ACADEMIA

DE TIINTE
SOCIALE
BI POLITICE
A REPUBLICII
SOCIALISTE
ROMAN IA STA
rt

[ RI L.
ORE
°,DIN SIYMAk:
,
iii_
uIlliuhIl I
C.:VIMii,11

r
4EL.
ZA r LIMBi .1t/I.,.., ,IS, ,

4 ,' EUGEN STINRS

T 61 ., I
.
el
,

kit} 160 DE ANI DE LA REVOLUTIA DIN

. 1821 .

I A A 1INOLUTIEI ROMANE DE LA 182i

%RI: A F4.
'I
''t F,
^. L'.
CONSTANTIN Coast( i
1111 .
IDEOLOOTA G TIEI DIN EPOCA DE LA 1321 (I)
,

NICAMAn ISAR
,, 1 ,I
: s. 1 q 1.
' I

IMPLICATIILE ECONOMICE ALE DOMINATIE1 OTOMANE ASUPRA 1.

,
PRINCIPATELOR ROMANE (1750-185() i
t 1
4 t 1, :,. e NECIEITA AnKNII.OAIE
.

i
VALOTUFICAREA 130CaTIILOR MINLERE DJ CATRE POPORUL ROMAN
1

IN EPOCA VECHE 1 MEDIE ,..1

TEFAN OLTHANU
, r-
TENTATIVE DE CONs01.1DARE A SOCIETA 11 I NAMN[LOR 1922 - 1025
;1[ ELIZA CAMPUS

)0CUMENTA R , RECENZII
VIATA $T1INTIFICA. LNSEMNATII

3 TONUIL 34
.1
1981
MARTI

z 3

www.dacoromanica.ro
EDITURA ACADEMIE!
REPUBLIC!! SOCIALISTE ROMANIA ,1 . No;
 ACADEMIA DE $TUNTE SOCIALE $1 POLITICE
A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
SECTIA DE ISTORIE *I ARHEOLOGIE

COMITETUL DE REDACTIE

ARON PETRIC (redactor responsabil); IoN APoszoL (redactor res-

ponsabil adjunct); NICIUTA ADINILOAIE; LUDOVIC DEMENT; GHEOR-
GEE I. IONITX; VASILE LIVEANU; AUREL LOGHIN; DAMASCIIIN MIOC;
STEPAN OLTEANU; $TEPAN $TEPXNESCU; POMPILIU TEODOR (membri).

Pretul unui abonament este de 120 lel.

In tarA abonamentele se primesc la ()Mlle postale, factoril
postall sl difuzoril de presA din Intreprinderi sl Institutil.
Revistele se mal pot procura (direct sau prin posta) si prin
PUNCTUL DE DESFACERE AL EDITURII ACADEMIE!, Ca lea
Victor lel nr. 125, sector 1.

Cititoril din strainAtate se pot abona adresindu-se la ILEXIM

Departamentul Export-Import presA, P. 0. BOX 136-137. Telex
11226 Bucure§ti, Str. 13 Decembrie nr. 3.

Manuscrisele, cArtile sl revistele pentru

schimb precum si mice corespondentA
se vor trimite pe adresa Comitetulul de
redactie al revistei REVISTA DE
ISTORIE". Apare de 12 ori pe an.

Adresa Redactiel;
www.dacoromanica.ro
B-dul Aviatorilor, nr. 1
l3ucuresti, tel. 50.72.41.
 1 TOM 34, Nr. 3
martie 1981

SUMAR

389
ARON PETRIC, EUGEN STANESCU, Cu privire la limbajul istoric

160 DE ANI DE LA LA REVOLUTIA DIN 1821

1821 395
CONSTANTIN CORBU, Taranimea forte de baza a revolutiei române de la 417
NICOLAE ISAR, Ideologia generatiei din epoca de la 1821 (I)
*
Prin-
NICHITA ADANILOAIE, Implicatiile economice ale dominatiei otomane asupra 441
cip atelor romane (1750 1859)
*
STEFAN OLTEANU, Valorificarea bogatiilor miniere de &etre poporul roman in epoca 465
veche i media
*
487
ELIZA CAMPUS, Tentative de consolidare a Societatil Natiunilor (1922-1925) . . .

DOCUMENTAR

La metereze" . . ..... . . ............. .

V IO R ICA ENACH IUC-M IHAI. Cercetari arheologice p e teritoriul comunei Dridu .punctul
.
RADU LUNGU, Contributii la istoria mestesugurilor medievale in Tara Romaneasca
. . 507
513
inde-
NICOLAE STANCU, Demersuri diplomatice ale Romanlei In vederea recunoasterii . . . 519
pendentel sale de stat pe line statele din Asia, Africa si America latina

V ATA STIINTIFICA

Adunarea generala a Academlei de stiinte sociale l politice (Ion Apostol); Sesiuni stiin-
consecrate aniversarii bataliei de la Posada (N(colae Stoicescu ); A XVIII-a
Since sectia Istoria artei militare
sesiune de comunicAA stiinpfice a Academiei Militare
(Dan A. Ldzdrescu ; Colocviu comemorativ Nicolae Iorga la Botosani (Traian
stlintifice la Oradea (Gelcu Maksutovici ) ;
Udrea); Sesiune de comunicari
Sesiunea de comunicari a Muzeului de istorie si arta din Zalau (Constantin C. Pe-
(Florin Con-
tolescu ); A V-a sesiune a comislei mixte romano-polone de istorie
stantiniu ); Dezbatere privind evolutia tmeltelor in sud-estul european in evul
mediu (Stefan Olteanu ); Crearea comisiei internationale de istorie a istoriografiei
. . . 525
(Luc(an Boia); Vizita unui istoric Italian (Florin Constantiniu); Cronica
1
REVISTA DE ISTORIE^, Tom 34. nr. 3, p. 385-580 1981
www.dacoromanica.ro
386

RECENZII

ELIZA CAMPUS, Din politica externd a Romdniei. 1913 1947, Edit. politica, Bucuresti,
1980, 636 p. (Constantin Botoran ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 545
GHEORGHE I. BRATIANU, Tradifia istoricd despre tnterneierea statelor romdne§ti,
editie ingrijita, studiu introductiv si note de Valeriu Rapeanu, Edit. Eminescu,
Bucuresti, 1980, 295 p. (Iolanda Micu, N. Stoicescu ) . . . . . . . . . . . . 550
, * , Actes du II-e Congras international de Thracologie (Bucarest, 4-10 septembre
1976), I II (Histoire et archéologie), edit& par les soins de Radu Vulpe, president
du Congres, avec la collaboration de Constantin Preda, Alexandru Vulpe et Adriana
stantin C. Petolescu ) . . . . . . . . . . .
. . ......
Stoia, Edit. Academiei R. S. Romania, Bucuresti, 1980, 470 p. + 462 p. (Con-
GYORGY SPIRA, A Nemzétisegi kerdes a negyvennyolcas forradalom magyaror szagon
. . 557

(Problema nationalé in revolutia de la 1848 din Ungaria), Kossuth k8nyvkiado,

Budapesta, 1980, 241 p. (Stelian MIndruf ) 562

INSEMNARI
ISTORIA ROMANIEL I. D. SUC1U, Unitatea poporului roman. Contribujii istorice
bandlene, Edit. Facia, Timisoara, 1980, 188 p. (Victor Neumann); , * , Argegnii
§i muscelenit participanji la rdzboiul de independenfd a Romdniei 1877-1878, Muze-
ul orésenesc Cimpulung-Muscel, Arhivele Statului Filiala Arges, Pitesti, 1980, 208 p.
(Elena Gheorghe); General-locotenent ION SUTA, Infanteria Romdnd. Contribufii
la istoricul armei, vol. L,Edit. militarii, Bucuresti, 1977, 226 p. (Valeriu A. Giuran);
ISTORIA UNIVERSALA. BONJU ST. ANGELOV, /z starata Bdlgarska, ruska i
srdbska literatura (Din literatura veche bulgaril, rusä si sirba), Cartea a III-a.
Sofia, 1978, 282 p. (Damian P. Bogdan ) ; GERMAINE] TILLION, Ravensbrtick,
Edit. politica, Bucuresti, 1979, 216 p. (Mircea C. Dumitriu ) 569
I VASILE MACIU I (1904-1981) 579

www.dacoromanica.ro
 TOME 34, N° . 3
mars 1981

S OM MA IRE

ARON PETRIC, EUGEN STANESCU, A propos du langege historique 389

160 ANS DEPUIS LA REVOLUTION DE 1821

CONSTANTIN CORBU, La paysannerie principale force de la revolution roumaine
de 1821 . . . . . . . . . . . . . 395
NICOLAE ISAR, L'ideologie de la generation de 1821 (I) 417

N ICH ITA ADANILOAIE, Les implications économiques de la domination ottomane sur

les Principautes roumaines (1750-1859) 441
a
*TEFAN OLTEANU, La mise en valeur des richesses minieres par le peuple roumain
pendant l'antiquite et le moyen-age 465

ELILA CAMPUS, Tentatives de consolidation de la Societe des Nations, (1922-1925) 487

DOCUMENTAIRE

VIORICA ENACHIUC-MIHAI, Des recherches archeologiques de Dridu le point

La Metereze" 507
RADU LUNGU, Contributions a l'histoire des metiers medievaux en Valachie . . . 513
NICOLAE STANCU, Demarches diplomatiques de la Roumanie en vue de la recon-
naissance de son independance etatique par les pays d'Asie, d'Afrique et d'Ame-
rique latine AL
519

LA VIE SCIENTIFIQUE

L'assemblee generale de l'Academie des sciences sociales et politiques (Ion Apostol); Sessions
scientifiques consacrees a l'anniversaire de la bataille de Posada (Nicolae Stoicescu );
La XVIII-e session de communications scientifiques de l'Academie Militaire
section Histoire de l'art militaire (Dan A. Lazdrescu ); Colloque commemoratif
Nicolae Iorga a Botosani ( Trojan Udrea ); La session de communications scien-
tifiques d'Oradea (Gelcu Maksutovici ); La session de communications du Musee
d'histoire et d'art de ZalAu (Constantin C. Petolescu ); La V-e session de la commis-
sion mixte roumano-polonaise d'histoire (Florin Constantiniu ); Debat concernant
revolution des outils dans le sud-est de l'Europe pendant le moyen-Age (.pefan
REVISTA DE ISTORIE",Tom 34, nr. 3, p. 385-580, 1981
www.dacoromanica.ro
388

Olteanu); La creation de la commission Internationale d'histoire de l'historio-

graphie (Lucian Boia); Visite d'un historien italien (Florin Constantiniu); Chro-
nique 525

COMPTES RENDUS

ELIZA CAMPUS, Din politica externii a Romaniei, 1913-1947 (La politique extérieure
de la Roumanie. 1913-1947). Editions politiques, Bucarest, 1980, 636 p. (Con-
stantin Botoran) 545
GHEORGHE I. BRATIANU, Tradifia istoricii despre tntemeierea statelor romelnesti (La
tradition historique concernant la fondation des Etats roumains), Edition parue par
les soins de Valeriu Rapeanu. Etude introductive et notes du même auteur. Editi-
ons Eminescu, Bucarest, 1980, 295 p. (Iolanda Micu, N. Stoicescu) . . . . 550
, * , Actes du II-e Congres international de Thracologie (Bucarest, 4-10 septembre
1976), I II (Histoire et archéologie), Mites par les soins de Radu Vulpe, pre-
sident du Congres, avec la collaboration de Constantin Preda, Alexandru Vulpe et
Adriana Stoia, Editions de l'Académie de la R. S. de Roumanie, Bucarest, 1980,
470 p. + 462 p. (Constantin C. Petolescu) . . . . . . . . . . . . 557
GYORGY SPIRA, A Nemzetisegi kerdes a peg yoennyolcas forradalom magyarorszagon
(La question nationale dans la revolution de 1848 de Hongrie), Kossuth könyv-
kiado, Budapest, 1980, 241 p. (Stelian Mtndruf) 562

NOTES

HISTOIRE DE ROUMANIE. I. D. SUCIU, Unitatea poporului roman. Contribulii istorice

bandiene (L'unité du peuple roumain. Contributions historiques du Banat),
Editions Facia, Tim4oara, 1980, 188 p. (Victor Neumann); , * , Argesenit f i
muscelenii participanli la razboiul de independenfil a .Romaniei, 1817-1878 (Les
participants des départements d'Arge§ et Muscel a la guerre d'indépendance de
la Roumanie, 1877-1878), Le musée de la vine de Cimpulung-Muscel, Archives
de l'Etat, Finale Arge§, Pit*i, 1980, 208 p. (Elena Gheorghe); General lieutenant
ION SUTA, Infanteria Roman& Contribufti la istoricul armei, (L'infanterie rou-
maine. Contributions a l'historique de l'arme), vol. I, Editions militaires, Buca-
rests 1977, 226 p. (Valeriu A. Giuran); HISTOIRE UNIVERSELLE. BONJU
ST. ANGELOV, /z starata balgarska, ruska i srabska literatura (De la literature
ancienne bulgare, russe et serbe), livre III, Sofia, 1978, 282 p. (Damian P. Bog-
dan); GERMAINE TILLION, Raoensbriick, Editions politiques, Bucarest, 1979,
216 p. (Mircea C. Dumitriu ) 569

VASILE MACIU I (1904 1981) 579

www.dacoromanica.ro
 CU PRIVIRE LA LIMBAJTJL ISTORIC*
DE

ARON PETRIC si EUGEN STANESCU

Complexitatea epocii istorice pe care o traim determina si revederea

instrumentelor de cercetare a tuturor aspectelor pe care omenirea poate
a le cunoasca azi mai bine. In acest cadru se imptme, ca o consecinta
fireasca, elaborarea 0 utilizarea 0 a unui limbaj istoric cit mai adecvat
starilor de lucruri si de spirit ale vremurilor actuale. Abordarea problemei
limbajului istoric nu se poate face dupa cum apare evident decit
in string, corelare cu gindirea pe care acesta o exprima, nu poate fi des-
partita de conceptia care calauzeste pe istoricul in caua. Aceasta 0 ex-
plica, in parte, deosebirile de sensuri care sint atribuite uneori acelorasi
termeni, mai ales cind acestia se refera la aprecieri valorice legate de
unele procese sociale.
In ceea ce-i priveste pe istoricii romani, conceptia materialist-isto-
rica implica insusirea si utilizarea unei terminologii proprii socialismului
stiintific terminologie considerata, insa, nu ca o suma de cuvinte limi-
tate ea numar si anchilozate ca sensuri la ceea ce ne-au lasat marii
intemeietori ai dialecticii marxiste, ci intr-o fireasca si continua, imboga-
tire, asa cum este aceasta conceptie inasi, imbogatire determinata de
transformarile vietii umane, de noile achizitii ale stiintei si tehnicii, de
capacitatea mereu sporita de intelegere de catre omenire a fenomenelor
pe care le traieste sau o inconjoara.
Fara indoiall ca si limbajul istoricului cunoaste si reclama dreptul
la innoire 0 imbogatire si in acest context trebuie a se ting seama si de
marile obiective care directioneaza sensul si inasi ratiunea de a fi a isto-
riei. Din acest punct de vedere, ne staruie cu putere in minte mesajul pe
care presedintele RomaMei socialiste, Nicolae Ceausescu, 1-a adresat
participantilor la cel de al XV-lea Congres international de stiinte istorice,
care, pornind de la gama atit de variata §i complexa a temelor puse in
dezbatere dintre care multe de o stringenta actualitate , solicita
totodata spirit de comprehensiune, conlucrare si intelegere in care este
bine a se desfa§oare discutiile, astfel incit ele a contribuie atit la elu-
cidarea unor probleme mai putin dare ale istoriei, cit §i la o mai buna
* Problema a format obiectul unui coreferat prezentat de noi In cadrul celui de al
XV-lea Congres international de stiinte istorice, la sectia de Metodologie, coreferat publicat In
volumul I al actelor Congresului. Studiul de fatA reprezintá o dezvoltare a acestel teme, Insotitit
de unele consideratil, privind discutlile ce au avut loc In sectia respectivä pe marginea acestui
subject.
-
pREVISTA DE ISTORIE", Tom 34, nr. 3, p. 389-394, 1981
www.dacoromanica.ro
390 ARON PETRIC, EUGEN STANESCU 2

cunomtere reciprocI intre popoare, mijloc important de pretuire a va-

lorilor materiale P spirituale create de fiecare natiune, de apropiere p
colaborare intre too locuitorii planetei noastre.
Acest sflruitor apel porne§te de la analiza lucidl §i obiectiva, a
fenomenelor vietii contemporane, pe care istoricii cei dintii o pot
cunoa§te P Ii pot intrevedea evolutia viitoare. Or, o astfel de analiza con-
duce la concluzia c situatia complexI P Mel dominatl de probleme neso-
lutionate atit in domeniul economic, cit P in viata social-politica P in rela-
tiile internationale, poate degenera intr-o nou'a' conflagratie mondialti,
de proportii necunoscute Inca, tinind seama de nivelul inarmgrilor §i de
forta nimicitoare a armelor atomice. De aici, insistenta cu care se cere
sl se faca, totul pentru a se relua p consolida cursul destinderii in rela-
tale internationale, de a se trece la o politica, real de dezarmare, de a se
meza la baza raporturilor intre state p natiuni principiile increderii p pre-
tuirii reciproce, ale respectärii independentei p suveranit/tii nationale,
ale nerecurgerii la forta, p la amenintarea cu forta. sa in puterea po-
poarelor de a determina un curs nou, pozitiv, in relatiile internationale.
In aceasta, apreciere a presedintelui Nicolae Ceausescu se reflectl una
din tezele fundamentale ale socialismului tiintific privind rolul maselor
populare, al fortelor inaintate ale societ6tii, In faurirea istoriei, in propul-
sarea omenirii pe calea progresului.
*
La mobilizarea popoarelor in lupta pentru pace, istoricii pot juca
un rol deosebit de important prin punerea in evidentl a invltamintelor
ce se desprind din trecut acest bogat tezaur al experieatei umane ,
reliefmd atit factorii care au favorizat progresul popoarelor, cit ri elemen-
tele care au dus la perioade de regres, la conflicte P razboaie, ce au pro-
vocat atitea suferiate. in acelap seas, istoria poporului nostru eviden-
tiaza, cu prisosinta, faptul c, cele mai fertile perioade din existenta sa au
fost tocmai acelea care s-au bucurat de pace, in care au existat relatii de
colaborare §i prietenie cu vecinii, ceea ce a upirat dezvoltarea fieclrei
taxi din aceasta; parte a Sud-estului european pe calea civaizatiei 13i pro-
gresului. Experienta trecutului impune, astfel, dare comandamente pentru
prezent §i viitor.
De pe aceste poziii, mesajul prgedintelui Republica noastre ros-
te§te cu optimism : Avem deplin incredere c, actionind unite, po-
poarele, fortele inaintate ale umaniatii pot asigura pacea i securitatea
international, pot fluri o istorie noufl, fr rIzboaie P v,"rslri de singe,
pot edifica P Lisa generatillor viitoare o lume mai buna, p mai dreapta, !"1.
Atingerea acestor objective implicl pentru §tiinta istoricl necesitatea
de a cultiva grija pentru redarea veridicl a realitatii, de a se feri de
denaturari pornite din dlungtoare tendinte nationalist-§ovine, din por-
niri hegemoniste §i expansioniste de esentl imperialistl, din ignorare sau
dispret fatai de valorile create de alte popoare, fatl de contributia fiecarei
natiuni mare sau mica la progresul umaniatii.
Acordind importantl primordial problemelor de conceptie ale isto-
riei, nu pot fi neglijate nici aspectele de forma), privind, deci, modalitltile
I "Scintela", 12 august 1980
www.dacoromanica.ro
3 CV PiRTVIRE LA LIIMBASUL ISTORIC 391

de exprimare a continutului, ceea ce in ultimg analizg, se referg la lim-

bajul istoricului, la terminologia utilfzafa, de acesta in istoria scrisg sau
oral/. Problema limbajului istoric poate fi examinatg in mai multe ipostaze.
in cele ce unneazg, ne propunem sa, inf/tisgm unele consideratii privind pe de
o parte innoirea i imbogItirea, iar pe de alt /. parte unificarea limbajului uti-
lizat de istoric. Se ridicg i intrebarea fireascg, dacg limbajul istoric, ngscut
sub semnul vremii noastre, nu e adecvat i altor vremuri, deschizindu-se
astfel un cimp vast de experimentare terminologicg. Sub acest raport
observgm eg stiintele istorice nu se pot izola de ansamblul stiintelor in
general, fie matematico-naturale, fie social-umane, toate la un loc aka',
tuind o singurg familie, caracterizat5, printr-un singur demers, acela de
a pgtnmde in adincul tainelor universului, a macrocosmosurilor si micro-
cosmosurilor materiale i spirituale. Mei epoca pe care o trgim este re-
volutionarg nu numai prin schimbgrile aduse structurilor i institutiilor
de pretutindeni, hrii lumii care aratg cu totul altfel decit acum patru
decenii ci gi prin acumularea fantasticg de cunostinte in domenii peste
care altadatg, plana o deplin/. ignorantg. Revolutia tehnico-stiintifieg se
exprima, nu numai prin schimbgrile radicale ale cadrului natural al exis-
tentei umane, dar i prin orizontul de eunoastere al omului, individual sau
colectiv, care nu numai csa trgieste altfel decit inaintasii si, dar i cunoaste
mai mult si mai bine aspectele fundamentale ale devenirii sale. Pot, oare,
stiintele istorice s rgming insensibile fatg de innoirea extraordinarg,
petrecutg sub ochii nostri, in atitea domenii ale stiintelor matematico-
naturale i social-umane si care se refleetg in metodologii i terminologii
noi sau innoite
Astfel, unele din descoperirile importante din domeniul stiintelor
matematico-naturale au avut in trecut asupra stiintPlor istorice evidente
influente nu numai metodologice, ci i terminologice. Este destul sg ne
gindim la termeni ea : revolutie, polarizare (din astronomie), evolutie,
formatie, structurg (din biologie) analizg, sintez5, (din chimie) etc. Se
poate pune problema dacg acest fel de stiinte, prin terminologia lor
proprie, mai recent vehiculatg, n-ar putea contribui din non la imbogg-
tirea limbajului istoric. Considergm c5, aceastg categorie de stiinte poate
contribui la innoirea terminologiei limbajului istoric prin ceea ce am
putea numi introducerea unei noi generalii terminologice.
In acest sens astrofizica poate s pung la indemina istoricului ele-
mente de terminologie noug. De exemplu, pe ling/ termenul de explo-
zie", intrat inca demult in limbajul istoric, exist/ posibilitatea introdu-
cerii celui de implozie" (prgbusirea unui corp ceresc in sine insusi), termen
care s-ar putea aplica unei societgti care se prgbuseste treptat in ea insgsi,
printr-o putrezire lent i indelungatg. Din fizicg ar putea fi preluat
termenul de refractie", utilizabil in cazul ma i n-ultor realitgti de naturg
diferitg, din care una singurg e prioritarg, deformindu-le pe celelalte, cer-
cetarea avind ea scop tocmai descoperirea acestora in stadiul lor anterior.
Raportindu-ne la descoperiri mai recente din domeniul biologiei,
expresia de arbore genetic" ar putea fi intrebuintatg in istorie atunci cind
o realitate social./ inggduie identificarea unui lant de cauze i efecte in
care e transpusg o intreagg evolutie. Tot astfel poate fi folosit i terme-
nul de program" sens istoric larg cind putem inregistra
www.dacoromanica.ro
392 ARON PETRIC, EUGEN STANESCU 4

intr-o colectivitate sensul fundamental al devenirii ei chiar inainte de a

fi codificat sub forma institutionala sau ideologica. Un alt termen, care ar
merita ea fie conceput intr-un sens mai larg si mai sugestiv ar fi eel de
simbioza", care, dincolo de banalitatea viziunii a doua realitati istorice
traind impreuna, ar respecta mai degraba semnificatia din stiinta res-
pectiva privind transplantul unei realitati fara radacini proprii, dar care
trebuie urmarita in incercarea, reusita sau nu, de a le capata.
Medicina, cu succesele ei deosebite din ultimele decenii, a adus de
asemenea la lumina' o serie de termeni care pot ispiti istoricul sa-i folo-
seasca in descrierea unor fenomene i situaii. Astfel ar putea fi luat in
considerare fenomenul de respingere", atunci cind impactul dintre doua
realitati istorice nu duce nici la asimilare, nici la contopire, nici la un raport
de simbioza parazitara, ci pur i simplu la separarea lor datorita incompa-
tibilitatii de genetica istorica.
Cit priveste stiintele social-umane, acestea de mai mult de un veac
jumatate, incepind cu economia politica, au influentat puternic stiiuta
istorica. Se poate considera c pentru acest grup de stiinte, Karl Marx a
stabiit cadrul in care cercetarea istorica trebuie sa se desfasoare, impros-
patindu-se i imbogatindu-se din punct de vedere metodologic si termi-
nologic, de pe urma progreselor din ce in ce mai evidente ale acestor ra-
muri ale cunoasterii. Termenii veniti din aceste stiinte, fara de care nu
se poate inchipui limbajul istoric actual, ca cei de progres", regres",
valoare", lege", constiinta", .societate" etc., ilustreaza aportul lor
term in ologic.
Inca inainte de aparitia marxismului, economia politica a sugerat
istoricilor o serie de termeni care au astazi un statut definitiv, cum ar fi
cei de clasa", lupta de clasa", economie nationall", nivel de trai"
etc. In ultimul timp, aceasta stiinta ne pune in fata termeni i expresii
noi, ea cele care se refera la discrepanta economicii, principala a planetei
noastre, considerata a fi cea dintre nordsud", sau care considera ca un
dat fundamental al vremii noastre existenta lumii a treia".
Dreptul, ca ansamblu al tiintelor juridice, foloseste, mai ales in
ultimul timp, termenul de lege-cadru", care desemneaza o lege reglemen-
tind un ansamblu de activitati similare. Fiosofia istoriei ar fi Indrepti-
it sit foloseasca un astfel de termen, paralel cu cel de lege" propriu-
zisa, subliniindu-se cit seria de cauze i efecte poate fi lineara sau reduc-
tibila linear dar i arborescenta, cu multiple efecte, situatie careia i s-ar
potrivi termenul de lege-cadru".
sociologia, data fiind considerabila apropiere conceptuala si meto-
dologica de stiinta istorica, a influentat si a fost influentata terminologic
in raport cu aceas,ta. Astfel, reintoarcerea, voita sau nu, a unei colectivi-
tati urbane in directia ruralitatii, poate fi folosit si pentru trecut cind, in
imprejurari complicate de regres economic si social, mail colectivitatd urba-
ne, altadata infloritoare, deveneau semi-rurale. De asemenea, termenul
atit de frecvent de ecologie" raportat la echilibrul, necesar dar fragil,
dintre om i natura, poate fi folosit si in problematica vietii sociale, refe-
rindu-se la echilibrul dintre individ si societate, sau dintre oin i societate in
ansamblu, in raport cu probleme fundamentale ca cea a pacii si razboiului.
Psihologia a influentat, fara Indoial, i metodologic si terminologic,
stiintele istorice, cad e destul In aceasta privinta sa evocam iinportanta
www.dacoromanica.ro
5 CU MINIM LA IZNIBAJUL ISTORIC 393

crescinda a cercetgrilor in domeniul psihologiei colective, fie sub forma de

psihologie de grup" sau psihologie de masa". Adaugam la aceasta si
incercarile de abordare a cercetarilor unor realitati istorice pe baza psiha-
nalizei istorice", nu totdeauna reusite, date Eind unele exagerari inevita-
bile. Tot psihanaliza, ca ramura, a psihologiei, ne sugeread; « scaparea fara
voie», care credem ca poate evoca foarte bine situatia in care un izvor
spune adevarul, fara voie, irnpotriva intereselor sociale, politice, nationale
pe care le reprezinta, situatie corespunzind de cele mai multe ori unui
adevar istoric.
In ceea ce priveste lingvistica, se pun in lumina forme structurale
care se schimba greu de la epoch' la epod si care au, deci, o anumita pere-
nitate. La rindul su, tiinta istoricg poate folosi si ea, cu mai mult curaj,
termenul de permanente cu inteles relativ pentru a ilustra ceea ce,
in decursul devenirii umane, se schimba mai mult din punct de vedere al
continutului si mai putin din punct de vedere al formei, deci de ceea ce se
desemneaza prin expresia noul in haina vechiului". In ansamblu, folosind
din domeniul lingvisticii, problemele sernantice stiinta istorica s-ar putea
gasi in fata necesitatii care ar obliga-o sa pung, sub semnul intrebarii sen-
sul unei parti a terminologiei sale si s reflecteze la necesitatea unei revi-
zuiri a acesteia.
In acelasi timp, a devenit, de multa vreme, evident faptul c nume-
rosi termeni i expresii cu care opereaza stiinta istorica nu sint utilizati
in aceleasi acceptiuni, existind adeseori deosebiri sensibile de interpre-
tare. .Istfel, termenii de cultura" i civilizatie" sint tratati uneori ca
termeni identici, alteori, insa, cu sensuri deosebite, intelegindu-se prin civi-
lizatie, creatia materialg, iar prin culturg, cea spirituara, nelipsind insa nici
acceptiunile inverse. Nu existit unitate de conceptie nici in ceea ce pri-
veste folosirea termenilor de epoca" i i perioada istorica", lor alaturin-
du-li-se i cel de ev", utilizat mai mult pentru epoca de mijloc a istoriei.
Sub acest raport, consideram ca trebuie acceptata ideea ca epocile isto-
rice : veche, medie, moderng, contemporang, reprezinta diviziuni de timp
bine conturate prin anumite trasaturi specifice, sub raport economic,
social-politic si spiritual, in timp ce perioadele istorice sint subdiviziuni
ale celor dintii.
Istoriografia marxistg a introdus diviziuni noi in desfasurarea isto-
riei, denumite orinduiri", care au la bad, criterii de ordin tiinDific, tinind
de evolutia modurilor de productie, respectiv de gradul de dezvoltare a
fortelor de prodnctie ale societatii si de relatiile de productie statornicite
intre oameni intr-o anumita etapg, istorica. Consideram a termenii care
desemneaza aceste orinduiri respectiv comuna primitivg, orinduirile
sclavagista, feudall, capitalista si socialista corespund unui anumit
continut social-economic, ceea ce le conferg o certa validare stiintifica.
Consensul in adoptarea unei terminologii istorice unitare este nu
numai de dorit, ci hnperios necesar, In vederea comunicarii fafa dificultati
a ideilor, a intelegerii fara piedici a proceselor si a realitatilor istorice.
Dar limbajul istoricului se cere privit si din alte puncte de
vedere. Prezinta interes, spre exemplu, dad, istoricul foloseste o maniera
de exprimare narativa sau povestitoare, retorico-discursiva sau un stil
riguros tiintific,. lipsit de epitete ornante" ori de alte elemente literare.
Desigur, lucrurile trebuiesc judecate in raport cu natura i destinatia
www.dacoromanica.ro
394 ARON PETRIC, EUGEN STANESCU 6

materialului istoric, unul fiind stilul utilizat in studii de strict./ speciali-

tate, altul eel din lucrlri destinate unui cerc larg de cititori sou auditoriu
si intr-un mod special eel folosit in cartile scolare, wade se impun parti-
cularitltile de virstI i cerintele de ordin educativ.
Oricare ar fi, Ins, natura si destinatia materialelor istorice, orice
manierI de exprimare s-ar folosi, limbajul istoricului trebuie subordonat
acestei cerinte fundamentale de expunere a adev'lrului si acesta in mod
deschis, fr retineri i ambiguitlti, deliberate sau nu, care 1-ar putea
altera. Consider Arn, totodat/, c limbajul istoricului trebuie sit contribuie
si el odatl cu continutul istoric i prin modalitlti specifice acestei
stiinte la consolidarea intelegerii i prieteniei dintre popoare, la pro-
gresul intregii umanitlti. Sub acest raport, se impune ca istoricul, respec-
tind adeva,rul, s evite termenii care ar putea s jigneasel susceptibilitatea
altor popoare, demnitatea umanl. 0 asemenea cerintl se impune cu pre-
adere in cartile de istorie destinate tineretului, in formarea concept iei
si constiintei crtruia studierea istoriei joacg, un rol de priml mina' .
RIspunzind unor atari cerinte, istoria i slujitorii si vor servi nob i-
lelor idealuri ale cultiv/rii adevlrului, prieteniei intre popoare si progre-
sului omenirii.

Problema limbajului istorie, abordatl in raportul prezentat de

Karl-Georg Faber (Republica Federalrt Germania) si in corapoartele sus-
tinute de Quentin R.D. Skinner (Anglia), Pietro Rossi (Italia), Stanislav
Piekarczyk (Polonia), Wolfgang Kiittler (Republica DemocratA Germana),
Eugen Stgneseu si Aron Petrie (Romlnia), ea si de unii experti, a sus-
citat interes, exprimat i in particiarea la discutii a mai multor specialisti
din invAtImint si din cercetarea istoricg.
Astfel s-a subliniat faptul e intre limbaj i conceptia istoriel exist/
o strinsil interdependentl si cid, se impune o cit mai riguroasl preciziune
in definirea notiunior i termenior cu care opereaz1 istoricii (W. Kiitt-
ler), preconizindu-se chiar intocmirea unor dictionare (glosare) istorice.
Alti participanti la discutii au subliniat interferenta si interinfluenta intro
diferitele tiii4e, inclusiv in domeniul terminologiei, ceea ce afecteazl,
si disciplina istoria. Reliefind necesitatea ca limbajul istoric s aib`a o
mare mobilitate, de natuel sa corespundl transformIrior societ54ii umane
s-a accentuat, totodatI, trebuinta unei anumite coneordante in
atribuirea sensurilor termenilor utilizati (H. Schleier). Au fost, inse, si
unele opinii este drept, izolate potrivit clrora o unificare a limbajului
istoric ar bloca" gindirea istoricil, reprezentind chiar dupl opinia lui
Stepan Kieniewicz o sinucidere.a zeitei Clio". Alti vorbitori au arItat
di este necesarl o plastieizare" a limbajului istoric, utilizindu-se, in
acest scop, i beletristica, dupas cum s-a subliniat necesitatea reflectIrii,
prin limbaj, a dimensiunii timpului" in care s-au petrecut evenimentele
(Jerzy Topolski-Polonia).
La discutii au participat, aducind o serie de cornpletIri, i membri
ai delegatiei romlne, ea Paul Cornea, Constantin Mocanu (despre f ilo-
sofia limbajului istorie), Nicolae Liu (despre limbajul istoric al lui Nieolae
Iorga), Cezar Apreotesei, Vladimir Iliescu.
www.dacoromanica.ro
 160 DE ANI DE LA REVOLUTIA DIN 1821

TARANIMEA FORTA DE BAZA A REVOLUTIEI

ROMiNE DE LA 1821
DE

CONSTANTIN CORBU

Muhl vreme inainte de declansarea revolutiei de la 1821, paralel

cu ridicarile maselor populare de la orase si sate impotriva exploatarii
feudale, s-a desfäsurat lupta general a poporului roman pentru indepar-
tarea, din Moldova si Tara Romaneasca, a dominatiei otomane i a dom-
niilor fanariote sustinute de Poarta, iar in Transilvania impotriva exploa-
ta'rii nobilimii maghiare si a opresiunii habsburgice. Participarea mai mul-
tor mii de Omni români, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, la infran-
tarea armatelor Semilunei in cadrul razboiului ruso-turc din 1806-1812,
a constituit o scoala a luptei pentru neatirnare si a contribuit la formarea
nucleului armat al revolutiei de la 1821.
Cauza adinca, cea mai importanta a revolutiei de la 1821 a fost, ca
si la 1784, in Transilvania, asuprirea social si nationala, respectiv exploa-
tarea clacasilor de catre marii proprietari funciari, fiscalitatea excesiva,
accentuata de dominatia otomana si de domniile fanariote, instrumentul
acestei dominatii. Contradictia sociala fundamentala care a generat revo-
lutia, proprie intregului feudalism, a fost aceea dintre taranimea depen-
dent i boierime 1 Chiar daca, prin reformele lui Constantin Mavrocordat,
iobagia fusese desfiintata din punctul de vedere juridic, atit in Tara Roma,
neasca, cit i in Moldova, boierii au redus mult din efectul acestor reforme.
In mune locuri, cum avea s arate Nicolae Balcescu, viata táranilor nu
se imbunatati prin emancipatia Mr", caci, acestia au ramas, in continuare,
dependenti de stapinii de mosii. Astfel, aceasta dependenta ramase numai
recunoscuta in lege, iar in fapta relatiile lui cu proprietarul ramasera, tot
aceleasi, cu singura deosebire c proprietarul ga'si in aceasta innoire prilej
d-a scapa de indatorirea de a-I hrani la vreme de boala sau de foamete".
Cu toate c ranul era obligat, prin lege, sa presteze pentru proprietar
24 de zile (numarul acestora a scazut, mai tirziu, la 12), el lucra la toate
muncile si mai mult decit zilele legiuite. Dupa eliberarea juridica din ioba-
gie taranii avura, a suferi atunci i toata povara birurilor, de care mai
inainte, ca robi, erau scutiti. Asadar, numai prin pastrarea cicii, libertatea

1 Programul Parlidului Comunist Roman de philtre a societatii socialiste multilateral dez-

vollate fl Inaintare a Romdniet spre comunisin, Edit. politicii, BucurWi, 1975, p. 31

REVISTA DE ISTORIE", Tom 34, nr. 3, p. 395-416, 1981

www.dacoromanica.ro
396 CONSTANIUN ICOREtt.T 2

tlranilor se facu iluzorie" 2 in Tara Rom5measca, spunea mai departe

Balcescu , starea taranilor merse din zi in zi mai ran pinit la 1821.,
dud desperarea Mr izbucni" 3.
in preajma revolutiei de la 1821, nemulturnirile au fost generale
nu numai in rinclul taranimii clacase, ci si al celei libere. Prop ortia nume-
rica a celor doua, categorii de tarani era diferitai. Cei mai multi t'arani
liberi erau in Oltenia. Potrivit conscriptiei austriace din 1722-1728,
mosnenii reprezentau aici 48% din totalul populatiei rurale. in aceeasi
zon5, existau diferente nurnerice marl intre Vtranii liberi si cicai, cu deo-
sebire in judetele din nordul i estul Olteniei : in (Ion i Vilcea 63%
tarani liberi, in Mehedinti 60%, in schimb, in judetele de cimpie pro-
portia mosnenior era mai mica. 0 situatie aparte au avut fostii pancluri
participanti la razboiul ruso-turc din 1806-1812, care, in timpul domniei
lui Caragea, si-au pierdut multe din privilegii fiind supusi i ei sarcinilor
clacasesti.
in goana dup5, acumularea de capital, boierimea a cautat s valo-
rifice in mai mare masura, pamintul, exploatind tot mai mult pe tarani.
Unii boieri, interesati in comertul cu cereale, au redus dreptul t5,ranilor
de cultivat, la fineata,, islaz, padure, pescuit etc. Mosnenii, care detineau
loturi proprii, suportau numai sarcinile fata, de fisc, in vrerne ce clacmii,
lucrind pe moiile boieresti, aveau obligatii i caAre boieri si catre fisc.
Ei trebuiau s presteze 12 zile de claca pe an pentru boieri si sit dea a
zecea parte din toate produsele. in unele locuri, renta in munca era con-
vertita, in bani, expresie a acumularii de capital. Pentru a face fatil pove-
rilor banesti catre stat i feudali, clacasii erau nevoiti sit vindit pe piatl
o parte din produsele Mr, de strictl necesitate iar in multe cazuri sa, se
imprumute la camatari in conditii oneroase. In 1818, prin legiuirea dom-
hitorului Caragea, celor 12 zile de clac5, ii s-au mai aditugat alte doud.
in timp ce boierii i manastirile aveau toate privilegiile si nu plateau
nimic pentru pamintul sau vitele pe care le posedau, restul populatiei,
mestesugarii, negustorii i, mai ales Oranii, suportau toate cheltuielile
catre statel.
Potrivit statisticilor vremii, in 1821, din cele aproximativ 300 000
de familii existente in satele i orasele T5xii Românesti, 119 375 erau con-
stituite din tarani birnici (mosneni i clacasi), care alcatuiau 19 022 liude
contribuabile, adica, unitgi fiscale (dintr-o liude faceau parte citeva familii
de Omni). Pentru fiecare liude se platea, anual, 300 de taleri. Mai existau
3856 de familii de companisti (mestesugari, neaustori etc.), grupate in
43 de companii, care plateau in medie, 31 de taferi anual de familie, 540
de breslasi, (mestesugari, negustori etc.) de la sate, neeuprinsi in companii,
care, plateau, anual, in medic, 41,19 taleri de famiie. Mazilii, descendenti
ai unor boieri sau mosneni imbogatiti, in numar de 3103 de familii, fiind
2 N. Bdlcescu, Despre starea social& a muncitorilor plugari In Principatele Romdne In
deosebite limpuri, In Opere, I, editia G. si Elena Zane, Edit. Academiei, Bucurestl, 1974, p. 159.
3 Ibidem, p. 160.
a Nichita Adrmiloale, Boteril sl rdscoala condusd de Tudor Viadimirescu, Bucuresti, 1956,
p. 18 si urm.; Mite Maneanu, Cauzele miscdrii revolulionare din 1821. Istorlografia romdnd
despre aceasta, In 150 de ani de la miscarea revolufionard condusd de Tudor Viadimirescu, Dro-
beta Tr. Severin, 1973, p. 14 si urm.; Mircea T. Radu, 1821. Tudor Vladimirescu si re-
volujia din Tara Romdneascd, Edit. Scrisul românesc, Gralova, 1978, p. 102, 118.
www.dacoromanica.ro
3 TARANIIIKEA FOCRTA DE EAZA A IRIFIVOLIMEI MIN an 397

socotiti mici boieri, erau scutiti de anumite dari, ca vinarit, dijmarit,

oierit .;i altele, platind o contributie speciala, in medie de 48,36 taleri de
familie pe an. 0 alta categorie care de asemenea, nu platea dari, numita
neamuri (2108 familii), se compunea din urmasi ai marilor boieri, din fosti
dregatori si din cei ridicati de domnie la rangul de boierie in schimbul
unor mari sume de bani "18.
Relatiile agrare se complica, in acea perioada, prin aparitia unei noi
paturi exploatatoare, interpuse intre proprietarii de mosii si clacasi
arendasii. Aceasta avea sa duca la accentuarea exploatarii, la inmultirea
obligatiilor care apasau pe umerii satenilor, caci cresterea productiei pentru
piata s-a asigurat prin obligarea satelor de a munci atit pentru boier cit
si pentru arendas, dornic de rapida imbogatire.
In fata presiunii economico-sociale mereu crescinde asupra Ora-
nimii, reactia satelor s-a materializat printr-o continua manifestare, mereu
mai degchisa, o opozitie fata de boier si de asupritorul strain, prin arma
rilscoalei, care, pe fondul viguroasei agitatii si framintari din mediul rural,
avea o mare forta de inriurire. Revoltele s-au intensificat pe masura apro-
pierii de momentul revolutiei. Activitatea unor unitati miitare formate
din panduri, alaturi de taranimea libera reprezenta un cadru favorabil
pentru continuarea luptei sociale a taranimii dependente, un focar de
actiune revolutionara si un teren favorabil declansarii unei ridicari de
proportii. In Oltenia, s-a intensificat lupta cetelor de haiduci, din rindul
carora se detaseaza cea condusa de Iancu Jianu, participant la viitoarea
revolutie din 1821. Tot in Oltenia s-au desfasurat, in anii 1814-1816,
trei rascoale ale pandurilor, carora autoritatile le-au facut fag cu greu 5.
In anii 1819-1820, tarani din m ai multe sate ale Olteniei precum
si din zona din stinga Oltului, ca, de pilda, Dimbovita, Teleorman, Buzau,
au folosit o gama variata de forme de lupta, de la plingeri si trimiterea
unor delegatii numeroase care sa reclame autoritatilor centrale, in capi-
tala, abuzurile boierimii, arendasilor si autoritatilor si ping, la rascoale.
Aceasta larga miscare a satelor a constituit prologul marii ridicari care
avea sa inceapa 6. In acei ani consemneaza V.A. Urechia se latea
spiritul de revolta mai in toate satele de peste Olt.Era Inca un precursoriu
al revolutiunii de la 1821 ... Dar ceea ce este neindoios e ca cele sate raz-
vratite in 1819 si 1820 peste Olt constituie o manifestare clara a destep-
tarei spiritului public si sunt zbuciumari precursorii ale miscarii de la
1821, cum au fost si consecinte ale anterioarelor miscari de panduri de sub
Caragea Voda. Nu este Tudor la 1821 un creator al miscarei, ci sinteza
unor miscari care isi au originea in intreg secolul al XVIII-lea si in primele
dour], decade din al XIX-lea. Ca revolutiunea fierbea in Vara, se probeaza
4 big Nichita Ad5niloaie, op. cit., p. 23.
I I. Neacsu, Oastea pandurilor condusd de Tudor Vladirnirescu in rdscoala din 1821, In
Studii si referate privind istoria Româniel", partea a II-a, Edit. Academiei, Bucuresti,
1954, p. 1008; Dan Berindei, Traian Mutascu, Aspecte militare ale riiscoalei populare din 1821.
Edit. militark Bucuresti, 1962, p. 39, 41.
13 Rdscoala din 1821. Documente interne, vol. I, Edit. Academiel, Bucuresti, 1959, p. 134,
148 149, 170, 172 173; 176-177, 180, 182-183 (in continuare: Rdscoala din 1821. Docu-
mente); V. A. Urechia, Istoria romdnilor, vol. XII, Bucuresti, 1898, p. 195, 245, 247, 250;
Mircea Georgescu, Ttrgovistea In desfäsurarea evenimentelor de la 1821, In 150 de ani de la
miscarea revolutionara condusd de Tudor Vladimirescu, Drobeta-Turnu Severin, 1973, p. 74;
Mite 515neanu, loc. cit., p. 19.
www.dacoromanica.ro
398 CONS-DANT= coRBU 4

nu numai cu razvratirile din cele zece sate ale lui Gr. Brincoveanu, dar
cu numeroase alte refuzuri de a se supune la claca etc., din alte parti
ale Wei" 7. La sfirsitul anului 1820 si la inceputul anului urmator, In Vann-
trul -tarei era in spor miscarea contra regimului fanariot. Mai cu seama
peste Olt agitatiunea sporea. Pandurii nu erau multumiti. Voda cauta
atraga In partea-i dar nu izbuteste". Noul domnitor, Alexandru utu,
a iertat de pedeapsa" pe Oliva dintre ei, condamnati de Caragea pentru
revolta din anii precedenti. In zadar Voda (Muse ordin circular la isprav-
nici 0, nu se permita satelor intregi a veni la Bucuresti reclame drep-
turile i usurarea de dari Fierbea, fierbea revolutiunea" 9.
Ca 0 la 1784, revendicarile economico-sociale de baza ale revolutiei
de la 1821 priveau taranimea, ca intlia expresie sociall a societatii roma-
nesti, ca identitate a acesteia. In acelasi timp, revolutia preconiza o seam&
de ameliorari pentru celelalte categorii sociale impilate, iar in domeniul
national, libertatea i neatirnarea prin inlaturarea presiunii i amenin-
tarii otomane, instrumentului ei principal, de imixtiune in tara fanario-
tismul. Aceste mari obiective sint cuprinse intr-o suita de documente cu
earacter programatic, care, string corelate intre ele, alcatuiese programul
unitar al revolutiei sociale 0i nationale de la 1821 : Proclamaga de la Fade?,
din 23 ianuarie 1821, adresata de Tudor catre tot norodul omenesc din
Bucuresti si din celelante orase si sate ale Taxi Romanesti" ; Arzul trimis,
in aceeasi zi, Portii in numele a tot norodul romanesc din Valahia" ;
Prodamatia cdtre boieri, negustori ii tog locuitorii Bucuregilor, din
16 martie ; Proclamatia cdtre tog locuitorii din Bucuresti i cdtre tot norodul,
din 20 martie ; Proclamatia cdtre toti locuitorii oraselor i satelor din Tara
Romdneascd, din 23 martie ; Cererile norodului rumanesc (februarie).
In planul social, programul revolutiei prevedea nu doar anume imbu-
natatiri ale situatiei rnimii, ci asa cum au explicat i unii contemporani
ai evenimentelor, iar mai tirziu unii istorici, impartirea paminturilor
boierimii la truditorii ogoarelor. Prin Proclamatia de la Fade?, revo-
lutia cheama taranimea la un adevarat razboi social impotriva boierimii
Nici o pravi1 nu opreste pre om de a intimpina raul cu faul ! arpele
cind iti iasa inainte, dai cu ciomagul de-1 loveste, ca sa-ti aperi viata
Dar pre balaurii care ne inghit de vii, capeteniile noastre, zic, atit cele
bisericesti, cit i cele politicesti, ping and sn-i suferim a ne suge singele
din noi Pin'a eind s le fim robi Veniti dar, fratilor, cu totii, cu rau
Su pierdem pe cei ri, ea s ne fie noua. bine ... Ca ne ajunge fratilor,
atita vreme de cind lacramile du pe obrazale noastre nu s-au mai useat" 9.
Proclamatia cerea taranilor s vina in grab& cu totii la revolutie, sa atace
marea proprietate funciara, ineit averile cele rau agonisite ale tiranilor
boieri sa se jartfeasca", capatind o noug destinatie pentru folosul de
obste" jo. Asa cum tinea s remarce conducatorul revolutiei obstea care
trebuia s beneficieze in mod egal, democratic, de pamint, de averile
rau agonisite", erau masele taranesti. Aceasta directie fundamentala a
revolutiei a jucat un rol decisiv in atragerea larga a taranimii in marea

