturii, multe sunt creaţiile
Rosetti, cel mai mare latifundiar din Moldova, care oamenilor – rod al iscusinţii minţii şi al hărniciei - atât cele
cumpără moşia şi conacul de la Pribeşti în 1691. materiale cât şi cele spirituale, spre bunăstare şi înălţarea
sufletului, dar niciuna nu întrece în măreţie şi
însemnătate pe cele la a căror dăinuire am contribuit.
Note:
1. Vaslui -600, monografie, p.22
2. A.Zugravu, D.Bran – Vaslui, Podul Inalt – Un omagiu în bronz
marelui Stefan Voievod, 1977, p.10;
3.C.Botzez, A.Pricop, Tradiţii ale ospitalităţii româneşti. Prin
hanurile Iaşilor, p-104;
4. idem, p.105
5.L.Lefter, Intre Văleni şi Valea Rea: istorie şi toponimie, în
„Vocea satului” Văleni, nr.15, 2004, pp.3-4;
6.I.Cogean, I.Bălănescu, Monumente şi rezervaţii ale naturii din
judeţul Vaslui, Casa Corpului Didactic Vaslui, 1978; M.Leocov,
Rezervaţia flosistică Movila lui Burcel;
7. Arh.Naţ.Iaşi, fond Visteria Moldovei, tr.1772, op.2020, dos. F.
8. A.I.Iacobuţă, Dobrovăţ, istorie şi legendă, 1995, p.260:
9. idem, p262.
10. V.Cozma , Biserici şi mănăstiri ctitorite de Stefan cel Mare, în
„Orizonturi”, 2, 2004, p.5;
11. DRH I, p.80;
Conacul, construcţie din piatră, cu beci , realizat după 12. M.Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Stefan cel
modelul conacelor moldoveneşti, a fost supus în ultimii ani Mare, p.440;
unui proiect de reabilitare, urmând a fi deschis 13. I.N.Oprea, Vaslui – capitala „Ţării de jos” în presa vremii -
vizitatorilor. In apropierea conacului se află biserica 1875-2005, p.74

5
Descoperirile arheologice din zona comunei Micleşti
Dr. Laurenţiu Chiriac
Astfel, pe teritoriul satului CHIRCEŞTI –
denumit în documentele vremii RUŞI sau
CHIRIŢEŞTI – au fost descoperite în punctul La
Gropi (din partea de est a satului Chirceşti-Deal) mai
multe lame din silex din epoca paleolitică – în
apropierea unui loc de formă triunghiulară, în
suprafaţă de 10-12 hectare, denumit Cetăţuie1
Această zonă a fost recercetată, în 1976, de către
renumitul arheolog Ghenuţă Coman, iar descoperirea
a fost reconfirmată. De asemenea, de la sfârşitul
paleoliticului datează şi câteva gratoare şi burine de
silex, găsite de prof. A.C. Florescu, în 1959, în locul
numit La Monument (la cca.500 m vest de punctul
Cetăţuie).2
Din perioada epocii noi a pietrei (neolitic) provin
câteva resturi de locuire (aparţinând şi carpilor),
descoperite, în 1977, de către arheologii Ghenuţă
Coman, Costachi Buzdugan şi Ionel Bauman, la cca.
300 m nord-vest de satul Chirceşti-Vale, pe panta
domoale dintre sat şi valea lui Leonte.3 De astfel,
perioada neo-eneolitică este bine reprezentată de
descoperirile arheologice de pe raza comunei, fapt ce
evidenţiază prezenţa masivă în zonă a vestiţilor
purtători ai culturilor Precucuteni şi Cucuteni. Spre
exemplu, pe promontoriu din marginea de sud-vest a
Comuna Micleşti reprezintă una dintre cele mai satului Chirceşti-Vale (fost sat Pârâieni), în punctul
vechi şi mai interesante zone de tranziţie culturală de denumit Corcuduş s-a descoperit o staţiune
pe valea Vaslui şi se poate mândri cu o bogată zestre arheologică cu bogate silexuri şi ceramică de tip
de valori ale trecutului. Din acest motiv, aşternerea Precucuteni şi Cucuteni A. Ele au fost găsite şi
rândurilor de faţă nu numai că doreşte să confirme o cercetate, în 1977, de către arheologii Ghenuţă
realitate deja cunoscută , ci are în vedere o anumită Coman, Costachi Buzdugan şi Ionel Bauman.4 Tot în
racordare a istoriei acestor meleaguri la valorile satul Chirceşti-Vale – pe panta domoale a dealului
perene ale întregului judeţ Vaslui, dintre care din marginea de vest, pe dreapta pârâului Rac, în
statornicia şi continuitatea de viaţă a oamenilor şi punctul Staniştea – a fost descoperită o aşezare de tip
locurilor de-a lungul vremurilor ocupă un loc Cucuteni A, din care au fost recoltate multe
important. Pentru a evidenţia aceste aspecte, am fragmente ceramice caracteristice acestei culturi.5 De
recurs – cum era şi firesc – la domeniul destul de vast asemenea, în marginea sud-estică a satului Chirceşti-
al arheologiei, ca fiind auxiliar activităţii de scoatere Deal, în punctul numit Dumbravă sau La Moară
din uitare a unui patrimoniu cultural deosebit. (unde a fost sediul C.A.P.), au fost reperate resturi de
Astfel, cercetările din zona Micleştilor au avut şi locuire caracteristice culturii Cucuteni A6, iar în
au darul de a depista cele mai vechi urme ale marginea nordică a aceluiaşi sat – într-o fundătură de
existenţei umane de pe aceste meleaguri, urmărind – vale, numită La Velniţă – s-au găsit fragmente de vase
în acelaşi timp – şi evoluţia istorică a comunităţilor pictate tricrom şi gratoare de silex specifice aceleiaşi
locale. Începute mai firav la sfârşitul secolului al culturi.7 În fine, la cca. 1,3 km sud-est de satul
XIX-lea şi desfăşurate sistematic abia după 1955, Micleşti, în locul numit În Fundătură (de lângă casa
aceste investigaţii cu caracter arheologic au dus la pădurarului, aflată pe marginea şoselei Micleşti -
descoperirea nu numai a unor aşezări şi necropole cu Boţeşti), a fost descoperită o staţiune arheologică cu
totul şi cu totul interesante, dar şi a unor obiecte de resturi ceramice pictate tricrom de tip Cucuteni A.8
mare valoare şi care argumentează , fără echivoc, Pentru comuna Micleşti, cercetările arheologice
vechimea şi bogăţia acestei tradiţionale zone. specifice epocii bronzului sunt ilustrate de prezenţa
Din datele arheologice referitoare la spaţiul de aici a purtătorilor culturii Noua, răspândită uniform
care ne ocupăm reiese faptul că cel mai vechi şi mai pe întreaga zonă. Mai întâi ai fost găsite resturi
locuit sat al comunei era CHIRCEŞTI, după care au ceramice de tip Noua pe promontoriul din marginea
apărut satele MICLEŞTI şi POPEŞTI. În orice caz, de sud-vest a satului Chirceşti-Vale (în punctul
pe raza întregii comune s-au descoperit urme ale denumit Curcuduş)9, după care au fost reperate în
existenţei umane încă din paleolitic şi până în zilele punctul La Velniţă (din marginea nordică a satului
noastre, fapt ce denotă o continuitate de locuire şi o Chirceşti-Deal) locuinţele-cenuşar, oasele crestate şi
evoluţie constantă şi stabilă a comunităţilor umane fragmentele de vase specifice aceleiaşi culturi.10 La
din zonă.

