Fondatã: 1998

Anul XII ELANUL Nr. 105

NOIEMBRIE
2010
REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“
DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI

Boierii Botez-Corbu, familii înrudite de bârlãdeni filantropi

Mircea COLOªENCO

În arhivele Ministerului Cultelor ºi

Instrucþiunii, fie în secþiunea Administraþiei
Cassei Bisericei, fie în a Administraþiunii
„Cassei ªcoalelor”, aflate în depozitele
Arhivelor Naþionale Istorice din Bucureºti
(Sediul Central), am descoperit douã rânduri de
documente referitoare la actele de filantropie
ale familiilor boiereºti de bârlãdeni înrudite ºi cu
dare de mânã din primele decenii ale secolului
al XX-lea, respectiv Botez ºi Corbu.

Constantin N. Corbu,
ctitorul bisericii din Mãlãieºti

Astfel, în anul 1903, Const. N. Corbu a

lãsat, prin testament, înainte de a rãposa, o
sumã considerabilã de bani în vederea
achiziþionãrii unui local în Vaslui, „pentru
instalarea unei ºcoli de meserii”. Aglaia Corbu,
soþia rãposatului C.N.C., a acþionat altfel de cum
se stipula în Testament (achiziþionarea sã fie
fãcutã de cãtre soþie + primarul oraºului), adicã
de una singurã, fãrã acceptul ºefului autoritãþii
locale. Acesta s-a adresat lui Spiru Haret –
ministrul Cultelor ºi Instrucþiunii, care a luat în
consideraþie solicitarea Primarului, ordonând
unui funcþionar al ministerului sã se deplaseze
la locul faptei.
- continuare în pagina 2 -
Nr. 105 - noiembrie 2010 ELANUL
Boierii Botez-Corbu, familii înrudite de bârlãdeni filantropi
- urmare din pagina 1 -

Nu cunoaºtem
rezultatul
anchetei/donaþiei.
Probabil vor apare ºi
acestea la vedere.
Cealaltã donaþie o va
face soacra numitului
Const. N. Corbu,
respectiv mama Aglaiei,
doamna Zoe M. Botez,
care va testa „o casã cu
locul ei în întindere de
10 prãjini”, pentru
ºcoala din Giurcani, în
anul 1912.
(Cele douã rânduri de
acte au fost depistate în
Fondul Casa ªcoalelor,
Dosar nr. 1076/1903,
f.1, ºi în Dosar nr.
82/1912, f.1-11,
Arhivele Naþionale
Istorice Bucureºti).
Familia Corbu a locuit
pe str. Dragoº,
actualmente Nicolae
Bãlcescu, vis-à-vis de
Spitalul de tuberculozã
ºi în dreapta Colegiului
Naþional „Gh. Roºca
Codreanu” din Bârlad,
cele douã locaþii fiind
despãrþite de strada
care poartã numele
boierului...

Sculpturã de
Marin Rotaru.

2
ELANUL
Creºterea ºi descreºterea României
Dimitrie Cantemir alegea în mod strãlucit aceºti termeni,
incrementorum atque decrementorum, pentru a defini existenþa în timp
a Imperiului Otoman, nãscut dintr-o succesiune de rapturi teritoriale,
înapoiate apoi, parþial, pe parcursul vremurilor. Asemenea unei imagini
rãsfrânte în oglindã, pãmântul românesc a fost, din contra, tãrâmul unor
rapturi urmate de îndreptãri, apoi de noi jafuri teritoriale.
O axã a tuturor acestor învãlmãºiri ale trecutului rãmâne ziua de
1 Decembrie 1918, ale cãrei semnificaþii încep sã fie tot mai puþin
cunoscute, acoperite de mititeii de origine turcã ºi scãldate în ºuvoaiele
berii de origine germanã. Parada militarã stârneºte nostalgii pentru
adevãrata armatã românã, o emanaþie naþionalã ºi patrioticã, înlocuitã
de cei care vor sã capete bani de apartament, participând la misiuni
obscur-motivate, prin Irak ºi Afganistan. Se adaugã intervenþiile în
mass-media ale unor licenþiaþi sau doctori în istorie, fãcuþi, în termeni
militari, "la apelul de searã", produse necomestibile ale unor universitãþi-
fantomã.
Anton Moraru ºi Ion Negrei, autentici istorici români din
Basarabia, au definit anul 1918 drept "ora astralã a neamului
românesc", aºa cum scriitorul german Stefan Zweig a gãsit momente
astrale pentru evoluþia întregii umanitãþi. Într-adevãr, orice judecãþi
privind reuºitele sau neîmplinirile poporului nostru, din cele mai vechi
timpuri ºi pânã astãzi, se raporteazã firesc la acest timp culminant.
La început a fost Burebista, ale cãrui stãpâniri sunt mãrturisite
arheologic din Slovacia pânã peste Bug. A urmat romanizarea de pe
ambele maluri ale Dunãrii, pe nemãsurate teritorii, "miraculoºii" nostri
strãmoºi conservând limba latinã ºi dând vechi denumiri provenind din
aceastã limbã unor locuri dintr-un spaþiu imens, mãrginit la sud de mãrile
Adriatica ºi Egee, la nord de Cehia, Silezia ºi sudul Poloniei.
Scuturându-se de urmele zecilor de popoare ºi triburi care au strãbãtut
zonele româneºti de astãzi, au reuºit sã-ºi reuneascã micile formaþiuni
statale în douã entitãþi impunãtoare pentru secolul al XIV-lea: Muntenia,
la 1330 ºi Moldova, la 1359. Sub Mircea cel Bãtrân cea dintâi cuprindea
ºi ducatele Fãgãraºului ºi Almaºului, apoi Cetatea Dârstor, adicã
Silistra, cu întreaga Dobroge. Sub Muºatini, Moldova se întindea deja de
la "Munte pana la Marea cea mare", având ºi stãpânirea nominalã a
provinciei Pocuþia. A fost prima creºtere urmatã de descreºtere.
Muntenia va pierde teritoriile din Transilvania, Dobrogea în întregime,
temporar ºi Oltenia, iar pe Dunãre turcii instaleazã raialele, ceea ce am
numi acum baze militare. Descreºterea Moldovei va fi mult mai tragicã.
Pe rând, Bugeacul (sudul Basarabiei) ºi cetãþile de pe Nistru devin
tãtãrãºti ºi turceºti, þinuturile Cernãuþi, Suceava ºi Câmpulung sunt
ocupate de Austria în 1775, numite Ostereichische Moldau (Moldova
Austriacã) pânã la inventarea denumirii de Bucovina, iar în 1812 se
produce marea sfâºiere, teritoriul dintre Prut si Nistru este cotropit de
ruºi. Dar a venit un 24 ianuarie 1859, când se formeazã statul român,
care temporar reuneºte judeþele Cahul, Ismail ºi Bolgrad cu patria-
mamã. Le pierde între 1877-1878, dar tot atunci Dobrogea de Nord
redevine româneascã, iar la 1913 ºi cea de Sud.
Începe primul rãzboi mondial, când se întrevedea posibilitatea
refacerii unitãþii naþionale. Timp de doi ani românii trãiesc o dramã
asemãnãtoare celei a unei mame care trebuie sã-ºi sacrifice un copil
pentru a asigura rãmânerea în viaþã a celuilalt. Întrând în rãzboi alãturi
de Antanta, renunþãm la Basarabia pentru Ardeal - aliindu-ne cu Puterile
Centrale, ni se promiteau Basarabia, pierzând speranþele legate de
Ardeal. Au biruit partizanii Antantei, s-a încheiat un tratat conform caruia
graniþa de vest a României urma sã fie la 6 km de Debreþin, sã coboare,
apoi, la vãrsarea Mureºului în Tisa, pe Tisa în continuare pânã la
vãrsarea în Dunãre, apoi pe acest fluviu - tratat care nu a fost respectat
la încheierea rãzboiului. Situaþiile schimbãtoare ale operaþiunilor
militare, pe care nu le mai amintim, au fost, însã, în final favorabile
României, evenimentele precipitându-se în cascadã, în anul 1918. Cei
dintâi se realipesc patriei românii dintre Prut ºi Nistru, la 27 martie (9
aprilie stil nou) - "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Þãrii declarã:
Republica Democratã Moldoveneascã (Basarabia), în hotarele ei dintre
Prut, Nistru, Marea Neagra ºi vechile graniþe cu Austria, ruptã de Rusia
acum 100 de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric ºi
dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sã-ºi
hotãrascã soarta lor, de azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu
Mama sa România." Rãspunsul guvernului român a venit imediat, prin
glasul preºedintelui sau: "În numele poporului român ºi al regelui
Nr. 105 - noiembrie 2010
Dan RAVARU
Ferdinand iau act de unire a Basarabiei cu România de aici înainte ºi în
veci." Pe 28 noiembrie 1918, în condiþiile prãbuºirii Imperiului Austro-
Ungar, urmeazã românii despãrþiþi în 1775 de Moldova: "Drept aceea
noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a þãrii ºi
investiþi singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranitãþii naþionale
hotãrâm Unirea necondiþionatã ºi pe vecie a Bucovinei în vechile ei
hotare pânã la Ceremus, Colacin ºi Nistru cu regatul României". Ca
rãspuns, regele Ferdinand emite Decretul-lege din 18/31 decembrie:
"Bucovina, în cuprinsul graniþelor sale istorice, este ºi rãmâne de-a
pururi unitã cu regatul României". Încununarea valului de patriotism vine
de la Alba-Iulie pe 1 Decembrie, când se ia o decizie crucialã: "Adunarea
naþionalã a tuturor românilor din Transilvania, Banat ºi Þara
Ungureascã, adunaþi prin reprezentanþii lor îndreptãþiþi la Alba-Iulia, în
ziua de 18 noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteazã unirea acelor
români ºi tuturor teritoriilor locuite de dânºii cu România. Adunarea
naþionalã proclamã îndeosebi dreptul inalienabil al Naþiunii române la
întreg Banatul, cuprins între râurile Mureº, Tisa ºi Dunãre". Un decret din
11 decembrie consfinþeºte cele de mai sus: "FERDINAND I. Din graþia
lui Dumnezeu ºi voinþa naþionalã Rege al României. La toþi de faþã ºi
viitori sãnãtate. Am declarat ºi declarãm: Þinuturile cuprinse în
Hotãrârea Adunãrii Naþionale din Alba-Iulia de la 18 noiembrie/1
Decembrie 1918 sunt ºi rãmân de-a pururea unite cu Regatul Român."
Moment suprem, 1 Decembrie nu a însemnat, însã, unirea tuturor
românilor, deºi adeziuni politice au existat în aceeaºi perioadã. Tot de
1 Decembrie, la Chiºinãu avea loc o reuniune omagialã, cu o coloraturã
aparte, care s-ar cuveni ºi ea menþionatã în toate manualele de istorie.
Citãm dupã autorii menþionaþi la început: "La aceastã adunare au þinut
cuvântãri un ardelean, un bucovinean, un român din Regat, un
basarabean, un macedonean ºi un român din Valea Timocului.". Sã mai
adãugãm douã aspecte puþin reliefate de: "marii noºtri istorici"
contemporani. La congresul militarilor moldoveni, cei de peste Nistru,
prin ostaºul Toma Jalba, ºi-au exprimat dorinþa de a împãrtãºi soarta
celor din Basarabia, a cãror Unire cu România se preconiza deja: "Dar
eu acum vã întreb pe Dumneavoastrã, fraþilor, fraþii mei ºi neamurile
mele, care suntem moldoveni dintr-un sânge, cui ne lãsaþi pe noi,
moldovenii, cei ce suntem rupþi din coasta Basarabiei ºi trãim pe celãlalt
mal al Nistrului? Noi rãmânem ca ºoarecii în gura motanului. Fraþii
noºtri, nu ne lãsaþi, nu ne lepãdaþi, nu ne uitaþi. Iar dacã ne veþi uita, malul
Nistrului îl vom sãpa ºi-l vom îndrepta pe dincolo pe pãmântul nostru.
Cãci mai bine sã-ºi schimbe râul mersul decât sã rãmânem noi,
moldovenii, despãrþiþi unul de altul". Tot în 1918, aromânii proclamã
Republica Pind, ca stat independent, cu tricolorul românesc pe care se
aflau Lupoaica cu Romulus si Remus. Iniþiativa a fost imediat zdrobitã
sângeros de greci ºi este ignoratã de aceiaºi istorici ai noºtri, care se pot
documenta în acest sens din "Oameni ºi aspecte din istoria aromânilor",
de Sterie Diamandi. Cea mai crasã ignoranþã este legatã, însã, de
hotãrârile de la Alba-Iulia. Din text reiese clar faptul cã Banatul, aºa-zis
sârbesc, s-a unit ºi el atunci cu România, dar pe nici o hartã dedicata
momentului nu este consemnat acest aspect. Credem cã tot din
absurda dragoste faþã de sârbi a politicienilor noºtri, care-i susþin în
Kosovo, în timp ce sârbii aresteazã ºi maltrateazã pe românii din Timoc.
Au urmat descreºterile României. Cea dintâi a fost chiar ocuparea
de cãtre sârbi, în 1919, a jumãtate din Banat, pe când armata românã
lupta cu bolºevicii unguri peste Tisa. A venit, apoi, cumplitul an 1940, cu
marile pierderi teritoriale: Basarabia, Bucovina, Herþa, Dobrogea de
Sud, Ardealul de Nord recuperat cu mari sacrificii ºi, între 1947-1948,
ultima pierdere de pãmânt românesc, Insula ªerpilor, cedatã de
PlayBoy-ul comunist Petru Groza, ruºilor.
Sã privim cu tristeþe in jur: de macedoromâni, meglenoromâni,
istroromâni nici nu mai vorbim, la fel despre românii din Timoc sau de
peste Tisa. În rest, rãmânem o þarã majoritar formatã din jumãtãþi:
jumãtate din Moldova, jumãtate din Bucovina, jumãtate din Maramureº,
jumãtate din Criºana, jumãtate din Banat, jumãtate din Dobrogea,
jumãtate... .
La 1 Decembrie, la fel ca în imaginea lui Ianus, ar trebui sa avem
un chip care râde ºi unul care plânge. Dar cum românii sunt atât de
distractivi, rãmâne doar sã alegem o Miss Unirea cu o carierã
scânteietoare în Parlamentul de la Bucureºti sau în cluburile de noapte
din Viena.
3
Nr. 105 - noiembrie 2010 ELANUL
„În senin ºi în negurã teafãr”. Conacul de la Pribeºti
Lucian-Valeriu LEFTER

Monumentele noastre se dãrâmã. regãsim în anul 1523, dupã care, în secolul ginerele lui Cantemir, „schivernisã ºi mânca
Ca niciodatã, agresiunea asupra urmãtor, la 1627, comisul Fortuna cumpãrã þara, cum le era voia”, dupã cum ne zice
monumentelor istorice pare sã fie fãrã satul de la rãzeºi. Îl lasã moºtenire ginerelui cronicarul Neculce, încât ceilalþi boieri ºi-au
precedent. Neglijenþa autoritãþilor, legislaþia sãu, marele logofãt Nicolae Buhuº, care la manifestat nemuþumirea, cã „nu mai pute
incoerentã ºi mãsurile greu de aplicat, toate rândul sãu îl vinde, în anul 1655, marelui suferi sã fie cãlcaþi de acei doi boieri ºi de
duc iremediabil la ºtergerea urmelor spãtar Darie Carabãþ, urmaº al boierului mojicii aceloralalþi mai mici”. Cãci prin
trecutului, prin distrugerea vechilor case Petrea Carabãþ care a luptat cu tãtarii în politica sa, Constantin Cantemir adusese la
curte „boierinaºi, tot ficiori de mojâci codreni
ºi gãlãþãni”, adicã din þinuturile Codru ºi
Tigheci de dincolo de Prut, precum ºi de la
Fãlciu ºi din Covurlui, din sudul Moldovei,
de unde era originar însuºi domnul þãrii. Iar
rãzvrãtirii boiereºti vodã a rãspuns în mod
„convingãtor”, cã „domnul face neamurile,
domnul le stinge”.
Iordache Roset era „alfa si
omega” în Moldova, dupã cum zice
cronicarul, „matca tuturor rãutãþilor”, încât
boierii „nu mai pute birui de rãul lui Iordachi
vistiernicul. Cã învãþasã Iordachi de le tot
cumpãra odoarãle ºi sateli fãr de preþu, cã-i
tot înghesuie cu dãjdile”. ªi vrând sã fugã,
unii din ei au fost prinºi, ºi întorcându-se
boiereºti din târguri ºi oraºe, conacelor de la anul 1518. A murit dupã 1667, iar vãduva, spre Iaºi, pe la Leþcani au auzit cã a murit
moºiile de altãdatã ºi chiar bisericilor, Aniþa, în anul 1691 vinde marelui vistiernic Constantin Cantemir, ºi atunci au fost
degradate sau cu arhitectura sluþitã de minþi Iordache Roset „casa gata în Pribeºti ºi sloboziþi din lanþuri. ªi sub alþi domni,
„moderne” ºi confuze, neºtiutoare (sau pivniþã de piatrã”. Este prima atestare a unei Iordache Roset a condus din umbrã politica
rãuvoitoare) ºi mâini nedibace. Sunt semne case boiereºti aici, la Pribeºti, care putea fi în Moldova. În timpul uneia din domniile lui
ale pierderii identitãþii noastre, a unei lipse a construitã la jumãtatea veacului al XVII-lea, Mihai Racoviþã, la începutul secolului al
respectului pentru istorie ºi înaintaºi, fãrã fie de Nicolae Buhuº, fie de Darie Carabãþ. XVIII-lea, toatã „chiverniseala ºi cinstea
de care noi, în cele din urmã, n-am fi fost. era, tot a þãrâi, dupã Iordache vornicul”, deºi
Puþinele monumente pe care le avem stau „Matca tuturor rãutãþilor... nu deþinea nici o funcþie; cu toate acestea,
ruinate, fãrã uºi, cu ferestre goale prin care „ce vre el sã facã, fãcut era”. ªi în vremea lui
Alfa ºi Omega” D i m i r i e C a n t e m i r, I o r d a c h i R o s e t
ºuierã vântul, cu pereþi crãpaþi prin care
cresc buruieni ºi acoperiºuri sparte prin dimpreunã cu ceata lui de boieri, hatmanul
Cine a fost Iordache Roset? Cel Dumitraºco Racoviþã, banul Savin Zmucilã
care curg ploile.
mai mare boier al vremii sale. Începând din ºi alþii, s-au împotrivit ideii domnului de a
*
1676 a ocupat importante funcþii în stat, institui o dinastie pe tronul þãrii ºi „au început
De aproape douã decenii,
mare vistiernic (ministru de finanþe) ºi mare a striga cã nu-i bine sã fie tot de un neam
conacul de la Pribeºti stã parcã în veºnicã
vornic. A fost dregãtor de încredere al lui domn, ce sã sã schimbe”. Atunci ruºii, veniþi
restaurare. Se înalþã mãreþ, spre apus, pe
Constantin vodã Cantemir (tatãl lui Dimitrie la Iaºi cu împãratul lor, Petru cel Mare, în
coasta dealului, pe drumul ce merge cãtre
Cantemir), în vremea cãruia, împreunã cu 1710, au vãzut „pre boierii Moldovei ce feliu
Iaºi, în satul Pribeºti, comuna Codãeºti,
hatmanul Bogdan (ministru de interne), de oameni pizmatori sunt ºi cum nu sã
alãturi de bisericã. Nu are ferestre ºi nici uºi,
întrucât consolidarea clãdirii a rãmas în
suspensie de ceva ani. Istoria conacului ne
leagã însã de vechi chipuri de boieri care au
condus destinele Moldovei, cel mai de
seamã fiind Iordache Roset, numit de
cronicarul Ion Neculce „matca tuturor
rãutãþilor”. Blazonul familiei Rosetti, o cupã
cu trei roze, se pãstra deasupra uºii
conacului de la Pribeºti, care însã la 1904,
când istoricul Radu Rosetti trecuse pe aici,
nu mai exista. Deviza familiei, În senin ºi în
negurã teafãr, traducere a celei latineºti -
Sereno aut nublio sospes, sãpatã cu litere
chirilice pe arcada gârliciului de intrare în
uriaºul beci de sub casã, astãzi nu se mai
poate citi, timpul erodând scrijelitura din
piatrã; a mai rãmas doar prima parte
pisaniei: „Aceastã pivniþã o au fãcut
dumnealui Iordache Rosãt”.
Pribeºtii sunt atestaþi încã din
vremea lui ªtefan cel Mare, la 1503, în
hotarul codrilor Dobrovãþului. Apoi îi

