FUNERALIILE REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI (1916)

Prof.Dr. ȘTEFAN GRIGORESCU

În ziua de joi, 18 februarie (s.v.) 1916, la doar un an și patru luni după dispariția
soțului său, Regele Carol I, fondatorul României moderne, se stingea din viață la Curtea de
Argeș Regina Elisabeta, altfel cunoscută în cultura română modernă drept Carmen Sylva. Pe
numele complet Elisabeth Pauline Ottilie Luize zu Wied, era născută la Neuwied, în 29
decembrie 1843, ca fiică a Principelui Herman de Wied și a Principesei Maria de Nassau und
Wied. Căsătorită cu Principele Carol I al României la 3 (s.v.)/15 noiembrie 1869, a devenit
Principesă, iar din 10 mai 1881 Regină a României. Filantropă, poetă, scriitoare,
organizatoare (împreună cu generalul Carol Davila) a serviciului sanitar militar în Războiul de
Independență, a fost în același timp o mare protectoare a culturii române din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, printre cei sprijiniți de ea fiind Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu,
George Enescu și Elena Văcărescu. Opera ei literară a cuprins numeroase volume publicate în
franceză, germană și română, între care Cugetările unei Regine (Paris 1882 și 1888, Premiul
Academiei Franceze), Poveștile Peleșului (Bonn, 1882-1883), Nuvele (București, 1888) etc.
A întemeiat și a patronat numeroase societăți de binefacere, pentru copii sărmani, orfani, orbi,
văduve, invalizi de război etc., cărora le-a donat inclusiv prin Testament mari sume de bani.
A doua zi după trecerea la cele veșnice, vineri 19 februarie 1916, corpul neînsuflețit al
Reginei Elisabeta a fost așezat pe un catafalc ridicat în rotonda din fața Sălii Tronului, în
Palatul Regal Cotroceni, pentru ca oficialitățile și poporul să își aducă ultimul omagiu.
Dimineața, au fost oficiate servicii religioase, întâi de către pastori protestanți, defuncta
suverană având confesiunea evanghelică, apoi de către arhierei ortodocși, în frunte cu
Mitropolitul Primat Conon Arămescu-Donici. În după-amiaza respectivei zile, au fost
dezgropate rămășițele pământești ale Domniței Maria, unica fiică a cuplului regal Carol-
Elisabeta, răposată de febră tifoidă la 28 martie 1874, după nici patru ani de viață (n.27
august/8 septembrie 1870). Ceremonia religioasă a deshumării a fost oficiată de către vicarul
Sfintei Mitropolii a Munteniei, în prezența Regelui Ferdinand, a Principelui moștenitor Carol
al II-lea, a primului ministru Ionel I.C.Brătianu și a altor demnitari ai statului, sicriul micuței
principese fiind depus lângă cel al mamei sale, în vedere așezării împreună în locul de odihnă
veșnică.
În ziua de sâmbătă, 20 februarie 1916, la ora 10,30 a fost oficiat iarăși un serviciu
religios protestant, în prezența Regelui Ferdinand, a Reginei Maria, a membrilor Casei
Regale, a unor demnitari militari și civili ai statului român. A urmat, de la ora 11,00, serviciul
religios ortodox, oficiat de către Mitropolitul Primat Conon, asistat de Mitropolitul Moldovei,
Pimen Georgescu și alți arhierei ortodocși din Sfântul Sinod.În restul zilei și până noaptea
târziu, zeci de mii de persoane, demnitari și oameni obișnuiți, au trecut pe la catafalcul
augustei dispărute, pentru ultimul omagiu și reculegere.
În ziua de duminică, hotărâtă pentru funeraliile naționale și pentru înmormântare,
sicriul a fost sigilat, în prezența miniștrilor justiției și instrucțiunii și cultelor, precum și a
Șefului Casei Militare Regale, gen. Edgar Mavrocordat și a administratorului Domeniilor