6
acestea se adaugă şi resturile de locuire de tip Noua – Chirceşti-Vale) au fost reperate şi resturi ceramice
descoperite la 500 m vest de satul Popeşti, pe botul din secolul al IV-lea21în timp ce tot într-o mai veche
unui deal.11 aşezare din punctul Dumbravă (de la marginea sud-
O altă epocă bine reprezentată în spaţiul comunei estică a satului Chirceşti-Deal) s-au descoperit resturi
Micleşti este epoca fierului, descoperirile arheologice de locuire din acelaşi veac.22 În fine, la cca. 1 km sud-
specifice epocilor Hallstatt şi La Tene fiind elocvente vest de marginea sudică a satului Chirceşti-Deal, în
în acest sens. De fapt, este vorba despre o continuitate punctul numit Coasta Văii Seci, s-a găsit un mormânt
de locuire în aceleaşi zone în care au fost reperate şi de înhumaţie din care a fost recuperat un vas lucrat
vestigiile anterioare, semn că evoluţia comunităţilor la roată, din pastă cenuşie, caracteristic secolului
umane locale a fost una liniară, stabilă şi chiar IV.23
unitară. De exemplu, în aceeaşi staţiune arheologică Din aceeaşi perioadă a mileniului întunecat sunt
din punctul Curcuduş (aflat pe promontoriu din şi câteva descoperiri arheologice extrem de
marginea de sud-vest a satului Chirceşti-Vale) s-au importante pentru ilustrarea continuităţii autohtone
găsit fragmente ceramice din perioadele Hallstatt- în zona comunei Micleşti şi care contribuie la
ului timpuriu şi târziu, dar şi din perioada La Tene12, lămurirea unor aspecte legate de geneza şi evoluţia de
iar în aceeaşi aşezare de la marginea sud-estică a mai târziu a satelor de aici. Este vorba, în principal,
satului Chirceşti-Deal, în punctul numit Dumbravă de descoperirile arheologice atribuite secolelor V-
(La Moară), au fost descoperite mai multe fragmente XIII şi care atestă formarea satelor medievale din
de vase şi vârfuri de săgeţi din perioada Hallstatt.13 zonă pe vechiul nucleu al continuităţii de evoluţie a
Tot dintr-o aşezare mai veche şi deja reperată – cea comunităţilor autohtone de aici. Dintre cele mai
din punctul La Velniţă (din marginea nordică a importante descoperiri ale acestei îndelungi perioade
satului Chirceşti-Deal) – provin şi fragmente de vase se remarcă cele din cunoscutul punct La Velniţă (din
şi vârfuri de săgeţi din bronz specifice Hallstatt-ului marginea nordică a satului Chirceşti-Deal) unde s-au
târziu, dar şi numeroase resturi ceramice ale găsit : fragmente ceramice atipice din veacurile V-VI;
perioadei La Tene.14 Totodată, de pe tumulul numit borcane lucrate cu mâna (cu marginea alveolată) şi
Movila lui Burcel (aflat la 2,5 km vest de satul lucrate la o roată cu turaţii încete, ca şi tipsiile cu
Chirceşti) au fost culese mai multe fragmente decor pe fund (în formă de brăduţ) caracteristice
ceramice hallstattiene15, iar din vatra satului Popeşti secolelor VI-VII; ceramică din pastă nisipoasă sau
(la cca. 50 m de şcoală) au fost adunate resturi de fină cenuşie, cuptoare de copt lutul, străpungătoare
locuire din perioada La Tene.16 Mai adăugăm faptul din os, cuţite din fier şi mărgele din chihlimbar şi
că în vatra satului Chirceşti-Vale (pe stânga părâului sticlă databile în veacurile VIII-XIII.24 Unele din
Rac, la Fântăna lui Vasile Alecu) au fost găsite resturi aceste piese aparţin vestitei culturi unitare româneşti
de vase din perioada La Tene.17 Dridu. Tot acestei perioade îi aparţin şi vasele-borcan
Această continuitate de vieţuire a comunităţilor (secolele VI-VII şi VIII-X) – descoperite în cunoscuta
locale din zona comunei Micleşti este evidenţiată şi aşezare arheologică din punctul În Fundătură de
pentru perioada aşa-zisului mileniu întunecat, aspect lângă satul Micleşti25, dar şi resturi de locuire din
ce denotă faptul că acest spaţiu nu a prea fost veacurile VIII-IX din vatra satului Popeşti (la 50 m
perturbat de sosirea primelor populaţii migratoare. nord de şcoală).26
De astfel, descoperirea la cca. 500 m de satul Popeşti Din aceeaşi perioadă a secolelor V-XIII datează şi
a unui mormânt sarmatic din care s-au recuperat un alte importante descoperiri din satul Chirceşti, dintre
vas din pastă fină şi o fibulă cu placă înaltă este care amintim: ceramică din veacurile V-X din
singura care atestă prezenţa aici a migratorilor. staţiunea arheologică de la Curcuduş (de pe
Numai că tot în acel loc au fost găsite şi resturi de promontoriul din marginea sud-vestică a satului
locuire ale autohtonilor, databile în secolul al IV-lea Chirceşti-Vale)27, resturi de locuire din secolele VIII-
18
în orice caz, pentru secolele II-IV d. Chr. există mai XI de la punctul Dumbravă din marginea sud-estică a
multe descoperiri arheologice pe raza comunei şi ele satului Chirceşti-Deal.28; fragmente ceramice atipice
evidenţiază continuarea activităţilor localnicilor , fără de tip Dridu din vatra satului Chirceşti-Vale, de la
imixtiunea vreunei populaţii străine. Astfel, în locul numit Fântâna lui Vasile Alecu.29
punctul La Velniţă (de la nord de satul Chirceşti- Aşadar, după cum lesne se poate observa din
Deal) au fost reperate de către Ghenuţă Coman mai tratarea succintă a principalelor descoperiri
multe resturi ceramice din secolele II-IV19, în timp ce arheologice din zona comunei Micleşti, avem de-a
în staţiunea arheologică din punctul În Fundătură (la face aici cu o multimilenară vatră de locuire
1,3 km sud-est de satul Micleşti) au fost găsite resturi autohtonă care şi-a continuat existenţa neîntreruptă
ceramice lucrate la roată şi care aparţin secolului al din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre.
IV-lea.20 Acest lucru denotă nu numai o veche tradiţie a
Cele mai importante descoperiri arheologice acestor aşezări, dar şi prezenţa unui valoros
specifice secolelor II-IV au fost localizate în satul patrimoniu arheologic care să-i consfinţească întregii
Chirceşti şi ele arată o prezenţă destul de numeroasă comune aura de loc pitoresc şi plin de istorie.
aici atât a geţilor şi, mai târziu, a daco-romanilor, cât În concluzie arealul comunei vasluiene
– mai ales – a autohtonilor care fac trecerea către MICLEŞTI deţine un bogat fond arheologic care îi dă
cultura Sântana de Mureş-Cerneahov. Astfel, în dreptul de a se număra printre cele mai vechi zone
vechea aşezare din punctul Curcuduş (aflat pe ale judeţului şi de a se considera ca parte integrantă
promontoriu din marginea de sud-vest a satului

7
din cultura şi civilizaţia românească din acest colţ de
ţară.
¾ Note

1 Lahovary Gh., Tocilescu Gr., Brătianu Gh., Marele dicţionar geografic al României,
Bucureşti, vol. II, 1898, p.348; Brudiu M., Paleoliticul superior şi epipaleoliticul din Moldova,
Bucureşti, 1974, p.150.
2 Brudiu M., op.cit., p. 150.
3 Coman Gh., Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui, Bucureşti,
1980, p.181.
4 Ibidem.
5 Cercetarea lui Gh. Coman din 1968.
6 Cercetare făcută de A.C. Florescu în 1959, reluată apoi de Gh. Coman în anii 1968 şi 1977;
Zaharia N, Petrescu-Dâmboviţa M., Zaharia Em., Aşezări din Moldova. De la paleolitic până
în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1970, p.317.
7 Cercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1976.
8 Cercetarea lui Gh. Coman din 1975.
9 Coman Gh., op.cit., p.181.
10 Cercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1976.
11 Semnalare Florentina Banu în 1957; Zaharia N, Petrescu-Dâmboviţa M., Zaharia Em.,
op.cit., p.330; recercetare Gh. Coman în 1975.
12 Coman Gh., op.cit., p.181.
13 Recercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1977; Zaharia N, Petrescu-Dâmboviţa M., Zaharia
Em., op.cit., p. 317.
14 Cercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1976.
15 Cercetarea lui Gh. Coman din 1977.
16 Cercetarea lui Gh. Coman din 1975.
17 Cercetarea din 1977 a lui Gh. Coman, C. Buzdugan şi I. Bauman
18 Zaharia N, Petrescu-Dâmboviţa M., Zaharia Em., op.cit., p.330; recercetare Gh. Coman în
1975.
19 Cercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1976.
20 Cercetarea lui Gh. Coman din 1975.
21 Coman Gh., op.cit., p.181.
22 Recercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1977; Zaharia N, Petrescu-Dâmboviţa M., Zaharia
Em., op.cit., p. 317.
23 Cercetarea lui Gh. Coman din 1976; vasul a fost predat la sediul primăriei.
24 Stoicescu N., Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din
Moldova, Bucureşti, 1974, p.184; recercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1977.
25 Cercetarea lui Gh. Coman din 1975.
26 Coman Gh., op.cit., p.182; de asemenea cercetarea lui Gh. Coman din 1975.
27 Stoicescu N., op.cit., p.184; Coman Gh., op.cit, 180.
28 Recercetarea lui Gh. Coman din 1968 şi 1977; Zaharia N, Petrescu-Dâmboviţa M., Zaharia
Em., op.cit., p. 317.
29

Documentele satului Chirceşti


Izvod de toate hârtiile documenturi a moşiei Chirceşti a răposatului spătar Alexandru Hrisoverghi care s-au
găsit într-un plic supt pecete(a) răposatului boier. Numerarisite în 15 bucăţi şi alte patru bucăţi fără număr.

