PRIMA ORGANIZARE ADMINISTRATIVĂ A JUDEȚULUI IALOMIȚA (1864).

AȘEZĂRI ȘI BISERICI.
Prof.Dr.Ștefan GRIGORESCU

Până la începutul secolului al XIX-lea, o cunoaștere amănunțită a tuturor așezărilor din

Principatele Române Moldova și Țara Românească nu a fost posibilă, în lipsa mărturiilor
complete, care să fie datorate în primul rând autorităților vremii. Harta Specht din 1791,
datorată topografilor austrieci care au străbătut Principatele Române în timpul războiului ruso-
austro-turc din anii 1787-1792, mai precis în timpul armistițiului1, a fost prima sursă detaliată
privitoare la așezările românești extracarpatice. Până la Harta rusă din 1835, ridicată din
teren în anii 1831-1832, socotită cea mai precisă hartă referitoare la Principate și realizată
până atunci, care dădea și numărul gospodăriilor din fiecare așezare2, cel mai complet tablou
al așezărilor din Țara Românească a fost catagrafia intitulată Extract de suma plugarilor și
muncitorilor lăcuitori prin satele acestui Prințipat... 137 de așezări rurale (plus două urbane,
Călărași și Urziceni, nemenționate în catagrafia cu specific rural), având 6 860 de familii.3
Legea comunală sau Legea nr.394/1864 era prima de acest fel din istoria României și a
rămas valabilă, cu unele amendamente, până la 13 iunie 1925, când s-a adoptat organizarea
administrativ-teritorială a României Mari. Intrată în vigoare în timpul domniei lui Alexandru
Ioan Cuza și al guvernării liberal-moderate Mihail Kogălniceanu, legea stabilea, în cap.I,
art.1, că:,,Toate satele, orașele și orășelele (târgurile) României, vor forma pe viitor comune
independente, supuse legii de față. Comunele se împart în comune rurale, compuse din unul
sau mai multe sate, cătune etc. și în comune urbane, adică orașele și orășelele.”4
Pe baza legii respective a fost organizat pentru prima dată și județul Ialomița, în patru
plăși (Balta, Borcea, Câmpu și Ialomița), cuprinzând 88 de comune, dintre care doar una
(Știrbei sau Călărași) urbană, chiar și Urzicenii, fostul târg reședință de județ timp de peste un
secol, primind doar statutul de comună rurală. Tabloul așezărilor din județul Ialomița, primul
cu adevărat precis, realizat de autoritățile abia constituitului stat modern român, oferă date
despre comunele fiecărei plăși, cu satele sau cătunele componente, vechiul nume (unde era
cazul), numărul caselor, numărul familiilor și cel al bisericilor din fiecare comună.
Plasa Balta cuprindea nord-estul județului, cu o parte a zonei Borcei și cea de la
vărsarea râului Ialomița în Dunăre, de la Fetești până la Iazu și Smirna. Erau menționate 22 de
comune rurale, cu 3134 de case, 3 164 de familii și 28 de biserici5, cea mai populată comună
fiind Țăndărei, iar cea mai puțin populată Frățilești.
Comunele rurale din Plasa Balta erau:

1
Prima analiză a acestei hărți, la N.Docan,Memoriu despre lucrările cartografice privitoare la războiul din 1787-
1791. În ,,A.A.R.M.S.I.”, s.II, tom XXXIV, 1912, pp.1249-1360.
2
Constantin C.Giurescu,Principatele Române la începutul secolului XIX. Editura Științifică, București, 1957;
prezentarea așezărilor județului Ialomița, pp.237-239.
3
Analele parlamentare ale României. Obicinuita Obșteasca Adunare a Țerei Românești. Legislatura I. Sesiunea
I. 1831-1832. Bucuresci, Imprimeria Statului, 1892, pp.488-491.
4
,,Monitorul.Jurnal Oficial al Principatelor Unite”, nr.75, 1 aprilie 1864.
5
Pentru istoricul complet al bisericilor din părțile Feteștilor, a se vedea lucrarea noastră, Ștefan Grigorescu,
Protopopiatul Fetești. Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, Slobozia, 2013.

