Fondatã: 1998

Anul XI ELANUL
REVIST| DE CULTUR| EDITAT| DE ASOCIA}IA CULTURAL| „ACADEMIA RURAL| ELANUL“ {I
{COALA „MIHAI IOAN BOTEZ“ DIN GIURCANI, COM. G|GE{TI, JUD. VASLUI
Valori ale artei populare
Nr. 90
AUGUST
2009

Mãrturii ale identitãþii

III. Sãrbãtoarea lemnului la Epureni
româneºti a locuitorilor
Dan RAVARU
dintre Prut ºi Nistru Profunda legãturã dintre român ºi codru a fost în permanenþã
ilustratã de poezia folcloricã ºi de cea datoratã celor mai însemnaþi poeþi.
Dr. Iulian SÂNZIANU
Alãturi de aspectele spirituale s-au impus pe deplin ºi în permanenþã ºi
cele de ordin material, determinante în viaþa de zi cu zi.
Rostul acestui articol nu este de a trata exhaustiv problema
În zona actualã a judeþului Vaslui întâlnim încã mari suprafeþe
unitãþii poporului român de la vest ºi est de Prut, din întreg
împãdurite. În trecut însã, pãdurile acopereau cea mai mare parte a
spaþiul românesc. Au fãcut-o alþi istorici, mai abilitaþi, ce au
fostelor þinuturi istorice Fãlciu, Tutova, Vaslui. Dupã reputatul filolog
dedicat problemei studii speciale de mare amploare ºi þinutã
Alexandru Philippide denumirea de Vaslui ar fi de origine cumanã ºi ar
ºtiinþificã1. Doresc doar, valorificând munca lor titanicã ºi
însemna „râul care curge printre pãduri” sau „partea pãduroasã a unui
marea gamã de izvoare publicate prin eforturile istoricilor
þinut.” Conform unor tradiþii populare din Colinele Tutovei multe sate au
români ºi nu numai, sã enumãr unele dovezi, cele mai
fost întemeiate ºi ascunse totodatã în inima codrilor. Viitorii locuitori tãiau
cunoscute mãrturii ce combat, punct cu punct, tezele
mai întâi cercuri din scoarþa copacilor, aceºtia se uscau ºi în luminiºurile
teoreticienilor moldovenismului, într-un moment în care peste
astfel create, printre arborii fãrã frunze, se cultivau cereale. În anii
Prut se sãrbãtoresc „650 de ani de statalitate
urmãtori, dacã locul se dovedea prielnic se ridicau case ºi o bisericã,
moldoveneascã”. Nu sunt pãreri ºi interpretãri, ci mãrturii
folosindu-se la construcþie lemnul „de pe loc”. Datoritã creºterii populaþiei
documentare mai presus de mistificarea ºi interpretarea
ºi apariþiei unor tot mai stringente cerinþe economice pãdurile s-au
proprie unor ideologii politice ce îºi propun crearea unei limbi
restrâns fãcând loc aºezãrilor umane ºi suprefeþelor agricole, fenomenul
ºi a unui popor din nimic (sau mãcar susþinerea existenþei unui
reflectându-se sugestiv în toponimie. Semnalãm mai întâi localitãþile Buda
popor).
din comuna Oºeºti, Alexandru Vlahuþã, Bogdãneºti. Iniþial s-a crezut cã
Domnul Laþcu (în a doua jumãtate a secolului al XIV-lea),
semnificã o groapã, o aºezare adâncitã. Profesorul Mircea Ciubotaru a
era recunoscut de cãtre Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei”
demonstrat însã o altã origine.
printr-o scrisoare în care se adãuga cã Moldova este parte a continuare în pagina 14
naþiunii vlahe: dux Moldavie partium seu nationis Wlachie3.
Tot de la scaunul papal provin alte mãrturii ale identificãrii
cu poporul român al locuitorilor moldoveni în Evul Mediu.
Papa Pius al II-lea menþiona, în cartea sa Historia Rerum
ubique gestarum lacorumque descriptio, cã „Valahia se
Trecute ambiþii boiereºti
întinde din Transilvania pânã la Nistru, Dunãre ºi Marea
Mircea COLOªENCO
Neagrã”4. Deºi nu foloseºte explicit termenul de „români”,
pentru noi este relevant faptul cã Sfântul Pãrinte se exprima în
O ºtire lapidarã a Visteriei Moldovei fãcea cunoscut faptul cã în 1850,
sensul unitãþii etnice ºi lingvistice a locuitorilor din întregul
pe moºia Gugeºti din þinutul Fãlciu, proprietatea Catincãi Balº (nãscutã
spaþiu locuit de români, aºadar, cel puþin în secolul al XV-lea,
Dimachi), soþia hatmanului Teodor/ Tudoriþa Balº, au fost statornicite
dupã întemeierea Þãrii Moldovei, nu exista un popor diferit la
iarmaroace lunare ºi un târg sãptãmânal („Buletin Foaie Oficialã”. Iaºi,
este de Carpaþi. La rândul lor, misionarii trimiºi de scaunul
XVIII, 1850, p.114). Lucrul în sine nu era deosebit în epocã. Mulþi boieri
pontifical în spaþiul românesc remarcã identitatea de limbã a
procedau asemeni pe motive practice: înlesneau negoþul local prin
locuitorilor din cele trei provincii ºi descendenþa lor romanã.
valorificarea produselor agricole ºi manufacturiere proprii ale sãtenilor.
„…Vechiul neam al romanilor, care-ºi zic pânã astãzi români
Altceva ne-a atras atenþia.
(romani) ºi care coboarã fie din coloniile romanilor, fie din cei
Catinca (n. Dimachi/Dimany), cea de a doua soþie a hatmanului
care erau osândiþi la muncã în minele de metal. Limba lor
Teodor Balº, era fiica lui Nicolae Dimache (1777-1836), boierul poet erotic
dovedeºte, de altfel, aceastã descendenþã romanã. Ei
elegiac, apreciat în cercurile culte ieºene ale vremii. Istorici literari ai acelor
locuiesc ºi Þara Româneascã ºi Moldova”5, afirmã un iezuit
momente spirituale (Petre Haneº. Istoria literaturii româneºti. Ediþia a III-a,
anonim, însoþitor al lui Antonio Possevino, pe la sfârºitul
Bucureºti, 1946; Eugen Simion. Dimineaþa poeþilor. Cartea Româneascã,
secolului al XVI-lea, în urma unei cãlãtorii în Transilvania. Pe
1980, ºi alþii) l-au trecut sub tãcere. Totuºi, G. Cãlinescu l-a integrat între V.
la 1671, un alt misionar afirma cã moldovenii sunt „della
Pogor ºi I. Prale, caracterizându-i producþia liricã ca fiind „de inspiraþie
natione Walacha”. Iar în 1722, superiorul iezuiþilor din Iaºi,
veche, pe motivul zãdãrniciei” (G. Cãlinescu. Istoria literaturii române.
polonezul Martinus Maximilanus Kiernozyscki, dorind sã
Compendiu, Editura pentru literaturã, 1968, p.52). Ceea ce intereseazã
publice un Catehism catolic al lui Silvestro Amelio din 1719,
îndeosebi este comedia lui Nicolae Dimache în versuri, Sfatul familii,
menþioneazã cã cel din urmã a tradus lucrarea sa din latinã „în
întrucât acþiunea acesteia se petrece pe meleaguri apropiate Gugeºtilor,
limba comunã a moldovenilor ºi valahilor” (in linguam moldavi
în urbea Bârlad; este una dintre primele creaþii de gen din literatura
set valachis communem)6.
românã, rãmasã în mss.
continuare în pagina 10
continuare în pagina 17
Nr. 90 - august 2009
BIBLIOGRAFIE la
Repertoriul monedelor din teritoriile extracarpatice în secolele VIII-XIV
Atanasiu Andrei, Câteva monede antice ºi bizantine descoperite în judeþul
Ialomiþa, în SCN, V, 1971
Atanasiu Andrei, Câteva monede antice ºi bizantine descoperite în judeþul
Ialomiþa, în SCN, V, 1971
Aurel Vâlcu, Mihai Dima, Colecþii din Muntenia, Bucureºti, 2001 in colectia
Monede de aur din colecþii româneºti, coord. E.Oberländer-
Târnoveanu, vol. I
b) Lucrãri generale ºi speciale
Bãlãnescu Dana, Descoperiri monetare din sudul Banatului (I), în SCN, VIII,
1984
Bãlãnescu Dana, Descoperiri monetare din sudul Banatului (I), în SCN, VIII,
1984
Bãncilã Ileana, Note asupra unor tezaure de monede bizantine, în SCN, I,
1957
Beda Corneliu, Descoperiri monetare antice ºi bizantine în judeþul
Teleorman, în CN, III, 1980
Beda Corneliu, Descoperiri monetare antice ºi bizantine în judeþul
Teleorman, în CN, III, 1980
Berciu Drãghicescu Adina, Dinicã Ciobotea, Aspecte ale circulaþiei
monetaare în zona Olteniei (sec.XIV-XVI), în Analele Universitãþii
Craiova, Seria Filosofia-Istorie, 1981, (extras)
Biþa T., Monede medievale moldoveneºti emise la Cetatea Albã, în MA, XXI,
1997
Biþa T., Monede medievale moldoveneºti emise la Cetatea Albã, în MA, XXI,
1997
Boldur A., Istoria Basarabiei, Bucureºti, 1992
Bulatoviè S.A., Džuèidskie monety iz Belgoroda-Dnestrovkogo, în
A.A.Kravcenko, Srednevekovyj Belgorod na Dnestre (konec XIII-XIV
v.), Kiev, 1986
Butnariu V., O nouã monedã bizantinã de la Gugeºti (judeþul Vaslui), în
Cercetãri istorice, XII-XIII, 1981-1982
Butnariu Viorel, Rãspândirea monedelor bizantine din sec. VI – VII în
teritoriile carpato – dunãrene, în BSNR, 1983 – 1985
Cândea Ionel, Descoperiri monetare pe teritoriul jud. Brãila sec. XIV-XIX, în
Istros, I, 1980
Cândea Ionel, Tezaurul de monede feudale de la Maraloiu, judeþul Brãila, în
Danubius, VIII-IX, 1979
Cãpitanu Viorel, Descoperiri de monede antice ºi bizantine, în Carpica, IV,
1971
Cãpitanu Viorel, Tezaurul de monede bizantine descoperit la Horgeºti (jud.
Bacãu), în Carpica, IV, 1971
Chiriac Costel, Despre tezaurele bizantine din secolele VII-X de la est ºi sud
de Carpaþi, în Pontica, XXIV, 1991
Chirica Vasile, Tanasachi Marcel, Repertoriul arheologic al judeþului Iaºi, Iaºi,
I – 1984, II – 1985
Ciobotea Dinicã, Circulaþia monetarã în Oltenia în preajma constituirii statului
feudal independent Þara Româneaascã (sec.X-XIV), în AO, II, 1983
Cojocaru V., Descoperiri de monede antice ºi medievale la Dunãrea de Jos
basarabeanã, în Simpozion de numismaticã, 2002
Cojocãrescu Maria, Un depozit monetar din sec. XII – XIII din colecþia Maria –
ºi dr. Severeanu, în BSNR, 1981 – 1982
Cojocãrescu Maria, Un depozit monetar din sec. XII – XIII din colecþia Maria –
ºi dr. Severeanu, în BSNR, 1981 – 1982
Coman Ghenuþã, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeþului
Vaslui, Bucureºti, 1980
Condurachi Emil, Les tresors monetaires de la region carpatho danubiennes
et leur importance pour l'histoire des roumains, în Balcania, VII, 1, 1944
Condurachi Emil, Quelques aspects premedievaux de la circulation
monetaires dans la region danubiennes, în Balcamia, VII, 1, 1944
Constantinescu E.M, Memoria Pamântului dintre Carpaþi ºi Dunãre.Nord-
estul Munteniei ºi sud-vestul Moldovei în veacurile IV-XI d.Hr.,
Bucureºti, 1999
Constantinescu N., Curtea de Argeº 1200-1400.Asupra începuturilor Þãrii
Româneºti, Bucureºti, 1984
Creºterea colecþiunilor în anii 1938-1942, Bucureºti, 1944
Custurea Gabriel, Circulaþia monedei bizantine în Dobrogea (sec. IX – XI),
Constanþa, 2000
Diaconu Petre, S-au emis monede în Dobrogea bizantinã (secolele X-XII)?, ,
în SCIVA, 32, 1981, 3
Dimian Irimia Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul României,
în SCN, I, 1957
2
ELANUL
prof. dr. Sorin LANGU
Dimian Irimia, Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul
României, în SCN, I, 1957
Dimian Irimia, Cu privire la cronologia ºi atribuirea monedelor anonime de
bronz, în SCN, III, 1960
Edith Gabor, Aspecte ale circulaþiei monetare în Transilvania (sec.XI - XVI),
în CSSªA, I, 1989
Feneºan Costin, Câteva consideraþii privind circulaþia monetarã în Banat în
timpul feudalismului timpuriu, în Crisia, IV, 1974
Grigoruþã M., Descoperiri numismatice pe malurile Dâmboviþei bucureºtene,
în CAB, IV, 1992
Iliescu O., Emisiuni monetare ale oraºelor medievale de la Dunãrea de Jos, ,
în Peuce, II, 1971
Iliescu O., Însemnãri privitoare la descoperiri monetare, în SCN, I, 1957
Iliescu Octavian, A la recherche de Kilia byzantine, în RESEE, XVI, 1978, 2
Iliescu Octavian, Aspecte pecuniare ale relaþiilor dintre Nicolae Alexandru
voievod ºi regele Ludovic I de Anjou, în RI, tom 3, numãrul 9–10, 1992
Iliescu Octavian, Chilia în veacul al XIV-lea, în Peuce, VI, 1977
Iliescu Octavian, Contribution á l'histoire des colonies génoises en Romanie
aux XIIIe - XVe sieclès, în RRH, XXVIII,1989, 1-2
Iliescu Octavian, Contribuþii numismatice la localizarea Chiliei bizantine, în
SCIVA, 29, 1978, 2
Iliescu Octavian, Despre natura juridicã ºi importanþa despãgubirilor oferite
de Basarab Voievod lui Carol Robert (1330), în SMIM, V,1962
Iliescu Octavian, Despre tezaurele monetare ºi viaþa economicã în secolele
III - XIV pe teritoriul þãrii noastre, în Studii, V, 1952, 3
Iliescu Octavian, Dreptul monetar în statul vlaho-bulgar al primilor Asãneþti
(1187-1218), în Rãscoala þi statul Asãneþtilor.Culegere de studii,
coord.E.Stãnescu, Bucureºti, 1989
Iliescu Octavian, Genois et tatars en Dobroudja au XIV siecle: l'apport de la
numismatique, în Etudes byzantines et post – byzantines, III, 1997
Iliescu Octavian, L'hyperpere byzantin au Bas – Danube du XIe au XVe siecle,
în RESEE, VII, 1, 1969
Iliescu Octavian, La monnaie genoise dans les pays roumains aux XIIIe- XV
siecles, în Colocviul româno-italian “ Genovezii la Marea Neagrã în
sec.XIII-XIV”,Bucureºti, 27-28 martie 1975, Bucureºti, 1977
Iliescu Octavian, La monnaie venetienne dans les pays roumains de 1202 a
1500, în RESEE, XV, 2, 1977
Iliescu Octavian, Le montant du tribut payé par Byzance à l'Empire Ottoman
en 1379 et 1424, în RESEE, IX, 1979, 3
Iliescu Octavian, Le prêt accordé en 1388 par Pierre Muþat à Ladislas
Jagellon, în RRH, XII, 1973, 1
Iliescu Octavian, Les armoiries de la ville d'Asprokastron et leur origine
byzantine, în Etudes byzantines et post-byzantines, II, 1991
Iliescu Octavian, Les hyperperes de Vlaicou Voda, în RRH, 24, 3, 1985
Iliescu Octavian, Moneda în România, Bucureºti, 1970
Iliescu Octavian, Moneda romano-bizantinã pe teritoriul României (326-
1327), Cultura bizantinã în România. La culture byzantine en
Roumanie, Bucureºti, 1971
Iliescu Octavian, Monede din sec. XII – XIII gãsite la Dunãrea de Jos, în Ilfov –
File de istorie, Bucureºti, 1978
Iliescu Octavian, Monede din sec. XII – XIII gãsite la Dunãrea de Jos, în Ilfov –
File de istorie, Bucureºti, 1978
Iliescu Octavian, Monede din tezaurul descoperit la Oþeleni (raionul Huºi,
reg. Iaºi), în AM, II – III, 1964
Iliescu Octavian, Monede tãtãrãºti din secolele XIII-XV, gãsite pe teritoriul
R.P.R., în SCN, III, 1960
Iliescu Octavian, Notes de numismatique orientale, în Studia et acta
orientalia, VII, 1971, 3
Iliescu Octavian, Notes sur l'apport roumain au ravitallement de Byzance
d'apres une source inédite du XIVe siècle, în NEH, III,1965
Iliescu Octavian, Nouvelle contribution à la geographie historiquen de la Mer
Noire, în Il Mar Nero, I, 1994
Iliescu Octavian, Nouvelle édition d'actes notariés instrumentes au XIVe
sieclè dans les colonies génoises des bouches du Danube, în RESEE,
XV,1977, 1
Iliescu Octavian, Premieres apparitions au Bas-Danube de la monnaie
reformee d'Alexis Ier Comnene, în Etudes byzantines et post –
byzantines, I, 1979
Iliescu Octavian, Simion Gavrilã, Le grand tresor de monnaie et lingots des
XIII et XIV siecles trouve en Dobroudja septentrionale, în RESEE, II, 1 –
2, 1964
ELANUL
Iliescu Octavian, Simion Gavrilã, Le grand tresor de monnaie et lingots des
XIII et XIV siecles trouve en Dobroudja septentrionale, în RESEE, II, 1 –
2, 1964
Iliescu Octavian, Sur les monnaies byzantines coupees decouvertes en
Roumanie, în Actes XIV
Iliescu Octavian, Tezaurul de perperi bizantini de la Isaccea, în SCN, VI, 1975
Iliescu Octavian, Þarãlungã Paul, Un tezaur de la sfârºitul sec. XIII descoperit
la Prãjeºti (jud. Bacãu), în Carpica, XXIII/2, 1992
Iliescu Octavian, Þarãlungã Paul, Un tezaur de la sfârºitul sec. XIII descoperit
la Prãjeºti (jud. Bacãu), în Carpica, XXIII/2, 1992
Isãcescu Elena, Tezaurul de monede medievale descoperit la Curtea de
Argeº, în BSNR, 1973 – 1975
Kiriþescu Costin C., Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, vol. I,
Bucureºti, 1997
Langu Sorin, Aspecte ale circulaþiei monetare în teritoriile adiacente
Dobrogei (sec.VIII-XIV), în Analele Universitãþii Creºtine „D.Cantemir”,
5, 2003
Langu Sorin, Circulaþia monetarã în sec.VIII-XIV pe teritoriul judeþelor Galaþi
ºi Brãila, în Analele Universitãþii Creºtine „D.Cantemir”, 5, 2003
Langu Sorin, Fenomenul tezaurizãrii în sec. al VIII-lea—al XIV-lea în spaþiul
extracarpatic, în Danubius, XXI, 2003
Lukács Antal, Tezaurul de la Sreza – Cârþiºoara, în SCIVA, 49,1998, 2
Mãnucu – Adameºteanu Gh., Aspecte ale politicii împãratului Alexios I
Comnenul la Dunãrea de Jos în lumina ultimilor descoperiri sfragistice
ºi numismatice, în RI, VII, 3 – 4, 1995
Mãnucu – Adameºteanu Gh., Nufãru (jud. Tulcea) – oraº fortificat la Dunãrea
de Jos (sec. X – XIII), în Arheologie medievalã, II, 1998
Mãnucu-Adameºteanu Gh, Istoria Dobrogei în perioada 969-
1204.Contribuþii arheologice ºi numismatice, Bucureºti, 2001
Mãnucu-Adameºteanu Gh., Mercan N., Aspecte ale culturii materiale vechi
româneºti în lumina descoperirilor de pe teritoriul oraºului Buftea, în
Bucureºti, XVI, 2002
Mãnucu-Adameºteanu Gh., Monede bizantine din colecþiile Muzeului
Municipiului Bucureºti.Secolele IX-XIII, Bucureºti, 2003
Mãnucu-Adameºteanu Gh., Popuºoi E., Monede bizantine descoperite la est
de Carpaþi, în AM, XXIII-XXIV, 2003
Mãrghitan Liviu, Banatul în lumina arheologiei, III (sec. VII – XII), Timiºoara,
1985
Mihãilescu-Bârliba V., Nicolae E., Asãvoaie C., Descoperiri monetare în
Moldova, III, în AM, XXII, 2002
Mitrea Bucur Oboli ungureºti din prima jumãtate a secolului al XII-lea
descoperiþi în Muntenia, în SCN, IV, 1968
Mitrea Bucur, Câteva monede romane imperiale, greceºti ºi bizantine
descoperite în împrejurimile Celeiului, în SCN, IV, 1968
Mitrea Bucur, Oboli ungureºti din prima jumãtate a secolului al XII-lea
descoperiþi în Muntenia, în SCN, IV, 1968
Mitrea Bucur, Un tezaur monetar vechi românesc: Scrioaºtea, jud.
Teleorman, în BSNR, 1976 – 1980
Mitrea Ion, Regiunea centralã a Moldovei dintre Carpaþi ºi Prut în secolele VI-
IX e.n., în Carpica, XII, 1980
Morintz S., Ionescu B., Cercetãri arheologice în împrejurimile oraºului
Olteniþa (1958-1967), în SCIV, 19, 1968, 1
Morintz S., Roman P., Rosetti D.V., Panait P.P., Cantacuzino Gh., Sãpãturile
arheologice din Bucureºti, în MCA, VIII, 1962
Murgescu Bogdan, Circulaþia monetarã în secolul XVI, Bucureºti, Editura
Enciclopedicã, 1996
Nicolae E., Costin B., Monede din secolele XIII-XIV descoperite în Dobrogea,
în BSNR, 1998-2003
Nicolae E., Descoperiri monetare de la Suceava (I), în BSNR, 1992-1993
Nicolae E., Douã monede din perioada de sfârºit a dominaþiei Hoardei de
Aur la vest de Nistru, în Simpozion de numismaticã, 2002
Nicolae E., Le monnayage en Bessarabie dans la deuxième moitié du XIVe
siècle, în XIII Congreso International de Numismática, Madrid-2003,
Actes I, Madrid, 2005
Nicolae E., Monedele de tip Costeºti-Gârla, în Simpozion de numismaticã,
2005
Nicolae E., O monedã emisã de Çaka fiul lui Noghay, în Simpozion de
numismaticã, 2002,, p.139-142
Nicolae E., Posticã Gh., Câteva monede descoperite la Orheiul Vechi, în
Simpozion de numismaticã, 2001
Nicolae E., Un dirhem din secolul al X-lea descoperit la Iacobeni, com
Vlãdeni, jud.Iaºi, în Simpozion de numismaticã, 2001
Nicolae E., Un tezaur de monede ale Hoardei de Aur descoperit la Orheiul
Vechi, în BSNR, XCII-XCVII, 1998-2003
Nicolae E., Un tezaur de monede ale Hoardei de Aur descoperit la Orheiul
Vechi, în BSNR, XCII-XCVII, 1998-2003
Nicolae Eugen, Popescu Adrian, Descoperiri monetare de la Dridu, jud.
Ialomiþa, în BSNR, 1994 – 1995
Nicolae Eugen, Popescu Adrian, Descoperiri monetare de la Dridu, jud.