Nr. Veliatu Cuprinderea în perilips


1 7164 /1656) aug.6 - Zapisul lui Stefan Căcăceală pentru o a treia parte din moşia din sat din Chirceşti
;vinde lui Vasile Blândei
2. 7207 (1699) iulie 30 - Zapisul comisului Grigoraş Jora pentru giumătate de sat din Chirceşti, de la
ţin.Vasluiului, ci-I vinde stoln.Ilii Enachi
3. 7165 (1656) oct.30 - Zapisul lui Gheorghe Giantă şi cu soţia lui prin care vinde o parte di loc din sat
din Criceşti lui Petraşcu nepot de frate lui Ionaş.
4. - Zapis fără veliat a lui Gorii şi fimeia lui cu cari vindi partea lor ce s-ar alege din
satul Criceşti părcălabului Gheorghiţă.
5. 7175 (1667) mai 21 - Zapisul lui Niţul şi frati său Vasile prin care vinde partea lor din Chiriceşti lui
Vasile şi lui Gavril feciorii pah(arnicului) Grigori
6. 7176 (1668) febr.9 - Zapisul lui Cehan şi femeia sa Gripina prin care vând părţile lor din satu din
Criceşti, feciorilor lui Grigori ce a fost paharnic, lui Vasilaş şi lui Gavril.
7. 7207 (1699) martie 22 - Cartea domnului Antioh Constantin voievod pentru giudecata ce au avut comisul
Grigoraş Jora cu Tofan, feciorul Mihalceoai pentru satul Chirceşti.
8. 7207 (1699) mai 22 - Hrisov de la domnul Antioh Constandin v.v. întăritor pentru giumătate din a
treia parte din sat din Chiriceşti, Mariei, fetii lui Toader Ploscă.
9. 7048 (1540) mai 11 - Uric sârbesc de la domnul Stefan v.v. (Stefan Lăcustă)
10. 7222 (1714) iunie 15 - Zapisul Mariei sora lui Patraşcu , fata lui Toader Ploscă prin care vinde
giumătate din a treia parte de sat din Chiriceşti vor(ni)cului de Ţara de Jos, Gavril
Miclescu.
11. 7223 (1715) mai 23. - Mărturie hotarnică de la vornicul de poartă Bejan şi alţii – pentru părţile ce au
ales d. mare logofăt Gavril, în Chiriceşti.-
12. 7252 (1744) iulie 20. - Zapisul lui Ştefan şi femeia lui cu care vând părţile lor din Chirceşţti, d-lui mare
logofăt Gavril.-
13. 7268 (1760) mai 17. - Zapisul lui Costan din Criceşţti prin care vinde pah.Gligori partea sa ce se va
alege din Criceşti.
14. 7165 (1657) iulie 18. - Zapisul Mariei şi a fratelui său Onilă Bătros prin care vinde lui Pătraş nepotul lui
Dorin cumpărătura ce au avut aici în sat în Chirceşti.-
8
15. 1767 ian.10. - Carte de judecată de la veliţii boieri pentru giudecata urmată între jicnicerul Sandul
Miclescu cu Lupul Blănariul pentru satul Chirceşti.-
16, 1802 mart.14 . - Carte gospod de la domnul Alexandru Neculai vv.Şuţul către ispravnicul de Vasluiu,
după jaloba lui Ioan Lungul şi alţi răzeşi ai săi, ca să cerceteze părţile lor din Chirceşti ce
d-nei păhăr(niceasa) Măriuţa Micleasca li-ar fi dat de zestre stolnicului Alexandru
Hrisoverghi.
17. 1804 iunie 2. - Invoiala între boierii Micleşti şi răzeşii Ioan Lungul cu ai săi pentru părţile ce îi
pretendarisi din Chirceşti.-
18. 1787 mai 11. - ( Carte ) gospod di la Alexandru Ioan Ipsilanti vv de a veni întru înfăţişare păhărniceasa
Măriuţa Micleasca cu Melinte Mihalce şi alţii ai săi răzeşi di Chirceşti.

19. 1816 mart.12 . - Răvaş particularnic de la paharniceasa Micleasca prin care arată că au trimis hotarnica
Chirceştilor Divanului giudecătoresc.

Adică nouăsărezece bucăţi docomenturi s-au găsit în plicul înfăţişat pe masa presudfiei supt pecete răpos.boier spatar
Alexandru Hrisoverghi, pe care documenturi împreună cu acest izvod s-au dat la d-lui mare logofăt Costachi Conachi.
1832 mai 18.

Micleştii din Basarabia

Prof. Dan Ravaru

Cuvântul Basarabia reprezintă, chiar dacă luăm în consideraţie numai aspectul său sonor, un adevărat poem.Un fiu al
Bugeacului exprima astfel această realitate: “Basarabia / Cuvânt cu patru a/ Cu patru turle de biserici “.La început, a denumit
numai unghiul format la vărsarea Prutului în Dunăre, zona care, adevărată expresie a unităţii românilor, a aparţinut Munteniei şi
domnitorilor acesteia din neamul Basarab. Pe urmă, realităţile istorice au impus acest nume pentru spaţiul dintre Prut şi Nistru, şi a
fost normal să fie aşa. Titulatura “Republica Moldova” este un fals, ascunde vechea dorinţă rusească de a acapara întreaga ţară
românească a Moldovei de la Nistru la Carpaţi, de la Cernăuţi până la Focşani. Este vorba numai de o parte, smulsă de ruşi ţării
mamă în 1812, o parte ce nu poate purta denumirea unui întreg. Intre 1812-1918, iunie 1940-iunie 1941, 1944-1989 şi, prin uneltele
lor, în continuare, ruşii au folosit toate mijloacele , de la tortură la cumpărarea conştiinţelor, pentru a-I împiedica pe basarabeni de
neamul românesc. Pe de o parte i-au asimilat, altora le-au strâmbat minţile şi sufletele, multora le-au inoculat o spaimă atavică, sunt
înfricoşaţi şi acum la ideea că ar putea să se declare români. Puţini, dar cei mai valoroşi dintre ei, au însă acest curaj şi prin aceasta
salvează totul.
Adevărurile biblice îşi păstrează oriunde şi oricând valabilitatea. In dialogul dintre Avraam şi Dumnezeu asupra soartei Sadomei
, cel de-al doilea spune că cetatea păcatului va fi nimicită dacă între zidurile sale mai există un număr cât de mic de oameni drepţi.
Intre basarabeni sunt încă destul de mulţi, unul dintre aceştia fiind şi colonelul medic Ioan Mardari, un adevărat român, autorul
monografiei “Micleştii din ţinutul Orheiului”.

Repere istorice

Cartea a ajuns la noi fiindcă în judeţul Vaslui sunt două sate care se numesc Micleşti, ca şi localitatea de origine a lui Ioan
Mardari, Micleştii domniei sale se află la 27 km de Chişinău, în direcţia vechii vetre domneşti a cetăţii şi ţinutului Orheiului .
Determinant mai precis în spaţiu de valea Ichelului şi localitatea geamănă Perescina, satul Micleşti se înscrie firesc în istoria
românească a Moldovei propriu-zise prin dovezi documentare a căror vechime este de invidiat.
Un hrisov datat 4 mai 1436, provenit din cancelaria comună a celor doi voievozi care au domnit în paralel, Ilie Vodă ( cu reşedinţa
la Suceava) şi Ştefan Vodă ( cu reşedinţa la Vaslui), se referă la marele sat răzăşesc Perescina, de pe valea Micleştilor. Un nou
document, din 1451, foloseşte chiar denumirea de Micleşti, fiind emis de sfatul domnesc al lui Bogdan Vodă, tatăl lui Ştefan cel Mare.
Este vorba de un act de întăritură, se certifică boierului Colţea stăpânirea satului Micleşti cu toate părţiule acestuia, ceea ce
înseamnă că familia respectivă, ca şi satul, erau mult mai vechi. Tradiţiile istorice locale , descrise de autorul monografiei, sunt
întrutorul asemănătoare cu cele din Moldova , inclusiv din judeţul Vaslui. S-a păstrat amintirea codrilor care au trebuit defrişaţi
pentru a face loc satului şi ogoarelor, a carelor cu două proţapuri pregătite pentru vremurile de bejenie, a focurilor de pe munte,
care anunţau venirea duşmanilor. Domnitorul Petru Rareş întăreşte şi el, la 1528, proprietăţi la Micleşti, de data aceasta pentru
boierul Luca. De aici înainte, , atestările documentare sunt denumărate deşi, din cauza vitregelor împrejurări istorice sau a unor
interese personale, multe acte s-au pierdut ori au fost distruse . Totuşi, ele sunt mai numeroase decât în cazul altor localităţi.
Un aspect particular pentru istoria sătenilor din Micleşti şi a celor din ţinutul Orheiului, în general, îl constituie participarea lor
deosebit de intensă la evenimentele de ordin extern sau intern, care au marcat trecutul Moldovei. Ţinutul fiind preponderent
răzăşesc şi situat în apropierea graniţelor cu pârdalnicii tătari, orheienii au fost în permanenţă pe picior de război, participând
întotdeauna în primele rânduri la luptele pentru apărarea teritoriului moldovenesc. Experienţa căpătată pe câmpurile de bătălie le-
a creat un statut aparte, care, adăîugat la fireasca mândrie răzăşească, a stat la baza unor răscoale celebre în epocă. Conduşi de
căpitanul Ionaşco, se ridică , în 1592, împotriva lui Aron Vodă, adus de turci şi supranumit “Tiranul” . Ionaşco îşi ia chiar numele de

9
Bogdan Vodă, răsculaţii sunt însă înfrânţi pe râul Răut, iar cel care se afla în fruntea lor “are cinstea” de a fi pedepsit ca un
pretendent domnesc: tăierea nasului şi călugărirea. Peste 28 de ani, în 1620, orheienii vor porni iarăşi la luptă, de data aceasta
împotriva voievodului Gaşpar Graţiani. In 1653, sub domnia lui Vasile Lupu, neastâmpăraţii orheieni vor reuşi să-l impună pe tronul
Moldovei , numai pentru 25 de zile, pe Gheorghe Ştefan, conducătorul lor. Infrângerea răsculaţilor întrerupe temoprar scurta
domnie, însă peste câţiva ani Gheorghe Ştefan va ajunge din nou în fruntea ţării. Cea mai importantă mişcare va fi cea din 1672,
împotriva lui Duca Vodă, de origine greacă, predecesor la domniilor fanariote. Conducători sunt boierii Mihalcea Hâncu şi Durac, de
unde a rămas şi zicala “Vodă da şi Hâncu ba”.