4
ELANUL
iubãscu”. Mai mult, banul Savin Zmucilã l-a trãdat pe Iordache
Rosãt, încât acesta a stat închis doi ani la Kiev, ºi ar mai fi stat, dacã
nu ar fi intervenit cuscrul sãu muntean, Constantin Bârncoveanu, cu
multe pungi de galbeni la turci, care au intermediat pe lângã ruºi
eliberarea sa din închisoare. A murit pe la 1720, în testamentul
întocmit atunci numãrând vreo 90 de moºii, cea mai mare avere din
Moldova, iar reºedinþa acestui impresionant patrimoniu funciar era
la Pribeºti.
Acesta este boierul care a clãdit conacul de la Pribeºti,
care ºi-a lãsat numele înscris în piatrã, în pisania de deasupra uºii
beciului de sub pridvor. Prin unele elemente, precum foiºorul din
partea de vest, opus intrãrii estice prin pridvorul de deasupra
gârliciului, arhitectura clãdirii aminteºte de palatele munteneºti
brâncoveneºti, de la Potlogi ºi Mogoºoaia. Însã, prin simplitate,
specificã caselor boiereºti moldoveneºti, conacul de la Pribeºti
aminteºte de casa domneascã a lui Duca Vodã de la mãnãstirea
Cetãþuia, de pe la 1670. Oricum, având ziduri groase de aproape un
metru, conacul de la Pribeºti a fost înlãþat de Iordache Roset între
sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul celui urmãtor, cu unele
adãugiri târzii. Este poate cea mai veche casã boiereascã din
Moldova pãstratã în forma originarã, aidoma precum zice deviza
familiei Rosetti, teafãrã „în senin ºi în negurã”.
Conacul de la Pribeºti a fost lãsat moºtenire generaþiilor
de Rosetteºti (vechea formã a numelui fiind Ruset sau Roset):
marele vornic ªtefan Roset, marele vornic Vasile Roset, comisul
Ioniþã Roset, ultimul fiind vornicul Vasile Roset, cãsãtorit cu Safta
Balº, care moºteneºte conacul ºi moºia în anul 1810. Nu s-a
bucurat multã vreme de moºtenire, nevrednic faþã de strãmoºii sãi,
Date rãzleþe privitoare la istoria satului Pogãceni de pe apa Elan
(Comunicare susþinutã în cadrul simpozionului ,,Culturã ºi spiritualitate pe Valea Elanului”-Murgeni, 2010)
Întrucât consider a fi o datorie moralã încercarea de a
reconstitui istoria aºezãrilor statornice din zona de obârºie a
fiecãruia dintre noi, þin sã precizez cã, în cele ce urmeazã, încerc sã
evidenþiez câteva aspecte de ordin istoric ale unui sat situat din
punct de vedere geografic pe valea pârâului Elan, afluent al
Prutului1. Este vorba despre satul Pogãceni, o aºezare statornicã a
cãrei istorie începe din punct de vedere documentar în al doilea
deceniu al secolului al XVII-lea2 ºi se terminã la mijlocul secolului al
XX-lea3. În cele ce urmeazã, voi cãuta sã fac referire doar la câteva
aspecte din istoria satului Pogãceni din perioada secolului al XVII-
lea ºi începutul secolului urmãtor. În acest interval ca stãpâni de
pãmânt sunt atestaþi la Pogãceni atât Ion Focea4, diac ºi uricar al
cancelariei Þãrii Moldovei în prima parte a secolului al XVII-lea5, cât
ºi membri ai familiei lui6.
În vremea lui Radu Vodã Mihnea începe din punct de
vedere documentar povestea satului Pogãceni ºi a stãpânilor sãi,
cãci, în anul 1617 a fost emis un act care atestã faptul cã Ion Focea
uricar ºi fraþii lui au primit întãrire asupra satului Pogãceni, ,,a treia
parte din Aldeºti”7. Vreme de aproximativ douã secole, povestea
satului s-a þesut în jurul câtorva membri ai neamului Focea care,
chiar dacã nu au locuit pe valea pârâului Elan, au continuat a-ºi
îngriji ºi ocroti, prin diverse metode, bucata de pãmânt cuvenitã prin
moºtenire8.
Pornind de la actul de atestare documentarã a satului
Pogãceni, meritã sã-l pun în evidenþã pe Ion Focea, cel care a fost
diac ºi uricar al Þãrii Moldovei timp de 37 de ani9, dupã care sã
evidenþiez situaþia în care acesta ºi fraþii lui au ajuns sã stãpâneascã
la Pogãceni, începând cu al doilea deceniu al secolului al XVII-lea.
Ion Focea, al cãrui tablou de viaþã publicã ºi privatã este
foarte puþin cunoscut (sau poate chiar deloc), s-a numãrat printre
cei peste 600 de cunoscãtori ai scrisului ºi ai cititului din Moldova
începutului de secol XVII10. Prin 1612 ºi-a început în cancelaria
Moldovei cariera de diac11. Aceasta a fost continuatã de cea de
uricar practicatã din 24 ianuarie 161712 ºi pânã la 22 iunie 164913.
Nr. 105 - noiembrie 2010
cãci fiind om risipitor, cu „rele purtãri”, acumuleazã o datorie uriaºã
de aproape 149.000 lei, în anii 1834-1836, fiind un împãtimit al
jocurile de cãrþi de la Viena. Vinde conacul împreunã cu moºiile
Pribeºti ºi Ciorteºti, aproape 4.680 de fãlci (o falce = 1.44 ha) pentru
a-ºi achita datoriile, în anul 1841, logofãtului Lupu Balº, care va
construi alãturi biserica care existã ºi astãzi. Cu aceasta, stãpânirea
boierilor Rosetteºti la Pribeºti, leagãnul strãmoºului lor, Iordache
Roset, cel care fusese „Alfa ºi Omega” în Moldova vremii sale, a luat
sfârºit. Însã urmele acestei familii aveau sã se pãstreze într-o altã
casã boiereascã, ceva mai la sud, pe valea Vasluiului, anume la
Soleºti, loc simbolic pentru memoria naþionalã.
Drd. Ciprian-Gicã TODERAªCU
Micul sfetnic moldovean a coborât, probabil, din familia fraþilor
Poianã menþionaþi din punct de vedere documentar în secolul al
XVI-lea pe valea Iezerului în þinutul Tutovei14. Dacã despre tatãl sãu
se bãnuieºte cã a fost Giurgiuman, pârcãlab de Roman15, despre
mama sa nu se ºtie nimic. Cu siguranþã a avut mai mulþi fraþi16, însã
câþi vor fi fost aceºtia ºi cum se vor fi numit, este greu de precizat17.
În jurul vârstei de 25-2618 de ani era cãsãtorit cu Maria,
fiica lui Þuþurman, strãnepoata lui Cãlin, fratele lui Neagoe
Orbãscul19. Cei doi au fost binecuvântaþi cu mai mulþi copii: Grigoraº,
Aniþa, Angheluþa, Doda, Chirvasie20, Ilinca21(probabil aceeaºi cu
Iftinca), Vasile, Ion, Solonca ºi Istina22. Pentru asigurarea viitorului
copiilor lor ºi poate pentru ascensiunea în plan politic, de-a lungul
cãsniciei, uricariul ºi soþia sa au avut mereu în vedere mãrirea
suprafeþelor de pãmânt stãpânite (era o tendinþã general valabilã în
rândul boierilor la acea vreme). Plecând de la o simplã danie care a
constat într-o prisacã cu pomãt în obârºia satului Micleºti, primitã la
25 februarie 1618 de la Nica Drabou, feciorul lui Gavril Foilã din
Tuleºti23, cei doi ajung sã deþinã pãmânturi la Tuleºti24, la
Rotompãneºti25, la Gãneºti, la Dracsini,26 toate în þinutul Tutovii, la
Arãmeºti în þinutul Sucevei27, la Roºieºti28, la Pogãceni29, la
Hârciogani30, la Fâstâci, la Cãrâmboaia31 ºi la Rãspopi32, în þinutul
Fãlciului, la ªteciu de la Frasin33, la Alboteºti pe Siret34 ºi la
Stãnigeºti35.
Asupra momentului ºi situaþiei în care Ion Focea ºi fraþii lui
au ajuns stãpâni la Pogoceni mã voi opri în cele ce urmeazã,
spunând cã diacul Moldovei ºi, probabil, fraþii lui s-au fãcut
remarcaþi în bãtãlia de la Cornul lui Sas, lângã ªtefãneºti, pe Prut
(11-13 iulie 1612)36, unde s-a înregistrat primul act al tragediei
Movileºtilor provocat de cãtre ªtefan al II-lea Tomºa, domn al Þãrii
Moldovei între anii 1611 ºi 161537.
Credinþa ºi serviciile aduse domnului de cãtre Ion Focea ºi
fraþii lui au fost rãsplãtite prin trecerea în stãpânirea lor a satului
Roºieºti aflat în þinutul Fãlciu, nu departe de Pogãceni. Acesta a fost
confiscat de la nepoþii lui Or㺠hatmanul de cãtre ªtefan al II-lea
5
Nr. 105 - noiembrie 2010
Tomºa, domnul care a considerat ca legitimã acþiunea sa de vreme
ce boierul a fost credincios al Movileºtilor ºi hiclean lui în bãtãlia de
la Cornul lui Sas38. ªtiind cã uricariul nu a stãpânit multã vreme satul
Roºieºti, cãci domnul l-a convins sã i-l dea lui Ionaºco Ghenghea
logofãt al Þãrii de Jos,39 ºi cã actul din 1617 referitor la Pogãceni este
un act de întãrire obþinut de Ion Focea uricar ºi fraþii sãi asupra
satului, se poate crede cã aºezarea statornicã aflatã în aria de
influenþã a satului Roºieºti a fost datã uricariului ºi fraþilor sãi în
timpul domniei lui ªtefan al II-lea Tomºa pentru credinþa pe care au
avut-o faþã de domnie. Ceea ce m-a îndemnat sã emit o asemenea
ipotezã, are la bazã ºi faptul cã acest domn al Moldovei, faþã de cei
opt pe care i-a mai slujit uricariul în timpul vieþii40, pare sã fi fost cel
mai apropiat de funcþionarul domnesc. Deºi atestat documentar ca
uricar în timpul lui Radu Mihnea41, se crede cã Ion Focea a fost
ridicat la acest rang în prima domnie a lui ªtefan Tomºa42.
Revenind la satul Pogãceni trebuie spus cã, dupã anul
1617, documentele nu mai amintesc nimic despre fraþii lui Ion
Focea. Prin acest lucru se poate crede cã cel care a administrat
satul a fost uricariul43. Încã din timpul vieþii, micul sfetnic domnesc,
se pare cã a dat copiilor o parte din averea sa funciarã spre
administrare44, astfel încât la Pogãceni a lãsat ca stãpâni ºase din
copii sãi, doi bãieþi ºi patru fete. Este vorba despre Vasile, Ion, Doda,
Solonca Bâzguliasa, Istina ºi Ilinca Cârcioaia, cãrora le-a dat câte
141 de stânjeni, 1 palmã ºi 5 parmace de pãmânt45.
Aceastã acþiune de împãrþire a pãmântului, la care a
recurs uricariul încã din timpul vieþii, a avut la bazã, probabil, motive
diverse. Pe de o parte, ar putea fi vorba de faptul cã fiii ºi fiicele
uricariului începuserã sã se cãsãtoreascã, lucru care necesita
acordarea unor pãrþi din moºie acestora ca zestre46, iar, pe de altã
parte, ar putea fi vorba de faptul cã Ion Focea a fost pânã cãtre
1636 destul de ocupat cu activitatea din cancelaria domneascã47.
Gestul sãu, de a lãsa o parte din pãmânt în stãpânirea copiilor sãi,
pare sã nu fi fost destul de cugetat, întrucât dupã 1636 ºi-a pierdut
influenþa în cancelaria domneascã, în urma schimbãrii logofeþilor48,
iar situaþia sa financiarã a cunoscut un sensibil regres49. Din cauza
reducerii activitãþii scriitoriceºti, la 17 ianuarie 1641 a trebuit sã
vândã lui Savin Vornicul, cu 10 galbeni, un þigan ce-l avea ,,dare ºi
miluire de la mãria sa domnul nostru Vasile voevodu, pentru slujba
noastrã ce am slujit mãriei sale”50. La 7 iulie 1642 soþia sa Maria a
vândut lui Dumbravã a treia parte din Rãspopi51. Între 1641 ºi 1642 a
simþit, probabil, cum munca sa de o viaþa a fost o simplã afacere,
pentru cã cinci dintre copiii sãi: Grogoraº, Aniþa, Angheluþa, Doda ºi
Chirvasie, au vândut o parte din satul Tuleºti52. La 28 mai 1643
Focea uricariul, însuºi a vândut jumãtate din satul Alboteºti feciorilor
lui Ciomârtan din Cãþeleºti pentru suma de 25 lei bãtuþi53. Astfel de
lucruri, inevitabile probabil din cauza situaþiei financiare precare pe
care a avut-o în ultima parte a vieþii, sau din cauza vârstei înaintate
la care nu mai putea controla autoritatea copiilor, aveau sã se
întâmple ºi la Pogoceni pentru cã Doda ºi-a vândut partea sa de
moºie lui Iordachi Bãdros de la Fâstâci54. Cine va fi fost acesta din
urmã ºi prin ce mijloace a putut cumpãra partea Dodei de la
Pogãceni, nu am de unde sã ºtiu momentan. Cu siguranþã nu a fost
persoana cea mai potrivitã cãreia sã i se vândã pãmânt pentru cã
pânã în 1786, atât el cât ºi urmaºii sãi aveau sã fie scormonitori de
procese împotriva neamului Focea55. Conflictul, desfãºurat cu
destulã înverºunare în vederea modificãrii unor hotare, a fost stins
dupã lupte grele de Constantin Stãncescu vornic de poartã, Iacov
episcop al Huºilor, spãtarul Vasile Costachi ºi ispravnicul Iacovache
Pãun care au stabilit hotarnica dintre Fâstâci ºi Pogãceni la 12
octombrie 178656.
Dupã încheirea actului de vânzare-cumpãrare între Doda
ºi Bãdros, continuitatea istoricã a satului Pogoceni este evidenþiatã
de un act datat la 16 martie 1645 care aratã cã Oarþã din Pogoceni a
participat ca martor la dania moºiei Fauri de pe Elan fãcutã de
Cârstian din Vorniceni cãtre Maria din Bancovici57. Cine sã fi fost
acest martor ºi care va fi fost istoria lui în cadrul comunitãþii de la
Pogoceni este greu de precizat de vreme ce documentele ,,tac”.
O datã cu jumãtatea secolului al XVII-lea, invidia pare sã
fie cea care a înlãturat liniºtea ce guvernase aºezarea de la
Pogãceni la începutul veacului. Dintr-un act datat între aprilie 1643
6
ELANUL
ºi iulie 1653, an putut afla cã Ion Oni din Pogoceni a fost gazda unui
tâlhar ce furase niºte iepe turceºti. Învinuit de aceastã nelegiuire nu
avea sã fie de la început cine trebuia, ci Vasile Focea, fiul uricariului
Ion Focea58. Acesta, probabil fãrã a se putea opune, a fost întemniþat
ºi, cum orice daunã trebuia rãsplãtitã, i-a fost confiscatã partea de
pãmânt ce o avea la Pogãceni spre a fi datã pãgubitului. Afectaþi de
ceea ce i s-a întâmplat tatãlui lor, cei trei copii, cu care au fost
binecuvântaþi Vasile ºi Ilinca, au luptat pentru scoaterea tatãlui lor
de la temniþã ºi pentru pãmântul de la Pogãceni ce la fusese
confiscat. Dacã pe tatã aveau sã-l piardã, cãci a murit la teniþã la
scurt timp dupã ce a fost închis, nu acelaºi lucru avea sã se întâmple
ºi cu moºia lor. Pricopie, Necula diacul ºi maica Magdalena, copiii lui
Vasile ºi ai Ilincãi, au recuperat-o în faþa judecãþii, în timpul domniei
lui Vasile Lupu, printr-un proces dus împotriva lui Ion din Dãniceni,
cel care practic beneficiase de partea de moºie a lor de la Pogãceni.
Liniºtea sufleteascã a fiilor lui Vasile Focea avea sã vinã însã abia
când adevãraþii vinovaþi au fost pedepsiþi, fiind spânzuraþi59.
De la jumãtatea secolului al XVII-lea ºi pânã la 1732 nu au
mai fost gãsite documente publicate care sã evidenþieze satul
Pogãceni60. Istoria sa a putut fi totuºi reconstituitã fragmentar cu
ajutorul câtorva acte din secolul al XVIII-lea, acte de judecatã ale
ieromonahului Episcopiei Huºilor, Isaia Dan, nepotul Ilincãi
Cârcioaia, fata Focii uricariului61.
Prin intermediul documentelor emise cãtre finele secolului
al XVIII-lea s-a putut afla, în primul rând, cã dupã jumãtatea
secolului al XVII-lea neamul lui Ion Focea uricar s-a înmulþit rapid,
iar acest fapt a fãcut ca moºia de la Pogãceni sã se pulverizeze.
Doda, fata lui Focea uricar, ce ºi-a vândut partea din Pogoceni lui
Bãdros, nu a avut probabil urmaºi, însã ceilalþi fraþi au avut cu
siguranþã62. Vasile Focea, cel acuzat de furtul unor iepe ºi trimis la
temniþã pe nedrept, a avut trei copiii, Pricopie, Necula diacul ºi
maica Magdalena63. Ion Focea, ,,din care se trag Zontieºtii”, dupã
cum spune actul din 2 iulie 179364, a avut probabil o fatã care s-a
cãsãtorit cu un anume Zontea. Ilinca, întâlnitã în acte cu numele de
Ilinca Cârcioaia, a avut ca descendenþi un bãiat ºi douã fete:
postelnicul Gheorghe Dan, Dochiþa Buhuºoie ºi Maria Ulioaie. Din
Solonca s-au desprins alte douã neamuri, cel al Guþeºtilor ºi cel al
Bâzguleºtilor. În fine, Istina a avut ca descendent pe Nicodin
cãlugãr65.
Nepoþii lui Ion Focea uricar au avut ºi ei copii la rândul lor.
Dupã cum se poate observa din spiþa genealogicã pe care am
ataºat-o lucrãrii, cei mai mulþi strãnepoþi sau rãsstrãnepoþi ai lui Ion
Focea uricariu, între care voi aminti doar pe Isaia Dan, Nicodim,
Sava, Toader Focea, Ilie Focea, Ion Focea, Gheorghe Guþu, Vasile
Guþu66, ªtefan ºi Maftei Focea67, au îmbrãcat haina preoþiei sau au
slujit biserica din postura de diaconi sau ieromonahi. Chiar dacã
aceºtia nu au reuºit sã se ridice la nivelul avut în societate de Ion
Focea uricar, cred cã funcþiile deþinute de ei aratã cã au încercat, în
ciuda diferitelor probleme, sã pãstreze neamul la un anumit nivel
social în societate, diferitã de cea a oamenilor obiºnuiþi.
Închei aceastã prezentare a satului Pogãceni, a lui Ion
Focea ºi a urmaºilor sãi, precizând cã, secolul al XVIII-lea a fost
pentru aºezarea de pe valea Elanului o perioadã dificilã, o etapã
istoricã plinã de procese, care trebuiesc studiate pe rând ºi
prezentate la fel. Prin materialul de faþã sper cã am reuºit sã
întipãresc în mintea fiecãruia o imagine necesarã istoriei românilor
în centrul cãreia i-am aºezat pe Ion Focea uricar ºi o parte a
descendenþilor sãi, stãpâni de pãmânt pe valea pârâului Elan, la
Pogoceni.
Note:
1. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere dupã originalul latin de
Gheorghe Guþu, introducere de Maria Holban, comentariu istoric de N.
Stoicescu, studiu cartografic de Vintilã Mihãilescu, indice de Ioana
Constantiniu, notã asupra ediþiei de D.M. Pippidi, Bucureºti, Editura
Academiei Române, p. 67.
2. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace ºi zapise, vol. V, partea a II-a (sfârºit),
intitulatã Roºieºtii ºi apa Idriciului, Huºi, 1924, pp. 158-165, nr. 112.
3. Satul Pogãceni a dispãrut de la mijlocul secolului trecut dupã mãrturia câtorva
bãtrâni ai satului Gãgeºti, care spun cã o epidemie a fãcut ca sãtenii sã se
mute în satele vecine, în special la Urdeºti.
4. Prima lui menþiune ca stãpân la Pogoceni, din punct de vedere documentar,
este din 1617, când împreunã cu fraþii lui a primit întãrire pe a treia parte de
ELANUL
Aldeºti ce se chema Pogãceni (Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., pp. 158-165,
nr. 112; idem, Surete ºi izvoade, vol. VII, Iaºi, 1912, p. CXXIX ).
5. Silviu Vãcaru, Diecii Þãrii Moldovei în prima jumãtate a secolului al XVII-lea,
Iaºi, Editura Junimea, 2006, p. 81.
6. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, p. 143-165, nr. 107, 108, 109, 111, 112.
7. Ibidem, p. 158-165, nr. 112.
8. Un descendent al lui Ion Focea uricar care luptã pentru recuperarea mai
multor pãrþi de moºii la Pogãceni este ieromonahul epicopiei Huºilor Iorest
Dan. Acesta a fost caracterizat de cãtre Gheorghe Ghibãnescu ca fiind un
mare scormonitor de judecãþi (Ibidem, p. LXVI).
9. Silviu Vãcaru, op. cit., p. 81.
10. Ibidem, p. 30.
11. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. VIII, Iaºi, 1914, pp. 248-251, nr.
CLXXXI. Este cel dintâi act scris de Ion Focea care s-a pãstrat pânã în ziua de
astãzi. A fost scris cu prilejul întãririi de cãtre ªtefan Tomºa a cumpãrãturilor lui
Ionaºco Cehan, vornic de gloatã, din Nemicani, din ªopârleni ºi din Dolheºti.
12. Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XVII, vol. IV (1616-
1620), Bucureºti, Editura Academiei Române, 1956, p. 88, nr. 125 (în
continuare se va cita DIR). Este un act de vânzare-cumpãrare scris de Ion
Focea uricar ce are în evidenþã satul Sãcãleni.
13. Catalogul documentelor medievale, vol. II, p. 404, nr. 2077 (în continuare se
va cita CDM).
14. Mai multe acte din prima parte a secolului al XVII-lea, cred cã pot arãta atât
originea uricariului cât ºi pe strãmoºii acestuia; între cei din urmã putându-se
numãra ºi fraþii Ilie, Mihul ºi Dragotã Poianã stãpâni de pãmânt la Rãdeni, sat
vecin cu Tuleºtii, ambele de pe valea Iezerului (DIR, A, p. 233, nr. 295; Ibidem,
A, veacul XVII, vol. II, Bucureºti, Editura Academiei Române, pp. 232-236, nr.
309; Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. XIX, întocmit de
Haralambie Chirica, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1969, p. 237, nr.
181; în continuare se va cita DRH; ibidem, vol. XXVII, întocmit de Petronel
Zahariuc, Cãtãlina Chelcu, Marius Chelcu, Silviu Vãcaru, Nistor Ciocan,
Dumitru Ciurea, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2003, p. 121, nr. 117;
ibidem, vol. XXIII, întocmit de Leon ªimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat,
Dumitru Agache, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1996, pp. 507-508,
nr. 447).
15. Ibidem, vol. XXVII, p. 121, nr. 117.
16. Faptul cã a avut mai mulþi fraþi e demonstrat ºi de actul de atestare
documentarã a satului Pogãceni (Gheorghe Ghibãnescu, Rosieºtii…, pp.
158-165, nr. 112).
17. Este posibil ca unul din fraþii lui Ion Focea uricar sã se fi numit Grozav dupã
cum aratã un document din 29 iunie 1643 (DRH, A, vol. XXVII, p. 121, nr. 117).
18. Pe baza documentului din 24 ianuarie 1617, unde apare pentru prima datã ca
uricar, cercetãtorul Silviu Vãcaru a conchis faptul cã în momentul urcãrii sale
în treapta de uricar nu putea avea mai mult de 25 de ani (Silviu Vãcaru, op. cit.,
p. 81).
19. DIR, A, veacul XVII, vol. IV, p. 233, nr. 295. În documentul din 25 februarie
1618 este menþionat pentru prima datã lângã soþia sa. Aceasta era fata lui
Þuþurman, nepoata Bãlþatului, strãnepoata lui Cãlin, fratele lui Neagoe
Orbãscul (DRH, A, vol. XXVI, întocmit de I. Caproºu, Bucureºti, Editura
Academiei Române, 2003, p. 429, nr. 512). Într-un alt document din 17
ianuarie 1641, Maria este arãtatã ca strãnepoatã a lui Petrea Ezãreanul
(ibidem, p. 7, nr. 8). Într-un alt act din 15 iunie 1625, Maria este arãtatã ca fiica
lui Þuþurman, nepoata Banului, Strãnepoata lui Toader Tazlãu (ibidem, vol.
XVIII, întocmit de I. Caproºu ºi V. Constantinov, Bucureºti, Editura Academiei
Române, 2006, pp. 416-417, nr. 343). Într-un alt document din 6 iulie 1636
este arãtatã împreunã cu soþul sãu ca find nepoþii lui Drãgãilã ºi ai Dumitrei
(ibidem, vol. XXIII, pp. 508-509, nr. 447).
20. Ibidem, vol. XIX, p. 187, nr. 213. Copiii sunt arãtaþi în acest act ca fiind urmaºii
lui Focea uricar ºi nepoþii lui Þuþurman.
21. Ibidem, vol. XXV, întocmit de Nistor Ciocan, Dumitru Agache, Georgeta Ignat
ºi Marius Chelcu, Bucureºti, Editura Academiei, 2003, p. 443, nr. 447.
22. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, pp. 158-165, nr. 112.
23. DIR, A, veacul XVII, vol. IV, p. 233, nr. 295.
24. DRH, A, vol. XIX, p. 237, nr. 181. Documentul care atestã faptul cã Ion Focea a
cumpãrat pãmânturi în Tuleºti este din 15 aprilie 1627 ºi spune cã uricariul
împreunã cu popa Grigore din Rãdeni a cumpãrat de la Grigore Sas, nepotul
lui Petrea Berheci, strãnepotul lui Ilie Poianã, ºi de la Ciomârtan, fiul lui
Scânteie, vãrul lui Grigore Sas, 21 de pãmânturi din Tuleºti care se întind pânã
la Tutova. Un alt document datat între 1 septembrie 1641 ºi 31 august 1642
aratã cã Ion Focea a cumpãrat 12 pãmânturi în Tuleºti de la Bãlieºti (ibidem,
vol. XXVI, p. 187, nr. 213).
25. Ibidem, vol. XVIII, pp. 416-417, nr. 343. Documentul emis la 15 iunie 1625
spune cã Radu voievod, domn al Þãrii Moldovei, a întãrit lui Focea uricar ºi
soþiei sale Maria douã pãrþi de ocinã în satul Rotompãneºti pe Bogdana, în
þinutul Tutovii, din ispisocul de împãrþealã ce a avut strãbunicul lor Toader
Tazlãu.
26. Ibidem, vol. XXIV (1637-1638), întocmit de C. Cihodaru, I. Caproºu,
Bucureºti, Editura Academiei, 1998, p. 248, nr. 266. Acest act datat 9 martie
1638 este considerat de cãtre Silviu Vãcaru a fi fals, cel puþin în ceea ce
priveºte soþia uricariului, pentru cã la 9 iulie 1642, într-un act original, scris de
Ion Focea, uricariul împreunã cu soþia sa Mãricuþa, vindeau pãrþile din
Rãspopi. De asemenea, aºa cum rezultã din copia din 9 martie 1638, Focea ar
fi frate cu fiul lui Þuþurman, adicã cu fratele primei soþii, ceea ce este complet
greºit (Silviu Vãcaru, op. cit., p. 84).
27. DRH, A, vol. XXIII, pp. 507-508, nr. 447. Moºia de la Arãmeºti, moºtenitã de
Focea uricar ºi soþia sa de la Dumitra Drãgãileasa, a fost datã la schimb pentru
o parte din satul Gãneºti de pe Tutova lui Iuraºco, vãrul sãu, fiul popii Gavriil,
nepotul lui Stian aprod.
28. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, p. XV. ªtefan Vodã Tomºa, în urma
Nr. 105 - noiembrie 2010
bãtãliei de la Cornul lui Sas dusã contra Movileºtilor, a luat satul Roºieºti de la
Or㺠hatmanul pentru hiclenie ºi l-a dat lui Ion Focea uricar.; DRH, A, vol. XIX,
pp. 300-302, nr. 215.
29. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, pp. 158-165, nr. 112.
30. Ibidem, pp.141-142, nr. 105.. La Hâciogani avea un bãtrân de pe soþia sa
Marica.
31. Silviu Vãcaru, op. cit., p. 85.
32. DRH, A, vol. XXVI, pp. 429-430, nr. 512. Partea de sat din Rãspopi vândutã la
data de 7 iulie 1742 a fost moºtenire a Mariei primitã de la Cãlin, fratele lui
Neagoe Orbãscul.
33. Ibidem, p. 140-141, nr. 104. Pentru o bucatã de pãmânt din acest sat Focea
uricariul s-a judecat cu ªtefan din Tuleºti la 6 mai 1641.
34. Ibidem, vol. XXVII, p. 121, nr. 117. La data de 28 mai 1643 Focea vinde
jumãtate din satul Alboteºti feciorilor lui Ciomârtan din Cãþeleºti pentru suma
de 25 de lei bãtuþi.
35. Ibidem, vol. XXV, p. 443, nr. 447. Documentul datat între 1 septembrie 1640 ºi
31 august 1641 aratã cã Toader ºi soþia lui Iftinca, fata Focii uricariului, au
rãscumpãrat moºia pãrinteascã din Stãnigeºti de la feciorii lui Pinteleiu din
Cucioaba.
36. Siviu Vãcaru, op. cit., p. 81.
37. ªtefan S. Gorovei, Movileºtii, în volumul de studii Movileºtii. Istorie ºi
spiritualitate, partea I intitulatã Casa noastrã Movileascã, apãrutã cu
binecuvântarea Înalt Prea Sfântului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi
Rãdãuþilor, Editura Sfintei Mãnãstiri Suceviþa, 2006, p. 18. În urma acestei
bãtãlii a murit Constantin Movilã. Prins fiind decãtre tãtari la 19 iulie 1612, el a
fost îmbarcat pentru a fid us hanului. În faþa Oceacovului, cetatea tãtãrascã a
fost prins pe corabie de o furtunã în urma cãreia s-a îneca în Nipru. Vezi pentru
mai multe detalii Constatin Gane, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, vol. I,
Bucureºti, Editura Orizonturi, f.a, pp. 154-157.
38. DRH, A, vol. XIX, pp. 300-302, nr. 215. Faptul cã satul a fost confiscat de
ªtefan Tomºa este amintit de documentul din 25 nai 1627. Acesta, emis la Iaºi,
spune cã nepoþii lui Or㺠hatmanul au pârât pe boierul Gheanghea mare
vornic de Þara de Jos pentru satul Roºieºti în vederea recuperãrii lui. Dupã
cum bine se poate înþelege în 1627 satul nu mai era al lui Ion Focea uricar, ci în
posesia lui Ghianghia, care îl cumpãrase de la Focea uricar.
Cã împotriva familiilor boierilor consideraþi hicleni se luau mãsuri aspre, mai ales l-
a schimbarea domniei, o aratã ºi Constantin Gane în opera citatã (p. 240)
când aminteºte despre cazul fericit al familiei lui Vasile Lupu, domn care fugise
în 1633 la Constantinopol de teama lui Moise Movilã.
39. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, p. XV.
40. Silviu Vãcaru, op. cit., p. 81. A scris sub opt domni succesori ai lui Tomºa, în
afarã de Alexandru Movilã. Excluderea lui Focea din mediul emiterii actelor
domneºti în vremea lui Alexandru era evidentã atât timp cât uricariul a fost
implicat alãturi de Tomºa în lupta contra neamului Movilã.
Cei opt domni sub care a slujit Ioan Focea uricar au fost: ªtefan al II-lea Tomºa,
Radu Mihnea, Gaºpar Graþiani, Alexandru Iliaþ, Miron Barnovschi-
Movilã, Alexandru Coconul, Moise Movilã (fiul lui Simion Movilã), Vasile
Lupu. În documente micul sfetnic domnesc este aminit pentru ultima datã în
vara anului 1649 (DRH, A, vol. XXVI, p. 187, nr. 213).
41. DIR, A, XVII, vol. IV, p. 88, nr. 125.
42. Silviu Vãcaru, op. cit., p. 81.
43. Ion Focea este singurul care apare menþionat în actele satului Pogãceni ca
strãmoº al ieromonahului Isaia Dan, care la 2 iulie 1793 obþinea pãrþile din
Pogoceni ale neamului Focea (Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii..., p. 158-
167, nr. 158).
44. Faptul e demonstrat de mai multe acte. În acest sens vezi DRH, A, Moldova,
vol. XXII, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproºu, L. ªimanschi, Bucureºti,
Editura Academiei Române, 1974, pp. 104-105, nr. 91; vol XXV, p. 443, nr.
447; vol. XXVI, p. 187, nr. 213.
45. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, p. 143, nr. 107.
46. Silviu Vãcaru, op. cit., p. 84.
47. Ibidem.
48. Ibidem, p. 86. Pãtraºco Baºotã a fost schimbat cu Gavril Mateiaº, cel care a
fãcut remaniere în rândul diecilor, dar mai ales în cel al uricarilor.
49. Ibidem, p. 84.
50. DRH, A, vol. XXVI, p. 7, nr. 8.
51. Ibidem, pp. 429-430, nr. 512.
52. Ibidem, p. 187, nr. 213.
53. Ibidem, vol. XXVII, p. 121, nr. 117.
54. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, p. 180, nr. 158.
55. Ibidem.
56. Ibidem.
57. DRH, A, vol. XXVIII, p. 23, nr. 30.
58. Ibidem, vol. XXII, pp. 104-105, nr. 91.
59. Ibidem. Actul mai aminteºte alþi doi nepoþi ai lui Vasile Focea, anume Pahomie
ºi Istratie.
60. În 1732 a fost emis un act care aratã cã ,,Beºleagã ruptaº de cãmarã, ginerele
Banului din ªãrbãcani, avea pricinã cu Tãbuºcã pentru o hlizã din Pogoceni
de pe apa Elanului”(Idem, Surete..., vol. VII, p. LXXV).
61. Idem, Roºieºtii…, pp. 142-165, nr. 106-112.
62. Ibidem, p. 160, nr. 112.
63. DRH, A, vol. XXII, pp. 104-105, nr. 91.
64. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii…, pp. 158-165, nr. 112.
65. Ibidem.
66. Ibidem.
67. Idem, Ispisoace…, vol. V, partea a II-a, pp. 73-74, nr. 55.
7
8
Satul Pogãceni, Ion Focea uricar ºi descendenþii sãi
Nr. 105 - noiembrie 2010
ELANUL
ELANUL
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU – OMUL EPOCII SALE
- (2) -
2. Studiile ºi cariera sa profesionalã
De mic copil, alãturi de fratele sãu mai mare Grigore, Manolache
Costache Epureanu a fost trimis la Heidelberg (Germania), unde ºi-a
fãcut studiile primare ºi secundare, pe care le-a continuat apoi la
Berlin, Göttingen ºi Jena. În timpul ºederii sale la Berlin, s-a remarcat ca
reputat duelist, având un temperament exploziv (aºa cum era ºi firea
neamului sãu). Apoi, la Universitatea din Jena, foarte tânãr fiind, ºi-a luat
titlul de doctor în drept magna cum laudae (la 26 octombrie 1839).26
Între 1840-1843, el ºi-a continuat studiile la Paris, unde ºi-a desãvârºit
educaþia ºi cultura, preluând, în acelaºi timp, ideile generoase ale
Revoluþiei Franceze.
La întoarcerea sa în þarã (1843), Manolache Costache
Epureanu s-a stabilit la Iaºi, unde - ca jurist - a fãcut un studiu
amãnunþit asupra vieþii ºi moravurilor sociale din Moldova. Dupã aceea,
el a intrat în magistraturã, devenind preºedinte al Tribunalului Tutova
din Bârlad (1846-decembrie 1847). Într-o societate dominatã de
flagelul corupþiei, incoruptibilul ºi exigentul Manolache Costache nu a
tolerat niciodatã mita, influenþa ºi nedreptatea, declarând cu fermitate cã
“Tribunalul nu se supune poruncilor, ci legii”.27 În aceastã perioadã de
magistrat bârlãdean, i-a cunoscut pe Iorgu Radu, Gheorghe Iamandi,
Iordache Lambrino ºi pe prietenul acestuia din urmã - Alexandru Ioan
Cuza, cel care venea deseori la Bârlad. Dintre rude, buni prieteni i-au
fost Costache Negri (veriºorul sãu) ºi surorile acestuia - Elena ºi Catinca
(tatãl lor Petrache Negre fiind vãrul primar al Catincãi Epureanu).28
Mai târziu, între 1854-1856, Manolache Costache a fost numit de
cãtre domnitorul Grigore Alexandru Ghica ca preºedinte al Divanului
de Întãrituri de la Iaºi, unde - ca judecãtor - a ºtiut deasemenea sã dea
dreptatea celui care o merita. A fost integru în aceastã funcþie, reuºind sã
nu cedeze insistenþelor politice.29
Activitatea de publicist ºi jurnalist a lui Manolache Costache
Epureanu s-a concretizat prin colaborarea cu numeroase articole, studii
ºi interviuri la mai multe gazete din þarã, printre care “Steaua Dunãrii”,
Pressa”, “Alegãtorul liber”, ziarul “Terra” al junimiºtilor, periodicul
conservator “Timpul”, ziarul conservator “Ordinea” etc., în afarã de
nenumãratele sale cuvântãri, luãri de cuvânt, interpelãri sau expuneri
din Adunarea legislativã sau de la Guvern, pentru care îºi meritã cu
prisosinþã calitatea de mare orator. Ma imult, el a contribuit la
formularea unor programe ºi petiþiuni ale revoluþionarilor paºoptiºti, a
conceput ºi a redactat mai multe platforme-program politice, dar ºi
programe guvernamentale. Însã, ceea ce este mai important este faptul
cã este autor unor lucrãri interesante, dintre care amintim: “Kvestia
proprietãþii fonþiare” (Iaºi, 1859), “Cvestia locuitorilor privitã din
punctul de vedere al Regulamentului Organic ºi al Convenþiei”
(Iaºi, Institutul “Albina”, 1860) ºi “Þãranul proprietar” (Iaºi, 1864) -
broºuri prin care Epureanu îºi expunea ideile sale legate de starea
proprietãþilor funciare ºi a þãranului român, dar ºi modalitãþile concrete
prin care þãranii sã fie împroprietãriþi, urmând ca moºierimea sã fie
despãgubitã de stat. El a mai scris o broºurã intitulatã “Dare de seamã”
(Iaºi, 1860) - în care erau expuse toate lucrãrile primului sãu guvern de
la Iaºi, precum ºi lucrarea “Despre pretinsa rescumpãrare a cãilor
ferate” (Bucureºti, 1879) - în care Manolache Costache se ridica
împotriva intenþiilor guvernului liberal al lui I. C. Brãtianu de a
rãscumpãra cãile ferate române de la cei cãrora tocmai le
concesionaserã în 1868.30
Ca unul care-ºi iubea istoria þãrii ºi trecutul þãrii sale, Manolache
Costache i-a încurajat pe toþi cei care doreau sã publice documente
istorice ºi alte mãrturii legate de trecutul neamului nostru, în special pe
amicii sãi M. Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Radu
Rosetti, Eudoxiu Hurmuzaki etc. Astfel, dupã moartea sa, D. A. Sturza
insista pe lângã Ion Bianu sã includã pe coperta volumului I a colecþiilor
de documente a lui Eudoxiu Hurmuzaki (1886) ºi numele lui Epureanu,
cel care ani întregi a insistat pe lângã Hurmuzaki ºi, apoi, pe lângã
familia acestuia sã dea documentele spre publicare.31
3. Remarcabila sa activitate politicã
Imediat dupã ce s-a întors în þarã, stabilindu-se la Iaºi,
Manolache Costache Epureanu s-a implicat în miºcarea de opoziþie
Nr. 105 - noiembrie 2010
Laurenþiu CHIRIAC
împotriva politicii domnitorului Mihail Sturdza, miºcare aflatã la originile
Revoluþiei de la 1848 din Moldova. A participat activ la evenimentele
revoluþionare din faþa hotelului Sankt Petersburg din Iaºi (27-28 martie
1848) ºi a semnat “Petiþiunea- proclamaþie”, militând pentru Unirea
Principatelor Române. În casa lui Alexandru Mavrocordat, unde aºtepta
rãspunsul lui Mihail Sturdza la aceastã petiþie, el ºi alþi tineri revoluþionari
au fost arestaþi, întemniþaþi, urmând sã fie trimiºi cãtre Galaþi ºi apoi
exilaþi în Imperiul Otoman, sub escortã. Dupã ce au trecut pe la conacul
Catincãi Negre de la Pribeºti (azi comuna Codãieºti, judeþul Vaslui),
unde au fost ospãtaþi, revoluþionarii arestaþi au trecut prin Galaþi. Ajunºi
la Brãila, Epureanu ºi alþi cinci revoluþionari au reuºit sã evadeze.32 De
acolo, cu sprijinul consulului englez, care i-a protejat ºi a refuzat sã-i
predea autoritãþilor române, revoluþionarii moldoveni s-au îmbarcat la
bordul vaporului Frantz ºi au plecat spre Giurgiu ºi Vârciorova.33
Manolache Costache ºi Lascãr Rosetti au hotãrât sã ia legãtura cu
revoluþionarii români din Banat, participând la Adunarea Naþionalã de la
Blaj (3-5 mai 1848), unde s-au întâlnit ºi cu ceilalþi moldoveni: Vasile
Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Alecu Russo, Costachi Negri etc. De
aici, Manolache Costache a plecat la Braºov, unde apare printre cei care
au redactat programul revoluþionar “Prinþipiile noastre pentru
reformarea patriei” (12 mai 1848). Tot atunci, revoluþionarii moldoveni
au decis crearea unui Comitet ºi organizarea unei oºtiri formatã din
transilvãneni, bucovineni ºi bãnãþeni care - la semnalul fraþilor
moldoveni - urmau sã intre în Moldova prin trei pãrþi diferite.34
În vederea realizãrii acestor acþiuni comune, Manolache
Costache Epureanu ºi Lascãr Rosetti au participat la Adunarea
Naþionalã a românilor din Banat de la Lugoj, unde au fost foarte bine
primiþi, încât “nici singur împãratul nu cãpãtase atâta onoare”, dupã care
Epureanu a plecat la Pesta - de unde i-a trimis lui Eudoxiu Hurmuzaki
(aflat la Viena) o scrisoare în care îi cere informaþii despre poziþia Austriei
faþã de Principatele Române. Tot la Pesta, Epureanu a intervenit pe
lângã guvernul maghiar pentru eliberarea lui Alecu Russo, cel care
fusese arestat la Dej ºi judecat la Cluj pentru propagandã româneascã
în rândul revoluþionarilor maghiari.35
Dupã aceea, ajuns la Cernãuþi în iulie 1848, Manolache Costache
a activat în cadrul Comitetului revoluþionar numit Societatea românã