Ialomiþa, în BSNR, 1994 – 1995
Nr. 90 - august 2009
Nicolae Eugen, Quelques considerations sur les monnaies tatares de „la Ville
Neuve”, în SCN, IX,1989
Nicolae Eugen, Quelques considerations sur les monnaies tatares de „la Ville
Neuve”, în SCN, IX, 1989
Nudelman A.A., Oèerki istorii monetnogo obrašèenija v Dnestrovkogo-
Prutskom regione, Chiºinãu, 1985
Nudelman A.A., Topografija kladov i nahodok ediniènyk monet,
Arheologièeskaja karta Moldavskoj SSR, 8, Chiºinãu, 1976
Oberlander – Târnoveanu E., Quelques aspects de la circulation monetaire
dans la zone de l'embouchure du Danube au XIIe siecle, în Dacia, XXIII,
1979
Oberlander – Târnoveanu Ernest, “Barbaricum Apropiat” – populaþiile din
Muntenia ºi Imperiul Bizantin (secolele VI-X) – mãrturia numismaticii,
în Ialomiþa, IV, 2003-2004
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Byzantino-Tartarica- Le monnayage dans
la zone des Bouches du danube àla fin du XIIIe et au commencement du
XIVe, în Il Mar Nero, II, 1995-1996
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Câteva observaþii asupra structurii ºi
datãrii unor tezaure bizantine în colecþia Muzeului Naþional de Istorie a
României, în CN, VI, 1990
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Constantinescu E – M, Monede romane
târzii ºi bizantine din colecþia muzeului judeþean Buzãu, în Mousaios,
IV/1, 1994
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Contribuþii la studiul emisiunilor monetare
ºi al formaþiunilor politice din zona Gurilor Dunãrii în sec. XIII – XIV, în
SCIVA, 32, 1, 1981
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Documente numismatice privind relaþiile
spaþiului est – carpatic cu zona Gurilor Dunãrii în sec. XIII – XIV, în AIIA
– Iaºi, XXII, 1985
Oberlander – Târnoveanu Ernest, La rãscruce de vânturi – tranziþia de la
Antichitate la Evul Mediu timpuriu în zona Porþilor de Fier ale Dunãrii –
un punct de vedere numismatic, în CN, VIII, 2002
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Les hyperperes de type Jean III Vatatzes-
classification, chronologie et évolution du titre (à la lumiere du trésor
d'Uzun Bair, dép.de Tulcea), în Istro-Pontica-Muzeul tulcean la a 50-a
aniversare, 2000
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Moneda Asãneþtilor în contextul circulaþiei
monetare din zona Gurilor Dunãrii, în Rãscoala þi statul Asãneþtilor.
Culegere de studii, coord. E. Stãnescu, Bucureþti, 1989
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Monede bizantine din sec. VII – X
descoperite în nordul Dobrogei, în SCN, VII, 1980
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Numismatic and historical remarks on the
Byzantine coin hoards from the 12th century at the Lower Danube, în
RESEE, XXX, 1-2, 1992
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Oberlander – Târnoveanu Irina, Noi
descoperiri de monede emise în zona gurilor Dunãrii în sec. XIII – XIV,
în SCN, IX, 1989
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Popuºoi Elena, Monede bizantine din
colecþia muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, în Carpica, XXIII/2,1992
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Some remarks on the Chronology and the
Composition of the Byzantine Coin Hoards from the 13th and the 14th
Centuries and the Lower Danube and the Adjacent Areas, în Etudes
byzantines et post – byzantines, III, 1997
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Tezaurul de la Deduleºti reconsiderat -
observaþii asupra descoperirilor monetare din estul Munteniei în
secolul al XIII-lea, în Istros, VI, 1992
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Un atelier monétaire byzantin inconnu de
la deuxième moitié du XIe siècle dans le thème de Paristrion, în RESEE,
XXI, 1983, 3
Oberlander – Târnoveanu Ernest, Unele aspecte ale circulaþiei monetare din
zona Gurilor Dunãrii în sec. XII, în CN, III,1980
Oberländer-Târnoveanu E., Coins and history. The case of the area of the
Iron Gates of the Danube during the 10th-11th centuries, în Istros, X,
2000
Oberländer-Târnoveanu E., Coins and history. The case of the area of the
Iron Gates of the Danube during the 10th-11th centuries, în Istros, X,
2000
Oberländer-Târnoveanu E., La monnaie dans l'espace rural byzantin des
Balkans orientaux- un essai de synthèse au commencement du XXIe
siècle, în Peuce, s.n., I (XIV), 2003
Oberländer-Târnoveanu E., Moneda bizantinã ºi de tip bizantin pe teritoriile
de la sud de Carpaþi în secolele XII-XV- o analizã criticã a documentelor
numismatice, în Mousaios, VII, 2001
Oberlander-Târnoveanu Ernest, Pentru o nouã datare a bisericuþei cu
Papasima Tudor, Monede bizantine din colecþia Muzeului judeþean Cãlãraºi,
în Pontica, XXVIII-XXIX, 1995-1996
Paraginã A., Habitatul medieval la curbura exterioarã a Carpaþilor în secolele
X-XV, Brãila, 2002
Pârvan Katiuºa, Cantacuzino Gh., Descoperiri monetare la Curtea
Domneascã din Târgoviºte, în CN, VIII, 2002
3
Nr. 90 - august 2009
Pârvan Katiuºa, Monede medievale ºi moderne descoperite în localitatea
Pleºeºti, judeþul Suceava, în CN, VII, 1996
Pavlov P., Ianev I., Cain D., Istoria Bulgariei, Bucureºti, 2002
Pãcurariu M., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 2000
Pãtraºcu ª., Oltenia în secolele VIII-XII: relaþiile autohtonilor cu Bizanþul, în
AO, 17, 2003
Pãunescu Anca, Renþa E., Cercetãri arheologice la Þãndãrei, judeþul
Ialomiþa, , în CA, IX, 1992
Petriºor Elena, Date preliminare asupra tezaurului medieval de la
Buruieneºti, com. Doljeºti, jud. Neamþ, în Memoria Antiquitatis, XII-XIV,
1980-1982
Poenaru – Bordea Gheorghe, Dicu Paul, Monede romane târzii ºi bizantine
(secolele IV – XI) descoperite pe teritoriul judeþului Argeº, în SCN, IX,
1989
Poenaru – Bordea Gheorghe, Ocheºanu Radu, Douã monede de aur din
colecþia Muzeului de Istorie ºi Artã al Municipiului Bucureºti, în BSNR,
1994 – 1995
Poenaru – Bordea Gheorghe, Ocheºanu Radu, Monedele de aur romane ºi
bizantine din colecþia Maria ºi dr. G.Severeanu, în Peuce, X, 1990
Poenaru – Bordea Gheorghe, Popa Corneliu, Noi date numismatice privind
prezenþele bizantine în Câmpia Româna în sec. IX – XI, în Ilfov – File de
istorie, Bucureºti, 1978
Popescu Adrian, Monede antice ºi bizantine din colecþia bibliotecii Facultãþii
de Istorie-Filosofie Bucureºti, în CSSªA, I, 1989
Posticã Gh., Românii din codrii Moldovei în evul mediu timpuriu. Studiu
arheologic pe baza ceramicii din aºezarea Hansca, Chiºinãu, 1994
Preda Constantin, Circulaþia monedelor bizantine în regiunea carpato –
dunãreanã, în SCIV, 23, 3,1972
Preda Constantin, The Byzantine coins – an expression of the relations
between the Empire and the population north of the Danube in the 6th –
13th centuries, în Relations between the autochtonous population and
the migratory populations, Bucureºti, 1975
NOI DATE PRIVIND MÃNÃSTIREA LIPOVÃÞ
Continuare a unei cercetãri mai ample privind ocolul domnesc
al Târgului Vasluiului, prezentul studiu vizeazã o zonã interesantã
din punct de vedere arheologic, socio-politic ºi ecleziastic, dar
insuficient cunoscutã ºi analizatã: „moºia Lipovãþului”. Informaþiile
despre satul ºi moºia Lipovãþ sau cele despre existenþa în zonã a
uneia sau a mai multora comunitãþi monastice se gãsesc în lucrãri
anterioare meritorii care au reuºit sã prezinte doar momente ºi fapte
istorice izolate cu aspect de „accident ”, dar nu ºi fenomenul istoric
în complexitatea lui. Acest lucru s-a datorat, considerãm noi,
cumulului nefast a cel puþin trei elemente:
- dispariþia bazei documentare a zonei odatã cu stãpânirea
greceascã asupra Mãnãstirii „Sf. Gheorghe” din Lipovãþ (cea care
era posesoarea de fapt ºi de drept a acestei arhive a moºiei);
- schimbarea denumirilor multor aºezãri din zonã ºi chiar a
vãilor ºi dealurilor din împrejurimi, analiza puþinelor documente
stârnind ºi acum confuzii;
- comiterea unor greºeli de redactare, traducere sau
interpretare a datelor directe sau indirecte din documentele vechi
ale zonei.
Cu tot respectul pentru faptul istoric dovedit documentar sau
arheologic, noi ne-am permis sã adunãm cele câteva „cioburi” de
informaþii, le-am încadrat în rigorile actualei hãrþi a zonei, le-am gãsit
timpul în istoria generalã a Moldovei ºi - ca atare - vi le prezentãm cu
gândul de a întregi istoria acestui interesant areal din fostul þinut
(judeþ) Vaslui.
I. REPERELE GEOGRAFICE ALE MOªIEI LIPOVÃÞ
Am folosit acest subtitlu oarecum pretenþios, deoarece în
documentele medievale termenul de „hotar” putea desemna, în
4
ELANUL
Sabãu Ion, Circulaþia monetarã în Transilvania sec.XI-XIII în lumina
izvoarelor numismatice, în SCN, II, 1958
Spinei Victor, Moldova în secolele XI – XIV, Chiºinãu, 1994
Spinei Victor, Monede bizantine din spaþiul est – carpatic, în SCN, VIII, 1984
Spiru Ion, Informaþii asupra circulaþiei monetare în judeþul Teleorman în sec.
XIV – XIX, în BSNR, 1976 – 1980
Stângã Ion, Circulaþia monetarã la Cetatea Severinului (sec. XIII – XVI), în
CN, VII,1996
Tentiuc Ion, Populaþia din Moldova centralã în secolele XI – XIII, Iaºi, 1996
Teodor Dan Gh., Descoperiri arheologice ºi numismatice la est de Carpaþi în
sec. V – XI, Bucureºti, 1997
Teodor Dan Gh., Descoperirile arheologice de la ªendreni-Galaþi, în
Danubius, I, 1967
Teodor Dan Gh., Romanitatea carpato – dunãreanã ºi Bizanþul în veacurile V
– XI e.n., Iaºi, 1981
Teodor Dan Gh., Tezaurul de la Rãducãneni – Iaºi, în SCIV, 31, 3,1980
Teodor Dan Gh., Tezaurul de la Rãducãneni – Iaºi, în SCIV, 31, 3,1980
Teodor Dan Gh., Tezaurul feudal timpuriu de obiecte de podoabã descoperit
la Voineºti-Iaºi ,în AM, I, 1961
Toropu O., Stoica O., Descoperiri arheologice ºi numismatice din Oltenia, în
MCA, IX
Toropu Octavian, Romanitatea târzie ºi strãromânii în Dacia Traianã sud –
carpaticã (sec. III – XI), Craiova, 1976
Toropu Octavian, Stoica Onoriu, Monede bizantine decoperite în Oltenia, în
Drobeta, I, 1974
Travkin Serghei, Descoperiri numismatice din Orheiul Vechi (anul 1987), în
Revista arheologicã, Chiºinãu, 2, 1998
Velter Ana – Maria, Transilvania în secolele V-XII, Bucureºti, 2002
Velter Ana Maria, Unele consideraþii privind circulaþia monetarã din sec. V –
XII în bazinul carpatic (cu o privire specialã asupra teritoriului
României), în SCIVA, 39, 3, 1988
Laurenþiu CHIRIAC
Viorel ÞIBULEAC
Motto:
„Iarã noi, migãlind, am tot strâns floricele
smerite ºi le-am potrivit într-un smoc.”
(Costache Buraga – Dãinuiri dãneºtene)
funcþie de context, suprafaþa sau graniþele unei proprietãþi. În
dezvoltarea subiectului nostru, ne vom referi la hotare doar cu
înþelesul de limite - margini. Tocmai de aceea, pentru lãmurirea
punctului nostru de vedere, exemplificãm prin câteva citate din
diverse danii ale vremii:
- „Iar hotarul acelor sate sã le fie lor hotar ºi cu toate hotarele
vechi, din toate pãrþile, pe unde din veac au folosit… .”1
- „Datuiam dumisale, ºi l-am miluit cu o parte de loc din hotarul
târgului nostru Vasluiului sã fie hotar satului dumisale
Tãtãraºilor….”2
- „ Iar hotarul acelui sat pe vechiul hotar pe unde din vechi au
umblat … .”3
- „… Iar hotarul acelor locuri de ocinã ….sã fie hotar dinspre
toate pãrþile dupã acele vechi hotare, pe care au apucat din
veac….”4
În acest context, arãtãm cã hotarele Lipovãþului desemneazã
un patrulater neregulat cu colþurile orientate spre punctele
cardinale:
a) Latura sud-vesticã porneºte din vârful dealului Orgoieºtilor,
urmeazã spre nord creasta topograficã a acestuia ºi apoi a dealului
Sucevenilor pânã la Drumul poºtelor de pe dealul Coama Porcului.
Drumul poºtelor (al turcilor, al puºtilor ºi al lui ªtefan vodã) era calea
de rocadã pentru drumul Bârlad-Vaslui de pe Valea Bârladului. Era
folosit ca o cale mai scurtã, mai accesibilã sau mai sigurã în
perioade de inundaþii ori de invazii strãine. Pornea de la Gura
Similei, urma valea acesteia pânã la Bogdãniþa, iar de aici urca pe
Coama Porcului pânã în Dealul Racovei ºi apoi cobora în fundãtura
vãii Chiþocului, dupã care trecea în valea Racovei la Puºcaºi ºi la
Podul Harapului (probabil fostul pod al lui Bogdan). ªi aici, aºa cum
ELANUL Nr. 90 - august 2009
am început, vã prezentãm citate din actele care descriu reperele respective: - „...Iar în sus pânã la
- „…tocmai la vârful dealului Orgoieºtilor ºi apucã iarãºi dealul în pãdure la Runcu…. .”5 (runc - drumul lui Toader ºi acolo
porþiune de pãdure defriºatã); stâlpu, ºi de acolia pen
- „… rugul dealului pi dincolo de Vlamnic, de asemenea a Ghigulesei pânã la fund ºi se loveºte cu a dumbravã pân în prihodiºte
sfinþiei tale (egumenul mãnãstirii Lipovãþ - n. ns.), iar pe dincolo este a me ºi se loveºte în rugul dealului cu (cãrare, trecere care
a sfinþiii tale; în cap dupã cum scrie hotarnica, dupã cum fugi apa, a sfinþiei tale merge pe la drumul coincidea cu creasta Dealului
puºtilor… .”6 (rugul dealului = cum fuge apa = creasta topograficã - n. ns.); Timofteiului - n. ns.). ªi de
- „… pânã în fundul obârºii vãii Sucevenilor, peste drumul puºtilor, undi s-au gãsit ºi bouri vechi ºi noi a acolia pe prihodiºte peste
moºiilor ce vin de la Racova… .”7 valea Lipovãþului, la dial pen
- „... ºi de aici am trecut pisti apa Bogdãnii dinspre rãsãrit ºi am mãsurat din hotarul Negrileºtilor în Codru, pân în zarea dealului în
sus…iarãºi 3 funci…ºi merge hliza la dial (spre est - n. ns.) pânã în drumul cel mare unde se hotãrãºte cu drumul Bogdãnii (Dealul
Sucevenii.”8 Poºtelor) … .”9
b) Latura sudicã a moºiei Lipovãþului porneºte din vârful dealului Orgoieºtilor, iar intersecþia - „… Începându-se
Drumului Poºtelor cu creasta Dealului Racovei reprezintã coltul vestic al acesteia. Aici moºia Lipovãþului hotarul acelei bucãþi de
„se lovea” cu moºiile Suceveni ºi Bogdana (spre sud), iar cu moºiile „ce veneau de la Racova” (respectiv pãmânt (Mãnãstirea Corbu -
moºia Vasluiului ºi a Tãtãraºilor) spre nord ºi est. Cu aceasta din urmã se învecineazã ºi „îºi dã coate” 1635) din matca vãei
pânã în runcul dealului Timofteiului (actual Dealul Paiului - n.ns.). Iatã descrierile originale ale acestor Lipovãþului din sus, la deal
limite: spre rãsãrit (indicaþia
documentarã spre rãsãrit
poate desemna în acest caz
direcþiile: N-N-E, N-E, N-E-E);
ºi din gura vãei lui Spanache
pânã la drumul Fãgetului….”10
c) Colþul de nord al
moºiei Lipovãþ se afla în
runcul din vârful Dealului
Timofteiului, la cca. 200-300
m. est de acesta. De aici
latura nord-esticã a moºiei
cobora creasta Dealului
Timoftei pânã în valea
Bârladului, pânã în partea de
sud a poienii lui Rãntunici din
Vlamnicul Delenilor. Pe toatã
lungimea ei, aceastã laturã se
învecina tot cu moºia Tãtãraºi.
- „…deacolea peste luncã
în gios pânã la Vlamnic, în
capul poenii lui Rãntunici cea
din gios, acolo stâlp, deacolea
pen Vlamnic spre apus peste
drumul cel mare, acolea stâlp,
iar deacolea la deal prin
hotarul cãlugãrilor, acolo
stâlp, deacolea pe deal în sus
la movila lui Vodã, ºi deacolea
iar în sus pânã în drumul lui
Toader ºi acolea stâlpu ºi
deacolea pe drum prin
dumbravã, pânã în
prihodiºte….”11
- „… drumul Fãgeþelului
(prihodiºtea) prin dumbravã în
gios, din semne în semne,
pânã la drumul lui Toader, pe
dial în gios (pânã la) pravila
Domneascã (Movila lui Vodã)
ºi tot dialul în gios, pânã la
hotarul Hârºovenilor
(Hâoºeºtilor - n. ns.).”12
Colþul estic al moºiei
Lipovãþului - localizat prin
intersecþia a douã direcþii, una
datã de mãrturia hotarnicã a
Tãtãraºilor din 17 iunie 1668 ºi
cealaltã datã de ispisocul lui
Vasile Lupu din 1 septembrie
1635 - reprezintã locul de
învecinare a mai multor moºii,
respectiv: Lipovãþul, Tãtãraºii,
Fig. 1. Moºia Lipovãþ Hãoºeºtii, precum ºi Delenii,

5
Nr. 90 - august 2009
conform uricului Târgului Vasluiului din 15 octombrie 1491:
„… apa Bârladului în gios pânã în gios de gura pârâului ce se
numeºte al Sãcuilor ºi apoi peste Bârlad, iar din malul Bârladului la
movila sãpatã ºi de acolo peste luncã ºi peste drum (drumul mare -
n. ns.) puþin mai sus de stâlpul Oprei, apoi la vârful dealului ce se
numeºte Osoiu… .”13
Fig. 2. Limita sudicã a moºiei Lipovãþ
În identificarea poziþiei „stâlpului Oprei” (acum dispãrut) - care
se afla în sudul Poienii lui Rãntunici din Vlamnic - am avut în vedere
douã aspecte:
- de obicei, principiile hotarnice au la bazã perenitatea limitelor
(„hotarul pe unde din veac au trecut”), iar linia de demarcaþie (unde
este cazul) este stabilitã pe creasta dealului („cum fuge apa”);
- existã principiul topo-geodezic al intersecþiei, care are în
vedere hotarele rectilinii ce converg în acelaºi punct; în cazul
nostru, hotarele Tãtãraºilor, Lipovãþului ºi ale Delenilor converg
cãtre Vlamnic.
Fig. 3. Partea de est a Moºiei Lipovãþ
d) Latura de sud-est a moºiei porneºte din Vlamnic ºi urcã
pantele nordice ale dealului Osoiu, apoi urmeazã creasta dealurilor
Lipovãþului (Ghera) ºi Fãgãdãu (Bogoroz), reprezentând fundãtura
vãii Bilavãi (Ghilahoiului) pânã în vârful dealului Orgoieºtilor. Iatã
actul care confirmã acest lucru:
- „… puþin mai puþin de stâlpul Oprei, apoi la vârful dealului ce se
numeºte Osoiu, la un stejar însemnat ºi la o movilã sãpatã, apoi
intrã în pãdure ºi apoi dealul prin pãdure ºi peste drumul ce vine de
la Deleni la Lipovãþ pânã la (un stejar cu bour) ºi apoi iarãºi apucã
dealul prin pãdure pe deasupra Bilavãi, tocmai la vârful dealului
14
Orgoieºtilor… .”
Trebuie spus ºi faptul cã, pe aceastã laturã, moºia Deleni se
învecina cu moºia mãnãstirii Lipovãþ, ºi anume: din zarea dealului
Lipovãþ pânã la Poiana ªchiopului (conform mãrturiei hotarnice din
7 august 1750).15
6
ELANUL
II. LOCALIZAREA ÎN TIMP A SATULUI LIPOVÃÞ.
DATELE PLANIMETRICE ªI FORMELE DE RELIEF
a. Date arheologice
În zona actualã a satului LIPOVÃÞ s-au descoperit resturi de
locuire din perioada Hallstatt, sec. IV, sec. XI-XII ºi sec. XVIII.
Resturi de locuire din perioada secolelor I î.e.n.- II e.n., cea a
secolelor V-XI ºi XIV-XVII s-au descoperit ºi la aproximativ 1,5 km.
est de sat, la punctul „Coada Iazului”, lângã barajul de pe pârâul
Chiþoc. Tot aici s-au descoperit ºi urmele unui cimitir din secolele
XVI-XVII.16
b. Date documentare
În deja amintitul uric al târgului Vaslui, direcþia drumului dintre
Deleni ºi Lipovãþ - desemnatã prin enumerarea strict succesivã a
reperelor hotarnice - este diferitã unghiular cu aceeaºi destinaþie,
cãci drumul actual trece prin mijlocul Vãii Bilavãi, în timp ce cel din
uric precede poziþiei vãii Bilavãi. Spre exemplu, iatã menþiunea din
uric: „… ºi apoi dealul prin pãdure ºi preste drumul ce duce de la
Deleni la Lipovãþ … ºi apoi iarãºi apucã dealul prin pãdure pe
deasupra Bilavãi.”17
Documentele hotarnice ale moºiei Tãtãraºi - Bahnari din sec.