1
 -Bordușanii Mari, cu satele Bordușanii Mari, Bordușanii Mici și Lăteni6, având 205
case, 235 familii și două biserici.
-Chioara, cu satele Chioara și Bobu7, având 195 de case, 208 familii și o biserică.
-Dudești, cu satul Dudești8, având 146 de case, 149 de familii și o biserică.
-Fetești, cu satul Fetești, având 124 de case, 135 de familii și două biserici.
-Făcăeni, cu satul Făcăeni, având 123 de case, 122 de familii și o biserică.
-Frățilești, cu satele Frățilești și Ghisdărești9 (cu numele vechi, Bădeni) având 80 de
case, 74 de familii și două biserici.
-Gaița, cu satul Gaița10, având 131 de case, 143 de familii și o biserică.
-Giurgeni, cu satul Giurgeni, având 93 de case, 88 familii și o biserică.
-Gura Ialomița, cu satele Gura Ialomița (fost Pârlita) și Siliște, având 130 de case, 88
de familii și o biserică.
-Hagieni, cu satul Hagieni (numele vechi, Cărăreni), având 136 de case, 138 de
familii și o biserică.
-Iazu, cu satul Iazu (numele vechi, Lata-Sărata), având 96 de case, 123 de familii și o
biserică.
-Luciu, cu satul Luciu, având 170 de case, 156 de familii și o biserică.
-Mărculești, cu satul Mărculești, având 144 de case, 117 familii și o biserică.
-Murgeanca, cu satele Murgeanca, Dumitrești și Pribegeni, având 118 case, 142 de
familii și o biserică.
-Ograda, cu satele Ograda și Dimieni, având 146 de case, 134 de familii și două
biserici.
-Piua Petrei, cu satele Piua Petrei și Brăilița, având 155 de case, 161 de familii și
două biserici.
-Pârțani, cu satele Pârțani și Cegani, având 166 de case, 160 de familii și două
biserici.
-Smirna, cu satul Smirna (nume vechi, Sătucu), având 127 de case, 123 de familii, fără
biserică11.
-Stelnica, cu satele Stelnica și Maltizi, având 163 de case, 152 de familii și două
biserici.
-Sudiți, cu satul Sudiți (fost Berlești-Ungureni), având 148 de case, 142 de familii și o
biserică.
-Țăndărei, cu satele Țăndărei, Strachina și Misleanca, având 213 case, 247 de familii
și o biserică.
-Vlădeni, cu satul Vlădeni, având 125 de case, 127 de familii și o biserică12.

6
Dispărut astăzi, a fost un loc de tristă amintire în timpul represiunii comuniste, ca loc de concentrare, prin
domiciliu forțat, pentru numeroși foști deținuți politici.
7
Destrămate după marile inundații din anul 1975.
8
Astăzi inclus la Fetești.
9
Dispărut. Lângă fosta lui vatră a a fost întemeiat la sfârșitul sec.al XIX-lea satul Săveni.
10
Astăzi inclus la Făcăeni.
11
De fapt, biserica din Smirna era în construcție, cu piatra de temelie pusă încă din 1860.
12
Indicele comunelor României, după noua organisare a Legei comunale. Ministeriul de Interne, Agricultură și
Lucrări Publice. Bucuresci, Imprimeria Statului, 1865, p.42.

2
 Plasa Borcea cuprindea sudul județului, de la Boșneagu și Vărăști până la Petroiu și
Cocargeaua pe Borcea, cu o comună urbană, care era și reședință de județ și 18 comune
rurale. Acestea cuprindeau 4 373 de case, 4 336 de familii și 35 de biserici, cea mai populată
așezare fiind Știrbei (Călărași), iar cea mai puțin populată, Gâldău.
Comunele rurale din Plasa Borcea erau:
-Boșneagu, cu satele Boșneagu, Ulmu, Făurei și Nenciulești (fost Chirnogi), având
309 case, 325 de familii și patru biserici.
-Cacomianca, cu satele Cacomianca, Mănucu și Cuneștii de Jos, având 214 case, 198
de familii și două biserici.
-Călărașii Vechi, cu satele Călărașii Vechi și Cornoaica, având 110 case, 131 de
familii și o biserică.
-Ceacu, având satul Ceacu, 130 de case, 119 familii și o biserică.
-Ciocăneștii-Sârbi, cu satul Ciocăneștii-Sârbi, având 200 de case, 169 de familii și o
biserică.
-Clăcași, cu satele Clăcași (nume vechi, Cadâna), Tonea și Trănșani, având 180 de
case, 213 familii și două biserici.
-Cocargeaua, cu satele Cocargeaua și Buliga, având 355 de case, 307 familii și trei
biserici.
-Cuneștii de Sus, cu satele Cuneștii de Sus, Vaidomiru, Rasa, Bogata și Glavacioaica,
având 277 de case, 252 de familii și trei biserici.
-Dichiseni, cu satele Dichiseni, Coslogeni și Noeni (fost Băjănari), având 117 case,
112 familii și trei biserici.
-Gâldău, cu satele Gâldău și Mârleanu, având 119 case, 99 de familii și o biserică.
-Găunoși, cu satele Găunoși, Mărgineni și Pământeni, având 201 case, 215 familii și o
biserică.
-Jegălia, cu satele Jegălia și Beilicu, având 260 de case, 247 de familii și două
biserici.
-Lupșanu, cu satele Lupșanu, Valea Rusului și Valea Seacă, având 165 de case, 149 de
familii și două biserici.
-Mihai Bravu, cu satul Mihai Bravu (fost Bărăganu), având 106 case, 111 familii și o
biserică.
-Petroiu, cu satul Petroiu, având 150 de case, 136 de familii și o biserică.
-Roseți, cu satele Roseți și Volnași (fost Cioroiu), având 300 de case, 467 de familii și
o biserică.
-Șocariciu, cu satele Șocariciu și Oltina (fost Gura Balii), având 260 de case, 210
familii și două biserici.
-Vărăști, cu satul Vărăști, având 157 de case, 161 de familii și o biserică.
Comuna urbană era Știrbei sau Călărași (Călărașii Noi), cu așezări componente
Știrbei, De lângă oraș și Măgureni, având 763 de case, 715 familii și trei biserici13.
Plasa Câmpu se întindea în partea de nord-vest a județului, de la Coșăreni până la
Grindu, iar în sud până la Ștefănești. Cuprindea 23 de comune rurale, inclusiv fosta reședință
de județ, Urziceni, care avea să redevină oraș peste trei decenii, așezările având 5 085 de case,