din Cernãuþi (înfiinþat la 26 iunie 1848 de cãtre surghiuniþii moldoveni).
Aici s-a aprobat ºi programul politic intitulat Dorinþele partidei
naþionale din Moldova (redactat de Mihail Kogãlniceanu), petiþionarii
trimiþând manifeste politice cãtre românii din þarã ºi þinând legãtura cu
revoluþionarii de la Iaºi. În paralel, se strângeau fonduri necesare
continuãrii miºcãrii revoluþionare din Moldova ºi se fãceau eforturi
diplomatice pe lângã Poartã pentru a o convinge de fidelitatea românilor
faþã de singurul stãpân recunoscut: Imperiul Otoman. Numai cã din
cauza epidemiei de holerã, surghiuniþii de la Cernãuþi s-au împrãºtiat
prin satele bucovinene, Epureanu ºi George Sion ajungând în casa
primitoare de la Cernãuca a familiei Hurmuzaki.36
În 6 octombrie 1848, Manolache Costache Epureanu a plecat la
Viena, unde, împreunã cu Vasile Ghica, a luat atitudine împotriva
generalului Windieschgratz ºi a reacþiei guvernamentale austriece faþã
de miºcarea revoluþionarilor români. În decembrie a aceluiaºi an a
plecat la Paris, acolo alãturându-se vechilor sãi prieteni Vasile
Alecsandri, Iancu Alecsandri, Lascãr Rosetti ºi Costache Negri. La
sfârºitul lui ianuarie 1849 s-a întâlnit ºi cu Alexandru Ioan Cuza, sosit
atunci la Paris, împreunã cu soþia sa. Aceastã perioadã de exil a
consolidat relaþiile de prietenie dintre Manolache Costache ºi Al. I. Cuza,
ei ajutându-se reciproc cu bani ºi trimiþând scrisori cãtre familiile lor.37
???
La 15 august 1849, Epureanu ºi ceilalþi exilaþi moldoveni au
revenit în þarã, odatã cu domnia lui Grigore Al. Ghica în Moldova.38 Între
1854-1856, Manolache Costache a fost numit de cãtre domnitorul Ghica
ca preºedinte al Divanului de Întãrituri de la Iaºi.39
În contextul favorabil al înfrângerii Rusiei de cãtre Turcia în cadrul
Rãzboiului Crimeei ºi al prevederilor Tratatului de pace de la Paris
(18/30 martie 1856), patrioþii moldoveni au înfiinþat la 30 mai/11 iunie
1856 Comitetul Central al Unirii din Iaºi, în cadrul cãruia ºi Manolache
Costache a fost ales. Din partea þinutului Tutova, actul de înfiinþare al
Comitetului Unionist din Bârlad îi atestã ca membri ºi pe Epureanu,
9
Nr. 105 - noiembrie 2010
Constantin Sturza, Ioan Miclescu, aga Costin Emanoil etc. (134
persoane).40
Teama unioniºtilor moldoveni cã noul caimacam Toderiþã Balº va
fi servil intereselor Porþii otomane ºi cã va comite ilegalitãþi în
desfãºurarea alegerilor pentru Adunarea Ad-hoc a Moldovei s-a
adeverit, iar urmãtorul caimacam Nicolae Vogoride le-a falsificat. De
altfel, multe din memoriile unioniºtilor moldoveni cãtre Turcia sau cãtre
comisarii europeni ºi care condamnau ilegalitãþile pentru aceste alegeri
au fost redactate ºi de Costache Epureanu, cel care - prin pamflete,
articole de presã ºi broºuri - condamna aceste abuzuri ale cãimãcãmiei
din Moldova ºi ale fostei guvernãri a lui Grigore Ghica. Tocmai de aceea,
în urma alegerilor din septembrie 1857 ºi ca urmare a rolului sãu de
unionist extrem de activ, Manolache a fost ales deputat de Tutova în
Divanul Ad-hoc al Moldovei, la colegiul marilor proprietari (alãturi de
Grigore ªuþu).41
Ca membru al Adunãrii ad-hoc din Moldova, Manolache
Epureanu a contribuit la realizarea Regulamentului Divanului ºi a avut
iniþiative în domeniul legislativ, juridic ºi administrativ. De exemplu,
alãturi de alþi 17 deputaþi, a redactat actul care cuprindea “cele dintâi,
cele mai mari, mai generale ºi mai naþionale dorinþe ale þãrii”, prezentat
în forma finalã de Mihail Kogãlniceanu în faþa Adunãrii ad-hoc
(octombrie 1857). Totodatã, Epureanu a prezentat ºi un Raport care
cuprindea probleme de organizare internã ale viitorului stat român,
militând pentru o legislaþie comunã a celor douã Principate (realizabilã
prin acord cu Adunarea ad-hoc din Muntenia). Mai mult decât atât,
pentru a nu da prilejul aºteptat statelor care nu doreau unirea ºi pentru a
nu se deteriora raporturile Principatelor Române cu celelalte puteri
garante, Epureanu - alãturi de M. Kogãlniceanu ºi Costache Vârnav - au
combãtut propunerea riscantã a deputaþilor Brãiescu ºi Hurmuzaki de
suspendare a lucrãrilor Adunãrii ad-hoc din Moldova pânã la unirea cu
celãlalt Divan ad-hoc din Muntenia. În fine, ca membru în Divanul Ad-
hoc al Moldovei, lui Manolache Costache i-a revenit sarcina de a întocmi
un Raport cu cele 12 principii care au stat la baza viitoarei Constituþii a
þãrii: îndreptarea hotarelor þãrii cu ajutorul unei comisii europene;
desfiinþarea jurisdicþiei consulare; libertatea relaþiilor comerciale ale þãrii
cu vecinii; organizarea unei armate ºi libertatea cultului religios;
înfiinþarea Senatului ºi egalitatea tuturor în faþa legilor; drepturi politice
pentru pãmânteni ºi inviolabilitatea domiciului ºi a persoanei; separarea
puterilor în stat ºi responsabilitatea ministerialã; unirea Principatelor sub
un domnitor strãin. El a apãrat ºi drepturile cetãþeneºti, a militat pentru
autonomia þãrii ºi a Bisericii, fiind adeptul monarhiei constituþionale.42
10
ELANUL
Ales ca membru în Adunarea Electivã a Moldovei care trebuia
sã aleagã viitorul domnitor al þãrii (decembrie 1858), Manolache
Costache a votat împotriva validãrii prinþului Grigore Sturza ca deputat
ºi, apoi, candidat la domnie, dar a intervenit în favoarea amicului sãu
Constantin Hurmuzaki. Dupã aceea, Epureanu ºi alþi prieteni ai lui
Costache Negri (Vasile Alecsandri, Lascãr Rosetti ºi C. Rosetti-Teþcanu)
au încheiat un legãmânt prin care donau o parte din moºiile lor lui C.
Negri, pentru a-l ajuta pe acesta sã ajungã domnitor al Moldovei, numai
cã Negri a ajuns deputat de Ismail ºi a respins oferta amicilor sãi. Chiar
dacã la 3 ianuarie 1859 a votat ºi a semnat hotãrârea Partidei Naþionale
de a-l desemna pe colonelul Alexandru Ioan Cuza drept candidat la
domnie, Epureanu s-a raliat propunerii lui M. Kogãlniceanu de a declara,
încã înainte de alegerea domnitorului de cãtre Adunarea Electivã a
Moldovei, cã dorinþa naþiuniii rãmâne Unirea Principatelor Române sub
un prinþ strãin. De altfel, propunerea lui Kogãlniceanu, însoþitã ºi de
amendamentul lui Manolache Costache, amintea deputaþilor la 5
ianuarie 1859 cã aceastã dorinþã cu prinþ strãin fusese exprimatã ºi prin
votul Adunãrii ad-hoc din 7 ºi 8 octombrie 1857. În altã ordine de idei, se
zvonea cã ºi Epureanu ar fi fost pe lista candidaþilor la domnie. În fine,
întruniþi încã din 2 ianuarie 1859 de cãtre caimacamul Anastasie Panu în
casa lui C. Rolla din Iaºi, reprezentanþii de seamã ai Partidei Naþionale
din Moldova (printre care ºi Epureanu) au dorit ca viitorul domn sã nu fie
din rândul marii boierimi, aºa încât burghezia orãºeneascã ºi micii
proprietari l-au ales la 5 ianuarie 1859 pe colonelul Al. I. Cuza ca
domnitor al Moldovei 43
???
Imediat dupã Unirea de la 24 ianuarie 1859, în primul an al
domniei lui Al. I. Cuza, Manolache Costache Epureanu a deþinut timp de
32 de zile funcþia de ministru al Justiþiei, apoi a fost ales la 14 martie
1859 ca membru al Comisiei Centrale de la Focºani. La 27 aprilie 1859,
a devenit preºedintele Consiliului de Miniºtri al Moldovei, cumulând
în timp ºi funcþia de ministru al Finanþelor ºi pe cea de ministru al
Justiþiei. Ca urmare a solicitãrii lui Al. I. Cuza, primul-ministru
Manolache Costache a demarat acþiunea de evaluare a bunurilor
mãnãstireºti, cu toatã opoziþia mitropolitului Sofronie Miclescu. În
toamna aceluiaºi an, Epureanu a stabilit contacte cu un grup de finanþiºti
ºi oameni politici francezi, în vederea obþinerii unui împrumut care “sã
serveascã pentru creaþiuni naþionale ºi pentru lucrãri de utilitate
publicã”.44 În calitate de premier al Moldovei (27 aprilie 1859 - 3 aprilie
1860), Manolache Costache Epureanu a condus douã guverne (primul
ELANUL
pânã în 10 noiembrie 1859, apoi celãlalt). Din primul sãu guvern de la
Iaºi mai fãceau parte Lascãr Catargiu (ministru de interne), Vasile
Alecsandri (ministru de externe), Sebastian Cãnãnãu ºi Dimitrie
Miclescu (miniºtri de finanþe), Alexandru Teriachiu (ministrul cultelor),
gen. Constantin Miclescu ºi col. Gh. Adrian (miniºtri de rãzboi) ºi Panait
Donici (ministrul lucrãrilor publice), iar din al doilea guvern al sãu de la
Iaºi fãceau parte Costantin Rolla (ministru de interne), Grigore Balº ºi Al.
Teriachiu (miniºtri de externe), Dimitrie Miclescu ºi Gh. Apostoleanu
(miniºtri ai justiþiei), Al. Teriachiu (ministrul cultelor), col. Gheorghe
Adrian (miniºtri de rãzboi) ºi Panait Donici (ministrul lucrãrilor publice).45
Ca premier, Manolache Costache Epureanu a fãcut primii paºi
cãtre recensãmântul populaþiei ºi înlãturarea privilegiilor fiscale, optând
pentru o unitarã fiscalitate asupra locuitorilor þãrii (inclusiv strãinii). El a
coordonat totodatã ºi acþiunea de secularizare a averilor mãnãstirilor
neînchinate (chinovii), a încurajat crearea unei universitãþi la Iaºi, a luat
mãsuri de modernizare a armatei (înfiinþarea unui batalion de geniu) ºi a
încercat înfiinþarea unor instituþii de credit (Banca Naþionalã ºi Creditul
Funciar). În al doilea guvern pe care l-a prezidat, Epureanu a ocupat ºi
funcþia de ministru de Interne (din 14 martie 1860).46
Strategia lui Cuza de împlinire a Unirii ºi de a apropiere a
moldovenilor de munteni l-a adus pe Manolache Costache ºi în funcþia
de preºedinte al Consiliului de Miniºtri al Munteniei. Din guvernul
Epureanu de la Bucureºti (13 iulie 1860 - 17 aprilie 1861) mai fãceau
parte G. Costaforu (ministru de interne), Ion I. Filipescu (ministru de
externe), Vasile Boerescu (ministru de justiþie), gen. I. M. Florescu
(ministrul de rãzboi) ºi gen. Barbu Vlãdoianu (ministrul cultelor). Acest
guvern a avut câteva realizãri notabile, printre care amintim: unificarea
caselor publice cu cea a ministerului de finanþe; generalizarea
contribuþiilor fiscale (bãrbaþii majori plãteau impozitul personal ºi taxa
pentru drumuri); reorganizarea inginerilor hotarnici; elaborarea unui
proiect de înfiinþare a unei Bãnci Naþionale, cu capital majoritar privat,
dar controlatã de stat etc. În guvernul sãu, Epureanu a fost ºi ministru
de Interne, ministru de Finanþe, ministru de Control ºi a deþinut ºi
alte funcþii importante. Din pãcate, în noiembrie 1860, premierul
Manolache Costache a respins proiectul reformei învãþãmântului al
ministrului de resort - Vasile Boerescu, considerându-l prea radical, deºi
a acceptat unificarea învãþãmântului din Principate.47
Totodatã, Epureanu - care era prin origine ºi mentalitate un
adevãrat boier - ºi-a exprimat opinia ºi în problema agrarã, arãtând cã
orice iniþiativã de îmbunãtãþire a situaþiei þãrãnimii trebuia sã þinã cont de
legislaþia prevãzutã în Regulamentul Organic ºi în Convenþia de la Paris
(din anii 1832, 1851 ºi 1858). El propunea ca “proprietarul sã rãmânã
liber pe pãmântul sãu, iar þãranul sã rãmânã liber pe munca sa”, chiar
dacã proprietarul era obligat sã lase þãranului însemnate pãrþi de moºie
în folosinþã, contra unor redevenþe.48 În fine, conflictul cu Adunarea
Legislativã munteanã ºi apoi dizolvarea ei a fãcut ca, la 14 aprilie 1861,
guvernul Epureanu sã primeascã un vot de blam din partea noii Adunãri
ºi sã fie dat în judecatã, printre altele, pentru presupuse nereguli în
alegeri ºi pentru abuzuri în administraþie. El a fost achitat de cãtre Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie abia la 18 septembrie 1862.49
Cu toate aceste acuzaþii, Mihail Kogãlniceanu fãcea urmãtoarea
remarcã despre aceastã guvernare a lui Epureanu: "Nu am cunoscut un
ministru mai onest în aplicarea regimului nostru constituþional decât
reputatul Manolaki Kostaki."50, în timp ce chiar fostul prim-ministru
Epureanu îºi justifica astfel primul sãu ministeriat din Bucureºti: "Nu am
fost slab, …am fost moderat, iarã moderaþiunea guvernului nu e un
semn de slãbiciune, ci de tãrie! Violenþa numai este slãbiciune, în timp
ce moderaþiunea, când este bazatã pe lege, dã putere, insuflã încredere
tuturor cetãþenilor cã existã un guvern care apãrã onoarea, familiile ºi
averile cetãþenilor."51
În 1862, când se poate vorbi de desãvârºirea Unirii Principatelor,
Manolache Costache a fost reales, pentru a cincea oarã, deputat al
þinutului Tutova în Adunarea legislativã a României. În discursul sãu
din 20 februarie a aceluiaºi an, el mulþumea bârlãdenilor pentru
alegerea sa ºi-ºi exprima recunoºtinþa faþã de Adunarea care-l validase,
declarându-ºi chiar disponibilitatea de a lucra cu guvernul Barbu
Catargiu, “fãcând abstracþiune de orice consideraþiuni personale”.
Imediat dupã aceea, în 9 martie 1862, printr-o lege organicã, a fost creat
un Comitet Legislativ Provizoriu care sã omogenizeze legislaþia ºi
instituþiile juridice din cele douã Principate Unite ºi sã redacteze noile
legi ale þãrii, iar din el fãceau parte miniºtri ºi deputaþii Lascãr Catargiu,
Petre Mavrogheni, D. Ghica, N. Docan, Gr. M. Sturza, Ioan M. Florescu,
Ioan Bãlãceanu ºi, bineînþeles, Costache Epureanu - cel care era
singurul competent, având doctorat în drept. Bucurându-se de o mare
autoritate politicã, în primãvara lui 1862, lui Epureanu i s-a propus de
Nr. 105 - noiembrie 2010
cãtre Vasile Boerescu ºi G. Costaforu sã constituie o grupare politicã
centristã, în care sã includã personalitãþi politice liberale ºi
conservatoare, el fiind considerat adeptul ideilor liberale moderate ºi a
celor conservatoare. A întâmpinat însã obstacole, cãci conservatorii
retrograzi nu aveau suficientã încredere în el, iar rivalitatea dintre D.
Ghica ºi G. Costaforu era un impediment serios.52
Cu toate ideile sale progresiste, Manolache Costache nu a
îmbunãtãþit cu nimic situaþia þãranilor care lucrau pe moºia sa de la
Epureni, iar în vara anului 1863 au avut loc agitaþii pe mai multe moºii din
Principatele Unite, printre care ºi Epurenii. De altfel, printr-o telegramã
din 20 iunie 1863, ministrul de interne Nicolae Kretzulescu îl întreba pe
directorul de poliþie Nicu A. Catargi despre starea de spirit a þãranilor de
la Epureni, iar acesta din urmã i-a rãspuns cã deja spiritele s-au liniºtit ºi
s-au supus, fiind mai mult o exagerare a comandantului de jandarmerie.
Totuºi, chiar ºi în aceste condiþii, Epureanu a acceptat colaborarea cu
guvernul lui M. Kogãlniceanu pânã în aprilie 1864, când Adunarea a
dezbãtut proiectul legii rurale, criticat de Manolache ºi caracterizat de
el drept “socialist..., spoliator pentru cã-i sãrãceºte pe moºieri ºi
incendiar pentru cã va provoca un rãzboi civil”. De fapt, mai mulþi
conservatori (D. Ghica, V. Boerescu, G. Costaforu, Epureanu ºi alþii) se
opuneau acestui proiect de împroprietãrire a þãranilor ºi l-au acuzat pe
Kogãlniceanu cã vrea sã devinã “rege al þãranilor”. Dupã ce proiectul de
lege a fost respins de Adunare la 13 aprilie 1864, domnitorul Cuza l-a
însãrcinat chiar pe Manolache Costache sã realizeze acest deziderat
naþional, dar printr-o loviturã de stat. Epureanu a refuzat, cãci nu
concepea violenþa în politicã, fapt pentru care a fost apoi acuzat pe
nedrept cã e retrograd ºi cã ar fi potrivnic cauzei þãranilor, deºi el
semnase Programul revoluþionarilor paºoptiºti de împroprietãrire a
þãranilor.53
Dupã cum observãm, dacã între anii 1859-1861 Manolache
Costache Epureanu a fost principalul colaborator ºi sfãtuitor al lui
Alexandru Ioan Cuza, el s-a îndepãrtat treptat ºi discret de acesta,
apropiindu-se mai mult de conservatori. De altfel, Epureanu s-a distins
în aceastã perioadã ca lider al conservatorilor ieºeni. Dupã lovitura de
stat din 2 mai 1864 a lui Al. I. Cuza, Manolache Costache a trecut în mod
clar în tabãra opozanþilor domnitorului. Dupã ce a fost ales preºedinte
al Adunãrii Elective, el l-a criticat pe Cuza pentru lovitura de stat ºi
pentru regimul sãu autoritar, reproºându-i cã prin aceste acþiuni a
îndepãrtat “oameni care au luptat timp de 20 de ani pentru drepturile
þãrii”. Totodatã, Epureanu a atacat orice reformã a guvernului, mai ales
Legea Instrucþiunii Publice, tolerând în mod nepermis discursurile
nedrepte împotriva lui Cuza ºi a guvernului Kogãlniceanu. Ca atare,
guvernul ºi domnitorul - uzând de prerogativele din Actul adiþional - l-au
înlãturat din postul de preºedinte al Adunãrii la 4 ianuarie 1865.54
Tot în 1865, ministrul de finanþe Al. Cantacuzino a prezentat în
Adunarea legislativã un proiect de lege pentru crearea unui institut de
credit funciar (50 milioane de franci), prin care statul putea împrumuta
pe marii proprietari, aceºtia urmând sã se organizeze într-o societate
care sã plãteascã anuitãþile. Astfel, Comisia legislativã - din care au
fãcut parte M. Kogãlniceanu, I. Ghica, I. Brãtianu, Gr. M. Sturza, G. M.
Ghica ºi Manolache Costache - a aprobat în unamitate acest proiect de
lege, considerat “o formulã idealã pentru proprietari”. Întrucât marii
proprietari de pãmânt duceau lipsã de forþã de muncã în perioada
producþiei agricole, premierul M. Kogãlniceanu a elaborat legea
tocmelilor agricole (1866), prin care moºierii puneau sub tutelã pe
þãrani, afectându-le drepturile civile ºi politice ºi contracarând astfel
reforma agrarã din 1864. Liberalii s-au opus acestei legi care încãlca
principiile economiei capitaliste, considerând-o conceputã în spiritul
vechiului Regulament Organic, þãranul fiind supus unei noi forme de
robie ºi de interdicþii, în timp ce moderatul Epureanu considera cã
interdicþia civilã a þãranilor atrãgea dupã sine ºi pe cea politicã,
reprezentând de fapt o întoarcere în timp.55
???
Dupã abdicarea lui Al. I. Cuza (11 februarie 1866) ºi desemnarea
lui Filip de Flandra ca principe al României, Adunarea Deputaþilor ºi
premierul Ion Ghica i-au cerut lui Manolache Costache sã conducã
delegaþia care urma sã plece la Istanbul, pentru a obþine validarea
acestui candidat la tron. Deoarece Filip de Flandra nu a acceptat oferta