XVII-XVIII (mai ales, cele din 17 mai 1691, 15 iunie 1693, 15
decembrie 1726 ºi 17 iunie 1768) desemneazã drept valea
Lipovãþului ca fiind valea imediat succesivã sudului dealurilor
Racova - Timoftei. Coroborând cele douã categorii de informaþii,
putem concluziona faptul cã vatra satului Lipovãþ - în perioada
apariþiei mãnãstirilor din zonã - s-a aflat pe locul descris ca fiind cel
de la 1,5 km. est de actualul sat, lângã barajul de pe Chiþoc, chiar la
coada iazului. Mutarea vetrei satului de pe poziþia iniþialã aflatã la
aproximativ 1 km vest de „drumul mare” pe actuala poziþie mult mai
protejatã s-a datorat, fãrã îndoialã, perioadei de intense ºi
devastatoare cotropiri în zonã a turcilor, tãtarilor ºi polonezilor –
evenimente destul de dese care au marcat istoria Þãrii Moldovei la
sfârºitul secolului XVII ºi prima jumãtate a secolului urmãtor.
c. Date planimetrice ºi topografice
Aºa cum arãtam ºi în introducere, multe din toponimele
menþionate documentar s-au schimbat ori s-au pierdut, fâcând
imposibilã înþelegerea multor informaþii. Spre exemplu, Runcul de
pe malul Timoteiului - pomenit în toate hotarnicele moºiilor Tãtãraºi
ºi Vaslui - se numeºte astãzi dealul Paiului. De asemenea, botul de
deal care porneºte de la Cetãþuia ºi prelungeºte spre est dealul
Racova se numeºte acum dealul Viile Paiului. La fel, valea care
desparte dealul Timoftei (Timotei) de dealul Viile Paiului se numeºte
astãzi valea Timoftei, denumitã în documente Timofteiul: „…pre
culmea dealului în ºes pânã la movila lui Vodã, ºi de acolo tot drumul
prin dumbravã pre hotarul cãlugãrilor pânã în prihodiºte ºi de acolo
prin codru spre apus ºi pren pregiurul Timofteiului în fundãturã, ºi de
acolo pre dealul Racovei spre rãsãrit pen codru pân în Cetãþuia...”18
Acest mod de a denumi o vale îl întâlnim curent ºi în
documentele vremii, ca de exemplu, în uricul din 15 octombrie 1491:
„…dealul prin pãdure pe deasupra Bilavei (valea Bilavei )”. La fel,
prihodiºtea din documentul de la 1688 exista, fãrã îndoialã, datoritã
poziþiei geografice ºi funcþiei sale hotarnice, tot pe ,,drumul
Fãgeþelului”. De asemenea, Valea Lipovãþului se numeºte acum
Valea Chiþocului, în timp ce Valea lui Spanache (amintitã în actul de
danie din septembrie 1635) se deschide acum spre nord, spre valea
Chiþocului, la sud de localitatea Chiþoc. Toponimul „La Corbu” poate
fi explicat uºor, prin analogie cu alte exemple amintite: „Timofteiul” ºi
„Bilava ”. Oricum, o „valea Corbului” putea fi mãrginitã de un „deal al
Corbului” – care, la rându-i, putea fi atribuit unei mãnãstiri
amplasate pe el. În orice caz, în cadrul atestãrilor documentare,
mãnãstirile puteau fi reperate fie dupã numele hramului - spre
exemplu, mãnãstirea „Trei Ierarhi”, mãnãstirea „Sf. Sava” etc. sau
dupã numele ctitorului - mãnãstirea lui Aron Vodã, mãnãstirea lui
Miron Barnovschi, fie dupã locul unde se afla - gen mãnãstirea
Bistriþa,. mãnãstirea Putna, mãnãstirea Corbu. Astfel, locuitorii
satului Lipovãþ - nu demult strãmutat - ar fi putut schimba numele
dealului Corbu în dealul Mãnãstirii. Satul Corbu a apãrut abia între
1831-1872 ºi este amplasat pe valea Corbului, luându-ºi numele de
la aceasta.
ELANUL Nr. 90 - august 2009
III. SCHITURILE ªI MÃNÃSTIRILE DIN ZONÃ – CTITORII ªI am mai arãtat, partea nordicã a moºiei, cãlugãrii în hotarul cãrora se
DANIILE ridica noua mãnãstire „Sf. Gheorghe” fiind conduºi atunci de
egumenul Chiriac.
a) Aºezãmintele monastice de la începutul secolului al - mãnãstirea „Sf. Gheorghe” - succesoarea în averi a vechii
XVII-lea mãnãstiri „Uspenia” - avea deja stabilite hotarele cu vasluienii, fiind
Prima informaþie despre mãnãstirile din Lipovãþ o gãsim în actul necesarã doar stabilirea hotarelor pentru noua construcþie.
prin care, la 30 iulie 1628, Miron Barnovschi închina biserica - astfel, prevederile hotarnice din cele douã acte se referã la
„Uspenia” din Târgul Vasluiului mãnãstirii Zografu de la muntele noua mãnãstire ºi nu la cea veche, cãci dania marca perimetrul noii
Athos. Documentul nominalizeazã ºi pe ctitorii acestui lãcaº:
Cioban sân Pântea, Onil ºi Mihail, precum ºi hramul bisericii:
„Adormirea Preasfintei de Dumnezeu nãscãtoare”. În schimb, nu
este precizatã moºia bisericii, ci doar daniile fãcute personal de
domnitor.19
Documente succesive din 2 aprilie 1630, 8 august 1630 ºi 30
Biblioteca
septembrie 1630 – emise de Alexandru Radu Vodã, Moise Movilã ºi
Alexandru Iliaº - adaugã sau întãresc daniile fãcute bisericii
(mãnãstirii) „Uspenia” din Vaslui cu pãmânturi din moºia
domneascã a acestui târg.20 Abia un act emis la 5 august 1631 de
cãtre Moise Movilã ne lãmureºte cât de cât asupra existenþei ºi
evoluþiei acestei mãnãstiri „Uspenia” - fapt pentru care ne vom
permite o analizã mai aprofundatã a lui. În fond, acest act domnesc
întãrea mãnãstirii „Sf. Gheorghe” - ziditã de „al nostru cinstit ºi
credincios boier Lupu vel vornic al Þãrii de Sus” - câteva „locuri de
Fig.4. Limita nordicã a moºiei Lipovãþ
ocinã, mori ºi vaduri de mori ºi prisãci ºi locuri de prisãci ºi heleºtee
ºi vii cu livezi ”, care constituiau, de fapt, „averea ce au avut
mãnãstirea cea veche unde a fost hramul Adormirea Preasfintei de mãnãstiri pe trei laturi: gura vãii lui Spanache, drumul Fãgeþelului
Dumnezeu nãscãtoare, care dupã ce s-au stricat au fãcut el altã (de pe dealul Timoftei), hotarul Hãoºeºtilor (din Vlamnic), iar a patra
mãnãstire, precum scrie mai sus ºi i-au pus hram Sf. Gheorghe”.21 laturã era formatã de hotarul vechii mãnãstiri (care îngloba ºi Valea
Astfel, pe lângã faptul cã se ºtie deja cã mãnãstirea Corbu se mai Corbului).23
numea ºi mãnãstirea „Uspenia”, putem conchide cã aceasta se afla Aºadar, din cele arãtate pânã acum, reiese faptul cã - la finele
lângã târgul Vasluiului, în ocolul sãu domnesc, dar pe pârâul anului 1635 ºi începutul celui urmãtor - moºia Lipovãþului era
Lipovãþului. Aºadar, existau douã lãcaºe de cult, unul chiar în oraºul împãrþitã între mãnãstirea „Sf. Gheorghe” ºi noul schit, ambele
Vaslui, iar celãlalt la Corbu (ctitorit de marele vornic Lupu). În acest ctitorii ale lui Vasile Lupu. În orice caz, la 1688, cãlugãrii de la
sens, un alt argument important îl reprezintã faptul cã vornicul Lupu mãnãstirea „Sf. Gheorghe” stãpâneau toatã moºia Lipovãþului.
însuºi închinase noua sa mãnãstire acelei mãnãstiri Zografu de la
Muntele Athos. În fine, un alt aspect semnificativ este acela cã b) Succesiunea proprietarilor moºiei Lipovãþ
dãrâmarea mãnãstirii „Uspenia” ºi ridicarea noii mãnãstiri „Sf. Înþelegerea fenomenului de ctitorire religioasã a lãcaºelor de
Gheorghe” a avut loc între 30 septembrie 1630 ºi 5 august 1631, cult de la Lipovãþ nu poate fi fãcutã în afara contextului istoric al
adicã în timpul efemerelor domnii ale lui Alexandru Iliaº ºi Miron vremurilor de atunci, în care erau angrenaþi proprietarii satului,
Barnovschi (a doua domnie). mãnãstirile ºi ctitorii respectivi. Astfel, ºtim cã la 7 iulie 1430 a avut
În continuare, pentru înþelegerea succesiunii edificiilor
religioase din zonã, vom analiza alte douã acte emise de vornicul
„cinstit ºi credincios” Lupu Coci, ajuns apoi domn al Þãrii Moldovei.
Primul document adresat lui Racoviþã Cehan - emis la 5 august
1635 - relevã urmãtoarele:
- domnitorul dorea sã construiascã o „mãnãstioarã” pentru
niºte „cãlugãraºi” – înþelegându-se prin aceasta un schit.
- locul unde urma sã fie construitã „mãnãstioara” se numea
„La Corbu” ºi aparþinea ocolului domnesc al târgului Vaslui
(dovadã fiind participarea târgoveþilor la „socotirea locului”), ei
aflându-se, de fapt, în hotarul unei mãnãstiri.
- biserica urma sã fie ctitoritã din piatrã, materialul necesar
urmând sã fie pregãtit pânã în primãvara anului 1636 – când
începea efectiv lucrarea.
Afirmaþia domnitorului cã „nu iaste cu cinste” a se folosi la Fig. 5. Partea de vest a moºiei Lipovãþ
construcþia noului edificiu piatrã luatã de la „Curtea Domneascã” din
Vaslui se referã la faptul cã actul de ctitorire, conform uzanþelor loc împãrþirea moºiilor marelui boier Oanã Jumãtate între
religioase ale vremii, trebuia fãcut prin folosirea materiei prime - moºtenitorii sãi: Jirj (Giurgiu), ªteful ºi Mândrul. Uricul emis de Iliaº
cumpãratã cu cheltuialã proprie. Un caz asemãnãtor este cel al lui Vodã la 24 februarie 1437 atribuia deja Lipovãþul lui ªteful
Constantin Brâncoveanu în cadrul divanului de judecatã contra Jumãtate.24 Însã, la 8 iunie 1469, uricul emis de ªtefan cel Mare
clucerului Constantin ªtirbei, când cel din urmã îºi justifica abuzurile întãrea fraþilor Oanã ºi Ivaºcu Pãscu „Lipovãþul pe Bârlad din gios
fãcute cu prilejul strângerii unor dãri prin ridicarea unei mãnãstiri. de Vaslui ºi moarã pe Bârlad”.25 Aºadar, între timp a avut loc deja
Atunci domnul muntean îi reproºa: „Auziþi, boieri, cu jafuri ºi cu schimbarea proprietarilor. Mai mult, în 1475 moºia trecea în
nedreptãþi face pomana! Dar pânã când aceste jafuri sã le faci, stãpânirea lui ªtefan cel Mare26, uricul din 15 octombrie 149127
clucere Constantine ?”22 înglobând-o doar prin enumerarea hotarelor ocolului domnesc al
Al doilea document - emis la 1 septembrie 1635 - reprezintã un Târgului Vaslui. Analiza acestui act semnaleazã câteva informaþii de
uric de danie cãtre o mãnãstire de la Lipovãþ ºi se referã la partea mare interes. Din el aflãm cã ocolul domnesc al Vasluiului cuprindea
nordicã a acestei moºii (cãreia i-am prezentat deja hotarele). Ceea trei categorii de terenuri:
ce este important este faptul cã informaþiile din cele douã - 1) ocolul domnesc iniþial al Vasluiului - creat încã din timpul lui
documente se completeazã reciproc ºi le prezentãm ca atare: Alexandru cel Bun;
- locul de la Lipovãþ din hotarul Vasluiului reprezenta, cum - 2) moºiile cumpãrate de ªtefan cel Mare pentru refacerea

7
Nr. 90 - august 2009
ocolului domnesc: „am întors”;
- 3) moºiile cumpãrate chiar de domnie pentru mãrirea ocolului
domnesc: „am lipit”.
Moºia Lipovãþului - cumpãratã încã din 1475 - nu poate fi
consideratã ca fiind un pãmânt achiziþionat în scopul mãririi
domeniului voievodal al târgului Vaslui, cel puþin din douã motive:
- moºiile destinate mãririi ocolului domnesc al târgului Vaslui au
fost cumpãrate de domnie mai târziu;
- la 1475, moºia Lipovãþului nici mãcar nu avea hotar comun cu
vechiul ocol al târgului Vaslui.
În altã ordine de idei, o informaþie de mare interes o constituie
faptul cã într-un pomelnic de la 1883 al mãnãstirii Lipovãþ (refãcut
dupã unul mai vechi28), numele marelui voievod ªtefan ºi al doamnei
Maria apar printre ctitori. Astfel, coroborãnd informaþiile de pânã
acum, se poate contura probabilitatea existenþei unei mãnãstiri la
Lipovãþ încã din secolul XV.
Prestigiul unui asemenea locaº de cult ºi nevoile spirituale ce le
împlinea ar putea explica refacerea repetatã a acestuia la începutul
secolului XVII, precum ºi atenþia deosebitã a unor domnitori din
acea perioadã pentru întãrirea ºi mãrirea patrimoniului acestuia. În
1615 are loc un atac polonez în zona Vasluiului. Profitând de
rãscoala boierilor lui ªtefan Tomºa, Ecaterina Movilã (vãduva lui
Ieremia Movilã) - împreunã cu oºtile ginerilor sãi, Wisniowiecky ºi
Korekcy - pãtrunde în Moldova, pentru a-l ridica la tron pe fiul sãu,
Bogdan (un act publicat de episcopul Iacov Antonovici29 se referã la
celãlalt fiu al ei, Alexandru, dar despre acesta ºtim cã deja fusese
capturat de turci încã din 1612, dupã bãtãlia lui Cornu Sas). Bãtãlia
de la Tãtãrãni a fost pierdutã de ªtefan Tomºa - care s-a refugiat în
Muntenia. De acolo, el trimitea detaºamente de cercetare ºi hãrþuire
care ajungeau pânã la Bârlad ºi Vaslui. Cu prilejul respingerii unui
astfel de detaºament, a avut loc probabil ºi atacul oºtilor lui Samuel
Korecky ºi Alexandru-vodã? asupra mãnãstirii Floreºti ºi a satului
Fereºti de la gura Racovei.
Un alt atac polonez în zona Vasluiului a avut loc în 1626. Astfel,
respingând atacul tãtarilor nemulþumiþi de nerespectarea Tratatului
de la Hotin (1622), oºtile poloneze au ajuns în mod cert ºi la Vaslui.30
De altfel, în 1646 episcopul catolic Bandinus consemna distrugerea
de cãtre polonezii catolici a bisericii catolice din Vaslui, fapt petrecut
cu 20 de ani înaintea vizitei sale.31 Este puþin probabil ca Lipovãþul -
aflat în ambele cazuri la distanþa de 6-7 km. de zonele care au fost
atacate - sã fi scãpat din atenþia armatei poloneze.
Din grupul celor trei ctitori ai vechii mãnãstiri „Uspenia”, primii
doi - Cioban ºi Onil - erau consideraþi drept „oameni buni” ºi chiar
martori, alãturi de ºoltuzul Nicoarã ºi cei 12 pârgari ai Vasluiului, într-
un act de la 20 mai 1611, când ei au asistat la vânzarea unor pãrþi de
ocinã din Prigoceni.32 Nu era vorba de ,,boieri ai noºtri” sau de „slugi
domnesti”, ci de „unii oameni” sãraci, locuitori ai târgului Vaslui ºi
practicanþi ai negoþului ocazional. Acestora le acorda ªtefan cel
Mare înlesniri vamale, iar domnii munteni Basarab cel Tânãr sau
Vlad Cãlugãrul le apãra drepturile faþã de oraºele transilvãnene.33
O astfel de categorie specialã de negustori derula activitãþi
specifice, de la câþiva zeci de ducaþi pânã la câteva sute. De la ºase
astfel de oameni sãraci ªtefan cel Mare cumpãra, la 28 mai 1470, o
vie la Cotnari, în valoare de 564 de zloþi (valoarea câtorva sate).34
Aºadar, datele documentare ºi considerentele expuse mai sus îi
desemneazã pe aceºti ,,unii oameni” ca fiind capabili economic sã
ridice o mãnãstire. Actul de ctitorire ar fi reprezentat pentru ei, în
afara indiscutabilului gest de pietate, ºi o confirmare a prestigiului
lor social ºi economic. În condiþiile politico-militare destul de agitate
de la finele veacului al XVII-lea.(spre exemplu, cele 17 schimbãri de
domni dintre anii 1608-1634), s-a creat posibilitatea ca acei
deþinãtori tradiþionali de capital funciar ºi de potenþial economic -
care altãdatã formau „oastea þãrii” - sã fie înlocuiþi, dupã caz, cu
deþinãtorii de capital financiar. La toate acestea, mai putem adãuga
faptul cã în deja amintitul pomelnic de la 1883 al mãnãstirii Lipovãþ,
dupã ªtefan cel Mare este trecut ca al doilea ctitor marele vornic
Lupu - cel care a refãcut biserica în anul 1626. O a doua informaþie
se referã la faptul cã într-o lucrare apãrutã la sfârºitul secolului al
XIX-lea este atestatã în Lipovãþ o bisericã de lemn, veche de peste
400 de ani ºi construitã de un CIOBAN.35
8
ELANUL
Analiza cumulatã a acestor date conduce la concluzia cã
mãnãstirea „Uspenia” a fost reziditã la 1626, ca urmare a distrugerii
uneia anterioare sau ca urmare a unei manifestãri a nevoilor
spirituale ale zonei, ea fiind construitã de târgoveþii vasluieni Onilã ºi
Mihail. Actul de închinare le recunoaºte acestora meritul de ctitori,
dar nu precizeazã ºi moºia iniþialã a mãnãstirii, ci doar daniile lui
Miron Barnovschi: moara de pe apa Vasluiului (la vãrrsarea
acesteia în Bãrlad), locul de prisacã de la obârºia Bustei (sub
pãdurea Mereni), precum ºi poiana de pe pantele nordice ale
dealului Timoftei. De altfel, moara pomenitã a generat la 1873
judecata dintre diaconul Clemente ºi egumenul Agapi al mãnãstirii
Dobrovãþ, proces câºtigat în mod fraudulos de ultimul.
În continuare, urmãtorii domni moldavi au întãrit ºi mãrit averea
mãnãstirii. La 2 aprilie 1630, Alexandru Radu Vodã a miluit zugravii
cu „o vie” în faþa târgului Vaslui, dar ºi cu livezi ºi cu loc de cramã.36
Via se afla în fundãtura Timofteiului, cunoscutã apoi de locuitorii din
Lipovãþ ca fiind via lui Mavru - Mavrocordat. În schimb, crama
respectivã a generat o legendã bine cunoscutã de cãtre toþi
vasluienii. Orientarea spre nord a cramei - pe axa dinspre beciul
Curþii Domneºti, la rãndu-i orientat spre sud - a dat naºtere ideii
privind existenþa unui tunel care ar lega Curtea Domneascã de
Dealul Racovei. Beciul a fost distrus ºi în el se intra prin douã
coridoare paralele ce se uneau apoi.
Actul de întãrire emis la 5 august 1630 de cãtre Moise Movilã -
pe lângã faptul cã lãmureºte succesiunea mânãstirilor de la Lipovãþ
ºi nominalizeazã ctitorii ei - mai prezintã ºi alte informaþii de mare
interes. În primul rând, aflãm cã mãnãstirea „Sf. Gheorghe” -
succesoarea patrimonialã a mânãstirii „Uspenia” - avea ,,alt loc de
prisacã ce au avut mânãstirea Corbul ºi alte moºii a mânãstirii
Corbul ºi niºte loc de vie ºi cu livezi ºi cu poene de fînaþ ºi cu þarina
de arãturã, care acel loc iaste pe pârâul Lipovãþului, unde mai
înainte se numea mânãstirea Corbul, cu loc de heleºteu … .”37
Aºadar, nu este greu sã observãm cã între acea mânãstire ºi
actuala bisericã „Uspenia” din Vaslui nu existã decât o simplã
coincidenþã de nume.
În al doilea rând, aflãm cã mânãstirea veche ,,s-a stricat”,
termenul documentar raportat la timp respingând atât ideea
demolãrii datoritã perisabilitãþii construcþiei, cât ºi cea a unui atac
militar. Cauza demolãrii o constituie cel mai probabil una din multele
alunecãri de teren ce au afectat versanþii Vãii Corbului. Spre
exemplu, ultima alunecare de teren petrecutã în noiemebrie-
decembrie 1972 a distrus aproximativ o jumãtate din vatra
actualului sat. Doar aºa se explicã de ce atunci a apãrut nevoia unui
nou ctitor, gãsit în persoana vornicului Þãrii de Sus - Lupu Coci.
Acest bogat ºi influent boier a fost unul din cei mai versaþi intriganþi
din istoria Moldovei: a contribuit decisiv la prima mazilire a lui Moise
Movilã în 1630; a condus rãscoala boierilor din aprilie 1631
împotriva lui Alexandru Iliaº; a refuzat domnia oferitã de boieri, dupã
abdicarea lui Alexandru Iliaº; a contribuit la condamnarea lui Miron
Barnovschi din iunie 1631. Mai mult, a scãpat de încercarea lui
Moise Movilã de a-l captura cu ajutorul unui grup de boieri conduºi
de vornicul Cehan al Þãrii de Jos ºi a fugit la Istambul, deghizat în
negustor. Aflând de rolul lui Lupu în mazilirea sa din prima domnie ºi
de sfârºitul tragic al lui Barnovschi, noul voievod Moise Movilã dorea
sã îi aplice lui Lupu tratamentul radical cu frânghie ºi lemn -
recomandat de vlãdica Teodosie al Ungro-Vlahiei în cazul boierilor
trãdãtori: ,,Boierul care va unelti împotriva domnului ºi a þãrii, sã-l
spânzure ºi sã-i facã spînzurãtorile mai nalte cu un cot decât ale
unor oameni proºti.”38 Cu toate acestea, dupã eºuarea acestei
tentative ºi la câteva zile de la urcarea sa pe tron (5 august 1631),
Moise Movilã miluieºte, aºa cum am arãtat, mãnãstirea ctitoritã de
,,cinstitul ºi credinciosul” Lupu, despre care chiar ,,ºtia cã îndatã au
mãrsu la Þarigrad pentru a îmbla dupã domnie.”39 Ajuns domn al
Moldovei, Vasile Lupu s-a preocupat în continuare de mânãstirea sa
de la Lipovãþ. În 1635-1636, el construieºte schitul de la Corbu,
închinat mânãstirii „Sf. Gheorghe”, fapt justificat mai târziu de
prezenþa cãlugãrilor Pãtraºcu ºi Macsim de la mãnãstirea Lipãovãþ
ca martori într-o hotarnicã a moºiei Tãtãraºi (29 mai 1668), moºie ce
se învecina cu ocina schitului Corbu pe care am prezentat-o deja.
Mai mult, la 7 martie 1636, Vasile Lupu cumpãrã de la fiii uricarului
ELANUL
Bãisan moara de pe Bârlad din siliºtea Tãtãraºilor pentru 100 de
zloþi ºi o doneazã mãnãstirii „Sf. Gheorghe”. Aceastã moarã va
genera apoi conflictul patrimonial dintre cãlugãrii mânãstirii
Barnovschi din Iaºi ºi cei de la Zugravi, soluþionat la 11 ianuarie
1662 de cãtre Istrate Dabija Vodã în favoarea celor din urmã. La
data de 29 ianuarie 1757, foaia hotarnicã întocmitã de marele
medelnicer Neculai Racoviþã semnala altã danie cãtre mânãstirea
Zugravi, ºi anume cimitirul din partea de nord a vetrei târgului
Vaslui.40 Analizând datele documentare ºi informaþiile locale, putem
concluziona faptul cã acest cimitir s-a aflat în perimetrul format de
intersecþia actualei strãzi Donici cu strada Eternitãþii ºi de intersecþia
strãzii M. Kogãlniceanu ºi actuala bisericã „Adormirea Maicii
Domnului”. Cercetarea pricinii dintre Mânãstirea Dobrovãþ ºi
diaconul Clemente, amintitã anterior, a prilejuit emiterea de cãtre
ispravnicii de Vaslui a douã acte - la 20 aprilie ºi 23 iulie 179341 - din
care aflãm urmãtoarele:
1 - ,,de la casele domneºti în sus spre podiºul târgului (adicã,
platoul delimitat de Curtea Domneascã, actualele strãzi Traian,
Donici, Huºului ºi ªtefan cel Mare) pânã la iazul domnesc (zona
actualã a Podului Huºului) fiind tot locuri de casã ºi þintirimuri de
biserice…”;
2 - ,,Biserica Precista („Uspenia”) avea ca danie o fâºie de teren
de lãþimea cimitirului ce se întindea de la fântâna Raiei ºi se sfârºea
la obârºia Bustei;
3 - fiind danie cãtre Biserica Precista înseamnã cã ea s-a fãcut
înainte de 5 august 1631.