7 V. A. Urechia, Isioria romdnilor, vol. XIIXIII, Bucur*l, 1898, p. 246, 248-249.

8 Ibidem, p. 505.
9 Räscoala din 1821, Doeumente, vol. I, p. 207-208.
10 Ibident, p. 208.
www.dacoromanica.ro
5 TARANIIMEA - PORTA D.E BAZA A REIVICALUTIEI DEN U321 399

lupta antifeudall. In strinsa legatura cu aceasta prevedere, revolutia

preconiza §i alte masuri cu caracter social, menite s modifice conditia
taranimii. Cererile norodutui rumdne8o prevedeau inlaturarea legiuirii
donanitorului Caragea nefiind %Luta, cu vointa a tot norodul" 11. La rindul
sau, perspectiva infati§ata taranimii dupa victoria revolutiei contine in
ea inski ideea inlaturarii servitutilor feudale : sa §titi meg indoiala
arata Tudor Vladimirescu in Proelamalia din 20 martie 1821 ca mare
uprinta are sa vi se faca, nu numai intru raspunderea dajdiilor, ci §i
intru toate celelalte dari §i orinduieli, cum 0 jafurile vor lipsi cu totul §i
veti intelege in§iva scaparea robiei intru care v-ati aflat pina acum. Urmati
dar mtru toate ace§tii propovaduiri ce intr-adins vi s-au trimis c, sa se
ceteasca intr-auzul tuturor 0 in vileag de ob§te s fiti incredintati ca nici
odinioara nu yeti famine fara dobindirea drepturior voastre" 12.
Alte documente programatice ale revolutiei, adevarate acte de acu-
zare a boierimii, declarata vinovata pentru tot raul din tara, cer nemijlocit
lichidareia economicoTsociala a celor care au napastuit taranimea. In seri-
sorile trimise de Tudor Portii i pa§alei de Vidin, la 23 ianuarie 1821, se
precizeaza ca revolutia s-a declan§at mai intii, impotriva exploatarii
boierilor. Ace§tia slut numiti nemiostivi tilhari", tiranii no§tri cei
curnpliti", lupi nemilostivi", care ne-au mincat dreptatie noastre",
acurn ne maninca de vii" §i ne-au pradat ca niciodata mai inainte §i
pieirii cei de istov far-de miostivire pre noi ne-au dat 0 pre acest chelar
imparatesc cu totul de tot binele 1-au de§artat incit am ramas mai goli
decit mortii cei din morminturi" 1 3. 1 scrisoarea catre marele boier Nicolae
Vacarescu, la 11 februarie 1821, Tudor sublinia rolul de progres al maselor
populare in dezvoltarea Orli, in vreme ce boierimea era o clasa decan-
dentA, care präda ta'ranimea §i traia in lux. Conducatorul revolutiei anunta
ideea, de valoare principiala deosebita, dezvoltata apoi de ginditorii pa§op-
ti§ti, in primul rind de Nicolae Balcescu i, pe un plan superior, de mi§ca-
rea socialista, c tara este poporul, nu exploatatorii, ca boierii, asupritori
ai maselor, ai taranimii cu al carei singe s-au hranit §i s-au poleit tot nea-
mul boieresc", nu fac parte din natiune §i c patria se chearna poporul,
iar nu tagma jefuitorior" 14. Este un intreg program de actiune in aceste
cerinte, o intreaga conceptie revolutionara.
Caracterul social al revolutiei, circumscris in programul sau, era
recunoscut i in Capitala Moldovei, chiar in cursul desfa§urarii evenimen-
telor. La 15 februarie 1821, eteristul Iacovachi Rizo-Nerulos scria lui Ale-
xandm Ipsilanti, conducatorul Eteriei, ca Tudor a rasculat pina alaltaieri
toate judetele de peste Olt, proclamind libertatea, egalitatea i desfiin-
tarea privilegiior boierior, razbunind pe cei care au fost nedreptatiti
§i inapoind lucrurile jefuite, el cheama prin proclamatii intreg norodul dac
sub arme" 13. Irn alt contemporan al evenimentelor, istoricul Ilie Fotino,
avea sa scrie ca la Pacle§, Tudor a promis taranilor indata desfiintarea
birului" §i a declarat ca va extermina cu desavir§ire de pe fata pamin-
tului apasatorii lor, iar averile acestora le va imparti acelora ce au petrecut
11. Ibidem, p. 273.
" Bildern, p. 387.
13 Ibldem, p. 209 211.
14 Bildern, P. 258.
15 Ibldem, vo1. IV, p. 123.
www.dacoromanica.ro
400 CONSTANTLIN CORBU 6

In suferintI §i apls'ari" 16 Tudor Vladimirescu avea s scrie C.D. Ari-

cescu a dat voie sMenilor, in prima sa proclamatiune (de la Packs),
de insusi averile reiu agonisite ; s'atenii considerau orice avere ca fruct
al arbitrariului si al violentei ; insusind-o, ei credeau c revendic5 un drept
al thr, rapit cu forta" 17
Prevederi cu caracter social sint numeroase in documentele progra-
matice ale revolutiei. in totalitatea thr, ele invedereaea al in centrul
obiectivelor revolutiei, ca si la 1784 si la 1848, era problema agrar-titrA-
neascl, a cgrei solutionare insurna, in principal, trecerea p5minturi1or in
stgpinirea lucrAtorilor ogoarelor. Ca si la 1784, programul social al revo-
lutiei va fi ridicat la cele mai inalte valente de atre t'aectinime, care, actio-
nind In directia victoriei i apgrArii revolutiei, a c'autat s'73, rezolve cea mai
important5, problem5, a sa, i anume luarea pAminturilor exploatatorilor
in sapinire proprie, impartirea democratic5, a plminturilor intre trudi-
torii ogoarelor.
Programul national al revolutiei sintetiza obiectivul cel mai ttringent
al perioadei, si anume curmarea domniior fanariote, sustinute de Poartg,
si de o parte a boierimii autohtone. Din motive tactice, mai ales la inceputul
revolutiei, nu a putut fi inclus5, in program o ridicare directg impotriva
dominatiei strAine. Se va produce acest lucru in cursul desfgsurarii revo-
lutiei i, in practicl, acest deziderat va fi materializat de cltre taranime in
luptele directe impotriva armatelor invadatoare i impotriva boierimii
coalizate cu acestea, imbinindu-se, astfel, caracterul social cu cel national.
Proclamatia de la Pades subliniaa, direct caracterul national al revolu-
tiei si cheama" la lupt5, pentru inlgturarea domniilor fanariote i inlocuirea
acestora cu domniile p6mintene : s'a se aleaga din apeteniile noastre
cei care pot sl' fie buni. Aceia sint ai nostri i cu noi dinpreun5, vor lucra
binele, ca sg, le fie lor bine, precum ne sint fAgMuiti" 18. Foarte virulent
se denunt5, in gindirea revolutiei pactizarea dintre boierimea retrogradI
si domnitorii fanahoti, se atentioneazg asupra consecintelor dezastruoase
pentru OA, ale acestei coalifari pe seama natiunii. In Arzul atre Poartil,
din 23 ianuarie 1821, se aratA situatia in care se glsea poporul i tara
din pricina uninii plmintenilor boieri cu cei du pe vremi trimisi donmi
si otcirmuitori acestui norod par/sit in miinile numitior vrAjmasi
ai prea puternicei inpArfitii i ai nostri" 19. In scrisoarea atre pa§a de
Vidin, din aceeasi zi, Tudor se refer5, la faptul c domnii tArii dimpreung.
cu boierii greci si romani, unindu-s1 cu totii, ne-au prAdat i ne-au des-
puiat, incit am Amas numai cu sufletele ..." 20. Tot asemenea, in Proc-
lamatia de la 16 martie, cltre boieri, negustori i toti locuitorii Bucures-
tilor, se releva, c revolutia este indreptaa impotriva boierior exploata-
tori, autohtoni, §i a domnitorior greci, pentru drepatile cele folositoare
la toat5, obstea". Mei drepturie mai vechi au fost inraturate si de la o
vreme incoace, din pricina unirii p5mintenilor boieri cu cei dui:4 vremi
trimii domni, cu totu s-au inghitit i s-au stricat, avindu-le numai pentru
16 Eie Fotino, Tudor Vladimireseu si Alexandra Ipsilanli frt revoluflunea din 1821 supra-
numitd Zavera, traducere din limba greaca de P. M. Georgescu, Bucuresti, 1874, p. 14.
11 C D. Aricescu, Istoria revoluliunii romdne de la 1821, Craiova, 1874, p. 135.
m Rdscoala din 1821. Documenie, vol. I, p. 207.
16 Ibidem, p. 208-209.
20 Ibidem, p. 210-211.
www.dacoromanica.ro
7 TARANUIMEA. - !PORTA DE BAZA A EfEwiLtil.a.eli DIN 1821 401

folosul lor, precum prea bine vg este stint, i nici acum mai sus numitii
nu voiesc a implini cerirea pentru slobozirea drepatilor" 21
Revolutia era indreptata, cu aceeasi vigoare impotriva dominatiei
otomane. La Pades, scrie un participant la evenimentele din 1821, Tudor
a fggilduit satelor plaiului adunate i gata pentru revolutie" Ca dacg va
reusi ca prin ajutorul lor s dobindeasca vechile drepturi ale tarii si
dorita clreptate, el va face a li se intoarce toate desmostenirile i usurarea
tributurilor cu care i-au fost impilat domnii i boierii greci. Aceste proc-
lamgri auzindu-le t'granii chiar de la insusi Tudor, au inceput cu totii a
se scula .... De atunci tgranii au inceput a mai rgsufla jugul strginului" 22
Asadar, Proclamatia de la Pades, dupg cum opineaza Mihail Cioranu,
abordeazg pentru prima oara vechile tratate, capitulaVile, ca objective
ale unei revolutii. Gindirea in acest domeniu va sta in centrul aspiratiilor
nationale promovate de revolutia de la 1848. In scrisoarea cgtre marele
vistier, Al. Filipescu-Vulpe, in urma rgspindirii zvonului de catre boieri
ea turcii au intrat in tara, chiar dacg aceasta ar fi fost neadevgratg, totusi
Tudor subliniazg cg sintem datori sa ne jertfim pentru patria noastra,
pentru care si sint en venit dimpreung cu poporul" 23
In ideea de a forma un front comma al românilor in fata primejdiei
otomane i intentionind sa lupte pentru dobindirea independentei, Tudor
a contat pe sprijinul moldovenior. El a cerut mitropolitului i boierior,
la 5 aprilie 1821, sa intre in leggturg cu moldovenii, ca unii ce sintem de
un neam, de o lege ... sg putem cistiga deopotrivg dreptItile acestor
printipaturi, ajutorindu-ne unii pe altii" ". Acest indemn nu este numai
o chemare la lupta comung impotriva aceluiasi dusman, ci, in acelasi
timp, o adevarata proclamatie de unire nationalg. La plecarea din Bucu-
resti, spre mijlocul lunii mai, din cauza armatei otomane care se apropia
de Capitala,Tudor le-ar fi spus pandurilor, dupg cum afirma Chiriac Popescu,
unul dintre cei mai apropiati de conducatorul revolutiei, ea acum cind
vedem foarte bine cg vrajmasii nostri au ajuns afarg din Capitala noastrg,
71
cu gind a face cu noi un rázboi, sintem siliti dar a lasa acest oras Bucu-
resti, ca sa nu fim pricina noi singuri a arderii lui, ci sg ne retragem spre
intruparea cu ceilalti frati ai nostri crestini, purtind grija pentru a noastra
obsteascg scapare si a patriei noastre", si a, de acum incolo, pandurii,
toti concetatenii trebuie sg descarcam pusca noastrg in came de turc,
de vor ngvgli pre noi, i sg, facem numele nostru laudat, a ne vesti toate
noroadele cl am stat voinici impotriva vrgjmasilor nostri" 25.
Este important de subliniat ca, pe planul elibergrii tgrii si al apargrii
ei in fata oricgrei interventii strgine, Tudor preconiza o deosebitg fermi-
tate. In Proclamatia din 23 martie cgtre toti locuitorii oraselor si satelor
din Tara Romaneascg, se spunea : Iar cea mai de temei hotgrire a mea
insotitit cu glasul norodului, iaste ca nici intr-un chip sa nu inceteze din
cererea drepturilor WE, pre care si de nu le voi vedea dobindite printr-
21Ibidem, P. 373.
22 Mihai Cioranu, Revolufia lui Tudor Vladimirescu, In N. Iorga, Izvoarele contemporane
asupra miscarii lui Tudor Vladimirescu, Bucure§t1, 1921, p. 237-238.
23 Räscoala din 1821. Documente, vol. II, p. 22.
24 Ibidem, P. 33.
25 Chirlac Popescu, Memoriu despre mifcarea lui Tudor Vladimirescu, In N. Iorga, Iz-
voarele contemporane asupra mifcdrii lui Tudor Vladimirescu, loc. cit., p. 194.
www.dacoromanica.ro
402 CONSMAXITIN CORBIJ 8

acele destoinice cuvinte care s-au facut cunoscute pina acum pa unde s-au
cuvenit, NI fagaduiesc sufleteste a se vor dobindi negresit prin varsare I
de singe impotriva vericamia vrajmas sa va math, calcatoriu acestor drep-
tati, de care intii voi aveti sa vg, bucurati" 26. Tot pe linia apararii tarii,
in Cererile norodului rumdneso, se prevedea instituirea unei armate natio-
nale, alcatuita din 4000 de panduri, care sä fie scutiti de OA kd sa, fie
intretinuti din veniturile manastirilor 27.
Programul revolutiei de la 1821 contine si alte prevederi economice
sociale si politice, exprimind dezideratele claselor si paturilor sociale inte-
resate in dezvoltarea Orli pe calea moderna. Toate acestea demonstreaza
masura in care dezideratele reflectau cauzele care au declansat revolutia
si, in aceeasi masura, interesele claselor si paturior sociale care au reali-
zat-o. Astfel, prin indepartarea calugarior greci si trecerea averilor aces-
tora pe seama tarii", se materializa, de fapt, un inceput de secularizare
a averilor manastiresti. Se prevedea si desfiintarea darilor suplimentare,
suportate, in bung, masura, de masele populare. Se cerea ca negustorii
straini sa nu mai fie scutiti de impozitul catre stat si de vamile locale,
pentru a diminua concurenta pe care o faceau negustorior autohtoni.
Se preconiza sa se perceapa taxe negustorilor care intrau sau ieseau din
tara doar la granita. Desfiintarea vamilor interne reprezenta, in fapt,
inlaturarea unor putemice obstacole de natal-a feudala si contribuia la
crearea unor conditii favorabile dezvoltarii interne si acumularii capita-
lului.
In programul revolutiei din 1821 surprindem si principii fundamen-
tale ale intocmirii unor noi rinduieli sociale si politice. Cel mai important
dintre aceste principii este eel care se refera la realizarea suveranitatii
poporului. In Cerertile norodului rumânesc, se preconiza ca Pravilniceasca
condica a domnitorului Caragea, care prevedea sarcini grele pentru masele
populare, sa lipseasca cu tot, nefiind facuta cu vointa a tot norodul",
mitropolitul, cel de acum a lipseasca, nefiind orinduit cu alegerea si
vointa a tot norodul", sa fie ales un altul cu asentimentul maselor, iar
marirea sau multiplicarea sarcinilor fiscale a fie aprobata de tot noro-
dul". Tudor precizeaza ca el este ales si hotarit de intreg poporul roman"
si ca un iubitor de patrie", este obligat sa lupte pentru folosul a toata
obstea". Tudor ill toti care s-au ridicat la revolutie erau socotiti ca slu-
jitori ai norodului titi. patriei", folosului de obste" etc. lin alt principiu
de baza al programului se refer/ la desfiintarea privilegiior de clasa. Func-
tiile in stat, atit cele politicesti cit si cele bisericesti", de la cea mai mare
pina la cea mai mica nu se mai atribuiau pe bani. Dregatoriile sa nu se
mai dea pe bani se preciza in Cererile norodului runginesc §i. sa se alba
in vedere nu obirsia, ci meritul", iar Caftane cu bani sa inceteze cu totul
de a se mai face, nici dupg neam, ci numai dupa slujba". In programul
revolutiei se mai prevedeau modificari in domeniul justitiei, invatamin-
tului, armatei, fiscalitatii 28 Privite in ansamblu, toate aceste masuri con-

Rdscoala din 1821. Documente, vol. I p. 386.

28
Ibidem, p. 273.
27
28 Ibidem, p. 272 0 urm.; G. D. Iscru, Prelegeri de istorie modernd a Romdniet. Revo-
luiia din 1821 condusd de Tudor Vladtmtrescu. Tipografia Universitiftii din Bucurestl, 1975,
p. 7 §I urm. www.dacoromanica.ro
9 TARANDINGEA PORTA D82 BAZA A RIEIVOLUTtin DIINT 1821 403

stituiau un program inchegat, unitar, prin care revolutia, in numele mase-

lor populare, al targnimii, mestesugarior, negustorlior, arturarilor punea
capgt feudalismului, preconizind cadrul i continutul noii orinduri, capi-
taliste, perspectiva dezvoltgrii societgtii romAnesti.
Forta socialg centrala a revolutiei a fost tgea'nimea, cgreia i-a revenit
un rol principal in cadrul evenimentelor. Tgrgnimea a participat in masg
la revolutie trei sferturi din armata revolutionarg proveneau din maliul
rural deoarece problematica tgrgneasca era problematica socialg cen-
tralg a Orli, iar tgrgnimea continua prin revolutie si la dimensiunile
acesteia o luptg anterioarg neintreruptg. S-a fgcut remarcatg, indeosebi,
participarea numeroasg a mosnenlior, mai ales a celor din Oltenia, multi
dintre ei panduri. De asemenea, clgcasii, in special cei din Oltenia, s-au
alaturat in masg revolutiei. 0 prezentg vie in revolutie au constituit-o
sgrgcimea oraselor, lucrgtorii din ateliere i manufacturi, tabacii, mgcelarii
si calfele, proletariatul in formare. S-au algturat, de asemenea i meste-
sugarii i negustorii. Au participat l elemente ale boierimii, in special
din rindurile micii boierimi, i chiar din rindurile boierimii mari, interesate
in comertul cu cereale marf i asigurarea independentei depline a
WU 29. Tocmai pentru cg revolutia avea i o laturg nationall, antifanariotg
si antiotomang, ea a angrenat, intr-o forma, sau alta, din interese proprii,
toate clasele i paturi'e ociale.
Armata revolutionarg, formatg din aceste categorii sociale, a fost
denumitg in documentele programatice Adunarea Norodului i prezenta,
in fapt, Oastea cea Mare, de aceastg data constituita in vederea desfa,surgrii
unei revolutii. Baza sociala a acestei armate populare a format-o tgrani-
mea, care s-a exprimat ca atare in cursul evenimentelor. Ea avea o mare
experientg a luptei antiotomane, o experienta militara, o experienta a
haiduciei si, mai ales, o experientg de veacuri a rascoalelor. Masele tgeg-
nesti au fost, in acelasi timp, forta de polarizare a luptei nationale antioto-
mane, care a angrenat toate clasele i pgturile sociale in fluxul luptei sociale
a maselor impilate, care vedeau rezolvarea situatiei lor economico-sociale
prin inlaturarea dominatiei otomane si a boierimii retrograde ce pactizase
cu aceasta.
Inca inainte de izbucnirea revolutiei, conducgtorul acesteia a dat o
deosebitá importantl inarmarii taranimii. Un numgr insemnat de tgrani
au fost inzestrati cu arme de foc, fie in calitatea lor de panduri, fie, mai ales,
ea urmare a preocupgrior conducgtorului revolutiei inainte de declansarea
acesteia. Numeroase documente relevg cg, si in 1822, autoritgtile Inca mai
cautau prin sate armele pe care tgranii le avusesera in folosintg in timpul
revolutiei 30 In anii premerggtori, Tudor, in mijlocul pandurilor sgi care
participaserg la rgzboiul ruso-turc de la 1806-1812 si in calitatea sa de
vataf de plai la Closani, cel mai important centru de pregAtire a revolutiei,
s-a ingrijit de organizarea militarg a viitoarei oaste de Omni pe care avea
sg o conduca. Si-a ales capitanii de incredere, care, la rindul br, sg recru-
teze osteni pentru armata revolutionarg. Tudor a reusit sa-si asigure un

" I. Neacsu, Participarea locuitorilor satelor din Oltenia la rrIscoala din 1821, tn Studii"
nr. 2/1958, p. 9'7 si urm.; Dan BerIndel, Tralan Mutascu, op. cit., p. 51, 59, 61; C. D. Iscru,
op. cit., p. 14 si turn-.
20 Räscoala din 1821. Documente, vol. III, p. 189-190. 197.
www.dacoromanica.ro
404 CONSTIANTIIN CORSI). 10

grup de capitani, care asteptau semnalul de intrare in acthme. Asa se

explica faptul ca el a putut stringe grabnic cu ajutorul acestora un mare
numar de tarani Pl. Tudor a chemat la Pade§ pe capitanii de panduri care
aderaserl la revolutie si apoi i-a trimis in judetele Gorj si Mehedinti pen-
tru facere de voluntari, mai ales dintre sateni, pe care ii Manna cu armele
ce aveau strinse pentru acest sfirsit (scop) in diferite localitati" 32
La actiunea au raspuns cu entuziasm un numar insemnat de sate,
acestea constituind focare ale revolutiei. Inca de la inceputul acesteia,
taranii din localitatile de munte, alcatuite aproape in mod egal din mosteni
si clacasi, s-au concentrat intr-o grupare in centrul Pades, sub conducerea
lui Tudor. Aici s-au adunat tarani din 25 de sate de clacasi, din 18 sate
de mosneni si din 8 sate de mosneni clacasi, in total 51 sate. In punctul
de concentrare al Padesului, in special, asa cum observa Nicolae Iorga,
zi de zi, satele si pandurii alearga in jurul lui (Tudor), facindu-i in scurt
timp o oaste destul de insemnata de mai mune mii de oameni" 33. La
Pades comenteaza un participant la revolutie alergau cetele de
panduri supt steagul mi Tudor, strigind : sa, traiasca dreptatea ! sie
traiasca Domnul Tudor" 34. Taranii din localitatile dinspre cimpie, cei
mai multi clacasi, s-au adunat intr-un alt centru, Podul Grosului, de sub
conducerea lui Simion Mehedinteanu. In punctul Podul Grosului si in
alte centre mai mici dinspre cimpie, s-au adunat taranii din 51 de sate
de clacasi, din 6 localitati de mosneni si din 2 de mosneni-claca§i, in total
59 de sate. Padesul i Podul Grosului an fost centrele cele mai importante
de concentrare a taranimii la revolutie. Au mai existat §i altele mai mici,
cum an fost : spre munte Carbunesti (Gorj), iar spre cimpie Bailesti
Sirbesti i Dobresti (Dolj). Asadar, la revolutie au participat direct,
si Inca de la inceput, in armata revolutionara, tarani din 110 sate, cele
mai multe clacase 76. Repartizate pe judete, majoritatea provin din
Mehedinti 88 dintre care 67 de clacasi, 17 de mosneni si 4 de mosneni-cla-
casi 25.
Dintre toate centrele de concentrare, Padesul senmifica, pentru
revolutia de la 1821, ceea ce au fost Mesteacanul la 1784, Blajul, Islazul
si Lugojul la 1848. El a fost cel dintii punct de mobilizare a pandurilor
§i a celorlalti t5irani care s-au alaturat, de la inceput, revolutiei. Tudor
), a inceput s, adune in jurul sau panduri, indemnindu-i prin cuvinte si
facindu-i sa-si aminteasca, cite servicii au facut pentru tara, fiindca pute-
rea greceasca, impreuna cu boierii localnici de pe linga ea, i-au inselat ;
care in loc sa-i rasplateasca pentru ostenelile §i parisaklele lor, i-au supus
la dari si i-au desbracat rapindu-le multi bani, si a pina va veni un alt
Domn acum e timpul sci ia Mate averile n mind, i cei ce nu au arme
sa se inarmeze cu drugi de fier pentru prezent, baltage, sape si cu orice
astfel, prin care ar putea sa ridice viata" 36 Apdar, Inca de la inceputul

" Dan Berindel, Tralan Mutascu, op. cit., p. 57

32 C. D. Aricescu, op. cit., p. 97; I. Neacsu, loc. cit., p. 92-93.
33 N. Iorga, Un aparator al saracilor. Domnul Tudor" din Vladimiri, Bucuresti,
1921, p. 5.
" What Cioranu, loc. cit., p. 237-238.
99; Dan Berindei, Tralan Mutascu, op. cit., p. 60 61.
35 I. Neacsu, loc. cit., p. 97
" Naum Rimniceanu, Istoricul Zaverei in Valachia, In Biserica ortodoxA romilna",.
anul al XXIII-lea, 1899-1900, Bucuresti, 1900, p. 425-426.
www.dacoromanica.ro
 11 TARANEMMA - FORTA DE BAWL A CRIE11701117TEEI DEN 1621 405

evenimentelor din 1821, au existat mai multe centre revolutionare armate

ale revolutiei. Acestea au fost organizate concomitent, in acela§i mod,
cu o conducere unitarg. Practic, este vorba de inarmarea generalg a poporu-
lui, de existenta unor deta§amente (panduri) §i a unor formatiuni inar-
mate (tgrani indeob§te).
In noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1821,Tudor a plecat din Bucure§ti
cu o ceat5, de arnguti spre Oltenia pentru a ridica la luptg t'granimea de
aici, care abia a§tepta semnalul de declan§are a revolutiei. In seara de
21 ianuarie, Tudor ajunge la Tg. Jiu, a doua zi la Tismana, iar la 23 la
Pade§, de uncle d celebra proclamatie, dupg care Alergarg oamenii la
chemarea lui Tudor, care cu pu§ti, care cu Ignci, care cu coase, adunindu-se
trombe-trombe, §i intonind cintecele haiduce§ti care bagaserg spaima in
poterile de arnguti sub domniile fanariote. Entu.ziasmul era la culme" 37.
Efervescenta revolutiei a cuprins curind intreaga targ, &Ad existau ingemg-
nati toti factorii obiectivi §i subiectivi pentru declan§area unei ridicgri
generale decisive.
Conducgtorul revolutiei a rgmas la Pade§ ping la 25 ianuarie 1821,
a§teptind alte grupuri de panduri §i de tgrani din satele gorjene. La Pade§
s-au adunat aproximativ 600 de oameni, cu care Tudor a pornit pe drumul
revolutiei. In ziva urmgtoare, aceastg oaste de t'grani, in frunte cu Tudor,
s-a indreptat spre Baia de Arama. Aici a avut loc o ciocnire cu fortele
regimului turco-fanariot, cu care prilej zapciul a fost invins, iar pandu-
rii acestuia au trecut de partea revolutiei. De la Baia de Araml, armata
revolutionar5, s-a deplasat pe Valea Motrului, adgugindu-§i noi cete de
panduri §i tgrani 38. In drumul sgu prin judeMl Mehedinti, tgranii ii
intirnpinarg [pe Tudor] ca p-un liberator, strigind cu entuziasm Trgiasc5, 0

Domnul Tudor. Cei juni se inrolau de voie in o§tirea lui ; cei bgtrini §i
femeile ii inlesneau cele necesare, &grind chiar cu spinarea proviziuni
pentru o§tirea liberatoare. Tudor propaga la tot pasul libertatea §i scutirea
de dajdii §i podvezi" 39. Un martor al evenimentelor, relateazg a Tudor,
in drum spre Tintgreni, s-a oprit intre Strehaia §i mangstirea Motrului.
In urma celor spuse tgranilor de conducgtorul revolutiei toti locuitorii
judetului Mehedinti au fgcut incetare de rgspundere a datoriilor, §i cu totii
alergau la adunarea slugerului Tudor, ducindu-li prin care §i pe cai cele
trebuincioase d-ale mIncärli. Incg §i la marginea invecinatelor judge
ascultind din depgrtare propovgduirea asidariei [scutire de ari], s-au
abgtut la nesupunere" 40, In numeroase localitgti, edificiile boiere§ti au
fost dgrimate, tgranii afirmind, pe bung dreptate, c ele au fost construite
prin truda lor. In timp ce Intre tgrani §i treptele de jos bucuria e mare
la zvonurile ce se lgtesc despre propg§irile o§tirei in formatiune a lui Tudor,
pe atita groazg imple in toate judetele Olteniei pe greci, pe functionarii
fálo0 §i pe boierime. Fug ace§tia care incotro i negre§it nu le e u§or de
a sc5,pa nevgamati printre liniile de osta§i ce organizeazg, Tudor cu repezi-

37 C. D. Aricescu, op. cit., p. 100.

38 Dan Berindel, Traian Mutascu, op. cit., p. 57.
" C. D. Aricescu, op. cit., p. 104.
40 Than Dirzeapu, Cronica revolufiet din 1821, In N. Iorga, Izooarele contemporane asupra
miscarii tut Tudor Vladimirescu, loc. cit., p. 18.
www.dacoromanica.ro
406 CoNSmANYIIIN caRlifti 12

ciunea fulgerului, intre mai sus numitele manastiri (Tismana, Strehaia,

Motru, Horezu n.n.)" 41.
In rastimpul 4-28 februarie 1821, Tudor si-a statornicit tabara
la Tintareni, de unde a trimis emisari prin satele oltene pentru recrutarea
de noi luptatori in armata revolutiei 42. Tot de aici, el a trimis detasamente
inarmate care au pus stapinire pe manastirile Cozia, Bistrita, Horezu,
Crasna, Polovraci (Strehaia, Tismana §i Motru fiind deja sub regimul
revolutionar). Intentia era de a-§i asigura spre munti o eventuall zona
de retragere 0 de a intra in ormul Tg. Jiu pentru ca apoi s cuprinda
sub regimul revolutionar zona pina la Dunare. Modul cum a actionat
Tudor demonstreaza existenta unui plan conceput de el pentru a lupta
in Oltenia in imprejurari exceptionale, §i, mai ales, in fata, unei armate
de interventie otomane, caci de o alta armata stráina nu avea motive 0,
se teama 0 de o oaste a boierimii niciodata. Pe atunci, Tudor era inca
aliat cu Ipsilanti, conducatorul armatei eteriste. In timpul cit au stat
la Tintareni, ostasii au urmat o adevarata §coa15, revolutionara, apro-
fundind rosturile revolutiei i urmind o instructie militara temeinica 43.
In tabara de la Tintanni, Tudor a reu§it sa concentreze o armata de peste
4000 de tarani 0 500 de arnauti calário. Dupa unele aprecieri, ea se ridica
la 8000 de panduri 0 500 de arnauti. A§a, bunaoara, un contemporan al
evenimentelor, Dumitrache Protopopescu, apreciaza in amintirile sale ca
armata revolutionara, dupa plecare de la Tintareni spre Bucuresti, totaliza
vreo 7-8 mii de panduri i arnauti" 0. Ea era constituita din trupe de
infanterie, cavalerie, artilerie. Unitatile de infanterie erau formate din
polcovnicii, o polcovnicie avind 1000 de ostasi, adica zece capitanii a
100 de oameni fiecare. Cavaleria, organizata tot in capitanii, avea in
componenta sa i arnauti 46
Plecind de la Tintanni spre Bucuresti in fruntea Adunarii Norodu-
lui, Tudor mai face, la 6 martie, un popas la Slatina. Aici are loc un sfat
osta§esc", cu privire la masurile militare ce trebuiau luate in continuare,
la care participa capitanii lui Tudor. Era un consiliu revolutionar, aserna-
nator celui care a functionat la 1784 in Muntii Apuseni, sub conducerea,
lui Horea, sau cum se va organiza tot aici, la 1848, sub conducerea lui
Avram Iancu. Sfatul ostasesc a hotarit, printre altele, ca polcovnicul
loan Solomon sa fie numit comandantul tuturor o§tirilor revolutionare
din Oltenia. Numarul osta§ilor din aceasta armata, care avea sarcina sii
apere Oltenia de invazia otomana, se ridica la 2500 de oameni 47.
La 10 martie, in fruntea Adun5,rii Norodului, care îi mare§te efecti-
vul pe parcurs, Tudor pleaca din Slatina spre Capitala Tárii Românesti.
La 16 martie ajunge la Bolintin, iar dupa doua zile la Cotroceni, in margi-
nea Bucure§tilor. La 21 martie, Adunarea Norodului a intrat in Bucure§ti,
§i odata cu aceasta revolutia triumfa', iar conducatorul acesteia, Tudor,

41 V. A. Urechia, Istoria românilor, vol. XIII, Bucurqtl. 1901, p. 60.

42 Ioan Dirzeanu, loc. cit., p. 49.
" Dan Berindei, Traian Muta§cu, op. cit., p. 71-74.
" Ibidem, p. 69.
" Amintirile but Dumitrache Protopopescu din Seoerin despre röscoala din 1821, In Reis-
coala din 1821, Documente, vol. V, Bucure41, 1962, p. 567.
" Dan Berindel, Tralan Muta§cu, op. cit., p. 69.
47 Ibidem, p. 169.
www.dacoromanica.ro
13 TARAMMEA rOBTA DE BAZA A REVOLUTREZ D 1121 407

preia puterea in stat. Tudor a fost primit de masele populare bucurestene

cu toate onorurile, cu toate ceremonialurile specifice unui domnitor astep-
tat de multa vreme. El era considerat un domnitor al maselor populare,
al taranimii in deosebi, fiind, de fapt, primul domn pamintean dupa inlatu-
rarea regimului fanariot.
Regimul revolutionar se mentine timp de aproape doua luni (21 mar-
tie 15 mai), Tudor fiind considerat din acel moment un adevarat dom-
nitor al revolutiei victorioase, al Tarii Romanesti, al poporului roman,
un rex Daciae, ca i Horea in 1784. De fapt, Tudor a instituit la Bucuresti
si in cea mai mare parte a tarii, timp de aproape doua luni, puterea popu-
lara, a carei baza era taranimea, asa cum a fost la 1784 in Transilvania,
cind tot aproape doua luni Horea a instaurat in Muntii Apuseni o repu-
blica populara". In aceasta perioada, se accentuiaza obiectivele revolu-
tiei, aceasta face un pas inainte. Prin actiunile intreprinse pe plan intern
si extern, Tudor si-a consolidat pozitia de unic conducator al tarii, situatie
pe care au fost nevoiti s o accepte i marii boieri. El a luat o serie de ma-
suri in favoarea maselor. Asa cum scrie Karl Marx, Primul lui act de
autoritate a fost reforma legilor fiscale, el a redus capitatia la nivelul
vechilor legi, a suprimat impozitele pe vii i pe turme. Taranii in masa,
in jurul lui, nu-1 numeau decit domnul Tudor" 48 Conducatorul revolu-
tiei a luat si alte masuri de irnbunatatire a situatiei taranimii, in relatiile
acesteia cu boierimea i cu arendasii. A dat ordin autoritatior din plaiul
Dirnbovita s'a reduca obligatiie de claca ale taranilor, a facut cunoscut
locuitorior din judetul Vilcea ci mituirile i gloabele, cu totu de acum
inainte hotarit vor fi dezradacinate" 49. Pentru apararea revolutiei, a
pregatit temeinic ostirea, a sporit efectivul ei, s-a preocupat de intarirea
fortificatiilor Capitalei, asteptindu-se la o invazie straina. Mari eforturi
a depus pe plan extern pentru a argumenta justetea nidicrii poporului
roman si a preveni o interventie cu forta armata in Tara Romaneasca.
Concomitent cu lupta formatiunilor armate ale revolutiei si ca parte
integranta a acesteia, satele din intreaga tara s-au ridicat pentru asigu-
rarea victoriei revolutiei i intr-o actiune generala impotriva boierimii,
pentru inlaturarea vechilor orinduieli, pentru infaptuirea unor deziderate
cu caracter democratic. Ca si la 1848, taranimea, nazuind a instaura un
regim popular, democratic, s-a ridicat nu numai impotriva boierimii, ci
si a elementelor burgheze, adica impotriva oricarui exploatator. Idealu-
rile taranimii erau cele ale unei revolutii, care ar fi dainuit dad, nu inter-
venea forta opresiva straina, cad in interior nu exista nici o forta' capa-
bila s infringa aceasta revolutie.
Traiinimea a trecut la actiune In strinsa legatura cu ridicarea armata
a Adunarii Norodului. Lupta directa a satelor impotriva orinduielilor
feudale a fost deosebit de ampla si ascutita. Precedind revolutia i avind
continuitate, ea a crescut de indata ce a izbucnit revolutia. De la Pades
pina la Bucuresti, revolutia a cuprins toate satele prin care a trecut Adu-
narea Norodului, precum si sate mai indepartate, generalizindu-se In
Oltenia si Muntenia si intinzindu-se in Moldova si in Transilvania.
Lupta taranimii a fost mai intensa in judetele din. dreapta Oltului,
48 Apud, Istoria Romdniet, vol. III, p. 891-892.
49 Rdscoala din 1821, Documente, vol. II, P. 35.

www.dacoromanica.ro
408 coisisTlAmow coRmi 14

in special in Mehedinti, Do lj, Romanati. In Muntenia, sate ridicate

la revolutie au fost In toate judetele, dar actiunea a fost mai puter-
nic5, in Vlasca, Teleorman, Prahova, si, mai ales, in Buzg,u. La 3
aprilie 1821, ispravnicii judetului Buz 5,u informau visteria c s-a
rAzvrAtit tot judetul" 5°. Intr-un alt document din timpul revolutiei se
consemneazA c5, aproape toata, Tara Romaneascg s-a tulburat" si c cei
mai multi boieri au fost despuiati i negustorii au suferit destule pagube" 51.
Taranimea s-a r5,fuit cu boierimea, a atacat conacele, a refuzat s5,
mai efectueze claca, a trecut la anularea birului, la impArtirea pamintu-
rilor. Tranii relateaa, un contemporan al evenimentelor isi insu-
seau chiar averea imobilA a ciocoilor, cum numeau dInii pe impilatorii
lor" 52. Atacau chiar biserici; ochiul lor mai cu seam'A era asupra pro-
prietarilor si arendasilor ; cei care aveau oarecare avere pgrAseau casele
propriet4ile, i fugeau cu famiiile lor" 5 3.
Formele de lupt5, folosite in timpul revolutiei sint cele indeobste
folosite de Omni de-a lungul timpului. Nu voiau s5, se mai supun5, la
nici o sarcin5, de clacgm, au distrus actele cu inscrisurile sarcinilor de
c1ac5i, au incendiat si au distrus uncle din imobilele exploatatorior 55, au
pus stApinire pe diverse produse, impartindu-le intre 656.
In numeroase locuri, *anii au intrat cu forta pe plminturile cniti-
vabile. Ei au inceput sa,' le lucreze pe cont propriu, au sldit vii i livezi,
au cldit mori, au tgiat lemne, au cosit finul sau au introdus vitele la
pascut asa cum s-a intimplat la Cernela, Birca, Cocora'sti (Dolj)", Soco-
lesti (Vlasca) 59, Fiscglia (Dolj) 59, Zoresti, Maximu, Lilicoiu, Valea Podului
(Buz5,u)60, Cop5,ceni, Apele Vii, MArisani, Giorocul (Prahova) 61
La 1 mai 1821 armata otoman5," a trecut Dunarea, inaintarea filcIn-
du-se in sase coloane : trei spre Craiova, dou5, inspre Bucuresti si una
spre Moldova, prin Brila. Invazia otomanA s-a declansat intrucit Poarta
era potrivnia revolutiei de eliberare national5,, apgra regimul fanariot
§i voia s5, evite o interventie tarist5, armat5, In Principate. La 14 mai,
Tudor a dispus retragerea Adungrii Norodului din Bucuresti pentru a nu
da prilej armatei strgine s provoace pagube Capitalei. In acel moment,
armata invadatoare numgra 14 000 de oameni, in timp ce Tudor nu dis-
punea decit de 5000. El a volt sh' se retragI in Oltenia, s5, reziste in mAn.5,s-
tirile fortificate din timp pentru aceasta l s5, se mentin5, aiti pin5, cind.
Europa ar fi intervenit in favoarea TArii Rom&nesti. Dar la 21 mai este
" Ibidem, p. 25.
51. Ibidem, vol. III, p. 210.
52 Than Dlrzeanu, loc. cit., p. 18.
53 Ibidem.
" .Rdscoala din 1821. Documente, vol. I, p. 370-371, 435; vol. III, p. 138, 322-323,.
327; Nichita AdAniloale, op. cit., p. 87; N. Iorga, Situalla agrard, economicd si sociald a Oltenia'
In epoca lui Tudor Vladimirescu, Documente contemporane, Bucure§tI, 1915, p. 140.
55 Rdscoala din 1821, Documente, vol. III, p. 74, 76, 260, 271; N. Iorga, loc. cit.,.
p. 147.
56 Rdscoala din 1821. Documente, vol. II, p. 236; I. Neacp, Participarea locuitorilor satelor
din Oltenia la rdscoala din 1821, loc. cit., p. 97.
57 Rdscoala din 1821. Documente, vol. II, p. 146; vol. III, p. 373-374.
58 Ibidem, vol. I, p. 435.
59 Ibidem, vol. III, p. 341.
" Ibidem, p. 249; vol. II, p. 246.
61 Ibidem, vol. III, p. 249.
www.dacoromanica.ro
15 TARANAMEA roirrpA. D BAzA A iliiEnnorsarpau DaIN 1821 409

arestat la Golesti de cgtre eteristi si la 27 mai ucis miseleste la Tirgoviste,

din. ordinal lui Alexandra Ipsilanti, conducgtorul Eteriei.
Ca si la 1784 si apoi in 1848, revolutia din 1821, cu toate c, iesise
victorioas i existau toate conditiile interne obiective i subiective pen-
tru consolidarea ei, a fost inagbusità de fortele represive din afarg. Numai
interventia acestora, in compliditate cu unele elemente ale boierimii con-
servatoare, au dus la inngbusirea ei. Este de precizat cl revolutia a fost
curmatg nu in mai 1821, cind armata otomang a pgtruns in targ. De fapt,
nici nu se poate preciza momentul inngbusirii ei, cgci, ca in orice mare
ridicare socialg i nationalg a romanilor, de pildg in 1784 sau in 1848,
lupta t5rgnimii a continuat i dupg invadarea tgrii de cgtre trupe din
afarg, la sate mentinindu-se rinduielile revolutionare.
Prima ciocnire dintre panduri i otomani avusese loc la Rush de
vede 62. La 22 mai, dupg arestarea conduatorului revolutiei, oastea de
panduri, care insuma aproape 5000 de oameni, sub conducerea unor cgpi-
tani ai lui Tudor, a plecat spre Pitesti, urmind ca apoi s treacg Oltul si
iS lupte impotriva armatelor cotropitoare in zona Craiovei. Coloana pan-
durilor a fost precedatg de un detasament condus de Simion Mehedin-
teanu i Iovan-Bitolianul, care a invins un detasament otoman la Slatina
si a oprit pe turci timp de mai multe zile sg treacg in stinga Oltului". La 26
mai a avut loc o puternicg luptg intre o formatiune de 500 de panduri
in colaborare cu un detasament de arnguti, sub conducerea lui loan Solo-
mon, i o armatg otomang de 3000 de oameni. Ciocnirea, care a avut loc
la nvideni, aproape de DrAggsani, a dat cistig de cauzg pandurilor, oto-
manii fiind siliti sg se retragg 64 La 27 mai, grosul armatei revolutionare
a ajuns la Olt, cu intentia de a merge spre Slatina, dar, la Vulturesti,
pandurii au fost instiintati cg, pe malul drept al Oltului, la DrAggsani,
asteaptg o armatl otomang venitg dinspre Craiova. In tot cursul zilei de
28 mai, s-au dat lupte intre panduri i trupele otomane la Drgggsani,
fgrg ea acestea din urmg sg poatg invinge. A doua zi, romamii au conti-
nuat sit atace cu succes pe otomani la Drgggsani. Avind in vedere numgrul
mare de turci ucii, aproxhnativ 500, si faptul ca, inamicul a fost nevoit,
in cele din urmg, sg se retragg din Deaggsani, se poate considera cg, la
29 mai victoria a fost de partea romanilor. Dupg sosirea armatei eteriste
la Olt, trupele de panduri care actionaserg la Drgggsani, in frunte cu noii
comandanti Hagi Prodan, Dimitrie si Alexandra Macedonski se indreaptg
spre Rinmicu Vilma pentru a o intimpina. La 5 iunie, oastea eteristg si
cea a pandurilor a plecat spre DrAggsani, sub conducerea lui Alexandra
Ipsilanti, pentru a infrunta pe turci. La 7 iunie, s-a dat o aprigg luptg la
Drgg55ani, unde eteristii au fost infrinti. In momentul in care acestia
erah in derutg, au intervenit cei 5a0 de panduri infanteristi de sub con-
ducerea lui loan Oarcg, unul din cgpitanii lui Tudor, si 300 de cglgrasi
comandati de Mihail Cioranu, fostul aghiotant al lui Vladimirescu. Inter-
ventii pandurilor a oprit inaintarea armatei otomane si a salvat de la
o ci,fastrofil armata eteristg, care fusese pus'a' pe fugg. Asa cum argta un

