O EPISTOLĂ A UNUI PREOT IALOMIȚEAN, ÎN URMĂ CU

UN VEAC. Din istoria satului TRAIAN

Prof. Dr.Ștefan GRIGORESCU

Legile însurățeilor, date în timpul glorioasei domnii a Regelui Carol I, au

determinat, către anul 1900, întemeierea multor așezări în părțile Bărăganului,
atât la sud, cât și la nord de râul Ialomița. În partea de nord a județului omonim,
astfel de așezări s-au constituit mai ales între anii 1890-1900, întemeietorii lor
fiind țărani originari din alte sate ialomițene, dar și din sate brăilene și mai ales
buzoiene și prahovene. Din satele de origine, aceste familii au venit, de regulă,
cu tradițiile creștine, românești, fiind născute și crescute în respectul și iubirea
de familie, de neam, de glie, de credință. În unele dintre aceste tinere (pe atunci)
sate ialomițene, locuitorii fiind originari din diferite părți ale țării, au venit în
mod firesc cu calitățile, dar și cu năravurile comunităților de origine. Unele
dintre consemnările de început, datorate învățătorilor și preoților care
reprezentau ,,stâlpii” acestor așezări, arătau lucrurile bune aduse cu ei, de acești
locuitori ai noilor așezări ialomițene, dar și năravurile unora dintre ei, trecute,
din păcate, asupra unora dintre urmașii lor.
Dintre consemnările unor preoți, care au păstorit încă de la întemeierea lor
sau imediat după aceea, vreme de aproximativ o jumătate de veac, unele dintre
aceste așezări din nordul județului Ialomița, constituite în jurul anului 1900, o
epistolă a preotului satului Traian, arată ,,ignoranța”, ,,reaua deprindere”,
,,tupeul obraznic” (!) ce caracterizau pe unii dintre tinerii așezărilor ialomițene,
în urmă cu un veac. Scrisă la 10 februarie 1914 de preotul paroh Zamfir Ionescu
și adresată administratorului (subprefectului) Plășii Țăndărei, epistola condamna
violența tinerilor din satele ialomițene, neaplicarea strictă a legilor, menționa o
proaspătă tentativă de omor involuntar, prin utilizarea în joacă a armei de foc
ș.a. Ca un strigăt de alarmă, epistola cerea intervenția autorităților, pe lângă
strădaniile spirituale ale preotului, pentru stingerea ,,scenelor de banditism”!
Autorul epistolei era preotul sachelar Zamfir Ionescu, născut în anul 1881,
absolvent de Seminar Inferior. Buzoian de origine, fusese hirotonit la 8
nov.1904 și slujise la Valea Teancului (jud.Buzău). În anul 1908, venise ca preot
supranumerar (nebugetar) la Biserica Sfântul Dumitru din satul Traian, pe atunci
filială a Parohiei Smirna și depusese eforturi pentru transformarea filialei în
parohie. Avea să slujească comunitatea din satul, apoi comuna Traian, mai bine


Publicat în ,,Helis”. Revistă de Cultură, Slobozia, Anul XII, nr.2 (130), februarie 2014, p.13,
cu note.
de patru decenii, practic legându-și existența de prima jumătate de veac din
istoria acestei așezări.
Epistola preotului ialomițean glăsuia:
,,Domnule Administrator,
Este îndeobște cunoscut că populațiunea noastră rurală suferă de multe
rele, causate de ignoranță și rea deprindere și că pentru stârpirea acestora s-a dat
ființă multor articole de legi, care îngrădesc și pedepsesc pe contravenienți;
totuși, legile cele mai bune sunt de nul efect, când nu sunt aplicate cu toată
strictețea.
Un obiceiu foarte primejdios la sate, demn de vremile barbare, este
obiceiul ce-l au tinerii între 15-25 ani, de a purta cu ei ziua, și mai ales noaptea,
arme de foc, pumnale, cuțite, baltage, ciomege și alte unelte de acest fel. Astfel
înarmați, cutreeră noaptea cârciumile și apoi invadează ulițele, sfidând și
provocând pe oricine întâlnesc în cale, ba adesea chiar spărgând capul unora
dintre săteni, cum s-a întâmplat acum vreun an, în satul meu. Tupeul obraznic al
acestora denotă că sunt capabili de orice fapte criminale.
[I]eri 9 cor[ent], un tânăr slobozind un foc de revolver în mijlocul horei, la
o nuntă, a împușcat pe o fată care juca. Rana produsă de glonte deasupra
mamelei stângi e foarte gravă, aproape mortală...Am trimis-o la spital și nu se
știe dacă va scăpa cu viață. Jalea părinților e mare, fiindu-le unica fiică.
Vă rog, d[omnule] administrator, dați de urgență ordin autorităților în
drept de la sate, în special celor din satul meu, ca să exerciteze un control cât
mai des și mai sever, atât ziua, mai ales de sărbători, cât și noaptea, confiscând
armele și uneltele primejdioase purtate de tinerii înfumurați și la nevoie arestați-i
fără cruțare, ca pe niște oameni primejdioși.
Aceste măsuri, dacă s-ar lua, unite cu predica în biserică a preotului, ar
împuțina sau chiar stinge cu desăvârșire scenele de banditism la care, cu durere,
suntem prea adesea martori în satele noastre.
Primiți...
Paroh, Pr.Sachelar Zamfir Ionescu”.
Răspunsul autorităților nu s-a păstrat și e greu de crezut că măsurile au
fost ferme. Rămâne însă strigătul de alarmă al unui preot de țară, asupra relelor
care afectau comunitățile noastre sătești, în urmă cu un veac.