În orice caz, în 1646, episcopul Marcus Bandinus42 amintea de
cinci biserici de lemn aflate în târgul Vasluiului: biserica
Armeneascã, biserica Þintirimului - pe locul cãreia, la 1852, banul
Drãghici ridica un paraclis. Biserica ºi cimitirul (probabil primul
cimitir al târgului) erau pãrãsite cu mult timp în urmã ºi mai erau
amintite doar în actele oraºului. Rezultã faptul cã una din celelalte
trei biserici putea fi biserica ,,þintirimului Zugravi”. De altfel, ultima
danie cunoscutã este cea din 1725, fãcutã la cererea egumenului
Grebencea de la Dobrovãþ ºi constând într-un teren situat la nord-
vest de dealul Paiului. Cu acest teren, cu via ºi cu poiana din
Timoftei, cãlugãrii de aici au împresurat un teren al moºiei Tãtãraºi
(colþul nord-vestic al fundãturii Timofteiului) - fapt semnalat
voievodului de cãtre marele clucer Hermeziu.43
Din pãcate, nu ºtim data la care mãnãstirea „Sf. Gheorghe”
din Lipovãþ a ajuns metoh al Mãnãstirii Dobrovãþ. ªtim doar cã,
potrivit unei danii de la 7 februarie 166244 ºi a unei hotarnici de la
1725 (amintite deja), mãnãstirea „Sf. Gheorghe” devenise metoh al
mânãstirii Zografu în perioada dintre anii1662-1725. Astfel, din
metoh al mãnãstirii Zografu, mãnãstirea „Sf. Gheorghe” se
transformã în schitul de lemn „Sf. Gheorghe” ºi devine metoh al
mãnãstirii Dobrovãþ (încadrare pe care o gãsim într-o Condicã a
liuzilor de la 180344 ºi care se datoreazã deciziei cãlugãrilor de la
Muntele Athos). Dupã secularizarea averilor mânãstireºti, schitul s-
a desfiinþat, iar la finele secolului al XIX-lea satul Lipovãþ era deja
deservit de douã biserici de mir cu doi preoþi.
IV. BISERICILE DIN LIPOVÃÞ - TRADIÞIE ªI DOCUMENTE.
EDIFICII PREZUMATE ªI EXISTENTE
Dacã am face o inventariere în timp a edificiilor de cult
de la LIPOVÃÞ, am avea urmãtoarea situaþie:
- biserica aferentã cimitirului ºi vetrei satului (secolele XVI-
XVII);
- biserica prezumtivã a mãnãstirii ridicate de ªtefan cel Mare;
- o certã bisericã „Uspenia” - ridicatã de vasluieni ºi distrusã cu
certitudine;
- biserica „Sfântul Gheorghe” - ridicatã de marele vornic Lupu
(viitorul domn Vasile Lupu);
- biserica ridicatã de voievodul Vasile Lupu în satul Corbu;
- biserica actualã de lemn „Sf. Gheorghe” - refãcutã la finele
secolului XVIII;
- biserica actualã din zid „Sf. Gheorghe” - ridicatã de cãlugãrii
greci la 1860;
- o prezumtivã bisericã de nuiele - semnalatã de tradiþie în
Nr. 90 - august 2009
zona cantonului forestier Corbu, în apropierea cãruia s-a gãsit un
mormânt.
La toate aceste date, mai putem adãuga faptul cã, pe lângã
cãlugãrii mãnãstirii „Sf. Gheorghe” de la Lipovãþ, unele catagrafii au
consemnat ºi personal ecleziastic de mir. Spre exemplu, în 1774,
printre cei 10 birnici ai satului Lipovãþ se numãrau ºi dascãlul Gavril
sau diaconul ªtefan. Astfel, exista probabil o bisericã pe care cei doi
o slujeau, foarte posibil alãturi de un preot. De asemenea, ºtim cã, la
1808, biserica de lemn cu hramul „Sf. Gheorghe” avea ca preot pe
ªtefan Lefter, iar în 1820 din cei 111 liuzi ai satului Lipovãþ doi erau
preoþi ºi unul diacon. Mai trebuie spus faptul cã, la sfârºitul sec. al
XIX-lea, în Lipovãþ existau douã biserici ºi erau semnalaþi doi preoþi,
alãturi de doi cântãreþi. În fine, înainte de 1940 (când a apãrut
biserica ºi cimitirul din satul Corbu), corbenii veneau la biserica din
Lipovãþ ºi îºi îngropau morþii la cimitirul de aici.
CONCLUZII
Având în vedere faptul cã în Moldova medievalã nu a existat nici
un caz de construire a unei biserici de lemn peste una din piatrã
(aspect lãmurit de studiile de specialitate, dar - mai ales - de cãtre
episcopul Iacov Antonovici, în a sa lucrare Documente bârlãdene),
putem conchide urmãtoarele:
- 1) Actuala bisericã de lemn „Sf. Gheorghe” din Lipovãþ a fost
reconstruitã la finele veacului al XVIII-lea ºi a constituit biserica de
mir (parohialã) a satului. Mai mult decât atât, strãmutarea satului
Lipovãþ pe noua vatrã a determinat, cum era ºi firesc, mutarea
acestei biserici de lemn pe un nou amplasament.
- 2) În schimb, actuala bisericã de piatrã „Sf. Gheorghe” din
Lipovãþ este foarte probabil sã fi fost construitã de cãlugãrii greci la
1860, pe locul ruinelor vechii biserici din zid a lui Vasile Lupu. Acest
lãcaº de cult era, cu siguranþã, al schitului (mãnãstirii) Lipovãþ.
- 3) Aºadar, este vorba de douã edificii religioase distincte ºi
din aceeaºi zonã, având acelaºi hram: biserica parohialã din lemn
„Sf. Gheorghe a satului Lipovãþ ºi biserica din piatrã „Sf. Gheorghe”
a mãnãstirii Lipovãþ.
În fine, putem spune cã succesiunea în timp ºi numãrul
lãcaºelor de cult din satul Lipovãþ nu sunt lãmurite pe deplin nici
acum, fapt pentru care noi am încercat sã aducem în atenþia celor
interesaþi noi date care sã clarifice oarecum aceste aspecte.
Desigur, nu avem pretenþia cã studiul nostru a rezolvat aceastã
problemã, dar avem convingerea cã el poate ajuta la aplecarea cu
mai mare atenþie asupra surselor istorice despre lãcaºele de cult din
zonã.
Note
1. Petronel Zahariuc, Silviu Vacariu, ªtefan cel Mare la cinci secole de
la naºterea sa, Iaºi, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, 2003, p. 177.
2. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. XV - Vasluiul, Iaºi,
1926, p. 93.
3. Iacov Antonovici, Istoria comunei Bogdana din plasa Simila, judeþul
Tutova, Bârlad, Tiopografia George V. Munteanu, 1906, p. 3.
4. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 73.
5. Ibidem, p. 29.
6. Iacov Antonovici, Istoria comunei Bogdana …, p. 69.
7. Ibidem, p. 220.
8. Ibidem, p. 332.
9. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 101.
10. DRH, A. Moldova, vol. XIX, Bucureºti, Editura Academiei, 1969, p.
264.
11. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 97.
12. DRH, A. Moldova, vol. XIX, p. 264.
13. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 25.
14. Ibidem.
15. Dorinel Ichim, Biserici de lemn din Eparhia Huºilor. Judeþul Vaslui,
Huºi, Editura Episcopiei Huºilor, 2001, p. 123.
16. Ghenuþã Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic
al judeþului Vaslui, Bucureºti, Editura Litera, 1980, p. 163.
17. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 93, 99, 101 ºi 130.
18. Ibidem, p. 95.
19. Ibidem, p. 67-74.
20. Ibidem, p. 67-74.
21. Ibidem, p. 67-74.
22. Ibidem, p. 75.
23. Cronicari munteni, ed. Virgiliu Ene, prefaþa Al. Piru, Bucureºti, Editura
9
Nr. 90 - august 2009
Tineretului, 1965, p. 29.
24. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 93.
25. Ioan Bogdan, Documentele lui ªtefan cel Mare, vol. II, Bucureºti,
1913, p. 137.
26. DRH, A. Moldova, vol. XIX, p. 264.
27. Ibidem, p. 265.
28. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 161.
29. Ioana Cristachi-Panait ºi Titu Elian, Bisericile de lemn din Moldova,
în „Buletinul Monumentelor Istorice”, nr. 2/1972, Bucureºti, p. 56.
30. Miron Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ediþia P. P. Panaitescu,
Bucureºti, Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1958, p. 62-63.
31. Iacov Antonovici, op. cit., p. 121.
32. Miron Costin, op. cit., ediþia P. P. Panaitescu, ESPLA, p. 93.
33. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 65.
34. Radu Manolescu, Schimbul de mãrfuri dintre Þara Româneascã ºi
Mãrturii ale identitãþii româneºti a locuitorilor dintre Prut ºi Nistru
- urmare din pagina 1 -
Iar douã decenii mai târziu, prefectul misionarilor din Moldova
mãrturisea în relatarea sa cã „limba absolut necesarã pentru
misionari este limba valahã, adicã moldoveneascã” (la valacha o sia
moldova), care este „unica limbã necesarã în þara întreagã”7.
În diferite momente, numele de „moldoveni” a fost folosit de
românii de pe ambele maluri ale Prutului. Chiar vechile cronici
româneºti se refereau la moldoveni, dar o fãceau într-un sens
geografic ºi nu etnic2. Aceiaºi cronicari, dar ºi istorici strãini, afirmã
mereu identitatea locuitorilor din Moldova, Þara Româneascã ºi
Transilvania ºi folosesc alternativ, în acelaºi text, denumirile de
„moldoveni” ºi „români” ºi cele de „limba moldoveneascã” ºi „limba
româneascã”. Mãrturii în aceastã privinþã apar încã din secolul al
XIV-lea, odatã cu întemeierea statului de la est de Carpaþi, în
corespondenþa ºi relatãrile unor cãlãtori sau foruri politice interesate
de evenimentele petrecute la gurile Dunãrii. Referirile la aceste
þinuturi se înmulþesc odatã cu amplificarea pericolului turcesc.
Revenind la surse mai apropiate realitãþilor româneºti, în 1395,
Sigismund de Luxemburg organiza expediþia împotriva voievodului
ªtefan al Moldovei, pe care îl numeºte „voievod al Valahiei Mici sau
al þãrii noastre a Moldovei”8.
În aceeaºi vreme ºi în secolele urmãtoare, Patriarhia
Constantinopolului numeºte statul de la est de Carpaþi Maurovlahia
(Vlahia neagrã) ºi Rusovlahia9, apoi Moldovlahia10, pentru a face
deosebirea de celãlalt þinut românesc, Ugrovlahia (Þara
Româneascã).11 Reiese de aici cu claritate identitatea dintre
locuitorii de la est ºi sud de Carpaþi, ce formeazã marele popor al
vlahilor sau valahilor (aºadar denumirea cu care erau desemnaþi
românii în Evul Mediu de mai toate popoarele vecine).
Tot de la începutul secolului al XV-lea dateazã o hartã
descoperitã la Vatican, numitã Mapamondum Borgian, al cãrui autor
nu este cunoscut ºi se prezintã sub forma unui disc de alamã de 64
centimetri diametru, cu unele însemnãri. Centrul geometric al hãrþii
este Delta Dunãrii, zona fiind consideratã de autor ºi ca centru de
gravitaþie politicã a Europei, din cauza pericolului otoman. Pe hartã
este reprezentatã Magna Valahia, care cuprinde, în viziunea
autorului, Moldova ºi Þara Româneascã (aºadar este exclusã
Transilvania, regiune catolicã, deºi ºi aceasta este detaºatã de
regatul Ungariei) ºi urmãtoarea însemnare: „Haec provincia plana
est et deserta propter convivia paganorum contra christianos”12.
Încã de la mijlocul secolului al XV-lea, istoricul bizantin Laonic
Chalcocondylas susþinea cã valahii moldoveni îºi trag obârºia de la
romani: „limba dacilor este asemãnãtoare cu limba italienilor, dar
atât de stricatã ºi de deosebitã, încât italienii pot înþelege doar cu
greutate ce se rosteºte în cuvintele acestora”; subliniazã însã ºi
unitatea locuitorilor de la est ºi de la sud de Carpaþi: „ei nu se
deosebesc întru nimic de italieni nici prin restul felului lor de vorbã,
cu toate cã acest neam este despãrþit în douã principate, în Moldova
ºi Istria, sau Valahia Transalpinã sau Montanã”.
De unitatea de limbã ºi de origine a locuitorilor din Þara
Româneascã ºi din Moldova erau conºtienþi ºi cronicarii polonezi.
Ioachim Bielski stãruie asupra unitãþii de neam a muntenilor ºi
moldovenilor: „Românii se împart azi în douã, au doi voievozi, cel
10
ELANUL
Braºov în prima jumãtate a secolului al XVI-lea, în „SMIM”, II,
Bucureºti, 1957, p. 39.
35. Gheorghe Lahovary, Gh. I. Brãtianu, Grigore C. Tocilescu, Marele
dicþionar geografic al României, vol. IV, Bucureºti, 1889, p. 174-175.
36. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 69. DRH, A. Moldova, vol.
II, p. 264.
37. Cronicari munteni, Bucureºti, ed. Virgiliu Ene, 1965, p. 142.
38. Miron Costin, op. cit., ediþia P. P. Panaitescu, ESPLA, p. 105.
39. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. XV, p. 67.
40. Ibidem, p. 139.
41. Ibidem, p. 156-158.
42. Ibidem, p. 78.
43. Ibidem, p. 133.
44. Ibidem, p. 217.
muntenesc ºi cel moldovenesc, dar înainte a fost unul singur care se
numea sau muntenesc sau moldovenesc, cãci nu era nici o
deosebire”13. Cronicarul Jan D³ugosz afirma în 1476 cã moldovenii
ºi valahii „au aceleaºi limbã ºi obiceiuri”.
În documentele de cancelarie termenul român, cu sens etnic,
apare într-un document al lui ªtefan cel Mare, din 1489, când se
delimiteazã moºia ce-i aparþinea lui „Bodea Românul” de cea a lui
„Bodea Sârbul”14.
În tipãriturile sale, diaconul Coressi face referiri din nou la
poporul român: „dupã aceaia niºte creºtini bine socotirã ºi scoaserã
cartea de îi limba srãbeascã pre limba româneascã… sã înþeleagã
toþi oamenii cine-s rumâni creºtini”15; „Cu mila lui Dumnezeu, eu
diaconul Coressi, dacã vãzuiu cã mai toate limbile au cuvântul lui
Dumnezeu în limba lor, nu mai noi rumânii n-avem”16. În statul de
peste munþi, la est de Carpaþi, prima carte tipãritã în limba românã,
Carte româneascã de învãþãturã duminicele preste an, din 1643, a
lui Varlaam, era destinatã „întregii seminþii româneºti, tuturor
românilor care locuiesc în Moldova, Þara Româneascã ºi Ardeal”17.
Nicolaus Olahus afirmã cã moldovenii „au aceeaºi limbã,
aceleaºi obiceiuri ºi aceeaºi religie ca ºi cei din Þara Româneascã”.
Limba moldovenilor ºi a celorlalþi români „a fost odinioarã romanã,
ca unii care sunt coloni romani, în vremea noastrã se deosebeºte
foarte mult de aceea (romanã), dar multe din vorbele lor pot fi
înþelese de latini”. Iar locuitorii din Transilvania pe care îi numeºte
români „sunt încredinþaþi cã sunt coloni romani”18.
Tot în secolul XVI, Verancsis menþiona cã valahii, adicã
locuitorii din cele trei þãri româneºti, se numesc pe ei înºiºi românã:
„Dar chiar ºi în vremea noastrã aceste state se deosebesc printr-o
întreitã împãrþire în Transilvania, Þara Româneascã ºi Moldova. ªi
locuitorii acestora se numesc români, însã pentru ca sã se
lãmureascã aceastã îndoialã prin argumente, iar judecata va fi a
cititorilor, ºi anume a acelora care cunosc mai multe limbi. Lãsând la
o parte nenumãratele cuvinte pe care valahii le au întocmai ºi cu
acelaºi înþeles ca în limba latinã ºi în dialectele italienilor, când
întreabã ei pe cineva dacã ºtie sã vorbeascã pe limba valahã, spun
„Oare ºtii româneºte? Sau (când întreabã) dacã este valah, îl
întreabã dacã este român””19.
De asemenea, numeroºi cãlãtori atestã existenþa românilor în
toate cele trei principate carpato – dunãrene. Episcopul Bandini
arãta, la mijlocul secolului al XVII-lea, cã locuitorii oraºului Iaºi sunt
„români, pe lângã care unguri, armeni, greci, bulgari, albanezi, turci,
tãtari, poloni, ruteni, saºi, moscoviþi ºi puþini italieni” 20. Cam în
aceeaºi vreme (1644), Paul Beke afirma cã “orãºenii ce locuiesc în
þarã sunt români, unguri ºi saºi, germani ºi un mare numãr de
armeni ºi bulgari. ªi italieni, polonezi, turci ºi evrei sunt în numãr
destul de mare, dar ca negustori ºi meºteºugari, ei trãiesc altfel
decât localnicii”21.
Conºtiinþa românitãþii se pãstra ºi în rândul locuitorilor simpli ai
Þãrii Moldovei, care se numesc pe sine fie moldoveni, fie români,
uneori se folosesc ambele denumiri în acelaºi text. Pe la 1597
dregãtorii de la Suceava scriau lui Johannes Budaker ºi lui Urban
Weider din Bistriþa, sã elibereze pe oamenii reþinuþi acolo. „Scris-am
ELANUL
adicã noi, birãul cel românesc ºi cu cel armenesc ºi cu 24 de pârgari
de la oraº, de la Suceava, ºi vã mulþãmim dumilorvoastre ca fraþi ºi
ca vecinilor de bine ºi de socotinþã pentru ce aþi fãcut bine de ne-aþi
socotit oameni ai noºtri ºi fraþi”22. ªi negustorii din Botoºani se
considerã români. La 5 august 1670 ei compun o scrisoare, scrisã
de „noi, târgoveþii rumâni ºi armeni de târg de Botoºeni”23. La 1609
este pomenit, de asemenea, Petru ºoltuz român ºi Narco ºoltuz
armean24.
Istoricul sas Johann Troster scria pe la 1650 cã „cealaltã þarã
româneascã” este Moldova, iar populaþia Moldovei este una ºi
aceeaºi cu cea din Þara Româneascã25.
În 1699 un anonim scria în limba germanã o lucrare numitã
Descriere curioasã a Moldovei ºi Valahiei, în care menþioneazã cã
„mai înainte aceste þãri erau o parte din vechea Dacie ºi se numeau
împreunã Valahia. Apoi þara s-a împãrþit în douã pãrþi: partea cea
mai întinsã s-a numit Moldova, iar cea mai micã a fost numitã Þara
Româneascã”. Despre Moldova spune cã „aceastã þarã se mai
numeºte, spre deosebire de cealaltã, ºi Wallachia Superior
(Valahia de Sus), sau Major (Valahia Mare) ºi de asemenea
Wallachia Nigra (Valahia Neagrã)”. Referindu-se ºi la locuitorii din
cele douã þãri, anonimul aratã cã „limba, portul, armele, felul lor de
cârmuire sunt la fel cu cele din Þara Româneascã”. Denumirea datã
poporului ºi limbii moldoveneºti în Evul Mediu are aºadar o
conotaþie pur geograficã. Fundamentul etnic al statului
moldovenesc a fost exprimat prin derivãri de la numele poporului
sãu, adicã de la români sau vlahi: Moldovlahia, Maurovlahia,
Valachia Minor sau Maior, Rusovlahia sau, îndeosebi de cãtre
poloni, pur ºi simplu Valachia26. Aceasta reiese, de altfel, ºi din
denumirile pe care Patriarhia Constantinopolului le acorda statului
est-carpatic, dupã cum am vãzut mai sus.
Generalul imperial Marsilli, pe la 1690 afirma despre locuitorii
din transilvania cã „aceastã naþiune se simte totuºi onoratã de faptul
cã în totalitatea ei i se atribuie numele de romanã ºi se autodefinesc
cu cuvântul români (romegni)”. Ei locuiesc în Transilvania, Þara
Româneascã ºi Moldova. Cu nume asemãnãtoare se numesc unii
oameni rãspândiþi în Croaþia ºi Bosnia. Pe hãrþile sale redã tot
teritoriul locuit de români27.
Descendenþa romanã a moldovenilor, unitatea de limbã,
origine ºi culturã a moldovenilor cu românii din întreg spaþiul
românesc, identitatea dintre „moldovean” ºi „român”, „limba
moldoveneascã” ºi „limba românã” este susþinutã ºi de cronicarii
români din secolul al XVI-lea, precum ºi de urmaºii lor. Este cu
adevãrat de mirare cum apologeþii moldovenismului reuºesc sã
perverteascã în asemenea mãsurã textele de mare claritate ale
cronicarilor, atunci când vine vorba de limba ºi apartenenþa etnicã a
locuitorilor Þãrii Moldovei, încât sã îi facã responsabili de
consemnarea existenþei naþiunii moldoveneºti încã din secolele
XIV-XVI.
Astfel, Grigore Ureche observa în Letopiseþul Þãrii Moldovei:
„Românii câþi se aflã lãcuitori în Þara Ungureascã ºi Ardeal ºi la
Maramoroºu, de la un loc sântu cu moldovenii ºi toþi de la Râm sã
trag”. Cronicarul constatã cã în Transilvania locuiesc „ºi români
peste tot locul, de multu-i þara lãþitã de români decât de unguri”.
Referindu-se la originea denumirii de Valahia, cronicarul face o
nouã remarcã despre unitatea de origine a moldovenilor cu
muntenii: „Letopiseþele latineºti” scriu despre Moldova ºi Muntenia
cã „au fost un loc ºi o þarã”, la care cronicarul afirmã cã Muntenia
„mai întâi” s-a descãlecat, „mãcarã cã s-au tras de la un izvod,
muntenii întâi, moldovenii mai pre urmã”28
Miron Costin realizeazã, la câteva decenii dupã Grigore
Ureche, prima sintezã a conºtiinþei autohtone a romanitãþii ºi unitãþii
neamului prezentã în tradiþia popularã ºi în elementele cãrturãreºti,
bazate pe documente din istoriografia umanistã a epocii29. În
predoslovie face prima referire la unitatea poporului român:
„Începutul þãrilor acestora ºi neamului moldovenescu ºi
muntenescu, ºi câþi sunt în þãrile ungureºti cu acest nume, român ºi
pânã astãzi, de unde suntem ºi de ce seminþie ºi cum au descãlecat
aceste pãrþi de pãmântu”. Miron Costin este primul care cerceteazã
originile întregului neam: „Biruit-au gândul sã mã apucu de aceastã
trudã, sã scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor ºi
Nr. 90 - august 2009
seminþie sãntu lãcuitorii þãrii noastre Moldovei ºi Þãrii Munteneºti ºi
românii din þãrile ungureºti, cum s-au pomenit mai sus, cã toþi un
neam ºi o datã descãlecaþi sântu, de unde sântu veniþi strãmoºii lor
pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descãlecatul lor ºi de
cându s-au osebit ºi au luat numele cest de acum, moldovean ºi
muntean”30.