62 I. Neacw, Oastea panduritor condusd de Tudor Vladimirescu, in rdscoala din 1821,

loc. cit., p. 1042.
63 Dan Berindel, Traian Mutawu, op. cit., p. 173-174.
64 I. Neacp, loc. cit., p. 1041.
www.dacoromanica.ro
410 CONSMANT1ILI C011B17 16

participant la revolutie, cei opt sute de panduri, neavind nici caii, nici
armele arnAutilor, nici ale grecilor [eteristilor] decit numai singele si
inima lor de români, furl in stare a tinea toatI masa acelei ostiri tureesti in
loc si a mintui astfel pe acei nenorociti greci, care au scapat cu chipul
acesta chiar si pe Alexandru Tpsilanti. Tar trupele turcesti nu numai cil nu
au putut face un pas mai inainte din locul luptei, dar fur& puse pe goan5,
de panduri, care i-au blgat iarki la m'an5stirea *erbanesti" 65. Neprimind
nici un ajutor militar si nemaiavind munitii, pandurii s-au retras, in ziva.
de 8 iunie, spre Rimnicu Vicea, unde se adunaser& si rImIsitele armatei
eteriste. Un grup de panduri 1-a insotit pe Tpsilanti pinA la Schitul Come-
tul, de unde acesta a fugit in Transilvania.
Pupa luptele de la Dr&gAsani, pandurii r&masi sub arme s-au con-
centrat la mgn&stirea Tismana, care fusese inarita inainte de Tudor. CM
Hagi Prodan si Macedonski au venit aici, pandurii condusi de Papa Vladi-
mirescu, fratele lui Tudor, le-au cerut socoteal& pentru uciderea coman-
dantului lor si i-au tinut arestati trei s&ptamini.
In a doua jumittate a lunii iunie, trupele otomane si-au extins ocu-
patia in Oltenia. Dar si in aceasta situatie, formatiuni ale pandurior au
continuat lupta, lovind pe neasteptate trupele otomane. Spre mijlocu,
lunii iulie, lupta pandurior impotriva armatei invadatoare s-a accentuatl
concentrindu-se, indeosebi, in zona orasului Tg. Jiu, unde otomanii au
masat 5000 de oameni. Confruntarea intre turci si panduri a avut loc in
satul Slobozia, ling& Tg. Jiu, la 16 iulie. NumArul prea mare al osta;ilor .
otomani a dus la infringerea pandurilor.
Pupa lupta de la Slobozia, o grupare a pandurilor s-a retras spiv
manastirea Tismana, iar o alta spre Porceni, localitatea situat& la 20 km
nord-est de Slobozia. S-a mai dat o lupta apriga in zona Porceni-Pesti-
sani, otomanii iesind invingItori. Dupa aceasta lupta, unii panduri se
retrag spre Tismana, iar altii in munti sau tree in Transilvania. La Tis-
mana, pandurii opun din nou rezistent& armatei otomane. Intr-o noapte,
ei p&rasesc mangstirea Tismana si se indreapta spre Transilvania, urma-
riti de turci, cu care, pe parcurs, mai au ciocniri. La sfirsitul lunii iulie,
luptele mai puternice dintre panduri si turci s-au incheiat. Au urmat ac-
tiuni de mai mica amploare, h&rtuieli a unor grupuri mai reduse de pan-
duri 66.
Semnificatia revolutiei de la 1821 a fost deosebita in epoc& si in
tot cursul istoriei ulterioare a -phi. Ea a definit de la orizonturile reale
ale perioadei ideile de libertate social& si nationalrb, a abordat frontal
telurie cardinale, de a c&ror solutionare depindea evolutia societAtii roma-
nesti in evul modern, a relevat strinsa ingemanare a obiectivelor nationale
si sociale, rolul datului national, arátind ca stringentelor istorice li se
putea da curs numai prin rezolvarea fundamental& a acestor teluri. Revo-
lutia a dezvoltat gindirea avansat& in domeniile social si national, confir-
mind si continuind momentul 1784, intreaga evolutie intern& a poporului
roman. Ea s-a sprijinit pe forta esentiala a t&rii taranimea in jurul
careia s-a polarizat masa poporului roman. Revolutia a demonstrat capa-

0 Mihal Cioranu, loc. cit., p. 309.

" Dan Berindei, Tralan Muta§cu, op. cit., p. 173 si urm.; I. Neac§u, loc. cit., p. 1042.
www.dacoromanica.ro
17 TARANIIIMEA PORTIA 1 BAzA A RESVIOLITTLET DIN um 411

eitatea de actiune rapidg a maselor, de organizare In furmatiuni ale revo-

lutiei, rgspunsul general al poporului roman in fata imperativelor istorice
supreme, asigurind triumful revolutiei.
Ern merit deosebit al revolutiei a fost cg a reusit s inlgture forma
cea mai durg de asuprire politicg din istoria de ping atunci a românilor
regimul fanariot In conditiile in care lmperiul otoman era incg
puternic, slgbindu-i influenta acestuia in Europa.
Declansarea revolutiei In conditiile unei dominatii otomane accen-
tuate in Tarile Romane, realizate prin mijlocirea fanariotilor, iar apoi
confruntarea armatg dintre fortele revolutiei i trupele Semilunei vor
reprezenta, in acelasi timp, solide temeiuri preggtitoare ale infruntgrii
Portii la 1848 i 1859, pentru ca in 1877 sg aiba loc ridicarea armatg ce
va pecetlui independenta statalg absolutg a Romaniei. Revolutia de la
1821 a fost, tot asemenea, o ripostg energicg la adresa acelor forte, cum
a fost Eteria, care nu reuseau sg-si cristalizeze objective nationale speci-
fice, ci afisau idei radicale, dar abstracte, ce innotau intr-o vgdita confuzie
politica'. Ea a anuntat iminenta solutionare a chestiunii sociale din socie-
tatea romaneascl, abolirea relatiilor de servitute a tgranilor i improprie-
tgrirea acestora, ideal care va fi tinta sociala de cgpetenie a revolutiei
de la 1848 si a demnitarilor revolutionari din statul national modern
roman, in frunte cu Alexandru loan Cuza si Mihail Kogglniceanu.
Vitalitatea ideior revolutionare se vgdeste cu putere si in faptul
cg, in conditiile agresiunii externe, revolutionarii 0-au continuat lupta.
Atit inainte de asasinarea lui Tudor de cgtre eteristi, cit i dupg aceea,
cind Adunarea Norodului a rimas flrg conducgtorul suprem, tgrgnimea,
inrolati in armata revolutionarg, a purtat mai multe lupte cu ostirea Semi-
lunei, in care si-a dovedit eroismul, multi jertfindu-si viata.
Este un specific al tuturor revolutiilor romane din epoca moderng
cil, sint mari deschideri care marcheazg ridicgri pe un nou plan al spiri-
tului revolutionar de gindire i actiune Am putea vorbi de un proces
revolutionar neintrerupt, care incepe la 1784, cu mari momente de Wean-
descentg la 1821 si 1848, si mari momente de infgptuire practicg la 1859,
1864, 1877 si 1918. Dupg cum 1784 nu a fost o revolutie a unei parti a
tgrii decit prin desfgsurare, tot astfel revolutia din 1821 este o ridicare
socialg i nationali a intregului popor roman, si aceasta nu numai prin
ecouri, ci prin mobilurile de libertate, clar afirmate i promovate, ale revo-
lutionarilor romani.
lievolutia de la 1821 din Tara Romaneaseg, lupta targnimii de aici
pentru dreptate socialg i libertate nationali si-au exercitat forta de
lucrare, atit in. Moldova cit si in Tran.silvania, fiind o expresie a identitgtii
de idealuri i ngzuinte ale maselor poporului roman. Gh. Panu avea sg
scrie cg, in 1821, tgranii moldoveni incep a cipita idei de independenti
si chiar rgzvritiri" 67. La 18 apriie 1821, cind revolutia din Tara Boma-
neascg trtumfase, guvernul din lasi cerea ispravnicilor judetului Dorohoi
sl urmareasci pe cei care indernnau pe tgrani la revolti si sg-1 determine
pe siteni si efectueze muncile agricole. Se ordona sg se actioneze spre cer-

67 Gh. Panu, Cerceldri asupra steult fdranilor tn ueacurile trecute, vol. I, partea I §i II,
Bueure§tl, 1910, p. 414.
www.dacoromanica.ro
412 CONSTANTIN CORBTI 18

cetare intru aflarea i prinderea unor asa pricinuitori de rIzvratirea

satelor" 68 La sfirsitul aceleiasi luni, mitropolitul i marii boieri cereau
tgranilor din judetele Dorohoi si Neamt sa nu recurgg la miscgri i sa se
mining : Toate aceste miscgri viderat sint din auzgri rgsuflate de catre
unii i altii, ce sint voitori de tulburgri i neodihna voastr& indestulatg
pildg aveti cg acum este o lung de zile de cind s-au inceput tulburgrile
si nedreptatea auzirii, i ping acum au iesit toat'a rgsuflate. Asernenea
s,i de acum inainte toate auzirile, iar mai ales miscgrile sint rodurile cele
mai dinainte rásufleitori neadevarate" 69. i in Moldova, tgranii au atacat
moiile si locuintkle boieresti, insusindu-si diverse produse, asa cum .s-a
intimplat pe mosiile Trifesti i Cornii (Roman), Pascani, Damieru ai
Cuca (Covului), Tataresti, Ruginoasa, Budilata. Intr-o insemnare pe
luna februarie 1821 a bisericii Buhusi (Neamt), cind revolutia din Tara
Româneascg era in desfasurare, se aratg ca mociile sint atacate de eine
cu gindul n-ai gindit" 70 La 14 octombrie 1822, marele boier Dimitrichi
lamandi reclama domnitorului pe tgranii din Iepureni (Fglciu) : Nu au
fost indestul c intimplarea rgzvrgtirii ra-au adus in mare sgrkie cu
cheltuieli greli priu locuri strgine ca sg-mi adgpostesc viata mea si a fa-
dar stringere si cea mai de istov dezbrkare de averi mele, mi-au
fgcut-o Facuitorii din satul meu Epurenii de la tinutul Fglciului". In timpul
revolutiei, tgranii i-au luat o mare parte din averea sa adapostita
intr-o hruba tginuitg ce-am avut-o la casa mea". Tot acei titranr i-au
luat griul tainuit" in sase gropi" si i-au mai luat si porumbul din trei
cosare 7 1.
In Moldova, ca si in Transilvania, formele de luptg ale satelor sint
cele I deobste specifice tgrgnimii din Tara Româneasca in cursul revolu-
tiei. Timp de patru luni, din februarie ping in mai, agitatia in. mijlocul
Orgnimii ardelene a fost extrema". La doug sgptamini dupg Proclamatia
de la Pades, numele lui Tudor Vladimirescu sub forma alintgtoare de
Todoras sau Todorut era pe buzele tuturor românilor din Transilvania.
Rapiditatea cn care vestea miscgrii lui s-a rgspindit ping in. nordul Tran-
silvaniei, simpatia si interesul cu care tIrgnimea romang a urmArit toate
fazele rgscoalei, manifestarile de solidaritate spontang cu ea a ingrozit
clasele stgpinitoare" 72 Tgranii de peste munti erau incredintati crt, dupg
victoria revolutiei in Tara RomMeasca, Tudor va trece in Tran.silvania,
pe la Mita (Turnu Rosu) s facg dreptate si sgtenilor de aici 3. Tran.sil-
vgnenii stabiliserg si data trecerii lui Tudor peste munti, si anume in
ziva de Sf. Teodor 74. Starea de agitatie si revolta a taranimii transilvg-
nene este larg reflectatg si In rapoarele autoritAtilor, care au preconizat
o suitg de m'asuri pentru linistirea spiritelor. La 26 februarie 1821 guver-
natorul Transilvaniei, contele Gh. Banfly, indica functionarilor superiori
ai comitatelor Alba de Jos, Alba de Sus, Turda, Hunedoara, ai districtelor
"
Rdscoala din 1821. Documenle, vol. II, p. 82.
69 Ibidem, p. 114-115.
" Ibidem, vol. III, p. 352.
lbidem, p. 164.
72 Andrei Otetea, Tudor Vladimirescu i revolufia din 1821, Edit. §tiintifica, Bueure01,
1971, p. 214 §i urm.
73 Ibidem.
74 Ibidem, p. 176.
www.dacoromanica.ro
19 TARANUIMEA - MRTA DIE BAZA A BEVOILUTEEd DIN 1821 413

Fggaras, Brasov, ai scaunelor secuiesti si sgsesti Trei Scaune, Ciuc, Sibiu,

Miercurea Ciuc si Sebe s procedeze in asa fel incit ideile si partizan ii
revolutiei sg nu pgtrunda, in. Transilvania. Revolutionarii din Tara Boma,-
neasca, argta guvernatorul au adresat proclamatii cgtre popor,
prin care 11 indeamna, la rascoalg contra boierilor, iar numgml rasculatilor
creste din zi in zi. Fiindcg, acest mare Principat, vecin cu Tara liomâneascg,
este in leggturi strinse economico-comerciale, precum si religioase si natio-
nale, pe drept cuvint ne putem teme cu aceste dezordini si principii peri-
culoase, care se aseamgal cu ale asa-ziseimiscgri a lui Horia, sg nu p gtrundg
pe cgi ascunse in patria noastrg, sg nu se intiada, In mijlocul poporului
de jos si a§a usor inclinat spre ele" 78. La 26 martie, comitele de Sglaj,
P. Banffy informa pe guvernatorul Transilvaniei, ca, sub influenta revo-
lutiei izbucnite in Tara Româneascg in contra boierior si turcior" 78,
se accentueazg frginintarile targnesti din comitat. De temut, se spune
in raport, sint miscgrile Oranilor stirnite de introducerea urbariului, cami
taranii, in ciuda tuturor explicatiilor dare ale ordinelor impgratesti, le-au
luat in intelesul lor larg, incit nu mai vor sg fie supusi stgpinilor de pamint
si sint gata sa, acuze pe acestia cu plingeri exagerate in chip obraznic si
si atace drepturile lgsate acestora de rege" 77. In comitatul Sglaj, cele
mai vii agitatii taranesti au avut loc la Nusfalgu, Boghis, Borla, Lompirt,
Malan 78. Tgranii din Siulighete se aratg intr-un raport din Deva,
datat 5 apriie 1821 au pronuntat cuvinte periculoase in care este
vorba de tulburare In scurt timp a linistei interne". Unul dintre ei a dec-
larat c, vrea sá joace in cizmele donmului meu", iar copiii pretutindeni
prin sat se exprimg astfel : acum vor t,tIniinotri sg omoare pe nemesi" 79.
Iar Adam Bedia obisnuieste de cite ori sg, adunau mai multi Iarani la
un loc sg scoatg totdeauna o bucatg de hirtie in formg de scrisoare, pe care
o tot tine in serpar, cu toate ca el nu stie carte, totusi, ca si cind ar citi
din ea, rgsgindeste sub formg de publicatii in fata poporului lucrurile
scrise mai jos, asa cum a fgcut vineri, in 30 martie, in prezenta diacului
local Dumitru Popa si a omului bisericii Costin Popa, incepind cuvintarea
sa cu aceste cuvinte : oSe face instiintarea cg, de cgtre rgsgrit, s-a ridicat
un craiut cu numele Todoras, intli cu patina' oaste, dar din zi in zi se spo-
reste ». Dup'g ce va face dreptate in Tara Itomaneascg «ispra,veste lucru
cu boierii si, de se va sfirsilucrul bine acolo ping in paste, o da si intr-acoace,
ca un crgiut o sg ving din jos ca sg se intimp le laolaltg si sg se facg si
aicea dreptatea » 80 . La 5 aprilie, preotul Andrei Farka Ii scrie consilie-
rului regal Gh. Sinpataki din Aiud despre teama nobililor din Singgtin
de amenintarile taranilor roma,ni. C nobilii de aici i-au adus la cunos-
tintg, imprejurgri care dovedesc indeajuns c, poporul de rind este gata
pregatit de tumult"81. In noaptea de 2 aprilie, românii au tinut adunare

78 .Documente privind istoria Romdniei. Coleclia Eudoxiu de Hurmuzaki (wile nou5),

vol. III, Edit. Academiel. Bticure§ti, 1967, p. 67.
76 Ibidem, p. 109.
" Ibidem.
78 Ibidem.
78 Ibidem, p. 175.
" Ibidem, p. _176.
81 Ibidem, p. 180.
www.dacoromanica.ro
414 CONSMANIIIN OURBU 20

in biserica reunitI din Singatin dug ce au tras clopotul de 3 ori" 82 Ei

deelarau cä a zi-mine va fi sfirsitul ungurilor [nobililor]" 83 Peste cinci
zile, la 7 aprilie 1821, mai multi nobili din comitatul Hunedoarei, adunati
Ia Deva, au cerut comitelui Al. Noptsa s ia mAsuri pentru a asigura linig-
tea in comitat ca urmare a revolutiei din Tara Romaneasca : ,4tirile care,
in fiecare zi, vin tot mai numeroase din toate p5xtile comitatului nostru,
n.e incredinteaz1 in mod neindoielnic c5, poporul e pregittit de o rAscoalii,
indreptath impotriva nobilimii funciare, amenintind cu pieirea i anarhia,
de la care revolt1 a fost retinut5, pin5, acum de faptul c n-a sosit sorocul
si nu s-a ivit prilejul Inca" 84. Cu toate trasurile luate In vederea preIntiin-
pinrii noel miscasi generale, nu ne simtim in deplina siguranta, scriau
nob ilii , mai intii fiindcA o parte din armata, e de acelasi neam it dA aceeasi
religie cu poporul, apoi stim c armata indeplineste misiunea sa in uni-
tati mai man i nu poate ajunge in acelasi timp in fiecare parte a acestui
comitat, care are o intindere mare. Anul 1784 e marturie neuitatl si in.
veei de neuitat care ne arat5, cit de amar a. si do p5gubitoare poate fi lipsa
de pregnire si de aparare". Ca o mgsurä important5, de rezolvare nobiii
propun unirea intregii nobilimi i inzestrarea ei cu arme". Aceasla, sus-
tineau ei, se impune pentru ca poporul de jos, incepind revolutia din
Tara Rom5,neasc5, vecing, credem in. ajutorul mgriei sale i, vizind un
nou regat, amenint5, cu primejdia i patria noastrà, s5, fim. de ajutor chiar
cu sacrificiul vietii noastre pentru inláturarea primejdiei care s-ar putea
intinde i asupra monarhiei" 88. Alexanclru Noptsa, comitele de Hune-
doara, informa, la 7 aprilie, pe guvernatorul Transilvaniei, cit taranii si
granicerii romAmi fac declaratii primejdioase. La 5 aprilie, arlta comitele,
doi grAnicieri care au adus lemne in piatit' au afirmat cit. peste 2 3 sap-
tmini rIzvrAtitul Tudor din Tara Româneasa va veni i aici i va face
alte rinduieli " 86. Acelasi Noptsa isi arat5, temerea fat5, de ridicarea
din Tara RonAneasc5, si propunea guvernatorului Transilvaniei, la
16 aprilie 1821, mAsuri pentru apitrarea nobiimii din comitatul Hunedoara :
In rindurile tArrinimii ademenite din Tara Româneasc5, este genera15,
credinta c5, slugerul Tudor, dupI ce va termina treburile sale din Tara
RonAneascI, va veni i aici, impottiva nobilimii maghiare". Potrivit
informatiilor lui Noptsa, un Wan din cercul Gurasada a spus cL Win timpul
eel mai apropiat Horea iard va izbucni din Zarand", iar un altul i-a
rlspuns : "dm Dumnezeu sá vind, ca Inca odatd sd mai batem la wile ungu-
rilor [nobililor]" . Un alt Wan, din cercul L5,pusna, a declarat, in comuna
Dia, a nu peste mult se vor intimpla lueruri mari". Toate acestea 1-au
fgcut pe comitele Hunedoarei s5, aprecieze c indemnurie la 1upt5, ale
conduatorilor revolutiei din Tara Romaneascl c5,tre poporul de aici au
fost cunoscute din vreme de tax5inimea româneascg" din Transilvania
gi cu toate ca la ritspindirea acestora au contribuit mult soldatii romani
din acest comitat insarcinati cu paza granitelor si care locuiesc impr54-
tiati in tot cuprinsul comitatului, totusi socotesc c5, trebuie sa existe

Ba Thidem.
83 Ibidem.
Ibidem, p. 188.
86 Ibidem.
8 6 Ibidem, p. 191.
www.dacoromanica.ro
21 TAaA.NuNIZA FOIFtTA DE BAZA A intinvoirArnEr DrIN nu 415

si cai mai secrete pentru raspindirea lor. Toate circumstantele arata ca

taranimii române de aici ii plac cele intimplate in Tara Romazeasca,
iar in cazul cind de acolo s-ar face o invazie la noi, ar fi dispusa cu sigu-
ranta sa i se alature" 87.
Masurile luate de autoritatile din Transilvania, in frunte cu guver-
natorul Gh. Banffy, printre care mobilizarea de trupe si confiscarea arme-
lor de la populatie, demonstreaza ca inforrnatiile despre revolutie din
Tara Romaneasca lucrau adinc in rindul taranimii, indiciu evident al
aceluiasi curs revolutionar propriu unuia si aceluiasi popor.
Foarte elocvent, acest curs a insemnat nu numai lucrarea revolu-
tionara a momentului 1821, ci, dimpotriva, a revolutiei conduse de Horea,
intr-o simbioza organica proprie ansamblului melagurilor romanesti.
Dupa cum 1784 si-a exercitat forta de inriurire in. Tara Romaneasca si
Moldova, tot asem.enea 1821 a determinat o profunda radicalizare a mase-
lor in Transilvania, o reinviere a spiritului revolutiei lui Horea, imboga-
tita si potentata cu datele relevate de revolutia lui Tudor. La 28 aprilie
1821, comitele Zarandului informa consiliul directorial regal din Cluj ca,
la Halmagiu sint readuse in activitate gindurile de rebeliune si de Horea "88.
Acte de nesupunere a tillikliirlii fata de nobiime au av-ut loc si in comi-
tatele Crasna, Hunedoara, tot sub influenta revolutiei din Tara Roma-
nea sea 89.
Este un proces de noi cristalizari si impulsuri revolutionare, de con-
tinua revolutionare a poporului roman pe drumul edificArii Romaniei
moderne. Acest proces isi va avea corespondentul pe plan.ul practicii
sociale in fluxul unic si aproape continuu de actiuni ale taranitnii, care
va face legatura nemijlocita intre cele trei revolutii ale epocii moderne a
istoriei romanesti, respectiv intre cele de la 1784 si 1821 si cea care, la
1848, va pune intr-o noua sinteza marile date ale cursului istoriei roma-
nesti pentru o intreaga epoca de evolutie a poporului nostru, pe anume
planuri pina in. contemporaneitatea noastra.

LA PAYSANNERTE PRTNCIPALE FORCE DE LA RRVOLITTTON

ROIIMAINE DE 1821
RESUMg

Les objectifs économiques et sociaux de la revolution de 1821 con-

cernaient notamrnent la paysannerie, la categorie sociale de base de la
société roumaine a l'époque. Dans le même temps, la revolution
preconisait des desiderata hnportants aussi pour d'autres categories
sociales et dans le domaine national l'indépendance, par la liquida-
tion de l'oppression ottornane et de son principal instrument d'interven-
tion dans les affaires du pays le regime phanariote. Ces revendications
importantes sont contenues dans plusieurs documents a caractere de
87 lbidem, p. 213-214.
88 Ibidem, p. 221-222.
" Andrei Otetea, op. cit., p. 280.
www.dacoromanica.ro
416 CONSMANTINT CORER' 22

programme qui représentent le programme unitaire de la revolution sociale

et nationale dirigée par Tudor Vladimirescu.
Vu que la revolution avait aussi un caractère national, antiphana-
riote et antiottoman, elle a entreiné sous une forme ou une autre toutes
les categories sociales de Valachie. Mais la principale force sociale en a
&é la paysannerie qui a participe en masse a la revolution, trois quarts
de l'Assemblée du peuple comme était dénommée Farm& revolution-
naire provenant des rangs des paysans.
Parallèlement a l'organisation et a Pactivité des formations armées
de la revolution, mais en tant que partie intégrante de celle-ci, la paysan-
nerie d'Olténie et de Valachie s'est levee dans le cadre d'une action gene-
rale, contre les boyards, pour la suppression des vieilles normes et le succès
de la revolution.
Par suite de l'appui sans reserves preté surtout par la paysannerie,
la revolution a triomphé et pendant deux mois environ, Tudor Vladimi-
rescu a dirigé les affaires du pays comme un veritable prince du peuple,
pouvant etre considéré comme le premier prince autochtone après la
liquidation du règne des phanariotes. Après l'invasion du pays par l'armée
ottomane, c'est toujours la paysannerie qui défendit la revolution, oppo-
sant unei puissante resistance aux forces repressives etrangères.
Expression de Pidentité d'ideaux et d'aspirations du peuple roumain,
la revolution de 1821, la lutte de la paysannerie l'Olténie et de Valachie
pour la justice sociale et la liberté nationale ont exerce a Pepoque une
puissante influence sur la paysannerie de Moldavie et de Transylvanie,
slit le développement de la société roumaine pendant les décennies sui-
vantes et suscité un echo qui a persiste jusqu'a nos jours.

www.dacoromanica.ro
IDEOLOGIA GENERATIEI DIN EPOCA DE LA 1821(1)
DE

NICOLAE ISAR

Revolutia din anul 1821, de sub conducerea lui Tudor Vladimireseu,

Ii releva pe deplin semnificatiile, amploarea, consecintele, prin raportare
la intreaga ideologie a epocii. Revolutie cu caracter social si politic, prin
programul i obiectivele ei, revolutie nationala, prin nazuintele general-
ronianesti pe care le poarta in sine, ea este strins legata de miscarea de
renatere culturala a epocii. Ea marcheaza un moment semnificativ in
procesul afirmárii constiintei nationale a rornanilor, proces caruia, in
acelai timp, i se subsumeaza miscarea culturala a epocii, cu substratul
ei ideologic.

PROIILUL SPIRITUAL AL GENERATIEI GINDITORILOR DIN EPOCA DE LA 1821

Dintre conternporanii lui Tudor Vladimirescu, din Tara Romaneasca

§i Moldova, citiva, remarcabii ea oatneni de cultura sau ginditori, spre
deosebire de altii, cum se stie, au facut in istoriografia noastril obiectul
unor mai nurneroase cercetari. Este vorba de Gheorghe Lazar, intemeie-
torul scorn nationale de la Sf. Sava, redesteptatorul de constiinte curate",
cum i s-a spus,1 unul dintre carturarii epocii care s-au aflat in contact
dircct cu Tudor Vladimirescu ; de Eufrosin Poteca, unul dintre conti-
nuatorii operei lui Gh. Lazar, conducator al scolii de la Sf. Sava in anii
1823 1828, ginditor reprezentativ al epocii sale, prin ale carui idei, strict
legate de era mug," de la 1821, iluminismul in Tara Romaneasca capata
accentele cele mai originale, mai specifice ; de Barbu Paris Mumuleanu,
a carui opera poetica Ii pastreaza valoarea in buna ma'sura prin fondul
ideologic pe care il intrupeaza, numele sax de ginditor social-politic avind
pentru noi rezonante mai adinci decit cel al poetului; de Dinicu Golescu,
indiumator cultural, scriito i ginditor remarcabil, ardent

1 Cf stefan Pascu, Gh. Lazdr clifor de scoli Inane, redesteptdfor de constiinfe curate, in
Transilvania", nr. 5, 1979, p. 10-13. Despre Lazar, In afara lucrArilor mai vechi, ar 11 de
vAzirt studiile si articolcle recente prilejuite de implinirea a 200 de ani de la nasterea sa,
iar anterior a 150 de ani de la moartea sa.
2 Despre relatille dintre eel doi fruntasi al generatiei de la 1821, vezi mai ales referin-
tele liii Eliade-lifidulescu, din corespondenta cu G. Baritiu; ale lui Al. P. Ilarian, din seri-
soarea eAtre G. BarItiu, preluind informatiile Jul Chr. Tell, care, la rindul sAu, le mostenise
de la tatãl, prieten cu dascAlul ardelean. Toate acestea in anexele luerárii lul Gh. Bogdan,
Duic5 si G. Popa-Lisscanu, Vieaja st opera lui Gheorghe Lazdr, Bucuresti. 1924, p. 262; 274.

RINISTA DE ISTORlf", Torn 34, nr. 3, p. 417-440, 1981

3c. 1045 2 www.dacoromanica.ro

418 NVC3014A.E ISAR 2

promotor al luminilor" ; de mitropolitul carturar al Moldovei, Veniamin

Costachi, cronologic, primul in secolul al XIX-lea dintre remarcabilii
luptatori pentru scoall in limba nationala, premergind, de fapt, lui Gh.
Lazar, indrumator de seama al rniscarii de renastere prin scoala si cultura
nationala din Moldova de la inceputul secolului al XIX-lea 3 mi§care
cu rasfringeri si in celelalte provincii romanesti, fara al anti aport, in
general, ar fi greu de inteles miscarea de renastere culturala romaneasca
in aceasta epoca, cel pe care, se pare, il viza apelul de colaborare, in numele
aceleiasi uatiuni, Mut de Tudor Vladimirescu in aprilie 1821 4 ; de Ionia
Tautu, reprezentant al celei mai tinere serii de iluministi, care se afirma
dupa 1821, dar in strinsa legatura cu ideologia revolutiei si cu nazuintele
lui Tudor Vladimirescu, reprezentatul aripei celei mai radicale a iluminis-
mului românesc, iacobinul moldovean", cum il nmnea N. Iorga 3, cel
dintii roman democrat", cum, mai aproape de noi, 1-a numit profesorul
E. Virtosu 6.
Acestia sint numai citiva dintre oamenii de la 1821", dar reprezen-
tativi in multe privinte, alaturi de Tudor Vladimirescu, pentru profilul
spiritual al generatiei din aceasta epoch. Evident, nu vorbim de oamenii
de la 1821" in chiar acelasi sens in care ne exprimam despre oamenii de
la 1848", adica in sensul in care ar fi vorba de conduchtori sau de parti-
cipanti de seama la o revolutie, de oameni legati 1ntre ei in calitatea de
participanti efectivi la revolutie cum ar fi cazul celor de la 1848 ci
de oameni implicati in eveniment in mod indirect, prin ideile lor, prin
aceleasi nazuinte de emancipare politica si sociala a patriei ; este vorba
de oameni, daca nu aflati in tabitra propriu-zisa de lupta a lui Tudor
Vladimirescu cu except& lui Gh. Lazar, dintre cei la care ne-am referit ,
de oameni legati unii de altii in calitatea lor de carturari nu ginditori,
adepti intr-un fel sau altul ai aceleiasi renasteri a patriei", ai aceleiasi
reinvieri a neamului" ca si Tudor Vladimirescu. Exista, in orice caz, in
aceasta perioada, cuprinzind a zicem cele doug decenii premergind revo-
lutiei, desfasurarea propriu-zisa a revolutiei din 1821, dar si deceniul urrna-
tor, pina in anii 1829 1830, in care se contureaza pregnant urmarile revo-
3 Asupra lui, dintre lucrArile relativ recente, apartinind altar cercetaltorl, dectt cel de
formatie teologia, vezi N. Isar, Trdsdiuri iluminisle In glndirea si aciivilalea lui Veniamin
Costachi, In Revista de filozofie", t. 15, nr. 4, 1968, precum si, acelasi, Aspecle ale miscdrii
luminisie din Moldova la Incepulul secolului al XIX-lea (Mild la 1821), In Studil. Revista
de istorie", t. 22 (1969), nr. 6.
4 Scrisoarea lui Tudor din 5 aprilie 1821, adresaté mitropolitului Dionisie Lupu si marelui
vistier Al. Filipescu, cu invitatia de a se tine legatura prin corespondeniá cu moldovenli,
ca uni(l) ce sIntem de un neam, de o lege si supt aceeasi sthpinire si ocrotiti de aceeasl
putere", trebuie corelatã, credem, cu corespondenta pe care Grigore Brincoveanu a tntreti-
nut-o, se pare, cu mitropolitul Veniamin Costachi In vederea unei eventuate colaboréri, cum
reiese din scrisoarea cu data de 2 martle 1821, adresaté de Brincoveanu aceluiasi Al. Hui-
pescu. Vezi, pentru prima, Documenie privind Isloria Romdniei. Rdscoala din 1821, vol. II, Edit.
Academiei, Bucuresti, 1959, P. 33; pentru a doua, E. Virtosu, 1821. Dale si faple nol, Bucu-
resti, 1932, p. 109-114.
5. Vezi N. Iorga, Un jacobin moldave au XIX-e siecle, Conference dorm& ii la Societe
du centre d'etudes de la Revolution frangaise, Paris, 1936; In acelasi sens, al aprecierilor
marelul istoric privind existenta in epoca de la 1821 a until curent revolutionar, care se rapor-
teaz.4 si la alte figurl declt la Tudor Viadimirescu, vezt si studiul ski Penseurs revolulionaires
roumains de 1804 a 1830, In Revue historique" du Sud-Est Européen", 1936, nr. 4-5.
6 Vezi studiul introductiv al lui E Virtosu, In Ionicd Tdulul, Scrieri social-polilice, Edit.
stiintifica, Bucuresti, 1974, P. 77.
www.dacoromanica.ro
3 EDEOLOGHA GENERATIEI DE LA Int 419

lu tiei in primul rind experienta noilor domnii pgmintene , ex ista, asadar,

in aceasta epoca de la 1821, in Tara Romaneasca si Moldova care au
constituit teatrul evenimentelor revolutionare , ca sa nu ne referhn
la Transilvania, un grup remarcabil de carturari si ginditori, adepti ai
redesteptilrii Rationale, traitori ai acelorasi evenimente, din aceste decenii,
care poarta cu ei, in opera si personalitatea lor, spiritul acestei epoci, si
configureaza imaginea unei anumite generatii, deosebitoare intr-un anu-
mit sens de altele.
Evident, grupul arturarior i ginditorilor apartinind acestei gene-
raid este mult mai mimeros. Alaturi de numele reprezentative la care
ne-am referit, unele tipice pentru iluminismul din Principate 7 in aceast5,
faza de maturizare a curentului, dar si in care se imp1ic5,, intr-o prima
etapa, elemente proprii romantismului, devenit dominant dupa,' 1830,
cum, indeobste, se convine , se pot cita numeroase alte nume de car-
turari sau ginditori, cu infaptuiri, opere i idei mai modeste, care, M. orice
caz, nu s-au bucurat in istoriografia noastra de preocupari de aceeasi
amploare, mai ales daca no referim la calitatea lor de ideologi. Bineinteles,
nu trebuie s5, pierdem din vedere faptul c o serie de figuri de seama, ale
scolii i culturii romilnesti ii incepe numai activitatea in epoca de la 1821,
partea de baza a operei si ideilor ei, apartinind epoch urmatoare, pasop-
tiste" : este cazul dascalului" Eliade, conducatorul scolii de la Sf. Sava
in anii 1823 1825, autor al Gramaticii din 1828 si intemeietor al Curie-
rului romilnesc", la 1829 ; al lui Costache Moroiu, dascalul de drept de
la Sf. Sava, pentru inceput, in anii 1825 1828 ; al lui Simion. Marcovici,
dascal la Sf. Sava, pentru inceput, in anii 1827 1828 ; al lui Petrache
Poenaru, care tinAr fiind, ii cunoaste in 1821 pe Tudor Vladimirescu 8,
iar apoi, intro 1824 si 1831 se afl5, la studii in apus ; de dascalii
craioveni Stanciu Capa4ineanu i Grigore Plesoianu, fosti elevi ai coIii
de Ia Sf. Sava, care-si incep i ei activitatea de luminare" in deceniul
al treilea, ii altii, care apartM mai degraba,' epocii urm5,toare, dar vor duce
cu ei, intr-un anumit sens, spiritul luminilor" din aceasta epoca, si nu
pot sA nu fie amintiti si in contextul ideologiei epoch de la 1821.
Ilit categoria indrumatorilor culturali-spirituali, adepti ai scolii si
culturii nationale, se pot aminti, in Moldova, alaturi de Veniamin Costachi,
episcopul Gherasim Clipa, in Tara Romaneasa episcopii losif al
Argesului ii Ilarion al Argesului, mitropo1iii Dionisie Lupu i Grigore
Dascalul. intre scriitorii clerici, adepti ai renasterii patriei.si fauritori de
limbA nationala, merita amintiti : In primul rind, Grigore Rimniceanu 8,

7 Folosim termenul de iluminism ca fiind consacrat in literatura noastrg. Asupra con-

troversei iluminism-luminism", vezi numai,pentru a sublinia amploarea discutiei, Liviu Rusu,
In Contemporanul", 1965, nr. 18, p. 3 si rfispunsul lui Al. Piru, In nr. 21, P. 2. Asupra con-
linutului termenului, vezi, Intre altele, aprecierile lui Al. Dutu, In Istoria filozofiei romdnegi,
vol. 1, Edit. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1972, p. 119 sI urm.; de asemenea D. Ghise, P.
Teodor, Fragmenlariurn ilurninist, Edit. Dacia, 1972, P. 5 si urm. Asupra contributiei lui
N. lorga In definirea curentului, In comparatie cu D. Popovici, yezi el A. Marino, N. lorga
f f ilurninismul romanese, tn Contemporanul", 1964, nr. 52, p. 3.
8 Veil, numai, G. Potra, Petrache Poenaru, calor al inverfermIntului in lam noasIrci, Edit.
Bucuresti, 1963, p. 63 70;
9 Asupra acestuia, care 10 Incepe activitatea cArturgreasca Inainte de 1800, rewind, de
fapt, legAtura intre generatia lui Chesarie de Rimnic I generatia de la 1821,4ca i asupra
altor arturari rimnIceni, apartinind scolii" de la Rimnic, refondattl de Chesarie, yeti Al. Dutu,
www.dacoromanica.ro
420 NDOOLLAE MAR 4,

prodigios traducator in limba romana, dascal in scoala lui Lazar si pentru

scurt timp, la sfirsitul vietii, episcop al Argesului, Teromonahul Macarie,
Chiriac Romnieeanu i alth. Intre legisti", adepti ai luminilor", cei
mai cunoscuti sint Andronache Donici i Chr. Flechtemnacher, din Mol-
dova. Doi medici, ginditori social-politici, Constantin Caracas 0. *tefan
Piscupescu, Ii aduc, de asemenea, aportul la miscarea de renastere cul-
tural-ideologica a epocii.
Un rol deosebit de important in ideologia epoeii inscriu prin lucra-
rile lor, cele mai multe riimase in manuscris mull& vreme, istoriografii
propriu-zisi, mai ales Dionisie Eclesiarhul, Naum Rinmiceanu, Ziot
Romanu11°, toti din Tara Romaneasca. Acestora li se adaugit carturarii
greci, ezatori mull:), vreme Ia noi, Daniil Philippide i Dionisie Fotino,
pritnul autor al lucrarilor Istoria României §iGeografia Romániei,a1 doilea,
autor al lucrarii Istoria vechii _Dacii, lucari care prin titlul i continutul
lor se inscriu, i ele, pe linia miscarii de renastere romOneascii, din aceasta
epoch-, 11.
Nu ar fi lipsita de interes pentru profilarea unei imagini cit mai
complete asupra generat'lei din 1821 i enumerarea aici a numelor unor
autori de cronici de epoca, de fragmente san insemnan istorice, unele din
ele privind evenimentele de la 1821 si figura lui Tudor Vladimirescu (ope-
re" insa de interes minor din punctul de vedere al istoriei ideilor social-
politick) : mestesugarul Dobrescu, Grigore Andronescu, arhimandritul
Ghenadie Pirvulescu, Popa Die de la Butoi, *tefan Dascalescu, Tordache
Bucsenescu, Theodor Burada, Vasile Murgulet .s.a.12. Cit priveste eroni-
cile contemporane relatind. amplu evenimentele de la 1821, de felul celei
a lui T. Dirzeanu, pe cit de importante sint ele sub raportul relatarii lap-
telor, al amanuntului necesar reconstituirii adevArului istoric, pe atit de
putin importante se releva ele ca texte de ideologic social-politica pro-
priu -zisa.
Sub acest ultim raport, importante cu adevOrat, deosebit de impor-
tante ni se par a fi numeroasele texte anonime, din anii 1821.-1822 13,
mai ales din intervalul de la moartea lui Tudor Vladimirescu i instaurarea
noilor domni paminthni, multe dintre ele satire virulente la adresa marilor

Coordonate ale culturit romdnesti tn sec. XVIII (1700 1821), Edit. pentru literaturA, Bucuresti,
1968, prin care a lost readusA In discutle InsemnAtatea acestei scoli si a cArturarilor ei in pro-
cesul formArii constiintei nationale a romAnilor si al formArii ideologiel ilumlniste In Principate.
1° SA mentionAm aid cA identificarea lui Zilot cu St. Mora, propusA de N. A. Ursu, lasA
serioase indolell, spre deosebire de aRe identificAri apartinind ace1uias1 riguros cercetAtor.
Vezi N. A. Ursu, Adevefratul nume al lui Zilot Romdnut, In Limba romAnV, XVIII, 1969,
nr. 4 . p. 305-313.
11 Opinla dupA care numele insusi de RomAnia" din titiul lucrfirii lui Philippide s-ar
ft pierdut pentru citeva decenii, pentru a fi apol redescoperit i repus in circulatie In cercul
lui Eftimie Murgu ni se pare discutabilA. (vezi, pentru aceastA pArere, V. Maciu, Semnificatia
denumirii statelor istorice romdne, in Revista de istorie", t. 28, 1975, nr. 9, p. 1.325-6).
Este vorba, credem, doar de o noun fazir a circulatiel termenului, sernnificatia folosiril lid de
cAtre Philippide pAstrIndu-si Intreaga valoare.
12 Desi indicarea aici a autorilor care au pus in circulatie aceste nume, In prIncIplu, nu
ar fi inutilA, totusi, pentru economle de spatiu renuntam la ea, asa cum am fAcut-o, de fapt,
si In cazul unor nume mai Importante, I dupA cum o vom face si in continuare. Desigur, nu
am citat, In principiu, lucrari pe care le vom lobos! in mod direct in conlinuare.
" Cele mai multe dintre ele le gAsim publicate in lucrarea Istoricului E. Virtosu, 1821.
Dale 0 fapte noi, Bucuresti, 1932.
www.dacoromanica.ro
5 IDEQLOGIA GN11libAçJjI DE LA 1821 421

boieri ai taxa acuzati, ca §i. iu documentele lui Tudor Vladimirescu.

de colaborare cu asupritorii strini , in genul tinguirii" atribuit/, pe
bun/ dreptate, Eu cele din urmai, lui B. P. Mumuleanu 14 sau a satirei atri-
buit/ corect, de profesorul E. Virtosu, lui Vasile Pogor-Tata,115. Cele mai
multe dintre aceste texte fac In acela§i timp apologia unirii neamului"
in spiritul hi Tudor Vladimirescu §i reprezinth, din acest punct de vedere,
una dintre cele mai importante categorii de izvoare pentru. ideologia
social-politica, a epocii de la 1821. Nu este inutil sa. observ/m. c stabiirea
paternitItii acestor apeluri la unirea neamului, cum le-a numit principalul
lor editor, continua, sa,' fie o important/ sarcina, a istoriografiei noastre 16.
Tdentificarea autorithr, fa'rI indoiala, ar pune In lumina, poate, citeva
figuri noi de iluminkti, ginditori social-politici remarcabili din aceast/
epocl sau ar redimensiona personalitatea unora dintre cei deja cunoscuti,
ca B. P. Murnuleanu, Naum Rimniceanu §.a.
In sfinit, apartin generatiei de ginditori social-politici din epoca
de la 1821, contemporani lui Tudor Vladirnirescu, autorii diferitelor §i
numeroaselor proiecte sau memorii de reforme, elaborate inainte de revo-
lutie, dar mai ales in anii 1821 1822, iar aceasta, categorie de izvoare
nu este nicidecum, bineinteles, ultima ca msemn/tate, in ordinea indi-
cata aici, pentru ideologia social-politic/ a epocii. Dimitrie Sturdza, pre-
supusul autor al cunoscutului proiect de republic/ aristo-democrati-
ceascI" din 1802 17, Tordache §i Nicolae Rosetti-Roznovanu, Al. Villara,
Mihail Sturdza, viitorul dornn regulamentar, precum §i alti mari boieri,
implicati profund in viata politic/ a epocii §i inscriindu-seintr-o anumita,
masurI, pe linia aspiratiilor rom/ne§ti de independentI, dind glas in. ace-
la§i timp in lucrarile" br tendintelor de reorganizare intern/ in sensul
intereselor proprii de clasA, se afirmI in acest fel §i Ca oameni de idei,
care §i-au adus contributia la dezvoltarea gindirii social-politice in epoca
de la 1821. SI adIugArn cá unele dintre aceste proiecte de reforme ramin
anonime, c paternitatea atribuit a. altora dintre ele bas uncle indoieli,
a, prin urmare, §i in cazul acestei categorii de texte, ca §i al apelurior là