13
Idem.

3
5 268 de familii și 37 de biserici. Cea mai populată comună era Jilava de Sus, iar cea mai
puțin populată era Condiești.
Comunele rurale erau:
-Acsinte, cu satele Acsinte și Bărbătescu, având 150 de case, 153 de familii și o
biserică.
-Alecseni, cu satele Alecseni și Pupezeni14, având 198 de case, 198 de familii și două
biserici.
-Armășești, cu satele Armășești și Rădulești (fost Dudeasca sau Huhueni), având 160
de case, 160 de familii și o biserică.
-Arțari, cu satele Arțari și Vlăiculești, având 200 de case, 200 de familii și două
biserici.
-Bărbulești, cu satul Bărbulești, având 232 de case, 232 de familii și o biserică.
-Bărcănești, cu satele Bărcănești, Stoenești și Eliza (fost Pisica), având 307 case, 312
familii și două biserici.
-Bozianca, cu satul Bozianca, având 99 de case, 99 de familii, fără biserică15.
-Borănești, cu satele Borănești și Sintești, având 160 de case, 154 de familii și două
biserici.
-Broștenii Noi, cu satul Broștenii Noi (fost Motroganu), având 180 de case, 266 de
familii și o biserică.
-Broștenii Vechi, cu satele Broștenii Vechi, Slujitori (sau Cioara16) și Malu, având 195
de case, 195 de familii și două biserici.
-Condiești, cu satul Condiești, având 78 de case, 83 de familii și o biserică.
-Coșăreni, cu satele Coșăreni și Giurești, având 300 de case, 318 familii și o biserică.
-Frumușica, cu satele Frumușica, Panduri, Brătia și Uleștii de Jos (fost Lăpțoaie),
având 180 de case, 180 de familii și patru biserici.
-Gârbovi, cu satul Gârbovi, având 319 case, 360 de familii și o biserică.
-Grindu, cu satele Grindu și Valea Măcrișului17, având 369 de case, 384 de familii și
trei biserici.
-Jilava de Sus, cu satele Jilava de Sus, Jilava de Jos18 și Slătioare, având 435 de case,
435 de familii și două biserici.
-Manasie, cu satul Manasie (Manasia), având 228 de case, 191 familii și o biserică.
-Moldoveni, cu satele Moldoveni și Patru Frați, având 396 de case, 396 de familii și
două biserici.
-Săpunari, cu satele Săpunari și Lehliu, având 160 de case, 190 de familii și două
biserici.
-Speteni, cu satul Speteni (fost și Luca), având 151 de case, 167 de familii și o biserică.
-Ștefănești, cu satele Ștefănești și Odaia Protopopului (ori Satu Nou), având 165 de
case, 165 de familii și o biserică.

14
Trecut cu numele vechi de Baldovinești, de fapt cătun între cele două așezări menționate.
15
Singurul din plasă fără biserică, satul Bozianca era aproape de Gârbovi și a existat numai câteva decenii.
16
Trecut greșit Chioara.
17
Astăzi Grindași. Satul Valea Măcrișului de astăzi a fost întemeiat abia trei decenii mai târziu, luând vechiul
nume al Grindașilor, popular fiind numit Goala.
18
Ulterior contopite în Jilavele.