Demonstrarea romanitãþii, unitãþii de neam ºi de limbã a
românilor este un lait-motiv la Miron Costin în De neamul
moldovenilor: „Iar acest împãrat Traian pe aici au venit ºi au
înconjuratu aceastã parte din lume, s-au pomenitu ºi iel au
descãlecat neamul, seminþia care trãieºte pânã acum în Moldova ºi
în Þara Munteneascã ºi cât norod este în Ardeal cu acest nume:
român”. „Mãcarã darã cã ºi la istorii ºi la graiul ºi streinilor ºi în de
sine cu reame, cu vacuri, cu primeneale au ºi dobândescu ºi alte
nume, iatã acela carile iese vechiu nume stã întemeiat ºi
înrãdãcinat: rumân. Cum vedem cã, mãcarã cã ne rãspundem
acum moldoveni, iar nu întrebãm: „ºtii moldoveneºte” ci „ºtii
româneºte”, adicã râmleneºte. Stã darã numele cel vechiul ca un
temei neclãtit, deci adaog ori vremile îndelungate, ori streinii
adaogã ºi alte numere, iar acela din rãdãcinã nu sã mutã”31.
Nicolae Costin: „Aºea toate neamurile sunt cu multe numere,
dupã vreme toate suntu… Aºea ºi neamul acesta, ce scriem þãrilor
acestora (Moldova, Þara Munteneascã ºi Ardeal) nume dreptu ºi
mai vechiu este român, adicã râmlean de la Roma… Mãcar cã ºi la
istoricii ºi la graiul streinilor, ºi între sine, cu vreme, cu vacuri, cu
primenele, iau ºi dobândesc ºi alte numere, iar acela ce este vechiu
nume stã neclãtit români”32.
Constantin Cantacuzino invocã, de asemenea, romanitatea
românilor ºi unitatea lor: „Iar noi într-alt chip de ai noºtri de toþi câþi
sunt rumâni, þinem ºi credem … suntem adevãraþi romani ºi aleºi
romani în credinþã ºi bãrbãþie. … Însã rumânii înþeleg nu numai
ceºtia de aici, ce ºi den Ardeal, care încã ºi mai neaoºi sunt, ºi
moldovenii ºi toþi câþi ºi într-altã parte sã aflã ºi au aceastã limbã,
mãcarã sã fie ºi ceva ºi mai osebitã în niºte cuvinte den
amestecarea altor limbi, cum s-au zis ºi mai sus, tot romani îi þinem,
cã toþi aceºtia dintr-o fântânã au izvorât ºi curã”33.
Despre românitatea moldovenilor ºi unitatea poporului român
vorbeºte ºi Dimitrie Cantemir în douã lucrãri: Descrierea Moldovei ºi
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. În 1717 Dimitrie
Cantemir elabora ºi o scurtã lucrare numitã Historia moldo-vlahica.
Aceastã micã lucrarea a servit ca model lucrãrii mai ample Hronicul
vechimei a romano-moldo-vlahilor. În introducerea celei din urmã
domnitorul cãrturar arãta: „însã acestea toate fiind de noi în limba
latineascã scrise ºi alcãtuite, socotit-am cã cu strâmbãtate, încã ºi
cu pãcat va fi de lucrurile noastre de ciia înainte mai mult streinii
decât ai noºtri sã ºtie. De care lucru acmu de iznoavã osteninþã
luând, din limba latineascã, iarãºi pre cea a noastrã româneascã le
prefacem. Slujascã-sã darã cu osteninþãle noastre niamul
moldovenesc ºi ca-ntr-o oglindã curatã chipul ºi statul, bãtrâneþele
ºi cinstea neamului sãu privindu-ºi, îl sfãtuiesc”34. Între hotarele
Daciei este cuprins întreg spaþiul locuit de români: „pentru cã
numele ºi neamul dumneavoastrã pânã acum necurmat locuieºte în
Dachia (adicã în Moldova, în Þara Munteneascã ºi în Ardeal)”.35
Relevant pentru convingerile lui Dimitrie Cantemir este ºi un
fragment mai amplu, scris iniþial pentru Descrierea Moldovei, dar
rãmas în manuscris ºi publicat mult mai târziu: „Înainte de toate,
chiar dacã acest neam a fost împãrþit în trei þinuturi de cãpetenie
(despre care se va vorbi mai apoi), totuºi toþi se cheamã cu acelaºi
nume de români, dispreþuind adicã ºi dând de-o parte numele de
valahi, care le-a fost dat de cãtre popoarele barbare. Cãci românii
care trãiesc ºi astãzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în þinutul
numit Maramureº, nu-ºi dau numele de Valahi, ci de Români
(martori îmi sunt toþi locuitorii tuturor naþiunilor din Transilvania). Cei
din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc
Ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim Munteni – cãci au luat în
stãpânire mai multe locuri muntoase) îºi dau ºi ei la fel numele de
români, iar þãrii lor Þara Româneascã, adicã în latineºte Terra
Romana. Noi, moldovenii, la fel ne spunem Români, iar limba
noastrã nu dacicã, nici moldoveneascã (dat fiind cã numele
Moldovei ºi al moldovenilor este acordat foarte de curând, cum vom
11
Nr. 90 - august 2009
spune mai apoi), ci româneascã (…). Iar dacã aceste neamuri n-ar fi
la obârºia lor romani, cum, mã rog, ar fi putut sã-ºi ia, prin minciunã,
ºi numele, ºi limba romanilor?”36.
Despre unitatea poporului român de la Nistru pânã la Tisa, cu
ramificaþiile sale transnistrene ºi balcanice, vorbesc ºi istoricii ªcolii
Ardelene. Iatã cum prezenta tabloul întinderii poporului român
Samuil Micu, cu douã secole în urmã: „În Dachia cea Veche, în
carea împãratul Traian au aºezat pre romani, carea sã cuprinde cu
Tisa, cu Prutul, cu Nistrul ºi cu Dunãrea, mai mulþi lãcuitori sunt
români, decât toate alte neamuri, cã în Þara Ardealului ºi în Þara
Ungureascã pânã la Tisa, românii cu mulþimea întrec pe toate alte
neamuri care sunt întru aceste pãmânturi. Iarã în Þara Româneascã
ºi în Moldova, mai cu seamã singuri români sunt lãcuitori. Afarã de
pãmânturile acestea lãcuiesc încã români în Besarabia, în Bugeac
ºi în Crîm, care þin acum sã zic Þara Tãtãrascã cea Micã. Încã ºi supt
stãpânirea împãrãþiei muscãceºti, în þara carea sã zice Nova
Serbia, adicã Þara Sârbeascã cea Noao, mulþi români lãcuiesc.
Precum ºi preste Dunãre, în Bulgaria. Afarã de locurile acestea, mai
sunt români carii lãcuiesc în Machedoniia ºi sã chiamã vlahi”37.
Chiar în cursul secolului de stãpânire þaristã a Basarabiei,
autorii ruºi oscileazã în a folosi termenii de român sau moldovean în
desemnarea populaþiei autohtone din provincie, ba chiar, unii,
folosesc ambele denumiri38. Primul dintre ei, Svinin, în 1817, la
puþinã vreme de la anexare, spunea cã Basarabia a fost desprinsã
de Moldova, populaþia se trage din coloniºtii romani, locuitorii sunt
„moldoveni sau români (valahi)”. Ei vorbesc limba moldoveneascã,
care este de origine latinã39. Asemãnãtor se exprimã ºi vice-
guvernatorul Basarabiei din acea vreme, Filip Vighel: „Eu am avut
ocazia sã studiez sufletul moldovenilor. Aceºti rumâni sau români,
dupã cum îºi zic ei, se trag din coloniºtii romani ºi slavo-dacii învinºi
de Traian. În limba pe care o vorbesc, predominã limba latinã”40. Iar
despre boierii basarabeni afirmã cu dispreþ cã „nimeni dintre ei nu
ºtie ruseºte ºi n-a avut curiozitatea sã vadã Moscova sau
Petersburgul”, iar Alexandru Sturza, „nu-ºi ascunde deloc dorinþa sa
de a vedea Moldovlahia ca o împãrãþie deosebitã, împreunã cu
Basarabia, Bucovina ºi Transilvania”.
La rândul lui, P. Batiuºkov subliniazã unitatea poporului român:
„Populaþia ruralã nu ºtie deloc ruseºte. Românii sunt cei mai
numeroºi în Basarabia ºi în mod firesc ei au privirile îndreptate spre
compatrioþii lor din regatul României ºi spre cei din Austria”41.
Despre limba românã, vorbitã în Valahia ºi Moldova (pânã la
Nistru), vorbeºte ºi contele Andrault de Langeron, francez general
în armata rusã, participant la întregul rãzboi dintre 1806-1812, deci
bun cunoscãtor direct al realitãþilor de la nordul Dunãrii42.
V. Klucevski, descriind încercãrile rãzboinice ale Rusiei contra
Turciei în secolul al XVIII-lea, a recunoscut cã Moldova ºi Valahia
sunt populate de români: „S-au întreprins douã încercãri de a
elibera creºtinii de la diferite margini europene ale Imperiului
otoman, a grecilor în Morea ºi a românilor în Moldova ºi Valahia”43.
Chiar în 1859 apãrea lucrarea lui S. Palauzov, Principatele
Române Valahia ºi Moldova sub aspect istorico-politic. Chiar din
titlu reiese cã autorul era conºtient de unitatea etnicã a locuitorilor
de la est ºi sud de Carpaþi. Termenii de „Þara Româneascã” ºi
„Pãmântul românilor” sunt folosiþi cu sensul de teritoriul locuit de
români, dintre Nistru ºi Tisa: „În spaþiul dintre albiile Tisei ºi Nistrului,
având la nord Alpii Carpatici ºi sprijinindu-se dinspre sud pe
întinderea dunãreanã ºi partea de nord-vest a litoralului Mãrii
Negre, locuieºte o masã compactã de populaþie, numele autohton
al cãreia, divizat de etnografii contemporani în câteva denumiri
locale, nu se aflã nici pe o hartã geograficã cunoscutã a spaþiului
menþionat. Poporul acesta numeºte pãmântul populat de el Þara
Româneascã (Pãmântul românilor), considerându-se popor
român”44. De menþionat cã Palauzov nu numeºte pe locuitorii dintre
Prut ºi Nistru moldoveni, ci români. În plus, dã chiar cifre statistice
despre repartiþia numericã a românilor în provinciile pe care le
locuiau: în Transilvania 1300000, în Bucovina 430000, în Banat
1200000, în Basarabia 400000, în Serbia, la vest de Vidin 110000,
în Dobrogea ºi în oraºele de pe malul drept al Dunãrii nu se
cunoaºte, în Valahia 2335000, în Moldova din dreapta Prutului
1300000, în Macedonia de Sud 80000. În total 7150444 români în
12
ELANUL
45
întregul sud-est al Europei . Cercetãtorul rus foloseºte ºi formula
cea mai corectã pentru desemnarea românilor din Basarabia:
„români moldoveni”.
Palauzov relateazã ºi despre Regulamentele Organice ºi
despre evenimentele din 1857-1859 ºi conchide cã iniþiativa Unirii ºi
o mare pondere în realizarea sa a avut-o Adunarea Ad-hoc a
Moldovei. Aºadar ºi Nikolay Palauzov distruge mitul obligãrii
moldovenilor la unirea din 1859.
În 1871, Evghenii Evstignevici Golubinski, istoric al Bisericii
Ortodoxe Ruse, respecta numele, cultura ºi istoria adevãratã a
românilor, inclusiv a celor moldoveni. El scria o carte numitã Curs
scurt al istoriei bisericilor ortodoxe bulgarã, sârbã ºi românã sau
moldo-vlahã. Aºadar, pentru Golubinski moldovean ºi valah
însemnau români, iar moldovenii erau tot una cu valahii. El pune
printre primii în discuþie denumirile multiple pe care cele douã þãri le-
au primit de la strãini în Evul Mediu: el relateazã cã, pe când
bãºtinaºii îºi numeau þara „munteneascã”, adicã þarã de munte,
grecii o numeau Valahia, Ugrovlahia sau Ungrovlahia, ce ar
însemna Valahia Ungureascã sau Valahia dinspre Ungaria, iar în
Rusia, ca ºi în Polonia, i se spunea „Pãmânt Muntenesc”. În
viziunea grecilor, menþioneazã acelaºi autor, Moldova este tot o
Valahie, numai cã i se spune Moldovlahia, adicã Valahia de pe râul
Moldova; Maurovlahia, adicã Valahia Neagrã; RusoVlahia, adicã
Valahia dinspre ruºi. El spune cã în Rusia deseori Moldova este
numitã ºi cu numele dat de bãºtinaºi – „Moldova”, dar totuºi
predominã numele „Pãmânt voloh”; aºadar, pentru Golubinski,
termenii de valah ºi român sunt identici, iar Moldova ºi Þara
Româneascã sunt locuite de acelaºi popor46. „Valahii ºi moldovenii
(cu sensul de locuitori ai Valahiei ºi ai Moldovei) reprezintã douã
ramuri foarte apropiate ale unuia ºi aceluiaºi neam, care poartã un
nume comun – români, dar ºi numele de valahi sau vlahi (…). În
afarã de principatele Valahia ºi Moldova, românii populeazã
Basarabia noastrã ruseascã, provinciile austriece – Bucovina,
Transilvania, Banat ºi Ungaria de est, precum ºi colþul de nor-est al
principatului Serbia”47.
„Românii, adicã moldovenii ºi valahii, reprezintã masa
principalã a populaþiei Basarabiei ºi a coloniei vecinã cu dânsa,
anume gubernia Herson”, spune ºi P. Bloh pe la sfârºitul secolului al
XIX-lea48.
Dorinþa unirii celor douã state de-a lungul istoriei o susþine
lucrarea Basarabia. Culegere geograficã, istoricã, statisticã,
economicã, etnograficã, literarã ºi de informaþie (al lui Pavel
Cruºevan, de altfel un antiromân). Lucrarea vorbeºte de încercãrile
românilor de a se uni într-un singur stat: „Imediat dupã domnia lui
Alexandru cel Bun, s-au fãcut încercãri de unire a Valahiei ºi
Moldovei într-un tot întreg politic, aceste încercãri, pornite în egalã
mãsurã din ambele principate de acelaºi neam, admiteau atât
reunificarea lor prin lãrgirea frontierelor unui principat pe contul
celuilalt, cât ºi prin unirea realã a lor sub sceptrul unui domnitor. În
mod deosebit au tins spre unificare cei mai buni domni: al Moldovei
– ªtefan cel Mare ºi al Valahiei –Mihai Viteazul”. Alte încercãri au
fost întreprinse ºi de domnii din dinastiile urmãtoare – Vasile Lupu,
Matei Basarab, ªerban Cantacuzino ºi Constantin Brâncoveanu49.
În 1848 K. F. Merleker numea „români” pe locuitorii din „Valahia” ºi
„Moldova”50.
De unitatea poporului român ºi inexistenþa unei naþionalitãþi
moldoveneºti vorbea ºi T. de Pauly, un etnolog rus, care scria în
1862: „valahii, vlahii (moldavii, moldovenii), rumenii, rumânii sau
românii sunt un popor ieºit în primele secole ale erei noastre din
amestecul de daci, romani ºi slavi. El e cu totul distinct de vecinii sãi
slavi ºi maghiari ºi numãrã în total aproximativ 8000000 de suflete,
din care 770000 trãiesc în imperiul rusesc, locuind în cea mai mare
parte în Basarabia”51. ªi, la fel, „locuitorii pãrþii acesteia superioare a
Basarabiei sunt aceiaºi români ca ºi cei de dincolo de Prut; ei
vorbesc aceeaºi limbã ºi aparþin, ca ºi aceºtia, aceleiaºi biserici
ortodoxe greceºti”52.
Dicþionarul enciclopedic din 1899 al lui F. A. Brockhaus ºi I. A.
Efron, care descrie grupurile naþionale din Imperiul Rus, pomeneºte
pe românii din Basarabia ºi pe românii din Transnistria, care
cuprindeau peste un milion de membri.
ELANUL
În 1918, dupã unirea din acel an, L. S. Berg publica la Moscova
o lucrare intitulatã Basarabia, în care spunea cã „moldovenii sunt
români ºi populeazã Moldova, Basarabia ºi pãrþi ale guberniilor
învecinate cu Podolia ºi Herson, într-un numãr mic ei locuiesc de
asemenea în gubernia Ecaterinoslav… De românii din Valahia, ori
valahi, ei se deosebesc prin trãsãturi dialectale neînsemnate”53.
Doar termenul „român” îl foloseºte ºi L. A. Kasso în întreaga sa
lucrare intitulatã Dreptul bizantin în Basarabia. Câteva citate din
aceasta sunt relevante pentru poziþia lui Kasso: „Izvoarele de drept
basarabene nu s-au admis pentru întreaga Basarabie, ci numai
pentru pãrþile locuite de români”. „Pânã în 1812 teritoriul judeþelor
Akkerman ºi Ismail era numit de tãtari Bugeac, iar de români -
Basarabia”; „Provincia ce luã fiinþã în jurul Carpaþilor n-a rãmas mult
timp o parte constitutivã a Imperiului, ci dupã plecarea
garnizoanelor romane pe timpul lui Aurelian în secolul al II-lea,
poporul nou plãmãdit pierdu pentru un timp îndelungat unitatea
politicã ºi abia la începutul secolului al XVII-lea ºi pentru scurt timp a
avut loc unirea tuturor pãmânturilor româneºti: Muntenia,
Transilvania ºi Moldova sub domnia lui Mihai Viteazul”. Aceeaºi
viziune asupra unui singur popor, moldo-vlah sau român, a unei
„populaþii româneºti”, se exprimã ºi în lucrarea Rusia la Dunãre.
Crearea regiunii Basarabia.
Tot pentru românitatea locuitorilor dintre Prut ºi Nistru se
pronunþau, înainte de debutul primului rãzboi mondial, ºi A. N.
Kuropatkin ºi N. D. Laºkov. Primul arãta în 1910 cã „poporul român
din Basarabia, anexatã acum o sutã de ani, trãieºte ºi astãzi izolat,
la distanþã de populaþia rusã”, iar cel de al doilea cã „Moldovenii fac
parte din naþiunea românã”54.
Numeroase mãrturii confirmã pãstrarea sentimentului naþional
românesc ºi confuzia care se fãcea între român ºi moldovean, care
reprezentau, pentru locuitorii Basarabiei ºi nu numai, acelaºi lucru.
Iatã ce istoriseºte Ion Pelivan, din amintirile sale de tinereþe de la
sfârºitul veacului al XIX-lea: „Când sosea la Chiºinãu renumitul cor
al Mitropoliei din Iaºi, sub direcþiunea lui Gavriil Musicescu, toate
galeriile din teatrul „Blagorodnoe Soborul”, unde Musicescu
fãrmãca lumea cu concertele sale, erau ocupate aproape numai de
seminariºti. A doua zi dupã concert, noi, seminariºtii, repetam, de
cele mai multe ori (…) toate melodiile auzite în ajun”. Iar
reprezentaþiile teatrale ale trupelor lui Bobescu ºi Pechea
Alexandrescu, ce cuprindeau dansuri, melodii româneºti, costume
naþionale, aveau un efect similar: „Piesele teatrale, cântecele,
dansurile, costumele, toate acestea formau o bunã hranã,
cimentând simþul nostru moldovenesc”55. Aºadar teatru românesc
cimenta simþul moldovenesc, o identitate între cele douã spirite pe
care viitorul preot nici mãcar nu simþea nevoia de a o explica.
Dupã 1918 ºi mai ales dupã 1940, subiectul apartenenþei
locuitorilor dintre Prut ºi Nistru la poporul român, identitatea dintre
limba românã ºi „limba moldoveneascã” au devenit subiecte
interzise în literatura istoricã sovieticã ºi, în bunã mãsurã, ºi în
istoriografia româneascã. Totuºi, chiar în 1955, Balºaia Sovetscaia
Enciklopediia arãta cã „limba moldoveneascã este extraordinar de
apropiatã de dialectul moldovenesc al limbii române, care se
vorbeºte în Moldova (R.P.R.) dintre Prut ºi Carpaþi”.
Însã, misiunea consemnãrii acestor realitãþi evidente a revenit
unor istorici, lingviºti ºi etnografi strãini.
Inexistenþa limbii moldoveneºti o constata lingvistul Carlo
Tagliavini la Congresul de romanisticã din 1956. El afirma cã
„pretinsa limbã moldoveneascã nu este, în fond, decât româna
literarã, scrisã cu alfabet rusesc, uºor modificat (adicã în chirilicã
modernã, diferitã de chirilica slavei eclesiastice folosite de Þãrile
Române pe parcursul secolelor), cu unele uºoare concesii cãtre
forme dialectale moldave, cunoscute de altfel, ºi în România”: z
pentru g, a, ia pentru ea, ºi altele asemenea.
ªi alte argumente susþin unitatea locuitorilor din spaþiul
carpato-danubiano-nistrean. S-a pornind de la toponimie pentru a
se demonstra cã 820 de localitãþi din Basarabia (din cele
aproximativ 1900) au denumiri identice cu 2346 de localitãþi din
România (din 13500)56. Important este cã repartiþia celor 2346 de
localitãþi din România sunt repartizate aproximativ uniform între
Moldova ºi Muntenia-Oltenia, ºi o densitate ceva mai micã în
Nr. 90 - august 2009
57
Transilvania .
Nu trebuie pierdute din vedere nici multiplele relaþii care au
legat în Evul Mediu toate cele trei provincii româneºti, conducând la
o unitate de culturã, de civilizaþie ºi de simþire. Se numãrã printre
acestea schimbul intens de produse pe drumurile comerciale
numeroase ce strãbãteau Carpaþii sau legau Moldova, Þara
Româneascã ºi Transilvania de litoralul Mãrii Negre ºi de Dunãre,
dublat de un schimb de cunoºtinþe tehnice, prin trecerea munþilor de
cãtre meºteri pricepuþi din Transilvania sau trimiterea de tineri
pentru a deprinde meºteºugurile în spaþiul intracarpatic. A mai jucat
un rol ºi pãstoritul transhumant58, dreptul românesc comun celor
douã state extracarpatice, chiar unele coduri juridice dintr-o þarã
erau accidental folosite în celãlalt stat59. Unitatea de culturã ºi de
limbã explicã ºi trecerea frecventã a unor dregãtori dintr-o þarã în
alta, ca sfãtuitori ai domnilor, acþiune facilitatã de numeroasele
înrudiri între cele douã familii domneºti sau veritabile uniuni
dinastice între cele douã þãri. S-a vorbit adesea, cu îndreptãþire ºi
susþinut de surse documentare consistente ºi indubitabile, de
unitatea în lupta antiotomanã, ceea ce adepþii moldovenismului
neagã cu înverºunare. Un episod din anul 1595 poate fi relevant în
aceastã privinþã. Pus în faþa îndepãrtãrii lui Aron vodã de pe tronul
Moldovei, Mihai Viteazul se plângea trimisului polon sosit la
Bucureºti: „dacã ar fi rãmas în domnia Moldovei Aron, fratele meu,
cu care fãcusem jurãmânt ca unul pentru altul sã ne punem capul
[…] amândoi am fi putut sã împiedicãm trecerea turcilor peste
Dunãre”.