14 Este vorba de poema in versuri tiparitã anonim la Buda In 1825, cu titlul Pan-
gerea si tInguirea Valahiei asupra nernulldmirii streinilor ce au ddrapdnat-o, atribuita de C. Erbi-
ceanu lui Naum Rimniceanu lar de un alt autor, Al. T. Dumitrescu, cu totul eronat, lui
Enachita VácArescu. Cf. N. A. Ursu, Paternitatea poemei Plingerea si ttnguirea Valahiei" fi
uncle versuri necunoscute ale lui Barbu Paris Mumuleanu, In Limba romanA", 1965, nr. 5,
p. 383. De asemenea, pentru Intelegerea discutiel, vezi Ariadna Camariano-Cioran, Despre
poema pairtotica antiotomand anbila romaneascd" , In Studii i materiale de istorie medie",
vol. II, Bucuresti, 1957.
" Vezi E. VIrtosu, 0 satin) tn versuri din Moldova anului 1821, In Studil i materiale de
istorle medie", vol. II, 1957, p. 465-540.
16 Ele se pbstreaza In mare parte In cepa in Biblioteca Academiei R. S. Rombnia, mai
ales In cunoscutul manuscrls 322, pe care C. Erbiceanu II atribuia In intregime lui Naum Rim-
niceanu.
17 Aliituri de constitutia carvunarilor" din 1822, acesta rbmlne unul dintre cele mai
importante proiecte de reforme elaborate In Principate, dar despre presupusul lor autor, Dimi-
trie Sturdza, cunoastem prea putine date, pentru a contura mai exact imaginea ginditorulul
social-politic (mai putin, in orice caz, decit despre ceilall,.i indicati In aceeasi serie). Vezi
E. Virtosu, .Napoleori Bonaparte fi proiectul unei republici aristo-democraticesti in Moldova.
la 1802, ed. a II-a, Bucuresti, 1947.
www.dacoromanica.ro
422 NV OCIffda ISAR 6

unirea neamului, liimurirea unor probleme de paternitate ar pune intr-o

luming, mai clarg, imagineae unora dintre acesti reformatori" ginditori
social-politici, locul lor in ideologia epocii de la 1821 18,

MISCAREA CULTURAL:4, 51 PROCESUL AFIRMAIIH CONSTIINTEI NATIONALE

Revolutia de la 1821, condusit de Tudor Vladimirescu, indreptatS

impotriva grecilor fanarioti, a domnilor si acolitilor lor, a practicitor
consacrate de-a lungul a peste nit secol de sistemul fanariot" , In
acelasi timp, impotriva acelei piirti a marii boierimii pitmintene vinovatl
de colaborare cu fanariotii, ruptA, de trupul neamului" si asupritoare
pentru popor, revolutie vizind, implicit, totodatit, scitderea dominatiei
otomane i, in raport de finprejuritri, chiar eventualitatea inhiturArii ei
definitive 19, a constituit un moment in istoria poporului nostril cind, asa
cum se exprima A. D. Xenopol, ideile devenirit o imboldire spre faptit
prinzind a modifica starea de lueruri existenta, in scopul de a da zbor ideei
nationale" 20 .
Ca moment al afirmarii constiintei nationale a romilnilor, a natiunii
romane 21, revolutia de la 1821, condus5, de Tudor Vladimirescu, a lost
precedatI de intreaga miscare de renastere culturalI a epocii, in care s-a
intrupat mai intii nevoia comunitittii etnice-istorice romanesti de a so
defini pe sine in raport cu alte comunitAti, in care s-au afirmat plenar
ideile de redesteptare nationalA, pe fondul vechilor idei privind originea
romaml sau daco-romang, , a unitAtii etnico-culturale a poporului
18 Evident, nu avem in vedere aici o discutie propriu-zisA asupra acestor prolecte de re-
forme, ea avindu-si locul in partea a doua a acestei lucrAri, privind sfera relatiilor sociale si
organizAril politice in preocupArile generatiei de la 1821.
19 Asupra caracterului revolupei, in contextul ideilor din epoca de la 1821 privind eman-
ciparea socialA i politicA a romAnilor, ne vom referi ceva mai mult in partea a doua a acestel
lucrAri, cind vom face si trimiterile de rigoare; in partea de fatA a lucrAril, tratind conceptiile
privind scoala l cultura nationalà, strins legate de miscarea de renastere culturalã a epocii,
nu putem angaja o discutie privind caracterul revolutiei, dar anticipatn, cum resultA din for-
mularea noastrA, cA vorbind de caracterul anti-fanariot al revolutiel de fapt, cum se stie, o
preocupare veche a istoriografiel noastre, cu inceputuri in epoca pasoptista, dAm acestei
aprecieri nu o nuantd absolutizantA, exclusivistA, cum par a o face o serie de lucrAri din vremea
din urmd, acest caracter antifanariot fiind dublat de cel antiboieresc, insemnind, in bun& mfisurA,
un caracter antiboieresc, In virtutea colaborArli marilor boleri pdminteni cu fanarlotil pe
care o condamnA clar Tudor Vladimirescu , i in acelasi limp, el afectind, implicit, natura rela-
tillor cu Poarta, neexcluzind eventualitatea luptei deschise in raport de imprejurari cu puterea
suzeranA. Cu caracter antifanariot, antiboieresc si antiotoman, In grade diferite, revolutia va
fi totusl, inainte de toate, o revolutie nationalA, In sensul in care Tudor Vladimirescu va chema
la redesteptare, la unirea neamului", pe top romAnii, inclusiv pe marii boierl care se vor
indrepta", chemare constituind, cum vom observa pe alocuri, numitorul comun al intregii
ideologii a epocii.
29 Vezi articolul lui A. D. Xenopol, Impropriu intitulat Despre nationalism, in Ar-
hive", Iasi, 1908, nr. 6, P. 265.
21 lIntre altele, vezi t. Pascu, Ideea, tendinfele 1 lupla pentru untlate a poporulut roman,
In DesdvirOrea unificarii statului national unitar roman. Unirea Transituaniet cu oechea Romdnle.
Bucuresti, 1968 (Despre formarea natiunil romAne, p. 21-30, reluind ideile studiului anterior
publicat In colaborare cu V. Maciu, In Revista invAtAmintului superior", VIII, 1966, nr. 8).
De asemenea, pentru reconsiderarea InsemnatAtii problemei, In vremea din urmA, D. Hurezeanu,
Natiunea romand socialistd rezullat legic al dezooltdrii istortce, in Era socialistA", 1976,
nr. 14, p. 26-29 (si acelasi, mai pe larg, in Revista de istorie", 1975, nr. 9).
www.dacoromanica.ro
2 1DEOLOGIIA anmEnATnor DE TA 1821 423

roman si continuitatii vietuirii sale pe aceleasi meleaguri 22 Aceste idei din

urma, afirmate in sec. al XVII-lea de eronicarii moldoveni i munteni,
in strinsa legatura on eforturile carturaresti pentru afirmarea limbii na-
tionale unitare i pe fondul multiplelor legaturi dintre triIe române, nu
puteau sit nu dureze In secolul urmator, in cinda vitregiei vremurior, si
nu capete, mai ales in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si in pri-
mele decenii ale sec. al XIX-lea, noi redimensionari i sensuri 23.
In Transilvania, in focul luptei romanilor pentru drepturi politice,
pentru egalitate cu natiunile" politice privilegiate, ele au dus la afir-
marea ideii de natiune, mai intii prin Inochentie Micu, apoi, masiv, prin
corifeii Seca ardelene si prin miscarea din jurul Supplexului" 24, in
timp ce, la nivelul maselor taranesti, ideea se afirmase in cursul raseoalei
antifeudale condusa de Horia 25. Dar si in Tara Rornaneasca si Moldova
vechile idei continua sa dureze, in ciuda conditiilor neprielnice a regi-
rnului fanariot in pritnul rind, apasator din pullet de vedere politic si
social, dar i favorizator al factorior potrivnici dezvoltarii limbii i cul-
turii nationale ducind si aici, in cele din urmil, mai ales in prirnele
decenii ale sec. al XIX-lea, la un reviritnent, resimtit nu numai pe planul
ideilor, dar si al psihologiei sociale si mentalitatilor.
La amplificarea ideilor privind originea aici, in textele axtura-
rilor, daco-romanica , unitatea si continuitatea pe aceleasi meleaguri,
se adauga o serie de alti factori proprii constiintei nationale 26, Irt primul
22 Dintre numeroasele lucrarl, unele de sinteza, din vremea din urma, care circumscriu
istoria acestor idel, vezi Vasile Netea, Comiiinja originii comune ;i a unilaiii nalionale In Isloria
poporului roman, Edit. Albatros, Bucuresti, 1980.
23 In privinta procesului propriu-zis al formarii constiintei nationale i afirmarii lui in
cultura romaneasci iar nu al teoriel despre natiune sau constiinta nationala in general ,
vezi, intre altele, pe cele apartinind specialistilor In istoria ideilor in sud-estul european.
De pildä, Virgil Candea, Les lumières cl la naissance de la conscience nalionale chez les roumains,
in Les lumieres et la formation de la conscience nationale chez les peuples du sud-est euro-
peen", Bucarest, 1970. Evident, preocuparea pentru aceastft problema este intr-un fel proprie
specialistilor in istoria luminilor" in Wile române, l in acest sens ea subzista inlucrarile
uncle de larga circulatie apartinlnd unor cercetatori din domeniul istorlografiei, istoriei
literare, istorlei invatamintului. Problematica procesului afirmarli constiintei nationale in epoca
luminilor", desigur, trebule raportatii, implicit, si la lucrarile mai vechl, ale lui P. Eliade, ale
lui N. Iorga, privind luminile" i influenta Mellor revolutiei franceze in sud-estul european,
ale lui D. Popovici, precum si ale altora, ca sa nu ne mai referim la necesitatea corelarii el cu
rezultatele cercetarilor privind constiinta de neam In evul mediu, cu problematica premiselor"
(intre altele, in afara de lucrärile lui N. lorga, ale lui P. P. Panaitescu, i unele de data relativ
mai recenta, apar(inind lui *erban Papacostea, Eugen Stanescu, Adolf Armbruster si altora).
Nu indicam aid, desigur, o serie de lucrari fundamentale asupra carom trimitem in mod special
mai departe.
" Despre actul fundamental al miscarli nationale a romanilor din Transilvania, despre
intreaga miscare nationala a romanilor de aid, eIaborarea conceptului de natiune l raportul
lupta nationala Iuminare" , de baja ramine lucrarea acad. David Prodan, Supplex Libellus
Valachorum, ed. a II-a, Edit. stiintifica, Bucuresti, 1967.
" In perspectiva istorica scrie acad. D. Prodan rascoala intregeste programul
natiunii cu dimensiunea ei sociala, inaltImea conceptului cu greutatea masei sale, calea de
luptft reformista cu cea revolutionara. Pranimil II revine deplin meritul de a fi deschls, de la
sine, procesul revolutionar al emanciparil natiunii, chiar de la temelille sale". Cf. D. Prodan,
Rdscoala lui Horea, vol. 11, Edit. stiintifica l encielopedica, Bucuresti, 1979, p. 711-712.
" Asupra structuril constiintei nationale, in general, dintre lucrfirile din ulthnit circa
15 ant, in afara de cele apartinind lui C. Vlad, El. Florea, 1. Rebedeu, reline atentia seria
articolelor sau studillor publicate In Analele Institutului de istorie a P.C.R." -(vezi, de pita,
nr. 6, 1967; numerele -2, 3, 4, 1968, s.a.) l Revista de filozofie" (de pilda, nr. 12, 1967; 9.
www.dacoromanica.ro
424 Inboukt - Otika 8

rind, ca si in Transilvania, constiinta personalitAtii proprii, a trAsAturilor

intereselor proprii, a individualitAtii nationale 27, in raport cu alte comu-
nitAti etnice-istorice 8.111 alte popoare. In ultimele decenii ale sec. al
XVIII-lea de la Chesarie de Rimnic i EnAchitil, VIcAreseu dar mai ales
in prirnele decenii ale see. al XIX-lea, raportarea là originea nobilA a nea-
mului, antiteza trecutul glorios prezentul decAzut, presupuneau ei
aici, in Tara RomitneascA si Moldova, chemarea là redesteptare, la rein-
vierea" i unirea neamului" (unire, care, va spune Balcescu, inainte de
a fi po1itic trebuia sA, fie moralA) 28 .
In raport cu conditide istorice date, cu ceea ce numint, de obicei,
vitregia istoriei , tinind. in primul rind de existenta dorninatiei otomane
si a sistemului domnilor greci din Fanar i, in general, de rolul nefast al
politicii marilor puteri din vecinAtate, eu relele" de tot felul aduse de
ele pe pAmintul romanesc, CU alte cuvinte, in raport eu forta zdrobitoare
a marilor puteri, procesul afirmArii constiintei nationale a romanilor, ad
redesteptArii lor nationale, inainte de a fi fost de domeniul actiunii poli-
tice, al revolutiilor si rAzboaielor nationale, trebuia sA fie, in epoca la
care ne referim, de domeniul miscArii eulturale.
Inainte de lupta lui Tudor Vladimirescu, in fruntea maselor tArl-
nesti, la 1821 lupt menitA s releve si ea ideea nationalA , s-a des-
fAsurat in deceniile premergAtoare o alt1 luptA nu mai putiu insemnatI,
aceea pentru coaI i limbA national5,. In aceasta din urmA s-a afirmat
mai intii ideea nationalA, scoala In limba nationalA, cultivarea limbii
nationale, fiind, inainte de 1821, factori de seamA, ai fenomenului de indi-
vidualizare etnico-istoricA la care ne refeream mai sus ; revolutia din 1821,
la rindul ei, e drept, va da o amploare deosebit5, idoii nationale, incercind
s-o transpunA, prin forta sa, in sfera realit Atilor social-politice propriu-zihe,
sa o irnplanteze adinc in sinul maselor tArAnesti, asa cum, in corulitii
specifice Transilvaniei, Meuse cu decenii In urna rAscoala condusA de
Horia, Closca i Crisan.
Asa precum observa istoricul francez Alfred Rambeaud, cind, in anUl
1895, recenza sinteza lui A.D. Xenopol, redesteptarea romAnior --la
sfirsitul see. al XVIII-lea i inceputul sec. al XIX-lea inainte de a fi
politica, a fost sufleteasca, moralA, 28 j ea a venit mai intii, corn scrie ace-
lai istoric, comentind ideile lui Xenopol, prin reabditarea limbii de carac-
ter latin, a venit prin coala ardeleanA, grin scolile nationale de la Bucu-
1968, aici, Ana Gavel& Conceptal de constiinla na(ionala s.a.). In aceeasi perioadA, In 1965,
Intr-o revistA cu caracter literar, Steaua", Athanase Joja publica cunoscutul studiu Profilul
spiritual al poporului roman, iar o altA revistA iiterarã, Viata romaneascA", redeschldea dis-
cutia privind istoria ideil nationale la romani (vezi, aid, H. Bratu, Cristalizarea idea nalionale:
refleclit i disocieri, p. 15). Evident, ntl vrem aici decit sA sugerilm amploarea preocuparilor,
iar nu sA facem o inventariere a lor fie si a celor mai importante, imposibil de Mcut aid.
I, GAsim acest termen, folosit mai ales de Paul Cornea in remarcabila sa lucrare, Ori-
ginile romantismului romdnest, Edit. Minerva, Bucurestl, 1972, deosebit de valoroasA si pentru
sublinierea InsemnAtAlit ideologiei din epoca de la 1821. In care, printré allele, problema afir-
math Ideil nationale este pusfi In termenii cei mai proprii unel discutil tIlntlflce. (vezi, mai ales,
p. 65 si urm.; p. 458 si urm.).
28 Toate datele asupra acestel discutii, in partea a doua a studiului, In strinsA legAtura
cu consideratiile lui Bilicescu asupra revolutiei -din 1821.
28 VeZi recenzia lui Alfred Rambeaud, cu titlul Les latins du Danube. tin nouvel historien
des Roumains, In Journal des Débats", 25 janvier 1895, P. 173 174. SA remarcAin simpatia
cu care istoricni francez scria despre roman!, exprimindu-si Increderea in Viitorni lor.
www.dacoromanica.ro
 IDEOLIDGIA GENDRATIDI DE DA 1821 425

resti si Xai, condusp de Gh. Lazar i Gh. Asachi. Evident, raportul intre
miscarea cultural-ideologia a epocii i revolutia lui Tudor Vladimirescu
fusese cu mult inainte observat, Inca In epoca revolutiei de la 1848. Un
alt francez, cu aproape cinci decenii in urma, H. Desprez, in cunoscutul
sau studiu despre miscarea nationala a românilor, din ianuarie 1848, publi-
eat in Revue des deux mondes" studiu cu idei datorate in buna ma-
sura contactului direct cu reVolutionarii romani 3°, observa aceasta
relatie intre miscarea culturala, purtatoare a aceleiasi idei nationale si
revolutia din 1821 condusa de Tudor Vladimirescu (cel mai bun patriot"),
cum il numeste el n. In spiritul unitkii tuturor romanilor, publicistul
francez se raporta, totodata, la relatia dintre ideile co1ii ardelene i mis-
carea de renastere din Tara, Romaneasca i. Moldova.

LUPTA PENTRU KOALA 1 CULTURA NATIONALA

In Moldova mai intii, succesul in lupta pentru scoalg nationala se

releva in 1803, cind mitropolitul ckturar al Moldovei Veniamin Costachi
reusea s infiinteze Seminarul de la Socola 32 , aceasta cu toate ca unii
dintre puternici cerca a sta impotriva" 3 . Infiintarea Seminarului, caruia
in 1805, i se adauga o scoala de psaltichie", urmarea pe Rugg, scopurt
religioase, predarea unui invkamint mai inalt in limba patriei, in pro-
grama sa figurind i o serie do discipline cu caracter laic 34, precum i fold-
turarea influentei dascalilor greci de la Academia domneasca 35. Pentru
sublinierea rolului acestei scoli nationale, care a precedat in Moldova
scoala lui Gh. Asachi, aprecierea lui A. D. Xenopol Ii pastreaza intreaga
semnificatie : Curentul subpa'mintean al romanismului scrie el
care cursese de-a lungul intregii epoci fanariote incepu a se arka la lumina,
zilei in infiintarea Scoalei de catehezie din manitstirea Socola din Iasi" 35.
Acest studiu apartinInd unui prieten al romenilor si partizan al cauzei romene, asa
cum s-a demonstrat, avea, In ajunul revolutiei din 1848, semnificatia unui adeverat manifest-
program". Cf. C. Bodea, Lupta romdnilor pentru unitatea national& 1834 1849, Edit. Academiei
R. S. Romenia, Bucuresti, 1967, p. 101.
31 Cf. Hippolyte-Félix Desprez, Moldo-Valahia si Miscarea Romeineased. Extras din
Revue des deux Mondes" din 1 ianuarie 1848, trad. de Maior Ch. Fluture, Galati, 1939, p. 38.
Merité subliniate, Intre altele, aprecierea publicistului francez privind raporturile dintre Tudor
si eteristi; cauza lui Tudor, areta el, era alto decit a eteristilor, el acceptInd, totusi, trecerea
lor pe peinInt romenesc Impotriva turcilor; In schimb, ei 1-au ucisi De acum, ideea nationala
era zagezulte Intr-o lupte fere regaz contra influentei grecesti" (cf. Ibidem, p. 34). Evident,
ar putea fi aceaste apreciere un punct de plecare pentru discutia privind rolul pe care 1-au avut
In procesul afirmerii constiintei nationale a romenilor de la sud i reserit de Carpati raporturile
cu grecii, nevoia stringentà a delimiterii fate de interesele grecesti, ale streinilor" In general,
fenomen In epoca propriu nu numai roménilor, ci i altor popoare europene.
32 Vezi C. Erbiceanu, Istoricul Seminarului Veniamin din mandstirea Socola, Iasi, 1885;
de asemenea, G. Adamescu, Istoria Seminarului Ventamin" din Iasi, 1803-1903, Bucuresti,
1904.
as Cf. C. Erbiceanu, Istorta Mitropoliet Moldovel fi Suceoci, Bucuresti, 1888, p. 60.
u Se predau aici, In limba romene: logica, aritmetica, istoria profane, psihologia, ele-
mente de limba latine. Cf. C. Erbiceanu, Istoricul SeminaruluiVeniamin", p. 34.
35 Asupra caracterului acestei coli, vezi i aprecierile unuia din dascalii ei de mai ttrziu,
ajutãtor al mitropolitului, anume Gh, SAulescu. Cf. Biblioteca Academiei R. S. Rorndnia, Serv.
manuscrise, ms. rom. 2047, f. 7.
u Cf. A. D. Xepopol, Istoria partidelor politice din Romdnia, vol. 1, BucurestI, 191(
p. 29.
www.dacoromanica.ro
426 N110014AM ISAR 10

tn ciuda unor adversiti4i ii incepe activitatea, in ianuarie 1814 37,

in baza unei decizii anterioare, si scoala de inginerie in limba nationalI a
lui Gh. Asachi 39, cu ajutorul aceluiasi mitropolit Veniamin Costachi 39.
Dupg, inchiderea ei, in 1818, odatit cu absolvirea primei serii de ingineri
hotarnici, mitropolitul Moldovei, tinind treazit ideea scolii nationale,
procedeaa, Ia reorganizarea Seminarului de la Socola, reusind s aducI
aici, in 1820, o serie de dascIli ardeleni : loan Costea, loan Mamfi, Vasile
Fabian Bob si Vasile Pop 40 . Aceasta, dupit cc in anul 1815 incercase sA
aduca aici pe loan Budai-Deleanu ". Totodati-i, mitropolitul sprijinea
experienta organiz'arii la Iasi, in 1820, a invkitmintului de tip lancaste-
rian, experientA dfrijat ti finantatrt de tinitrul boier moldovean Nicolae
Rosetti-Roznovanu, recent intors dintr-o citlittorie de studii la Paris 42.
Scolile d.e tip lancasterian oranizate la Iai (o scoalit elementaril i una
normalI), in directit 1egittur:1, cu o rniscare mai largit, initiatit de Socie-
tatea pentru instructiune elementarV 43 de la Paris, destinate piaurilor
sArace ale populatiei, urmau sit se inscrie, i ele, in directia prornovitrii
§i dezvoltarii inv*atilmintului national".

37 Vezi mai ales, N. C. Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul scolilor nalionale din Mol-
dova, Edit. didacticA st pedagogicA, Bucuresti, 1962.
38 Si,,ur este a aceastA scoalA de fapt, o clasii de inginerie In sinul Academiel dom-
nesti de li7nbA greacii de la Iasi, in care studentii din snot Intii sint dull de dascAl plat
In ultimul an, fArA a ft preluate, anual, serit noi , a stirnit indignarca cel putin a unora
dintre dascalii greet ai Academiel; mai ales, asa cum se stie, atunci cind experienta pre-
dSrjj 5tlintelor inalte In limba romAnii se termina cu succes, la sfir5ltul ciclului de studii.
In 1818, aceastfi impotrivire a devenit manifestfi prin pozitia directorului Academiei, dascdiul
grec Dirnitrie Gobdelas, care. cerind desfiintarea cursurilor lui Asachi I trecerea acestuia la
Seminarul de la Socola s-ar fi exprimat: sA predea acolo popilor, daca poate preda cineva In
siraca ltmbA a piimintenilor 1 daca un inginer practic ce n-are habar de filozofie este in stare
sO creeze termeni tiinhtftci necesari". Cf. N. lorga, Istoria literaturit romdne, vol. III, 1907,
p. 15-16.
" Prelatul moldovean, cu cheltuielile sale, il ajutase mai intil sit meargit la studit la
Viena, iar apoi la Roma, si tot el, impreunti cu alti citiva mart boiert, adepti ai InvAtAmintului
in limba nationalA, sprijini cererea sa pentru deschiderea scolii.
4° Cf. N. C. Enescu, op. cit., p. 53 54. Cu exceptia lui Fabian Bob, el se Intorc In
Transilvania In anul urmittor, cind, in urma misearil eteriste, Seminarul se inchide, tar mi-
tropolitul este obligat sA ia calea refugiului, impreuni cu alti mari boieri implicati, mai mult
sau mai putin, in rniscare.
41 Cf. V. A. Ureehia, Istoria Romdnilor, vol. X, B. p. 360.
42 Despre acesta vezi, din prima serie de studii care i-au fost dedicate, Cornelia T. Papa-
costea, 0 bibliotecd din Moldova la inceputul sec. al X I X-lea, Biblioteca dela Sanca, in Studit
cercetfiri de bibliografie", V, 1963, p. 215-220; Olga Constantinescu, Cu privire la concepfia
lui Nicolae Rosetti-Roznovanu asupra industriei, In Revista Arhivelor", VI, 1963, nr. 1;
I. Popescu-Teiusan, Patru scrisori ale lut Marc-Antoine Jullien de Paris cdtre N. Rosetti-Roz-
novanu, In Revista de pedagogie". XIV, 1965, nr. 10, p. 67-82. Tot despre el, t lucrdrile
noastre, de analize i editiiri de texte, in Revue des Etudes sud-est europeennes". VIII, 1970,
nr. 2, p. 1121-1127; Revista de filozofie", XIX, 1972, nr. 5, p. 671-679; Revista
Arhivelor", vol. 35, supliment, 1973, p. 677-685; Revista de istorie i teoric literari", XXII,
1974, nr. 4, p. 437-444; Analele UniversitAtil Bucuresti, Istorie", XXVII, 1978; cu o sintezA
recentA, Les relations de N. Roselli-Roznovanu avec les drudits francais et la culture française,
In Revue roumalne d'Histoire", tom. XVIII, 1979, nr. 4, p. 699-717.
ca membru corespondent, st mitropolitul Veniamin Costachi ,
" Pentru relaIile lui N. Rosetti-Roznovanu cu aceastA societate din care fAcea parte,
vezi N. Isar, Corespondenja
lui N. Rosetti-Roznovanu cu Societatea pentru instruct tune elementard" de la Paris, privind
introducerea InvdfdmIntulut lancasterian In Moldova si In Grecia, In Analelc UnlversitStll Bucu-
rest!, Istorie", an. XXVII, 1978, p. 59-67.
" Ibidem, p. 62.
www.dacoromanica.ro
11 EDECKLOGIA GENERATIDI DE LA 18211 427

Fara indoiala c, poziiile adversarilor colii nationale, ai culturii

nationale in general, puteau sa. aducg prejudicii acestei miscgri, s consti-
tuie veritabile obstacole in calea diferitelor initiative. Trebuie spus insa
ca principalul obstacol, redutabil, in calea dezvoltgrii colii nationale, a
culturii romanesti in general, il constituia, inainte de toate, o anumita
mentalitate in virtutea careia limba roinang,, limba national, ar fi fost
incapabila sa poata servi ca mijloc de vehiculare a marior idei, in care,
de pildg, sa se poata preda discipline la nivel academic. 0 asemenea menta-
litate, in lumina careia limba romana, in raport cu cea greacg, era asezata
intr-o situatie de vadita inferioritate, in timp ce era profitabilg adversari-
lor, pentru carturarii romani ai epocii, cum apreciau ei insisi, ea constituia
o adevgrata prejudecata, o inad.misibila neincredere de sine, care trebuia
in prealabil inlaturata.
SA observam, deci, ca experienta Seminarului de la Socola, a scolii"
lui Gh. Asachi In Moldova, dar mai ales experienta lui Gh. Lazar de la
Bucuresti se inscriu in primul rind pe linia acestui efort, de a fisura i, apoi,
a inlatura cu totul traditia", de a demonstra, dirnpotriva, nu neputinta
limbii nationale sau a scolii nationale (trimbitata de calonmiile" adver-
sarilor, ale streinilor", cum spun textele epocii), ci, capacitatea lor de a
se afirma in toate privintele, spre rusinarea" acelorasi dusmani. Amp la
act ivitate de traducere in limba nationala fie ca este vorba de numeroase
traduceri in domeniul literaturii religioase si ea, se desfasoara sub
semnul aceluiasi imperativ : de a invinge n.eincrederea, indoiala, des-
curajarea , sfidarea i calomniile adversarilor.
Experienta scolii nationale de la Bucuresti, condusg, de Gh. Lazar,
intemeiata in 1818 si care, spre deosebire de cea de la Tasi, odata infiintata
avea sa dureze, nu va fi altceva, In primul rind, decit un triumf impotriva
traditiei", a aceleiasi funeste prejudecati. Prin ea se afirma, de fapt,
pe plan cultural, ideeanationala, se edificau importante pioane ale dezvol-
tkii ei viitoare 45. ST1.1 este cazul sà insistam aici asupra faptului, anticipat
mai sus, ca intemeierea scold nationale de la Sf. Sava trebuie privita, cum
s-a demonstrat de mult in istoriografia noastra 46, in contextul procesului
afirmkii constiintei nationale a romanilor, ca ideea co1ii superioare in
limba nationala era nu numai a lui Lazar, ci si a altor contemporani ai
sai 47 intre alt1ii, in primul rind, membrii Eforiei kcolilor din Tara Româ-

46 Sã relevam aid, printre allele, aprecierea lui P. Cornea ca intemeierea scolilor lui
Gh. Asachi i Gh. Lazar constituia semnul cel mai revelator de trezire a constiintel nationale".
Cf. P. Cornea, op. cit., p. 69.
46 Avem in vedere in prhnul rind aprecierile lui V. A. Urechta. Conclusiunea noastra
este scria el ca nu Gh. Lazar a putut sä faca inutili pentru romani profesori renumiti ca
Lambru Fotiade, Comita, Vardalah, Neofit Duca etc., ci situatiunea la care ajunsese cultura
al desteptaclunea nationala". Cf. Istoria scoalelor, vol. IV, p. 192.
47 Cum rolul ml Gh. Lazar in afirmarea ideii nationale in epoca de la 1821 se pune
intr-un context mai general, se cuvin citeva precizari. Este evident ca influenta colii ardelene
a constituit in primele decenii ale sec. al XIX-lea un factor de stimulare, de inviorare a vietii
spirituale a romanilor de la sud l rasiirit de Carpati, de revitalizare l redimensionare a unor
idei si sentimente, care, inchegate intr-un sistem unitar, alcatuiesc constlinta nalionalä. Dar
odata subliniind Insemnatatea pe care a avut-o influenta 8coli1 ardelene in procesul afirmarli
ideii nationale la sudri rasarit de Carpali este necesar sa facem precizarea ci absolutizarea acestei
influente pini la imaginea unui adevarat descalecat pe plan cultural si spiritual, a unui Lazar
creator si ctitor de ideal national fara antecesori, fárá un anumit mediu local, este infirmatit
www.dacoromanica.ro
428 NtOOSAAIE ISAR 12

neascI, care sprijinS cererea dascliului ardelean 48 cit ea devenise, ,

intr-un anumit sons, ideea epocii. In aceasta rezidii, de fapt, i explicatia
duratei scolii, a continuiatii ei in anii 1821 1822 (cind evenimentele
nu puteau sS nu o afecteze 49) si mai ales dupS retragerea dascAlului arde-
lean 5°, sub conducerea lui Eliade-BAdulescu 51, in anii 1823 1825, dar
mai ales in mill 1825 1828, sub conducerea lui Eufrosin Poteca 52, cind
ea avea sS devinS un adevilrat centru de culturS i ideologie nationalS,
la izvoarele cIreia se vor adSpa i numerosi tineri din Moldova si unde
aveau sS vmS pentru a servi ca dascSIi o serie de entuziasti cArturari
ardeleni 53.
Sit mentionam numai cit aceiasi oameni care il ajutaserS pe Lazitr
sS deschidS scoala membrii Eforiei, Constantin Billitceanu 54, Iordache
Golescu, Dinicu Golescu, Grigore Ghica insusi ii altii i-au asigurat in
continuare existenta, cS de la scoala lui Laziir la scoala lui Eliade si
lui Eufrosin Poteca ei au reprezentat un important factor de garantie.
Dar mai ales continuitatea i dezvoltarea co1ii nationale la 1821 odatit
cu desfiintarea definitivI a Academiilor" grecesti isi au explicatia
in inski dezvoltarea ideii nationale, ca, urmare a revolutiei din 1821,
in amploarea pe care o ia de acum miscarea de redesteptare nationalS.
Un rol important in dezvoltarea co1ii nationale de la Sf. Sava, al
scolii nationale in general, aveau de acum deplasSrile là studii in apus ale
tinerilor romlni 55. Mai ales bursierii Eforiei din Tara Romilneascit, plecati
cum am vAzut, de realitatea istoricA a Tarn RomAnesti i Moldovei in secolul al XV III-lea si
Inceputul secolului XIX-lea, i critica ei si-a gasit de-a lungul deceniilor reflectarea corespun-
zAtoare in istoriografia noastrA.
45 Asupra acestora, vezi i observatia lui N. BAnescu, Academia" greceascd de la Bucu-
resit si scoala lui Gheorghe Lardr, Cluj, 1925, p. 19.
" Date fiind relatiile dintre Gh. Laziir si Tudor Vladimirescu, persevcrentei dascAlulai
ardelean, scoala lui Lazar, potrivnic unci opinii pinA nu de mutt aproape generala ,
se pare cA nu si-a intrerupt activitatea in timpul revolutiei si a ocupatiei turcesti care I-a
urmat, in noiembrie 1822, boierii efori, in urma cercetarii cerutA de noul dotnn, raportind:
scoala cea romAneascA ot Sf. Sava am gAsit-o in oaresicare fiinta, incA i cu dascAli i ucenici
nerisipiti". Cf. D.I.R., Rdscoala din 1821, vol. III, p. 182.
" Despre ultima parte a activitAtii lui LazAr i moartea sa, vezi N. Iorga, Istoria litera-
lurii romdnesit In veacul al XI X-lea, Bucuresti, 1907, p. 53 56.
" Asupra rolului liii Ellade de continuator al scorn lui Laz5r, vezi propene sale mArturii,
nu lipsite, ca de obicei, de o anumita exagerare. Cf. Issachar sau Laboratorul. Scriere sociala,
politicd si literard, Bucuresti, 1859, p. 62.
52 Asupra rolului acestuia de conducfitor al scolii de la Sf. Sava In anii 1825 1828, vezi,
Intre altele, N. Isar, Conceplia iluminisid a lui Eufrosin Poteca In baza analizei discursurilor sale
din anii 1825-1828, In Revista de fllozofie", t. XII, 1965, nr. 12, p. 1635-1644; de ase-
menea, Hie Popescu-Teiusan, Eufrosin Poleca, In Din istoria pedagogiei romilnesii, vol. III,
Edit. didacticA si pedagogic& Bucuresti, 1967.
53 In legAturA cu aceeasi influentA ardeleanA, cu necesitatea Intelegerli el corecte, sA
observArn ca, de fapt, influenta 111.00 la care ne referirn este In multe privinte mediatil lucru
firesc -- de factor! care apartin Tarn RomAnesti sl Moldovei. Intre altele, ca sA ne referim la
un singur aspect, cei mai multi dascali ardeleni din Principate in primele decenii ale sec. al
XIX-lea au venit aid Rind chemati.
" Dintre efori, acesta a jucat, se pare, rolul cel mai important. El este pentru an con-
temporan al sAu, cunoscAtor al problemelor scolii din Tara RomAneascA, marele i nemuri-
torn! BAlAcean", Mechina patriei noastre" , i altele. Cf. N. Isar, Trei scrisori ale slolnicului
Voinescu adresate lui Eufrosin Poteca (1826), In Revista de filozofie", t. XX, 1973, nr. 6,
p. 679-684 s.a.; de asemenea, Idem. Un iluminisi necunoscul din epoca de la 1821; slolnicul
Voinescu, In Studii", t. XXV (1972) nr. I, p. 128.
" Vezi N. Isar, Romdnii la studti In Franla In anti 1800-1834, In Analele Universi-
Mtn Bucuresti", Istorie. An. XXVIII 1979, p. 41-59.
www.dacoromanica.ro
13 IDEOLOGIA GEINIECRIATIEI DE LA 1821. 429

ineil din 1820 la studii, mai intii la Pisa, apoi la. Paris 56, odatg cu reve-
nirea in patrie vor cultiva la elevii lor dorinta vie de redesteptare, prin
apelul nu numai la originea nobilig a neamului, ci i la Europa luminatg".
Evident, cadrul menit s. explice izvoarele ideilor fie ele si numai
cele privitoare la scoala i limba nationalg, la care ne vom referi mai
intii precum si personalitatea cgrturarilor sau ginditorior este mult
mai a mphi . Contactul eu Apusul i ideile sale, circulatia ideilor revolutionare
franceze in Virile romiine, contactul nu numai cultural ci si politic cu
Pranta sau alte tgri luminate" 57, dar t i analiza procesului de aparitie
si afirmare a relatiilor de produetie de tip capitalist, aparitia si afirmarea
noii clase burgheze procese care ii ggsesc corespondenta directg In
planul ideilor toate acestea 58 ii au desigur insemngtatea lor in analiza
profilului spiritual-ideologic al unei epoci sau al unei genera tii.

CONCEPTIILE PIIIVIND ROLUL INVATATUR11" IN TRANSFORMAREA

SOCIETATII DOMANESTI

Ideile privind scoala i cultura nationalig ale unuia dintre cei mai
de searng oameni de la 1821, din categoria indrumgtorilor", anume
Veniamin Costachi, suit strins legate, cum am vgzut deja, de rolul sgu
de promoter al curentului pentru §coa1 i culturg nationalg in Moldova
in primele decenii ale sec. al XIX-lea, precum si de promotor al dezvoltgaii
legiiturilor cu celelalte provin,cii rorMinesti 58.
Pentru el insusirea stiintei de carte constituia o conditie iudispensa-
bila a progresului societ4ii omenesti. Pe eit invgtgtura scrie el inaltg
si proslaveste pre om, cu atita neinvgfatura-1 Injoseste nimiceste mai
mult deeit pre necuvintgtoarele vietati 6°. Cei doi termeni antitetici, invg-
tg,tura" si neinvgVitura" shit similari pentru Veniamin Costachi cu cei
de activitate" ii neactivitate" si privesc, in cele din uring, apelul la

" I a i7bucnirea revolutiel condusA de Tudor, acestia, E. Poteca, S. Marcovici, C. Mo-

roiu, 1. Pandell, se aflau deja la Pisa. De aid, E. Poteca, conducAtorul grupului, intr-o scri-
soare, regreta moartea nedreaptä a lui Tudor Vladimirescu si tot el saluta cu entaziasm resta-
bilirea domniilor pAmIntene. Cf. I. Bianu, InIdii bursieri romdni In strdindtate. Scrisori ale
lui Efrosin Poteca. 1822 1825, in Revista nouA" I, 1888, p. 424.
5 Raportindu-ne la istoriografia ultimelor decenil, in afarA de lucrarea lui G. Lebel,
La France et les Principautees Danubiennes (du XV l-e siecle d la chute de Napoleon l-er),
sA eitam aid clteva studii si mai apropiate in timp, Al. Duju, L'image de la France dans les
pays roumains pendant les campagnes napoléoniennes el le Congres de Vienne, In Nouvelles
Etudes d'Ilistoire", vol. III, 1965, p. 219-242; P. Cernovodcanu, Les voyageurs francais
en presence des realties roumaines de la periode phanariote, In Revue roumaine d'Histoire",
t. XII, 1974, nr. 5-6.
" Vom reveni asupra lor, sau asupra unora din ele, mai ales in partea a doua a acestui
studiu, in contextul idellor privind viaka social-economicA i politicA.
59 Un iluminist ardelean, C. Diaconovici Logan, referindu-se mai ales la numeroasele
cfirti tlpSrlte, elogla, in 1826, pe mitropolitul moldovean ca pe un patron spiritual al tuturor
rombnilor i II sonata ajutor pentru riispindirea In Moldova a unor carti de cult. Cf. Biblio-
leca Acadetniei R. S. Romdnia, Serv. Manuscrise, coresp. inv. 137.755.
60 Cf. A. Vizanti, Veniamin Costacht, mitropolit al Moldova i Sucevei. Epoca, uiala si
operile sale, Iasi, 1281, Anexe, p. 124.

www.dacoromanica.ro
430 NICOLAE ISAR 14

renastere adresat contemporanilor 61 De aici, cunoscuta sa condamnare

facuta parintilor care neglijau educatia copiilor : ucigasi cu adevarat se
pot socoti parhitii aceia ce nu se ingrijesc de a da vreun fel de invatittura
la fiii lor" 62 De aici, si aprecierea sa ca nestiutorii de carte din igno-
ranta sa fac dusmanii natiei lor românesti" 63.
Increderea in renasterea poporului roman prin scoala si cultura
nationala constituie o nota comuna cu contemporanii sli. Inmultindu-se
cartile si stiinta in limba natiei, dad, nu eu, dar urmasii mei", sublinia
prelatul moldovean, vor apuca sa vada, nu numai un cler luminat",
ci si un popor luminat" ".
In sensul apelului la redesteptare nationala se reliefeaza intr-o
nota si mai pregnanta , conceptia lui Gh. Lazar privind scoala si cultura
nationala. In cunoscuta Instiintare" din august 1818, privitoare la
deschiderea scolii de la Sf. Sava, el formuleaza necesitatea stringenta
a scolii nationale in strinsa legatura cu originea latina a romanilor : Cu
rusine vine un popor si neam ce este asa vechi, asa vestit, proslavit si
inzestrat cu toate rodurile parnintului, precum si cu toate darurile duhovni-
cesti ..., BA nu OA si el o scoala mai de treaba, o academie de stiinta,
chiar in limba maicii sale, ci A, se lase mai slab, mai scazut decit toate
celelalte limbi si popoare ale fetii pamintului" ".
Indemnul la renastere prin scoala nationala in primul rind ,
formulat totodata aici prin apelul la sentimentul mindriei de neam, vizeaza
si raportarea la Europa civilizata, la Europa luminilor", caci luminarea
neamului prin invataturi, ea, in primul rind, urma a pune pe romani in
situatia de a pretendirisi intrarea in numanil si ocolul eel proslavit al
celorlalte popoare luminate af1indu-0 acolo treapta cea perduta a cinstei
stramosesti" 66. Dupa Gh. Lazar, intemeierea invatamintului superior
in limba national& trebuia sa fie pentru contemporani un factor de min-
drie nationall 67, ea punind zagaz tuturor birfealilor, ca doara n-am
avea made invata", dar, totodata, impunind obligatii morale, indatoriri,
vizind succesul scolii, trainicia ei. Numai noua, de acum, scrie el, adre-
sindu-se tinerior, lauda sau defaimarea, care vom face cu purtarea sau
neascultarea noastra, numai noaul insine vom avea a ni le imputa" 68.
" Vezi In acest sens, mai pe larg, N. Isar, Trdsdlart iluministe ..., p. 445 447.
82 Cf. A. Vizanti, op. cit., anexe, p. 125.
63 I. GheorghitA, Un veac de la moartea mitropolitulut Venlamin Costachi, M. Neamtulul,
1946, Anexe, p. 187.
64 A. Vizanti, op. cit., anexe, p. 134.
0 G. Bogdan-Duica si G. Popa-Lisseanu, Vieafa st opera lui Gheorghe Lazár, Bucu-
resti, 1924, p. 18.
66 Ibidem.
67 FRIA indoialá, ideile IW Gh. Lazar sint strins legate de bogata lui activitate, de
dascM si carturar, inclusiv din perioada dinaintea venirli la Bucuresti. Actiunea lui in sensul
redesteptáril nationale a romAnilor, asa cum s-a arettat, era, In orice caz, mai veche decit
data veniril la Bucuresti (cf. A. Csetri, I. Dant, Contribufti la biograf ia lui Gh. La:dr, in Limbá
si literaturb", 17 (1968), p. 64). Cit priveste rationalismul ski, asa cum s-a demonstrat, pornea
dintr-o vastä culturd sl dIntr-o mare capacitate de receptare, pe lingA operele filozofilor germani
Kant, in primul rind, Chr. Wolf, Fr. Karpe, G. Ehrenweich, el luind contact, in mod
direct, cu lucrbrile si ideile unor filozofi francezi, ea Lanjuinais, sau indirect cu lucrkile altor
marl iluministi francezi (cf., mai ales, D. Popovici, La litterature roumaine dans l'epogue
des Iumieres", Sibiu, 1945, p. 314 si urm.
" Cf. G. Bogdan DuicA si G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 20-21.

www.dacoromanica.ro
15 IDEXYLOGIA GENEJEATIDI DE LA 1831 431

Nu este cazul si insistgm aici asupra diferitelor definitii date

invItatUrii" 63, asupra similitudinii dintre acest concept i cel de lumi-
nare", formulate de obicei in strinsg legaturg, cu ideea prevalentei valorior
morale in raport cu cele materiale 70 Crezul lui Tonicg Tgutu, cg avem
trebuintg de invittaturi, de lumini, fIrg care niciodatg nu vom pute fi
aceia ce ar trebui s fim" 71, apartine tuturor iluminktilor epoch, indicg
o notg comung a ideologiei vremii increderea in forta luminilor".
Apelul la redWeptarea nationalg prin invItAturg, in afara raportilxii
directe la origina nobilii a neamului, se intrevede In rolul de solutie generalg
in transformarea societtil pe care cgrturarii epocii de la 1821 il conferg
97inviltAturii" sou luminghi". invittittura trebuia s duc5,, intre altele,
la profunde restructurgri morale i sociale. Trebuia sg ducil la profunde
schimbitri in fizionoinia moron, a celor marl", vinovati de salbatice
ticglosii", care, w, cum aerie un iluminist, poate prin invItaturi sa", vor
dumestnici a pofti binele, iar nu raul la toatg lumea ; a socoti pre sgrac
ca pre un lucru sfint i cu ochi lacrimati a iscgli, de nevoie, osindirea
aproapelu i" 72.
Tratatg, in. general, in strinsg leggturg cu critica adresatg marii
boierimi, invdtiltura" era indreptatg de iluminktii epoch in directia sub-
mingrii privilegiilor feudale. Parbu Paris Mumuleanu, in primul rind 7 3,
in cunoscuta sa lucrare, Caracteruri, a supus unei critici severe pretentia
boierior la functii inalte in administratie bazatg pe criterii de nobletk
(de neam") sau de bogittie. Pledoaria pentru suprimarea vinzgrii
pe bani a functiilor statului sau a conferirii lor pe baza criteriilor de
vechime", de noblete", i inlocuirea lui cu sistemul devenit obknuit
in Europa, al gradului de invittaturg, le aflgm, deasemenea, la Eufrosin
Poteca, dascillul de filozofie de la Sf. Sava, care cerea ca toate ofichille
sl SO dea numai la cei preggtiti in invatAturile cele trebuincioase" 75, la
Dinicu Golescu 76 §i Ia altii 77.
" In pana diferitilor cArturari, definitille capAtã deseori formul6ri remarcabile. Iata
una dintre ele: Fericirea unui norod cu adeviirat o pricinniesc mestesugurile, ncgottil, imbiel-
sugarea rodurilor, bunA pazil a pravililor. dar mai cu osebire InvAtAtura stiintelor" (cf. N.
Isar, Trci scrisori ... loc. cit., p. 679). In termeni apropiati o gAsim formulatA de E. Poteca,
S. Marcovici, B. P. Mumuleanu, IonicA TAutu l alti iluministi, la ale c6ror texte ar fi inutil
sA trimitem aici.
70 VeZl, mai ales, pentru identitatea cadrului conceptual al iluministilor inclusiv din
Transilvania , A. Marino, Iluministii romant si idealul lumindrit", in Iasul literar", 1965,
nr. 3, p. 42 61; nr. 4, p. 29 40.
71. Cf. I. T5utul, Scrieri soclal-politice, ed. E. Virtosu, p. 49.
73 Cf. N. Isar, Trei scrisori ..., loc. cit., p. 680.
73 Vezi asupra acestula si N. Isar, Note privind conceptia iluminista a lui Barbu Paris
31umulearuz, in Revista de filozofie", t. 17 (1970) nr. 9, p. 1085-1090.
74 Merit puteau s5 justifice o asemenea pretentie, arAta poetul, numai pe baza unor
atestate de specializare profesionalA, de iurist, literator, matematic, himic, fizic ..." etc.
Cf. B. P. Mumuleanu, Caracteruri, Bucuresti, 1825, p. 101-106 (poezia Nobilul vechi i same).
73 Cf. E. Poteca, Cuvinte panighirice at moralntce, Bucuresti, 1826, p. 20-21.
76 Cf. Dinicu Golescu, Insemnare a chldloriel mete giculd In anii 1824, 1825 fi 1826, ed.
P. V. Hanes, Bucuresti, 1915, p. 85-96, 143 s.a.
33 Un alt dascal, Simion Marcovici, in lectia InauguraM a cursului s5u de la Sf. Sava,
lin septembrie 1827, propunea o serie de mAsuri de reorganizare a scolii, printre care si elibe-
Tama pentru absolventi a diplomei doveditoarc", In virtutea creia acestia in mod efectiv
.,s6 aibA dreptul de a ft orindulti in slujbe obstesti" Cf. Simion Marcovici, Cuvint ce s-au zis
la deschiderea Scolit Nationale din Bucuresti, In 1827 sept. 13, In Biblioteca romAneascA",
partea a IV-a, Buda, 1830, p. 26.
www.dacoromanica.ro
43.2 NTOOIALE MAR 16