Publicat în ,,Bibliotheca Septentrionalis”. Revista Bibliotecii Județene ,,Petre Dulfu” Baia Mare, Anul XXV,
nr.2 (49), decembrie 2017, pp.45-47, cu note.
Regale, Barbu Știrbei. După un sfert de oră, o gardă militară a așezat oficial sicriul cu
osemintele Domniței Maria, lângă cel al mamei sale. La ora 8,00 a avut loc serviciul religios
evanghelic, la care au asistat Regele Ferdinand și unii demnitari militari și civili. La ora 9,00,
a început serviciul religios ortodox, la care, alături de Rege, Regină și principi, au asistat:
membrii Consiliului de Miniștri, în frunte cu premierul Ionel I.C.Brătianu; președinții
Corpurilor legiuitoare, Frumușanu și Missir; președintele Înaltei Curți de Justiție și Casație,
Bagdat; membrii Corpului diplomatic, miniștri plenipotențiari, foști miniștri; membrii
Academiei Regale Române; rectorii Universităților din București și Iași; demnitari militari;
reprezentanți ai unor fundații culturale și societăți de binefacere patronate de răposata Regină
ș.a. Apoi, în acordurile Marșului funebru al lui Schubert, ofițeri români au purtat sicriul
Reginei și pe cel al micuței principese, așezându-le pe carul mortuar, timp în care au fost trase
75 de lovituri de tun, iar clopotele bisericilor din capitala țării au bătut.
Pornind de la Palatul Cotroceni, cortegiul funerar a ținut Calea Victoriei, apoi Calea
Griviței până la Gara de Nord, în următoarea organizare: Prefectul Poliției Capitalei,
Corbescu-deschizător de cortegiu; un escadron din Regimentul regal de gardă; corurile
(Mitropoliei Munteniei și al Ministerului Instrucțiunii); reprezentanții clerului, în frunte cu cei
doi mitropoliți ortodocși; veterani ai Războiului de Independență; Mareșalul Curții Regale,
Henri Catargi; Maestrul Curții Reginei Elisabeta. Urma carul mortuar, tras de șase cai,
conduși de căpitanii de artilerie Sichitiu (viitorul general), Motaș, Lânaru, H.Iarca, Lupașcu și
Savopol. Cordoanele au fost ținute de președintele Consiliului de Miniștri și de cei ai
Corpurilor legiuitoare și cel al Înaltei Curți de Justiție și Casație, în dreptul carului mergând
generali și ofițeri din Casa Militară Regală. După carul mortuar a mers familia, în frunte cu
Regele Ferdinand și Regina Maria. Urmau membrii Consiliului de Miniștri, foști miniștri,
membrii Corpului diplomatic, deputați și senatori, generali și ofițeri în activitate și în rezervă,
academicieni, profesori, reprezentanți ai județelor, orașelor și comunelor țării, oameni
obișnuiți. În lungul drumului până la trenul mortuar, sute de mii de bucureșteni și oameni
veniți din întreaga țară, dar și de dincolo de munți, au adus omagiul lor primei Regine a
României. În Gara de Nord a avut loc un alt serviciu religios, iar la ora 11,30 trenul a început
deplasarea către Curtea de Argeș. S-au făcut opriri în gările Titu, Golești și Pitești, unde zeci
de mii de români au adus omagiul lor Reginei, trupele au dat onorul și s-au oficiat scurte
servicii religioase. În gara din Curtea de Argeș, onorul militar a fost dat de către militarii
Batalionului 2 de vânători ,,Regina Elisabeta”, au fost trase 75 de lovituri de tun și au bătut
clopotele bisericilor și ale mănăstirii din vechea capitală a Basarabilor. De la gară la
mănăstire, cortegiul a fost aranjat ca și în capitală, lipsind ca deschizător Prefectul Poliției
capitalei. Cortegiul s-a deplasat pe strada Negru-Vodă, apoi pe bulevardul Carol I, fiind
asistat pe drumul până la mănăstire de zeci de mii de orășeni și săteni din așezările Argeșului,
Muscelului, Vâlcei ș.a.
La ora 16,00, a început serviciul religios, întâi protestant, apoi ortodox, după care, într-
un moment în care în toate bisericile și mănăstirile din Vechiul Regat au bătut clopotele, iar în
toate garnizoanele și pe navele de război s-au tras câte 75 de lovituri de tun, sicriul Reginei
Elisabeta și cel al Principesei Maria au fost coborâte în cripta pregătită alături de cea a soțului,
respectiv părintelui, Carol I. Mormintele erau vegheate de tabloul votiv, înfățișând pe cel
dintâi Rege al României, pe cea dintâi Regină și un înger având chipul copilului lor, sub
imaginea Reginei cuvintele fiind înduioșătoare:,,Nu plânge, ea n-a murit, ea doarme”.
Astăzi, lespedea care acoperă mormântul Reginei, în biserica Mănăstirii Argeș,
devenită Catedrală Arhiepiscopală înfățișează stemele provinciilor Vechiului Regat și
menționează simplu, în câmpul central: ELISAVETA.