Mãrturii a românitãþii locuitorilor de la est de Carpaþii Orientali
se gãsesc aºadar în numãr mare ºi într-o mare varietate de surse.
Cele prezentate pe scurt în paginile anterioare constituie doar o
micã parte dintre ele. Afirmarea unitãþii locuitorilor din întreg spaþiul
românesc, între Tisa ºi Nistru, chiar în lucrãri ale apropiaþilor
cercurilor þariste sau exponenþi ai regimului sovietic, confirmã
apartenenþa etnicã indubitabilã a românilor basarabeni ºi a
identitãþii dintre „limba moldoveneascã” ºi limba românã.
Note:
1. Putem cita aici pe Ion Toderaºcu, Unitatea româneascã medievalã, vol.
I, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,1988, Adolf Armbruster,
Romanitatea românilor. Istorie unei idei, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti,1993.
2. Wilhelmus Petrus van Meurs, Chestiunea Basarabiei în istorigrafia
comunistã, Chiºinãu, Editura Arc, 1996, p. 135.
3. Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Românilor, vol. I,
partea a II-a, 1876, p. 160.
4. Gheorghe Ghimpu, Conºtiinþa naþionalã a românilor moldoveni, ediþia a
II-a revãzutã ºi completatã, Chiºinãu, Garuda-Art, 2002, p. 71.
5. Adolf Armbruster, op. cit., p. 130.
6. Gheorghe Ghimpu, op. cit., p. 75.
7. Giuzeppe Piccillo, „Moldovenesc-român” în documentele misionarilor
catolici (sec. al XVII-lea ºi al XVIII-lea), în „Limba Românã”, Chiºinãu,
1997, nr. 1 - 2, p. 25.
8. Documenta Romaniae Historica (DRH), seria nouã, vol. I, p. 76 - 77.
9. Eudoxiu Hurmuzaki, op. cit, vol. XIV, partea I, p. 16 - 17, 18 - 23, 25, 27.
10. Ibidem, p. 32 - 36.
11. Eugen Stãnescu, Unitatea teritoriului românesc în lumina mãrturiilor
externe. „Valahia” ºi sensurile ei, în „Studii. Revista de Istorie”, 1969.
12. Ion Dumitru Snagov, Marea Valahie ºi Transilvania în Mapamondum
Borgian de la începutul secolului al XV-lea, „Revista Arhivelor”, 1985,
an LXVI, vol. XLVII, nr. 3, p. 259-264.
13. Petre P. Panaitescu, Influenþa polonã în opera ºi personalitatea
cronicarilor Grigore Ureche ºi Miron Costin, Bucureºti, 1925, p. 134.
14. Eugen Stãnescu, Semnificaþii istorice ale numelui poporului ºi þãrii
noastre, în „Magazin istoric”, 1969, nr. 10, p. 28.
15. Întrebare creºtineascã, 1559, în Bibliografia româneascã veche, vol. IV,
Bucureºti, 1944, p. 6.
16. Psaltirea, 1570, în Bibliografia româneascã veche, I, p. 56.
17. Varlaam, Opere, Ed. Hyperion, Chiºinãu, 1991, p. 20.
18. I. S. Firu, C. Albu, Umanistul Nicolaus Olahus. Texte alese, Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1968, p. 120.
19. România. Documente strãine despre români, ed II, Bucureºti, Direcþia
Generalã a Arhivelor Statului România, 1992, p. 62.
20. V. A. Urechia, Codex Bandinus : Memoriu asupra scrierei lui Bandinus
dela 1646 urmatu de textu, insoþitu de acte, Bucureºti, 1895, p. 107.
21. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. V, Bucureºti, 1973, p. 276.
22. Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al XVI-lea, Bucureºti,
13
Nr. 90 - august 2009
1979, p. 188.
23. Eugen Stãnescu, op. cit., p. 39.
24. Documente privind Istoria Românilor (DIR), A, secolul XVII, vol. II, nr.
254, p. 191. Narco ar putea fi „ºoltuzul cel armenesc” menþionat la
începutul secolului în Hurmuzaki, op. cit, vol. XV, partea I, doc. 1612,
p. 784.
25. Armbruster, p. 1196.
26. Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Ed. a II-a,
revizuitã ºi adãugitã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1993.
27. Dumitru Zaharia, Formarea ºi continuitatea poporului român în operele
unor istorici italieni, RA, an IXV, vol. I, nr. 1, 1988, p. 56 - 57.
28. Grigore Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ediþie îngrijitã studiu
introductiv, indice ºi glosar de Petre P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p.
60.
29. Gheorghe Bobânã, Umanismul românesc: ideea unitãþii de neam ºi de
limbã în cultura românã, „Destin Românesc”, an II, 1995, nr. 5, p. 40.
30. Miron Costin, Opere, vol. I, ediþie îngrijitã de Petre P. Panaitescu,
Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1965, p. 5.
31. Ibidem, p. 45.
32. Ibidem, p. 78 - 79.
33. Constantin Cantacuzino Stolnicul, Istoria Þãrii Româneºti, în Cronicari
munteni, vol. I, ediþie îngrijitã de Mihai Gregorian, Ed. Minerva,
Bucureºti, 1984, p. 8.
34. Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor. Operele
principelui Demetrie Cantemir publicate sub auspiciile Academiei
Române, tomul VIII, Bucureºti, 1901, p. 178 - 179.
35. Ibidem, p. 50 – 51.
36. Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. IX, tom I, Bucureºti, 1983, p.
63, 65, tradus din latinã de Dan Sluºanschi.
37. Despre vechimea ºi continuitatea românilor, Samuil Micu, Gheorghe
ªincai, Petru Maior, Editura Militarã, Bucureºti, 1989, studiu introductiv
de Dan Horia Mazilu, selecþia textelor ºi glosar de Anatol Ghermanschi,
p. 18.
38. Andrei Cuºco, The attitude of the local romanian population of
Bassarabia towards the russian authorities and the problem of „reactive
identity”, în Analele Universitãþii „Dunãrea de Jos” Galaþi – Istorie,
fascicula 19, tom I, 2002, p. 71.
39. Igor ªarov, Andrei Cuºco, Identitatea naþionalã a basarabenilor în
Valori ale artei populare
III. Sãrbãtoarea lemnului la Epureni
- urmare din pagina 1 -
În Europa medievalã albirea pânzelor ºi stofelor se fãcea cu o
substanþã numitã potosã, rezultatã din arderea lemnului de stejar ºi
prelucrarea cenuºei acestuia. Locurile de ardere se numeau
„bude”. Tot legate de tãierea sau arderea pãdurilor sunt ºi
toponimice ca Laza, Arsura, Arºiþa, Zgura, etc. Pacea de la
Adrianopole din 1829, între altele a liberalizat comerþul cu cereale,
de aici creºterea suprafeþelor destinate agriculturii ºi diminuarea
celor împãdurite. Faptul acesta s-a reflectat imediat în arhitectura
popularã. Pânã atunci întâlneam în sate douã tipuri de locuinþã,
bordeiul sãpat în pãmânt dar întãrit cu lemn ºi cu o suprastructurã
din acelaºi material ºi, respectiv, casa construitã exclusiv din lemn,
acoperitã cu stuf sau ºindrilã(draniþe), cuiele fiind din lemn de corn.
De pe la 1830 apar ºi se rãspândesc repede vasele din vãlãtuci la
care structura de lemn se diminueazã treptat. Iniþial, întreaga
construcþie era de lemn, acoperitã cu lut, aºa cum mai putem vedea
la Gârceni, Ghergheºti, etc. S-a trecut apoi la scheletul din furci, la
pãruialã ºi chiar la eliminarea aproape totalã a lemnului la casele de
ceamur. Interesant este sã semnalãm la Rafaila conacul din lemn al
boierilor Ornescu, aceºtia au recurs la acest tip de construcþie deºi
aveau mari posibilitãþi materiale. Clãdirea a servit drept ºcoalã prin
anii `60, a fost apoi demolatã treptat prin 1975-1980.
Din lunga perioadã a arhitecturii lemnului ne-au rãmas însã
bisericile de atunci, adevãrate bijuterii ale judeþului Vaslui.
Concentrând tot ce a fost mai frumos ºi mai reprezentativ în
construcþii þãrãneºti, modestele noastre bisericuþe de lemn sunt din
pãcate mult mai puþin cunoscute decât cele din Maramureº ºi
Transilvania care imitã stilul gotic ºi a cãror popularizare excesivã
dãuneazã ideii de originalitate româneascã în arhitecturã. Aceastã
notã proprie, autenticã, este demonstratã pe deplin de bisericile de
14
ELANUL
istoriografia rusã din secolul XIX, în Basarabia. Dilemele identitãþii,
Fundaþia Academicã „A. D. Xenopol”, Iaºi, 2001, p. 21.
40. Ibidem, p. 22.
41. Ibidem, p. 23.
42. Dan A. Lãzãrescu, Imaginea poporului român în conºtiinþa europeanã
(1821-1834), Editura Agir, Bucureºti, 1999, p. 115.
43. Gheorghe Ghimpu, op. cit., p. 95.
44. Ibidem, p. 99.
45. Ibidem, p. 100.
46. Ibidem, p. 102 - 103.
47. Ibidem, p. 104 - 105.
48. Ibidem, p. 107.
49. Ibidem, p. 108.
50. Dumitru Ciurea, Romanitatea ºi continuitatea în literatura istoricã din
secolele XVIII-XIX, „Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie din Iaºi”,
vol. IX, 1972, p. 185 - 189.
51. T de Pauly, Description etnografique des peoples de la Russie, publie a
l ocassion du jubille millenare de l Empire, St. Petersburg, 1862, p. 127,
apud Anton Crihan, Drepturile românilor dupã unele surse ruseºti,
Editura Eminescu, 1995, p. 70 - 71.
52. Ibidem, p. 129.
53. L. C. Berg, Bessarabia. Strana – Liudi – Hoziaistvo, Kiºinev, 1993, p.
79, apud Gheorghe Negru, Lupta lingvisticã din RSS Moldoveneascã,
(1940-1988), „Destin Românesc”, 1996, an III, nr. 2, p. 5.
54. Gheorghe Ghimpu, op. cit., p. 120.
55. Ion Pelivan, Basarabia cea diferitã de Rusia, „Magazin Istoric”, serie
nouã, an 40, (469), aprilie 2006, p. 58-61, selecþie a textelor de Ion
Lãcustã.
56. Alexandru Zub, Impasul reîntregirii, Editura Timpul, Iaºi, 2004, p. 17.
57. Vezi harta rãspândirii în Anatol Eremia, Sate gemene. Mãrturii ale
vechimii ºi unitãþii româneºti de pretutindeni, în „Limba românã”, 1991,
nr. 3-4, iulie – decembrie, p. 32-36.
58. Ion Toderaºcu, Unitatea româneascã medievalã, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1988, p. 97 - 180.
59. Ion Toderaºcu, Permanenþe istorice medievale. Factori ai unitãþii
româneºti, Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, 1994, p. 50
- 84.
la Cetãþuia(Strâmba)- Puieºti, Pârveºti-Costeºti, Lipovãþ, Gârceni,
Dumbrãveni, Ivãneºti(Sologofta), Mãnãstirea-Deleºti,
Dragomireºti, etc.
Dar, în arhitectura þãrãneascã contemporanã, lemnul rãmâne
elementul esenþial pentru exprimarea aspectelor de ordin estetic
sau cele legate de vechile credinþe. Din lemn sunt deregii, adicã
stâlpii împodobiþi ai cerdacului, terminaþi la capãtul superior cu
capiteluri, la fel frontonul, acoperit de ceea ce se numeºte popular
„florãrie”, având în centru motive solare. Dacã acest domeniu în
care se împleteºte meºteºugul cu arta, se include în orizontul
etnografic al întregului judeþ Vaslui, semnalãm totuºi zone în care se
manifestã mai accentuat ºi care pot sã fie considerate drept etalon.
Una din acestea este zona Huºi, în principal satul Epureni, din
comuna Duda-Epureni. Aici prelucrarea lemnului îmbracã toate
ipostezele, de ordin practic sau estetic, aici s-au manifestat
adevãraþi artiºti populari ca Vasile Alexa ºi, tot aici, Ticu Ungureanu,
alãturi de propriile realizãri adaugã formarea unei adevãrate ºcoli a
înfrumuseþãrii lemnului.
Aºa cum se întâmplã ºi cu ceramica, în cazul evoluþiei utilizãrii
lemnului se ivesc adevãrate paradoxuri. Lemnul are cea mai
îndelungatã folosinþã în timp dar este totodatã cel mai perisabil
material. Perisabilitatea este însã însoþitã de o permanentã înnoire,
renaºtere am putea spune. De aceea, avem biserici de lemn vechi
de sute de ani, la care materialul a fost treptat înlocuit, au rãmas în
aceeaºi formã, la fel cum rãmâne pãdurea când în locul arborilor
cãzuþi, se ridicã mereu alþii.
Având în vedere prelucrarea în general a lemnului, indiferent de
domeniul specific abordat, trebuie sã prezentãm câteva aspecte
tehnice. Vechimea acestor procedee ºi valabilitatea lor este
ELANUL
demonstratã atât de descoperirile arheologice cât mai ales de
rãspândirea lor pe întreg teritoriul naþional. Menþionãm cã ele au fost
stabilite de doi reputaþi specialiºti în domeniu: Cornel Irimie ºi
Marcela Necula. Folosirea esenþelor lemnoase în modul cel mai
potrivit scopului imediat, în funcþie de calitãþile lemnului-duritate,
rezistenþã, elasticitate, structura fibrelor, culoare- ºi aplicarea
anumitor tehnici de prelucrare ºi decorare, explicã într-o largã
mãsurã, trãsãturile stilistice ºi calitãþile artistice ale obiectelor. Ca
regulã generalã pentru toate esenþele lemnoase(cu excepþia
nuielelor care se împletesc) este aceea de a tãia arborii în lunile de
iarnã, când aceºtia au sevã mai puþinã, iar rezistenþa fibrelor este
mai mare, urmând apoi uscarea în timp cât mai îndelungat a
materialelor. Alegerea, tãierea la timp ºi uscatul natural al lemnului
de diferite esenþe, destinat unor întrebuinþãri precise sunt, la fel,
reguli nãscute din practicã ºi experinþã îndelungatã, ceea ce
contribuie la reuºita prelucrãrii corespunzãtoare ºi obþinerea unor
efecte artistice, la care concurã deci calitãþile esenþelor lemnoase,
uneltele ºi tehnicile de lucru, subordonate intenþiei ºi talentului
creatorului popular. Specialiºtii clasificã lemnul în douã mari
categorii: esenþe moi ºi esenþe tari, cãrora li se aplicã tehnica de
prelucrare corespunzãtoare, þinând seama ºi de folosirea lor pentru
obiectele cele mai potrivite. Între esenþele moi se înscriu: bradul,
alunul, mesteacãnul, salcia, iar dintre cele tari: fagul, frasinul,
arþarul, jugastrul, ulmul, arinul, pãrul, cornul, din care se lucreazã
unelte, mobilier, vase, în timp ce stejarul este întrebuinþat mai ales în
arhitecturã. În unele zone este întrebuinþatã ºi coaja unor arbori ca
cireºul, mesteacãnul, pentru confecþionarea de obiecte mici. Sunt ºi
întrebuinþãri specializate cum ar fi folosirea dudului la vasele mici
pentru þuicã ºi a stejarului la vasele mari pentru vin.
Tehnicile de prelucrare ºi decorare a lemnului pot fi împãrþite în
douã mari categorii: cele în care nu se intervine în masa lemnoasã,
ci se obþin forme ºi chiar elemente decorative, cum ar fi încovoierea,
împletirea sau înfãºurarea; cele caracterizate prin intervenþia
directã în masa lemnoasã. Specialistul în artã popularã Tanered
Bãnãþeanu afirmã: „Tehnica de ornamentare aleasã este în strânsã
legãturã cu esenþa de lemn, forma, dimensiunea, destinaþia
obiectului de ornament, cu compoziþia ornamentalã aleasã.”
Sculptura, modelarea volumelor este specificã detaliilor
arhitecturale: stâlpi de casã(deregi), de poartã, mici obiecte de uz,
ceea ce se numeºte de regulã „plastica micã”. Crestãtura, ornament
realizat cu multã migalã, se aplicã obiectelor mãrunte, pe spaþii nu
prea mari ºi contureazã anumite linii. Se întâlneºte în special la
furcile de tors, linguri, etc. Incizia, desenarea cu vârful cuþitului pe
lemn ºi apoi colorarea cu suc de plante, este tehnica preferatã de
pãstori pentru împodobirea bâtelor.
Cele mai rãspândite, dar ºi cele care duc la efecte artistice
deosebite, sunt tehnicile care se caracterizeazã prin intervenþia
directã în masa lemnoasã, procedând cel maia desea la eliminarea
unei pãrþi a acesteia, pentru a obþine forma funcþional necesarã, dar
ºi pentru a realiza un decor plastic deosebit.
În aceastã grupã se înscriu procedeele tehnice de cojire, de
incizie ºi excizie, de crestare, cioplire ºi sculptare, serforare ºi
traforare, încrustare ºi întãrire, pirogravare ºi colorare, folosite
uneori combinat.
Civilizaþia ºi arta lemnului la români are puternice rãdãcini în
trecut, este plinã de semnificaþii, expirimã legãtura omului cu natura,
se situeazã la hotarul dintre legendã ºi istorie.
Aspectele artistice sunt corelate întotdeauna cu semnificaþii de
ordin magic, uneori greu de descifrat. Un prim exemplu îl constituie
elementele de arhitecturã popularã. Stâlpii porþilor au întodeauna la
capãtul superior o reprezentare geometricã, abstractizatã, a
capetelor umane. La origine au fost cranii înfipte în stâlpii porþii în
scop ocrotitor(apotropaic), pentru incinta curþii ºi a gospodãriei în
general. Ostreþele cerdacului reproduc în aceeaºi manierã siluete
umane, iar la straºinã, capetele grinzilor reproduc abstract þeste de
cai, cândva aºezate de oameni tot în manierã apotropaicã. În
anasamblul sãu arta lemnului opereazã cu simboluri, exprimate prin
motive fundamentale, uneori comune cu reprezentãrile de pe
ceramicã ºi þesãturi. Ele sunt totodatã apropiate de simbolurile
preistorice studiate ºi în zona noastrã de Marija Gimbutas, arheolog
american de origine lituanianã.
În prim plan se înscrie motivul solar, amintind de divizarea
Nr. 90 - august 2009
acestui astru de cãtre indoeuropeni. El este reprezentat în
numeroase ipostaze ºi variante: cerc, roatã, rozetã, vârteg, ochi,
cruce încadratã în cerc. Îl întâlnim pe frontonul caselor, pe mobilierul
þãrãnesc, pe lãzile de zestre, pe tipare de caº, pe furcile de tors, pe
vasele de lemn, pe bâtele ciobãneºti, redat de regulã abstract,
rareori naturalist. În legãturã cu acest ultim aspect, se înscriu ºi mai
rarele reprezentãriantropomorfe.
Predominânt în arta româneascã a lemnului rãmâne decorul cu
caracter geometric ce se conctituie dintr-o infinitate de combinaþii ºi
asociaþii, dintre care unele strãvechi, cu origine înneolitic, precum ºi
din combinarea unei multitudini de linii drepte sau curbe, din care
rezultã cele mai diverse figuri geometrice. Cel mai frecvent întâlnim,
constând dintr-o formã triunghiularã, apare motivul „dintelui de lup”,
întâlnit mai ales pe obiectele de mici dimensiuni, cum ar fi vasele de
lemn folosite în gospodãria þãrãneascã. În legãturã cu acestea se
cuvine sã amintim un episod istorico-legendar relatat de Herodot.
Regele sau ºeful unei uniuni de triburi dacice Dromichates, îl ia
prizonier pe regele macedonean Lysimach, împreunã cu nobilii sãi.
Conducãtorul dac le dã prizonierilor sã mãnânce din vase de aur
sau argint, pe când el ºi ai sãi ospãtau din vase de lemn. Trecând
peste semnificaþii, subliniem atestarea veselei de lemn la daci, pe
care se afla probabil ºi „dintele de lup”. Tot frecvent apare ºi linia
frântã sau în zig-zag. Motivul acesta este cunoscut sub numele de
„zimþi” ºi apare pe fluiere, pe furcile de tors, pe bâte ciobãneºti dar ºi
pe þesãturi.
Spirala este un alt motiv geometric des întrebuinþat formând un
tot armonios cu celelalte ornamente cu care se asociazã. Ea apare
mai ales pe furcile de tors, urmãrind rãsucirea firului de lânã pe axul
furcii. Cercul sau ochiul apare ca un ornament decupat sau incizat,
întâlnindu-se foarte des ºi în decorul ceramicei precucuteniene
precum þi în ceramica epocii La Tène. Cu timpul însã, motivul
cercului s-a confundat cu cel al soarelui, mai bogat în semnificaþii.
Pãtratul ºi arcul se înscriu în aceleºi orizont, combinându-se
adesea cu motivele de mai sus. Se adaugã la motivele geometrice
funia sau torsada(spirala deºiratã) se întâlneºte pe porþi, portiþe ºi în
arhitectura tradiþionalã în general.
Decorul din motivele vegetale este ºi el întâlnit pe obiectele
lucrate din cele mai diverse esenþe de lemn. Conform spiritului
autentic al artei populare româneºti cel mai adesea, aceste motive
sunt stilizate, fiind formate fie din linii drepte, fie din linii curbe,
derivate din arcul de cerc. Cel mai important dintre motivele
vegetale rãmâne „pomul vieþii”, întâlnit în mai multe variante, cel mai
adesea sub forma „bradului”. El se realizeazã uºor , având în vedere
aºezarea în unghi a ramurilor faþã de trunchi ºi apare adesea pe
lãzile de zestre fiind asociat cu motivul solar. Crestat, incizat sau
sculptat, motivul bradului apare adesea ºi pe tiparele de caº, fiind
asociat de data aceasta cu crucea. Decorul vegetal, plecând de la
„pomul vieþii” ºi îmbogãþit cu frunze ºi flori poate fi întþlnit pe cele mai
variate obiecte de lemn.
Din ornamentica zoomorfã motivele cel mai des întâlnite sunt
„ºarpele” ºi „calul”, ambele ca vestigii ale unor vechi credinþe ºi
mituri.
În practicã întâlnim numeroase combinaþii. Astfel decorul de
rozete alterneazã cu registrul în romburi, motivul solar poate fi
reprezentat prin cercuri concentrice sau prin rotiþe detaºate din
masa principalã. Dintele de lup se asociazã cu motive vegetale-
bradul, frunza de stejar, zoomorfe-ºarpele- sau simbolice, steºe,
sori, cruce.
Dupã cum am mai afirmat la Epureni vom întâlni motivele
semnalate mai sus, pe linguri, cãuºe, talgere, coveþi, creaþii
contemporane aparþinând în cea mai mare parte lui Ticu
Ungureanu. În principal însã, talentul ºi dãruirea sa sufleteascã au
dus la realizarea unor monumentale troiþe. Acestea sunt adevãrate
compoziþii de artã a lemnului, prezentând toate aspectele artistice
care ilustreazã o anume stare de spirit în care predominã
religiozitatea. Deºi simbolurile creºtine sunt evident puse în prim
plan, frumuseþea în ansamblu se datoreazã respectãrii celor mai
vechi tradiþii, de aici cultivarea simbolurilor ºi motivelor de ordin
solar în fiecare dintre creaþiile sale. Ticu Ungureanu a reuºit sã
transmitã preocupãrile sale unui numãr deja important de foarte
tineri începãtori, ceea ce ne garanteazã conservarea artei lemnului
la Epureni.