Familia Donici

Intre stăpânii de pământ din Micleşti, cei din familia Donici se remarcă prin contriobuţiile pe care le-au adus cultuzrii româneşti
şi nu numai. Din neamuri foarte vechi – un Aposatolache Donici este menţionat încă din timpul lui Ştefan cel Mare – o ramură a
acestei familii se stabileşte la Micleşti. La 15 iulie 1730, un Andronache Donici stăpânea părţi însemnate din moşia satului, fiind
totodată unul dintre cei mai însemnaţi dregători ai Moldovei, având rangul de mare spătar. Un alt Andronache Donici , trăitor
între 1760-1829, stăpâneşte moşia şi satul Micleşti, se dovedeşte un bun specialist în drept, ridică trainice curţi boiereşti care durează
şi astăzi, ctitoreşte biserica Sf.Spiridon în 1802, construcţie de zid pe locul
uneia mai vechi din lemn. Interesant este însă destinul unui urmaş al său.
Să-I dăm cuvântul autorului monografiei, colonelul medic în armata română Ioan Mardari : “ Alexandru Donici, născut în 1806 şi
decedat în 1866, a fost scriitor român basarabean. A studiat la Petersburg. A slujit o vreme în armata rusă ca ofiţer. Venind în concediu
în Basarabia, a constatat că a uitat să verbească româneşte, limba părinţilor săi. A demisionat din armata rusă în 1834, având ulterior
funcţia de magistrat vla Iaşi. A scris multe fabule. A tradus din scriitorii ruşi, printre care şi Căruţa Poştei de Puşkin, compusă în timpul
cât s-a aflat în exil în Basarabia. Impreună cu C.Negruzzi a tradus satirele lui Antioh Cantemir “.
Un urmaş al său, Leon Donici (1887-1926), a fost un alt important scriitor şi istoric, operele sale fiind realizate în română, rusă şi
franceză, cea mai cunoscută fiind o descriere fidelă a revoluţiei ruse, la evenimentele legale de aceasta fiind martor ocular. Urmaşii
unei alte ramuri a familiei Donici au fost prezenţi şi la Vaslui, printr-un prefect al căruui nume îl poartă un cartier.

Viata comunitatii
“La omul întreg, cuvântul poartă icoana sufletului, şi fapta comoara inimii”
Dimitrie Cantemir

Comuna Micleşti – vatră de istorie şi cultură românească


Vasile Bulai
Ca întotdeauna, dar mai cu seamă anul Acosta, până la finalul slujbei religioase susţinute de soborul de
publicul micleştean şi nu numai a beneficiat din plin de preoţi . Părintele arhimandrit Ştefan Guşă, a mulţumit
actul cultural artistic şi educativ-distractiv. Pe lângă asistenţei şi a anunţat că programul artistic va avea loc
activităţile fierbinţi de creaţie din lunga iarnă geroasă la Căminul cultural Micleşti datorită ploii.
la confecţionarea drăgălaşelor costume cu bundiţe Până am ajuns în Micleşti vremea s-a îmbunat
populare, iubitorii de frumos au transpirat benefic la şi a permis desfăşurarea în condiţii excelente a
repetiţiile formaţiilor cultural-artistice în vederea Festivalului „Movila lui Burcel” la Căminul cultural.
susţinerii suitelor de manifestări de imensă şi certă În jumătate de oră a venit ploaia de artişti din
valoare susţinute până în prezent pe plan local şi mai comunele Munteni de Sus, Văleni, Soleşti, Boţeşti,
departe. Fanfara „Rotaria” Vaslui, Corul de la Mânăstirea
Trecând peste cele legate de obiceiurile de Agapia la care s-au adăugat şi cei 85 artişti amatori din
iarnă, cele dedicate Unirii, marelui poet Eminescu la comuna noastră organizaţi în cele două ansambluri
Micleşti şi la Văleni, lui Ştefan Cel Mare la Bogdăneşti artistice echipaţi în nuanţatele lor costume populare.
şi altele, în 21 mai, 12 iunie şi 2 iulie au avut loc trei Oficialităţile judeţene ne-au sprijinit şi onorat cu
evenimente de mare amploare şi reuşită artistică: prezenţa ca de fiecare dată. Publicul a venit de
- la 21 mai 2006, - „Festivalul Movila lui pretutindeni inclusiv un grup de 20 excursionişti din
Burcel”, chiar de vremea ne-a „ţinut calea” cu o ploaie străinătate – Franţa, Canada, Congo ş.a. Spectacolul a
ciobănească interminabilă până la prânz de credeai că declanşat în toată splendoarea lui, debutând cu
nu se mai poate face nimic, cu umbreluţele deasupra, alocuţiunile oficialităţilor, trecând în revistă programul
parcă nestingherit, publicul numeros a venit şi a rămas lor artistic de 4 ore terminându-se cu o imensă horă
10
populară în care s-a prins şi publicul încântat de lansat numarul 8 al revistei „Orizonturi“, editata de
frumuseţea manifestării; scoala „Ion Creanga“ Chircesti. Asa cum mereu se
- luni, 12 iunie 2006, la Chirceşti Hramul satului… dar intimpla in comuna Miclesti, personalitatile sosite la
mai bine redau din aprecierile redactorului Alina eveniment au asistat la un bogat program artistic, „La
Tănasa făcute în ziarul „Obiectiv” la acea vreme: „ vatra satului“, sustinut de ansamblul folcloric „Ciobanas
Plecind de la hramul satului, „Sfinta Treime“ sau, după cu trei sute de oi“ Miclesti “ şi, ansamblul de cintece si
cum spun localnicii, „Troita“, luni, la Chircesti, comuna dansuri „Plai de dor“ Chirceşti”.
Miclesti, a avut loc ampla manifestare „Fiii satului“. Au În final s-au prins în hora strămoşească întreaga
fost prezenti Corneliu Bichinet, presedintele Consiliului asistenţă dansând cu toată plăcerea şi priceperea
Judetean (CJ), Vasile Mihalachi si Dumitru Buzatu, tradiţională.
vicepresedinti ai CJ, arhimandritul Stefan Gusa, Gelu - Duminică, 2 iulie, la Movila lui Burcel a avut
Bichinet directorul Directiei pentru Cultura, Culte si loc sfinţirea bisericii cu hramul Sfântului apostol Toma
Patrimoniu Cultural National, reprezentanţi ai presei. din cadrul Mânăstirii Sfântului voievod Ştefan cel
Primarul Fanica Nica a deschis lucrarile simpozionului Mare şi Sfânt la care a participat Preasfinţitul Arhiereu
„465 de ani de la prima atestare documentara a satului Vicar Corneliu Bârlădeanul al Episcopiei Huşilor şi
Chircesti“. Au luat cuvintul Laurentiu Chiriac, soborul de 30 preoţi - consilieri, protoerei, stareţi de
muzeograf, profesorii Vasile Cozma, Paul Munteanu, mânăstiri, şi preoţii parohi de la bisericile învecinate.
Aurel Popa, Gheorghe Gherghe si Dan Ravaru. Din partea oficialităţilor judeţene au participat
Dan Ravaru, moderatorul manifestarii, a declarat: prefectul, preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui,
„Comuna Miclesti, in totalitatea sa, constituie o directorul Direcţiei de cultură şi culte Vaslui, primarul
adevarata zona fierbinte pe o imaginara harta culturala a comunei Micleşti şi alţii.
judetului Vaslui. Aici, avem formatii artistice de valoare, După săvârşirea slujbei religioase publicul
dar si priceperi in confectionarea instrumentelor prezent a gustat din plin un reuşit spectacol cultural
muzicale sau a costumelor populare in care exceleaza artistic susţinut de ansamblul folcloric „Ciobănaş cu
Maria si Vasile Bulai, bibliotecara comunala, respectiv trei sute de oi” Micleşti şi ansamblul de cântece şi
directorul Caminului cultural. Ei se bucura in dansuri „Plai de dor” Chirceşti. Aducem cu acest prilej
permanenta de sprijinul primarului Fanica Nica si de sincere felicitări şi fierbinţi mulţumiri tuturor
indrumarea muzicala a doamnei Doina Nica. Cultura artiştilor amatori, elevi, cadre din învăţământ, cultură
propriu-zisa e si ea la loc de cinste prin laudabilele sănătate şi administraţie care şi-au adus aportul la
stradanii ale profesorului Vasile Cozma, autorul unei modul cel mai plăcut şi apreciat. De asemenea
monografii a comunei, din pacate inca in manuscris, un mulţumim d-lui Gigi Ilaşcu – maestru coregraf, fiu al
permanent organizator de activitati avind la baza satului micleştean care a asistat cu mândrie privind
spiritul“. A fost evocata si personalitatea poetului Ion fericit la opera-i coregrafică ce se dezlănţuia sub
Enache, nascut la Chircesti, decedat recent. A urmat un proprii săi ochi de artist.
moment artistic sustinut de membrii cenaclului „Ion În continuare ne pregătim pentru participarea
Iancu Lefter“, intre care Gabriel Giordas (Lacramioara la Festivalul Sfintei Marii de la Laza şi Văleni şi mai
Tintea), Mihai Apostu, Leonard Ciureanu, epigramistii ales pentru cea mai amplă manifestare comunală a
Val Andreescu si Ioan Hodas. Cei prezenti au asistat si la timpurilor noastre , de fapt, un ciclu de manifestări
un moment muzical, sustinut de Romica Brunchi. „TOAMNĂ CULTURALĂ MICLEŞTEANĂ - ZIUA
Au fost prezentate cartile „Contributii la studiile RECOLTEI ” de la 24 septembrie - 1 octombrie - 2006
monumentale religioase medievale din zona Birladului“, la care aşteptăm cu mult drag pe toţi fiii comunei şi de
de Laurentiu Chiriac, „Rana absentei“ si „In candela oriunde.
memoriei“, apartinind lui Leonard Ciureanu, apoi a fost

Ansamblul „Plai de dor” din Chirceşti în spectacol.