Mai mult decit o solutie de transformare generala a societatii, de

reevaluare treptata, In viitor, a relatiilor dintre clasele sociale, lumina-
rea" poporului cu invataturi era pentru iluntin4ti o solutie" menial;
sa dila, la rea§ezarea poporului roman in rindurile popoarelor indepen-
dente ale Europei. Convins ca' invatitturile de tot felul" aduc In primul
rind stralucirea unui neam, traducittorul lucrarii despre romani a lui Tho-
mas Thornton 79, Dinieu Golescu 79, subliniaza in prefata la aceasta tradu-
cere opinia, pe care o pune pe seama strainilor, cii romanii, cind sa vor
lumina en invataturi", asupritorii lor iuterni §i externi nu vor
mai gasi un norod orb sa-1 jupoaie de pele §i el gemind i suspinind sa
taca, nestiind ce sii vorbeasca nestiind ce sii Lica" 80 Eufrosin Poteca,
la rindul siiu, vedea rezultatul operei de luminare a poporului in acela§i
fel. A zecea parte din toti romanii de am fi invalat §tiinta legilor i a
moralului scrie el , toate neamurile vecine, In loc de a ne cere ceva,
ne-ar cinsti, cerind prietevgul nostru" 8. Evident, ca 0. in cazul reorgani-
zarii relatiior sociale care tie vizeaza, este vorba de un rezultat mediat
numai de luminare" sau avind Ia origina luminarea", iar nu de ci;tigul
de la sine al acesteia. Ceea Cc putea sa rezulte din opera de luminare"
nu putea sa fie decit dezvoltarea procesului de rede§teptare politica ;,d.
sociali, §i de aici lupta propriu-zisa pentru asemenea rezultate finale.
Scoala in limba nationala era, desigur, institutia de baza prin care
se materializa ideea de invataturi, care statea la baza operei de luminare
a neamului. A§a se explicit atentia speciala acordata de carturari proble-
melor scolii nationale, eforturilor lor in directia dezvoltarii ei, in primul
rind, ale dascithlor sau oamenilor de §coala. De aici, diferitele proiecte
de reorganizare i dezvoltare a invatamintului national, concepute in
spirit iluminist82.
In afari de dascalii de la Sf. Sava, in Tara Romaneasca, o serie de
masuri pentru dezvoltarea invatamintului national erau preconizate de
Dinicu Golescu care, in anul 1826, redeschidea §coala de la Golesti 93,
intemeiata de parintele situ, Radu, aducind aici, din Transilvania, ca
profesor pe Florian Aaron ". In timpul calitoriei din anii 1824, 1823,

. Vezi T. Thornton, Starea Valahiei si a Moldovei, Buda, 1826, prefatà in Bibilografla

româneasca veche", vol. III, p. 520.
78 Cu privire la identificarea traducAtorului, veal P. V. Hane. Un aldlor englez despre
Romdrti, tradus In romitneste de Constantin Golescu, Bucuresti, 1920. ScrisA mai Intl in lin-11)a
englezA, lucrarea a fost tradusA In limba franceza in 1812, la Parts, variantA dupA care s-a fAcut
traducerea In limba romAnA (Cf. Prefala, loc. cit., p. 519).
88 Ibidem, p. 520.
81 Cf. Gh. I. Moisescu, Doud cuvintdri ale Arhimandritului Eufrosin Poteca, stareful rndnds-
tirii Gura-Motrului, in Mitropolia Olteniei", an. VI, nr. 4 6, p. 252.
82 Este vorba, In primul rind, de prolectul tut Eufrosin Poteca, din decembrie 1827, care
avea in vedere introducerea principinlui obligativitAtil Inviitamintului primar, generalizarea
sistemului invAtAmintului de stat, contributie generalA pentru finantarea lui. Se preconiza un
InvAtAmint democratic si national, menit sA Waffle patriotism si unire", la conducerea sa
urmind a se afla un om de stat, un bArbat luminat carele stie ce este stat politicesc", Cf.
ep. Iacov al Husilor, Un manuscris cu doud scrieri rdtdcite ale Invdfatului arhimandrit Eufro-
sin Poteca, in Buletinul Episcopiel Husilor", an. II, 1926, nr. 9, p. 79-82.
82 Cf. Dinicu Golescu, Insiiinfare pentru Scoala din satul Goleli, Bucure0.1, 1826: CAtrit
PArintii eel ce vor sA invete copii I Dumnealor Limba RomAneascA, NemteascA, Greceasck.
Latineasa i ItalieneascA" (apud Bibliografia RomAneasal veche", vol. III, p 493).
84 Asupra reinfiintaril scat de la Gole5ti, veal 0 I. Eliade, Issachar, p. 78.
www.dacoromanica.ro
 MEOWGIA GE7NPER'ATIET DE LA 1821 433
17

1826, Menai, in Wile luminate" din centrul i apusul Europei, institutiile

care il preocupaserA in primul rind pe Dinieu Golescu fuseserit cele de
invatamint. Ii interesase in mod deosebit scolile satesti 85, in legatura cu
acestea el retinind imaginea Varanului luminat, a taranului care citeste
gazete, vrind sl" tie cc curge lii lume" 98, pe care il compara cu taranul
din patria sa, aflat intr-o stare de incredibilit ignorantit din pricina tirani-
lor" sal 87.
Pentru inlaturaNea acestei stari, el atribuie colii nationale impor-
tante rosturi, in primpl rind acela de a forma pe Iuminatorii" poporului,
pe propovaduitorii do luminA, dela care, in viitor, tamnul urma s audI
cum sa cuvine sa se poarte catra staDinitor si in toate datoriie lui, sau
toti cei man catra, cei mici, si cei miei catra cei mari, sau bogati catra
saraci" 88. Bun cunoscator al regimului fanariot, caruia, intre altele, ii
wince vino de a fi pus stavilil intemeierii de scoli spre a nu s'a lumina
neamul" 99, odata cu instaurarea donmiei pamintene a lui Grigore Ghica
preconizeaza, si el o serie de masuri de ordin administrativ in vederea
dezvoltarii invatamintului national 90 .
lJn rol important in dezvoltarea invamintului national dupa 1821
era conferit de iluniiniti noii domnii pamintene, monarhului luminat.
Pentru Eufrosin Poteca imaginea acestuia se impletea strins cu indatorirea
de a ingriji de scoala nationala. Tubirea de invAtItura." a monarhului
luminat trebuia sit se exprime in masuri concrete de infiintare a scolior
si asezarea" dascalilor, de incurajare a traducerior de carti in limba
roman:A pentru educatia tineretului 91. Educatia buna, a fiilor", constituia,
dupa E. Poteca, cea mai mare fapta care ar pricinui un bun print la fiii
norodulni sau" 92 Sfatuind pe domnitor sil depuna toata, strlduinta pen-
tru introducerea stiintelor si a filosofiei, nu numai in Bucuresti, ci si in
toata tura" 93, E. Poteca solicita o contributie asemanatoare din partea
2) celor marl", a boierilor i dregittorilor. B. P. Mumuleanu, la rindul sau,
incumb h. boierilor, In calitatea Ion de posesori de bogatii, importante
indatoriri in Iuminarea patriei" 94.
tn strinsa legatura, cu rolul primordial pe care s,coala nationala,
trebuia sarl aiba in opera de luminare a neamului in miscarea de re-
85 Adesea el notea7A despre diferitele iri vizitate: Foil nu au numai prin orase, ci
negresit prin toate satcle". Cf. D. Golescu, Inseninare a caldloriei mele ..., ed. cit., p. 158.
86 Ibidern, p. 143.
87 Ibidem, p. 54 55, 80 83 s.a.
88 Ibidem, p. 54.
66 El acuzA in aceastb privinjA, aproape in maniera lui Tudor Vladimirescu, nu numal
pe strAini", pe greed fanarioti, ci l pe marii boieri pAminteni, uniti" cu ei. Cf. Ibidern, p. 55.
Acuzind in mod deosebit practicile de intrebuintare a veniturilor scolare in alte
lucruri, nu spre folosul patrier, ca i aIi ciirturari, el cere, odatAcu inlAturarea grecilor de la
conducerea manAslirilor inchinate, o mai buna administrare a veniturilor acestora, folosirea
kr pentru intretinerea dascAlilor ce trebuic la toate judejele", pentru trimiterea tinerllor la
studii in Occident. Cf. Ibidem, p. 59.
81 E. Poteca, Cuvirde panighirice, p. 18.
92 lbidem, p. 11-12.
93I. G. I leineclus, Filosofia MUM/UM fi a ndraourilor, Buda, 1829, p. 364 (Cuvint"
din 20 tulle 1827).
94 BogAtille nefilnd altceva, demonstra el, decit agonisiri" ce stipinii lor au cistigat
din trupul patriel", acestia erau datori sA intoarca o parte din veniturile kr patriel. Cf. Carac-
teruri, Prefati, p. 26-27.
www.dacoromanica.ro
4 C. 1054
434 NUM LAE ISA.R 18

de§teptare nationala, culturala, dar, implicit, politica 0 sociala un Joe

aparte confera ideologia luminilor" dascalilor, luminatori" prin de -
finitie. Ei erau, cum se exprima un apologet al rena§terii patriei, ni§te
organe de folosul omenirii", ni§te radii ce lumineaza spre latirea bine-
lui" 95, care meritau din partea societatii, a compatriotilor, cea mai deplin'a
incurajare 96 Un loc anume confera literatura social-politica a epocii
§colii nationale de la Sf. Sava, rolului ei semnificativ in progresul societatii
romane§ti. Ea era, cum se exprima Simion Marcovici, un templu al §tiin-
telor 0 al savir§irii duhului tinerimei" 97 ; era, cum se exprima un alt
contemporan, un izvor curat de la care curg toate bunatatile", la care,
cu totii, tineri sau virstnici, urmeaza s mearga sa bea, sa speale picla
necuno§tintii, sa se lumineze, s inteleaga ce slut" 95.

CONCEPTIILE PRIVIND NECESITATEA CULTIVARII LIMBII NATIONALE

Dezvoltarea invatamintului national, opera de luminare" in. gene-

ral erau conditionate In epoca de la 1821 do afirmarea deplina a limb ii
nationale. Din. perioada de sfir§it a regimului fanariot, cultivarea acesteia
devenise un obiectiv major al activitatii carturarilor i patriotilor români 92.
Cu mult inainte de 1821, cum am vazut, straduintele acestora in directia
promovarii in.vatamintului national porneau din. convingerea ca a ne
indrepta limba, a n.e arata natie pe fata pamintului, nu se poate MA nu-
mai imbracind musele i precinstita filosofie In vestmintul graiului ruma-
nese §i prin aceasta vor veni apoi la noi toate fericirile" too.
In Moldova, mitropolitul Veniamin Costachi, dirijind ampla actiune
de imbogAtire a limbii nationale, prin numeroase traduceri carti desti-
nate oamenilor de pretutindeni , se facea mare facatoriu de bine la
tot neamul romanesc, nu numai la cest din patrie, ci §i la cel de preste
munti 0 la cel din. Valahia" 1°1. Remarcabile au fost, cum se §tie, chemarea
lui la lucrarea" limbii nationale, con§tiinta insemnatatii acesteia pentru
asigurarea viitorului natiunii, convingerile sale privind latinitatea limbii
romane, a unitatii poporului roman pe pamintul vechii Daciil°2. Problema
" Cf. N. Isar, Trei scrisori . loc. cit., p. 685.
96 Preocuparile pentru definirea pozitiei lor in societate sint legate, bineinteles, de aceasta
consideratie care li se confera. Vezi in acest sens, mai ales observatiile lui Simion Marcovici,
Cuvint. . loc. cit., p. 28-29.
97 Ibidem, p. 25.
98 Zelul patriotic al stolnicului de la Iasi este remarcabil: Ma crede se adreseazil el
lui Eufrosin Poteca ca de s-ar putea n-as mai him afara din scoala niciun roman. $i
tineri i batrini, l barbati l fameai, i-as baga intr-insa sii manince hrana sufleteasca". Cf.
N. Isar, Trei scrisori, Mc. cit., p. 680.
" Despre caracterul unitar al preocuparilor carturarilor muntenl, moldoveni 1 ardeleni,
in privinta cultivarii limbii nationale, vezi remarcabilul studiu al lui A. Marino, Iluminislit
romdni §i problema cullloáril limbi i, in Limba romana" an. XIII, 1964, nr. 5, p. 467-482
II nr. 6, p. 571-586.
1" Cf. N. Isar, Trei scrisori,Mc. cit., p. 679.
101 Vezi dedicatia la vol. din anul 1907, din Vieille sfinfilor Cf. Bibliografia romaneasca
veche", vol. II, p. 512. De asemenea, pentru aceasta subliniere, vezi si N. Iorga, Isloria romd-
nilor, vol. VIII, Bucuresti, 1938, p. 145-146.
102 Limba noastra romfineascet afirma el este fiica limbii latinesti, care au fost
limba romanilor, stramosilor nostri, cei ce la 105 .... ne-au adus din Italia, vechea patrie,
ne-au hicuit aice Sn Moldova, Tara Romaneasca, Ardealul t Banatul, care tbri se numea
pe atunci Dachia". Cf. I. Gheorghltb, op. cit., Anexe, p. 185.
www.dacoromanica.ro
19 lIDEaLOGIA GENERATIDI DE LA 1821 435

limbii nationale, a patrioticestii limbi", cum se exprima el, era esentiala

pentru existenta fiintei nationale, caci prin neglijarea ei, prin prosternarea
in fata unei limbi straine, afirma el, exista pericolul de a peri natia noas-
tra romanea sea, precum au pierit toate natiile ce s-au parasit limba Mr" 103
Tdei asemänatoare gasim si la alti carturari moldoveni, colaboratori
ai mitropolitului. Unul dintre ei, Leon Asachi, cel insarcinat in 1815 sa ia
legatura en T. Budai Deleanu pentru a veni in Moldova 10k, releva, inainte
de 1821, in acesti termeni miscarea : Vedem astazi treziti si pe romani
cu multe opintele singerindu-se in toate trei taxi, ca sa aduca limba lor
la cazuta ei stare, prin care 0, se lumineze compatriotii intru relighioase
si politicesti invataturi""°.
La Bucuresti, ca si la Tasi, asa cum am observat, intemeierea inv--
tarnintului superior in limba nationala fusese rezultatul luptei dintre
douà curente. Asa cum arata Macarie Teromonahul, in prefata uneia din
traducerile sale, cind incepuse a se paradosi" in limba patriei, dusmanii
lirnbii romane cu limbi pline de otrava" au incercat, fara succes, sa
opreasca prin tot felul de turburari" actiunea lui Gh. Lazar si a celor-
lalti pricinuitori"1°°. Traducerile care se fac in Tara Rornaneasca, ca 0
in Moldova, precum si lucrarile originale, dinainte de 1821 si cu deosebire
dupa aceasta data, se realizeaza in spiritul aceleiasi dispute, al inlaturarii
adversitatilor, dar si asa cum aratam mai sus al inlaturarii unei
puternice prejudecati, aceea dupa care limba romana, spre deosebire de
cea greaca, nu ar fi fost capabila 0, vehiculeze idei adinci, sa se faca pur-
tatoarea unor invataturi mai inalte. Cum afirma episcopul Grigore aI
Argesului, traducatorul Logicii" lui Damaschin, telul principal al miscarii
culturale era de a inlatura prejudecata dupa care cu neputinta iaste a sa
muta filosofia si in limba romaneasca, pentru saracia zicerilor si a numi-
rilor". El voia, deci, impreuna cu atitia alti traducatori contemporani, ca
o asemenea parere sa ramiie gresita si desarta", sa dovedeasca cum ca
toate limbile, far/ osebire sint indeminatece la toate stiintele"1°7. Acest
carturar patriot a teoretizat, de fapt, mai clar decit altii, inainte de apa-
ritia cunoscutei gramatici a lui Eliade Radulescu, necesitatea cultivarii
limbii romane, privita, inainte de toate, ca limba a poporului, limba vor-
bita cuTent 10°.
Impotriva aceleiasi prejudecati se afirma, si Alexandru Beldiman,
din Moldova ; traducind, el voia sa inlature acel anumit glas al obstii",
103 Ibidem, p. 187.
304 Cf. V. A. Urechia, Isloria Romdnilor, vol. X, p. 360.
305 Din cuvintul catre cititori la traducerea sa Bordeiul indienesc, dui:a Bernardin de
Saint-Pierre, apud Bibliografia romãneascii veche", vol. III, P. 383.
"6 Cf. prefald la Irmologhion, Viena, 1823, apud Bibliografia romtineascd veche",
vol. III, p. 424.
107 Ve71, GrIgorie, Episcopul Argesului, Logic& Bucuresti, 1826 (traducere din limba
greacii dupd loan Damaschin), prefatd, apud Bibliografia romdneascd veche, vol. III, p. 503.
108 Pentru a demonstra al succesul limbli nationale constituia o conditie a lumindrii"
neamului, el invocd experienta din trecut a tarilor apusene. Stiinta, arta si literatura de limbd
latind ramaseserd inchise in mAndstiri si in palaturi", apartinind unor grupuri restrinse;
numai imbrilcarea in vestmintul national, in limba poporului, a putut duce cu adevárat la
progresul bor. SI la not progresul Invdtäturilor, luminarea" neamului nu erau posibile decit
prin folosirea lirnbii nationale, a limbil vorbite de popor, iar nu a limbli grecesti; fail limba
Patriel conchidea el nu nunlai putin folositoare s-au ardtat scoale(le) si cArtile, ci si lard
niciun spor" (cf. Ibidem, p. 503-504).

www.dacoromanica.ro
436 IsitDOOLAA.E ISAR 20

care-1 adusese la un moment dat la desnOdljduire", anume c iaste

cu neputintO a scrie ceva intr-o limbA necanonisit i lipsitl de tot meste-
sugul gramaticesc" 199, facind astfel ceva folositoriu" pentru neamul s Au.
Aceeasi dorintA era afirmatA, de asemenea, de numerosi alti axturari
români.
Indenmul la cultivarea limbii nationale, ca si in cazul colii nationale,
este string legat de indemnul la redesteptare nationalA, de raportarca la
trecutul de glorie al stramosilor romani, de spiritul patriotic care ii animO
pe cArturari11°. Ideea contrastului dintre trecutul glories si prezentul
declzut, afirmath dupA eum am vazut de Gh. LazAr, o aflAm, cu acelasi
Bens de indernn la redesteptare, la multi alti cileurari. Intre altii, Ieromo-
nahul Macarie invocI aceastA antitezA in termeni apropiati de cei ai lui
Gh. Laza.r. Neamul românesc, scrie el, surpat" din pricina pArAsirii
treptate a slovelor strAmosesti" ( !), intr-o desOvirsit a. prostie i tied-
losie", nu este altul decit neamul eel mai slIvit oarecind, cel mai iscusit
mai intelept intru stiinte i tel mai nebiruit intru arme" 111. La rindul
sau, Dinicu Golescu, tradueAtorul lui Th. Thornton, abordeazA aceastA
comparatie in termeni apropiati. Nu existA, afirmg el, un alt 'nem mai
oropsit si mai hulit" decit eel romfinese, carele odinioarA au fost vrednic
de a atrage actArile a multor neamuri i pohtele multor impgrati asu-
pralill 112
Pentru un alt iluminist, B. P. Mumuleanu, cultivarea limbii nationale
constituia un object al renasterii neamului ; inausirea ei in trecut, in epoca
fanariotilor, arOta el, ne Meuse sul uitAm datoriile nationale ; eoplesiti
de ideea cul limba noastrI nu sA poate aduce la desOvirsire" uitaserOm
chiar, subliniazul el, cA, avem o limbA i cA sintem un neam. Convins cit
toate neamurile au nationalO mindrie", cA toate acordO o deosebitO aten-
tie limbilor lor, cul numai noi, românii,neeunoscind aceastO nationalA
mindrie am lAsat de tot in nebAgare de seamI limba noastrI", el indeamnI
pe romanii strAnepoti" : rivna nurnai sul intre in noi s-atunei toate ne-
voirile ni se vor pArea lesnicioase" 113. Necesitatea cultiviirii limbii natio-
nal° si indemnul la renastere in numele slIvitilor acelora romani" le
.aflAm, deasemenea, la Eufrosin. Poteca, enuntate, de obicei, impreunO cu
raportarea si la fratii nostri europeni 114. Cit priveste ideea latinitAtii
limbii noastre, el o enunta eu toatit claritatea Inca din 1818, in prefata

109 Cf. prefata la traducerea, dupfi Florian, Istoria lui Numa Pompilte, Iasi, 1820, apud
Bibliograria romdneascd veche, vol. III, p. 328 329.
1" Traducind Istoria universahl a 1W Domairon, dupfi o editie greceascá, Egumenul Gri-
gorie de la Sf. loan, ca si Al. Beldiman voia a se face folositor neamului sfiu, sfi se arate
vrednIc strfinepot al Romanilor". Cf. Athanasle Staghiritul, Prescurtare istoriet universale,
prefatfi, apud Bibliografia romdneasca veche, vol. III, p. 498. Asupra discutiei, dactl nu este
cumva vorba In cazul acestul egumen de acelasi Grigore Rimniceanu, vezi D. Alexandru,
o luminoasd figura de mooch cfirturar: Grigorie Rtmniceanul, in Mitropolia Olteniel", 1957.
B r. 9-10, P. 615 si urm.
Ieromonahul Macarie, Irmologhion, prefath, apud Bibliografia romfineascA veche",
-vol III, p. 418.
112 Cf. Th. Thornton, Starea Valahiei si a Moldovet, prefath, apud Bibliographia roma-
neasca veche", vol. III, p. 520.
111 Cf. Caracteruri, prefata, p. 68-69.
114 Vezi si N. Isar, Conceplia iluministd a lui Eufrosin Poleca, loc. cit., p. 1643.

www.dacoromanica.ro
tl LDECALOGIA GEIMMATLEI DE LA 1821 437

nwia dintre primele sale tranuceri, cind scria ca limba romana este una
din fetele limbii latine0i" 118.
Evident, asa cum observam, in legatura cu necesitatea cultivarii
limbii nationale, sint formulate, in buna masura, i parerile carturarior
privind originea limbii romane si a poporului roman. SA mentionam nu-
mai, aici, deoarece asupra problemei originii romanilor in preocuparile
oamenilor de la 1821" vom mai reveni in partea a doua a studiului nos-
tru, intr-un alt context, ca cei mai de seama dintre carturarii epocii,
reprezentantii" generatiei de la 1821, cum i-am numit, au in vedere nu
numai originea latinit, mai mult sau mai putin curata" a limbii romane,
in sensul ideilor Scorn ardelene, ci i originea latina a poporului roman.
Este vorba, fara indoiala, si de reflexe ale colii ardelene, i referintele
carturarilor de la sud i ritsarit de Carpati la ideile confratilor ardeleni sint
semnificative in acest sens. Osteneala lui Petru Major, piecum si a altor
earturari ardeleni, ca s ne arate ca sintem din Romani, iar nu din Da chi"
era pentru B. P. Mumuleanu vrednica de toata cinstea" 116. Uri alt
ilurninist din Tara Romaneasca, Shnion Marcovici, enunta in mod public
intr-un sens yacht polemic -I- dovad5, ca ideea originii daco-romane,
a rolului dacilor in procesul formarii poporului roman, se afirma, si ea,
in discutiile carturaresti ideea originii latine a romanilor, in sensul
definirii de catre coala ardeleana. In cuvintul sau de deschidere a cursului
de la Sf. Sava din 15 sept. 1827, acelora care s-au caznit mintea in tot
chipul ca sa dovedeasca c, sintem Dachi", el le raspunde : muncit zadar-
mica ; caci limba, numele, naravurile si chiar portu nostru sint dovada
netagaduita pentru cea mai proasta, si ticaloasa Mita ct ne tragem cu
a devarat din Romani" 117
Cea mai puternIca afirmare a rolului dacior in procesul formarii
poporului roman venea din partea unui arturar format in chiar centrul
cultural de la Rimnic, anume Naum Rimniceanu, Dacul", ale carui ma-
nuscrise intereseaza in primul rind sub raportul acestei ample preocu-
pari 118 si la care ne vom referi mai ales in partea a doua a lucrarii de fata.
.Afirmarea descendentei i din daci, o aflarn si la alti carturari, o aflam
in numeroase texte din anii 1821 1822, atunci cind raportarea la greci,
la limba i cultura lor devenise acuta, In virtutea evenimentelor, o gasim
in diferite apeluri la unirea neamului" sau proecte de reforme din acesti
ani. Oricum, nu este locul s, ne oprim aici asupra unor aprecieri de ordi-

115 Cf. D. Darvarl, Mat naInle galire ipre cunoslinfa de Durnnezeu prin privirca celor ce
slnl, talmacitd din limba greceasca, de smeritul intre iermononahi, Eufrosin Poteca, Buda, 1818,
prefata traducatorului, p. XVII.
116 Cf. B. P. Mumuleanu, Caracicruri, prefatil, p. 53-58. Este vorba de un reflex al

colii ardelene, dar, asa cum arsItam mai sus, la inceput, si de subsistenta i germinarea ideii
In mediul local, din trecutul apropiat venind de la Chezarie de Minnie, care, cronologic, precede
operele corifeilor Scolii ardelene. (Vezi, mai ales, mineele pe luna noiemvrie 1778 si ianuarie
1779, la Al. Dutu, Coordonale . Anexe, p. 175-176; 181-182 etc.).
117 Simion Marcovici, Cuolni ..., loc. cit., p. 31.
218 Pentru cele mai importante texte ale acestuia privind originea rominilor, vezi Pro-
tosinghelul Naum Rimniceanu, Despre originea romdnilor, in C. Erbiceanu, Cronicarii greci care
au scris despre romdni In epoca fanariofilor, Bucuresti 1898, p. 235-246; St. Bezdechi, Cronica
Merida de la Blaj a prolosinghelului Naum RImniceanu, Cluj, 1944, text p. 58-105; Idem, Pro-
losinghelul Naum RlmnIceanu despre orlginea neamului fi a limbli noaslre, in Transilvania",
1943, nr. 3 4, p. 231.-237.
www.dacoromanica.ro
438 NIDOOLAIS ISAR 22

nul nuantelor, care se impun atunci cind irem sa stabilim apropieri

cliferente intre diferitii ginditori sub raportul conceptiior privind originea
limbii romame si a poperului roman. Citeva precizah se impun de la sine.
Sb observam mai intii ca, si aceia care, precum Mumuleanu, fac apologia
colii ardelene si se declara potrivnici teoriei dacice sau daco-romane, in.
problemele curente ale dezvoltarii limbii romane avertizeaza impotriva
pericolului exagerarilor latiniste 119. In al doilea rind, sa, observam ca intre
ideile privind necesitatea propriu-zisa, a limbii nationale avute de noi
in vedere in mod deosebit i cele privind originea propriu-zisa a limbii
romane se pot face din punct de vedere metodologic o serie de distinctii,
primele fiind, inir un anumit sens, prin dainitie, de domeniul ideologiei
social-politice, cele din urma si de dorneniul cercetarii lingvistice propriu-
zise 129
Iderle privind. necesitatea cullivarii limbii nationale Ii aflau, la.
sfirsitul epocii la care ne referim, o consacrare de seama in cunoscuta
Gramatica a lui I. Eliade Radulescu. Simbolic, aparitia acesteia, in 1828,
marca o etapa in lupta pentru cultivarea limbii nationale 121. Principiile
inscrise aici sintetizau invatamintele umr numeroase preocupari in dome-
niul lucrarii" limbii Rationale. Simplificarea alfabetului, suprimarea
vechior slove fusesera dictate, cum se exprima Eliade, de insusi glasul
societatii" 122. Preluind i dezvoltind ideile generatiei din epoca de la 1821
in privinta necesitatii cultivarii limbii Rationale 123, avizind si el cum
120 Indicind ca solutie pentru dezvoltarea limbil romane Imprumutarea de la malca
noastrA", latina care era izvorul de unde s-adapA toate limbile Eropi I , in acelasi limp,
el arAta cA exagerarea acestor imprumuturi, o adoptare pur si sinlplu a limbii latine, ar ft in-
semnat o nebunie", ca altAdatA folosirea limbil slavone sau grecesti. Inainte de toate era necesar,
dupA el, sft lucrAm limba cea vorbitoare", sA Imprumutam numai ceea ce era imperios necesar.
Cf. CaracIeruri, prefatA, p. 53 58. Vezi i Elisabet Close (Australia), Neologismele In opera lui
B. P. Mumuleanu, in Limba romanA", XVII, 1968, nr. 3, p. 241 249 si XVIII, 1969, nr. 1.
p. 49-56, cu concluzia cA Mumuleanu este unul dintre eel care au pus bazele dezvoltAril ulte-
rioare a limbil romine literare", proportia mare a neologismelor sale indicind orientarea spre
cultura occidentalA.
120 Din acest unghi de vedere este surprinzAtor sit constatam, de pilda, ca. la Naum
Rimniceanu-Dacul", until dintre cei mai inversunati adversari ai grecilor din rindul carturarlior,
In acelasi timp, In epoca, cel mai de seama analist" al originii daco-romane a limbil si poporului
roman, nu gasim formulata teoria necesitatil limbli nationale In aceeasi manierA dart pe care
o gasim la o serie de contemporani ai sai, dintre cei la care ne-am referit, ale caror preocu-
pitni stiintifice propriu-zise pentru originea Ilinbil poporului roman au fost mai modeste; mai
mult, sub raportul acestel dIstinctli constatAm cit inversunarea lui Impotriva limbli st
culturil grecesti, ca i ardoarea lui patriotica, neindoielnica, mi au luat, ea la alti contemporani,
forma exprest a obiceiului de a scrie insusi in limba nationalA, de a traduce in limba romanA,
cum, masiv, an Meat alti conternporani, lucrArile sale manuscrlse Hind, cum se stie, redactate
In primal rind In limba greacA (evident, se pot indica aid l o serie de alte consideratii asupra
carora nu este cazul sa ne oprim, cu alit mai mult cu cit In alt context asupra lui Naum Rim-
niceanu vom reveal).
121 Ea se nAscuse, asa cum afirma Eliade, In coala nationala de la Sf. Sava In anil
profesoratului situ, colegii daschli de aici, care o cercetasera, flindu-i tovarasi, indreptAtorl,
curAtitori gindurilor 1 judecAtilor" cf. I. Eliade-Radulescu, Scrieri polince, sociale ei Ungvisfice,
f.a., Craiova, p. 25.
122 Ibidem, p. 6.
123 Scrim pentru cei care traiesc, Jar nu pentru morti", nota el, In prefala Gramaticii",
la fel cum nota cu citIva ani mai inainte Egumenul Grigorie in prefata traducer!! dupa Atanasie
Staghiritul: ,.m-am siHt precit am putut sa scriu precum IntAleg I precum vorbesc, fArA s-amestec
vorbe i cuvinte strAine neobisnuite sA scrlu deslusit, sa Inteleaga flescare". Cf. Ibidem,
p. 14 si At. Staghiritul, op. cit., prefata traducAtorultil, apud Bibliografia romaneascii veche",
vol. III, p. 498.
www.dacoromanica.ro
23 IDEC4140GIA GEILVERATIZI DE 14A, 1821 439

fkuse mai intii Mumuleanu asupra pericolului exagerarilor in chestiu-

nea imprumuturilor" din limba latina 124, el trasa totodata programul
dezvoltarii limbii i culturii nationale in etapa urmatoare.
Chemarea lansata de Eliade, sa se scrie cit mai mult, indiferent de
calitate, pentra cultivarea cu olice pret a limbii nationale 125, facea puntea
de legatura intre generatia de la 1821 0 generatia urmatoare, intro dece-
niul al 3-lea si deceniul al 4-lea mai ales, caci ea 10 aflase mai 1ntii, cum
am observat, o consacrare in preocuparile oamenior de la 1821". Crono-
logic, momentul lucrului" fusese intuit si afirmat inaintea lui Eliade
de Veniamin Costachi, B. P. Mumuleanu, Macarie Ieromonahu112°, Dinicu
Golescu 127 j a1ii 12s, asa dup./ cum necesitatea cultivarii limbii nationale
Meuse obiectul preocuparilor Asociatiei Literare" din 1821, de la Brasov 129,
a Societatii literare" din 182713°, si dupa cum ideologia literara din apus
Ii gasise reflectarea nu numai in preocuparile lui Eliade 131, Ci §i ale
altor contemporani 132.

124 De la maica noastrii", latinA scria el, In 1828 sau de la surorile noastre,
limbile moderne romanice, trebuie sA luAm numai acelea ce ne trebuie si de acolo de unde
trebuie si cum trebuie". Cf. Scrieri politice, sociale si linguistice, ed. cit., P. 22.
125 Asupra acesteia, vezi i aprecierea din Istoria literaturii romdne, Edit. Academiei
R. S. Romania, Bucuresti, 1968, P. 257.
126 Cind acesta invita pc cititorul Irmologhion-ului" sail din 1823, oricare i-ar ft fost
,,talantul", si lucreze cu toatA silina spre folosul, buna sporire i podoaba neamului". Apud
Bibliografia româneascA veche", vol. III, P. 425.
121 AdresInd si el compatriotilor indemnul de lucrarea" limbii, in acelasi spirit: eine
va 5tI mai mult, va scrie mai mult si mai bine, si cel ce va sti putin, va scrie putin si mai
prost", deoarece norodul nu va rsplat1 numai multa stiinta, ci i bunAvointa, buna cugetare
ec va avea fiesicare, dupA a sa putere, sä slujeascA patriei", tot! urmind a fi socotiti pentru
generatiile urmatoare drept incepAtorii". Cf. lnsemnarea cdldtoriet mete, ed. cit., P. 90.
128 Grigoric Egumenul, recomanda Ii el, sA scrie fiesicare precum stie, precum poate
si precum i se va pArea mai cu cuviinta". Nu era vremea, dupA el, ca autorii sas se teamA de
,,osinda altora, cAci nimenea nu este rob pArerilor altuia", datoria de a judeca fundamentul
pArerilor fiesicarula" revenind celor dupA noi". Cf. At. Staghlritul, op. cit., prefata traducA-
torului, apud Bibliografia romaneascA veche", vol. III, P. 498.
125 In aceastA societate intemeiatA de Nicolae Vacarescu, Grigore Baleanu si Constantin
Cimpineanu, dupA afirmatia lui Eliade, cei tined erau invitati spre traduced de cart! din limba
helenica sau familiarfi atunci i spre formarea unui dictionar roman" (cf. Issachar, p. 77), in
timp ce bAtrinit erau destinati rosturilor politice, Intre care se presupune a fi fost chiar Unirea
Principatelor (cf. E. Virtosu, 1821, Date ;I fapte not, p. XXV).
I" Pe lingl Infiintarea de scoli nationale de toate gradele, aceasta Ii propunea Incura-
jarea de traductiuni in limba Patriei i tiparirea acestora" (Issachar, P. 78). In aceastA
societate de la Bncuresti, In care, pe lIngA Dinicu Golescu si Eliade, aflAm pe Stanciu CApAtI-
neanu rl Grigore Pleplanu, Intre altele, s-ar fl fAcut lectura gramaticii lui Eliade ca si a
gramaticii lui Iordache Golescu ( Ibidem).
131 Despre raportul Intre Gramatica lui Eliade I Gramatica marelui filozof francez Con-
dillac, vezi D. Popovici, Ideologia literard a lui I. Heliade-Rddulescu, Bucuresti, 1935,
p. 14-15, 20-25, 250-254 s.a. De asemenea, A. Marino, Iluministit romdni i problema
cultiodril limbit, I, loc. cit. P. 479-480; II, loc. cit., p. 572-574.
182 Vezi si N. Isar, Condillac si ideologia francezd In preocupdrile lui N. Rosetii-Rozno-
vanu, In Revista de fijozofie", t. 19, 1972, nr. 5, p. 671-679. Textele In discutie la Arh.
St. Bucuresti, Achizitii noi, pach. CCLXXXVI, doc. 7 a-r.
www.dacoromanica.ro
440 NTOOSAIE ISAR 24

L'IDPOLOGIE DE LA GRNERATTON DE 1821 (I)

RESUME.

Dans la premiere partie de l'étude, l'auteur traite des conceptions

des lettrés de 1821, des contemporains de Tudor Vladimiresett concernant
l'enseignement et la culture nationale ; la seconde partie de Paude qui
paraitra dans un prochain numero portera sur leurs conceptions touchant
l'émancipation sociale et politique proprement dite. Dans cette premiere
partie, l'auteur examine le profil spirituel de la generation de 1821, le
processus d'affirmation de la conscience nationale dans la culture rou-
maine a la période 1821 et le rapport entre le mouvement culturel et
politique, entre le mouvement culturel et la revolution de 1821, la: lutte
pour l'enseignement national en Valachie et en Moldavie durant les pre-
mière décennies du XIX-e siecle et son role dans le développement de
Pideologie de l'époque.
Dans la principale partie de l'étude l'auteur analyse les conceptions
des lettrés concernant le r6le de Penseignement de Pinstruction" par
l'école nationale, dans la transformation de la societe roumaine et puis
leurs conceptions touchant la necessite de cultiver la langue nationale.
On met en lumière les idées des lettrés ou penseurs contemporains
de Vladimirescu 1 cet égard l'investigation se limitant a la Valachie
et a la Moldavie, le principal theatre des évenements de 1821 sans ce-
pendant omettre l'identité avec les idées des penseurs transylvains, l'influ-
ence exercée par ces derniers, le processus unitaire de Pemancipation cul-
turelle, sociale et politique du peuple roumain de l'époque des Lumieres.
L'auteur insiste sur certaines personnalités marquantes de l'epoque, 1
savoir Gh. Lazar, Veniamin Costachi, B. P. Murnuleanu, Dinicu Golescu,
Eufrosin Poteca et autres, anticipant, en dehors des differences inhé-
rentes, Pidentité d'aspirations communes avec Tudor Vladimirescu, diri-
geant de la revolution de 1821.

www.dacoromanica.ro
IMPLICATIILE ECONOMICE ALE DOMINATIEI OTOMANE
ASUPRA PRINCIPATELOR ROMANE (1750-1859)
DE

NICII1TA ADANILOAIE

Incl de la aparitia primelor formatiuni statale romanesti dup&

cum se subliniazI si in Programul Partidului Comunist Roman lup-
tele maselor populare impotriva exploatArii feudale au fost strins impletite
en luptele impotriva dominatiei straine". Aceastl particularitate specific&
§i-a pus amprenta asupra evolutiei i destinului istoric al poporului roman.
caracterizat prim lupt& hotitritI, plinI de sacrificii, pentru libertate si
imitate, pentru dreptul de a fi stapin in propria tafa" 1.
Abia dup& doll& secole de lupte grele, coplesiti de forta numeric& .a
invadatorilor, trile romane au putut fi obligate s& accepte dominatia
otomanI. Totodat& merit& relevat faptul cit datoritI rezistentei eroice a
poporului nostru, dornic sa-si apere libertatea i glia str&mosease& cu
care se infrItise dornic sa-si p&streze fiinta sa nationala, cotropitorii
otomani n-au putut transforma niciodatI 4rile romane in pasalicuri
(provincii turcesti), cum au procedat cu atatele din Balcani sau cu Ungaria;
4ind nevoiti sI le lase o conducere si o administratie autononal.
In general, regimul suzeranitatii otomane asupra tArilor române se
inasprea, Se atenua ori inregistra perioade de stabilitate relativa' in funetie
de capacitatea de rezistentl a poporului nostril, de situatia intern& a
Tmperiului otoman, si de' eonjunctura politic& internationalit. In functie
de evolntia lui, acest regim poate f I impArtit in mai multe perioade. Prima
incepe atunci cind Mircea cel Bltrin (in anul 1415) si respectiv voievodul
Moldovei Petru Aron .(in 1456) au fost nevoiti s ccepte, suzeranitatea
nominal& a sultanului p1tinthi,i un mic tribut anual pentru rIscum,
pararea plcii i dureaz& pina aproape la mijlocul veacului al XVI-lea
(1538 in Moldova si 1541 in Tara Rmnaneasc4) ; este perioada dud :Voile
romane au. izbutit sa-si p&streze independenta, sit obtin& biruinti ra'sun--
toate impotriva ostilor -strIine ce Vendau sit caropeascl p&mintul
nesc, i ani in §iT mai ales in timpul domniei lui *tefan cel Mare si Vlad
TePe§ al nu phi-tease& nici un fel de haraci Portii otomane. A, claim
perioad5; care tine pin& la; domnia liii Vihai Viteazul aduce o accen-

I Programul Partidului Comunist Roman de fdurire a societedit sociallste Multilateral

dewollate i Inaintare a Romania spre comunism, Edit. politica, Bucurqti, 1975, p. 29. "

, REVISTA DE ISTORIE", Tan 34, nr. 3, p. 441-463, 1981

www.dacoromanica.ro
442 NICHITA ADANTELOME 2

tuare a aservirii politice ti economice 2 de catre turci a tArilor romane

cind acestea isi pot mentine numai autonomia si cind, pe fundalul suze-
ranitatii, se instaureaza dominatia otomana propriu-zisa, favorizata fiind
de factori externi si interni. Spre sfirsitul secolului al XVI-lea, poporul
roman, condus de sabia si intAepciunea luiMihai Viteazul, isi recucereste
pentru aproape doua decenii neatirnarea statala. Dupa aceasth etapa,
dominatia otomana se instaureaza din nou cam la inceputul deceniului
doi al secolului XVII , intensificindu-se treptat si atingind dupa.
dimensiunile cele mai impovaratoare pentra
cum voila incerca sa reliefam
Moldova si Tara Itomaneasca in perioada domniilor fanariote.
Este de mentionat citi donmiile fanariote, care au durat mai bine
de un secol (in Moldova intre 1711--1821 si in Tara Romaneasca intro
1716 1821) reprezinta cea mai sumbra pagina din intreaga istorie a do-
minatiei otomane asupra tarilor romane. In aceasta perioada numita.
in istoriografie regim fanariot" 3 ori regirn turco-fanariot" 4 aservirea
politica si exploatarea economica exercitate de Poarta otornana prin.
intermediul domnilor greci au atins proportii nernaiintilnite si au dus
la secatuirea avutiei tarilor romane si l incetinirea ritrnului lor de dezvol-
tare in toate domeniile.
S-a spus, pe Nina dreptate, ci regimul fanariot este un produs al
crizei societatii otomane in secolele XVII si XVIII" si ca a suferit toate
vicisitudinile declinului imperiului si ale luptei marior puteri pentru
succesiunea lui" 5. Incapacitatea Imperiului otoman de a se adapta pro-
gresului economic si tehnic european si infringerile militare tot mai dese,
dupa asediul Vienii (1683), stau la originea acestei crize. Se stie c lin-
periul otoman, prin organizarea lui interna, avea un regim feudal cu un
pronuntat caracter militar si teocratic pe care i-1 imprima structura clasei
conducatoare i conditiile istorice ale formarii sale 6. Era un fel de monarhie
absolutista de tip oriental in care infiuenta tagmei clericale (a ulemalelor)
asupra vieii politice crestea mereu, sultanii otornani inii purtind titlul
de califi7. Dar acest imperiu, ce izbutise 0, se intinda in trei continente
Asia, Africa si Europa , se mentinea numai prin jefuirea tarilor supuse.
Dupa cucerirea unei provincii sau a unei tari, urma o actiune de secatuire
a bogatiilor ei, dupa care urma o noua cotropire 8.
De altfel, scopul permanent al regimului otoman nu era organizarea,
productiei, ci numai aservirea i jefuirea popoarelor cucerite. Numai prin
Azboaie de agresiune clasa dominanta din Imperiul otoman Ii mentinea.
2 In privinta obligatiilor economice bnpuse, in aceastb perioad& tbrilor romAne de Poarta
otoman& un interesant si documentat studiu a publicat Mihai Maxim, Regimul economic al do-
minaliei otomane In Moldova ;i Tara Romaneascd In a doua jumdtate a secolului al XV I-lea, in
Revista de Istorie", 32, nr. 9/1979.
3 Vezi Istoria poporului roman, Edit. stiintific& Bucuresti, 1970, p. 181-191 ; Istoria
Romaniei, compendiu, Edit. didacticã si pedagogic& Bucuresti, 1969, p. 231 234.
4 Istoria Romkniel, vol. III, Edit. Academiel, Bucuresti, 1964, p. 340 352 si 596 722.
5 Istorta poporului roman, p. 183.
6 Candi Muresan, Rolul tut loan de Ilunedoara In mobilizarea maselor populare Impotriva
expansiunii otomane, In Studii", IX, nr. 411956, p. 56.
7 Mustafa Ali Mehmed, Istorta turcilor, Edit. tiintIflc i enciClopedia, Bucuresti, 1976.
p. 226.
Vezi P. P. Panaitescu, Tratatul de aliania dintre Moldova fi Rusia din 1711, fn Stu dii",
XIV, nr. 4/1961, p. 907.
www.dacoromanica.ro
3 IMPLICATIIDLE ECONOMMIE ALE DOMLNATIEI OTOMANE 443

§i intitrea baza economica de sustinere. Fiscalitatea excesiva *i organizarea

administrativa,' menita s stoarca, regiunile cotropite constituiau trasaturi
de capetenie ale regimului otoman. Cunoscind aceasta, situatie, ne apare
pregnant caracterul deosebit de ditunItor pe care stapinirea otomana
1-a avut in viata popoarelor cucerite. Mai mult ca, oricare alta st/pinire
straina, Tmperiul otoman a frinat energiile creatoare ale popoarelor prin-
tr-un regim de violenta *i exploatare, care a dus là o inapoiere economic/,
politic i culturalit a teritoriilor subjugate 9.
Trebuie precizat, de altfel, ca inapoierea economica,., fiscalitatea ex-
cesiva asupra populatiei sitte*ti, schimbarile survenite in regimul proprie-
tatii conditionate (timar, zeamcit), indisciplina ienicerilor i spahiilor,
manifestarile anarhice gi tendintele de descentralizare i farimitare poli-
tica afi*ate de unii guvernatori de provincii toate acestea vor submina
Imperiul otoman i nu-i vor mai permite sa-*i adapteze organizarea mili-
tar,/ la marile progrese ale tehnicii i sa suporte cheltuielile necesare pro-
eurarii armamentului modern 10 Practic, Tmperiul otoman, dupit ascen-
siunea sa glorioasa, cu care ingrijorase Europa, a redevenit un stat cu men-
talitate medievala, cu o economic stagnant i o birocratie impovaratoare.
Ori, intr-o lume de rapide transformAri, un astfel de stat nu se putea con-
solida. Inchistarea aceasta explica infringerea otomana de la Viena din
1683, urmata, de treptata regresiune a Portii u. In schimb, rapida dezvol-
tare a fortelor de productie din Europa inlesneau perfectionarea armelor
tIe foc ca i organizarea unor trupe calitativ superioare, inclusiv insu*irea
tehnicii i metodelor tot mai noi de ducere a ritzboaielor. i astfel supe-
rionitatea in disciplin i cipacitate de lupta vor trece definitiv din tabara
otomana in cea europeana" 12
Spre sfir*itul veacului XVII *i mai ales in cel urmittor, cind armata
otomanil, din cauza decalajului tehnic continuu agravat nu mai
poate sustine confruntarea ofensiva cu otile marilor puteri §1 razboaiele
nu mai aduc, ea altit data, cuceriri *i prazi bogate, ci se so1deaza cu infrin-
geri *i pierderea unor intinse teritorii, atunci sistematica jefuire care sta-
tea la baza organizatiei de stat turce*ti s-a indreptat cu forte indoite asu-
pra tarilor i provinciilor care mai ramitsesera supuse Portii *i in primul
rind asupra Principatelor Romane 13. In aceste conditii, Poarta a recurs
intr-o masura, mereu sporita la resursele tarilor romane pentru a umple
golurile tot mai mari ale vistieriei turce*ti *i a face fata cheltuielilor marl
ale razboaielor, inclusiv ale aprovizionarii capitalei i armatei otomane.
In acest sons, urrna'rind sil-si asigure un control deplin asupra vietii poli-
tice a Moldovei ;;i rii Romane*ti *i nemaiavind incredere in domnitorii
paminteni, inclinati sii adere la lupta antiotomana cum se dovedisera
chiar i ultimii voievozi : D. Cantemir, C. Brincoveanu i t. Cantacuzino
Poarta a recurs la fanarioti, gitsind in ei instrumentul cel mai potrivit

° Camil Muresan, op. cit., p. 56.