15
Nr. 90 - august 2009
Toponime istorice din comuna Iveºti, jud. Vaslui ºi
împrejurimile acesteia
Actuala comunã Iveºti, jud. Vaslui, este alcãtuitã din patru
sate: Iveºti, reºedinþa comunei, Belceºti, Pogoneºti ºi Polocin.
Teritoriul comunei este strãbãtut de râul Tutova, afluent pe dreapta
al Bârladului, lângã satul Coroi, comuna Tutova ºi se încadreazã în
unitatea fizico-geograficã Colinele Tutovei, megieºindu-se la vest
pe o micã lungime cu judeþul Vrancea.
Dintotdeauna, locuitorii comunei au menþinut strânse legãturi
cu municipiul Bârlad, care se aflã spre est, la o distanþã relativ micã.
Belceºti. În 1774 este menþionat ca sat în þinutul Tutova.
Toponimul desemneazã ºi o moºie în acelaºi þinut de la 1845.
La 1859 satul Belceºti se contopeºte cu un alt sat, Sabana,
care la început a fost cãtun al Belceºtilor.
De la 1876, Belceºtii apare ca sat al com. Iveºti, menþinându-ºi
acest statut pânã la 1887, când trece în componenþa com.
Pogoneºti, de care aparþine pânã la 1950, datã de la care intrã în
comuna Iveºti de care aparþine ºi astãzi.
Iveºtii, centru comunal, iniþial a purtat denumirea de
Mãrgiucani, fiind o seliºte a moºiei Ciocani, azi com. cu acelaºi
nume. Moºia Mãrgiucani este atestatã pânã la 1864. La 1771, Iveºtii
apar ca sat în þinutul Tutova, la 1830 este menþionat ca sat în acelaºi
þinut, purtând ambele denumiri Mãrgiucanii sau Iveºtii. Apoi în 1865
satul este atestat tot cu dublã denumire; Iveºtii sau Mãrgiucanii care
înglobeazã satul Valea lui Ilie, dupã ce în 1959 înglobase ºi cãtunul
Slobozia, Þigãneºti. Sub denumirea de Mãrgiucani este menþionat
într-un document din 1620, sept.1 „...când se dãruiesc lui Ionaºco
Ghenghe mai multe sate printre care ºi Mãrgiucanii, pe Tutova, cu
loc de iaz ºi de mori, ce au fost acel sat drept domnesc de ocolul
târgului Bârlad, pentru slujba lui credincioasã...” (doc.nr. 628, din
D.I.R. A Moldova veacul XVII, vol. IV. La 1638, mai 18, într-un
document, emis la Bârlad cu prilejul unei vânzãri, satul Iveºti este
iarãºi citat cu ambele denumiri „...Eu Strãtulat ot Mãgiurcani-Iveºti,
sîn (fecior) lui Iusip al Teclei ºi Vasile sîn Drãgãnesei, nepoþii lui
Osou ot (din, de la) Diniºeºti, vindem partea moºului nostru Osou ot
Diniºeºti giupânului Apostolache, drept 4 lei...”. Ca martori sunt
citaþi: Ursu ot (de la) Mãrgiurcnai, i (ºi) Sava ot tam (tot de acolo) i
Muºat ot tam, i Maftei ot Iveºti i Dumitraºco Perjã ot Iveºti.
La 1635, sept. 1, Iveºtii intrã în stãpânirea lui Dumitraºco
Ghenghea.
Tot din Diniºeºti, uneori Dineºeºti, care a fost sat lângã Iveºti
pe Tutova ºi tot la aceeaºi datã (1638, mai 18) Vasilica, nepoata lui
Vintilã ºi cu mãtuºa ei Tudora, au vândut lor dreaptã ocinã ºi moºie
din Diniºeºti aceluiaºi Apostolache, feciorul lui Const. Pârcãlabul
pentru 4 boi ºi 6 taleri. ªi la aceastã tocmealã au fost de faþã:
Bogdan din Iveºti, Zavul de acolo ºi Simion tij (de asemeni). Tot la
aceeaºi datã ºi aceluiaºi Apostolache îºi vând partea lor din
Diniºeºti ºi cei din neamul Zbogomeºtilor.
Pogoneºtii pe Tutova sunt atestaþi ca sat la 1497 (7005) martie
6 – Vaslui, când ªtefan cel Mare voivod întãreºte lui Danciul Pogan,
fiul lui Ion ºi fraþilor sãi, satul Pogoneºti, pe Tutova, unde a fost
Nicoarã Pogan. Sensul cuvântului „pogan” poate fi: nesuferit,
mârºav, rãu, pãgân (figurat). Redãm rezumatul documentului 207
din D.R.H., A. Moldova, vol. III: „Din mila lui Dumnezeu noi ªtefan
voievod, domn al Þãrii Moldovei. Facem cunoscut, cu aceastã carte
a noastrã, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, cã
aceastã adevãratã slugã a noastrã, Danciul Pogan fiul lui Ion,
nepotul bãtrânului Nicoarã Pogan ne-a slujit nouã drept ºi
credincios. De aceea noi, vãzând dreapta ºi credincioasa lui slujbã
cãtre noi, l-am mituit cu deosebita noastrã milã ºi i-am dat ºi i-am
întãrit în þara noastrã în Moldova ocina lui dreaptã, un sat pe Tutova,
anume Pogoneºtii, unde a fost casa bãtrânului Nicoarã Pogan.
Acea toatã mai sus scrisã, sã-i fie de la noi uric ºi cu tot venitul lui ºi
fratelui sãu Nicoarã ºi surorii lor Marincãi, lor ºi copiilor lor,
deopotrivã ºi nepoþilor ºi întregului lor neam, cine se va alege cel
16
ELANUL
Teodor HARDON
mai apropiat, neclintit niciodatã în veci. Iar hotarul celui mai sus scris
sat sã fie cu toate hotarele lui vechi pe unde au folosit din veac...”
Pentru Pogoneºti existã însã un document mai vechi, datând
din 1489, oct. 14, scris în Suceava din care vom spicui câteva
fragmente: „...Din mila lui Dumnezeu, noi ªtefan voievod, domn al
Þãrii Moldovei, facem cunoscut cu aceastã carte a noastrã, tuturor
celor care o vor vedea, sau o vor auzi citindu-se, cã au venit înaintea
noastrã ºi înaintea boierilor noºtri moldoveni, sluga noastrã Dragotã
ºi sora lui Negrita, copiii lui Vlaºin ºi nepoþii lui Pogonel ºi au vândut
ocina lor dreaptã, un sat anume Pogoneºtii pe Bârlad însuºi domniei
mele pentru 200 zloþi tãtãreºti.
ªi de asemenea au venit înaintea noastrã sluga noastrã Vasco
ºi sora lui Mãrena, nepoþii lui Mihai Cãlin ºi ai lui ªtefan ºi au vândut
ocina lor însãºi domniei noastre, un alt sat pe Bârlad, anume
Cãlineºtii, unde au fost casele bunicului lor Mihai Cãlin ºi ale fratelui
sãu ªtefan, pentru 120 zloþi tãtãreºti. De asemenea au venit
înaintea noastrã ºi a boierilor noºtri, sluga noastrã Toader, fratele lui
Hãrman pârcãlab, ºi a schimbat cu domnia noastrã, un sat, anume
Toporãuþi din þinutul Cernãuþi, pe care îl cumpãrase fratele sãu, pan
Hãrman pârcãlab de la slugile noastre Stanciul, Ivanco ºi Isaiea, fiii
lui Fedco Starostici pentru 400 zloþi tãtãreºti. Pentru aceasta, eu,
domnia noastrã, am dat slugii noastre Toader, fratele lui Hãrman,
pentru acest sat Toporãuþi, douã sate pe Bârlad; anume Pogoneºtii
pe care l-am cumpãrat de la Dragotã ºi sora lui Negrita pentru 200
zloþi tãtãreºti. De asemenea, am mai dat slugii noastre Toader, un al
doilea sat pe Bârlad, anume Cãlineºtii, pe care sat, eu, domnia
noastrã, l-am cumpãrat de la Vasco ºi sora lui Mãrina nepoþii lui
Mihai Cãlin pentru 120 zloþi tãtãreºti.
Pe lângã aceste douã sate, Pogoneºtii ºi Cãlineºtii, am mai
plãtit slugii noastre Toader, fratele lui Hãrman încã 100 zloþi tãtãreºti.
Iar hotarul acestor trei sate sã fie din toate pãrþile dupã vechile
hotare, pe unde au folosit din veci...”
La 26 febr. 1635 „Iorgu ºoltuzul ºi cei 12 pârgari ai târgului
Bârlad dau mãrturie cã „...ªtefan fiul lui Maftei din Pogoneºti a
vândut lui Anion Talger din Elan (lângã Cârja, n.n.) partea sa de
ocinã din satele Pogoneºti ºi Polocineºti, pentru o iapã ºi doi galbeni
ºi au fost de faþã ºi rãzeºii Solomon din Huºi, sat lângã Ciocanii ºi
Gligorie din Mãrgiucani sau Iveºti.
Polocinul. La 1838 erau douã sate cu acest nume; ambele
slobozii: Slobozia Polocinul de Jos ºi Polocinul de Sus. În 1847
Polocinul include trupul de moºie Huºi iar la 1865 cele douã sãtuleþe
se unificã sub denumirea de Polocin, com. Pogoneºti, în a cãrei
componenþã rãmâne pânã în 1943, când intrã ca sat în cadrul com.
Iveºti, poziþie în care se aflã ºi astãzi.
Lângã Belceºti a mai fost un sat Stârceºti, menþionat în 1836,
ca fiind cãtun al satului Belceºti ºi care a fost înglobat de cãtre
acesta din urmã la 1845. În teritoriul comunei Iveºti a mai fost un sat
Româneºti, atestat la 10 sept. 1452 ºi întãrit lui Ignat Stolnic „...unde
era ºi casa lui...”. Satul a dispãrut de mult.
Toponime din împrejurimile comunei Iveºti: Mihãileºtii, fost sat
aproape de gura râului Tutova, atestat la 3 sept. 1636, Coroieºti sat
ºi comunã pe pârâul Pereschiului (Pereschivului), atestat sub
numele de Coruieºti la 15 martie 1638, Ivanciu de la Tãtarca, seliºte
pe Tutova între Ciocani ºi Iveºti, cumpãratã de ªtefan cel Mare
înainte de 1496, ianuarie, 6 ºi alipitã de cãtre domn, hotarului
târgului Bârlad (D.R.H., A. Moldova, vol. III, doc. nr. 279). Ciocani,
azi sat ºi comunã, atestat sub numele de Ceucani de pe Pârâul
Uscat la 1554 (7062) Apr.22 (doc. 57 D.I.R., veacul XVI, vol.II, apoi
la 1558 (7066) Apr.16). Tot sub numele de Ceucani este atestat la 12
febr. 1636, când un Constandin, feciorul Savei, cumpãrã o ocnã în
satul Strâmba, azi Cetãþuia ºi apare ca martor ºi un locuitor din
Luminata, fost sat pe Tutova, lângã Iveºti.
ELANUL
Trecute ambiþii boiereºti
- urmare din pagina 1 -
Un alt detaliu care ne-a atras atenþia este cel referitor la
hatmanul Teodor Balº (1790-1857).
În 1837, era pârcãlab de Galaþi. Atunci l-a îndemnat pe
profesorul ieºean Gh. Sãulescu (1798-1864), cu studii la Seminarul
Socola din Iaºi, dar ºi în Grecia ori la Viena, poet ºi autor didactic, sã
cerceteze ruinele cetãþii Caput Bovis, la sud de Galaþi, numitã ºi
Ghertina, apoi Þiglina/Trichina („Foaie pentru minte, inimã ºi
literaturã”, Braºov, 1838, p.81-88). Rodul acestor cercetãri
arheologice de teren ºi de arhive a fost înmãnunchiat în paginile
unei cãrþi: Descrierea istorico-geograficã a cetãþii Caput Bovis
(Gherghina), 1837. Mai târziu, cetatea a fost cercetatã de Vasile
Pârvan, în 1912, ºi, ulterior, de Gh. ªtefan º.a., numitã Barboºi,
dovedindu-se a fi cetate geto-dacicã.
Tot la Galaþi, pentru unele înlesniri acordate negustorilor, dar
în special celor eleni, Regele Othon al Greciei i-a acordat „Ordinul
Regal al Mântuitorului”, în grad de comandor („Albina româneascã”.
Iaºi, 1844, p.141). La fel va proceda, pentru alte merite aduse Porþii
Otomane, însuºi Sultanul, decorându-l cu „Ordinul Niºan”, gradul
întâi, clasa a doua („Buletin Foaie Oficialã”. Iaºi, 1850, p.105).
În 1846, era logofãt al Dreptãþii.
Istoricul Octav-George Lecca subliniazã faptul cã „genealogia
dinastiei Balsa (din care fãcea parte ºi orgoliosul mare boier Teodor
Balº, n.ed.), în linie neîntreruptã ºi probatã în mod istoric, începând
de la primul «de Baux» pânã la ultimul Balºid, se pãstreazã în
familie (Octav-George Lecca. Familiile boiereºti române. Istorie ºi
genealogie dupã izvoare istorice. Bucureºti, Muzeul Literaturii
Nr. 90 - august 2009
Române, f.a., p.87).
Aºa se face cã, dupã expirarea domniilor de ºapte ani, în Þãrile
Române, dupã vodã Grigore Alexandru Ghica (1849-1856),
hatmanul Teodor Balº este numit de Sublima Poartã, la 11 iulie
1856, caimacam/locotenent domnesc al Principatului Moldova,
tocmai când se vehicula naþional ºi european intensiv unirea celor
douã voievodate – Moldova cu Muntenia. Dar el s-a dovedit un
inveterat antiunionist, desfiinþând instituþiile moderne ale
Principatului create de domnitorul Gr. Alex. Ghica: Seminarul ºi
Gimnaziul de la Mãnãstirea Neamþ, Facultatea de Drept din Iaºi,
Banca Naþionalã, Legea Presei. N-a avut parte sã-ºi multiplice
intenþiile, subaltern oficios al Austriei ºi Turciei, adversarele actului
de Unire. Moare cinci luni mai târziu numirii în funcþia de caimacam,
la 17 februarie 1857, în locul lui venind numit de aceeaºi Sublimã
Poartã Nicolae Vogoride (17 febr. 1857-oct.1858), un alt
antiunionist (ginerele lui Gh. Asachi), îndepãrtat ºi el, dupã care
cãimãcãmia a fost þinutã de o tripletã de mari boieri, cu vederi
naþionale moderne (Vasile Sturdza, Anastasie Panu, I.A.
Cantacuzino), care au pregãtit Unirea, înfãptuitã la 24 ianuarie
1859, la Bucureºti, sub Alexandru Ioan Cuza, când s-au desfiinþat
privilegiile ºi rangurile boiereºti, s-a instituit responsabilitatea
ministerialã, reglementându-se prin lege relaþiile dintre proprietari ºi
þãrani.
Praf ºi pulbere s-a ales din deºãrtãciunile marilor oligarhi, a
celor de o seamã cu Teodor Balº, Nicolae Vogoride etc.!
Vorba Eclesiarhului: Vanitatea vanitãþilor toate sunt vanitãþi!

Catagrafia satului Pâhneºti, þinutul Fãlciu, la 1845, proprietate a vornicului

Costachi Aslan1
Adrian BUTNARU

„Tagma bisericeascã, la biserica cu hramul aºãzari Neculai sân Gheorghi

<<Sf. Voievozi>> Iancu sân Gheorghi – însurãþãl din '842 Dimachi sân Ursachi
Constantin ….3 – din nevolnicii vechi Ioan sân ªtefan
Preoþi: Postu sân Mihalachi Pavãl sân Ioniþã – din nevolnicii vechi Petre Gheorghieº
Costachi sân Sandu Dumitru sân Pahoni – din nevolnicii vechi Neculai sân Grigoraº
Dascãli: Costachi sân Chiriacu Ioan Hondru – din nevolnicii vechi Grigoraº Ciobanu
Costachi sân Ioan Nechita Mircea
Vãduvele: Toader Tãtar – ci au fost cãpãtãier vechi al
Cei apãraþi cu cãrþile ocârmuirii: Sanda lui Grigoraº acestui sat
Costachi sân Ioan Muntean – cu carti di la Aftenia Iancului Mateiu Luca
ocârmuiri din '823 – vinit din sat Ioana lui Ioniþã Filip sân Toader
Pogãneºti Catrina priuteasa Carp sân Ioan
Maria lui Costachi Toader sân Ioan
Vãtãjei de la moºiile boiereºti: Maria lui Sofroni ªtefan sân Grigori
Onofreiu Bãetan – vinit din Cozmeºti, din Marinþa lui Tãnasã Iftimi sân Petre
birnicii de acolo Maria Arnãutu Dumitrachi Luca
Maria Lupu lu Ciocoiu Neculai sân Ioan
Bãtrâno-nevolnici: Maria lui Hariton ªtefan sân Andrei
Gheorghi sân ªtefan – din birnicii di la Gheorghi sân Grigoraº
aºãzari Birnicii: Ioan sân Alicsandru
Vasãli Portariu – din birnicii di la aºãzari Chirica sân Grigori Costachi sân Andreiu
Andronicu Grãdinariu – din birnicii di la Alicsandru sân Tonicã Ioan Lupaºcu
aºãzari Pavãl sân Tãnasã Avram sân Ioan
Costachi Acsãnti – din birnicii di la aºãzari Ioan sân Balan Ioan Voine
Condurachi sân Doca (?)– din birnicii di la Ioniþã sân Petre Pavãl sân Neculai
aºãzari Iftimi sân ......4 Vasãli sân Luca
Ioan sân Gavril – din birnicii di la aºãzari Toader sân ªtefan Neculai sân Grigoraº
Vasãli sân Ioan – din birnicii di la aºãzari Toader sân Neculai Grigoraº sân Petre
Costachi sân Nechita – din birnicii di la Tãnasã sân Lupu – vornicel satului Onofreiu Strãtulat
aºãzari Ioan sân Barbã Latã Ioniþã sân Chiriac
Gheorghi ....2 – din birnicii di la aºãzari Acsãnti sân Ioan Grigoraº Strãtulat
Sãmion sân Toderaºcu – din birnicii di la Gheorghi sân Andrii Antohi sân Avram

17
Nr. 90 - august 2009 ELANUL
Grigori sân Ioan Costachi Butnariu – însurãþãl din 1842 Eu Ioan Chiriacu
Sandu Cojan ªtefan sân Ioan Blãnar – însurãþãl din 1843 Eu Carp Ciobanu
Enachi sân Hariton Crãciun Gheorghi sân Vasãli Bârsã – însurãþãl din Eu Ioan Barbã Latã
Alexã sân Ioan Roma(n) 1843 Eu Petre Gheorghieº
Ioan sân Antohi Dodean Ioan sân Sofroni – însurãþãl din 1843
Constantin sân Enachi Ioniþã sân ªtefan Avram – însurãþãl din 1844 Perilipisi pentru birnici:
Lupu sân Eni Voloacã Vlasã sân Muntean – însurãþãl din 1844 13 morþi, adicã:
Pavel Oþet Vasãli sân Ioan Jacotã – însurãþãl din 1844 Sofroni sân Ioniþã - (anul) '844
Nechifor sân Ioan Bobu Ioan sân Portãrachi – însurãþãl din 1844 Costachi Toderaºcu – '843
Neculai sân Lupu Petre – vinit din sat Toader sân Sãmion Oþãt – însurãþãl din ªtefan sân Avram – '842
Grozeºti 1844 Ioan sân Pavãl – '844
Neculai Pãsat – din Boþeºti Niþã sân Chelariu – însurãþãl din 1844 Costachi sân Grigori
Vasãli sân Gheorghi – din Oþãleni Grigori sân Hariton - din'845 Lupu Ciocoiu – '842
Ioniþã sân Gheorghi – la fel Gheorghi sân ..... Costachi sân Andreiu – '845
Ioan sân Neculai Panhili – din Fundãtura Mafteiu sân Marin – '841
Pâhneºti Cãpãtãieri: Tãnasã sân Sandu – '844
Grigoraº Mircea – din Leoºti Vasãli Popa – vinit din Berezeni Hristodor – '845
Iancu sân Gheorghi Isachi – însurat în anul Petre sân Gheorghi – din Bohotin Vasãli Purici – '840
1840, ficior di mazâl Iordachi Pandeli – di la Gura Bohotinului Tudorachi – '844
Andrii sân Ghiorghi Isachi – însurat în anul Andrunachi sân Nicã – din ............
1844, ficior di mazâl Lupu sân ..... – vinit din Huºi – acest þinut – 9 fugiþi, adicã:
Zaharia sân Hariton – din '839 cioban la oile lui Toader din Huºi Sãmion Morariu – la Huºi
Ioan sân Iordachi Dodean –din '839 Dumitrachi a Vãdãnii – din Creþãºti – acest Andrii Huhurez - la Huºi
Manolachi sân Toader – din '839 þinut – cioban la oile lui Toader din Huºi Ioan Grãdinar - la Râºeºti
Lupu sân Toader – din '839 Ioan sân Vasãli Sârb – de la Fereºti, þinut Iftimi sân .... – nu se ºtie unde
Toader sân Condurachi – din '839 Vaslui - cioban la oile lui Toader din Huºi Ioan sân Timofti – nu se ºtie unde
Pavãl sân Sandu – din 839 Ioan Þuþuian Baciu – di pisti hotar - cioban la Andrii Bârcã – nu se ºtie unde
Ioan sân Vasãli Ciocoiu - din '839 oile lui Toader din Huºi Vasãli ....
Ioan sân Toader – din '840 Costachi sân Ilii – din Bobeºti, acest þinut - Enachi Burcã - la Fundãtura Pâhneºti
Dumitrachi sân Ifteni – din '840 cioban la oile lui Toader din Huºi Dumitru ....”.
Vasãli zet (ginerele lui) ..... – din '840 Toader Tãlpãlariu – la vãtaf Costachi Argat
Petre sân Sãmion Stanciu – din '840 Ioan sân Vasãli Bârsã Note:
Mãteiu – însurãþãl din 1841 1. Direcþia Judeþeanã a Arhivelor
Gheorghi sân ...... – însurãþãl din 1841 Martori: Naþionale Iaºi, Vistieria Moldovei,
Alicsandru sân Chirica – însurãþãl din 1841 Eu Tãnasã Cioban Vornicu 237/1845, f. 97v – 98v.
Andrii sân Dumitru – însurãþãl din 1841 Eu Filip Bãtrãuceanu 2. Indescifrabil.
Ioan sân Toderaºcu – însurãþãl din 1841 Eu Ioniþã Chiriacu 3. Indescifrabil.
Petre sân Chirica – însurãþãl din 1842 Eu Zaharia Hariton 4. Indescifrabil.
Gheorghi sân Petre – însurãþãl din 1842 Eu Ioan Bãlan

Restitutio
Asupra faunei de mamifere terþiare de la Giurcani (jud. Fãlciu)1)
Pânã acum 30 de ani se cunoºteau în Moldova prea puþine locuri
cu resturi de mamifere fosile.
Astãzi se cunosc destule, însã situate mai mult în Moldova sudicã.