Şcoala Protopopeşti – un destin asumat

11
Prof.dr. Vasile Ofileanu

Scoala reprezintă unul din pilonii de bază ai societăţii , care alături de biserică are menirea de a aduce omul în
proximitatea divinităţii, de a-l lumina şi de a-l face mai bun prin educaţie şi instrucţie. Prin însăşi logica existenţială a
unei societăţi moderne , şcoala reprezintă esenţa civilizaţiei mileniului în care trăim. In plus, şcoala este, în acelaşi timp,
primul loc de muncă al fiinţei umane, poate cel mai important moment în ciclul biologico-social al omului în devenire.
De aceea, în toate statele civilizate, prioritatea absolută în strategiile politicilor naţionale o are şcoala, de aceea
societăţile cu un ridicat grad de civilizaţie cheltuiesc sume enorme, incomparabile cu ale noastre, pentru educarea şi
pregătirea tehnico-culturală a tinerei generaţii.
Şcoala din Protopopeşti-Tăcuta va deveni seculară la 1 octombrie 2008; o sută de promoţii şi tot atâtea generaţii
luminate cu dragoste şi devoţiune de slujitorii necondiţionaţi ai luminii şi adevărului ştiinţific- imagini de sfinţi, care ne
încântă nostalgic amintirile, care ne-au ţinut şi îndrumat mâna de copil , nesigură, neantrenată pentru a scrie cuvântul
sacru – mama.
Toată această minunată poveste a început într-un spaţiu închiriat, insalubru şi fără condiţii specifice procesului
educativ-instructiv, ca mai apoi să se construiască primul local propriu, din chirpici, cu utilităţile necesare pentru acea
vreme. Din anul 1962 şcoala funcţionează într-un local nou, construit din cărămidă, care printr-o consolidare recentă a
îmbrăcat o anvergură modernă, un habitat care îndeamnă la studiu, la o pregătire coerentă susţinută şi conştientă
pentru viaţă.
Din nefericire, dezinteresul total al autorităţilor locale, ale căror preocupări nu au vizat niciodată şcoala, unitatea
noastră a rămas o instituţie săracă, o instituţie subfinanţată, boală cronică inoculată de indolenţa şi gradul precar de
civilizaţie şi cultură al celor care temporar îi avem ăn fruntea obştei. Cu toate acestea, părinţii, colectivul didactic şi
elevii şcolii, au găsit mijloacele necesare pentru a diversifica munca specifică şcolii, pentru a asigura şi consolida o bază
educaţională necesară, pentru a readuce elevul în mijlocul sistemului , pentru a-l transforma în subiect al educaţiei. In
această strategie se regăseşte şi dezvoltarea unei atenanse a şcolii, o mică bijuterie, aidoma diamantului coroanei şi
anume dezvoltarea unei grădini botanice şcolare.
Anul acesta, unitatea noastră de învăţământ a beneficiat de un grant în vederea finanţării unui proiect privind
organizarea unui laborator verde – Grădina Botanică Şcolară, care până acum un număr în permanentă creştere de
specii şi plante rare, de interes ornamental sau arhitectural peisajer. Subunitatea respectivă va purta numele savantului
care a studiat flora din bazinul Cuţigna, profesor universitar de o rară expertiză ştiinţifică, sub îndrumarea căruia s-au
format zeci de generaţii de biologi. Aşadar, Grădina Botanică „Prof.univ.dr. Constantin Dobrescu” de la Şcoala
Protopopeşti-Tăcuta are la ora actuală, la momentul de început, un inventar în permanentă acumulare de specii rare,
de arbori şi arbuşti, plante ierboase ocrotite de lege, atât din zona Moldovei cât şi din ţară.
Printre speciile cele mai deosebite amintim: arbori – Evodia sp.Laburnum vulgare, Griseb, Sophora japonica L., Ginco
biloba, L., colecţia speciilor de conifere, colecţii ale genurilor Acacia, Acer, Salix, Quercus, Tilia; arbuşti- specii
ornamentale şi anumite liane care au un efect hotărâtor în crearea unui ambient estetic, adevărate colţuri de rai, creând
un veritabil şi atractiv mozaic peisajer, punând în evidenţă cadrul natural, extrem de generos, în care este situată
şcoala.
Proiectarea unui asemenea obiectiv ştiinţific cu utilităţi didactice n u putea fi făcută decât cu specialiştii de înaltă
ţinută academică ai Facultăţii de biologie din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi. Structurarea Grădinii Botanice
Scolare „prof.univ.dr. C.Dobrescu” Protopopeşti a fost efectuată prin consolidarea a opt sectoare botanice , urmărindu-
se obiective ştiinţifice, ecologice, pedagogice, estetic-relaxante şi economice. Cele opt sectoare vor expune cele mai
interesante specii din diferite domenii ca: apicultură, aromo şi fitoterapie, chimia coloranţilor vegetali şi plantele
tanante, toxicologie şi utilizarea unor plante cu efecte biologic-active. Astfel, s-a avut în vedere educarea tineretului
şcolar în utilizarea raţională, conservarea şi refacerea resurselor naturale; ocrotirea mediului natural de viaţă – aer,
apă, sol – de poluare în urma acţiunii umane şi de contaminare prin agenţi patogeni; conservarea şi înfrumuseţarea
peisajelor naturale; conservarea unor monumente ale naturii de o deosebită frumuseţe şi însemnătate ştiinţifică – specii
rare de plante, specii ocrotite, specii pe cale de dispariţie etc.
In strategia dezvoltării acestei subunităţi şcolare (grădina botanică) s-a avut în vedere şi modernizarea procesului
instructiv-educativ prin utilizarea spaţiilor acesteia în organizarea unor lecţii în natură, de aplicabilitate ale unor
cunoştinţe din diverse domenii ca : literatură, matematică, biologie, chimie, arte etc …, în desfăşurarea unor activităţi
paradidactice sau pentru organizarea unor întâlniri cu caracter ştiinţific, cultural sau social.
Desigur, organizarea unei grădini botanice nu este un lucru simplu, nu este o activitate de sezon sau munca unui
singur om, reprezintă ani grei de trudă, de concentrare şi cercetare, de lărgire strategică a zestrei ştiinţifice, de căutări
şi aclimatizări a noilor specii ce trebuie incluse în inventarul fitogenetic al grădinii. Munca, chinurile căutării soluţiilor
cele mai bune, devotamentul angelic al copiilor împletit cu responsabilitatea dascălilor, care doresc să aducă lângă
şcoală o mică fărâmă de paradis, va reprezenta peste ani răsplata concretizată prin iubirea fără margini faţă de natură,
a dragostei pentru frumos a tuturor celor care s-au format aici, la lumina nobilă şi nepieritoare a şcolii.

12
Carte frumoasa, cinste cui te-a scris …

Ion.N.Oprea . Vaslui – capitala „Tării de Jos” în presa vremii. 1875-2005.

vasluiene, şi nu numai, sunt prezentate personalităţi şi


contribuţia acestora la tezaurul culturii române şi universale.
Autorul motivează apariţia acestei cărţi : „ De la Vocea
Rahovei – se pare nu primul ziar apărut la Vaslui în 1882 şi
până la Adevărul, Observator şi Monitorul de Vaslui , care- s
prezente astăzi la Vaslui, dar pe care generaţia de mâine nu le
va putea consulta la bibliotecile publice din marile oraşe ale
României pentru că editurile şi conducerile ziarelor nu-s
interesate de ceea ce înseamnă conservarea valorilor pentru
posteritate, la Vaslui au desfăşurat activitate socială,
economică şi culturală multe publicaţii. (…) M-am simţit
onorat şi dator celor care m-au cunoscut , să răsfoiesc presa
vremii şi să reţin fapte şi oameni care marchează dezvoltarea
oraşului şi judeţului Vaslui, a împrejurimilor , scriind despre
acestea”.
Cartea este însoţită de o postfaţă a scriitorului Constantin
Huşanu, originar de pe valea Racovei, care scrie : „ Nu mi-am
imaginat până la citirea prezentei cărţi „Vaslui – capitala
Ţării de Jos …" că aceste pământuri pline de istorie au putut
naşte atâtea valori umane ce au strălucit pe frontispiciul
culturii române! Vasluian fiind, rămân uimit de mulţimea
Cartea d-lui Ion N.Oprea „Vaslui – capitala Tării de Jos stelelor ce s-au înălţat dintre dealurile vasluiene. Imi condamn
în presa vremii . 1875-2005" editată cu sprijinul Agenţiei ignoranţa şi rămân recunăscător amicului de o viaţă Ion
Naţionale pentru Cercetare Stiinţifică şi scoasă la Tipografia N.Oprea pentru strădaniile sale de a-mi umple lacunele cu
Moldova din Iaşi în 2005, este o carte-document, rod al unei lumina unui trecut , de dânsul scos la iveală”.
intense munci de cercetare, în care, autorul face o prezentare Ion N.Oprea a scos în ultimii ani încă trei volume:
a publicaţiilor vasluiene pe parcursul a 130 de ani. Cele 132 - Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie
de publicaţii (ziare, reviste, anuare, foi volante etc) cuprinse a presei bârlădene 1870-2003 " ;
în această carte sunt prezentate în ordine alfabetică, - Bucovina în presa vremii (I) 1811-2004;
indicându-se anul, respectiv, perioada apariţiei, colectivul de - Bucovina –pământ românesc (II). Ctitoria
redacţie, problematica abordată. In lucrare sunt reproduse voievodală a lui Bogdan Intemeietorul. Rădăuţi în
extrase din studii şi articole cu importanţă documentară presa vremii 1893-2004.
pentru cei care sunt interesaţi de istorie şi cultura aşezărilor In prezent, lucrează la o istorie a presei din ţinutul istoric al
Fălciului.