politicienilor români ºi ca urmare a plebiscitului din aprilie 1866,
Adunarea Electivã - a cãrui preºedinte era Epureanu - l-a ales pe
Carol de Hohenzollern-Singmaringen sã ocupe tronul ºi, în consecinþã,
din însãrcinarea Adunãrii ºi a guvernului, Manolache, împreunã cu
Brãtianu ºi ªtirbei, i-au prezentat, la Dusseldorf, contelui Carol Anton de
Hohenzollern actul constatator al votului deputaþilor din 1 mai. Astfel, la
11
Nr. 105 - noiembrie 2010
10 mai 1866, Carol I a fost proclamat domnitor al României ºi a depus,
dupã citirea textului de cãtre Epureanu, jurãmântul de credinþã cãtre
Þarã.56
Dupã transformarea Adunãrii în Adunare Constituantã,
Manolache Costache a fost ales de majoritatea conservatoare drept
preºedinte al acestui for, având un rol benefic în cadrul dezbaterilor
aprinse legate de elaborarea primei Constituþii interne a României. În
discursul sãu - þinut în ziua promulgãrii noii legi fundamentale a þãrii de
cãtre principele Carol I (11 iulie 1866) - Epureanu sublinia importanþa
zilei de 10 mai, “când Þara a vãzut realizatã cea mai vie ºi mai scumpã a
sa dorinþã - monarhia cu principe strãin, iar pentru România acest
principe a devenit simbolul naþionalitãþii sale.”57
Devenind unul dintre principalii lideri ai conservatorilor,
Manolache Costache s-a alãturat în vara anului 1866 lui Lascãr
Catargiu, Alexandru ªtirbei, Gh. Ghica, Constantin Brãiloiu ºi altora, în
vederea unificãrii grupãrilor conservatoare. Intenþia lor s-a concretizat în
apariþia primului ziar conservator “Ordinea” (18 august 1866), în care
aceºti lideri formulau în articolul-program un principiu fundamental al
conservatorismului: progresul României prin reforme, dar fãrã
perturbarea ordinei de stat! Din pãcate, prima tentativã de creare a unui
Partid Conservator s-a limitat doar la constituirea unui comitet electoral
din reprezentanþi ai grupãrii politice “Juna Dreaptã” ºi ai junimiºtilor
ieºeni, ei lansînd un program politic chiar înaintea noilor alegeri
legislative. Participând la aceste alegeri din decembrie 1867, Epureanu
a cãºtigat lejer locul de senator conservator al judeþului Tutova.58
Cu toatã simpatia faþã de principele Carol I, Manolache Costache
a luat atitudine ºi a protestat împotriva opiniilor nedrepte ale lui Carol
Anton de Hohenzollern despre boierimea românã ºi despre România -
publicate în scrisoarea deschisã a acestuia cãtre ziaristul Auerbach de
la ziarul vienez “Neue Freie Presse” (24 aprilie 1868). Analist fin ºi bun
cunoscãtor al istoriei noastre, Epureanu explicã în scrisoarea sa de
rãspuns cãtre acelaºi ziar vienez (trimisã la 1 mai 1868, de la Iaºi)
evoluþia dramaticã a Þãrilor Române sub dominaþia otomanã,
nefuncþionarea unei economii cu adevãrat moderne ºi lipsa unei clase
de mijloc a întreprinzãtorilor. El arãta cã aceste lucruri au menþinut la
putere boierimea, dar cã totuºi instruirea fiilor de boieri români în
Occident (cu mari sacrificii materiale) a reprezentat începutul reformãrii
societãþii ºi a clasei politice din România, când boierimea a renunþat la
titluri ºi privilegii în cadrul Adunãrilor ad-hoc, practic autodesfiinþându-
se.59
Aceste lucruri nu au afectat însã raporturile cordiale dintre Carol I
ºi Manolache Costache, fapt pentru care domnitorul l-a numit pe
Epureanu în funcþia de preºedinte al Consiliului de Miniºtri. Noul
guvern Epureanu - instalat la 20 aprilie/2 mai 1870 - cuprindea mulþi
tineri miniºtri conservatori: Alexandru Lahovary (ministrul Justiþiei), C.
Grãdiºteanu (ministru de finanþe), G. Gr. Cantacuzino (ministrul
lucrãrilor publice), P. P. Carp (ministru de externe) ºi Vasile Pogor
(ministrul Cultelor), fapt pentru care acest Executiv s-a mai numit
“Cloºca cu pui”. Titu Maiorescu - care se aºtepta sã fie numit în locul lui
Pogor - s-a supãrat pe premier ºi a devenit principalul sãu adversar. Încã
de la început, guvernul Epureanu s-a confruntat cu miºcãrile
antievreieºti din þarã ºi cu opoziþia înverºunatã a liberalilor “roºii” ºi a
liberalilor fracþioniºti. Atitudinea premierului Epureanu - care deþinea ºi
funcþia de ministru de Interne - de a-i apãra pe evreii deferiþi
Tribunalului din Iaºi (aprilie 1870) ºi de a le respecta inviolabilitatea
persoanei, averile ºi cultul mozaic a fost apreciatã de ministrul de justiþie
al Franþei, Adolf Cremieux (de origine evreu). În condiþiile declanºãrii
miºcãrii antidinastice, dirijate de liberali, guvernul a trebuit sã
înnãbuºe miºcarea “republicanã” de la Ploieºti (august 1870), dar
fãrã a putea opri dezastrul provocat de “afacerea Strousberg”. De
aceea, Camera Deputaþilor (rezultatã din alegerile din mai 1870) ºi
opoziþia liberalã care specula ataºamentul premierului faþã de Carol I au
respins proiectele financiare ale cabinetului. Mai mult, Epureanu era
criticat de politicienii Vasile Boerescu ºi Dimitrie Ghica pentru faptul cã
nu acceptase o neutralitate activã a României în rãzboiul franco-prusac,
premierul dorind atunci ca statul român sã nu se implice deloc, deºi el
oscila între simpatia sa ºi a românilor pentru Franþa ºi sentimentele
personale faþã de Carol I. De altfel, între principesa Elisabeta ºi Maria
Costache Epureanu existau raporturi afectuoase, se vizitau la Viena,
corespondau, inclusiv cu mama Elisabetei, principesa de Wied, iar la
botezul fiicei Maria a lui Carol I lui Epureanu i s-a înmânat cel mai înalt
ordin al Casei de Hohenzollern, dat de contele Carol Anton.60
Dupã deschiderea sesiunii parlamentare din noiembrie 1870, în
Camera Deputaþilor au loc virulente atacuri contra Coroanei ºi împotriva
Guvernului, Nicolae Blaremberg acuzându-l pe Epureanu cã-l
12
ELANUL
favorizeazã pe Carol I, nerespectând voinþa naþiunii. Dorind sã-ºi
majoreze, prin noi alegeri legislative, majoritatea conservatoare,
Epureanu a dizolvat Camera Deputaþilor, cu aprobarea lui Carol I. Deºi
premierul Manolache Costache a folosit administraþia ºi armata contra
liberalilor, totuºi aceºtia au cãºtigat alegerile, iar în þarã s-au creat
tulburãri. Mai mult, la 16 decembrie 1870, Strousberg a anunþat cã nu
poate plãti cupoanele obligaþiunilor Societãþii de Cãi Ferate Române
care-i fusese concesionatã ºi cã acest lucru revine statului român.
Atunci noua Adunare legislativã i s-a adresat jignitor domnitorului ºi i-a
acordat un vot de neîncredere guvernului Epureanu (care a demisionat
la 23 decembrie 1870).61
Trecut în opoziþie, Manolache Costache a rãmas la Bucureºti,
cerând apropiaþilor sãi conservatori sã aibã rãbdare pânã se va sfârºi
criza internã - legatã de rezolvarea afacerii Strousberg, iar în ianuarie ºi
februarie 1871 a menþinut legãturile cu Carol I ºi chiar s-a întâlnit cu von
Radowitz, consulul german la Bucureºti. Manifestaþia popularã de
protest din faþa consulatului german din Bucureºti, organizatã de liberali
în martie 1871, când nemþii sãrbãtoreau victoria contra Franþei ºi ziua de
naºtere a împãratului Wilhelm I, a dus la cãderea guvernului Ion Ghica ºi
la pregãtirile conservatorilor de a prelua Executivul, lista noului cabinet
fiind conceputã chiar în acea zi în casa lui Epureanu, cel care-i promitea
lui Carol I, prin mareºalul Palatului, cã “în caz de nereuºitã, el îºi va lua
rãspunderea întregei situaþii”. Aºadar, Manolache Costache a contribuit
decisiv la instalarea guvernului autoritar a lui Lascãr Catargiu.62
Dupã alegerile generale din mai 1871, Manolache Costache a
devenit senator din partea Clubului Conservator din Iaºi (condus de
el ºi de Grigore M. Sturza), paricipând la alegeri pe liste comune cu
junimiºtii ieºeni. De altfel, tot atunci, Epureanu a subscris, împreunã cu
alþi parlamentari, la “Petiþia de la Iaºi” - un document elaborat de
conservatorii ºi junimiºtii moldoveni ºi care cuprindea modificãri ce
vizau restrângeri ale caracterului liberal al Constituþiei din 1866. Tot el s-
a obligat sã înainteze acest act cãtre Parlament.63 Dupã aceea,
Manolache a fost cooptat în guvernul Lascãr Catargiu în funcþia de
ministru al Justiþiei (28 octombrie 1872 - 31 martie 1873), venind în
faþa Legislativului cu un proiect privind reformarea justiþiei,
propunerile sale fiind precedate de un raport personal asupra situaþiei
justiþiei din România. Ca membru în guvern, el a rãspuns criticilor
deputatului liberal Nicolae Ionescu referitoare la contractul cu
societatea anonimã de cãi ferate (votat de deputaþi la 24 decembrie
1871). Totodatã, Epureanu s-a implicat ºi în dezbaterile proiectului de
lege privind înfiinþarea Creditului Funciar Român cu capital autohton
(dupã modelul de constituire al creditului funciar din Prusia, la finele
veacului al XVIII-lea), el venind cu propria sa variantã care prevedea
contopirea mai multor asociaþii de credit funciar într-o singurã instituþie
condusã de capitaliºti autohtoni ºi nu de moºieri, dar cu aportul strãinilor.
Deoarece proiectele sale nu au fost agreate ºi nici votate de deputaþii
conservatori, Manolache Costache a demisionat din guvern ºi a trecut în
tabãra opoziþiei liberale.64
Comportamental, Epureanu s-a asociat între anii 1873-1875 cu
liberalii de toate nuanþele, deºi doctrinar a rãmas un conservator care a
criticat viziunea liberalã asupra modalitãþii ºi ritmului de modernizare a
societãþii româneºti. Prin instrucþie ºi culturã, el nu era de acord cu
liberalii de a copia modelul occidental de dezvoltare, fãrã mãcar a-l
adapta la specificul României. De altfel, în discursurile sale politice,
Epureanu accentua ideea cã moºierimea ar fi singura clasã socialã
capabilã sã asigure progresul ºi prosperitatea þãrii, dacã s-ar afla la
guvernare. Totodatã, gândirea politicã a lui Manolache Costache a
oscilat între ideile conservatoare ºi cele liberale, cãci el a evidenþiat
elementele liberale din conceptul ºi principiile conservatorismului. În
fine, putem spune cã Epureanu a fost pãrintele celor douã mari partide
politice: Partidul Liberal - prin rolul jucat de el în coaliþia de la Mazar
Paºa - ºi Partidul Conservator, prin rolul sãu de unificator ºi catalizator
al grupãrilor conservatoare.65
Ca indepedent ºi apoi ca liberal, Epureanu a combãtut proiectele
de legi iniþiate de conservatori. Spre exemplu, a criticat legea privind
convertirea datoriei flotante de 27 milioane lei într-un împrumut, cu
rentã, cãci aceastã datorie provenea din plãþile anuitãþilor cãtre
societãþile de cale feratã contractate de Strousberg ºi Ofeinheim, dar ºi
din datoriile fãcute de guvernele anterioare. Argumentele sale au fost
însã demontate de P. P. Carp ºi respinse de Legislativ. Nemulþumit de
faptul cã nu mai era în guvern, Manolache Costache era uneori nedrept
sau chiar jignitor faþã de foºtii sãi colegi conservatori. Astfel, în februarie
1875, când s-a dezbãtut în Parlament concesiunea Ofeinheim, el a
atacat dur guvernul conservator ºi, mai ales, pe ministrul de finanþe
Petre Mavrogheni, pe care l-a acuzat de luare de mitã.
- continuare în numãrul urmãtor -
ELANUL
Reorientarea politicii externe a României în anul 1913
Relaþiile internaþionale dupã Congresul de la Berlin au
înregistrat noi tendinþe, determinând apariþia unui nou context în
care avea sã izbucneascã primul rãzboi mondial. În aceastã
perioadã s-au constituit puternicele alianþe politico-militare: Tripla
Alianþã ºi Tripla Înþelegere, fapt care a determinat creºterea
tensiunii în plan internaþional.
Raportul dintre Marile Puteri au exprimat conþinutul de
bazã al situaþiei internaþionale în perioada premergãtoare primului
rãzboi mondial, însã nici rolul jucat de statele mici ºi mijlocii nu a fost
neglijabil. Acestea din urmã, prin potenþialul lor geopolitic, economic
ºi militar, au influenþat viaþa politicã internaþionalã. Tinerele state
naþionale din Balcani aveau sã demonstreze o implicare importantã
în plan economic ºi politic, spre surprinderea convergenþei
intereselor în zonã a puterilor mari. Nu întâmplãtor crizele politico-
diplomatice, care au prefaþat primul razboi mondial, s-au produs în
zona sud-estului european, o veritabilã „Europã în miniaturã”1. Iatã
contextul care explicã importanþa rolului României în planul relaþiilor
internaþionale (1878-1914), care au fost puse în evidenþã de
istoriografie2.
În consecinþã, în pasajele urmãtoare vor fi prezentaþi
sintetic factorii care au determinat aceastã pondere importantã a
statutului român în relaþiile internaþionale.
Prin aºezarea sa geograficã, România se situa între douã
mari imperii, Austro-Ungaria ºi Rusia, aflate în tabere militare
adverse, fapt care explicã dorinþa acestora de a atrage România.
Importanþa strategicã a României nu putea fi neglijatã, nici de
Austro-Ungaria, ºi nici de Rusia. Chiar în cazul unei neutralitãþi
absolute, cele douã puteri ar fi fost obligate sa concentreze
numeroase forþe militare la graniþa cu România, lucru care nu s-ar fi
întâmplat în cazul unei neutralitãþi binevoitoare a acesteia faþã de
una dintre ele.
Poziþia de riveranã la Dunãre ºi Marea Neagrã,
importantele resurse economice ºi nu în ultimul rând armata
românã contribuiau deopotrivã la creºterea valorii strategice a
României pentru cele douã imperii3.
Situatã între douã imperii ºi dupã 1878, în relaþii nu tocmai
amabile cu Rusia, România ºi-a orientat politica externã spre Tripla
Alianþã, alcatuitã din Germania, Austro-Ungaria ºi Italia. În 1883 era
semnat un tratat cu Austro-Ungaria, la care aderau Germania ºi
Italia, prin care România capãtã garanþia securitãþii sale. La aceastã
orientare a României nu trebuie sub nici o formã neglijatã contribuþia
regelui României, Carol I, care a dorit tot timpul o apropiere a þãrii
sale faþã de Germania. Dealtfel, pentru Romania, valoarea acestui
tratat era datã de prezenþa Germaniei, deoarece faþã de Austro-
Ungaria se manifesta o anumitã reticenþã, izvorâtã din problema
naþionalã „a românilor din Transilvania”. În pofida acestei reticenþe,
tratatul a fost de mai multe ori reînnoit, asigurându-i României
stabilitate. Însã, pe mãsurã ce situaþia internaþionalã cunoºtea
modificãri, valenþele acestei retincenþe tindeau sã se amplifice. Între
anii 1891 ºi 1893 se contura alianþa franco-rusã, iar în 1907 se
semna acordul anglo-rus. Apãrea astfel, pe scena internaþionalã, al
doilea pol de forþã, ºi totodatã, pentru diplomaþiile micilor state din
Balcani, o altã variantã a împlinirii aspiraþiilor lor naþionale. În cazul
României, este perioada de manifestare, în cazul opiniei publice, a
unui curent tot mai ostil faþã de Austro-Ungaria, ori guvernelor le
venea tot mai greu sã manevreze în contra fluxului opiniei publice.
Aceastã stare de lucruri avea sã se amplifice, pe mãsurã
ce începeau sã izbucneascã „crizele balcanice”, diplomaþia
româneascã fiind serios pusã la încercare, trebuind pe de o parte sã
respecte prevederile unui tratat rãmas secret pentru cei mai mulþi
diplomaþi, dar pe de altã parte sã apere interesele naþionale.4
În toamna lui 1912, Serbia, Muntenegru, Bulgaria ºi
Grecia învingeau armatele otomane. Tratativele de pace s-au
desfãºurat la Londra, unde reprezentantul român a avut sarcini
precise: prin atitudinea de neutralitate sã-i sprijine pe balcanici, iar
Nr. 105 - noiembrie 2010
Ene-Vasile SPRÎNCENATU
prin susþinerea formãrii statului albanez, urma sã fie mulþumitã
Austria.5
În vara lui 1913 chestiunea balcanicã a intrat într-o fazã
nouã, prin declanºarea rãzboiului între Bulgaria, pe de o parte,
Serbia ºi Grecia, pe de altã parte. Guvernul român, de data aceasta
temându-se de o schimbare a celor prevãzute în protocolul de la
Petersburg, s-a raliat alianþei dintre Grecia ºi Serbia.6
În realizarea politicii sale balcanice, România a contat ºi
pe un sprijin al Puterilor Centrale care a fost obþinut de la Germania,
dar nu ºi de la Austro-Ungaria, care avea propriile obiective de
control în zona Balcanilor, ceea ce a contribuit la perceperea acþiunii
militare a României din Bulgaria, ca fiind una împotriva Austro-
Ungariei.7
Al doilea rãzboi balcanic s-a terminat cu Pacea de la
Bucureºti, care stabilea o nouã configuraþie teritorialã, în Peninsula
Balcanicã, modificând raportul de forþe din sud-estul Europei, ºi
ascuþind contradicþiile între marile puteri ºi micile puteri. Imediat
dupã semnarea pãcii, în Balcani s-au format douã grupãri: Grecia,
Serbia ºi România, interesate în menþinerea prevederilor tratatului
ºi a echilibrului stabilit ºi, pe de altã parte, Turcia ºi Bulgaria, care
doreau revizuirea acestuia.8 Orientarea diplomaticã a statelor din
Balcani avea sã intre repede în contradicþie cu tendinþele politice ale
Marilor Puteri. Astfel, Germania avea mari interese geopolitice ºi
economice în Imperiul Otoman, iar Austro-Ungaria, în politica
balcanicã, începea sã mizeze mult pe Bulgaria.
Era clar [chiar ºi pentru un neavizat], cã raporturile politice
ºi diplomatice dupã 10 august 1913 erau diferite. Cu toate acestea,
regele Carol I, care se declara „un bun prusac ºi un bun german”9, se
arãta ferm în menþinerea orientãrii politice spre Germania, ºi dãdea
asigurãri la Berlin ºi Viena, cã România va rãmâne alãturi de
Puterile Centrale.10 Poziþia regelui României nu era singularã;
primul ministru, Titu Maiorescu, spunea N. Iorga, „proptindu-se
contra opiniei publice, nu pierdea nici o ocazie ca sã afirme cã în
politica externã a României nu s-a schimbat absolut nimic”.11 Aceste
atitudini nu trebuiesc înþelese ca fiind contrare aspiraþiilor naþionale,
ci mai degrabã cu scop de temporizare, de menþinere a calmului, a
stabilitãþii, atât timp cât þara nu avea alþi aliaþi siguri.
Dacã cercurile guvernamentale române aveau grijã sã
confirme loialitatea faþã de alianþa cu Puterile Centrale,
reprezentanþii acestora la Bucureºti raportau cu totul altceva. Unele
rapoarte surprind foarte bine poziþia Ronâniei, dar ºi concurenþa