" Mustafa Mi Meluned, op. cit.. p. 277-281.
Stefana Simionescu, Moldova fi Tara Romdneascd in politica habsburgicd !rare anti
1716-1774. in Revista de istorie", 31, nr. 9 1978, p. 1605.
" Mustafa Ali Mehmed, op cit., p. 280.
13 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 906-907.
www.dacoromanica.ro
444 WICHITA ADAMILOMIE 4

pentru a tine in ascultare si a exploata mai iutensiv Principatele-

Romane ".
Pierzind mereu teritorii i neputind sa, mai reziste expansiunii habs-
burgice si tariste, Imperiul otoman considerat de diploulati mind
bolnav" a supravictuit in veacurile XVIII ;i XIX datorita concurentei
si a opozitiei de interese dintre marile puteri ale Europei. Rivalitatea
austro-rusa pe de o parte si interventia Angliei i Frantei (iar uneori si
Prusiei), care aveau interese comerciale de aparat in Orient, pe de alt
parte, salvau Imperiul otoman dupa fiecare infringere militariL Cei doi
principali pretendenti la mostenirea Imperiului otoman, Rusia si Austria,
care sub masca eliberarii popoarelor crestine de sub turei urmareau
sa anexeze, fiecare in parte, cit mai multe teritorii, n-au putut rezolva,
chestiunea orientala. Planurile de impartire ale acestui multinational
imperiu au esuat i datorita faptului ca, atit Austria, cit si Franta si Anglia
s-au opus ocuparii de catre Rusia taristit a Constantinopolului si strmtori-
lor, de posesiunea carora legall ideia unei hegemonii mondiale 15
Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea, chestiunea orientalist va intra
intr-o faza noua distingindu-se, pregnant, pe lingit latura ei externa
rivalitatea, marilor puteri pentru invitrtIrea provinciilor turcesti, ori asi-
gurarea drumurior orientale si o latura interna determinata de mi;carea
de eliberare nationall a popoarelor baleaniee care aspirind la crearea
unor state independente va ajunge intr-un conflict, tot mai accentuat,
cu asupritorii otomani 16. Pentru a opri expansiunea tarista si habsburgica.
spre Dardanele, puterile occidentale au invocat principiul apararii inte-
gritatii Tmperiului otoman ea factor al echiibrului european decla-
rind ca ori ce violare a acestui principiu ar constitui o amenintare ditecta.
la. adresa pacii pe continent. Timp de peste un secol, independenta Prin -
cipatelor Romane ca de altfel si a popoarelor din sudul Dunarii a,
fost sacrificata acestei ratiuni, straina de interesele legitime ale poporului
nostru 17.

Accentuam c, anii cei mai nevi ai dominatiei otomane, aducatori

de mari suferinte pentru poporul roman, ii reprezinta donmiile fanariote.
Este perioada in care donmii erau numiti de sultan dintre grecii bogati
din mahalaua Fanarului parte din ei fosti dragomani ai /mperiului
otoman in functie de pretul care-I ofereau pentru tron si erau schimbati
des, confirmati anual ori reinscaunati (fie intr-o Ora fie in cealalta) dacI
dadeau sume man i daruri costisitoare dregatorilor turci, in care hara-
ciul, peschesurile, prestatiile gratuite si furniturile de razboi erau majorate
continuu, iar administratia nu urmarea decit sit stoarca de la popula tie
bani pentru indestularea Portii si a regimului patronat de aceasta, in care
armatele autohtone erau desfiintate aproape complet, autonomia interna.
14 Vezi Istoria Romania, Nol. 111, p. 396 si 350; vezi I Istoria poporulni roman,.
p. 181-182.
15 Istoria Roindniel, vol. III, p. 455.
16 Vezi Jacques Ancel. Manual historique de la question d'orient (1792 1930), quatrieine
edition, Paris, 1931, p. 19 si 2q.
17 Virgil Candea, Dinu C. Giurescu, Mircea Malila, Pagint din trecutul diplomaliei rornd-
ne0i, Edit. politica, Bucure5t1, 1966, p. 201.
www.dacoromanica.ro
 IMPLICATIIIILLE ODOGNOMIOE ALE DQMIKATLEI OTOMANE 445

a Principatelor romane simtitor ingradita, politica externa proprie anulata

si exploatarea economicg agravata in proportii nemaiintilnite. Pe temeiul
acestor considerente se poate afirma c regimul turco-fanariot reprezinta
in istoria poporului roman o perioada de maxima exploatare si asuprire
straina, cu profunde prejudicii aduse vietii politice, economice i cultu-
rale" 18.
In timpul domnilor fanarioti, aservirea politica i exploatarea eco-
nomica a celor dou principate de catre Poarta a imbracat formele cele
mai apasatoare. Dispute le aprige intre pretendentii la tron i smecesiunea
rapida a domnilor au oferit Portii prilejul unei adevarate licitatii. Con-
curentul care dadea mai multi bani sultanului i favoriliior acestuia pri-
mea donmia uneia din cele doul, principate i o detinea ping cind se ivea
un alt pretendent care put ea face rost de o suma si mai mare, imprumutata,
de obicei, de la camatarii din Constantinopol. Domnii veneau astfel in
tara eoplesiti de mari datorii si insotiti de numeroase rude si numerosi
creditori grabiti sa-si recupereze ereantele 13. De pild, domnitorul Taxii
Eomânesti Alecu Sulu a venit de la Constantinopol, in 1819, eu o datorie
de peste 4 milioane lei si cu o suita de 820 de persoane care urrnau a fi
capatuiti pe seama statului 20,
Odata inscaunat, principala preocupare a domnului fanariot era
de a stringe repede cit mai multi bani pentru a-si plAti creditorii, a-si
eapatui rudele, a satisface exigentele Portii si pentru a-si constitui o re-
zervg insemnata care sa-i permita o noua candidatura la, tronul uneia din
cele doug principate 21. E de mentionat c unii domnitori izbuteau sit
reocupe de mai multe ori tronul. Exceleaza, in acest sens, Constantin
Mavnocordat care a domnit de sase oni in Tara Romaneasca si de patru
oni in Moldova. Totusi, in 1749, cind el refuzase s dea cele 300 de pungi
(circa 60 000 galbeni) cerute de marele vizir pentru a-i innoi domnia, a
fost un timp surghiunit la Lemnos si n-a putut reveni din surghiun decit
dupa achitarea, sumei mentionate 22. Cea mai mare sunlit pentru eumpg-
rarea tronului a fost oferita Poilii de catre vgduva lui Alecu Sutu, in
ianuarie 1821, pentru a asigura succesiunea fiului sau Nicolae. Aceasta
sunlit promisa, de 13 000 000 de lei, intrecea de doug oni bugetul anual al
Tarii Romanesti 23. Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu izbuc-
Rita tot in ianuarie 1821 a facut ea, aceasta ofertg sa nu poata fi pusa
in aplieare i astfel poporul a fost scutit, in acele luni, de o noul accen-
thane a jafului fiscal.
Domnitorii fanarioti, cumparindu-0 seaunul de la turci, vindeau
dregatoriile, la mezat, marilor boieri, iar acestia vindeau mai departe,
slujbele mai mici subalternilor tot in functie de pretul oferit. Cea mai soli-
citata era functia de vistier care se cumpara pe un an cu 300.000 lei, dar

28 Adolf Armbruster, .Romanilolea romdnilor. Istoria unei idei, Edit. Academiel, Bucu-
resti, 1972, p. 215.
22 Isloria Ronuiniei, vol. HI, p. 688.
28 Andrei Otetea, Tudor Viadimireseu i revolujia din 1821, Edit. itiinlificA, Bueuresti,
1971, P. 39-
" Ibidem, p. 40.
22 Istoria lionzdniei, vol. III, p. 348.
23 !bidet», p. 691.
www.dacoromanica.ro
446 NrcmrrA ADANADotAimE 6

aducea intotdeauna un venit sigur titularului de cel putin 500.000 lei 24

Fiecare dregator sau slujbas local avea un anumit salariu (pe care, de
obicei, 11 Elsa superiorului) dar i un anumit domeniu de unde putea stoarce,
in mod abuziv, gloabe si plocoane (havaieturi) ; el urmarea s obtina cis-
tiguri insemnate peste pretul platit la primirea slujbei, spre a putea con-
cura in viitor la o noua functie publica. Ispravnicii cirrnuitorii
judetelor erau adevarati despot.' in slujbele lor, netemindu-se niciodata
de vreun control din partea divanului, pe care-I mituiau mai inainte.
Astfel asigurati, prin venalitatea superiorilor, isi luau latitudinea de a
indoi i intrei birul i celelalte dari ale populatiei, si asa destul de mari.
Orice boier cumparind o slujba obtinea, de fapt, dreptul de a jefui nepe-
depsit pe locuitori. Intregul aparat de stat abuziv si venal urmarea
sa stoarca bani pentru indestularea asupritorilor turci, a domnilor si a
boierilor fanarioti ori paminteni si totodata s5 reprime orice hnpotrivire
a taranimii 25. Poarta otomanit, prin cererile sale numeroase de bani, nu
numai ca a patronat, dar a si incurajat continu acest sistem spoliator al
reginmlui turco-fanariot, unul dintre cele mai teribile instrumente de
jaf cunoscute in istorie 28. Acest sistem de guvernare a stors pina la singe
poporul roman si a secatuit izvoarele de productie ale prineipatelor 27.
La mijlocul veacului al XVIII-lea mai exact in al VH-lea dece-
niu - , in p1M regim fanariot, cind haraciul, peschesul Bairarnului, cum-
pararile de domnie, confirmarile in scaun anuale (mucarer mic") si
trienale (mucarer mare") , darurile catre pasalele din vecinatate si
catre alti demnitari otomani crescusera considerabil si cind se mai intro-
dusese de Constantin Mavrocordat un plocon anual de 500.000 lei in folo-
sul sultanului (sub denumirea de geaigeaua" sultanului) i altul fixat
la 125.000 lei pentru marele vizir (geaigeaua marelui vizir), media anuala
a platior oficiale varsate Portii de Tara Romaneasca fara prestatii
in natura, corvezi i toate celelalte stoarceri banesti neinregistrate ale
turcior s-a ridicat la hnpresionanta suma de 650.000 de galbeni, adic5,
la 2.600.000 lei 28.
In august 1772, cu ocazia negocierilor de pace de la Focsani, boierii
munteni an prezentat contelui Orlof mai multe acte referitoare Ia
sarcinile banesti impuse Tarii Romanesti de Imperiul otoman. Astfel
sint mentionate geaigelele" 625.000 lei, capuchehaielele" de la Con-
stantinopol 360.000 lei, haraciul 309.500 lei, mucarerele" 250.000 lei,
cheltuielile cu turcii veniti in tara en lefurile si darurile pasalelor
224.000 lei, bairam peschesul" 75.000 lei, cheltuieli pentru zaherele"
66.000 lei, alte dari 28.613 lei ; suma intreaga este de 1.938.113 lei. Boierii
precizeaza ca in aceasta suma nu sint incluse darile numite cuntumiele,

24 Itddem, p. 696
25 Vell N. AdAniloale, Boierii f rdscoala condusé de Tudor Vladtmirescu, Bucurestl,
1956, p. 29 33.
2ti Istoria Romaniei, vol. III, p. 688 689, 692 693.
27 In privinta sarcinilor financiare si a prestatiilor In naturA llnpuse Prinelpatelor de cbtre
turci, vezi M. M. Alexandrescu-Dersca, Rola( hatiserifului de privilegit In limilarea ohltgaliitor
calre Poarld (1774 1802), in Studii", XI, nr. 6 1958, p. 101 102.
28 M. Berza, Varia(iile exploattirii Tdrii Romdnesti de cdtre Poarta otomand In secolete
XVI XVIII, In Studii", XI, nr. 2 1958, p. 67 68.
www.dacoromanica.ro
7 IIMIPTICCATTIIILE 3°OW.70W= ALS DOMINATICEI OTQRANE 447

ubudeturi, ramazanlicuri", pe care ei nu le cunose 23. Dad, se adauga la

aceasta suma cumpararile de domnie (400.000 lei) si regealele" (260.000)
se ohtine exact totalul calculat de M. Berza, adica 2.600.000 lei media
anuala a sarcinilor financiare impuse Tarii Romanesti de Poarta otomana.
Aceste sume anuale incasate de turci, raportate la veniturile
vistieriei statului, reliefeaza gradul de exploatare al poporului roman
de catre Imperiul otoman, in timpul domniilor fanariote. Stiind, de exem-
plu, ca in anul 1763 cu toate metodele brutale folosite pentru a stoarce
darile de la locuitori Visteria a reusit s, incaseze in total 2.700.000 lei 3°
reiese ca., in acel an, 96% din veniturile vistieriei Tarii Romanesti au fost
acaparate de stapinirea otomana. Se pare dupa informatiile ce le avem
la dispozitie c acesta a fost procentul maxim, atins in anul 1763. Nu
s-a intins mai tare eoarda, in privinta incasarilor de la populatie si a pre-
tentiilor turcesti, de teama sa, nu se sparga tare, cum avertizau boierii ;
chiar si pasa de la Vidin atragea atentia vizirului in 1764 a au fugit
15.000 de oameni peste Duni-ire si indoita suma in Tara Ungureasca" 32.
Probabil din cauza spargerii satelor", adica a emigrarii locuitorilor peste
hotare, in anii urmatori se constata o oarecare diminuare a sumelor Inca-
sate de visterie, implicit a celor varsate Portii. Generalul austriac Fried-
rich Wilhelm Bauer informindu-se dupa datele furnizate de agentii
domnilor, de la Constantinopol arata ea, in 1767, veniturile vistieriei
muntene erau de 2.021.182 lei 3 3 i c totalul cheltuielilor" fata de turci
se ridica la 1.718.021 lei 34, ceea ce reprezinta un procent de 85%. Dealtfel,
in anul anterior procentul acesta fusese de 89% din veniturile vistieriei
statului.
Nu avem date complete pentru toti anii in privinta neomenosului
jaf caruia erau expuse tarile romane in epoca fanariotilor", deoarece nu
tot ce s-a luat de catre turci a fost consemnat in documente si in al
doilea rind nu tot ce s-a consemnat s-a pastrat, prin vitregia vremurilor,
pita' in zilele noastre ; multe documente istorice de mare importanta
pentru trecutul patriei noastre s-au pierdut. Izvoarele ce le avem, desi
nu slut complete, sint totusi edificatoare.
Afirmatia istoricului A.D. Xenopol facuta pe baza cifrelor din
coudicile vremii ca aproape tot venitul Orli nu intra decit in pungile
turcesti" 33, ni se pare indreptatita ; completarea ce se impune este acRea
ca i domnii fanarioti care de fapt erau tot oamenii Porta se in-
fruptau din plin din veniturile tarii mai ales din cele provenite din &rile
indireete care ajungeau in camara domneasca".
23 Vezi Genealogia Canlaeuzinilor de banul Mihai Cantacuzino, publicatã i adnotata de
N. Iorga, Bucuresti, 1902, p. 503-508.
3° M. Berza, op. cil., p. 69.
31 Vezi Genealogia Canlacuzinilor ..., 140 141.
32 Ibidem. p. 143.
33 General Friedrich Wilhelm Bauer, Mimoires hisloriques el geographiques sur la Vala-
chic, Frankfurt Leipzig, 1778, p. 93.
u bidem, p. 96-97. Cheituiala" cea mai mare se fácea cu tributul i obtinerea domniei"
apoi cu plata lenicerilor din cetatile duarene", cu amortizarea vechilor datorii ale domnu-
Jur sint mentionate apoi de Bauer: cheituielile cu zahereaua, cii casa domneasca' din Constan-
tinopol, cu darurile In blAnuri, stofe, ceasornice" date turcilor, ori daruri In timpul Rama-
zanului" etc.
35 A. D. Xenopol, laoria Romdnilor din Dacia Traiand, val. X, Iasi, 1896, p. 129.
www.dacoromanica.ro
4118 ICHITA. ADANHAIABIE 8

Este cazul sa mentioniim aici c, in general, in evul mediu fondurile

statului i veniturile domnului se confundau. Numai din a doua jurnatate
a secolului al XVIII-lea visteria statului si &Amara donmeasca se separa,
dar nu in sens pozitiv spre a ingradi abuzurile oamenior curtii dornnesti,
ci pentru ea cererile mereu crescinde ale Portii otomane sit nu inghita, o
data cu veniturile Orli, i resursele domnului. Altfel domnul fanariot ar
fi riscat WA, nu-si mai poata plati creditorii din Constantinopol care-1
imprurnutasera eu bani pentru a-si cumpAra tronul si nici sa fad, rost
de sume serioase cu care sa supraliciteze o noua domnie. Fondurile visti-
eriei statului care mergeau in cea mai mare parte, sub diferite forme, la
turci proveneau din darile directe ale populatiei si in primul rind din
bir ; acesta era un impozit personal platit de toti t5ranii de la virsta de
16 ani (cu exceptia scutelnicilor" care, achitind boierilor o anumita dare,
erau scutiti de fisc). Camara domneasca isi alirnenta veniturile din impo-
zitele indirecte numite huzmeturi in Tara Eomaneasca si ruzumaturi in
Moldova ; aici intrau venitul ocnelor de sare, al vamilor, apoi : oieritul,
oindritui, dijmeiritut (taxe pe stupi si porci) etc. 36.
Veniturile egrniirii domnesti se ridicau de multe ori pina la 2/3 din ve-
niturile vistieriei statului, iar in unii ani ajungeau chiar sit rivalizeze cu
acestea 37. De pilda, in 1796, venitul vistieriei Moldovei era de 923.000
lei, iar venitul domnuIui de 900.000 lei 36. Precizam ca in acel an cheltu-
ielile cu turcii" in suma de 615.828 lei au absorbit 66% din veni-
turile visteriei statului. Tot pentru Moldova avem si relatarea din 1783
a insusi domnului Alexandru Mavrocordat care mita ca. veniturile
Orli se ridicau la 3.200 pungi ( x 500 lei) din care : 1600 mergeau la vis-
teria sultanului, 800 la capuchehaieb i alti dregatori din Constantinopol
si 800 riimineau domnului 36. Procentul pentru turci era deci de 75%.
Daca avem insa in vedere ca majoritatea veniturilor ciimarii domnesti
mergeau tot la turci ori la camatarii din Constantinopol, pentru cumpil-
rarea i mentinerea tronului, putem conchide cit peste 80% din veniturile
totale ale Principatelor Romane erau scoase din tart de asupritorii straini,
frinind astfel dezvoltarea fireasca a societatii românesti.
Sàmiile visteriei Moldovei ne dau si pentru alti ani informatii cif-
rice concludente privind proportia reala dintre veniturile visteriei statului
si plat& facute turcior. Astfel, analizind Sama visteriei Moldovei" pe
anul 1786 constatam cit un procent de 72% din venituri a fost absorbit
de cheltuielile pentru turci" 40 Din sama visteriei pe anul bugetar 1816
1817 reiee cit veniturile se eifrau la suma de 1.105.568 grosi, iar cheltu-
ielile pentru turci se ridicau la 930.348 grosi, adica la 84% din veniturile
statului. Circa o patrime din aceastci, suma (248.182 grosi) o reprezenta

36 Vezi, in legaturil cu veniturile 1 cu organizarea fiscalil a Principatelor Itumine in timpul

regimului turco fanariot, Andrei Otetea, op. cil., p. 70 78; Ven si Istoria Rome:aid, vol.
III, p. 701-7W.
37 Deg aveau venituri asa de marl, unii domni trecean in sarchm visleriei statului
cheltuiellle curtii proprii.
39 A. D. Xenopol, op. cit., p. 127 130.
" Vezi Alexandru Gonta, Preducfia de cereate ;I animate in Moldova Inire 1812 1821
furrtilurile lrimise la Thalia Poarla,irt Terra Nostra", III, 1973, p. 236.
" Arhivele Stalului Iasi, fond. N isteria Moldovei, tr. 1768, op. 2018, condlca nr. 4 (veil
si condicd nr. 3).

www.dacoromanica.ro
9 EVEPLICATESLE EICONOMICIE ALE DOMENIATITEI OTOMAKE 449

ff zaherelele trimise la Constantinopol", apoi haraciul tarii", bairamurile,

cadourile, banii pentru cetati etc. 41 Cifrele si procentele mentionate con-
stituie, credem, dovezi peremptorii ea dominatia otomana mai ales
in perioada dornniilor fanariote a avut grave implicatii asupra Prin-
cipatelor, storcindu-le aproape toate veniturile si Wind poporul roman
in cea mai cumplita suferinta.
Istoricul Dionisie Fotino incluzind in haraciu geaigelele" si
ploconul pentru sarbatoarea islamica a Bairamului conchidea ca, la
sfirsitul secolului al XVIII-lea, tributul anual al TArii Romanesti era de
1.000.000 de lei 42 In 1820 ultimul an al regimului fanariot tributul,
impreuna cu celelalte obligatii banesti impuse de turci ajunsese la
2.000.000 de lei, iar al Moldovei la suma de 1.000.000 de lei. Dar, aceste
cifre ale haraciului ori peschesurile erau pur nominale pentru el, in rea-
litate, dornnitorii fanarioti erau obligati sa satisfaca toate cererile Portii 43.
Prin jaful fiscal si inasprirea obligatiilor materiale ale Principatelor
ca si prin piedicile ridicate in calea dezvoltarii comertului inclusiv
masurile arbitrare ale administratiei fata de negustorii autohtoni , regi-
mul turco-fanariot s-a dovedit a fi o stavila in calea progresului economic
si social. Porturile dunarene, in loc sa, serveasca comertului, erau transfor-
mate in raiale turcesti si serveau ca baza de jaf spre interiorul Orli. Banii
in loc sa ramina in taxa, spre a activiza dezvoltarea ramurilor productive,
in buna parte luau calea Constantinopolului sub forma de haraciu, pes-
chesuri, daruri pentru inaltii dregatori otomani, sau sub forma de produse
vindute Portii in cantitati obligatorii de zaherea la preturi en mult
sub valoarea bor. Intr-im memoriu din 1820 se arata ca moneta scoasa
din tara o intrece pe tea introdua cu 7.000.000 lei" anual ", iar un raport
al consulului rus Pini sublinia ca pierderile suferite de Principatele Romano
din cauza preturilor derizorii de monopol, impuse de Poarta, pentru peri-
oada 1812-1819, se ridica la 33.853.538 de piastri ". In realitate, pierde-
rile suferite de Principate erau mult mai mari decit le-a inregistrat con-
sulul rus. Dam spre ilustrare un singur exemplu. In anul 1819 Moldova a
fost obligata sa trimita la Constantinopol, sub forma de zaherea, pe
linga alte produse 537.207 kile griu (o kill de Constantinopol
ocale) si un numar de 65.000 de oi, pierzind la fiecare kill de griu cite
22 .
25 de piastri si la fiecare oaie eel putin 6 piastri ". Rezulta deci o pierdere
totall de 13.817.175 piastri pentru economia Moldovei numai intr-un
singur an.
Referitor la zahereaua luatil din Moldova de Poarta otomana im-
plicit la pagubele suferite de populatie consideram necesar sa adau-
gam ca, spre sfirsitul secolului al XVIII-lea si ineeputul celui urmator,
cantitatile impuse au crescut considerabil. De la 10.800.000 ocale de
41 Ibidem, Colectia manuscrise, nr. 1497.
al Dionisie Fotino, Istorla generald a Dacia sau a Transilvaniel, Taret Muntengti ;1 a
Moldova, trad. Gh. Sion, tomul III, Bucuresti, 1859, p. 215.
43 Andrei Otetea. op. cit., p. 74 75.
44 Biblioteca Academiei, Manuscrise, pach. DCCCXCVII, f. 297.
45 Veil Istorid Romtintel, vol. III, p. 671. Consulul Pint evita Insii si mentioneze ca In
anii 1806-1812 intreaga productie cerealierá si animallerá a Moldovei si Muntenia a fost pusi
la dispozitia trupelor tarlste si cii ocupatia rusii din acei ani a costat Principatele Române aproa-
pe 100.000.000 lel
www.dacoromanica.ro
46 Arh. St. Iasi, Colectia Documente, P. 528/89.

5 c. 1045 I
450 NIMCHITA ADAINIMOACIE 10

cereale in 1794, zahereaua trimisa la Constantinopol a ajuns la 36.000.000

ocale in 1806, adicit la peste 55%din intreaga productie cerealiera a Mol-
dovei. Dupa 1812, de5i mai mult" de jumatate de tara" (cuprinzind
dupit cum relatau boierii tinuturile cele mai bogate) 47 fusese ane-
xata* de Rusia tarista, Moldova a fost obligata sit continuie trimiterea
la Poarta a unor mari cantitati de cereale 5i alte produse. Astfel, s-au
trimis la Constantinopol : in 1813 un numar de 686.958 kile (adica 15.113.076
ocale) cereale (griu, orz, porumb) 5i 640.854 ocale alimente diverse
(unt, ca5caval, seu, cervi5 etc.) ; in anul urmator 420.821 kile cereale 5i
868.012 ocale alimente ; in 1815 cantitatea s-a ridicat la 823.425 kile
(18.115.350 ocale) cereale 5i 831.807 ocale alimente ; in 1816 a scazut la
464.525 kile cereale 5i la 559.399 ocale alimente ; in 1817 la 365.326 kile
cereale 5i 478.431 ocale alimente ; iar in 1818 au crescut din nou la 719.035
kile cerealele, pe cind alimentele au scazut la 257.579 ocale, cantitatea
acestora triplindu-se, in schimb, in anul urmator i ajungind la 680.521
ocale 48.
Daca avem in vedere preturile foarte mici la care se achizitiona zahe-
reaua, atit din Moldova cit 5i din Muntenia (uncle nu avem date complete
pentru ace5ti ani), ne putem face o imagine mai clara a pierderilor uria5e
pe care le-a suferit economia Principatelor Romane mai ales in perioada
domniilor fanariote din cauza acestui comert" fortat, de monopol,
impus de Poarta otornana. In felul acesta, dezvoltarea economica a tarilor
romane facea de nesuportat jugul otoman nu numai pentru taranime i
elementele burgheziei in formare, ci 5i pentru boierimea producatoare de
cereale-marfa i interesatit in libertatea comertului. Aceasta parte a boie-
rimii va adera, treptat, la un program de inlaturare salt, cel putin de
limitare a exploatArii turco-fanariote.

In urma inchinarii tarior romane 5i a tributului plata anual, Impe-

riul otoman ca putere suzerana avea obligatia de a le apara fata
de orice cotropire strain& Dar, facind abstractie de faptul cit le aservise
total sub raport economic, Poarta otomana nu 5i-a respectat nici indato-
rhea asumata prin capitulatii de a le men tine integritatea terito-
riala. Pe de alta parte, Tara Romaneascit 5i Moldova, fiind sub dominatia
otomana, nu erau considerate ca state autonome de imperiile vecine, ci
drept simple provincii turce5ti bune de anexat win cucerire sau mo5-
tenire de la omul bolnav". Sub acest aspect, dominatia otomana va
avea in secolele XVIII 5i XIX grave implicatii asupra celor doul
principate, iar lupta romanior pentru independenta ori pentru pas-
trarea autonomiei va trebui dusa nu numai impotriva Portii, ci 5i
impotriva pretentiilor anexioniste ale monarhiilor feudale Ihnitrofe.
Este adevarat ca razboaiele Rusiei F}i Austriei impotriva Imperiului
othman au contribuit la slabirea acestuia 5i au creat conditii noi luptei de
eliberare a poporului nostru, dar aceste confruntari mditaredesfitprindu-se,

47 Th. Codrescu, Uricariul IV, Ift0, 1857, p. 345-347.

48 Vezi aceste cifrewww.dacoromanica.ro
la Alexandru Gonta, O. cit., p. 240-241.
11 lIMPLICATIIIILE ECONOMLICE ALE DOMINATEEI OTOMANE 451

de obicei, pe teritoriul romanesc au constituit un izvor in plus de sufe-

rinte, distrugeri *i spolieri pentru Principate 49.
In timpul ocupatiilor militare, in afara de pustiirile, pierderile ine-
rente razboiului *i de furniturile de provizii i bani, Principatele au fost
supuse la prestatii extraordinare pentru intretinerea trupelor i pentru
refacerea fortificatiilor distruse de beligeranti. Cererile numeroase de
bani *i provizii din timpul razboaielor, dar *i din perioadele de pace rela-
tiva, au secatuit tara *i au provocat emigratia multor tarani peste hotare,
deoarece pe umerii lor dideau aproape toate sarcinile materiale 50; boierii
clericii fiind scutiti de dari. De pilda, razboiul ruso-turc din 1768-1774,
la care s-a adaugat la inceput *i o invazie a bandelor otomane de serden-
ghecidi, a produs o masiva depopulare a Tarii Romane*ti mai ales in jude-
tele care au fost teatru de operatil militare 51.
Dupa cum se *tie, in perioada domniilor fanariote au avut loc intre
Imperiul otoman *i Imperiul tarist ori Imperiu habsburgic acestea
din urma actionind fie separat, fie in alianta un numar de *ase raz-
boaie, totalizind o durata de peste 25 de ani. In timpul acestor conflicte
Principatele au fost transformate in teatru de razboi *i au suferit regi-
muri de ocupatie militara intre anii : 1711, 1716-1718, 1736-1739,
1768-1774, 1787-1792 *i 1806-1812 ; iar spre sfir*itul secolului XVIII
*i inceputul celui urmator s-au adaugat *i devastatoarele incursiuni in
Tara Romaneasca a bandelor turce*ti conduse de Pasvan-Oglu (pap de
Vidin).
Din nefericire, unele din aceste rdzboaie in afara de cortegiul
obis:nuit de distrugeri, nenorociri *i lacrimi au avut drept consecinta
*i insemnate pierderi teritoriale pentru tarile romane. De altfel, mai mult
ca oricind, in aceasta perioada, poporul roman, mezat la confluenta de
interese pentru suprematie a celor trei mari imperii absolutiste : otoman,
tarist *i habsburgic dintre care primul vroia sa ne pastreze numai
pentru el, iar celelalte doua Ii disputau reciproc *ansele de a ne anexa , a
avut de luptat nu numai pentru apararea patriei *i dobindirea neatir-
nArii, ci *i pentru a-si mentine fiinta nationala primejduita de puternicii
vecini. Rivnit de imperiile expansioniste limitrofe, teritoriul Principatelor
devenise un fel de fruct din care fiecare se pregatea sa mu*te cit mai adinc,
iar uneori, pina la urma, fiecare se multumea cu mai putin sau cu nimic,
de teama interventiei concurentului vecin 52.
Astfel, in razboiul austro-turc din 1716-1718, Poarta otomana,
fiind invinsa, a facut apel la mediatia Angliei pentru negocierea pacii de
la Passarowitz. Prin aceasta pace nordul Serbiei (cu Belgradul), Banatul
52 Vezi in acest sens: loan C. BAcilA, Oltenia sub austrieci, 1718 1739, in Arhivele Olte-
niei", III, 1924, p. 111 118 si 233-237; A. D. Xenopol, Rdzboaele dintre rust f i turci i tnrtu-
rirea tor asupra farilor romOne, vol. I, Iasi, 1880, p. 60 63, 76-79, 209 215; vol. II,
p. 45-46; Saint Mare Girardin, Souvenirs de voyages et d'études, Paris, 1852, p. 255-256; Leon
Casso, Rusia t bazinul dunOrean, Iasi, 1940, p. 98, 114 115, 133, 136-137, 189 190. (Tra-
ducere de St. Gr. Berechet din ruseste dupà lucrarea lui Casso, Rossia na Dunaie i obrazovanie
bessarabscoi oblasti, Moscova, 1913).
50 Islorla Romdniet, vol. III, p. 689.
51 0. Iscru, Fuga fdranilor forma principald de luptd tmpotriva exploaldrii In veacul al
X 11111-lea In Tara RomOneascd, in Studii", XVIII, nr. 1/1965, p. 134.
52 Veil L. I3oicu, Austria .2i Principatele Romdne in oremea rdzboiului Crimeii ( 1833
1856 ), Bucuresti, 1972, p. 35.

www.dacoromanica.ro
452 NocurrA ADAMIADAttE 12

Timisoarei si Oltenia care fuseser5, ocupate in timpul ritzboiului de

trupele austriece au trecut sub stapinirea Imperiului Habsburgic.
Initial Habsburgii vroiau s anexeze toat5, Tara Rom5,neascä i o parte
din Moldova, dar in cadrul tratativelor s-au convins c trebuie s se mul-
tumeascl cu mai putin spre a evita noi complicatii internationale 63.
Regimul asupritor instaurat de austrieci in Oltenia unde, pe
ling exploatarea pe care locuitorii o sufereau din partea boierimii locale,
s-au adäugat stoarcerile sistematice ale autoritatilor civile i militare habs-
burgice 54 a dus la ostiitatea populatiei fat1 de noii stApinitori ai pro-
vinciei. In 1737, chid rigurozitatile administratiei austriece au fost corn-
pletate cu rechizitii militare si alte sarcini extraordinare impuse de razboi,
o mare parte din locuitorii Olteniei s-au refugiat in zonele muntoase. Daa,
In 1718 citiva boieri dorind sit scape intr-un fel de turci i fanarioti
citutau s5, inchine Muntenia Austriei, cele douit decenii de guvernare
habsburgica,, absolutistA, in Oltenia au constituit o dezarnagire rnult
prea mare" si pentru boierime ; in adev5z, stapinirea austriac5, nu reu-
vise s5, cistige adeziunea nici unei 'Atari a populatiei" din Oltenia 65.
Rlzboiul austro-ruso-ture din 1736-1739 terminindu-se cu. infrin-
gerea Habsburgilor a dus, prin pacea de la Belgrad mijlocita de Franta
la restituirea Olteniei. Prin aceast5, pace s-a hotarit si evacuarea Moldovei
de &are trupele tariste ale generalului Miinnich care, in scurta lor ocupatie,
incercaser5, s5, impuna rii sub masca unui simulacru de autonomic 56
intretinerea unei armate de 20.000 de oameni, furnizarea a 3000 de sala-
hori pentru fortificatii, nouazeci de pungi" de galbeni plocon itnediat
comandantului rus, plus o mita de pungi" in toti anii" i alte ponturi"
la fel de irnpov5ratoare 67. Purtarea brutalI a lui Miinnich, care dupI
cum scrie Neculce silise pe boierii moldoveni s5, semneze ! aceste pon-
turi" sub amenintarea incendierii Iai1or, i-a determinat pe multi parti-
zani ai dobindirii neatirnitrii cu ajutorul Rusiei sa reflecteze mai adinc in
privinta adevAratelor scopuri urmarite de politica taristA in Principate.
In timpul rgzboaielor din 1768-1774 si 1787-1792 vor continua
disputele diplomatice intre cele trei imperii limitrofe (la care uneori se
va adauga si Prusia) pentru impartirea teritoriului Principatelor, pe baza
asa, zisului principiu al compensatiilor echivalente. Sint cunoscute mijloa-
cele prin care Imperiul habsburgic a izbutit sit anexeze in 1775 Bucovina
cu aprobarea Porta otomane i consimtamintul tacit al Rusiei tariste 68.

" Dionisie Fotino, Istoria generald a Dadet, tomul II, p. 150-151. Vezi si Mihail Kog41-
niveanu, Opere, tomul I. Scrieri istorice. Edltie critIcA IngrijitA de Andrei Otetea, Bucuresti,
1946, p. 452.
" Dintr-un tabel centralizator, intocmit la 26 februarie 1737, rezultA contributille masive
In bani I naturii, achitate Austriei de cdtre Oltenia intre anil 1728-1735. Totalul contributillor
Impuse de Austria In acei ani celor 5 judete ale Olteniel se ridica la 1.595.545 florini (Arh.
St. Sibiu, fond. Comandamentul corpului XII al armatel austriece, 1737, dosar 5).
" Serban Papacostea, Oltenia sub stdpintrea austriacd (1718-1739), Bucuresti, 1971,
p. 305-306.
le Socotim exagerata afirmatia din Istoria Romifintei cd, prin conventia" irnpusi de
generalul MAnnich, Moldova era declaratA independentA sub ocrotirea Rusiei" (Veal Istoria
Romdniei, vol. III, p. 472).
" A. D. Xenopol, Razboatele dintre rust st turd, vol. I, p. 59 60.
" Vezi Ion I. Nistor, Grigore Ghica Vodd, Cerniuti, 1928, p. 15; vezi si Mihail Kogillni-
ceanu, op. cit., p. 706.
www.dacoromanica.ro
13 nuimoCIATilEILIE DIXIONOBUCE ALE DOKINATIZZI OTOMANE 453

In schimb, la 1791, cind, prin pacea de la Sistov (mediata de Prusia en 0.

Anglia), nu i se permisese anexarea Tarii Românesti si a Moldovei ping, la
Siret (pe care le ocupase, deja cu trupele), Austria s-a opus categoric incor-
porarii Principatelor la Imperiul tarist. Este de precizat ca, initial, pentru a
o atrage in razboiul antiotoman, Rusia Ii promisese numai Oltenia si Bos-
nia 60.
Infringerile suferite in razboaie si memoriile insistente ale boierilor,
sprijinite de diplomatia Rusiei, au silit Poarta otomana sa-si revizuiasca
raporturile cu Principatele si si faca unele concesii revendicarilor roma,-
nesti. Printr-un sir de acte emise de cancelaria otomana, hatiseriful
din 1774, senedul din 1783, hatihumaiumurile din 1791 si 1798 si cartea
de lege" (kanunname) din 1792 Poarta s-a angajat s fixeze cuantumul
obligatiilor in bani ale Principatelor i sa achizitioneze, in timp de pace,
uncle produse la pretul pietii si nu la pretul derizoriu de monopol prac-
ticat anterior 61. Aceste acte de privilegii smulse Portii de Rusia, pe baza
cererilor romnesti, au adus o limitare treptata a obligatiilor Principatelor
fata de puterea suzerana.
Concesiile acestea au fost mai mult teoretice, deoarece abuzurile
kti jafurile Portii au continuat, iar sultanul Selim al III-lea desi afir-
mase, in 1792, di Tara Romaneasca si Moldova fiind din trecut i ping
aeum slobode in toate privintele" si c e interzisa chiar i calcarea lor
cu piciorul" 62 - nu a fost in stare nici s opreasca incursiunile pustii-
toare ale turcilor pazvangii in Muntenia care au provocat, in primavara
anului 1802, fuga la Brasov a domnului, a negustorilor instariti si a peste
2000 de boieri. Acesti boieri pribegi au refuzat sa se intoarcl in WA, con-
ditionind inapoierea lor de satisfacerea unor cereri inaintate ambasa-
dorului Rusiei Ia Constantinopol ca : instituirea unor noi stan de lu-
cruri, sistarea abuzurilor, infiintarea unei armate autohtone de 10.000 de
oameni, domnie viagerl i restabilirea tributului la suma pe care Tara
Româneasca o platea cind s-a inchinat de buna voie Portii otomane 6 3.
(De mentionat elI i boierii moldoveni cerusera, in acel an, ca turcii sa
fie obligati sa respecte vechile privilegii").
Poarta otomana, prin hatiseriful din 1802, a cautat sa, dea o satis-
facere partiala cererilor romanesti, reconfirmind privilegiile aeordate prin
firmanele anterioare, ingradind oarecurn cererile de bani, abuzurile tur-
cesti, imixtiunile in treburile interne si monopolul comertului extern si

" Ministrul pruslan Hertzberg propusese, mai fnainte, un plan potrivit cArula Princi-
patele romAne pinii la Prut sA fie atribuite Austriei care, In schimb, sA renunte la Galitia
Lodomeria in favoarea Poloniel, iar aceasta sA cedeze Prusiel omele Danzig, Thorn §I clteva
districte mArgina§e; (Ibidem, p. 163 169; veil 0 I. W. Zinkeisen, Geschichte des Osmanischen
Retches in Europa, vol. VI, Gotha, 1859, p. 675.
60 I. W. Zinkelsen, op. cit., p. 640.
61 Vezi In acest sens: M. M. Alexandrescu-Dersca, op. cit., 109-111, 113=-114 0 118;
Istoria poporulut romdn, p. 188; Mustafa A. Mehmed, 0 noud reglementare a raporturtior Mol-
dovei si Tarit Romdnesti falit de Poartd la 1792 (0 carte de lege Kanunname In limber
lured), in Studii", XX, nr. 411967, p. 691-707.
62 Mustafa A. Mehmed, 0 mid reglemenlare p. 702.
Traian Ionescu, 1/a/4erfful din 1802 0 Inceputul luptei pentru asigurarea piejii interne
a Principatelor dundrene, In Studil l arlicole de istorie", I, Bucurgti, 1956, p. 38-39.

www.dacoromanica.ro
454 mcurrA ADANWOME 14

fixind durata donmiei la 7 ani 64. Desi cererile menite sil asigure dezvol-
tarea economica si emanciparea politica a tarii n-au capiitat o solutionare
satisfacatoare, hatiseriful din 1802 reprezinta, totusi un pas inainte in
lupta Principatelor Rornane pentru autonomie deplina si neatirnare.
Din pacate si eficienta acestui hatiserif a fost redusa, deoarece incursi-
unile devastatoare ale bandelor turcesti, cererile permanente de zaherea,
abuzurile, practicile arbitrare si jaful fiscal erau prea inradacinate in regi-
mul asupritor turco-fanariot, iar peste citiva ani, incepind un lung razboi
ruso-turc (1806-1812), Principatele au devenit din nou teatru de ope-
ratii militare i chiar subiect de disputa, ori aranjament de compensatie
in interesul marilor puteri, la tratativele de la Tilsit si Erfurt dintre Napo-
leon si tarul Alexandra I 65.

Principatele Romane au avut de suportat iinpovaratoare ocupatii

ale armatelor straine nu numai in perioada domniilor fanariote, nu numai
in timpul razboaielor dintre puterile lirnitrofe, ci si in anii cind aveau loc
mieiiri revolutionare interne. in astfel de situatii, dominatia otomana,
sub forma represaliilor, isi exercita cel mai nefast rol, urmarind sit jefu-
iasca toate bogatille tarii i s inabuse orice nazuinta de libertate natio-
nal& si social& a poporului roman.
Ocupatia militara otomana din 1821-1822 dupa inilbusirea mis-
carilor conduse de Tudor Yladimirescu si de Al. Ipsilanti a reprezentat
o grea povara pentru Principatele Romane, impunindu-le sarcini extra-
ordinare, sub forma de furnituri pentru intretinerea trupelor si hrana
cailor, corvezi pentru transportul proviziilor, furajelor si bagajelor de
razboi i impozite mari pentru plata soldei celor 36.000 soldati turci care
au stationat in Moldova si Tara Romaneascil 66. Spre sfirsitul anului 1821
numilrul trupelor de ocupatie s-a redus la 9.000 pentru Muntenia si 11.500
pentru Moldova ; acestea au stat In Principate pina in vara anului 1822.
Numai solda si furniturile trupelor de ocupatie s-au ridicat la peste12.000.000
de piastri, mina care depasea cu mult veniturile de atunci ale Principatelor
Romane. In privinta furniturilor si a urgentei cu care acestea trebuiau
procurate e de mentionat ca, in decembrie 1821, ocupantii turci din Mol-
dova au impus s li se furnizeze 75.000 kile de porumb, 40.000 de care de
fin, 40.000 de care de lemne, 45.000 de oi, 7.500 de vaci, iar grin, orz si
ovaz cit se va afla pita la un fir "67. Pina la acea data turcii mai luasera
inca, 120.000 kile griu 68 iar intr-un ordin categoric din iulie se ceruse
sa fie ridicat tot griul, porumbul si orzul" 66, Toate acestea ilustreaza
pregnant caracterul de jaf si secatuire al ocupatiei otornane.