4
 -Uleștii de Sus, cu satul Uleștii de Sus (fost și Colceagu), având 122 de case, 142 de
familii și o biserică.
-Urziceni, cu așezările Urziceni și Cotorca Veche, având 301 case, 328 familii și două
biserici.19
Plasa Ialomița grupa așezările din centrul și nordul județului, de la Balaciu până la
Bucu, cele mai multe de o parte și de alta a râului, numai trei dintre ele (Colilia, Crunți și
Reviga) fiind către nordul județului, în plin Bărăgan. Cea mai populată așezare era Slobozia,
iar cea mai puțin populată era Bora. Cu totul, existau 24 de comune rurale, având 3 740 de
case, 3 988 de familii și 35 de biserici20.
Comunele rurale erau:
-Albești, cu satele Albești, Buești și Batalu, având 210 case, 223 familii și două
biserici.
-Andrășești, cu satele Andrășești21, Orboești, Niculești și Miloșești, având 213 case,
215 familii și două biserici.
-Balaciu, cu satele Balaciu de Sus și Balaciu de Jos22 , având 146 de case, 145 de
familii și două biserici.
-Bora, cu satele Bora și Bora de Jos, având 70 de case, 70 de familii și o biserică.
-Brătescu, având satele Brătescu (fostul nume, Misleanu23), Arionești și Cuțaridești,
cu 75 de case, 85 de familii, fără biserică.
-Bucu, având satele Bucu și Sărățenii de Jos, cu 107 case, 107 familii și o biserică.
-Căzănești, cu satul Căzănești, având 129 de case, 129 de familii și o biserică.
-Ciochina, cu satul Ciochina, având 124 de case, 128 de familii și o biserică.
-Ciulnița, cu satele Ciulnița, Livedea, Atârnați și Amzi, având 195 de case, 213 familii
și o biserică.
-Colilia, cu satele Colilia și Urâta, având 114 case, 124 de familii și o biserică.
-Cosâmbești, cu satele Cosâmbești, Gimbășani și Popești, având 263 de case, 302
familii și trei biserici.
-Crăsanii de Jos, cu satele Crăsanii de Jos și Copuzu, având 148 de case, 164 de
familii și două biserici.
-Crunți, cu satul Crunți, având 106 case, 106 familii și o biserică.
-Fundu Crăsani, cu satele Fundu Crăsani, Vadu Petros și Crăsanii de Sus (sau Sudiți),
având 202 case, 204 familii și două biserici.
-Ivănești, cu satele Ivănești și Larga24, având 125 de case, 130 de familii și o biserică.
-Marsilieni, cu satele Marsilieni și Dâlgeni (Dâlga), având 95 de case, 106 familii și o
biserică.

19
Indicele comunelor României, după noua organisare a Legei comunale, p.43. Despre istoricul bisericilor din
părțile Urzicenilor, vezi Ștefan Grigorescu,Protopopiatul Urziceni. Editura Sloboziei și Călărașilor, Slobozia,
2014.
20
Pentru istoricul complet al bisericilor din părțile Sloboziei, a se vedea lucrarea noastră, Ștefan Grigorescu,
Protopopiatul Slobozia. Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, Slobozia, 2014.
21
Trecut cu numele vechi de Alicseanca, cum s-a numit de fapt doar o parte a moșiei sale, stăpânită în secolele al
XVII-lea și al XVIII-lea de boierii Alexeanu.
22
Numit la origine Odaia Pitișteanului sau Pitișteanu, mai târziu strămutat lângă Balaciu de Sus, cu care s-a
contopit în Balaciu.
23
La care s-a revenit după anul 1900.
24
Ulterior, Bejganii-Larga, astăzi Ion Ghica.

5
 -Orezi, cu satele Orezi, Persica, Dor Mărunt și Bordușelu, având 231 de case, 321 de
familii și patru biserici.
-Perieți, cu satele Perieți și Lata, având 180 de case, 199 de familii și două biserici.
-Poiana, cu satele Poiana și Ghimpați, având 195 de case, 196 de familii și două
biserici.
-Pribegi, cu satul Pribegi, având 145 de case, 165 de familii și o biserică.
-Rași, cu satul Rași, având 132 de case, 147 de familii și o biserică.
-Reviga, cu satele Reviga și Cocora, având 129 de case, 133 de familii și o biserică.
-Sărățenii de Sus, cu satul Sărățenii de Sus25, având 121 de case, 133 de familii și o
biserică.
-Slobozia, cu satul Slobozia, având 285 de case, 333 de familii și o biserică.
Cu puține excepții26, această împărțire administrativ-teritorială și-a găsit fixarea în
același an pe două hărți detaliate, anume Charta României Meridonale (Harta Szathmari) și
Harta districtului Jalomița (harta Pappasoglu)27.

25
Astăzi Sărățeni, cu vatra mutată către nord, în perioada interbelică.
26
Apar în plus câteva așezări, precum Codrulești, Coroiu, Caragioz, iar altele cu nume schimbate.
27
Ștefan Grigorescu,Județul Ialomița la mijlocul secolului XIX. După harta maiorului Pappasoglu. În ,,Helis”,
anul III, nr.1 (21), ianuarie 2005, p.21.