antantistã. Astfel, într-o notã a Legaþiei imperiale germane din data
de 14/27 august 1913, Waldburg, însãrcinatul cu afaceri de la
Bucureºti relata cã „în urma unor discuþii cu regele Carol I,
acesta a caracterizat relaþiile cu Austro-Ungaria ca fiind proaste.
Din nefericire, în ultimul timp au fost din nou semnalate în Ungaria
acte neprietenoase faþã de românii de acolo, ca de exemplu,
interzicerea unei adunãri a învãþãtorior români.”
Tot regele Carol I i-a declarat lui Fürstenberg,
reprezentantul austriac la Bucureºti, cã el nu va tolera o „Bulgarie
mare” ºi cã la nevoie „va merge cu Serbia împotriva Bulgariei”. La
auzul acestora, Viena a declarat cã „pentru Austria este imposibilã o
« Serbie mare », de aceea trebuie sã se meargã cu Bulgaria”12.
Acelaºi diplomat german, într-un raport cãtre Theobald von
Bethman Hollweg, din 3/16 septembrie 1913, prezenta o discuþie cu
I.I.C. Brãtianu, „probabil viitorul prim ministru”, la care omul politic
liberal declara cã „bunele relaþii cu Austro-Ungaria depindeau cu
totul de tratarea problemei românilor din Transilvania. În România
existã legãturi organice strânse cu compatrioþii de acolo.”13
În finalul raportului, Waldburg se declara oarecum sigur
de menþinerea României în sfera Puterilor Centrale cu condiþia „unei
tratãri mai binevoitoare a chestiunii româneºti din Transilvania de
cãtre partea austro-ungarã.”14
Nu aceeaºi pãreri le exprimau ºi cercurile militare;
bunãoarã, ºeful Marelui Stat Major al Austro-Ungariei, Frantz
13
Nr. 105 - noiembrie 2010
Conrad Hoetzendorf, într-o scrisoare expediatã la 21 noiembrie/ 3
octombrie 1913 cãtre Leopold Brechtold, exprima unele opinii ferme
despre politica externã româneascã: „nu se mai poate conta pe o
Românie care sã fie de partea noastrã într-un viitor rãzboi, România
ar putea sã se regãseascã chiar în rândurile inamicilor.
Deocamdatã, atât timp cat trãieºte regele Carol, aceastã politicã
externã nu este probabilã, dar, aºa cum a arãtat istoria perioadei
cele mai recente, regele a fost târât, împotriva convingerilor sale,
într-o acþiune care, desigur, nu a fost în interesul nostru ºi acest
lucru s-ar putea repeta.”15
Din cele prezentate s-a putut observa îngrijorarea
cercurilor conducãtoare de la Viena ºi Berlin faþã de ostilitatea
opiniei publice din România , în primul rând faþã de Austro-Ungaria.
Aceastã ostilitate arãta clar orientarea simpatiilor populaþiei din
România cãtre Antantã. „Putem opri aceastã reorientare”, era
opinia la Bucureºti a ministrului Ottokar Czernin, politician ºi
diplomat de primã mânã, viitorul conducãtor al diplomaþiei
imperiale.
Obiectivul principal al lui Czernin era „de a clarifica
neînþelegerile dintre Viena ºi Bucureºti ivite în ultima crizã
balcanicã, de a exercita o influenþã asupra factorilor de conducere ºi
asupra opiniei publice din România în sensul reluãrii politicii de
strânsã colaborare cu Austro-Ungaria, în orice caz, de a realiza
curând o clarificare deplinã a relaþiilor noastre cu România.”16
Acesta era cu siguranþã obiectivul strategic al lui Czernin,
însã, cum înþelegea acesta sã-l facã operaþional, se poate vedea din
afirmaþia: „abia când majestatea sa regele ºi guvernul român, prin
publicarea oficialã a tratatului, îºi vor dovedi hotãrârea fermã de a
rãmâne necondiþionat în alianþã cu noi ºi dupã ce opinia publicã din
România va fi ratificat oarecum aceastã hotãrâre.” În continuare,
reprezentantul Austriei mai declara cã „aceasta este scopul nostru,
de a constata cu claritate raportul de forþe dintre aceste curente ºi,
chiar dacã n-am putea determina România la o mãrturisire deschisã
a alianþei cu noi, hotãrârea negativã va avea ºi ea avantajul cã noi
vom fi orientaþi în ce priveºte valoarea de fapt a alianþei române.”17
Atitudinea lui Czernin a avut rolul provocator al procesului
deja început de detaºare de politica Triplei Alianþe. Însuºi
reprezentantul austriac, dupã ce a intrat în relaþii directe cu clasa
politicã româneascã, exprima, referitor la publicarea tratatului de
alianþã, convingerea cã „Ordinul Excelenþei Voastre de publicare a
alianþei este un lucru imposibil fãrã rezolvarea problemei ungaro-
române ºi fãrã modificarea completã a opiniei publice de aici.”18
Diplomatul austro-ungar, deºi constatã dificultatea sarcinilor lui,
sperã ca un acord ungaro-român sã relanseze relaþiile dintre cele
douã state. Însã, considerã cã este necesar ºi un al doilea vector al
politicii austriece în Balcani, ºi anume, o alianþã cu Bulgaria. Czernin
considera cã era chiar necesar sã se recurgã la presiuni: „Nu avem
voie sã ascundem românilor faptul cã în spatele amabilitãþii ºi al
bunãvoinþei stã serioasã ºi ameninþãtoare, voinþa de fier, ca în caz
cã ei nu vor merge alãturi de noi, atunci noi vom acþiona împotriva
lor.” Iatã un alt exemplu în care diplomaþia austro-ungarã încerca sã
forþeze, în virtutea unei obiºnuinþe de a trata nedrept statele mici.
Aceastã atitudine ºi apropiere faþã de Bulgaria nu a fãcut altceva
decât sã creascã gradul de ostilitate a românilor faþã de Austro-
Ungaria.
Aºadar, în urma aplicãrii unei astfel de politici, însuºi
reprezentantul Austro-Ungariei avea sã constate cã pe viitor alianþa
cu România nu avea sã reprezinte decât un simplu „petec de
hârtie”.19 Astfel, problema neimplicãrii României alãturi de Tripla
Alianþã în cazul unui rãzboi, era luatã în considerare de diplomaþia
austro-ungarã, încã de la sfârºitul lui 1913, când politica externã
încã nu se orientase spre o detaºare clarã. Însã, cu toate cã au
constatat din timp acest fapt, diplomaþii austro-ungari s-au menþinut
într-o atitudine rigidã de mare putere, care impune ºi nu poate ceda
în faþa pretenþiilor „iredente” ale unui stat mic.
Rezolvarea problemei româneºti din Ardeal însemna,
pentru mulþi politicieni de la Viena, cedare în faþa turbulenþei
iredentiºtilor ºi abandonarea imperiului în faþa pretenþiilor unor mici
state precum România sau Serbia.
Opinia publicã româneascã a simþit aceastã rigiditate, iar
14
ELANUL
Austro-Ungaria, din „rãul necesar” devenea „rãul ce trebuia
înlãturat”.
Relaþiile mai reci cu Austro-Ungaria ºi atitudinea opiniei
publice aveau sã construiascã contextul favorabil al unei reale
apropieri în decursul anului 1914 între România ºi Franþa. Dar ºi
aceastã apropiere de Franþa prezenta asperitãþile ei, deoarece þara
care aduna atâtea simpatii ale românilor era principalul aliat al
Rusiei, putere expansionistã, datoritã cãreia România a preferat
aderarea la Tripla Alianþã. Aºadar, apropierea franco-românã avea
sã meargã în strânsã legãturã cu îmbunãtãþirea relaþiilor româno-
ruse. Acest nou curs al relaþiilor româno-ruse a fost puternic
determinat de cel care a fost o capacitate a diplomaþiei ruse,
Sazonov.20
Sazonov, ca ºi Brehtold, nu concepea negocieri umilitoate
cu Regatul român sau cedarea Basarabiei. „Aceste pesperctive nu
puteau sã fie, evident, realizate decât cu preþul unei victorii contra
Rusiei, fapt care depãºea mijloacele României.”21 În comparaþie cu
Brehtold, Saznov era generos în promisiuni faþã de români, dar cu
teritorii stãpânite de Austro-Ungaria. „Apropiindu-se de Rusia (ºi
Franþa), România putea, din contrã, sã spere în a-ºi vedea idealul
sãu realizat prin înglobarea celor cinci milioane de români care
suportau jugul ungar ºi care doreau sincer sã se uneascã cu fraþii
lor”.22
În aceastã atitudine Sazonov se baza ºi pe curentul
iredentist foarte puternic în România dupã momentul august
1913, când convingerea populaþiei româneºti era tot mai puternicã
ºi tot mai încrezãtoare în forþele proprii cã vor putea îndeplini
aspiraþiile naþionale.
Apropierea de Antantã însã, nu a fost în principal opera
diplomaþiei ruse, ci rezultatul unui concurs de împrejurãri prezentat
deja ºi al strãduinþelor diplomaþiei franceze. Atitudinea favorabilã
manifestatã de Franþa (care nu avea interese directe în Balcani) faþã
de România în timpul celui de-al doilea rãzboi balcanic, a
determinat deschiderea unei noi etape în relaþiile dintre cele douã
state. Astfel, dupã încheierea tratatului de la Bucureºti, Franþa s-a
opus categoric revizuirii lui, poziþia fermã a Franþei de menþinere a
statu-quo-ului balcanic a reprezentat vectorul de bazã al
îmbunãtãþirii relaþiilor franco-române.
Cu tot acest sprijin, aºa cum reiese din raportul
însãrcinatului Franþei cu afaceri la Bucureºti din 19 octombrie 1913,
în urma unei discuþii purtate în cadrul unei audienþe la regele Carol,
acesta din urmã ºi-a exprimat temerea cã pacea de la Bucureºti
„este una precarã” ºi cã pe termen lung ea nu poate fi „decât o pace
armatã”, deoarece Bulgaria dorea sã o revizuiascã. Regele a mai
salutat dorinþa Franþei de menþinere a statu-quo-ului balcanic ºi a
fãcut o aluzie la o „înþelegere provizorie posibilã în acest sens între
Germania ºi Franþa”.23
Deducem din acest document dorinþa regelui Carol I ºi a
diplomaþiei româneºti de garantare a statu-quo-ului balcanic la nivel
continental dupã modelul regional24, conceput printr-o înþelegere
franco-germanã. Se poate astfel observa cã însuºi regele Carol I
concepea reorientarea politicii externe româneºti dupã 10 august
1914, negândindu-se însã la o detaºare de Germania. Existã unele
indicii cã România spera într-o rupturã între Viena ºi Berlin,25 însã
România nu ºi-a permis sã facã în nici un fel asemenea propunere
Germaniei.
Reorientarea politicii româneºti trebuie privitã ºi sub
aspect economic. Campania militarã susþinutã de România în vara
lui 1913 a determinat cheltuieli mai mari decât cele prevãzute, ceea
ce a determinat apariþia în toamna lui 1913 a unor probleme
financiare. Aceste greutãþi au determinat guvernul român sã încerce
obþinerea unui mare împrumut acordat de Germania în februarie
1913. Orientarea cãtre piaþa de capital francezã nu trebuie
privitã doar ca un gest cu motivaþii politice, deoarece au existat
motivaþii economice serioase.26 Piaþa de capital germanã avea
unele dificultãþi, iar Al. Marghiloman, deºi le cunoºtea, s-a adresat
totuºi mai întâi grupului financiar german Disconto Geselschaft.27
Carol I nu s-a opus unui împrumut contactat pe piaþa francezã, însã
ºi-a manifestat reþinerea în cazul în care împrumutul va fi
condiþionat de achiziþionarea masivã de armament de la uzinele
ELANUL Nr. 105 - noiembrie 2010
franceze, lucru care ar fi supãrat Germania.
Cercurile guvernamentale franceze au susþinut acordarea Note:
împrumutului cu unele reticenþe exprimate clar.28 Opinia publicã 1
Gh. Cliveti, România ºi crizele internaþionale (1853-1913),Ed.
francezã ºi presa ºi-au manifestat reticenþa faþã de acordarea unui Fundaþiei „Axis”, Iaºi, p. 253.
împrumut României, al cãrei comerþ exterior se fãcea în proporþie de 2
V. Crsitan, Diplomaþia României în slujba împlinirii idealului
80% cu Puterile Centrale. Tratativele au continuat, dar nu s-a ajuns naþional, în vol. „Cum s-a înfãptuit România modernã” (Gh. Platon,
la rezultate palpabile. Între timp, grupul financiar german Disconto V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei), Ed. Universitãþii Al.
Geselschaft a revenit asupra deciziei sale arãtându-se dispus sã I. Cuza, Iaºi, 1993, p. 223-296.
acorde un împrumut guvernului român împreunã cu unele bãnci 3
Ibidem, p. 246
franceze.29 Iatã, deci, cã ºi sub aspect economic nu poate fi vorba de 4
M. Malitza, La diplomatie roumaine, aperçu historique, Ed.
o reorientare a politicii externe româneºti decât într-o anumitã Meridian, p. 7.
mãsurã, ºi anume mai mult faþã de Austro-Ungaria, nu însã ºi de 5
Ibidem, p. 9.
Germania. La 12 noiembrie 1913 guvernul român semna o 6
Ibidem, p. 10.
convenþie cu Germania, prin care grupul financiar reprezentat de 7
N. Iorga, Comment la Roumanie s'est détacheé de la Triplice,
Disconto Geselschaft din Berlin acorda României un împrumut de
Bucureºti, 1933, p. 63.
250 milioane lei aur, rambursabil in 40 de ani, cu o dobândã de 8
Gh. N. Cãzan, ªerban Rãdulescu-Zoner, România ºi Tripla
4.5%.30
Alianþã, 1878-1914, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,
România rãmânea, sub aspect financiar, nevoitã sã
1979, p. 356.
menþinã raporturi politice amabile cu guvernul de la Berlin. Dacã sub 9
aspect economico-financiar România era câºtigatã de partea B. vom Bülow, Mémoires IV, Paris, 1928, p. 432.
10
Germaniei, nu acelaºi lucru se poate afirma la capitolul politic. Sub Gh. N. Cãzan, ªerban Rãdulescu-Zoner, Op. cit., p. 363.
11
acest aspect, în ceea ce priveºte zona sud-est europeanã, Berlinul N. Iorga, România contemporanã de la 1904 la 1913. Supt trei regi.
a lãsat jocurile pe mâna Vienei, lucru observat de diplomaþia ºi de Istorie a unei lupte pentru un ideal moral ºi naþional, Ed. Pro
politicienii francezi ºi speculat în favoarea lor. Bucureºti, 1999, p. 69
12
În acest sens, meritã menþionate contactele între oameni Ardeleanu, Ion ºi Arimia Vasile, Ionel Gal, Muºat Mircea (coord.),
politici români ºi francezi ºi acþiunile corpului diplomatic. Poate fi 1918 la români. Desãvârºirea unitãþii naþional-statale a poporului
menþionatã astfel, vizita lui Take Ionescu în Franþa, unde a fost primit român. Documente externe (1878-1916), vol. I, Ed. ªtiinþificã ºi
de preºedintele francez R. Poincaré. În cadrul acestei întâlniri, între Enciclopedicã, Bucureºti, 1983.
13
altele, Take Ionescu a întãrit asigurãrile date în ianuarie 1913, Ibidem, p. 348.
14
preºedintelui francez „niciodatã nu veþi întâlni armata românã în Ibidem, p. 349.
tabãra adversã.”31 15
Ibidem, p. 351.
16
Deºi sub aspect economic finanþa francezã a preferat Ibidem, p. 352.
prudenþa în relaþiile cu guvernul român ºi chiar reticenþa, sub aspect 17
Ibidem, p. 362.
politic, spre finele anului 1913 s-au înteþit eforturile de a specula 18
Ibidem, p. 373-383
tensiunile inerente apãrute între România ºi Austro-Ungaria datoritã 19
Apud Gh. N. Cãzan, ªerban Rãdulescu-Zoner, op. cit., p. 369.
problemei naþionale din Transilvania ºi a obiectivelor diferite din Istoricul V. Cristian a precizat cã, de fapt, expresia menþionatã
Balcani. Astfel, în decembrie, la Quai d'Orsay a fost pus la punct un aparþine diplomatului austro-ungar Forgach. V. Cristian, op. cit. p.
document laborios, „Mémoire sur les Rapports antre l'Autriche- 372 ºi România în relaþiile internaþionale, Ed. Junimea, Iaºi, 1980,
Hongrie et la Roumanie”32 prin care diplomaþia francezã analiza p.223.
modalitãþile de atragere a României de partea Antantei ºi se stabilea 20
M. De Taube, La politique russe d'avant guerre et la fin de l'Empire
contracararea Austriei prin rezolvarea justã a cauzei româneºti. des tsars 1904-1917
Evenimentele din cursul anului 1913 au schimbat, sub 21
Sazonov, Les années fatales. Souvenirs (1910-1916), Paris,
aspect politic, relaþiile dintre statele interesate de sud-estul
1927, p. 113.
european ºi chiar pe cele din cadrul Triplei Alianþe. Tensiunile dintre 22
Ibidem
Viena ºi Bucureºti erau contrabalansate de o apropiere Bucureºti- 23
Documents Diplomatiques Français, tome VIII, nr. 352, p. 441-443
Roma.33
Greigueil cãtre Pichon, 19 octombrie 1913, p.23.
Din cele prezentate pânã acum se poate observa cã, cel 24
puþin sub aspect politic, România ºi-a manifestat independenþa faþã România, Serbia ºi Grecia semnau la 12 august 1913 un tratat
de influenþa austriacã, dar nu se poate afirma cã pânã la finele lui privitor la garantarea mutualã a posesiunilor teritoriale, dobândite
1913 s-ar fi produs o reorientare clarã spre Antanta sau Franþa, fiind ºi recunoscute prin tratatul privitor la garantarea mutualã a D.D.F.,
vorba doar de apropieri secvenþiale pe fondul unor tensiuni în 3e, tome VIII, doc. nr. 25, p. 31. Blondel cãtre Pichon, 13 august
creºtere înregistrate în relaþiile cu Austro-Ungaria. Aceste apropieri 1913.
25
secvenþiale au arãtat diplomaþilor francezi, în special, calea de D.D.F., ibidem, Dard 2 noiembrie 1913 cãtre Pichon
26
urmat spre a atrage România în tabãra Antantei. Cu toate cã tratatul M.N. Popa, Contribuþii privind relaþiile româno-franceze (1900-
de alianþã dintre România ºi Austro-Ungaria era lipsit de eficacitate, 1914), p. 101.
27
lucru recunoscut de diplomaþia austriacã, la începutul lui 1914, G.M. Dobrovici, Istoricul dezvoltãrii economice ºi financiare a
România se menþinea în orbita economicã a Germaniei, care a României ºi împrumuturile contactate (1823-1933), Bucureºti,
întervenit pentru amortizarea tensiunilor dintre Bucureºti ºi Viena. 1940, p. 9-10.
28
Relaþiile franco-române au evoluat în sensul unei apropieri politice, Banii luaþi din bãnci franceze nu trebuiau sã meargã la
Franþa declarând sprijinul sãu pentru statu-quo-ul balcanic, însã rambursarea împrumutului german din februarie 1913.
29
realizãrile acestei apropieri rãmâneau la o cotã minimã. Al. Marghiloman, Note politice (1897-1924), vol. I, ediþie ºi
Politica externã a României a fost una de prudenþã în a introducere de Stelian Neagoe, Ed. Scripta, Bucureºti, 1993, p. 212.
30
doua jumãtate a anului 1913, dar avea sã cunoascã o schimbare de G.M. Dobrovici, op. cit., p. 211.
curs ºi amplitudine odatã cu schimbarea guvernului la începutul lui 31
C. Xeni, Take Ionescu 1858-1922, p. 278. Vezi Take Ionescu,
1914 ºi venirea guvernului I.I.C. Brãtianu.34 Venirea la conducere a Amintiri, p. 6-7.
lui I.I.C. Brãtianu s-a petrecut într-un moment în care Germania ºi 32
A.N.I.C. Microfilme Franþa, rola 25, f. 237-247.
Austro-Ungaria doreau menþinerea României în sfera lor de 33
Gh. N. Cãzan, ªerban Rãdulescu-Zoner, op. cit., p. 379.
influenþã, cu atât mai mult cu cât însuºi Kaizerul începea sã creadã 34
Ibidem, p. 380
într-un complot continental contra Germaniei, fapt care determina
strângerea alianþelor deja existente.