64 Ibidem, p. 76-77; vezi acest hatiserif In Relaliile internationale ale Rorndniei In docu-
mente 1368 1900. (Culegere selectivä (Ie tratate intocmitá de Ion Ionascu, P. BArbulescu
si Gh. Ghcorghe), Editura politicä, Bucuresti, 1971, p. 260-276.
Vezi Istoria diplomajtei, sub ingrijirea Ini V. P. Potemkin. vol. II, traducere din
limba rus'a de Valeria CostSchel, editia II-a, Bucuresti, 1947, p. 94.
" Vezi Andrei (*tea, op. cit., p. 450.
67 Vezi G. Erbiceanu, Istoria Mitropoliet Moldovei si Sucevei, Bucurestl, 1888, p. 185 186.
69 Vezi Andrei Otetea, op. cit., p. 460 461.
°. Documente privind istoria Romtiniei. Riiscoala din 1821, vol. II, Edit. Acaderniel.
Bucure5ti, 1955, p. 250.

www.dacoromanica.ro
15 aimPlArtituE rE100iNOMIICE ALE DOIVIIINATIM OTOMA'NE 455

In general, ocupatia turceasca a costat Tara Romaneasca 15.000.000

de piastri 70 Pentru Moldova, unde nu avem date globale, stim c s-au
cheltuit numai cu soldele si furniturile soldatilor turci peste 7.000.000
de piastri. Distrugerile si incendiile cauzate de trupele de ocupatie, mai
ales in Iasi si Bucuresti, nu intril in aceste calcule ; la fel miile de rapiri
si de omoruri savirsite de soldatii turci.
Anul 1821 marcheaza mns i un moment de cotitura in lupta pentru
inlaturarea dorninatiei otomane i afirmarea drepturilor nationale ale
poporului roman. Revolutia lui Tudor a pus eapat regimului fanariot,
obligind Poarta s numeasca domni paminteni in Principate. De acum
incepe o noua etapa in raporturile otomano-romane. Resursele imense
care serveau la intretinerea domnilor greci si a intregii protipendade a
fanarului vor ramine dupa 1821 in tara i vor putea fi utilizate pentru
modernizarea institutiilor noastre 71, iar cererile Portii otomane si, in gene-
ral, stoarcerile turcesti vor fi, treptat, mai reduse odata cn introducerea
administratiei românesti, desi puterea suzerana chiar dupa instalarea
donmilor paminteni a Mat in Muntenia, pentru pastrarea
2 000 de soldati turci si in Moldova 1 000 de soldati 72.
Yom intari afirmatiile de mai sus prin citeva exemple edificatoare.
Astfel, cheltuielile facute de domnul Tarii Romanesti, Grigore Ghica,
in primele 15 luni de domnie (deci, pina la sfirsitul anului 1823), pentru
tribut, peschesuri obligatorii, daruri la Poarta si intretinerea soldatilor
turci fara zaherea si prestatii in munca se ridicau la suma de 3.089.112
piastri si constituiau 55% din bugetul Orli ; iar pentru anul 1827 aceste
73

cheltuieli, pentru turci, erau de 1.860.091 lei 74 si reprezentau 27% din

bu get.
Informatii mai complete avem in privinta Moldovei unde, in primul
an de domnie a lui Ionita Sandu Sturdza, cheltuielile globale pentru turci
haraci, peschesuri, zaherea, furnituri, beilieuri, damn i solde pentru
soldati etc. se cifrau la 1.441.638 lei 76 si reprezentau un procent de 80%
din veniturile tarii. In al doilea an (adica 1823-1824) procentul platior
globale facute turcilor era de 60% din veniturile Moldovei 76 ; iar in al
treilea an acest procent scazuse la 44% raportat la bugetul statului 7.
In primul deceniu de dupa instalarea domniilor pamintene tributul
anual era relativ mic 78, in comparatie cu celelalte sarcini materiale im-
puse de Poarta si mai ales cu obligatia de a aproviziona Constantinopolul
cu cereale, vite, cherestea, brinza, unt, seu, cervis, miere de albine ji dife-
rite alte produse la preturi derizorii, de monopol. In afara de furniturile
care erau trimise direct la Constantinopol, comandantii turci de la Dunare
cereau si ei importante cantitati de cereale. De pilda, intr-un document
din noiembrie 1827 se precizeaza ea s-au trimis pentru aprovizionarea
75 Andrei Otetea, op. cit., p. 470.
71 Ibidern, p. 510.
72 lurmuzaki, Documente, vol. IV, supl. I, p. 40.
73 Ibidem, vol. XVII, p. 29-30.
74 Vert si I. C. Filitti, Principatele Romdne de la 1828 la 1834, Bucuresti, 1934, p. 149.
75 N. Iorga, Documente fi cerceldri asupra istoriei rinanciare fi economice a Principatelor
Romdne, Bucurestl, 1900, p. 115, 121 124.
75 Ibidem, p. 138.
" Ibidem, p. 142; vezi i Gh. M. Dobrovici, Istoricul deivoltdrii economice i rinanciare a
Roznániel i Imprumuturile contractate 1823 1933, Bucuresti, 1934, p. 24.
78 I. C. Filitti, op. cit., p. 329www.dacoromanica.ro
sl 331.
456 MICRITA ADANurbotAaig 16

garnizoanei din Belgrad, prin intermediul pasei din Vidin, 17.666 kile
de griu de Bfai la (o kill de Bfaila= 400 ocale), 9.333 kile orz, 1.000 kile mei
si 200.000 ocale porumb ; La Vidin s-au trimis 200.000 ocale griu si 65.000
ocale seu, iar la Giurgiu 25.000 kile griu ". Se mentioneaza totodatI el
furniturile pentru Belgrad au fost cerute prin firmane adresate domnito-
rului ; iar acelea pentru Vidin direct de &are pasa de acolo.
Dintr-un raport al Vistieriei Moldovei reiese el' nu se pot evalua
exact dlrile ce le impunea Poarta si nici paguba adusl tárii cu produsele
trimise in fiecare an la Constantinopol sub form./ de zaherea, ori la pret
redus de monopol, intrucit nu s-au plstrat originalele firmanelor turcesti
ori poruncile marelui vizir. Totusi, pe baza copiilor plstrate se pot face
unele evaluari. De exemplu, in anul 1827, la cantitAtile de griu furnizate
Portii din diferenta de pret s-au pierdut 467.200 lei, la cherestea
200.000 lei, iar la vinzarea" oilor 75'0.000 lei. Se precizeazl cl, in fiecare
an, turcii luau intre 80.000 100.000 de oi pe care le pllteau cu 2 lei
si 10 parale bucata, in timp ce la pretul liber oile se vindeau cu 8-10 lei
bucata 80.
In anul 1828 a inceput un nou ritzboi ruso-ture desfitsurat tot pe
teritoriul Principatelor Romlne si insotit de aceleasi jafmi, distrugeri si
secltuiri ale izvoarelor de bogltie ale t/rii, de pierderea a nenumArate
valori materiale si spirituale si de o lungI ocupatie militar. strainS. Refe-
rindu-se la suferintele populatiei cauzate de rilzboi, ziaristul francez Saint
Marc Girardin care flcea atunci o calltorie prin Muntenia scria in
amintirile sale urmatoarele : Suferintele sint mai presus de orice de-
scriere. NiciodatS n-a existat o mai insplimintltoare distrugere de fiinti
vietuitoare ; niciodatI dezordinea si neglijenta n-au adunat atitea neno-
rociri ; dar, la urma urmelor, trebuie sI se yacht in aceste nenorociri mai
degrabl consecinta rázboiului decit vointa guvernului rus" al.
Episoade inspitimintStoare au fost consemnate si de K. Marx in
insemnlrile sale despre romlni dupl istoricul Elias Regnault si de
A.D. Xenopol 82. K. Marx sublinia 6,, in timpul acestui razboi, au avut
loc excese groaznice. Contributii de tot felul in produse, furaje, vite,
corvezi, hoii, omoruri etc." 83.
Metodele folosite de generalul Jeltuhin (care mai inainte fusese
guvernator militar al Kievului) in administratia Principatelor au fost
criticate atit de Kisseleff, cit §i de biograful acestuia A.P. Zablotki Desia-
tovski. Ultimul preciza cl Jeltuhin era atit de aspru si nervos", incit
ii erau strline omenia si toleranta, unicul lui scop era WA asigure intro-
tinerea trupelor" tariste in Principate ", nu sit se ocupe de treburile admi-
nistrative interne cu care fusese insArcinat. Generalul Pavel Kisseleff,
succedindu-i in noiembrie 1829 in functia de presedinte plenipoten-
tiar al divanurilor Moldovei si TArii Românesti, a clutat BS indrepte relele
cauzate de predecesorul sAu si sl recistige simpatia locuitorilor.
" Arh. St. Buc., Golectia Documente Muntenesti, XXVIII/52.
88 Arh. St. Iasi, Golectia Litere P131, anul 1829, f. 7-11.
81 Saint Marc Girardln, Souvenirs de voyages et d'etudes. Paris 1852, P. 255-256.
82 A. D. Xenopol, Istoria Romdnilor din Dacia traiand, vol. XI, p. 71 72.
83 K. Marx, Insemnari despre romdni, Manuscrise lnedite publicate de A. Otetea
S. Schwann, Edit. Academlei, Bucuresti, 1964, p. 41 si 117.
84 Vezi Gheorghe G. Bezviconi, Cdldlort rust In Moldova st Muntenia. Bucuresti, 1947,
p. 272 si 289. www.dacoromanica.ro
17 IMSequor.,Arinua ECIONOMICE AIX Dommwrna OTOMANE 457

Oricum insa facind abstractie de suferintele locuitorilor, de tran-

zactiile dintre beligeranti pe seama teritoriilor romanesti trebuie sa,
mentionam c pacea de la Adrianopol a adus o mare uvrare a sarcinilor
impuse, pina atunci, de Poarta otomana celor doul principate.
Tratatul de la Adrianopole, prin clauzele sale consemnate mai
ales in actul separat anexat, relativ la Moldova si Tara Romaneasca si
care face parte integranta" din tratat , a reprezentat un act de mare
important& pentru definirea situatiei internationale i organizarea interna
a Principatelor. In articolul V al tratatului se stipula Principatele Moldo-
vei si Valahiei punindu-se, in urma unor capitulatii, sub suzeranitatea
Sublimei Porti i Rusia garantindu-le prosperitatea, este de la sine inteles
ca ele isi vor 'Astra toate privilegiile i imunitatile care le-au fost acor-
date, fie prin capitulatiile lor fie prin tratatele incheiate intre cele doua
imperii, sau prin hatiserifurile date in diverse momente. In consecinta,
ele se vor bucura de libera exercitare a cultului lor, de o siguranta per-
fecta, de o administratie nationala independenta, si de o deplina libertate
a comertului" 85. In actul separat, cele doua puteri au recunoscut nece-
sitatea de a da administratiei Principatelor Romane o baza mai stabila
si mai conforma cu adevaratele interese" ale lor ; de aceea au confirmat
unele prevederi ale conventiei de la Akkerman din 25 octombrie 1826
referitoare Ia intocmirea unor regulamente generale ori la modalitatea
alegerii domnitorilor de catre divanurile din Iasi si Bucuresti, dar, toto-
data, au hotarit c donmia sa fie viagera si nu pe sapte ani cum se con-
venise la Akkerman.
In acest act special erau importante mai ales clauzele urmatoare :
1) domuitorii vor reglementa nestingherit toate treburile interne ale
provinciilor lor consultind divanurile respective" ; 2) Poarta va veghea
ca privilegiile, frontierele i libera administrare a Principatelor sa, nu fie
incalcate de comandantii militari turci din dreapta Dunarii ; 3) orasele
asezate pe malul sting al Dunarii, cu teritoriile lor adica fostele raiale
turcesti : Braila, Giurgiu si Turnu vor fi inapoiate Valahiei" ; 4) gu-
vernele din cele doul principate, bucurindu-se de toate privilegiile unei
administratii interne independente", vor putea stabili cordoane sanitare
si carantine de-a lungul Dunarii" si ori unde vor fi necesare urmind ca
toti strainii crestini ori musulmani s le respecte ; 5) pentru servi-
ciul carantinelor, mentinerea ordinei i paza frontierelor, fiecare prin-
cipat va putea sa intretina un numar de garzi armate", iar domnul, in
Intelegere cu divanul änii, va reglementa numarul i intretinerea aeestor
militii nationale ; 6) Valahia si Moldova vor fi dispensate ... de a fur-
niza grinele i alte marfuri de consum, oile i lemnul de constructie", pe
care erau obligate sa le livreze pina atunci Portii la preturi derizorii de
monopol ; 7) data hind desfiintarea aprovizionarii Constantinopolului si
a monopolului turcesc in general locuitorii Principatelor se vor bucura
de deplina libertate a comertului pentru toate produsele solului i industriei
lor fara, nici un fel de restrictii", ei vor putea naviga nestingherit pe
Dunare cu propriile lor bastimente", cu pasaport romanesc, i vor putea
merge sa faca comert si in alte porturi i orase ale Imperiului otoman ;

" Relafiile internalionale ale Romeinfei in doeumente . . p. 284.

www.dacoromanica.ro
458 isucHrrA ADANILOIAZE 18

8) Poarta nu va mai cere Principatelor muncitori pentru lucra'rile de

fortificatii i nici o alta corvoada de ori ce fel ar fi ea" ; 9) pentru a des-
pagubi Poarta de pierderile cauzate prin aceasta renuntare totala" la
ma zisele sale drepturi", Principatele Romane vor trebui sn-i plateasca,
in afara de tribut, o suma anuala de bani sub forma de compensatie"
a arei marime va fi fixata ulterior de comun acord ; la fiecare reinoire"
a domnilor se va plati o suma echivalenta cu tributul anual" al princi-
patului, iar in afara de aceste sume Poarta nu va mai cere niciodata
tarii" nici un fel de bani sau daruri ; 10) tinind seama de calamitatile
indurate de Moldova i Tara Romaneasca ca *i in urma celorlalte raz-
boaie ruso-turee Poarta a fost obligata sa scuteasca principatele pe
timp de doi ani (incepind din ziva retragerii trupelor ruse0i) de plata
impozitelor anuale" i s confirme regulamentele administrative ce se
vor elabora as.
Din aceste clauze ale tratatului de la Adrianoliole rezulta, pregnant,
o schimbare insemnata a statutului politico-juridic al Principatelor Romane.
Caci obtinerea deplinei libertati economice in urma abolirii monopo-
lului asupra comertului exterior , inlaturarea tuturor prestatiilor in
natur i munca, recunomterea autonomiei i interzicerea amestecului
turcesc In afacerile interne ale Principatelor a insemnat restringerea rapor-
turilor de vasalitate fata de Poarta la relatii politice 87. Toate acestea,
credem, ne indreptatesc sii conchidem c, dupa 1829, dominatia otomana
asupra Principatelor zdruncinata serios la 1821 inceteaza, de fapt
(sub forma ei medievala), fund inlocuita cu o forma de vasalitate mai ate-
nuata, golita de continutul ei economic.
Principatele, ca state autonome, ramin sub suzeranitatea Portii
otomane, dar ele sint trecute odata cu Serbia i Muntenegrul ii sub
protectoratul Rusiei. Referindu-se la acest lucru, Engels serie in 1853 ca
Rusia la incheierea tratatului de la Adrianopole (1829) a re-mit sa obtina
privilegii atit de largi Melt Principatele Romane sint in prezent in mai
mare masura supuse Rusiei decit Turciei" 88.
Unele prevederi ale tratatului de la Adrianopole au fost insa incal-
cate, citiva ani mai tirziu, chiar de puterile semnatare. Astfel, prin con-
ventia de la Petersburg, din 17 ianuarie 1834, Rusia §i Turcia hotarau ca,
in mod exceptional, primii domnitori sa nu fie ale0 de Adunarea ob*teasca
extraordinara din fiecare principat cum se prevazuse la Adrianopole
ci numiti de cele doua puteri contractante. Poarta recunomte Regula-
mentul organic considerat drept Constitutie" a Moldovei i Valahiei
iar Rusia se angaja sa-si retraga trupele din Principatele Romane la
data luni de la numirea domnitorilor". Tot prin aceasta conventie s-a
hotarit ca tributul anual" pe care cele doua principate trebuie sa-1 pia-
teasel Portii sa fie fixat de acum inainte la 6.000 de pungi (adica 3.000.000
de pimtri turce0i) i ca domnitorii sa aiba grija ca aceasta suma sa-i fie
platita anual, incepind de la 1 ianuarie 1835" ". Din aceasta suma anuala,

" Thidem, p. 285 288.

87 Vezi I. Vintu si G. G. Florescu, Unirea Principalelor In lumina actelor rundameruale
;I conslilufionale, Edit. s1iintific5., Bucurestl, 1965, p. 50-52.
" Karl Marx, Friederich Engels, Opere, vol. 9, Edit. politicb, Bucurestl, 1959, p. 34.
0 Relalille inlernalionale ale Romaniei In documenie p. 290-291 si 62.

www.dacoromanica.ro
19 AEPIIDCIATfinuE oECIONOMICE ALE DOMINIATIEI OTONTANE 459

Tara Romaneasca avea de platit 2.000.000 piastri si Moldova 1.000.000

piastri. Daca avem in vedere c Poarta, in intelegere cu Rusia, a numit
in aprilie 1834 pe cei doi domnitori Alexandru D. Ghica in Muntenia
si Mihail Sturdza in Moldova iar Rusia si-a retras trupele in iunie, con-
statarn ca intervalul de scutire a Principatelor de tribut s-a rezumat numai
la 6 luni si nu la doi ani (calculati cu incepere din ziva retragerii trupelor
de ocupatie), cum se prevazuse in tratatul de la Adrianopole.
Intre anii 1829-1834 Principatele Romane, fiind sub oeupatia mii-
tarS rush', n-au platit nici un fel de tribut turcilor. In schimb au eheltuit
cu intretinerea trupelor rusesti, in aceasta perioada, suma de 37.101.297 lei ;
deasemenea, furnit-urile filra bani", care au cazut tot in sarcina %Aril,
s-au urcat la 35.861.849 lei pentru toti anii de ocupatie 9°.
Cu incepere din 1835, Principatele au fost obligate sa achite anual
tributul de 3.000.000 de piastri, care echivala atunci (datorita devalori-
zarii monetei turcesti) cu 2.100.000 de lei sau 67.000 de galbeni. 0 treime.
din aceasta suma trebuia platita de Moldova si doua treimi de Tara Roma-
neasca. Fluctuatia acestei sume, In anii urmatori, a fost foarte mica fiind
determinata, de obicei, de fluctuatia cursului galbenului la Constanti-
nopol ori de achitarea unor dobinzi restante. Raportata la bugetul celor
doull principate, suma tributului nu era prea mare, absorbind, in anul
1835, sub 10% din veniturile vistieriei. Cu toate acestea, in martie 1835,
Tara Rornaneasca, fiind saracita", n-a putut plati decit jumatate din
galbenii ceruti ca tribut, restul fiind trimisi in mai si septembrie 91.
In anii urmatori, pe masura ce veniturile Principatelor Romane au
crescut, procentul tributului a fost mai mic. Astfel, in anul 1840 bugetul
Moldovei inregistra la venituri suma de 9.235.731 lei, iar tributul cdtre
Poarta era de 715.000 lei, adica un procent de 7,74%; in 1845 veniturile
erau de 10.501.412 lei, pentru ea in 1848 ele sa urce la 12.862.056 lei, iar
tributul sa ramina constant 92 i sa inghita un procent de 6,80% din buge-
tul Orli in primul caz si de 5,55% in al doilea. Situatia era asemanatoare
si in Tara Romaneasca unde, tot in anul revolutiei, veniturile se ridicau la
18.725.917 lei, iar tributul la 1.260.000 lei 93 constituind un procent de
6,73%; peste sapte ani, adieu', in 1855, tributul absorbea un procent de
5,43% din bugetul statului.
Ca si revolutia din 1821, revolutia din 1848 a fost urmata de o repre-
siune singeroasa si de o ocupatie militara straina aproape la fel de costisi-
toare pentru Principate, chiar daca jafurile si distrugerile an lost mult
mai reduse. intretinerea trupelor de ocupatie otomane si tariste
din septembrie 1848 pina in august 1849 au costat Tara Romaneasca o
suma de 7.376.858 lei 94. Moldova, desi era mai saraca, a avut de platit
pentru intretinerea trupelor tariste de ocupatie suma de 10.187.006, in
afara de furnizarea a 36.958 de care de transport pentra trebuinti osti-

99 Hurmuzaki, Documente, vol. IV, supl. I, p. 448.

el Arh. St. Buc., fond. Adunarea obsteascä a pith Românesti, dosar 8 1835.
92 Arh. St. Iasi, fond Visteria Moldovel, tr. 1768, op. II, 2018, condica nr. 132, f. 196,
218. 460, 480, 752, 788,
ea Arh. St. Buc., fond. Adunarea obsteascã a Tarn Românestl, dosar 387/1848.
" Vezi Analele Parlamentare ale Romdniei, torn. XIV, partea I. Divanul obstesc al Tarn
Bomânesti, Legislatura V. Sesiuneawww.dacoromanica.ro
I-a (XV) 1850-1851.
460 NI:OMUTA ADAN7TWAIIIE 20

nesti" 98. Cheltuielile cauzate de ocupatie au fost mai mari in Moldova si

pentru faptul cl armatele strgine au stationat mai mult in acest principat.
De altfel si in Tara Rorngneaseg pentru intretinerea trupelor de ocupatie
guvernul a fost nevoit sit se imprumute cu 8.596.539 lei 96 Si, treptat,
datoria Tgrii Romgnesti, provocatg, de ocupatia militarg strging,, ajunsese,
la sfirsitul anului 1849, la suma de 18.301.677 lei 97.
Razboiul Crimeii a adus Principatelor trei ocupatii militare strgine,
intre anii 1853-1856, care au provocat, de asemenea, grele sarcini mate-
riale pentru guvern i populatie. De pildá, Tara Romgneaseg a fost ocu-
patg din iimie 1853 ping, in iulie 1854 de armata taristg ; intretinerea aces-
tei armate a costat 17.590.000 lei din care ocupantii au plittit numai
5.276.647 lei, restul räminind in sarcina Vistieriei statului 98 A urmat ocu-
patia otomang care, ping in februarie 1855, a adus o pagulig de 4.949.919
lei, turcii achitind doar 102.000 lei din aceastg sumg ". Ultima ocupatie,
cea austriacg, a costat tara 1.085.082 lei. Din cauza cheltuielilor provocate
de acest rizboi adicg, de intretinerea trupelor de ocupatie datoria
publici a Munteniei a ajuns, la sfii-situl anului 1855,1a 25.988.459 lei 00,
sumg ce depgsea en mult bugetul tárii. Pagubele aduse de ocupatia strging,
in acest rAzboi, economiei Moldovei au fost, de asemenea, ridicate, dar nu
avem informatii documentare complete spre a le putea evalua exact.
Se stie cg, la primirea firmanului de investiturit domnitorii chiar
in perioada regulamentarg achitau Portii sume ce depilseau chiar
tributul. Astfel, Alexandru Ghica a cheltuit in 1834, cu ocazia investiturii,
3.235.435 lei ; iar succesorul san, Gh. Bibescu, la 1843, a dat Portii
1.500.000 lei, &and totodata i alte cheltuieli la Constantinopol, ocazio-
nate de investitura, care s-au ridicat la suma de 1.065.000 lei 101 Cu pri-
lejul dezbaterilor conferintci de la Paris, din vara anului 1858, s-a hotarit
la propunerea reprezentatului Rusiei, contele P. Kisseleff ea domnii
Principatelor Romgne sg nu mai plateasca o dare speciala la urcarea lor
pe tron, ci s se majoreze tributul anual. E de mentionat di P. Kisseleff
propusese o majorare de 10%, in schimbul taxei de investitura 1O2, dar
reprezentantii puterilor europene au decis ping la urmg ca aceasta majo-
rare sa fie de 25% pentru Tara Romgneascg si de 50% pentru Moldova,
pe motiv cg teritoriul acesteia din urmg fusese sporit, in 1856, cu cele
trei judete din sudul Basarabiei retrocedate de Rusial".
Prin Conventia de la Paris, incheiatg in august 1858, se hotgra,
asadar, ca Tara Romineasca sl plAteascit Portii, ca tribut anual, suma

"Arh. St. Iasi, tr. 1772, op. 2020, dosar 14194, f. 3; vezi s1 fond. Secretariatul de Stat,
tr. 1764, op. 2013, dosar 1758, 1. 180.
" Gh. M. DobrovIcl, op. cit., p. 36.
" lbidem, p. 57.
" Ibidem, p. 37-38.
" Arh. St. Buc., fond. MInisterul Luerfirilor Publice, Tara RomAneascl, dosar 1190854;
vezi I dosar 116/1854, din acelall fond.
1" Gh. M. Dobrovicl, op. cit. , p. 38-39.
101 I. C. Fllitti, Domaiile romdne sub Regulamentul Organic, 1834-1848, Bucurestl,
1915, p. 174 si 364.
101 Vezi Acte f I documente relative la isioria renafieril Romdniei, vol. VII, Bucure,t1,
1892, p. 284.
1" Ibidem, p. 286. www.dacoromanica.ro
21 10/1PIACATIEITLE di:CONON= ALE DOKIINIATIEI cvramAxo 461

de 2.500.000 piastri, iar Moldova 1.500.000 piastri 104 Aceste sume erau
stabilite la cursul monedei Constantinopolului care era mai scazut cu
aproximativ o treime deeit cursul Vienei sau al tezaurului tarii. Asa ca,
eei 2.500.000 de piastri, la cursul Turciei" tributul TArii Romanesti
cu ineepere din 1859erau, de fapt, 1 525.000 lei la cursul tezaurului"
tArii. La fel tributul anual al Moldovei, de 1.500.000 piastri, calculat in
lei dupa cursul tezaurului", era de 918.750 lei 1". Dealtfel, in Principate
toate calculele financiare, inclusiv bugetele anuale, se faceau in lei, desi
leul era doar o moneda teoretica, de socoteala".
Dup 5. unificarea administrativ& din 1862, s-a facut o singura cifr6
global& pentru darea eltre Poarta", prin adunarea tributului celor doug
principate. Tributul global era de 2.443.750 lei si reprezenta circa 2%
din bugetul Romaniei 1". In vara anului 1866 la sugestia ministrului
de externe al Frantei 107 , pentru a facilita recunoasterea de ciare sultan
a donmitorului Carol, s-a discutat la Constantinopol i o eventuali majo-
rare a tributului. Calatoria lui Carol la Constantinopol cu darurile si
basiurile inevitabile" in octombrie 1866, pentru primirea firmanului
a enstat tara 20.000 de galbeni 100, sum §. ee eehivala cu o treime a tribu-
tului anual. /n firmanul de investitura se mentiona el tributul va fi marit,
in intelegere cu domnitorul "9. In realitate, tributul nu a mai fost majorat
in anii urmitori ; suma s-a mentinut la 2.443.750 lei vechi.
Dup& reevaluarea leului prin reforma din 1867 i crearea siste-
mului monetar national in Romania tributul a fost recalculat la cifra
de 922.962 lei noi n°. In anul 1877, inainte de proclamarea independentei
nationale tributul, dare cittre Poarta" era de 914.000 lei noi 111
si reprezenta sub 2% din bugetul Romaniei.
Chiar dael dupa 1829 nu se mai poate vorbi de un jug otoman,
de o dominatie otomana in sensul ei medieval, iar din sarcinile materiale
en exceptia perioadelor de ocupatie militara nu se mentinuse decit
tributul, guvernantii turci, in miopia lor politica, continuau sa considere
Principatele romane ea pe niste provincii ale Imperiului otoman i incer-
cau e drept, fAra succes sa inabuse tendinta lor de emancipare natio-
nal-statalit. Mai ales dupa unirea Principatelor din 1859 cind, de fapt,
ineepe ultima etapa a suzeranitatii otomane nu tributul facea odioas5.
si umilitoare suzeranitatea otomana, ci sicanele, interdictiile i ofensele
neintrerupte aduse Orli noastre de catre Poarta, indeosebi pe planul rela-
tiilor internationale. T.Jnii dregatori otomani cautau, necontenit, sa accen-
tueze ingradirile aduse suveranit&tii nationale a statului roman de tra-
tatul de la Paris si de firmanul prin care Poarta a recunoscut in 1866 pe
domnitorul Carol.

p. 308.
1.1Arh. St. Buc., fondinalta curie de conturi, dosar 26/1860, f. 170-172 si 181-182.
1" Vezi Gh. M. Dobrovici, op. cit., p. 58 al 70.
1" Arh. St. Buc., fond. Casa regalii, dosar 31/1866, f. 2.
1" Veil Dimitrie Sturdza, Domnia regelni Carol I. Fapte, cuoIntdri, documente, torn. I.
Bucuresti, 1906, p. 351.
1" Vezi textul firmanului la Dimitrie A. Sturdza, op. cit., p. 358-359.
110 Gh. M. Dobrovicl, op. cit., p. 70.
111 Documente pfioind istoria Itomdniet, Rdzboiut pentru independenid vol. III, Edit. Aca-
demiel, Bucuresti, 1953, p. 49. www.dacoromanica.ro
462 !WICHITA ADANILOATE 22

Se stie c prin aceste acte i se interzicea României sL incheie tratate

politice i comerciale eu alte tari, sit aibil reprezentante diplomatice
oficiale pe linga celelalte guverne, sit bata moneda nationala fitrit apro-
barea expresit a puterii suzerane, s creeze vreun ordin sau decoratie,
sa-si majoreze fortele armate permanente fara o intelegere prealabila
cu Poarta etc. Se cuvine, totodata, sit precizarn c in pofida sieanelor
si protestelor guvernantilor otomani intre anii 1859-1877 au avut Me
numeroase actiuni politice si diplomatice curajoase ale Romaniei, prin
care a izbutit s inlitture cea mai mare parte din ingradirile mentionate
*i s'a smulga Turciei, pas cu pas, noi atribute ale suveranitatii nationale,
implicit a izbutit sa se desprinda tot mai mult de dependenta fata de Impe-
riul otoman si sa-si afirme pe plan international existenta de sine stata-
toare i vointa de independenta stalalia deplina. Realitatile istoriee ne
invedereaza, astfel, c obtinerea independentei absolute la 1877 nu va fi
un act spontan, de conjunctura imediata, ci un salt calitativ, o etapa
finali dintr-o succesiune de mornente importante de afirmare categorica
a suveranitatii *i neatirnarii lard.

Subliniem, in incheiere, ca dominatia otomana si numeroasele raz-

boaie pustiitoare, insotite de lungi perioade de ocupatie straina si am-
plificate uneori de incursiunile de jaf turcesti ori de exploatarea crunta a
regimului fanariot , au dus la secatuirea avutiei nationale, la distru-
gerea sau instrainarea a nenumarate valori materiale i spirituale, la hi-
narea vrernelnica a dezvoltarii economice i politice a societatii romanesti
si la riminerea in urma a titrilor noastre fata de statele din centrul si apu-
sul Europei 112. Toate acestea, fkind si mai apasittoare dominatia otomana
asupra Principatelor, au intirziat dezvoltarea fortelor de productie capi-
taliste i destramarea structurilor feudale, incetinind totodatit procesul
de inchegare al natiunii romiine si a statului national unitar. In timp ce
statele occidentale pornite pe drumul capitalismului isi dezvoltau
vertiginos industria i mergeau hotirit pe calea civilizatiei si a culturii,
avutiile poporului roman inciipeau pe miinile exploatatorilor si asupri.
torilor striini, iar Principatele erau secatuite *i se zbateau in lipsuri i
sarkie.
Merita, totodatk precizat faptul cit asuprirea otomana si vicisitu-
dinibe istorice mentionate au frinat temporar procesul evolutiv al socie-
tatii romanesti, dar n-au izbutit niciodatit sa-1 zitgazuiasca. Tovarisul
Nicolae Ceausescu a subliniat, pe buna clreptate, cit Istoria Eomaniei
a confirmat en putere concluzia tiintificii, marxist-leninistk cii domina-
tia straina, stirbirea sau pierderea suveranitittii si independentei natio-
nale afecteaza gray dezvoltarea popoarelor, evolutia societittii ornene,ti,
aduc imense prejudicii intereselor vitale ale maselor. Totodata ea pune in
evidenta adevanil fundamental ca jugul asupririi straine poate frina pen-
tru un timp, poate intirzia evolutia unui popor, dar nu-1 poate impie-
dica sa-si realizeze aspiratiile de libertate, unitate si progres, nu poate
anihila actiunea legilor inexorabile ale dezvoltarii sociale, dacit acest

112 Vezi i Mihai Maxim, op. cit., p. 1765.

www.dacoromanica.ro
23 31mimarLe4n1Iug ECIOINOMPCIE 1tA DOMINWPIEI OTOMANE 463

popor este hotarit s5 traiasca liber" 113 Si poporul roman demonstrase

pregnant, in decursul istoriei, hotarirea sa de a trai liber.
Lupta seculara a poporului roman pentru neatirnare se va imbina
organic, in pragul epocii moderne, cu lupta, tot aF,sa, de sustinuta, pentru
unitate nationala si-ei va gasi incununarea legitima prin crearea unui stat
liber, in care toti romanii sa poata contribui, cu talentele i capacitatea
lor creatoare, la, tezaurul civilizal1iei umane.

LES IMPLICATIONS RCONOMIQUES DE LA DOMINATION

OTTOMANE SUR LES PRINCIPAUTS ROUMAINES (1750-1859)
RESUME

S'appuyant sur une ample documentation, partiellement inedite,

l'auteur de la présente etude cherche to établir les implications économi-
ques de la domination ottomane sur les Principautés Roumaines au long
de plus d'un siècle (1750-1859). On démontre ainsi que notamment
sous le regne des princes phanariotes, lorsque le regime économique de
la domination ottomane s'est aggrave, les obligations financieres imposées
par la Porte Ottomane a la Moldavie et a la Valachie ont dépassé, des
années durant, 75% des revenus de la Trésorerie de ces pays.
On releve également que la domination ottomane qui s'est accom-
pagnée de nombreuses guerres dévastatrices et de longues periodes d'oc-
cupation étrangere amplifiées par l'exploitation fiscale excessive du
regime phanariote ont fait épuiser la richesse nationale détruire ou
aliéner de nombreuses valeurs matérielles et spirituelles, entraver tempo-
rairement le développement économique et politique de la société rou-
maine, retarder le progres des Principautés par rapport aux Etats du
centre et de l'ouest de l'Europe.
L'auteur souligne en meme temps que l'oppression ottomane et les
vicissitudes historiques déclenchées par celle-ci, bien qu'ayant freiné
le processus évolutif de la société roumaine, n'ont jamais réussi a l'indi-
guer. La lutte seculaire du peuple rournain pour l'independence s'est étroi-
tement imbriquée, au milieu du. XIX-e siècle, a la lutte pour l'unité natio-
pale, trouvant son couronnement légitime dans la creation d'un Etat
national libre, d'une Roumanie moderne.

113 Nicolae Ceausescu, Expunere la qedinfa jubiliard a Marii Adundri Nafionale consacrald
.sdrbdtoririi semicentenarului unirii Transiloaniei cu Romdnia, Edit. politica, Bucuresti, 1968,
p. 9-10.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 VALORIFICAREA BOGATIILOR MINIERE DE GAME
POPORUL ROMAN IN EPOCA VECHE I MEDIE
DE

pEFAN OLTEANU

Punerea in valoare a rezervelor miniere ale subsolului a constituit,

pretutindeni si in orice vrerne, pe masura descoperirii si cunoasterii moda-
litatilor tehnologice de valorificare a acestora,, o constant% a vietii mate-
riale izvorita din necesitatile cotidiene, o ocupatie permanenta a unei
populatii ce se definea, prin caracterul acestei indeletniciri, o populatie
stabila, statornica pe pamintul de care se simtea legata prin insusi modul
ei de existenta. Trainicia unei asemenea permanente in valorificarea boga-
tiilor miniere, a m.etalelor de baza, mai cu seama a fierului considerat de
Fr. Engels cea mai hnportanta din toate materiile prime care a jucat
un rol revolutionar in istorie" 1, precum si a aurului apreciate ca metale
cheie" 2, izvora, de fapt, atit din valoarea i multipla lor utilitate in
domenii variate ale econmniei, cit si din complexitatea procesului de exploa-
tare a acestora pentru care erau necesare temeinice cunostinte ce se trans-
miteau din tata-n fiu, din generatie in generatie, imbogatindu-se con-
tinuu prin acumularea experientei capatate de-a lungul veacurilor. Tocmai
din aceasta cauza, procesul de valorificare a bogatiilor miniere, in general,
reprezinta poate, cea mai importanta ocupatie ce confera populatiei care
o practica caracterul statornic, permanent, asemenea indeletnicire fiind
incompatibila cu nomadismul.
Teritoriul Romaniei, cu o structura geologica complexa, alcatuit
din variate formatiuni geologice favorabile procesului de acumulare a
numeroase substante minerale utile, a oferit locuitorilor sal din cele mai
indepartate epoci istorice, pe linga conditii prielnice practicarii agricul-
turii, posibilitatea valorificarii neintrerupte a acestor rezerve miniere de
bazl, fapt care a asigurat, in ciuda imprejurarilor istorice vitrege, continua
dezvoltare a fortelor de productie, progresul vieii materiale si spirituale
a societatii omenesti de pe teritoriul patriei noastre. Evolutia, progresul
inregistrat de-a lungul secolelor in sfera exploatarii bogatillor miniere ale
subsolului Romaniei pun In adevárata lui lumin spiritul creator si inova-
tor al poporului roman, care si-a adus astfel contributia la tezaurul crea-
tiei materiale si spirituale universale.

1 Fr. Engels, Originea familiet, a proprieldiii private fi a statului , Bueuresti, 1957, p. 162.
2 M. Lombard, Les metaux dans Vanden monde du Ve au xle siecle, Paris, 1974, p.
154 155.

HREVISTA DE ISTORIE", Tom 34, sir. 3, p. 465-485, 1981

6 c. 1 GO
www.dacoromanica.ro
466 $TEPAN OLTEANU 2

Cu toatit importanta, pe care o prezintg o asemenea activitate pen-

tru evolutia societAtii omenesti, cercetarea procesului de valorificare a
celor douà metale in trecutul istoric al patriei noastre, n-a fost pe mgsura
inseningtittii acestuia i nici nu s-a bucurat de o tratare care sg acopere
toate epocile in care s-a practicat aceasfg indeletnicire. Ne referim in mod
deosebit la perioada istoria, cuprinsg intre secolele IV XIV, aproape
total lipsitg, ping mai acum doug-trei decenii in urmil, de investigatia
stiintificg corespunzittoare. Nu pentru cit n-ar fi existat o asemenea acti-
vitate pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, ci pentru faptul cg asa
nurnitul mileniu al trtcerii" n-a beneficiat de o cercetare istorico-arheo-
logicrt sistematicg, organizatg, asa cum avea sg se realizeze duprt aceea.
Asa se explid, de ce in lucrgri de specialitate apitrute peste hotare, lipsa
unor studii care sr), evidentieze procesul de valorificare minierg pe terito-
riul Transilvaniei in special, dupg secolul al IV-lea si ping' in secolul al
X-lea, a fost interpretatil ca 1ips a unor dovezi materiale ale practicitrii
aeestei indeletniciri i, deci, inexistenta unei populatii sedentare, autoh-
tone care s pung in valoare asemenea bogIlii. Rezultatele obtinute ping
in prezent, mai cu seamg in cereetarea perioadei sec. IV XIV, rezul-
tatele analizelor de laborator efectuate asupra unor vestigii materiale
scoase la ivealg in diferite asezgri omenesti de pe intreg teritoriul Romfiniei,
demonstreazrt cu temeinicie, asa cum se va vedea din cele ce urineazg, ea*
aetivitatea de valorificare a principalelor boggtii miniere a reprezentat o
constantg a societittii de pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, atit
inainte de secolul al IV-lea cit i dupg aceea, o permanentil a vechilor
locuitori ai Romftniei cu multiple posibilitgti de atribuire etnicA.
Vom incerca sit prezentrtm in cele ce urmeazg, principalele rezultate
obtinute ping in prezent prin investigatia istorico-arheologicg in ceea ce
priveste valorificarea celor douii metale cheie" de catre locuitorii din
spatiul carpato-da,mtbiano-pontic incepind din epoca dacicit evidentiind,
astfel, activitatea neintreruptrt a valorificgrii metalelor amintite, utili-
zarea unor tehnologii extractivo-reducgtoare si de prelucrare specifice,
cu valente probatorii in continuitatea etnicil de-a lungul intregii perioade
mentionate.

Am analizat cu alte prilejuri originile indeprirtate ale extractiei

aurului i minereului de fier pe teritoriul Romaniei, evolutia tehnologiei
exploatarii celor dour', metale de-a lungul secolelor 3.
Vechii locuitori ai teritoriului patriei noastre au cunoscut i prae-
ticat din eroca neoliticii extractia si prelucrarea aurului, mai cu seamrt a
celui aluvionar, dar si a celui din ming, cum probeazg ciocanul de piatri
descoperit in mina, de aur de la Caraci, ori toporul de piatri din mina de
la Mu sariu de ling:A Brad 4.
3 N. Maghiar, St. Olteanu, Din istoria znineritulut In Romdnia, Bucuresti, 1970; t.
Olteanu, Cele mai vechi mdrturii arheologice privind extraclia si reducerea minereului de fier pe
teritoriul Dobrogei, in SCIV, 1971, Nr. 2; idem, Cu privire la Inceputurile valorificarit minereului
de fier pe teritoriul Romdniet In lumina cereeldrilor recente, in SCIVA, 1979, nr. 2.
4 M. Boska, Repertortum, Cluj, 1924, p. 117; D. Popescu, Prelucrarea aurulut In Tran-
silvania lnainte de cucerirea roman& in Materiale I cercetäri arheologice, II, p. 200; idem, Ex-
ploatarea st prelucrarea metalelor In Transtivania pind la cotropirea roman& In SG1V, an. 1951,
nr. 2, p. 27 28.

www.dacoromanica.ro
3 VIALORIEIICAREA BOGATIELKYR MINIUM 467

Epoca bronzului inseamng o intensificare a exploatgrii aurului pe

teritoriul României, cornparativ cu epoca anterioarg, atit in ceea ce pri-
veste exploatarea la zi cit si cea subterang a minereurilor aurifere. Un
indiciu demn de luat in considerare in aceastg privinta Ii constituie numg-
rul mare al descoperirilor de obiecte de aur facute pe teritoriul Transil-
vaniei. Din cele peste 150 descoperiri de piese de aur, cele mai multe din-
tre ele se situeazg pe teritoriul judetului Hunedoara, in zona Sglajului,
in cea a Somesului, in apropierea minelor de aur existente in tinuturile
amintite. Aceastg realitate nu poate srt nu ducg la concluzia exploa-
tgrii locale a aurului din care s-au preluerat obiectele descoperite. Semni-
ficativg in aceastg privintit este descoperirea tezaurului de la Persinari
din jud. Dimbovita, alcAtuit dintr-un numar important de lgnci de aur.
Constatgrile de ordin tehnologic fgeute pe baza analizelor pieselor in
cauzit an demonstrat prelucrarea lor localg 5.
Epoca hallstattiang reprezint5, pentru extractia i prelucrarea man-
lui o epocg de inflorire a acestei activitgti, dovadg stind numeroasele
descoperiri de obiecte din aur. Din aceast5, vreme dateazg grupul de sta-
tuete antroporaorfice descoperite Ia. Baia de Cris, reprezentind mineri
cu ciocane-tirnitcop fixate sub centurg, avind in spate un sac sau cos
pentru transportul minereului 6.
In epoea hallstattiang îi are inceputul valorificarea minereului de
fier pe teritoriul României, proces constind din extractia rninereului din
zAciimint si reducerea lui in cuptoare de redus pentru obtinerea metalului
de preluerat. Cercetririle de ping acum au evidentiat vestigii ale procesului
de obtinere a fierului din minereu in nu mai putin de 8 weld in care s-a
practicat aceastg activitate, aseaxi rgspindite In diferite zone ale ter--
toriului carpato-danubiano-pontic. In acest numgr se inscriu descope-
ririle de la Susani, comuna Traian Vuia, jud. Tiini, Babadag, jud. Tulcea,
Cernatu de Sus, jud. Covasna, Dervent, jud. Constanta, Dedrad i Bocsa
Montang in Transilvania si Banat, Ibgnesti jud. Botosani 7. Pe baza ana-
lizelor vestigiilor scoase la ivealg (fragmente din cuptoarele de redus,
bucitti de minereu, zgurg rezultatg din procesul de reducere, calcar folo-

5 Un numAr de 6 exemplare de lancil au fost turnate cu acelas tipar. Defectiunea aces-

tula in timpul procesului de realizare a pieselor s-a transmis Intr-o forma gradata de la un obiect
la altul. AceastS defectiune, care la turnarea celut de al 5-lea si al 6-lea exemplar arneninta cu
rebutarea pieselor, 1-a determinat pe mesler sal abandoneze tiparul. Exemplarele ultime au ramas
nefasonate din cauza gravel defectluni pe care o transmisese tiparul. Gel putin in cazul acestor
douS piese, ele n-ar ft putut lua calea exportului", daca s-ar emite cumva ipoteza proveni-
entei pieselor din alte medii. Avem astfel dovada existentei unui atelier de productie locala a
pieselor de aur descoperIte la Persinarl.
6 0. Flom Les statues anthropomorphes primitives de Baia de Cris, Roumanie, in OGAM,
17, nr. 3-6 1965, p. 337 350.
7 Fr. Nistor, A. Vulpe, tn SCIV, 20, 1969, nr. 2, p. 191, nota 2; S. Morintz, in Dacia
N. S., 8, 1961, p. 101 118; idem, in Actes du Congits international de préhistoire et de pro-
tohistoire, Praga, 1970; p. 732; idem, in Peuce, 1971, nr. 2, p. 20; Z. Szekely, Mezdri din prima
vIrsta a fierului In sud-estul Transilvaniei, Sf. Gheorghe, 1966, p. 21, 27; idem, in Dacia,
N. S., 10, 1966, p. 209 211, 218; $t. OlLeanu, in SCIV, 1971, nr. 2, p. 245 si urm.; I. Glo-
dariu, M. Cimpeanu, In SCIV, 1966, nr. 1, p. 19 si urm.; Banatica", 2, 1973, p. 390; E. Za-
haria, M. Petrescu-Dimbovita, N. Zaharta, Mezdri omenesti In Moldova din epoca paleolitica pind
In secolul al X VII/-lea, Bucuresti, 1970, p. 289; Banatica", 3, 1975, p. 371; $t. Olteanu, Cu
privire /a laceputurile valorificarii minereulut de fier pe teritoriul Romania In lumina cercetdrilor
recente, www.dacoromanica.ro
In SCIVA, 1979, nr. 2, p. 137-144.
 468 STEFAN OLTEANU 4

sit ea fondant etc.), comparativ cu situatia din alte teritorii europene, se

poate conchide c teritoriul Romlniei, prin dovezile prezentate, care
dateaa, din cele mai timpurii perioade, se situeaz5 printre primele centre
ale bltrinului nostril continent hi care s-a dezvoltat, paralel, o metalurgie
extractivo-reducltoare a fierului.
Traditia unor asemenea activitlti neintrerupte, de extractie a au-
rului 0 de prelucrare a acestuia, de valorificare a, bogatelor resurse de
astfel de substante minerale utile, aluvionare i primare, de extractie si
reducere a minereurilor de fier primare sau de neoformatiuni, traditie
imbogltitl de la o generatie la, alta prin experienta acuramlatl, avea sl
capete in epocile urmltoare o strAlucire ce va constitui o componentl
fundamentalà a infloritoarelor civiizatii care s-au dezvoltat pe meleagu-
rile noastre : civilizatia dacic, daco-romana i apoi cea romlneasel.