Maxime şi cugetări…

9 O mamă bună, care dă ea însăşi învăţătură copiilor săi, e pururi tot ce-mi pare mai frumos în lumea aceasta.
(Pestalozzi)
9 Bucuria de a avea copii să o legăm de datoria de a-i forma ca oameni de valoare!
9 Natura ia pus pe oameni pe picior de egalitate – educaţia i-a separat.
9 Poruncă ţi s-a dat să judeci omul, dar ţi s-a dat poruncă şi să respecţi omul. Nu e vorba de a respecta pe altul, ci
e vorba de acelaşi om. (Antoine de Saint – Exupery)

9 Educatorul trebuie să aibă mereu în vedere că datoria lui nu este atât să înveţe pe tânăr tot ce se poate învăţa, ci
să-i deştepte iubirea şi respectul faţă de ştiinţă şi să-i arate căile adevărate prin care poate câştiga cunoştinţele
şi prin care se poate perfecţiona, dacă are de gând aceasta. (John Locke)

9 Iubirea de adevăr e bunul cumpăt în ceea ce priveşte mulţumirile obiective, cea mai înaltă virtute, de la care
atârnă singura fericire ce e cu putinţă în viaţa noastră. (Ion Slavici)

9 Minciuna nu poate lua nimic din adevăr, precum negura nu face ziua mai mică. (Nicolae Iorga)

9 Adevărul, libertatea şi virtutea sunt singurele trei lucruri pentru care merită să trăieşti. (Voltaire)
Satul îsi cinsteste fiii…
13
Lui Ion Enache, poet cu bunici în Chirceşti

Poetul – o maşină de suferit


Prof. Ioan –Paul Munteanu

Era foarte frumos să scriem despre poet atunci când trăia. Ba, mai bine ar fi fost ca profesorii din
sat să-i fi spus atunci când era elev că Ion poate scrie poezii.. Să fi zis aceste cuvinte tare şi clar în
clasă faţă de toţi colegii. Să-l laude că are un suflet de artist atunci când pe gardurile din sat desena
chipuri de zmei înaripaţi. Nu ştiu cum era Ion la matematică, dar sunt convins că el avea o geometrie
a lui nescrisă în manuale. El lucra numai în proiecţii. Găsea întotdeauna liniile nevăzute din poliedre.
Era un imaginativ. La gramatică el venea cu o punctuaţie din interior dictată de ritmica poeziei ce
fierbea zilnic ca o lavă de vulcan. Sunt convins că nu era atent la împărţirea frazei scrisă pe tablă.
Nu-l interesa raportul de subordonare şi nici numărul de propoziţii găsite în fraza cu intercalări. La
istorie sunt dovezi indubitabile că i-a plăcut mereu şi numai lumea antică. Acolo a găsit el simboluri
şi mituri, zei şi împăraţi şi mai ales faraoni. Sunt convins că a făcut multe călătorii în Egipt şi Babilon
de unde s-a întors întotdeauna prin Grecia lui Platon ce dădea afară poeţii din cetate. Prin aceste
odisei el a pătruns ca un cruciat pe cărările basmului românesc . L-a trăit şi l-a asimilat ca pe un bun propriu. In acel timp el era un
cavaler plecat de acasă să se lupte mereu cu zmeii şi Muma Pădurii. Din acele călătorii se întorcea singur şi obosit. Inţeleptul care îl
înţelegea era Bunicul său din satul Chirceşti, pe nume Vasile Vieru. L-a iubit mai mult decât pe o Ileană Cosânzeana din pădurile
mitice ale Scorpiei şi Ghionoaei. Bunicul era împăratul care-i dădea întotdeauna fata cea frumoasă şi jumătate din împărătţie.
Când s-a măritat şi aplecat din sat, balaurii au devenit blocurile cu chip de beton şi feţe de carton ale potentaţilor zilei. Cu aceştia a
luptat zi de zi. De aceea la şcolile pe unde a umblat nu a fost prea pe tabloul premianţilor. Nici la oraş profesorii nu i-au văzut chipul
şi mersul de poet. Nu scria la Gazeta de perete şi nici la Scânteia cea tânără poezii cu „luceferii „ partidului. Nu putea fi înregimentat.
Nu ştiu dacă a făcut armata, dar sunt sigur că acolo ar fi făcut toată ziua carieră. Nu a fost obedient cu versul. Nu a luat premii la .
Nu a urcat pe scene odată cu trubadurii lui Adrian Păunescu. Nu a fost invitat în juriile poeţilor politruci. Nu avea cum. Ion ţinea
mereu legătura cu anticii şi se dădea zeu. Era impardonabil pentru Partid. La Cultură nu a putut mânca o pâine. Pentru unii nu era
licenţiat, pentru alţii nu putea fi nici magaziner pentru că era poet şi nu se pricepea la savantele inventare cu scaune şi jucării
stricate. A fost mereu hăituit. La Inspectoratul cu şcoalele era necalificat şi poet care mâzgâlea versuri. Nu avea nici ţinuta cu
cravată. Nu se încadra ăn normele de etică socialistă… Slujbaşii mediocri se puneau bine cu şefii. I se dădeau nişte şcoli departe de
centru. Gazdă şi masă ca la loterie. După un timp era dat afară. Ion încerca altceva , adică nişte sinecuri. Niciodată pe mai marii
vremelnici, fie înainte de ' 89 şi după, nu i-a interesat ce mănâncă acest om, ce familie are şi câţi copii sunt sub oblăduirea lui. Timp
în care, tovarăşii de idei şi de ieri şi de azi aveau gospodării de partid, fondurile fostului UTC, contul Libertatea, Bancorex, terenurile
fostelor IAS-uri, banii Parlamentului, casele naţionalizate, funcţii de consilieri de toate gradele plus pământurile amărăştenilor de
ţărani din zonele cu vad turistic şi rezidenţial. Trai neneacă… Aceşti ciocoi la vremuri noi s-au uitat de sus la el, reprosându-i că n-
are ţinută şi merge prin cârciumi. Semidocţii aveau un paravan prin care să-l excludă. L-au exclus peste tot şi de unde au putut. Din
Poezie n-au putut ,din simplul motiv că acolo era un tărâm al nemuritorilor şi pe deasupra postul de poet nu se poate scoate la
licitaţie trucată. Şi la el acasă, în Poezie, Ion a luptat singur. A scris frumos mereu în lumea lui. Si-a adunat versurile târziu. A scris
cu sânge dar tocmai la timpul potrivit. Zânele îi făceau semn cu mâna de pe tărâmul celălalt. Ion s-a oprit şi a scris QUADRIGE . A
ridicat primul zid în faţa maşinii de cosit. Apoi, a ridicat unul şi mai mare. Zid de cetate şi ABISALOM. A ridicat şi piramide cu
SFERA şi SFINX. A mers şi în lumea exotică a ţiganilor nomazi „care tot de la Eghipet vine”. A încercat din răsputeri să mai capete
un răgaz. Şi-a tras pe sub pleoape Albastrul de Voroneţ. L-a chemat în ajutor pe Măria Sa Stefan cel Mare. Lupta lui cu zodia de
dincolo a fost cumplită. El ştia că paleativele medicale nu-l pot ajuta cu nimic. Viaţa lui şi-a dăruit-o Poeziei. Ieşea în oraş ca un
haiduc. Era conştient de toate gesturile sale. Umbla cu cărţile sub braţ şi dăruia la toată lumea. La ieşirile de la televizor nu se
hazarda în cuvinte. Vorbea ca un truditor înţelept. La fel când vorbea despre cărţile lui. Nu supralicita. Nici nu diminua. A fost
mereu conştient de valoarea sa. Asta i-a dat tărie peste toate umilinţele îndurate. Şi nu au fost puţine. Cine vrea să vadă forţa de
pătrundere în miezul unor chestiuni de adâncă cultură să vie să citească definiţia dată de Ion despre quadrigă, gen nou ieşit din
şabloane. La fel era şi autorul. Greu de prins în definiţii de cenaclu. Ca toţi marii artişti, Ion era un singuratic. Se autoflagela. Se
biciuia cu propria-i Poezie. Aşa a făcut până la trecerea de dincolo, la ABISALOM: „ In loc de aură/ acest poem/ cântat cu patru
mâini/ la propriu-mi sânge…aragazului şi frigiderului/ li se adaugă/ o nouă MAŞINĂ DE SUFERIT/ POETUL. Ion este poetul care
trăieşte printre noi şi suferă metalo-fizic dacă nu-i citim poeziile.

… Nemuritor prin roua de frumuseţe cu care te-a atins.


La 31 mai 2006, a trecut în lumea umbrelor poetul vasluian Ion Enache, un „adevărat boem al sfârşitului de veac XX” – cum îl
numise Nichita Danilov la apariţia , la Editura Boema din Iaşi, în 1993, a volumului „Quadrige”, pentru care primise premiul
Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi şi premiul „Ceahlăul” la colocviile de la Piatra Neamţ-- sau „un Francois Villon al nostru” – cum l-a
numit criticul literar Teodor Pracsiu.
Ion Enache s-a născut la Chirceşti, comuna Micleşti, la 27 septembrie 1950. In acest sat şi-a petrecut copilăria şi a urmat studiile
primare şi gimnaziale, studiile profesionale şi liceale fiind urmate la Piatra Neamţ, respectiv, Vaslui.
A debutat în 1975 la „Convorbiri literare”, prezentat de poetul Ioanid Romanescu. A publicat versuri în „Flacăra”,
„Luceafărul”, „România literară”, „Cronica”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Timpul”.