15
Nr. 105 - noiembrie 2010
O societate de binefacere bârlãdeanã într-un fond de
arhivã bãcãuan
Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale din Bacãu deþine,
la numãrul de inventar 308, un fond de arhivã denumit Societatea
Ortodoxã Naþionalã a Femeilor din România. Filiala Bârlad (1926-
1949).
Fondul conþine documente referitoare la activitatea
acestei societãþi, al cãrei scop era de a sprijini material copiii sãraci
care urmau cursurile grãdiniþelor sau pe cele ºcolare. Unitãþile
arhivistice sunt constituite din ºase dosare, care includ ºi un
registru de intrare-ieºire a corespondenþei din perioada 1926-
1943.
În cuprinsul acestora regãsim procese-verbale ale
adunãrilor consiliului de conducere, corespondenþa ºi rapoartele de
activitate adresate Comitetului Central al Societãþii Naþionale a
Femeilor din România, dãrile de seamã ºi corespondenþa asupra
acþiunilor de caritate derulate, inventare ale unor bunuri deþinute
care urmau a fi oferite copiilor cu probleme materiale, precum ºi
corespondenþã cu diferite instituþii publice locale ºi centrale.
Acþiunile umanitare sunt reflectate prin inventarele
alimentelor cãminului filialei, corespondenþa cu Comitetul Judeþean
Tutova de asistenþã socialã sau prin menþionarea programelor
artistice ºi a acþiunilor de strângere a ajutoarelor pentru darurile
pomului de Crãciun. Corespondenþa cu instituþiile locale ºi centrale
este diversã ºi se circumscrie atât raporturilor cu Primãria Bârlad,
cât ºi a celor cu Inspectoratul ªcolar al judeþului Tutova sau cu
140 de ani de presã bârlãdeanã
Primãria municipiului Bârlad ºi Societatea de ªtiinþe istorice,
filiala Bârlad, a organizat Simpozionul « Presa între veridic ºi
spectacol », prilejuit de împlinirea a « 140 de ani de presã
bârlãdeanã », ale cãrui lucrãri s-au desfãºurat în Sala mare a
Primãriei în ziua de 9 octombrie 2010, bine coordonate de
profesoara Oltea Rãºcanu-Gramaticu.
Invitaþi de onoare ºi participanþi activi la colocviu au fost
profesor univ. Ioan Scurtu de la Universitatea Bucureºti ºi profesorul
Gheorghe Buzatu de la Centrul de Istorie ºi civilizaþie Europeanã al
Academiei Române, filiala Iaºi.
Au participat cu lucrãri ºi asistenþã în salã numeroºi interesaþi
de tema pusã în discuþie: presa între veridic ºi spectacol. Au
constituit subiecte de acþiune ºi meditare: presa ca izvor istoric;
mass-media ºi implicaþiile asupra individului; începuturile presei
bârlãdene - consideraþii generale; realitãþi bârlãdene în presa
interbelicã; de la „Fãt-Frumos” la „Baaadul literar”; presa în
vâltoarea totalitarismului; „Pagini medicale” de ieri ºi de astãzi;
presa pedagogicã ºi ºcolarã pe meleaguri bârlãdene; presa post-
decembristã între profesionalism ºi mediocritate; societatea civilã ºi
presa în mileniul III; presa bârlãdeanã, enigmisticã ºi de
divertisment; importanþa publicisticii religioase pentru comunitate.
Referindu-se la presã ca izvor istoric, profesorul Ioan Scurtu,
care a avut cuvântul de început, a punctat condiþiile în care presa ºi
jurnaliºtii reuºesc sã-ºi demonstreze utilitatea fãcând trimiteri la
literatura ºi jurnalistica timpului, când mari condeieri reuºeau prin
articolele publicate, cum a fost vestitul “Baroane” a lui T. Arghezi,
comandã politicã, sã facã sã cadã imediat guvernul aflat la cârma
Statului. Fireºte, trimiterea, fãrã ca vorbitorul sã se opreascã la
presa de astãzi, a trezit în rândul auditorului întrebarea de ce în
timpul de faþã majoritatea presei lucreazã la suprafaþã,
depersonalizându-se. Mai târziu, în cuvântul de încheiere, prof.
univ. Gheorghe Buzatu, insistând asupra implicaþiilor mass-media
16
ELANUL
Dimitrie-Ovidiu BOLDUR
Ministerul Instrucþiunii Publice. Nu lipsesc nici inventarul din anul
1944 al bibliotecii ªcolii „Zinca Crãescu” sau inventarul bibliotecii
cãminului Dr. Filibiliu, cu „procesul-verbal privind predarea acestor
bunuri cãtre ªcoala normalã din Bârlad” (perioada 1944-1949).
„Amprentele” perioadei de grea cumpãnã a anilor 1944-
1945 pot fi regãsite prin „reclamaþiile împotriva abuzurilor sãvârºite
de trupele hitleriste”, „[acþiuni de – s. n.] ajutorare a Moldovei ºi
Transilvaniei ºi [un raport – s. n.] al situaþiei bunurilor ridicate de
armatele sovietice” sau prin corespondenþa cu Uniunea femeilor
antifasciste din România.
Fondul este completat cu câteva informaþii detaliate
despre datele contabile ale societãþii supuse atenþiei noastre, prin
bilanþurile pe anii 1942-1943, bugetele pe anii 1944-1945 sau cel pe
exerciþiul financiar 1945-1946 ºi chiar câteva tabele cu membrii
filalei Bârlad a Societãþii Ortodoxe Naþionale a Femeilor din
România. Informaþiile cuprinse în acest fond fac trimitere ºi la
situaþia grãdiniþelor de copii din Bârladul acelei perioade sau la
înfiinþarea cãminului orfanilor de rãzboi ºi modalitãþile de ajutorare a
acestora.
Aºadar, un fond de arhivã în care sunt adunate o
multitudine de date cu caracter social, economic, politic sau
cultural-educativ ºi ale cãrui informaþii nu fac decât sã completeze,
chiar ºi într-o micã mãsurã, aspectele vieþii cotidiene din Bârladul
mijlocului de secol XX.
Ion N. OPREA
la individ, a punctat ºi faptul cã deprofesionalizarea porneºte de la
slaba pregãtire a cadrelor de ziariºti în facultãþile de profil,
numeroase cantitativ, dar insuficient pregãtite pentru ceea ce au de
fãcut, atât datoritã programei de studii încãrcate cu inutilitãþi dar ºi a
personalului care predã, fãrã suficientã pregãtire ºi cutezanþã de
viaþã. Aºa se ºi explicã de ce presa de astãzi nu mai este izvor
istoric, derizoriul temelor ziaristicii fãcând din aceastã puternicã
armã de luptã una care nu-ºi mai gãseºte þintele, presa cedând rolul
ei de a fi a patra putere în stat – dupã legislativ, executiv ºi justiþie,
una care a cedat locul pe care îl avea altor entitãþi, pe care
vorbitorul nu le-a numit ºi ne-a lãsat sã le înþelegem…
Doamna Oltea Rãºcanu-Gramaticu a fãcut un larg excurs în
evoluþia presei de la Bârlad, pornind de la Semãnãtorul de la 1870,
întemeiat ºi susþinut intelectual ºi material de ardelenii ªtefan
Neagoe, Ioan Popescu ºi alþii, care s-au moldovenizat, enumerând
periodicele pânã în zilele noastre, insistând asupra rolului pe care l-
au avut tipografiile, oameni precum Caþafani, Gr. Greþu sau Ioan
Antonovici, dar ºi condeiele care au fost un Al. Vlahuþã, G.
Tutoveanu, C. Moldovanu etc.
Prof. Marcel Proca s-a referit în cuvântul sãu la realitãþile
bârlãdene în presa interbelicã, cu prezentarea unor imagini vidio,
convingãtoare, iar prof Gh. Clapa a punctat drumul parcurs în timp
de presa medicalã în urbea localã, oprindu-se la amãnuntele care
înseamnã “Pagini medicale bârlãdene” de astãzi, revistã deosebit
de apreciatã.
De la Iaºi, invitat la manifestare a fost ºi jurnalistul ºi
scriitorul Ion N. Oprea. Trecând în revistã activitatea din presã, a
prezentat rezultatele muncii sale, exprimându-ºi regretul cã astãzi,
deºi existã o lege care protejeazã dreptul autorilor, aceºtia nu mai
sunt plãtiþi pentru ceea ce publicã, iar legea impozitelor face victime
printre ei indiferent de pregãtire ºi stagiul în muncã. Nimeni nu-i mai
protejeazã pe gazetari, nici chiar ei între ei, spre deosebire de
ELANUL
magistraturã, unde ei cer - ei judecã, ei îºi creeazã drepturi. Foarte
mulþi jurnaliºti cu activitate pânã în 1989 sunt vitregiþi la calculul
pensiilor pentru cã, din vina Statului, arhiva jurnalelor la care au
lucrat nu s-a protejat ºi pãstrat (ori a fost dositã ) de instituþiile
statului comunist, iar oamenii, neprotejaþi, au fost pensionaþi la
nivelul salarului minim pe economie, ceea ce nu-i corect, nici
echitabil sau moral.
Preotul Rãzvan Acostioaie din partea protopopiatului Bârlad
a reliefat corect ºi în detaliu importanþa publicisticii religioase pentru
comunitãþile locale, fãcând trimiteri la ceea ce a însemnat presa
specificã, revista « Pãstorul Tutovei », ziarul-revistã « Lumina »,
publicaþie editatã astãzi de Patriarhia românã.
În încheierea manifestãrii, care a fost o reuºitã, au avut loc
lansarea unor cãrþi ale universitarilor Gheorghe Buzatu ºi Ioan
Mânãstirea MÃGARU - altfel istorisitã
Puþine cred sunt locaºurile de cult ori odoarele bisericeºti care
sã nu-ºi aibã propria lor legendã care consolideazã istoria lor. Aºa e
cazul ºi cu sfântul locaº al sfintei mãnãstiri Bujoreni – Zorleni
(mãnãstirea Mãgaru) din zona Bârladului. Despre ea a scris cu
talent de literat ºi istoric Ioan Antonovici, mulþi ani preot, profesor,
scriitor în sumedenie de ziare, reviste ºi cãrþi, protopop de Tutova,
episcop al Huºilor. Dar despre aceeaºi mãnãstire, cu panã ºi
imaginaþie de istoric ºi scenarist, poate de regizor cinematografic,
scrie, nu ºtiu dacã prea mulþi foºti tutoveni ºi actuali vasluieni o ºtiu –
ºi lor mã adresez astãzi – Ion Muscalu o carte pe care, având drept
motto spusele lui Eminescu – “Credinþa zugrãveºte icoanele-n
biserici”- o intituleazã intim “Taina Stejarului” (Editura Danaster, Iaºi,
2006). Cartea “ascunde” în ea chiar istoria mãnãstirii ºi bisericii de
la Bujoreni… relatînd povestea icoanei Maicii Domnului, fãcãtoare
de minuni, adusã tocmai din muntele Athos ºi dãruitã unui schit din
Dealul Recea, din apropierea Bârladului, Vasluilui, a Crasnei ºi
Pãdurii Bujoreni, poveste care, pe undeva, are în germene istoria
altei icoane, tot a Maicii Domnului, de la biserica Strîmba,
depozitatã de acelaºi I. Antonovici într-un manuscris pãstrat la filiala
Arhivelor Statului Iaºi (cota 128).
Despre icoana Maicii Domnului, fãcutã de un cioban, gãzduitã
la Strîmba, din apropierea unui loc unde era o Cetãþuie, zãgaz
tãtarilor, se zice cã într-o zi, ea a ieºit din tocul sau iconostasul ei ºi
s-a oprit undeva, într-un tei din pãdurea locului iar când preotul ºi
credincioºii tot cãutând-o, cu rugãciuni spre a o aduce în bisericã,
ea s-a sãltat în aer ºi a apucat-o spre nord, cãtre Cetatea Neamþului
sau poate s-a oprit în mãnãstirea de acolo, cu aceeaºi numire…
Ce s-a întâmplat cu icoana de la schitul Recea din apropierea
Bujorenilor lãsãm cititorii sã afle din istorioara spusã cu meºteºug
de Ion Muscalu. De el, care, dupã cum ne ºopteºte Constantin
Parascan în prefaþa la spusele autorului, povestea o începe la anul
1440 ºi ajunge cu ea pânã în zilele noastre. Mai exact zis, pânã
Luni 31 iulie 2006, când la Bujoreni-Zorleni, ca prinos de smerenie ºi
mulþumire a preasfinþiei sale Ioachim Mareº, episcopul Huºilor ºi a
preasfinþiei sale Corneliu-Bârlãdeanu, episcop vicar al episcopiei
Huºilor, care s-au strãduit, s-a redeschis, sub «temeluirea lor
Umorul – medicamentul care tãmãduieºte*
În anii '90 au început sã aparã preocupãri din ce în ce mai
intense pentru cercetarea temelor din cadrul psihologiei pozitive:
speranþa, optimismul, starea de bine subiectivã (well-being-ul),
curajul. De asemenea, ºi cercetãrile din domeniul umorului au luat o
amploare deosebitã, dat fiind faptul cã umorul reprezintã o noþiune a
psihologiei pozitive. Existã o confuzie mare în ceea ce priveºte
accepþiunea termenului de umor în secolul trecut, deoarece acesta
a devenit un concept-umbrelã pentru toate fenomenele care implicã
râsul precum: glumele, comediile, serialele tv, satira politicã, arta
Nr. 105 - noiembrie 2010
Scurtu din Colecþia Opera Omnia, iar Ion N. Oprea a prezentat ºi
oferit invitaþilor cãrþile sale cu titlul “Mari personalitãþi ale culturii
române într-o istorie a presei bârlãdene 1870-2008”, ediþia a II-a
revãzutã ºi întregitã, Editura Pim, Iaºi, 2008, ºi “Bârladul în presa
vremurilor, de la « Pãreri” la ziarul “Steagul roºu” 1932-1949” cu
“mãrturisiri” de Constantin Huºanu, Editura Pim, Iaºi, 2007.
Simpozionul a fãcut posibilã reeditarea ºi pãstrarea în
memoria participanþilor a ceea ce “Semãnãtorul”, I, 1, 27
septembrie 1870, scria: “Exercitarea drepturilor ºi libertãþilor
cetãþeneºti constituie pentru cetãþeni nu numai un drept, ci ºi o
datorie… Nimica nu învaþã mai bine un popor a se pãtrunde mai
bine de binefacerile libertãþii, decât practicarea continuã ºi raþionalã
a acestor libertãþi », spuse înscrise ºi pe pliantul-invitaþie la
manifestarea descrisã.
duhovniceascã», sfântul locaº pomenit: mãnãstirea Mãgaru.
Cum ne conduce Ion Muscalu sã ajungem aici este talentul
sãu de a ne purta cinematografic dintr-o întâmplare în alta, brodate
cu arta povestitorului, care se dovedeºte inepuizabil în a ne incita
imaginaþia faptului istoric, cum puþini cutezãtori dintre noi ar reuºi.
Le destãinu-i vasluienilor mei ºi o mare surprizã, tãinuitã în prefaþa
sa de Constantin Parascan. Din cartea lui Ion Muscalu nu lipseºte
nici vestitul Mãgar, nici Ion Breþcanu, ciobanul de la munte, nici
Iftime Chihaia, pãdurarul, devenit mai apoi egumen de mãnãstire,
dar este prezentã, vã închipuiþi, marea bãtãlie de la Podul Înalt când
la 10 ianuarie 1475 rãzeºii ºi Domnitorul ªtefan cel Mare au dat o
lecþie de viaþã nãvãlitorilor turci Cum a fost lupta, cât de încleºtatã
înverºunarea ºi rãsunetul internaþional al bãtãliei câºtigatã de
plãieºii lui Vodã ªtefan din rândul cãrora n-a lipsit la Racova nici
Iftime pãdurarul, devenit un suflãtor din corn vânãtoresc, mai apoi
un moº Petre Iftime, sunt plãceri care numai cititorii cãrþii «Taina
Stejarului» care a încorporat în el sfânta icoanã a Maicii Domnului
despre care am vorbit mai sus le vor gusta, delectându-se.
Spunea Constantin Parascan ºi o repet ºi eu; Ion Muscalu,
specialist în scrieri istorice, este un scriitor care ne face sã vibrãm
sufleteºte, sã simþim cã suntem români, urmaºi ai celor care, în
condiþii cu totul dificile, au ºtiut sã ne apere glia. Iar lupta de la
Racova-Podul Înalt este doar un exemplu, chiar descrisã
cinematografic. Îi citeºti desfãºurarea ºi parcã, închipuindu-þi cã eºti
în sala unde se ruleazã filmul, îþi vine sã te miºti în scaun, sã te
arunci ºi tu vitejeºte în lupta cu ghiaurii… Citiþi “Taina Stejarului” cã o
veþi afla ºi pe acea a icoanei Maicii Domnului, dar ºi a Mãnãstirii
Mãgaru ºi al transfigurãrii lui Iftime Chihaia – pãdurarul, recte moº
Petre Iftime – vânãtorul în egumenul Pahomie, naº de hirotonie
nefiindu-i altul decât Ioan, primul episcop al Huºilor. Iar când veþi
pune alãturi cele douã volume cu naraþiunile, una scrisã de Ion
Antonovici ºi alta de Ion Muscalu, deºi veþi concluziona, ca ºi mine,
cã ultima povestioarã este o altfel de istorioarã despre acelaºi locaº,
oameni ºi fapte, veþi trãi, totuºi, ºi o mare ºi nemãsuratã bucurie; în
diversitate, legendele sunt parte din istoria României.
Gheorghe CLAPA
etc. În literatura de specialitate nu se face deosebire clarã între
formele adaptative ºi cele dezadaptive de umor ºi acest lucru poate
fi una din cauzele descoperirilor insuficient elucidate în cadrul
cercetãrilor asupra relaþiei între umor ºi sãnãtatea mintalã ºi fizicã.
Umorul este un construct multidimensional ºi acesta poate
desemna:
- caracteristicile stimului (glume, desene animate, filme de
comedie);
- procesele mintale implicate în crearea,
17
Nr. 105 - noiembrie 2010
perceperea,înþelegerea ºi aprecierea umorului;
- reacþiile individului (amuzament, zâmbet, râs).
Se observã cã umorul include atât elemente cognitive, cât ºi
afective. De cele mai multe ori, umorul apare în contexte sociale,
dar, de asemenea, poate prezenta un fenomen intrapsihic
(concepþia personalã umoristicã asupra vieþii sau a nu se lua pe sine
în serios). Umorul poate fi conceptualizat atât ca stare (amuzament,
veselie, ilaritate), cât ºi ca trãsãturã (simþul umorului). Existã
anumite elemente care alcãtuiesc registrul umoristic al individului:
1. Autorecunoaºterea ca persoanã cu umor. Dacã în
experienþa anterioarã persoana a avut succese sau eºecuri în
producerea umorului, acest lucru îi va afecta motivaþia actualã în
dezvoltarea abilitãþii de generare a umorului.
2. Recunoaºterea umorului altora. De asemenea, o
persoanã poate fi motivatã sã-ºi dezvolte abilitatea de „a înþelege
gluma” numai dacã a primit feed-back-uri pozitive în experienþa
anterioarã.
3. Aprecierea umorului se referã la atitudini. S-a observat
cã atitudinile cãtre oamenii cu umor sunt legate de atitudinile faþã de
umor, astfel cã, dacã cineva afirmã cã „oamenii care glumesc chiar
încearcã sã mã manipuleze”, acest lucru reflectã concepþia
persoanei atât asupra utilizãrii umorului, cât ºi asupra umorului
însuºi.
4. Râsul. Acest fenomen reprezintã un rãspuns
comportamental care poate fi legat sau nu de simþul umorului.
Întrucât sunt persoane care râd ºi fãrã sã se amuze ºi se amuzã fãrã
sã râdã, râsul poate fi una din reacþiile legate de simþul umorului.
Umorul ºi râsul pot sã aibã nu numai efecte pozitive asupra sãnãtãþii
psihologice, dar chiar pot avea efecte negative.
5. Distanþarea. Concepþia persoanei, de asemenea, poate
constitui un element al simþului umorului, în special atunci când
acea concepþie cuprinde o apreciere a absurditãþilor vieþii.
Distanþarea poate fi consideratã ca fiind o strategie de coping,
deoarece în loc sã se lase copleºitã de probleme, aceasta se poate
amuza de situaþiile stresante.
6. Umorul ca mod de coping. Utilizarea umorului ca o
strategie de coping sau ca un mecanism adaptiv reprezintã o
componentã pozitivã a simþului umorului. A fi capabil de detaºare
faþã de probleme ºi de a le putea trata cu umor reprezintã un mijloc
de protecþie împotriva evenimentelor nefavorabile ale vieþii. Existã
mai multe tipuri de umor, unele care au efect adaptiv, iar altele,
dezadaptiv. Umorul de autoapreciere reprezintã unul din cele mai
mature mecanisme adaptive, însã umorul pe seama altora (ostil,
agresiv) reprezintã un mecanism nevrotic de adaptare cu efect
negativ în plan interpersonal. Acest din urmã tip de umor poate
constitui un element al simþului umorului, însã trebuie diferenþiat de
utilizarea umorului ca o modalitate de coping.
Simþul umorului constã într-un ansamblu multidimensional
de caracteristici ºi cuprinde aspecte fundamentale ale umorului,
precum abilitatea de a aprecia umorul, de a crea umorul ºi de a
folosi umorul pentru a face faþã într-un mod eficient stresului vieþii.
Elementele care compun simþul umorului alcãtuiesc harta cognitivã
a simþului umorului unei persoane.
Sunt patru mecanisme posibile prin care umorul ºi râsul pot
influenþa sãnãtatea:
1. Râsul poate cauza modificãri fiziologice la nivelul diferitelor
sisteme ale organismului, ceea ce poate avea efecte adaptative
asupra sãnãtãþii. Diferiþi autori au afirmat cã râsul puternic
relaxeazã musculatura, îmbunãtãþeºte respiraþia, stimuleazã
circulaþia, creºte producþia organismicã de endorfine care
anihileazã durerea, ajutã la scãderea producerii de hormoni ai
stresului ºi mãreºte imunitatea organismului. În acest model se
remarcã faptul cã râsul puternic este o condiþie esenþialã în cadrul
relaþiei dintre umor ºi sãnãtate. Alte dimensiuni ale umorului care nu
implicã râsul este aºteptat sã nu producã efecte pozitive asupra
sãnãtãþii.
2. Umorul ºi râsul pot avea efecte pozitive asupra sãnãtãþii
prin inducerea unor stãri emoþionale pozitive, care pot determina o
creºtere a toleranþei durerii, a imunitãþii ºi o scãdere a consecinþelor
cardiovasculare ale emoþiilor negative. Se remarcã faptul cã, faþã de
primul model, acesta nu acordã umorului ºi râsului o importanþã atât
18
ELANUL
de mare, întrucât ele sunt doar cãi de a intensifica emoþiile pozitive,
împreunã cu veselia, optimismul etc.
3. O altã modalitate prin care umorul poate avea un impact
pozitiv asupra sãnãtãþii este aceea de moderare a relaþiei dintre
stres ºi sãnãtate. Stresul vieþii are un efect negativ asupra sãnãtãþii,
în sensul cã poate produce suprimarea sistemului imunitar ºi poate
mãri riscul producerii bolilor infecþioase ºi cardiovasculare.
4. Un alt mecanism prin care umorul poate avea efecte
adaptative asupra sãnãtãþii este creºterea nivelului individual de
sprijin social. Persoanele cu un simþ al umorului ridicat atrag alte
persoane în cadrele sociale ºi sunt capabile sã calmeze spiritele în
situaþii conflictuale, ceea ce poate duce la relaþii interpersonale
apropiate ºi pozitive. Aceste relaþii sociale pozitive pot avea efecte
de atenuare a stresului ºi de îmbunãtãþire a sãnãtãþii. Modelul
acesta se contureazã pe aspectele relaþionale ºi sociale ale simþului
umorului ºi de asemenea atrage atenþia asupra necesitãþii
diferenþierii stilurilor de umor.
În literatura umorului se bucurã de o foarte mare popularitate
concepþia conform cãreia un simþ al umorului dezvoltat are efecte
pozitive asupra sãnãtãþii fizice, însã existã numeroase cercetãri
care nu sprijinã aceastã ipotezã facilitativã a umorului.
Talentul nu e, la urma urmei, decât o îndemânare îndelung
cultivatã. Întâmpinãm o întrebare amuzantã: nu cumva trebuie Ioan
Toderaºcu sã-ºi cearã scuze cã are prea mult talent? ªi un
comentariu: foarte bine cã are; sã-ºi cearã scuze ceilalþi, dacã au
cui! Aºa e. Ei sã-ºi cearã. Dar noi credem cã marea operã nu s-a
încheiat, cã e în curs de elaborare. Dovadã: cele mai bune epigrame
ºi catrene epigramatice din recentul volum „Submarin pe patru roþi”,
apãrut în Editura PIM, Iaºi, 2010, 112 p., copertã ºi desene
umoristice, Costel Pãtrãºcan.
Recitesc cartea ºi mi se pare admirabilã. Foarte multe
epigrame antologice ºi în cea de a doua carte. Primul volum „Pe
drumul de costiºe...” a apãrut sub egida Editurii „Bolta Rece” la Iaºi,
în 2001, având 104 pagini. Cu acest prilej mi-a acordat urmãtoarea
dedicaþie: „Profesorului Gheorghe Clapa, cu prietenie ºi bucurie
pentru întâlnirea prilejuitã la lansarea volumului de faþã”, Bârlad, 14
martie 2002.
„Stau ºi mã minunez de incredibila prolificitate a acestui
adevãrat fenomen, ce poartã numele de IOAN TODERAªCU.
Bogat sufleteºte ºi înzestrat cu harul de a crea, purificându-ne
inimile, s-a nãscut ca sã nu moarã niciodatã. Lui Ioan Toderaºcu îi
doresc sã scoatã ºi alte cãrþi, sã rãmânã la fel de exigent, sã fie
mereu spiritual, iar paºii sã-l cãlãuzeascã pe drumul ce duce în
Panteonul umoriºtilor” – scriam în finalul eseului dedicat primului
volum ºi publicat în anul 2002 în periodicul „Pãreri tutovene”, cu
sediul în municipiul Bârlad.
A scris prima carte ºi toate sãgeþile zburau spre þintã ºi se
înfigeau adânc în ea. A scris a doua carte iar zborul sãgeþilor a
devenit ºi mai riguros. Spun doar cã, înainte de a se înfige, sãgeþile
din prima carte tremurau câteva clipe în aer. Tremurul acela a pierit,
iar eu sper cã va fi regãsit cândva, la o înãlþime ºi mai mare.
I-am invidiat totdeauna pe croitori, care dupã ce îþi i-au
mãsurile, noteazã rapid într-un catastif 1,71, 48, 67, 1.05, 36, 55 ºi îþi
toarnã un costum pe mãsurã, cu o mânecã mai scurtã ºi cu nasturi
care încep sã pice dupã o sãptãmânã. Neavând la îndemânã metrul
de croitorie, nu pot spune care sunt dimensiunile talentului (inimii,
inteligenþei, culturii) lui Ioan Toderaºcu. Dar cã este un poet
adevãrat nu încape îndoialã ºi, de azi încolo – cum se spune, ºi e
bine cã se spune aºa când e cazul – va trebui sã se þinã seama de
existenþa lui. Poetului îi plac jocurile de cuvinte. Ele presupun
existenþa umorului, iar gluma (tandrã sau feroce) ocupã un loc
important în versurile pe care le analizãm.
Ioan Toderaºcu este un umorist cu poante explozive,
percutante, mizând pe elementul surprizã: „ªi-a gãsit ºi ea, în fine,/
Slujbã dupã cum a vrut,/ ªi câºtigã foarte bine;/ Negrul e satisfãcut!”
(„Munca la negru”, coperta a IV-a).
Deþine o forþã comicã, de o combustie satiricã, de un inteligent
sistem de redactare a gândului umoristic: „Cu ochii þintã dup-o fatã,/
Având un trup fenomenal,/ N-am mai vãzut-o dintr-odatã.../ Lua-l-ar
dracu' de canal!” („Peisaj stradal”, p.7).
Autorul biciuieºte defectele morale ale oamenilor: „Poliþistul
ELANUL
acuzat,/ Categoric, are scuze,/ Cãci – fiind civilizat –/ Nu putea ca sã
refuze...” („Luare de mitã”, p.8).
Umorul fin ni-l descoperã pe autor în a cãrui fiinþã sãlãºluie o
ciudatã simbiozã dintre bonomie ºi zeflemea: „Chiar dacã este, de
ani buni,/ Bogat cum rar mai poþi vedea,/ O þine-n post ºi rugãciuni:/
– E vai ºi-amar de steaua!...” („Miliardarul din Pipera”, p.10).
Realizeazã epigrame în care râsul e unitatea de mãsurã a
inteligenþei: „În caz cã pleacã noaptea-n misiune,/ Iar riscul e destul
de ridicat,/ κi face, cu credinþã, rugãciune,/ Sã nu-l surprindã
nimeni... la furat!” („Profesie ºi credinþã”, p.13).
Satirizeazã elementele negative ale caracterului omenesc:
„Când ºi-a surprins soþia-n pat/ Cu secretara sa cea nouã,/ A fost de-
a dreptul consternat,/ Cã e-nºelat... de amândouã!” („Sosire
inopinatã”, p.16).
Diapazonul umoristic al lui Ioan Toderaºcu este, însã, mult mai
larg ºi întotdeauna de bunã calitate: „Excluzându-mã pe mine,/ Iatã
care-ar fi impasul:/ Unora le sunã bine,/ Altora le sunã... ceasul”
(„Viitorul, pentru români”, p.18).
Un umor de nuanþã, bazat pe subtilitãþi verbale, este practicat
de autorul cãrþii de faþã: „Ne-a promis, printre bezele,/ Câte-n lunã ºi
în stele,/ Iar acum, dupã votare,/ Ne-a lãsat cu ochii-n soare!...”
(„Unui deputat / Astronauticã”, p.19).
Umorul aduce un aer de prospeþime în atmosfera catrenelor
epigramatice: „E-o sãrãcie cruntã ºi nedreaptã,/ Pe zi ce trece,
oamenii dispar,/ Iar viitorul care ne aºteaptã/ Se pare cã ne-
aºteaptã... în zadar!” („În România de azi”, p.21).
I. Toderaºcu practicã un umor ºmecheros, plin de fitiluri
verbale ºi fãcãturi cu ochiul: „Ãla micu', ieri, mi-a pus/ O-ntrebare
cam ciudatã:/ Dacã barza m-a adus,/ Pentru ce sã-þi spun eu
„tatã”?!” („Ostilitate”, p.26).
Autorul cãrþii de faþã ni se relevã ca un „miºtocar” prin
excelenþã: „Nu-nþeleg defel din ce pricinã,/ Unii se întreg mereu cu
ºaga;/ Chiar trecând cu noua-i limuzinã,/ Strigã-n urmã-i: Omul cu
mârþoaga!” („Unuia cãsãtorit cu o bãtrânã bogatã”, p.27).
O îndemânare aparte are I. Toderaºcu pentru demersul
umoristic: „Ca ºi preotul din sat,/ Dascãlul e-un tip ciudat,/ Cãci în
timp ce lume-ai frântã,/ Dânsul... cântã!” („La înmormântare”, p.31).
Râsul nu este doar o reacþie fiziologicã ci ºi una intelectualã:
„Mi-a venit ºi mie rândul/ Sã iau þeapã, ce e drept,/ Dar mã consolez
cu gândul/ Cã voi fi mai înþelept...” („Tot pãþitu-i priceput”, p.33.
Deposedat de sceptrul puterii, umoristul rãmâne cu iluzia
Nr. 105 - noiembrie 2010
libertãþii: „Trãgând nervos dintr-o lulea,/ Mi-a spus ºi care-ar fi
motivul:/ – Sã intre-n UE cine-o vrea,/ Cã eu m-am fript cu
colectivul!...” („Moº Gheorghe se opune integrãrii”, p.38).
Ioan Toderaºcu este înzestrat cu elixirul vocaþiei, nemurirea
ironiei, talentul naraþiunii, fantezia ludicã ºi umorul suculent:
„Înghiþind atâtea sume,/ Ca-ntr-o nesfârºitã farsã,/ Calea asta cãtre
lume/ Pare-a fi o cale-ntoarsã!...” („Autostrada Transilvania”, p.40).
Rãsfãþul lui de a scrie umor îl îndreptãþeºte sã coasã cu igliþa
covoare de cuvinte: „Dupã-aproape doi'ºpe ani/ De schimbãri
profunde-n þarã/ Ne-am trezit cã n-avem bani/ Nici pentru-a ieºi
afarã!...” („Apropo de cei 500 euro necesari la ieºirea din þarã”,
p.43).
Catrenele epigramatice pentru Ioan Toderaºcu înseamnã
rãbdare, dragoste de cuvinte pe care le cizeleazã cu pasiune de
bijutier: „Suportând-o ani de-a rândul,/ De când stã în România,/
Drept sã spun, mã bate gândul/ Ca sã-mi schimb cetãþenia!” („Criza-
i sorã cu românul”, p.45).
Vocea sa de umorist autentic se simte în fiecare ungher al
conºtiinþei sale: „La cap de pod, chircit pe jos,/ Cerºind mereu, în
gura mare,/ Mã mir cã, seara, bând vârtos,/ Din crâºmã, pleacã... pe
picioare!” („Unui olog”, p.46).
ªtie cum ºi de unde sã-ºi aleagã subiectele, folosindu-se de
cele mai ghiduºe expresii: „Cã e mare, sau e micã,/ Nu discut, da'-i
cam hilarã,/ Câtã vreme se aplicã,/ Doar când vrei sã ieºi afarã...”
(„Taxa la WC-ul public”, p.51).
Un subtil umor realizeazã autorul la adresa unor îngustimi de
spirit: „Atunci când ea se-mpotriveºte,/ În situaþii nefireºti,/ Cu
gentileþe-i aminteºte:/ – N-ai dreptul, Veto, sã vorbeºti!” („Dreptul de
veto, în familie”, p.66).
Microcosmosul sufletului lui Ion Toderaºcu este voios încât
imaginarul culmineazã spre iluzie ºi vis: „Cine vrea, sã mã asculte:/
Globul, fãrã doar ºi poate,/ Se-ncãlzeºte de prea multe/...Capete
înfierbântate!” („Apropo de încãlzirea planetei”, p.74).
Ne aflãm în faþa unui umorist cu sentimentele împlinite, ºi
poate fi socotit ca fiind o voce autenticã în peisajul umoristic. Ioan
Toderaºcu doreºte sã arate cã ºi acest gen literar poate pãtrunde în
casele ºi conºtiinþele oamenilor, sã-i îndemne a vedea mai limpede
viitorul.
___________
* Ioan Toderaºcu, Submarin pe patru roþi. Epigrame ºi catrene
epigramatice, Editura PIM, Iaºi, 2010, 112 p.