Repartizate dupã vârstã, gãsim cã în mijlocul ºi nordul Moldovei sunt
numai puncte cu mamifere contemporane mamutului, sau puþin mai
vechi. În aceastã categorie cele mai cunoscute sunt localitãþile: Hulubãþ
(Vaslui2), Aroneanu-Ciric (Iaºi3), Dolhasca ºi Râºca (Baia4), Ripiceni
(Botoºani5), Mitoc (Dorohoiu) ºi Negrileºti (Tecuci6) etc. Astfel de puncte
se mai gãsesc ºi la Bâlca (pârâul Adânc) în jud. Putna7.
În partea de nord a jud. Covurlui, mai ales în regiunea Mãluºteni-
Bereºti8, în nisipurile levantine de acolo, este un orizont cu o mare
bogãþie de forme, între care predominã numeroase resturi de rozãtoare.
O faunã de aceiaºi vârstã se gãseºte ºi în prundiºurile de la Tuluceºti
(lângã Galaþi), de unde au fost descrise resturi de mamifere mari9, apoi
în jud. Bacãu, la Pralea10 ºi în nordul jud. Putna la Jevreni, Copãceºti ºi
Rugineºti11.
Din Pliocen sunt cunoscute numai câteva puncte, toate localizate
în sudul Moldovei, din care s-au recoltat rãmãºiþe sau schelete întregi de
mamifere. Astfel se considerã, în primul rând, satul Mânzaþi (Tutova) de
unde Gr. ªtefãnescu a dezgropat resturi din scheletele mai multor
indivizi de Dinotherium gigantissimum ªtef.12. Acelaºi autor a descris o
falcã ºi câteva mãsele de Dinoth. Giganteum Kaup. de la Gãiceana
(Tecuci13).
Apoi urmeazã: un craniu de Rhinoceros laptorhinus Cuv. gãsit la
Vultureni-Gãiceana14, o mãsea de Aceratherium austriacum Peters de la
Rafaila (Vaslui15), atribuitã, cu drept cuvânt mai târziu, de cãtre R.
N. MACAROVICI
Sevastos16 la Aceratherium incissivum Kaup., ºi câteva mãsele de
Hipparion gracile Kaup., de Rhinoceros (care sunt foarte probabil de
Aceratherium) ºi de Tragoceras (?!) semnalate de R. Sevastos la
Plopana17, în jud. Tutova. Se mai cunosc încã ºi destul de multe mãsele
de Aceratherium incissivum Kaup., provenite din cãrbunii din bazinul
Comãneºtilor (Bacãu18), din care unele se pãstreazã în colecþia Lab. de
Geologie, Universitatea Iaºi.
Ceea ce ne intereseazã mai mult sunt resturile descrise de Prof. I.
Simionescu19 din sondajul de la Zorleni (Tutova), sãpat pe la anul 1902.
Aici dupã ce s-a trecut prin lehmul ºi nisipurile aluvionare s-a dat peste
argile nisipoase gri-verzui (atribuite pe drept la Ponþian), conþinând
Hipparion gracile Kaup. ºi Gazella brevicornis Roth. et Wagner. Aceste
argile sunt la o adâncime cam de 20 m, cota lor absolutã revenind pe la
60 m deasupra nivelului mãrii. Roca are acelaºi aspect petrografic ca ºi
roca în care se gãseºte fauna de mamifere meotice de la Taraclia,
Cioburciu, Cimiºlia20, Gura Galbenã (jud. Tighina) sau de la Tudora (jud.
Cet.-Albã), descrisã de Homenko, Riabinin, Alexeev, Maria Pavlova ºi
N. Macarovici.
Pânã acum se pãrea cã la Zorleni este un punct izolat ºi fãrã prea
multã legãturã cu fauna din jud. Tighina. Întâmplarea a fãcut ca prin
bunãvoinþa d-lui I. Gugiuman, licenþiat în Geografie de la Universitatea
Iaºi, sã intrãm în anul 1933 în posesiunea unor resturi de mamifere
gãsite la Giurcani, sat aºezat în sudul judeþului Fãlciu.
Roca de zãcãmânt este tot o argilã gri-verzuie, nisipoasã ºi situatã
între cotele 80 ºi 100 m altitudine. Punctul fosilifer este pe coasta
dealului Peicanii (zis ºi Hulubãþ), la rãsãrit de sat ºi lângã drumul ce

18
ELANUL
merge la Tg. Fãlciu. Din colecþia ce mi-a fost adusã, am
determinat urmãtoarele:
Gazella deperdita Gaudry var. caprina Pavl. (Fig.
1 a-b) (3 coarne ºi 1 astragal, resturi de la 3-4 indivizi).
Hipparion gracile Kaup. (Fig. 1 c-d), resturi ce
provin de la 4-5 indivizi ºi anume: 1 Pr.1, inferior stâng; 1
M. 2 inferior drept; 1 Pr. 1 inferior drept; 1 M. 1 superior
drept; 1 calcaneu stâng; 1 astragal stâng; 1 metacarp
III; 1 metatars III; 1 sesamoid mic (navicular) ºi mai
multe sfãrãmãturi indeterminabile.
Toate aceste rãmãºiþe au fost culese la
întâmplare de pe un spaþiu restrâns. Patina lor de
fosilizare este aceeaºi ca ºi la formele din jud. Tighina.
În privinþa vârstei, Hipparion gracile Kaup. nu ne
poate spune prea multe, însã Gazella deperdita Gaudry
var. caprina Pavl. ne aratã legãtura dintre fauna meoticã
din jud. Tighina ºi cea a argilelor de la Giurcani ºi în
acelaºi timp ºi cu formele de la Zorleni. Gazella
brevicornis Roth. et Wagner de la Zorleni, dupã
constatãrile fãcute de mine pe însãºi eºantionul din
aceastã localitate, este aproape identicã cu Gazella
deperdita Gaudry, descrisã de Maria Pavlova de la
Cioburciu (Tighina21).
De asta cred cã nu este prematur de a considera
formele de la Giurcani ºi Zorleni ca aparþinând la una ºi
aceeaºi vârstã, adicã la cea meoþianã, dupã cum este
socotitã fauna din jud. Tighina ºi nu la vârsta ponþianã,
cum s-a admis pânã acum pentru Zorleni.
Fãcând o trecere în revistã a listelor de mamifere
meotice ºi levantine din sudul Moldovei ºi Basarabiei,
þinând seamã în acelaºi timp ºi de formele gãsite ºi
dincolo de Nistru, în Kerson, vom constata douã fapte.
1. Fauna levantinã din jud. Covurlui, dupã cum ne
spune prof. I. Simionescu22, ne aratã prin mulþimea
mare a rozãtoarelor un regim de stepã caldã,
asemãnãtoare cu cea din nordul Africii de astãzi.
2. Fauna de mamifere din argilele meotice din jud.
Tighina ºi din Kerson, la care putem alipi ºi formele de la
Zorleni ºi Giurcani din sudul Moldovei, ne aratã prin
numeroasele ierbivore mari (Mastodont, Dinotherium,
Rhinoceros, Aceratherium), a unei mulþimi însemnate
de rumegãtoare (multe gazele, cervide etc.),
perysodactile (Hipparion) ºi carnivore (4 specii de
Machairodus etc.), un regim de stepã la fel cu al
savanelor actuale africane.
În vremea Meoþianului, un lac de apã dulce, cu
adâncime micã pe marginea sa nordicã, mai mult o
mlaºtinã decât lac, se întindea de la Bug ºi pânã la
Contul Asociaþiei Culturale
“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”
2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad
e-mail: revistaelanul@gmail.com
Redacþia (tel.: 0235-436100)
Redactor ºef: Marin Rotaru
Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel
Redactori corespondenþi:
Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca
Laurenþiu Chiriac, Vaslui
Dan Ravaru, Vaslui
Ion N. Oprea, Iaºi
Serghei Coloºenco, Bârlad
Mircea Coloºenco, Bucureºti
Laurenþiu Ursachi, Bârlad
Teodor Hardon, Rânzeºti
Florin Varvara, Sãrãþeni
Tehnoredactare: Bogdan Artene
Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad
ISSN: 1583-3593
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.
poalele Carpaþilor. Din loc în loc, în acest
lac, se vãrsau râuri care la marile viituri, din
anotimpul ploios, cãrau de pe continent un
numãr imens de oase, poate chiar mii de
cadavre, care erau depozitate într-o
mlaºtinã asemãnãtoare cu cea de astãzi
de la gura Botnei ºi Bâcului.
Între aceste douã regimuri de stepã
face legãtura în timp Hipparion gracile
Kaup. Acesta, în vremea Meoþianului, este
de presupus cã era la apogeul dezvoltãrii
lui ca specie ºi cã trãia în turme mari, aºa
cum trãiesc zebrele în zilele noastre.
Numai astfel se explicã osuarele formate
în cea mai mare parte din oasele acestui
animal, cum sunt cele de la Pikermi
(Grecia), Mont Léberon (Franþa), Baltavar
(Ungaria), la fel în Kerson ºi în jud. Tighina.
Cam acelaºi lucru se poate vedea ºi la
Giurcani ºi Zorleni.
Spre mijlocul ºi sfârºitul Pliocenului,
dupã cele cunoscute pânã acum din
literatura paleontologicã, Hipparion apare
din ce în ce mai rar, izolat chiar ºi nu
formeazã niciodatã osuare.
Notã. Fãcând cercetãri în regiunea
Giurcani, în vara anului 1936, am
constatat cã profilul geologic este identic
pe ambele versante ale vãii Elanului, pe
care se gãseºte acest sat, atât în dealul
Peicanii, care este la rãsãrit de Giurcani,
cât ºi în dealul Brustur, pe coasta cãruia
este ziditã biserica satului.
Începând de la nivelul vãii ºi pânã la
altitudinea de 80 m sunt nisipuri albe
gãlbui, nefosilifere, pe o grosime de
aproximativ 30 m ºi care probabil cã
aparþin pãrþii celei mai superioare ale
Sarmaþianului superior.
Peste aceste nisipuri urmeazã, pe
ambele versante, argilele gri-verzui,
nisipoase, conþinând ºi concreþiuni
gresoase caracteristice orizontului cu
mamifere meoþiene din Basarabia. Peste
argile urmeazã ceva prundiºuri, pe la
altitudinea de 100 m ºi apoi pãmânt negru.
În punctul fosilifer, descoperit de I.
Gugiuman, am colecþionat numai câteva
coarne de Gazella deperdita Gaudry ºi
câteva oase metatarsiene de Hipparion
gracile Kaup.
Zãcãmântul pare a fi destul de sãrac.
Note:
1. Comunicare publicatã în Academia
Românã, Memoriile Secþiunii ªtiinþifice,
Seria III, Tom. XIV, Mem.7.
2. M. David, Cercetãri geologice în podiºul
Moldovenesc, pag. 196 (An. Inst. Geol.
al Rom.), vol. IX, Buc., 1915-20.
3. R. Sevastos, Sur la faune pleistocene
de la Roumanie (Bull. Soc. Géol. de
France), p.178, Paris, 1903.
Descrierea geologicã a împrejurimilor
oraºului Iaºi, p. 270 (An. Inst. Geol. al
Rom.), vol. V, Buc., 1914.
Toate resturile de Rhinoceratidae gãsite
de Sevastos în împrejurimile Iaºilor sunt
provenite probabil numai de la Rh.
tichorhinus Blum. ºi nicidecum de la
formele determinate de acest autor.
4. Etienne Patte, Sur les elephants
Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru
Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui
Nr. 90 - august 2009
fossiles de Roumanie (Mem. Ac. Rom.,
T.XI, Buc., 1936).
5. I. Simionescu, Elephas troghonterii
Pohl. în România (Mem. Ac. Rom.,
T.VII, Buc., 1930).
I. Simionescu et. N. Moroºan, Une Station
Aurignacienne en Moldavie (Bull. Ac.
Rom., X-ème année, Buc., 1926).
6. I. Z. Barbu, Catalogul vertebratelor
fosile din România (Mem. Ac. Rom., T.
VII, Buc., 1930).
7. Sava Athanasiu, Stratigrafia bazinului
inferior al Trotuºului, pag. 71 (An. Inst.
Geol. al Rom., vol. XIII, Buc., 1928).
8. I. Simionescu, Vertrebratele pliocene
de la Mãluºteni (Covurlui), Ac. Rom.,
Publ. Fond. Adamachi, T. IX, Buc.,
1930.
Les vertébrés pliocenes de Bereºti (Bul.
Soc. Rom. de Geologie, vol. I, Buc.,
1932).
9. Sava Athanasiu, Resturi de mamifere
pliocene superioare de la Tuluceºti
(Covurlui) (An. Inst. Geol. al Rom., vol.
VI, Buc., 1912).
Alb. Gaudry, Sur les ossements fossiles que
Mm. Choeretis et Engelhard ont
recueillis dans les Provences
Danubiennes (Bull. Soc. Géol. de
France, p.143, Paris, 1873).
10. Sava Athanasiu ºi D. M. Preda,
Elephas meridionalis, din pliocenul
superior de la Pralea-Cãiuþi, jud. Bacãu
(An. Inst. Geol., vol. XIII, p.81, Buc.,
1928).
11. Sava Athanasiu, Asupra prezenþei lui
Mast. arvenensis în pietriºurile de la
Copãceºti (D. S. Inst. Geol. al Rom.,
vol. VII, pag. 5, Buc., 1915).
12. Gr. ªtefãnescu, Analele Soc. Acad.
Române, seria I, T. IX, 1879.
13. Gr. ªtefãnescu, Anuarul muzeului
geologic ºi paleontologic, Buc., 1894.
14. Gh. Florea ºi M. D. David, Notã as.
unui craniu de Rhinoceros leptorhinus
Cuv. din derþiarul moldovenesc (An. Ac.
Rom., T. XXXV, Buc., 1913).
15. M. D. David, Aceratherium austriacum
Peters, en Roumanie (Ann. Sc. de
l'Univ. de Jassy, T. VIII, 1915).
16. R. Sevastos, Limita Sarmaþianului,
Meoþianului ºi Ponþianului între Siret ºi
Prut, pp. 281-282 (An. Inst. Geol. al
Rom., vol. IX, Buc., 1915-22).
17. R. Sevastos, Ibidem, pp.285 ºi 295-
296, Tab. VI.
18. Sava Athanasiu, Cãrbunii de pãmânt,
p.8 („Natura”, nr.5, martie 1923).
19. I. Simionescu, Hipparion gracile en
Roumanie (Ann. Sc. de l'Univ. de
Jassy, T. II, 1902).
I. Simionescu, Sur quelques
mammiferes fossiles trouvés dans les
terrains tertiaires de la Moldavie (Ann.
Sc. de l'Univ. de Jassy, T. III, 1904).
20. N i c . M o r o º a n u , U n n o u v e a u
gissement de mammifères fossiles en
Roumanie. (Notationes biologicae, vol.
II, nr.1, 1934).
21. Marie Pavlova, Mammiferes tertiaires
de la Nouvelle Russie (Mém. de la Soc.
des Naturalistes de Moscou, T. XVII,
Moscou, 1913).
22. Op. cit.
19
Nr. 90 - august 2009
Amintiri
Drumul spre ºcoalã
Dintr-un teanc de manuscrise
expediate protopopiatului Tutova – Bârlad
de cei 133 preoþi care erau în activitate în
1902 ºi îndosariate cu titlul „Notiþe
istorice...” de cãtre protoereul Ioan
Antonovici, în rang de preot-iconom atunci
iar mai târziu devenit ºi episcop al Eparhiei
Huºi, un loc aparte îl ocupã amintirile
preoþilor.
Dintre acestea, în curs de descifrare
pentru a vedea lumina tiparului, spre
bucuria cititorilor, am selecþionat spusele
pãrintelui Drãgãnescu Dimitrie, preot atunci
la biserica Cãrãpceºti din judeþul Tutova.
Era nãscut în comuna Mânãstirea
Adam la anul 1862 ºi avea aproape 20 de
ani de preoþie...
* – Domnule, eu nu am parale pentru
...„Îmi amintesc de Înalt Mitropolitul
Primat cã era Episcop la Huºi ºi venea la
Mânãstire pentru patronul bisericii
„Adormirea Maicii Domnului”, iar eu ieºeam
înaintea Sfinþiei Sale cu mai mulþi copii la o
depãrtare de 2 kilometri distanþã de sat, pe
un ºes ce se fãcea mai la nord de
mãnãstire, pentru a-l vedea ºi noi.
Pânã la sosire fãceam mai multe jocuri
copilãreºti cu mingea.
În postul mare, tare îmi mai plãcea sã
mã duc la biserica mânãstirii, fiindcã era
tatãl meu diacon acolo ºi-mi da cofeturi, cã
adesea se fãceau panachizi.
La Anul Nou plecam cu felicitãrile pe la
moºii mei, unde primeam în schimb câte un
gologan (aºa se zicea atunci banilor).
Timpul a trecut ºi în anul 1869 am
intrat în ºcoala satului. Ca profesor era un
preot, anume Ion Patriciu, a cãrui soþie era
profesoarã pentru fete. La acest preot am
învãþat pânã în clasa a doua, fiindcã s-a
mutat la Tecuci, ca preot de regiment ºi în
locul lui a venit un învãþãtor Grigore
Constantinescu ºi m-a dat la clasa întâi. Aºa
cã am repetat încã odatã clasa,
promovând-o iar la a doua.
Aºa îmi pãrea de bine cã sunt în clasa
a doua, încât nu vã pot descrie ceea ce
simþeam. Aºteptam luna lui septembrie, ca
ziua de Paºti. În fine, când a sosit ºi ziua de
mers la ºcoalã, plec, ºi dupã ce intru în
ºcoalã, stãteam cu toþii ºi aºteptam pe
domnul învãþãtor ca sã începem al doilea an
ºcolar. Când ce vedem? Un nou învãþãtor,
mai tânãr mult ca cel dintâi, ºi care îndatã ºi
zise: faceþi rugãciunea!
Dupã rugãciune ne spune sã stãm jos.
Eu, ca cel ce eram în capul bãncii, am fost
întrebat cel dintâi din clasã:
– Cum te cheamã?
– Dimitrie, i-am rãspuns.
– ªi mai cum? zise.
I-am spus cã Dimitrie Drãgãnescu.
– În ce clasã eºti?
– În clasa a doua am trecut acum.
20
Atunci domnul învãþãtor a început a
spune cã de acum înainte sã facem un alt
început, cu totul deosebit ca pânã acum. ªi-
mi zice tot mie:
– Dumneata ai sã fii în secþia a doua.
Bucuria mea cã am sã învãþ altfel de
carte era mare. Mai auzisem cã „tu eºti în
secþia întâi, tu „în a doua”, dar nu ºtiam ce
înseamnã asta.
Trece o sãptãmânã ºi ne aduce cãrþile.
Ce sã vezi? Tot cãrþi din cei doi ani din urmã.
Numele erau schimbate dar claselor li se
zicea secþii, secþii...
ªi începem cu... Doamne ajutã!
Cu bunul nostru învãþãtor Vasile
Haram am ajuns la Sfântul Petru. El începu
a ne da cãrþi, condei, cãlimarã, linie, etc.
ele, i-am zis.
– Nu, copii! Aceste obiecte nu se
plãtesc. Vi le dau de la mine pentru cã v-aþi
silit ºi aþi învãþat bine în cursul anului.
Acestea se numesc premii – ne-a lãmurit
domnul.
Aºa am venit 4 ani de-a rândul la
ºcoalã, la domnul Vasile Haram, iar la sfârºit
mi-a dat un atestat de 4 clase primare.
În timpul verii vãd într-o zi pe bunul
meu învãþãtor venind la noi acasã.
Numaidecât eu ies ºi îl primesc în casã la
noi. Dupã ce l-am introdus în odaie, am ieºit
afarã sã-mi vãd de ale mele. Dar
numaidecât aud cã mã cheamã mama în
casã. Mã duc, îmi ocup locul de lângã uºã ºi
aºtept sã aud pentru ce m-au chemat. ªi
domnul Haram de îndatã îmi zice:
– Drãgãnescule, vrei sã te faci
învãþãtor?
– Cum va vrea tata, i-am rãspuns eu.
– Domnule Haram, eu am sã-l dau la
seminar, cã nu am fãcut pe nici unul preot, a
rãspuns în locul meu tata, completându-
mã.
– Pãrinte Iacobe, zise domnul Haram,
lasã copilul pe seama mea ºi eu îl vâr în
ºcoala normalã, cã bãiatul e tare bun...
– Nu, domnule Haram, am sã-l fac
preot, ca sã mã pomeneascã ºi pe mine
cineva, repetã tata, cã numai pe el îl mai am
în ºcoalã.
– S-au finit vorbele ºi a plecat domnul
Haram.
La seminar, neºtiind când se fac
înscrierile, am rãmas pentru alt an. Anul
acela, ca sã nu-l pierd, am repetat clasa la
oraºul Bârlad în 1877/78 la ºcoala de bãieþi
nr.2, unde am primit certificatul de 4 clase
primare urbane de la domnul I. Adãmescu,
directorul ºcolii.
La 15 august am plecat la Huºi, unde
prin concurs am intrat în seminar ca extern
în anul 1878, începând cursurile sub
directoratul Preasfinþitului Inocenti Moisiu,
care nu dupã mult timp s-a permutat la
ELANUL
Ion N. OPREA
Bucureºti ca vicar la Mitropolie. A fost
înlocuit de domnul C. Arghize, ca locotenent
de director, pânã ce a fost numit Înalt
Preasfinþia Sa Narcis Creþulescu, sub care
am primit atestatul.
De la seminar îmi aduc aminte de
permutarea Înaltului Preasfinþit Iosif
Gheorghian de la Sfânta Episcopie de Huºi
la cea a Dunãrii de Jos, care s-a înlocuit cu
Înaltul Preasfinþit Calinic. Primirea
Preasfinþiei Sale Calinic la Huºi a fost foarte
frumoasã. Tot clerul din oraº îmbrãcat în
feloane ºi diecii în stihare, clisani cu
steagurile bisericeºti împreunã cu psalþii,
sub preºedinþia psaltului V. Gâdeiu, toþi
seminariºtii, precum ºi toate ºcolile primare,
sub preºedinþia directorilor, am ieºit aºa cu
toþii, la movila din Dealul Lohanului
aºteptând pe Înaltul preasfinþit.
Deodatã am auzit sunetul clopotelor ºi
al surugiilor pe ºoseaua ce ºerpuieºte
înspre iazul de la Creþeºti. Iaca sosi ºi
domnul V. Gâdeiu, începu a se cânta „Mulþi
ani Stãpâne” de trei ori ºi dupã ce tot clerul a
primit binecuvântarea arhiereascã de la
„Iubite ºi al nostru arhiereu”, am plecat
cântând Axionul glasului al doilea, sub
preºedinþia bunului nostru profesor. Ne
lãsãm la vale, în oraº, ºi sunetul clopotelor
forma un fel de muzicã ce-þi pãrea cã ºi
pomii de pe marginea ºoselei îºi apleacã
ramurile spre a saluta pe Înaltul
Preasfinþit...”
Lãcrãmioara Gabriela ÞINTEA
ATEMPORALI
în noaptea strãfulgeratã de gânduri
am auzit cântecul înãbuºit al Gomorii
cum îl ruga pe "Lot" sã vinã-n timpul
meu
sã caute Sodoma.
era din una, zece. La porþi deschise
punând pecetea ororii
în mâna pruncilor, uciºi la Roma.
Erori
florile îºi mutã genetic mireasma
îngânând parfumul trupului
contopit în stihuri.
pãmântescul om sublima pruncul
în clone de orfani ce fac datori
pãrinþi împrumutaþi prin marele
SINOD
iar eu plãtesc "OLARULUI" cioburile
sfãrmate
de vanitate ºi erori.