14
Ion Enache aducea poezia de la mari adâncimi şi o făcea să izbucnească densă şi strălucitoare la suprafaţă. Poate de aceea, a fost
un poet neînţeles , „ marginalizat, persecutat, aflat mereu pe punctul de a fi scos din cetate de autorităţile mai vechi sau mai noi”,
rămânând în „ serviciul poeziei, de unde nu-l poate scoate nimeni „ ( Nicolae Turtureanu”).
Este trecut în Dicţionarul personalităţilor vasluiene, autori Petru Necula şi Mihai Ciobanu, Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 2001
(p.61)

Volume de poezii şi proză:


• Duminica sângelui, Editura Junimea, Iaşi, 1985:
• Quadrige, Editura Boema, Iaşi, 1993;
• Gândul mâţei, în colaborare cu George Ilaşcu, 1996;
• Abisalom, Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1997;
• Sfera cu sfinx, Editura Timpul, Iaşi, 1998;
• Citat dintr-un vers, Editura Junim,ea, Iaşi, 2003.
• Cu albastrul Voroneţului tras peste pleoape, 2004;
• Metafizica uitării, 2005
• Etc.
In 1991 a editat la Vaslui ziarul „Ştefan”-periodic independent de cultură, informaţie şi atitudine , din care au apărut doar
câteva numere, datorită dificultăţilor financiare cauzate de deprecierea monedei naţionale. Materialele publicate dovedesc încă
o dată patriotismul poetului, coborâtor din vitejii domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, interesul manifest pentru o cultură de
calitate în spirit eminescian.
A fost apreciat de toţi cei care ştiu ce înseamnă poezia, de toţi cei ce ştiu ce înseamnă cultură . Redăm câteva dintre aceste
aprecieri:
* „ Dacă-l citeşti pe Ion Enache , nu ai de ales, decât de hotărât: mergi cu el sau nu mergi cu el. Ion Enache e ca privighetoarea – nu
cântă pentru ciori, nici pentru catâri, mai ales că la ora aceea fiinţele acestea vivace dorm Ion Enache seamănă ca atitudine divinabilă
doar cu Nichita Stănescu. Cultivă prietenia, dar nu-şi părăseşte prietenii… Cine-l pricepe dintr-un foc pe Ion Enache, intră-n front,
cine nu, îşi vede de drum. Nici o supărare” ( Gruia Novac).
* „ Ion Enache este un adevărat Poet… Nu vorbeşţe mult, iar când vorbeşte, este foarte echilibrat. Ion Enache are proprietatea
cuvântului. Reuşeşte să-şi concentreze idei vaste într-o propoziţie sau într-o frază” ( Rodica Pop).
* „ Timpul va hotărî despre acest individ, dar unul dintre cei mai mari artişti ai României, Stefan Popa - Popa' s , spune:
„Domnule, atât mi-a rămas în cap: Ion Enache de la Vaslui şi versurile lui. Sunt singurele pe care le ştiu. Despre tine, Ioane, au scris
Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Eugen Simion şi toate volumele tale sunt în mâna preşedintelui Academiei” ( Ioan Mancaş).
Sunt acestea , doar o parte din „recomandările” care să-l însoţească pe Poet în călătoria spre tărâmurile nemuririi!

* La nunta ta, ce-i drept, eu am lipsit, * In satul de cochilii


Eram plecat de fapt la altă nuntă A ta e ultima pe hotar.
Unde miresele se furişează-n mit, Acolo respir sub murii sidefii
Iar mirii de mirese se-mprumută. Ca o pată sub datul cu var.

Pagina literara

„ Literatura este adevarata viaţă, viaţa în fine lămurită şi descoperită, deci singura viaţă
trăită cu adevărat”
Marcel Proust

In memoriam Ploi de mai


Poetului Ion Enache Plouă!
Plouă peste pământ semănat,
Când eu mi-am întristat ochiul Şi peste gânduri neîncă negre,
Fulgii din stele Eu…sărut frunţi de bunici
Au încetat să plângă Care magic ştiu descifra
Aidoma, luceferii s-au stins în beznă In calde ploi de mai,
Orbecăind prin carele de oase. Viitorul mălai…
Se bucură glia:
Gabriel Ciordaş Ave, Copia !
Val Andreiescu

Credinţă …, şi vine amiaza

15
Şi vine vremea prânzului Şi totuşi plouă ceva s-a prăbuşit
Pe câmp unelte rămân singure şi obosite Un cârd de umbre aleargă lăcrămate
În jurul doar vântul De un ţărm nevăzut sub privirile ancorate
Dă capacele oalelor deoparte Te-nsingurezi făptură de nisip.
Să sfinţească ciorba
Ţăranilor cu ţărână. Şi totuşi plouă ţi atâtea scânduri îs ude
Şi drumul acesta e scrumit
Vasile Emandache Scurmând prin dimineţi amare nude
Chiţcani Amurg rănit m-am năruit.

Te voi găsi… Şi orele îmi par minute


Iar clipa gustă-n voi neîncetat
O picătură de venin a vieţilor păierdute
Răscolesc tăciunii unei flori de tei
Viaţă de mine te-ai aninat?
Sperând să te găsesc prin cenuşă
Te caut trist în ochii mei,
Un suflet prăjit şi exilat
Dar nu găsesc decât o teamă jucăuşă…
Istorie confuză-mbracă
Un ţărm de viaţă un ţărm surpat.
M-ascund depă copacul de cuvinte
Mă-mbăt cu buza ce mă minte
Că voi iubi cărarea dintre ploi… Cu faţa la cer
Si-ngenunchiat pe norul dintre noi
Despicăm priviri
Te voi găsi mereu în călimară Pe care vântul le cară-n buzunarele sufletului
Căci şoapta ta îmi e destin Într-un abis controlat de mirări.
Şi-am să te am în fiecare seară
Pe coarda timpului hain… Ca o coardă de chitară-ncinsă vibrează sufletul
Purtând pe gură un înger.
Ştefan Petre
Leonard Ciureanu
_____________________________________________________ ( din vol.In candela memoriei, Editura Junimea, Iaşi, 2006)
Şi totuşi plouă
_____________________________________________________
Singurătatea odăii
Mai cade-o frunză pe pământ
A trecut pragul singurătăţii Şi nu e alta să mai cadă…
caravana cuvintelor ce se scaldă Rămân doar ramuri goale-n vânt
în râuri de pulbere cosmică; Şi mere-n ladă…
îndoi fila cărţii -ngălbenită
unde personajele zac fără replică.
Oglinda fixează cu privirea Ce sunt?
un tablou zugrăvit de vreme
în timp ce fereastra mai duce dorul luminii... Sunt seva frunzelor
Eu, în singurătatea odăii, în suferinţă
aştept să se nască poemul . pe care moartea
îşi pune sărutul galben,
sunt sufletul
Toamna frunzelor de măr picăturii de ploaie
ce se sparge
Mai cade-o frunză pe pământ, în imense bucăţi de tăcere,
Mai cade una şi-ncă una, copil sunt,
Dar nu se-aude plâns l-al ei mormânt şi-n vis adorm
Şi nici vreun măr să-i ţină urma. în flori uscate
şi-un greier de mai cântă
Mai cade-o frunză pe pământ, tresar şi plâng –
Se-ngroapă amintiri târzii iar lacrima mi-e brumă toamna,
Şi crezi că fără viaţă sunt al pământului oglindă sunt
În palme frunze dacă ţii. şi aripi mă brăzdează
într-un singur sens.
Mai cade-o frunză pe pământ
Şi nu e cazul de alarmă,
El, mărul, speră că mai sunt Înv. Macovei Ştefan
Să-i fie straie pentru iarnă.

Epigrame
16
Fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor
Sfatul lui Năstase
Nu-nţeleg încurcătura
Şi-adevărul unde şade. Colegi, zădarnic vă-nălţaţi,
Fotoliu-ţi coboară-n grade De Dumnezeu oricum nu daţi,
Şi-ţi urcă temperatura? Aşa făcut-am eu „săracu”
Şi-n loc de El am dat de Dracu' !
Destăinuire
(Ioan Hodaş –Codăeşti)
După ce şi El constată,
Motivează Ea : nu-s fată, Avocatul hoţului
Fiindcă la nudişti, la mare,
Am fost arsă rău de … Soare. -A furat copilăreşte!
Apoi, vrând a fi subtil:
Recunoaştere -Ce copil nu mai greşeşte:
Cum să-nchidem … un copil?!
Am fost cea mai mândră floare
Peste toţi din Bancores
Şi din boss-ul cel mai tare O nepoată … sfătuieşte
Azi-S EX.
-Eşti trecută de „ soroc”,
Sfat Noapte-acolo-i…”dracul-gol”,
Nu ţi-i frică de-un viol?!
Inţelegeţi-mi ideea, - Nu am eu aşa …noroc !
Tineri ce intraţi în viaţă,
Când voi dezbrăcaţi femeia
Ea-n acelaşi timp vă – „ncalţă”. Val Andreiescu

Preotul Gheorghe Sofianu a plecat dintre noi


Când se împlineau 40 de zile de la trecerea în eternitate a poetului Ion Enache, la 5 iulie 2006,o altă personalitate a Vasluiului îi urma
drumul, pentru a călători împreună pe tărâmurile necunoscute nouă pământenilor: preotul Gheorghe Sofianu, Om cult, cunoscător profund în
domeniul teologiei, dar şi al filosofiei, publicist şi autor de fabule şi epigrame, Gheorghe Sofianu s-a născut la Văleni – Vaslui, la 24
februarie 1940. A fost licenţiat al Facultăţilor de Teologie şi Litere, secţia Limba română, fiind mulţi ani profesor, apoi, paroh la Văleni şi
Vaslui.
Spirit independent, s-a bucurat pretutindeni de dragostea elevilor şi a enoriaşilor şi de preţuirea prietenilor. In domeniul creaţiei literare s-a
distins ca un fin umorist, scriind fabule şi epigrame, publicate în reviste din judeţ şi din ţară, precum şi în cărţile editate de cenaclul
umoriştilor „Valentin Silvestru” din Vaslui.
Colectivul de redacţie al revistei „Orizonturi” al cărei colaborator a fost, îşi exprimă regrete profunde pentru dispariţia sa şi este alături de
familie în aceste momente grele. Fie-i ţărâna uşoară! Dumnezeu să-l aibă în grija Sa !