Contul Asociaþiei Culturale Neculai I. ONEL

“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”
2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad
e-mail: revistaelanul@gmail.com
Redacþia (tel.: 0235-436100)
Redactor ºef: Marin Rotaru
Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel
Redactori corespondenþi:
Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca
Laurenþiu Chiriac, Vaslui
Dan Ravaru, Vaslui
Ion N. Oprea, Iaºi
Simion Bogdãnescu, Bârlad
Serghei Coloºenco, Bârlad
Mircea Coloºenco, Bucureºti
Laurenþiu Ursachi, Bârlad
Teodor Hardon, Rânzeºti
Florin Varvara, Sãrãþeni
Sorin Langu, Galaþi
Ciprian Toderaºcu, Gãgeºti
VUIET DE CRIVÃÞ
S-aude printre ramuri un suspin
Când dinspre dealuri suflã vânt hain.
Pe cer luna încearcã sã s-ascundã dupã nori,
Iar vuietul de crivãþ parcã-þi dã fiori.
La margine de sat, acolo-n vale,
Ceþuri necuprinse se miºcã agale.
Din cer cade zãpada ºi danseazã,
Apoi pe pãmânt sfioasã se aºeazã.
E tãcere ºi liniºte-n sat,
Nu se aude niciun lãtrat.
La câte-un geam mai zãreºti o luminã
Ce pâlpâie în noaptea seninã.
Din hornuri înalte, fum cenuºiu
Se-mprãºtie în satul pustiu.
Sãtenii adorm ºi viseazã, Picturã de Marin Rotaru.
Iar Domnul de Sus îi vegheazã.

Tehnoredactare: Bogdan Artene

Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru
ISSN: 1583-3593 Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

19
Nr. 105 - noiembrie 2010 ELANUL
Scurt istoric al învãþãmântului din comuna Gãgeºti,
de Ioan Iacomi
Nicolae IONESCU

Cartea se înscrie în preocupãrile, tot mai numeroase în ultima sunt mai puþin relevante, datoritã contextului politic în care au fost
vreme, de a surprinde prin cercetãri asidue, afirmarea întocmite. Autorul s-a strãduit sã înþeleagã sensul real, sã observe
învãþãmântului în România, în general, ºi în judeþul Vaslui, în nu numai ce relata documentul, ci ºi ce „acoperea”acesta, fie cã e
special. Ea continuã direcþiile de cercetare istoriograficã pe plan un proces-verbal ( ºi nu o stenogramã), un raport de activitate sau o
local, înscriindu-se între rezultatele notabile ale celor ce slujesc pe „indicaþie” primitã „de sus”, pe linie de partid. Aceastã diferenþã de
altarul muzei “Clio”. valoare a informaþiei l-a determinat, sã aibã în vedere consecinþele
Acest volum a folosit, cu predilecþie, dosarele Fondurilor intrãrii întregii societãþi româneºti tot mai mult în sfera de dominaþie
ºcolilor din comuna Gãgeºti de la Arhivele Naþionale - filiala Vaslui, sovieticã, sã împartã „ mersul ºcolii” în douã perioade despãrþite
inclusiv presa, reuºind sã reconstituie în mare mãsurã condiþiile prin anul 1945.
social-economice ºi politice ale afirmãrii instituþiilor ºcolare din Ca orice periodizare, ºi aceasta este discutabilã, mai ales cã
comunã. pentru deceniile urmãtoare se constatã diferite etape ºi momente
Evoluþia învãþãmântului din comuna Gãgeºti, judeþul Vaslui în dificile, iar în anii dupã Decembrie 1989, prin înlãturarea regimului
cei aproape 130 de ani de existenþã, reprezintã o paginã însemnatã totalitar, ºcoala intrã într-o nouã traiectorie a societãþii româneºti.
din istoria ºcolii locale ºi nu numai . A fost o existenþã cu suiºuri ºi S-au evitat, pe cât a fost cu putinþã, aprecierile globale,
coborâºuri, cu etape de înflorire ºi momente dificile, cu lãcaºuri nediferenþiate, care ar fi putut crea o imagine deformatã, unilateralã,
care au însemnat mai mult decât o ºcoalã, pentru dascãlii sãi ºi a instituþiei, a corpului profesoral, a procesului X didactic ºi, nu în
atâtea generaþii de elevi. Afirmarea ºcolilor din comunã ne este ultimul rând, a rezultatelor obþinute de elevi.
prezentatã cu cãldurã de profesorul de istorie ºi director Credem cã prezentarea descriptivã a unor momente din
coordonator al ºcolilor, Ioan Iacomi, în lucrarea Scurt istoric al evoluþia ºcolilor este binevenitã, deºi unele invective ºi aprecieri
învãþãmântului din comuna Gãgeºti. Autorul ne prezintã ºi, în mare sunt, acide sau radicale, dar, oamenii de azi, îndeosebi, tinerii, sunt
parte ºi reuºeºte, sã ne releve faptul cã în unitãþile ºcolare din dornici sã afle, pânã la urmã, adevãrul
comunã, Tupilaþi, Peicani, Gãgeºti ºi Giurcani, s-a realizat o Aºadar, sã ne bucurãm de fiecare datã când apare o carte pe
educaþie complexã, urmãrindu-se, îndeplinirea obiectivelor aceastã temã. Lucrarea este interesantã, incitantã, oportunã,
generale ale procesului de învãþãmânt, de formare a unor ineditã ºi onestã în mediul istoriografic local ºi nu numai. Ca orice
personalitãþi bine conturate, de tineri absolvenþi, capabili de demers uman ºi aceastã carte este perfectibilã. Cunoaºtem
perfecþionare, de specializare ºi integrare socialã, inoculându-se strãdania domnului Ioan Iacomi pentru apariþia acestei cãrþi. De
un adevãrat spirit al zonei. aceea, o recomandãm cãlduros, autorul fiind la prima apariþie
Anul ºcolar 2010-2011 ne apropie ºi mai mult de împlinirea a editorialã ºi dorim sã nu fie ultima.
130 de ani de la întemeierea primei ºcoli de pe raza comunei, prima Încheind aceste rânduri, avem convingerea cã o nouã ediþie a
instituþie ºcolarã fiind menþionatã în 1883, la Gãgeºti . Cronica de lucrãrii, mai amplã ºi mai bine îngrijitã de editurã, bazatã pe
130 de ani, cuprinde strãluciþi profesori, care au sãdit în inimile sugestiile cititorilor, cãrora se adreseazã aceastã carte, va putea
generaþiilor de elevi dragostea de muncã, culturã, adevãr ºi frumos. acoperi întreaga problematicã a evoluþiei X învãþãmântului din
Pe bãncile ºcolii s-au format personalitãþi de prestigiu ale culturii ºi comunã.
ºtiinþei româneºti, recunoscute în þarã ºi strãinãtate. Dintre aceºtia,
amintim: Dumitru Marin, cunoscut latinist, profesor universitar
doctor la Universitatea din Bari, savant de talie europeanã, Alina
Corina Mocanu (cãsãtoritã Corbu), renumit magistrat contemporan,
ºi Marin Rotaru, învãþãtor de excepþie din Giurcani, preºedintele
Academiei Rurale „ Elanul”.
Bogatele tradiþii ale ºcolilor din comunã se încadreazã
armonios în istoria comunitãþii, stimuleazã ºi obligã pe dascãlii
comunei. Ne aflãm la confluenþa trecutului - care a dat valori
durabile - cu timpul actual, cãruia trebuie sã-i aparþinem. În zilele
noastre, cãlãuziþi de profesori de prestigiu, elevii pãtrund în lumea
fascinantã a cunoaºterii, înþeleg frumuseþea artei sau se raporteazã
filosofic universului, înt-o cãutare permanentã a esenþelor ºi a
adevãrurilor. De aceea, învãþãmântul din zonã, într-o lume agitatã,
în tranziþie, are menirea sã reziste timpului, sã perpetueze tradiþia ºi
valorile mai departe, în secolul XXI.
Aceastã carte oferã un prilej de reflecþie, o posibilitate de
cunoaºtere a drumului parcurs de ºcolile din comunã, cu luminile ºi
umbrele sale, de desprindere a unor învãþãminte. Lucrarea
cinsteºte înaintaºii–profesorii, elevii, personalul administrativ,
evenimentul editorial reprezentând, totodatã, ºi o angajare plinã de
responsabilitate pentru viitor X
Încercarea domnului profesor Ioan Iacomi de a reface drumul
parcurs de aceastã instituþie de la sfârºitul secolului XIX pânã
astãzi, a constituit o experienþã interesantã, care i-a oferit satisfacþii. X
În demersul sãu au existat, însã, destule dificultãþi, generate de
volumul ºi de valoarea inegalã a surselor privind diferite momente ºi
etape din viaþa învãþãmântului din comunã. Faþã de bogãþia ºi
consistenþa fondului arhivistic din perioada interbelicã ºi din primii
ani postbelici, documentele referitoare la perioada comunismului, Sculpturã de Marin Rotaru.

20