Unui medic

In halat ultima oară


L-a-ngropat în plină vară
Sub un pui de nuc
Fără de … Ciubuc!

Unui veşnic contravenient

Când în groapă l-au băgat


Unu –zise –evident
Ori e mort cu-adevărat
Sau e… Contravenient?

Unui procesoman notoriu Unui parvenit

Când la groapă l-au băgat Nemişcat stă în tăcere


S-a făcut senzaţie: Dar nu e de tot răpus,
Cum că moartea l-a luat Speră ca la Inviere ?
Fără de … Citaţie . Să ajungă iarăşi …Sus !
Gh.Sofianu
(din vol.Sechestraţi în …umor,
Edituras Pnafilius, Iaşi,2004)

17
Pagina elevului

„Ne discere cessa! " - „ Nu înceta să înveţi !

( cugetare latină)

Ştiaţi că …

* Pe teritoriul ţării noastre petrolul este cunoscut şi folosit din timpuri străvechi?
- Săpăturile arheologice de la cetatea geto-dacă Poiana au scos la iveală obiecte de podoabă din bitum;
- Prezenţa petrolului , sub forma bitumului , în sec.I-VI d.H. este atestată de rezervele de bitum descoperite prin săpăturile
arheologice de la Sucidava, Tomis, Histria etc ;
- Documentele istorice din 1517 semnealează existenţa unor gropi de păcură la Ţigăneşti (Ţintea);
- Dintr-un zapis al lui Mihail Şuţu, din 15 august 1676, rezultă că „fântânarii” din Hizeşti-Păcureţi ( jud.Prahova) se ocupau cu
scoaterea şi vânzarea păcurii încă din anul 1550;
- In perioada 1780-1820, Moldova şi Muntenia exportau petrol , mai ales prin porturile dunărene ;
- In 1858, Bucureştiul este primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant produs de rafinăria de la Râfov, construită de Theodor
Mehedinţeanu;

• Pixul a fost inventat în 1938 de fraţii Lazslo şi Georg Biro, de origine unguri.
După cel de-al doilea război mondial se va dezvolta producţia de pixuri, datorită baronului Bich, cel care a înfiinţat în Franţa, în
1953, întreprinderea Bich.

* Troia a fost descoperită în 1870 de germanul Heinrich Schliemann. Plecând de la descrierile locurilor din Iliada, Schliemann a
descoperit dealul unde se afla cetatea Troia şi vestigiile oraşelor care au fost construite şi apoi distruse pe acel loc.

Semnificaţia gesturilor.

Gesturile nu au aceeaşi semnificaţie peste tot; unele gesturi diferă de la ţară la ţară. De exemplu, în Maroc, pentru a face semn
cuiva să se apropie se foloseşte gestul care la noi înseamnă „pleacă”. In Grecia, se roteşte capul de la stânga la dreapta pentru a pune
„da” şi se înalţă capul pentru a spune „nu”.

Recunoaşteţi autorul şi opera?

„… Măria –Sa regele Poloniei, mare duce de Lituania (…) , vă face cunoscut că să vă închinaţi şi să-i cuceriţi cetatea împreună cu
toate averile şi merindele ; atunci garnizoana va fi slobodă a ieşi cu arme şi bagaje fără a i se face nimică; iar cutezând a se împotrivi,
cetatea se va cotropi , şi garnizoana se va trece subt ascuţişul sabiei.
- Du răspuns Măriei-Sale , zise bătrânul, că laude şi îngroziri de aste am mai auzit noi, şi tot nu ne-am spăriet. Mai bine Măria-Sa şi-
ar căuta de drum şi ar da pace unor oameni care nu i-au făcut nimică. Cetatea n-avem de gând să i-o dăm cu una cu două, măcar că
nu sunt în ea nici averi nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din puşce, pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, fără să se
mai ostenească să vie înuntru „ .
Rezolvarea problemelor din Orizonturi 8

Recunoaşteţi autorul şi opera: 1. Alexandru Vlahuţă, Patria, poporul ; 2. Al.Mateevici , Limba noastră.

Morţi de supărare sau de bucurie …

Moartea de supărare nu este rezervată numai îndrăgostiţilor; se poate muri de durere şi din alte pricini decât din dragoste. Iată
câteva cazuri:
• Homer ( + sec.IX î.H.) , a murit, se spune, disperat că nu a ştiut să dezlege o enigmă;
• Terenţiu (+ 159 î.H.) , din pricina pierderii pieselor sale de teatru într-un naufragiu;
• Henric al II-lea al Angliei ( + 1189), pentru că a fost trădat de fiii săi ;
• Alienor de Aquitania ( + 1204), a murit când a fost cucerit Chateau- Gaillard ;
• pictorul Bruegel de Catifea ( + 1625) , pentru că a pierdut dota fiicei sale ;
• arhitectul englez Inigo Jones ( + 1652) , a murit în urma execuţiei regelui Carol I de Stuart, impresionat de Acest moment ;

18
• decoratorul Le Pautre ( + 1682), din cauză că Ludovic al XIV-lea l-a preferat pe Mansart;
• Le Brun ( + 1690), pentru că i-a fost preferat Mignard ;
• Corelli ( + 1713) , pentru că Scarlatti i-a spus că s-a înşelat asupra valorii unei note muzicale;
• Monge ( + 1818 ), de durerea de a se vedea exclus după Restauraţie de la Institut şi de la Şcoala Politehnică;
• mimul Debureau ( + 1846 ), deoarece a provocat accidental moartea unui om ;
• Marie Dorval ( + 1849), de disperare după moartea nepotului ei.
Alţii, în schimb, au murit de bucurie. Intre aceştia, se cunosc :
• Sofocle ( + 406 î.H.);
• filosoful Chilon ( + sec.VI î.H.);
• Isabela de Bavaria ( + 1435 );
• Goya ( + 1828 ) ;
In sfârşit, alţii au murit de râs, pur şi simplu :
• pictorul grec Zeuxis ( + sec.V î. H.) ;
• filosoful Anaxagoras ( + 428 î.H.) ;
• artistul italian Aretino ( + 1556 ).

Sfinţi români prăznuiţi în calendarul ortodox în lunile septembrie-octombrie

- 9 sept. - * Sf.Cuv.Onufrie de la Vorona ;


- 13 sept. - * Cuv. Ioan de la Prislop ;
- 15 sept. - * Sf.Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş ;
- 22 sept. - *Sf.Ierarh Mucenic de la Mănăstirea Brazi ;
- 27 sept. - * Sf.Ierarh Martir Antim Ivireanul ;

- 21 oct. _ * Cuv.Mărturisitori Visarion, Sofronie şi Mucenic Oprea ; Sf.Preoţi Mărt.Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel.

Calendar – Aniversări şi comemorări


Septembrie-octombrie 2006

3 sept. - 460 de ani de la moartea domnitorului Petru Rareş, al Moldovei ;

4 sept. – 125 de ani de la naşterea, la Bacău, a poetului George Bacovia ( m.22 mai 1957);

8 sept. _ 140 de ani de la naşterea, la Hordou ( jud.Bistriţa-Năsăud) a poetului George Coşbuc ( m.9 mai 1918 );

8-12 sept._100 de ani de la Congresul Internaţional pentru Protecţia Proprietăţii Literare şi Artistice din Bucureşti; este primul c
Congres internaţional organizat şi găzduit în România ;

21 sept. _ 615 ani de la moartea lui Petru I Muşat, domn al Moldovei ( 1375-1391 );

23 sept. _ 620 de ani de la începutul domniei lui Mircea cel Bătrân ( 1386-1418), în timpul căreia Ţara Românească cunoaşte o
importantă dezvoltare social-economică şi politică, precum şi o reală afirmare internaţională;

28 sept. _ 130 de ani de la moartea, la Tg.Ocna a lui Costache Negri, poet, scriitor şi om politic ( n.1812 );

12 oct. _ 60 de ani de la adoptarea, de către Conferinţa de Pace de la Paris, a Proiectului Tratatului de Pace cu România, în care se
recunoaşte apartenenţa Transilvaniei de Nord la România, ruptă din trupul ţării prin Diktatul de la Viena din 30 august
1940;

13 oct. _ 270 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Constantin Mavrocordat ;

19 oct. _ 45 de ani de la moartea lui Mihail Sadoveanu, povestitor, nuvelist, romancier şi om politic ( n.Paşcani, 5 nov.1880);

31 oct. _ 125 de ani de la naşterea, la Fălticeni, a criticului literar Eugen Lovinescu ( m.16 iulie 1943 ).

19
Orizonturi

Revistă de cultură şi informaţie editată de Şcoala „Ion Creangă” Chirceşti-Vaslui

Colectivul redacţional

Prof. Vasile Cozma – redactor responsabil


Prof. Dan Ravaru - redactor
Inv. Butnaru Giani - tehnoredactare computerizată
Bulai Vasile - tehnoredactare computerizată şi foto

Redacţia : sat.Chirceşti, com.Micleşti, jud.Vaslui


Telefon _ fax : 0235-348012
Cod poştal 737361

ISSN 1841-1363

Tiparul : SC Tipografia ADC - SRL Vaslui

Aspect din parcul satului Micleşti Grupul vocal al ansamblului „Plai de dor” în spectacol

20