Cea de a doua epocl a fierului, cunoscutil, sub numele de La Tène,

se inscrie in istoria societltii de pe teritoriul patriei noastre ca o epocfi
de marl transformari social-economice i politico, consecinta cristalizärii
unor noi structuri in sinul comunitatilor umane din acea vreme, din a
caror convergenta va rezulta infloritoarea civilizatie geto-dacg, ajunsi
la maturitate in secolele I i.e.n. I e.n. In cadrul acestei mari civilizatii,
valorificarea celor doul metale cheie", a aurului (a metalelor pretioase
in general) §i a fierului, a constituit o componentA fundamental dind
stralucirea corespunzltoare culturii materiale a strimosilor no§tri.
Precum s-a evidentiat in urma cercetärilor arheologice, dacii an ajuns,
in arta prelucrlrii argintului mai cu seamà, la o remarcabilá dezvoltare,
dovadI stind numeroasele tezaure de argint i argint aurit descoperite
pinI in prezent 8. Se cunosc ping, acum peste 20.000 monede de argint,
copii ale denarului roman, emise pe timpul lui Burebista, deplsind, canti-
tativ, numlrul celor din Tracia, Pannonia, Germania si chiar Galia 9,
la care se adaugl diferite obiecte in ace1a0 metal, ceea ce presupune o
Intensl valorificare a acestui metal pretios. Arheologic vorbind, obiectele
de aur descoperite sint foarte putine 1°, comparativ cu cele de argint, dar
izvoarele literare atestl existenta unei mari cantitlti de aur dacic. Pre-
luind datele de la Criton, Joannes Lydus, de pildl, aratä cum, in urma
cuceririi Daciei de cltre romani, impiratul Traian ar fi transportat la
Roma nu mai putin de 165.000 kg aur dacic 11. Aceastl abundentI de
metal pretios adus din Dacia a avut drept consecint,A, printre altele, o
scadere sensibill a cursului aurului in imperiul roman ". De altfel, din
punctul de vedere al tehnologiei exploataxii argintului, prezenta acestuia
C. Preda, In SCIV, 1957, nr. 1-4, p. 117-120; H. Daicoviciu, Dacil, Bucuresti, 1972.
p. 238; I. H. Crisan, Burebista ft SpOCC1 SQ, Bucurestl, 1977, p. 433 si arm.; C. Preda, Monedele
ffeio-dadlor, Bucurmti, 1978.
.10 H.Preda,
C. Monedele gelo-dacilor, p. 345-350; I. H. Crisan, op. cit., p. 176.
Daicoviciu, op. cit., p. 244; I. H. Crisan, op. cit., p. 432.
Asupra cantitátli de aur ridicatii de Traian din Dacia, a se vedea H. Dalcovichi, op.
zit., p. 244 si urm.; I. H. Crisan, op. cit., p. 432 si urm.
12 H. Daicoviciu, op. cit., p. 244-245; I. H. Cassia, op. cll., p. 432-433; J. Carcopino,
in Dac, 1. 1924, p. 28-34; I. I. Russu, In Sargetia", 4, 1966, p. 97 si urrn.; J. Guey, De
L'or des Daces" (1924), au Bare de .Fiure Bolin ( 1958). Guerre et Or. Or et Monnaie, in vol.
www.dacoromanica.ro
Melanges d'arch., d'épigraphie et d'hist. (Weds a JerOme Carcopino, Paris, 1966, p. 295-311.
5 VALOIRIFICAREA BOGATIMOR MIN1ERE 469

in filoane in compania aurulni de care era apoi separat printr-o serie

de operatiuni de cupelare, presupune, fara indoiala, exploatarea in egala
masura a celor doul metale pretioase, cu exceptia aurului extras din
nisipurile aluvionare uncle se gaseste in stare libera sub forma de fluturasi
de aur. Numarul mic de obiecte de aur descoperite in cercetarile arheologice
s-ar explica prin instituirea unui monopol regese asupra aurului 13, fenomen
care se intilneste si in epocile urmatoare pe teritoriul Romaniei.
Daca datorita stralucirii" aurului, obiectele din aceste metale
n-au putut lasa urme suficiente pentru reconstituirea cit mai deplina
a proceselor tehnicii de extractie utilizata de mesterii geto-daci, pentru
valorificarea fierului vestigiile scoase la iveala demonstreaza nivelul inalt
la care ajunsese tehnologia extractivo-reducatoare a minereului, capacita-
tea minerilor daci de a pune la dispozitia economiei prelucratoare cantita-
tile necesare de materie prima din acest metal ale carui caracteristici
fizice i-au conferit un rol revolutionar in istorie".
Cercetarile au demonstrat cu suficiente dovezi c procesul de valori-
ficare a minereului de fier cunoscuse la geto-daci o sensibilá dezvoltare,
comparativ cu epoca anterioara. 17n numfir de peste 25 asezari geto-daee
situate in cele mai diferite forme de relief de pe intreg cuprinsul vechii
Dacii contin argumente certe in privinta extractiei i reducerii minereului
de fier. Asa, de pilda, la Doboseni jud. Covasna 14, la Ciresu, jud. Mehe-
dinti 16, la Bragadiru, jud. Ilfov 16 la Sercaia jud. Brasov 17, la Arpasul
de Sus, jud. Sibiu 18, la Sarmizegetusa ", is Sincraieni, Casinul Nou,
itklaras, Pauleni, Tomesti, jud. Harghita ", la Teliuc, jud. Hunedoara 21,

13 I. II. Crisan, op. cit., p. 433; C. Dalcoviciu, In Istoria Romdniei, vol. I, p. 277; H. Dal-
coviciu, op. cit., p. 245.
24 Cuptoarele descoperite aid erau de formil cllindrial stipate In panta unui deal, cu
criametrul de 80-90 cm si InAltimea de 60-100 m. La baza lor s-au descoperit clte o placil de
lut ars In formi de disc, Matti drept la o margine prin care se introducea riuerul foalelor ma-
nuale i totodatii, este posibil ca prin aceastri deschlzaturi sa se II fricut i evacuarea lupel
In vederea mei nol Inarcaturl, flu% a mat dlstruge cuptorul (Z. Szekely, Raport preliminar
asupra sondajelor executate de Muzeul regional din Sf. Gheorghe In anul 1956, In MaterIale fl
cercetari arheologice, V. p. 231-233; veal sl St. Olteanu, Aspecte ale civilizajlei geto-dacice In
lumina cereeldrilor recente In Revista arhivelor", 1979, nr. 2, p. 115 si urm.
14 E. Bujor, L. Rosu, Cuptoare primitive de redus minereul de per din epoca gelo-dacd des-
coperite la Ciresu, In Revlsta Muzeelor" 1968, nr. 4, p. 308; L. Rosu, Considerafii cii privire la
structura socieIdii dacice, Inatnte de Burebista, In RevIsta Muzeelor", 1978, nr. 3 p. 46-47.
le M. Turcu, Cuptorul pentru redus minereul de fter descoperit la Bragadiru (sec. 11 I
1.e.n.), In In memoriam Constantini Daicevictu, Cluj, 1974. p. 389.
17 I. Glodariu, E. Iaroslavschl, Civilizafia fierului la dad, Cluj-Napoca. 1979, p. 23.
" M. Macrea, I. Glodariu, Sdpdturile de la Arpasul de Sus (jud. Sibiu), Bucuresti. 1976.
1 C. Datcoviciu i colab., .5antieru1 Grddistea Muneelului, tn SCIV, 1952, p. 297-304z
Mem, in SCIV, 1953, nr. 1-3, p. 164-173 ; H. Datcoviciu, Dacii, Bucurestl, 1972, p. 234-235;
!dem, Dacia, de la Burebista la curcerirea romand, Cluj, 1972, p. 13, 52, 158, 168, 169;
I. H. CrIsan. Burebista st epoca sa, Bucurestl, 1977, p. 387; I. Glodariu, E. Iarosiavschi,
Civilizalia fierului la dad, Bucuresti, 1979, p. 21 01 urm.
" C. Preda, Sdpliturile de la SIncrdieni (reg(unea Mures-Autonomil Maghiard), In Ma-
terlale I cercetarl arheologice". VI, p. 861-862 idern. In SCIV, 1955, nr. 3-4, p. 562; P. Janos,
D. Kovacs. Perieghezd arheologicd Zn bazinul Ciueului, In Studll t materiale", Ttrgu Mures,
1967, p. 43-51; I. H. Crisan, op. cit., p. 386 1 urm.; I. Glodarlu, E. Iaroslavschl, op. cit., p. 24.
a a Flom, Vilra rustica fi necropola daco-romand de la Cincts, in Acta Muse Napo-
censis", 1965 (II), p. 166.
www.dacoromanica.ro
470 STEFAN OLTEANU 6

la Cetateni, jud. Arges 22, la Ocnita, jud. Vilcea 23, la Baia de Fier 24, la.
Teiu, jud. Arges 25, la Popesti, jud. Ilfov 26, la Cate lu (municipiul Bucu-
resti) 27, la Burdea, jud. Teleorman, 28, la Telita si Histria, jud. Constanta 29,
la Stancesti, jud. Botosani 30, la Cocoreni 31, la Poiana-Tecuci 32, la, Ditnesti
Sofronesti, jud. Vaslui 3, precurn si in alte localitati ea Delnita, (Arta.
Cozmeni 34 etc, s-au descoperit cuptoare (intregi sau fragmentare) pentru
reducerea minereului de fier, bucati de minereu, zgura rezultata din proce-
sul reducerii, lupe de fier, tubul de lut al foalelor de introdus aerul
In cuptor, bucAti de calcar servind ea fondant etc.
Descoperirea acestor vestigii si in zonele unde existenta depozitelor
primare de minereu de fier este exclusa, ridica problema originii minereului
de fier extras si redus in asezarile respective. Este o chestiune care priveste
si situatia din perioadele urmatoare pinit In epoca de maturizare a raportu-
rilor feudale. Precum se stie importul" de minereu de fier din bazinele
miniere primare cunoscute, nu a fost posibil in acea vreme si nici dupa
aceea, pin a. tirziu in epoca medievala.
Investigatiile de teren la care se adaugit unele rezultate sernuificative
ale analizelor de laborator efectuate asupra unor bucati de nrinereu desco-
perite in diferite asezriri au demonstrat originea locala a minereului redus
in cazul asezitrior de cimpie sau de podis ; originea acestui minereu era
sedimentar-aluvionara din depozitele de mineralizatii secundare intilnite
in imprejuritnile asezarilor corespunzhtoare. Daca pentru aseziiri ea Baia,
de Fier, Ghelar, Teliuc sau ea cele din bazinul Ciucului, locul de exploa-
tare a minereului de fier este cunoscut, exploatarea depozitelor magmatice
continuind, neintrerupt, pinit in vremurile noastre, originea minereului
redus in asezarile de eimpie si podis, n-a putut fi, multa vreme explicata.
Cercetarile de teren amintite au aratat existenta, in cazurile investigate,
a mineralizatiilor locale din care s-a exploatat minereul de fier. Stratigra-
fia carierei de nisip din zona Dobosenilor arata existenta unei lentile de
minereu de fier de origine secundara38, exploatata si in secolul al XIX-lea 36.
" Fl. Mirtu, Conlribufii la cunoaslerea vief ii dacilor liberi de pe Valea Superioard ci rlului
Dlrnbovila, in Sludii i articole de istorie", V. p. 21.
23 Descoperiri fãcute de prof. D. Berciu.
24 SCIV, 1953, nr. 1-2, p. 209.
23 Informatia I. Nania.
26 R. Vulpe si colab., an1ierul arheologic Popesli, In SC1V, 1955, nr. 1-2, p. 247, 256.
27 Isloria orasului Bucuresli, vol. I, P. 44.
28 I. Spiru, i4ezeiri slrdvechi In raionul Rosiorii de V ede, in Materiale si cercelbri arheo-
logice", V, p. 703.
28 D. M. Pippidi i colab., Raporl asupra aclivilalii sanlierului Histria, In Materiale of
cercetbri arheologice", V, p. 286; G. Simion i Gh. Cantacu7ino, Cerceldrile arheologice de la
Tellia com. Posta, r. Tulcea, reg. Dobrogrea, in Materiale I cercethri arheologice", VIII, p. 379.
" A. klorescu, S. Rap, Gomplexul de celdfi daco-gelice (sec. 1 I III I.e.n.) de la Sian-
cesii-Boiosanl, In Studii i Materialc de Istorie", Suceava, 1969, p. 9 18.
" Comunicare S. Teodor de la Institutul de istorie i arheologie, Iasi.
32 R. Vulpe l colab., Aclivitalea sanlierului arheologic Poiana Tecuci, in SCIV, 1951,
nr. 1, p. 203-204.
33 E. Zaharia, M. Petrescu, N. Zaharia, Asezdrl ornenesli In Moldova din epoca paleolilica
pind in sec. al XVII I-lea, Bucuresti, 1970, p. 322; N. Maghiar, St. Olteanu, Din isloria mine-
rilului In .Romdnia, Bucuresti, 1970, p. 43 44.
34 I. Glodariu, E. Iaroslavschi, Civilizatia rierului la daci, Bucurestl, 1979, p. 24.
38 Z. Szekely, Cerceldrile i sdpdlurile de salvare executale de Muzeul regional din Sr.
Gheorghe in anul 1955, in Materiale" , III, p. 149, 152.
" Studia universitatls
www.dacoromanica.ro
Babes-Bolyai", Cluj, Istorie, fasc. VI, p. 69.
7 VALOIRIFIICAREA BOGATIELOR MaNEEIRE 471

Mineralizatii de fier aflate la suprafata existau si la circa 1 km sud de

asezare de la Telita ; mineralizatiile de aici erau legate fie de formatiunile
paleozoice, fie de calcarele triasice" 37. Minereu sedimentar se gaseste
situat si in malul sudic al lacului Zmeica de linga Histria ; la baza depozite-
lor din aceasta zona apare un orizont de gresii si nisipuri feruginoase in
care se dezvolta interealatii lenticulare groase de 10-40 cm formate din
rninereu de fier 38 Asemenea lentile de mineralizatii secundare au mai
fost identificate si in alte zone ale tarii, de pilda in Moldova, unde sapatu-
rile arheologice au pus in evidenta activitatea de reducere a minereului
de fier 38.
Toate aceste constatari dovedesc ca in epoca civilizatiei geto-dacice,
cenntele crescinde ale societatii pentru acest exceptional metal, in condi-
extrem de reduse, de procurare a acestuia prin schimb au condus
Ia valorificarea, pe o scara intinsa a depozitelor secundare, a acelor minera-
lizatii sedimentar-aluvionare atit de raspindite pe teritoriul tarii noastre.
Dar tocrnai aceasta punere in valoare si a resurselor miniere de importanta
locala", efectuata in conditii dificile, pune in lumina im fapt care merita
pe deplin subliniat, legat de orizontul cunostintelor telmologice ale mineri-
lor i topitorilor daci, orizont imbogatit de la o generatie la alta si transmis
din tatil in fiu de-a lungul seeolelor in cadrul unei societati sedentare,
statornice, aceasta activitate fiind incompatibila cu caracterul nomad
al populatiei. Este vorba de cunostintele pentru identificarea acestor
mineralizatii secundare (sedimentare) mai Intii. Potrivit opiniilor specia-
listilor, pareri unanim recunoscute si acceptate, in aceste mineralizatii
sedimentare, de neoformatiuni, oxizii de fier se gasese cantonati aproape
in toate rocile sedimentare, ca pigment, ca chnent de legatura, sau de
acumulari 41. Procesele lor genetice in domeniul sedimentar pot conduce
la formarea de importante zacaminte ; ei (oxizii) pot adopta aspecte struc-
turale foarte variate 42. Aceste roci, in cadrul carora sint cantonati oxizii
de tier, formeaza lentile sau strate de grosimi nu prea mari, constituind
a'a numitele minereuri de fier sarace 43.
Prezentind asemenea .caracteristici, mineralizatiile sedimentare tree
cu totul neobservate. Este nevoia de cimostinte suplimentare pentru
depistarea acestor leatile care, de obicei, nu afloreaza la suprafatil, ci se
glisesc in straturile de sedimentare. Fiind, in general, roci de neoforma-
37 E. Zah, Exploalarca fieralui In Dobrogea Veche, In Pontica", nr. 4 1971, p. 191 i urm.;
pe dealul Malciu, la 1 kin sud de asezare, apar mineralizatii de oligist compact cantonate in
calcarele triasice Numeroase filoane de minereu de fier, dezvoltat la suprafatd", apar i in
dealul Boclugea, 6 8 km depArlare de Telita (ibidem).
38 Ibidem.
" L. lonesi, Flip1 paleogcn dinlre Valea Boului fi Valea Seacii (Bucovina), in Analele
sliintifice ale Univ. Al. Criza", Iasi (seria noud), sectia II, Geologie-Geografie, torn. XI, 1965,
p. 64; Tr. Idriceanu, Sludiul fiziografic al zdcbminlelor de sulfuri din Vslurile crislaline cuprinse
1nrre pIrtul Aluncelultri ci plrlul CiocIrlia (Bucovina), in Analele .5tiintifice ale Univ. Al. I. Cuza"
Iasi (seria noud), sectia II-a, Geologia-Geografia, tom. XI, 1965, p. 25 29.
" Importanta locald a acestor mineralizatii se referii la circuitul redus al metalului extras,
circumscris in cadrul asezbrilor vecine; despre importanta mai generalft a fierului extras din
ba7inele miniere primare cunoscute, a se vedea circulatia acestuia la sud de Dundre (E. Palalic,
Die WirlschafIsbeziehungen ., in Arheoloski, Radovi i Rasprave", 1963, 3, p. 167-176.
41 Dan Rfidulescu, Pelrografia rocilor sedimenlare, Bucuresti, 1965, p. 123.
42 Ibidern
4S Ibidem, p. 275.

www.dacoromanica.ro
472 $TEFAN OLTEANU

tiuni, produse ale procesului de alterare si precipitatie 44, oxizii de fier

se gAsese in compania a numeroase substante minerale a ckor eliminare
ridicä probleme tehnice extrem de sensibile i complexe. Asa, de pild6,
sulful, trebuie in primul rind. eliminat deoarece ingreuiazA procesul de
reducere i intrat in componenta metalului, intr-o anumit a. proportie,
anuleazA din caliatile acestuia. Din aceast a. cauzg, procesul de reducere
comport& si el anumite operatii suplimentare, cum ar fi, de exemplu,
calcinarea minereului sau folosirea fondantilor. Oxidatiile de la Ciresu
(judetul Mehedinti), bogate in sulf mai cu seama, erau, dup& plrerea
noastra., calcinate cu ajutorul cuptoarelor-vetre, ale caror resturi au fost
scoase la iveall cu prilejul silpAturilor arheologice.
Ceea ce surprinde la aceste cuptoare sint marile lor dimensiuni,
precum i urmele unor canale lAsate pe vatrà, caracteristici care pledeaz&
pentru folosirea acestor mari vetre la prajirea minereului, operatie prin
care se eliminau sulfurile. Cit despre folosirea fondantilor, a pietrei de var,
acest fapt a fost, de asemenea, evidentiat prin descoperirea buatilor
si grAmAjoarelor de piatr& de var atit la Ciresu, cit si la Doboseni, zonI
In care aceast a. traditie tehnologicit a fost constatatA la reducerea minereu-
lui de fier in asezarea de la Cernatu de Sus, judetul Covasna, intr-o epoc&
anterioarl ".
In legaturl cu tipurile de cuptoare folosite si eu procesul de redu-
cere in sine, se cunosc unele lucruri, in general, datoritA citorva studii
fundamentale ".
Potrivit datelor de care dispunem, destul de sumare, nu putem
reconstitui, in detaliu, atit mijlocul de productie, cit i procesul de redu-
cere exist& in aceasta, privinta unele indicii din descoperirile facute
totodatl, comparativ cu situatii similare mai bine cunoscute in alte
care ne dau, intr-o anumit& mAsurá, posibilitatea reconstituirii, in general,
a tipului de euptor de redus folosit de mesterii geto-daei, cit si a unor
procedee tehnologice utilizate.
Asa de exemplu, in doll& cazuri, la Doboseni si Bragadiru, tipul de
cuptor-furnal folosit diferea ca dimensirmi : 0,50 m diametrul la Bragadiru ;
0,80-0,90 m diametrul la Doboseni. Unul din cuptoarele de la Doboseni
avea o inAltime cam egalA cu cea a celui de la Bragadiru (0,50-0,65 m) ;
al doilea cuptor de la Doboseni era mai Walt (pinii. la 1 m). Din constatA-
rile facute reiese faptul c aceste cuptoare erau construite in pant6, in
asa fel inch una din laturi sa. fie construitá liber in curent de aer natural
sau artificial introdus, cit si pentru usurarea operatiunii de extractie a
metalului dupA terminarea procesului de reducere . In ambele cazuri
(Doboseni i Bragadiru) procesul de reducere era activizat printr-un curent
de aer introdus cu ajutorul foalelor manuale. Dovada in aceastl privintl
o constituie, ca pretutindeni, fragmentele din fluierul foalelor (acele mid

" Ibidem, p. 358.

45 Z. Szekely, Asezári din prima olrstil a fierulut In sud-estul Transiloaniel, St. Gheorghe,
1966, p. 21, 27; idem, In Dacia, N. S., 1966, nr. 10, p. 201-211, 218.
" Mai cu seamA R. J. Forbes, Studies in Ancient Technology, vol. VIII p. 118 1 urm.
" Pentru comparatle a se vedea mai cu seamA R. Pleiner, Zaklady Slooenskaho zelezars-
keho hulniclai o ceskich zemich, Praga, 1958; Sigirld Dulek, Eisenschmelzofen einer germanischen
Siedlung bet Gera-Tinz, In Alt-Thfiringen, 1967, p. 95 fi arm.

www.dacoromanica.ro
9 VAILORIFTCAREA BOGATIMOR DAINLEIRE 473

tuburi cilindrice din lut) descoperite pe vatra cuptorului de la Bragadiru,

sau acele placi discoidale, de asemenea din lut ars, descoperite la Doboseni,
care serveau la protejarea tubului foalelor realizat din lemn, prevazut
cu o terrainatie cilindrica din lut ce se introducea, prin aceste placi, in
interiorul cuptoarelor. Acestea sint printre primele dovezi cunoscute
pina in prezent ale folosirii foalelor manuale la cuptoarele de redus mine-
reul de fier, pe teritoriul Remaniei, datind din epoca dacica 4°.
Descoperirile care s-au facut nu ne dau posibilitatea s cunoastem
si alte detalii ale constructiei cuptorului, de pilda cele in legatura cu mate-
rialul de constructie. Cuptoare din piatra din acea vreme nu s-au descope-
nit ping, in prezent, iar analiza de laborator asupra structurii peretilor din
lut nu s-a facut, Inca, pentru eventuala determinare a siliciului folosit ea
material refractar in compozitia peretilor interiori ai cuptorului. Din obser-
vatiile acute asupra functionarii cuptorului reiese ca in procesul de redu-
cere s-au format numerosi compusi corosivi din interactiunea dintre mine-
reu, carbon si eventual calcar, compusi care s-au impregnat in peretii
interiori ai cuptorului, nelasind posibilitatea determinahi cu ochiul liber
a eventualelor materiale refractare (acidice) ca nisip, grafit etc. folosite
In constructia peretilor interiori.
Folosirea fondantilor in procesul de reducere constituia un procedeu
tehnic cunoscut de minerii geto-daci cu ajutorul carora se usura procesul
de reducere. Potrivit descoperirilor de la Doboseni i Ciresu, fondantul
preferat de mesterii geto-daci era piatra de var, care in procesul de reducere,
in conditiile unor temperaturi in jar de 1000°C, antrena materialul steril ".
Desi nu s-au facut analize de laborator, observatia directa asupra zgurii
lasa a se intrevada procentul relativ mare de fier ramas dupa reducere.
Carbunele folosit era cel de lemn. Asupra proceselor care aveau loc in cup-
tor in timpul arderii, unii cercetatori straini au facut competente observa-
tii, astfel ca nu vom insista aici asupra lor, ele fiind general valabile 5°
Fierul redus, lupa (si nu fonta, cum arata unii cercetatori ai problemei)
se aduna sub forma unor cuiburi care luau forma concava a creuzetului
cuptorului (partea inferioara a cuptorului construita in pamint) ; din
lupa se taia pentru prelucrare in vederea realizarii de variate obiecte,
unelte arme. Fiind utilizate in aceste scopuri, lupa sau calupurile de fier
lipsesc, in general, din sapaturi ; din contra, zgura rezultata, nefiind folosi-
toare, era indepartata, ea gasindu-se, de regula, in jurul sau in interiorul
cuptorului, ramasa acolo de la ultima folosire a acestuia.
In legatura cu procesul reducerii propriuzise a minereului de fier
din epoca dacica, doua constatari yin sa confere acestuia unele particulari-
tati. Este vorba, mai intii, de acele placi discoidale descoperite la cuptoa-
rele de redus de la Doboseni, ceea ce presupune, fara indoiala, existenta
48 Pentru istoricul acestei chestiuni a se vedea R. J. Forbes, Studies In Ancient Techno-
logy, vol. VI, p. 80 si urm., unde se fac considera(ii asupra primelor utilizari ale acestora in
procesul de reducere a minereului; originea lor pare a fi in Orient, de unde s-a rAspindit,
apol, In Europa.
" T. A. Richard, L'homme el les melaux, Paris, 1938, p. 348 si um.; R. J. Forbes,
..., In Organon, nr. 2, 1965, p. 131-153.
op. cit., p. 174: Radwan, Methodes appliquees
60 Pentru reducerta minereurilor silicoase din Elba, romanii foloseau cu preferinta Un
fondant silicos (J. Rarnin, La teclmique mtnere et metallurgique des anciens, Bruxelles, 1977,
p. 124). www.dacoromanica.ro
474 $TEFAN OLTEANU 10

unei deschideri laterale a cuptorului, deschidere sugeratA de prezenta,

acelor discuri de lut ars. Este de presupus, evident, di prin aceste deschideri
laterale se introducea fluierul foalelor manuale, fluier protejat de acele
plAci discoidale. TotodatA, insit, se poate presupune c o asemenea deschi-
dere folosea si la evacuarea inciircAturii cuptorului, evitindu-se, astfel,
distrugerea integralI a cuptorului si, de asemenea, pentru a controla,
procesul de reducere. Aceasta," particularitate s-ar intilni pentru prima
oara pe teritoriul României in epoca dacia, si ar constitui o modalitate
tehnologicl noui, vizind scurtarea timpului de pregatire a unei noi sarje 51,
controlul tehnic" efectuat asupra procesului propriu zis.
A doua constatare se referit la cunostintele topitorilor daci. Analizele
de laborator efectuate asupra unei cantitati importante de vestigii ale
reducerii au demonstrat c'a la Ocnita, asezare dacicit ajunsit in secolul I i.e.n
si secolul I e.n. la un nivel de dezvoltare deosebit, mesterii daci posedau,
in ceea ce priveste procesul reducerii minereului de fier, bogate cunostinte
tehnice care le permiteau realizarea acelui prag de temperaturit din inte-
riorul cuptorului, necesar separitrii cit mai depline a zgurii de metalul
propriu zis 52.

Cucerirea Daciei de calre romani in urma rilzboiului din 105 106

a marcat o nouit epoch-, in istoria societAtii de pe teritoriul carpato-danu-
biano-pontic caracterizatit, in general, prin procesul de impletire dintre
civilizatia geto-dac i cea romanii, proces prin care fondul cultural dacic
s-a imbogatit prin receptarea unor componente de baz a. ale culturii si
civiizatiei romane.
in acest context se inscriu si realizarile din domeniul valorificarii
bogatelor resurse miniere (metale pretioase si fier mai cu seamit) ale solu-
lui i subsolului Daciei romane, sector in care impletirea dintre tehnologia
traditionala i cea a noilor veniti se evidentiaza, cu putere, punind in valoare
certele sale valente de argument al continuit4ii acestei activitati pe ter--
toriul României.
Procedind la organizarea noului teritoriu cucerit, romanii au acordat
o atentie deosebita exploatarilor miniere, din Transilvania mai cu seamrt,
preluind vechea extractie ii continuind-o, atit prin bitstinasi, ca vechi

51 I. Glodariu, E. laroslavschi, op. cit., p. 35. Cuptoare de constructie asemAnAtoare

se Intilnesc 51 In alte pArti, de pildA In a5ezarea germanicA de la Gera-Tinz din scc. I III
e.n. (S. Dtgek, Eisenschmelzöfen einer germanischen Siedlung bei Gera-Tinz, In Alt-Thbringen,
Weimar, 1965, p. 95 i urm), se pare cA sl in apropiere de Praga, precum i In Polonia la
Swietokrzyski (ibidem); totodatA 51 la est de Nistru, Ia Luka Vrtiblevelkala datInd InsA din
secolele III IV (M. A. Tihanova, K eanpory o paaeumus nepuoil memailitypeuu e nepnit-
xoecitoti ny.tunype, In Kparn.Kue cooducenua, 1974 140, p. 11 51 urin.). Pentru o epocA 51
mai tirzie, la Tóbérêlt aproape de Imolai in Ungaria (cuptorul este expus In Muzeul minelor
de la Diosgyor).
52 Procedeul are la bazA acel principiu cunoscut astAzi sub numele de licuatia metalelor
(Analizele au fost efectuate In laboratoarele Muzeului de istorie al R. S. RomAnia de dare
ing. chimist Doina SeclAman care are in pregAtire sub forma unor studil rezultatele de detaliu
ale acestor analize). www.dacoromanica.ro
11 VALO RIFIMAREA BOGATMOR MIEVERE 475

cunoscatori ai mineritului local, cit si prin colonisti si sclavi adusi special

in aeest scop ex toto orbe romano 53.
Cu o bogath experienta in exploatarea metalelor pretioase, romanif
si-au eoncentrat activitatea de valorifieare a aurului in principalele centre
transilviinene unde continutul in aur era foarte ridicat ca : Rosia Montana
(Alburnus Major), Zlatna (Ampelum), Baia de Aries, Ruda, Bucium,
Brad, SacArirnb, Stanija, Mita etc. majoritatea in judetele Hunedoara
*i Alba ; an fost exploatate, de asemenea si zilerimintele aurifere de la
Sasca Montana si imprejurimile Clujului.
Prirnele eolonii de mineri au fost instalate la Rosia Montana si la
Bueium (jud. Alba), exploatarea aurului facindu-se atit la zi, cit si in sub-
teran. Sediul adrninistratiei miniere a fost stabilit la Zlatna (Ampelum),
localitate aflata in centrul celei mai importante zone miniere.
La Rosia Montana au fost cele mai mari exploatari aurifere, aici
descoperindu-se vestitele thblite cerate ; romanii au preluat de fapt vechea
exploatare dacicii utilizind experienta si mina de lucru locala. Mult aur
a fost extras din imprejurimile Rosiei Montane, in special din dealul
Cetatea, dar si de la Bucium, Baia de Aries, Lupsa, Almasul Mare, Coma
*i altele din jud. Alba. Una dintre cele mai importante mine din Bucium
se afla in dealul Vulcoi-Corabia, unde exploatarea a inceput la zi la cota
de 1300 m coborind, apoi, eu exploatilri subterane la circa 200 m adin-
cime 54 .
La o exploatare intensa au fost supuse i zacamintele aurifere dintr-o
serie de localitAti aflate astazi in jud. Hunedoara. Centrul exploatarilor
din aceasta zona se afla la Mita, in apropierea ciireia se aflau minele
din Trestia si Fizes. La Sacarimb s-a exploatat telurul aurifer vizibil cu
ochiul liber cu un corrtinut de peste 30 g t de aur. 0 situatie similara s-a
constatat si la minele de la Ruda de linga Brad (unde s-au descoperit
vestitele trepte romane"), precum si la Abrud (Alburnus Minor). In toate
aceste localitati s-au descoperit numeroase vestigii care demonstreaza
exploatarea minelor aurifere in timpul stApinirii romane. Asa, de pilda,
au iesit la iveala unelte de lucru ale minerilor, pive de piatra, pentru
zdrobitul minereului, inscriptii, ruinele unor edifieii, fragmente din con-
ductele de apa prin care se aducea apa la spalatoriile aurifere, ceramica,
opaite cu inscriptii in 1. latinii, urmele unor locuinte de mineri etc. in
mina Ruda s-au descoperit resturile unei roti hidraulice cu cupe folosità
la evacuarea apelor din galerii, actionate prin forta omului.
0 dezvoltare sensibila au cunoscut-o pe timpul romanilor si exploa-
thrile aurifere de la Baia Mare, Firiza, Valea Borcutului si Valea Rosie
din Maramures, precum i cele dintr-o alta zona de stapinire roma)*
cea a Banatului Tiinisoarei unde au fost deschise minele de la Sasca si

53 A se vedea in principal: V. Cristescu, Viala economicei a Daciei romane, Bucuresti,

1921; C. Dalcoviciu, La Transyluanie dans l'antiquité, Bucuresti, 1945; J. Carcopino, op. cit.;
V. Stanciu, Aurul Daciei 1 imperial roman, Timisoara, 1912; I. I. Russu, Nume de localitdil
In lablifele cerate din Dacia, in Cercethri de lingvistic5", II, 1957; C. Daicoviciu, Les Cas-
Leila Dalmatarum" de Dacia, in Dacia, II, N. S., 1958; M. Maghiar, St. Olteanu, Din isloria
minerilului In lionuMia, 1970 etc.
54 N. Maghiar, St. Olteanu, op. cit., p. 55

www.dacoromanica.ro
476 $TEFAN OLTEANU 12

Moldova Nona. Printre vestigiile descoperite aici se aflI si uncle inscriptii in

limba latinit care atestaprezenta administratiei romane in aceast6, regiune55.
Alte mine aurifere exploatate pe timpul stpmnirii romane in Dacia
au fost cele de la Bilisoara si Baia de Aries (jud. Cluj), precum i cele
mentionate in tAblitele cerate (Cerneum, Cartum, Carieptium, Tavetis,
Immenasum Majus, Silavistis etc) a cAror localizare nu se cunoaste cu
destuni precizie.
0 iinportantil sporitI au acordat romanii si extractiei aurului prin
spillare din nisipurile aurifere ale diferitelor riuri din Dacia romanit. Nume-
roa,sele urine iesite la ivealri, confirmit existenta unor spilliitorii aurifere
pe vAile principalelor riuri ca Ariesul cu afluentii sai (in special in localitil-
tile Cimpeni, Musca, Lupsa, Baia de Aries), Muresul cu afluentii sili intre
gura Ariesului si gura Tirnavelor (Ighiu, Cigmau etc), Crisul Alb cu afluen-
tii siii (Mihileiii, Valea Brad, Criscior, Tebea, Baia de Cris, Risca), cele
dourt Jinni intre Lupeni si Petri la (intr-una din spillAtoriile de aur de la.
Petrosani s-a descoperit bustul lui Ares), Oltul cu afluentii sili, Valea
Carasului, Valea Nera etc. 56.
Un legitim interes au acordat romanii si exploatarii celui de al doilea
metal cheie", fierului, punind in valoare, atit minereul de fier din vechile
mine, cit si cel rezultat din desehiderea altora noi aflate pe teritoriul
Daciei romane. Numeroase vestigii scoase la iveaM en prilejul sApilturilor
arheologice efectuate (cuptoare de redus minereu intregi sau fragmentare
gritmezi de zgurii, rezultat5, din procesul de reducere, unelte ale mineri-
lor, alte materiale), precum si documente scrise atest5, o intensil acti-
vitate de valorificare a fierului atit de mult solicitat in toate sectoarele
de bazil ale economiei imperiului.
Astfel, a fost continuata exploatarea minereurilor de fier de la
Ghelari si Teliuc (jud. Hunedoara) i imprejurimile acestora 55. Intere-
sant5, pentru extractia fierului din zona rninieril, a Teliucului este descope-
rirea Ia Cincis (corn. Teliuc) a unei necropole din secolele II aparti-
nind populatiei daco-romane. in unele morminte au fost puse, odatit en
corpul defunctului, i buc4i de minereu de fier, simbol al ocupatiei din
viatkl a decedatilor 55.
In afarI de aceste principale zitcAminte de fier, romanii au mai
exploatat minereu si din alte bazine metalifere, unele fiind deschise acurn
pentru prima oarA, dupg, cum se face mentiunea intr-o inscriptie descope-
nal in 1840, avind uringtorul text :
Numinibus et Virtutibus / Nato ubi ferrum exor<iturXet> / Naturae
boni Even <tus)<et Genio imp. / Caes. T. Aeli Had> / . Ani Antonini Au
66 Fr. Griselini, Versuch einer politischen und natiirlichen geschichle des Temesodrer Ba-
nds, I, Viena, 1780, p. 294; II, p. 44; G. Téglas, In Banyiszati és Kohaszati Lapok, 1918,
p. 57.
" Dr. Szokol Pal, in Banyfiszati es kohaszatl Lapok, 1895, p. 51; J. Fridvaldski, MI-
neralogia magni principalus Transilvaniae, Cluj, 1767, P. 59; S. Köleseri, Auraria romano-
Dacica, Sibiu, 1717, vol. II, p. 59; N. Igaghiar, t. Olteanu, op. cit., p. 60.
Aici s-au descoperit inscriptil care atestà prezenta legiunii a XIII-a Gemina (Central
Commiss-zur Errindung der Allerhiimer, 1856, p. 6). Un cintar roman cu inscriptia PESTI
descoperit la Ghelari (N. Maghiar, St. Olteanu, op. cit., p. 51).
"I La Gradistea s-au descoperit cuptoare de redus minereul din vremea st5pinlrli romane
(Vass Jozef, Erdély a romaialc Clad, P. 139).
" D. Protase, Problem continuitillii In Dacia In lumina arheologiel ;i numisrnalicii,
Bucuresti, 1966.

www.dacoromanica.ro
13 VALORIVDCAREA BOG/LT/11AR M1NTERE 477

<gusti Pii> / Terentius <Gentianus leg. aug. pr. pr.>" 60 DupA Mommsen,
Terentius Gentianus, fost propretor legatus augusti, a sArbAtorit descoperi-
rea unei noi mine de fier, eveniment considerat ca o manA cereascA 61.
TotodatI, descoperirea vestigiilor de reducere a minereului de fier la
Gil Au, Casolt-Calbor, precum §i la Berzovia (jud. Cara$-Severin), datind
din secolul al II-lea, aratA cu certitudine c in epoca romanA s-au explotat
si rezervele miniere din zonele respective (Ocna de Fier 'in cazul descoperirii
de la Berzovia) 62.
In spatiul dacic rAmas in afara stApinirii roinane, activitatea de
valorificare a minereului de fier, a continuat la nivelul perioadei anterioare.
In sApAturile de la Tife0,i (jud. Vrancea), in cele din asezArile earpice de la
Poiana-Dulce§ti (Sili Oe), Butnitresti, Cocoreni Negri §i altele de la est
de Carpati, precum si in cele de la sudul Carpatilor ca Dulceanca (jud.
Teleorman), Jidava, MAtAsaru, Sirna, au fost pu se in evidentA numeroase
vestigii ale procesului de reducere a minereului de fier, fapte care demon-
str@azA o realA permanent:A a valorificArii zAcAmintelor sedimentar-aluvio-
nare *i de neoformatiune de pe teritoriul dacilor liberi 63.
Judecatil din punctul de vedere cantitativ i calitativ, activitatea
de valorificare a metalelor pretioase i a fierului de pe teritoriul Daciei in
timpul stApinirii romane, potrivit datelor de care dispunem in stadiul
actual al cereetArilor, se pot face unele consideratii semnificative pentru
evolutia punerii In valoare a principalelor bogAtii metalifere ale subsolu-
lui Daciei.
Pe de o parte, este vorba de concentrarea acestei activitAti in princi-
palele bazine miniere de pe teritoriul Daciei romane, iar pe de alta, de
extinderea ei prin deschiderea de noi mine, aurifere sau de fier. In restul
teritoriului Daciei nu se constatA, sub acest unghi de vedere, o depA§ire
sensibilA a nivelului de exploatare din epoca precedentA.
Observatii ceva mai ample s-au putut face, insl, din punctul de
vedere al tehnologiei extractiei metalelor din secolele IIIII, in mAsurl
si precizeze, cu evidentA aproximatie, nivelul tehnic atins in sectorul
minier.
Nu cunoa§tem dacI minerii daci atingeau mari profunzimi in exploa-
tarea subteranA prin galerii. Se cunosc, in schimb, acele cuniculi romane
deschise §.1 inaintate in rocA tare §i compactl, armate cu grinzi, cAptu§ite

" Corpus Inscriptionum Latinarum, III, 1128.

" Pentru datare (sec. II e.n.) a se vedea si G. Tig las, In BAnyAszati s Kohiszati
Lapok, 1908, p. 80.
12 M. Rusu, Cerceldri arheologice la Gildu, in Materiale i cercetAri arheologice", II,
p. 693 694; M. Macrea, E. Dobroiti, N. Lupu, Sdpdturile de la Casolf-Calbor (jud. Brasov),
in Materiale I cercetari arheologice", V. p. 409-410. Analizele de laborator efectuate asupra
materialelor de.scoperite la Berzovia au arAtat cá in operatiile de reducere a minereului de fier,
la dezoxidarea fierului, nu se foloseau fondanli (piatra de var, de regulA); rolul de fondant
era hisat pe seama bioxidulul de siliciu prezent in minereu sau pe seama carbonului din malt-
galul utilizat la reducere (V. Wolimann, Valoarea cerce(drilor metalografice pentru studierea
unor descoperirt arhcologice, in Apulum", VI (1967), p. 629 si urm.).
63 S. Morintz, N. Hartuchi, Sdpdturile de la rifesti (r. Panciu, reg. Ga la(i), In Mate-
rlale I cercetAri arheologice", VIII, pp. 521, 522, 525; Gh. Bichir, Not contribulit la cunoa--
lerea culturil materiale a carpilor, In SC1V, 1965, nr. 4, p. 689; Suzann Dolinescu-Ferche, Me-
zarea din epoca prefeudald de la Dulceanca, In Revista Muzeelor", 1966, nr. 3, p. 263; N. ma-
ghiar, St. Olteanu, op. cit., p. 90; St. Olteanu, N. Neagu, Bezultalele principale ale cerceldrilor
arheologice de la ,prna jud. Prahooa, (ms. la Inst. de arbeologie Bucuresti).

www.dacoromanica.ro
478 STEFAN OLTEANU 14

cu scinduri. Legittura intre galerii se filcea prin puturi verticale sau incli-
nate cu trepte in talpa, cum sint puturile pilstrate pina, la exploatarea
moderna la Ruda linga, Brad (jud. Huneddara) si la Almasul Mare (jud.
Alba). Exploatarea filoanelor aurifere incepea in afloriment, la zi, i con-
tinua prin adincirea in subteran mergind pina, la citeva stile de metri 64.
Evacuarea apei din galerii se efectua normal cu ajutorul galetilor
sau cu roata hidraulicl cu cupe actionate manual ; resturile unei asemenea
roti an lost gasite in mina de la Rosia Montana, precum si in mina Ruda
de lIngI Brad 65
Pentru iluminarea minelor se utilizau opaite (lucernae) cu doua
orificii (lucerna bilychnis), cu trei orificii (lucerna trilychnis) sau mai
multe asemenea orificii (lucerna polilychnis). La Rosia Montana, la Zlatna,
la Vulcoi-Corabia si in alte centre miniere s-au deseoperit numeroase
opaite romane, purtind stampila atelierului in care au fost lucrate, multe
dintre ele fiind confectionate in Dacia.
Transportat afara, minereul era zdrobit in pive din piatel ca cea
descoperita in mina Ruda, in mina de la Vulcoi-Corabia, la Blita, Rosia
Montana, StInija etc. Fiina rezultata din macinarea minereului era apoi
spilatil pe un plan inclinat imbracat intr-o stofa aspril, de lila. Firicelele
de aur ramineau in aceasta stofit de unde erau adunate si topite pentru
eliminarea sterilului. Aeeste ultime opelatiuni erau eomune si obtinerii
aurului prin spillarea lui din nisipurile aurifere ale diferitelor riuri. Aurul
obtinut astfel era mai curat (pina la 22-23 1 2 carate) decit eel extras
din ziteaminte, fapt pentru care romanii preferau extragerea lui din nisipu-
rile aurifere.
Inscriptiile si mai cu seaml tablitele cerate procura interesante
stiri in legatura cu modul de exploatare a minelor, cu proprietatea acestora,
cu administrarea, cu conditiile de munca ale minerilor etc. Minerii se numeau
metalari deosebindu-se dupa natura minereului extras : aurari, argintari,
ferrari etc. La Zlatna i Rosia Montana lucrau acei leguli aurariaruin
(spalltori i stringatori de aur cu un rol direct in productie). La Zlatna
(Ampelum) lucrau dare 161 e.n. liberti, sclavi si leguli aurariarum 66
Intregul proces de obtinere a metalului propriu zis era deservit de nume-
roase categorii purtind denumiri ca : tabularii, decurii, triumvirii, leguli
aurariarum, verna subsequens librariorum, auri lustralis coactor, de cei din
cadrul unor asociatii, precum collegium aurariarum, collegium fabrorum etc.
In aceasta ampla activitate de valorificare a bogatiilor miniere
ale Daciei a fost folositl, in primul rind, mina de lucru locala eu o bogatl
traditie, dupl cum am vrtzut in exploatarea naetalelor de bazil. Au lost
utilizati mai cu seama locuitorii din zonele miniere care mosteniser din
tatl-n fiu meseria de miner ca cei din asezlrile de la Deusara, Resculum,
si altele. Potrivit tablelor cerate s-a folosit, de asemenea, munca copiilor
in special in galeriile de extractie 67. Investigatia arheologica a evidentiat
numeroase asezitri ale minerilor localnici din secolele II III, precum si
" Procesul de inaintare in subteran la N. Maghiar si St. Olteanu, op. cit., pp. 63 si urm.
66 Thidem, p. 67 70.
66 Oh. Stefan, Cu privire la forfa de mined in exploalarea minelor dirt Dada, In Ana-
lele Univ. C. I. Parhon", Seria Stiinle Sociale, istorie, 1960, nr. 16, p. 19 si urm,
67 Corpus Inscriplionum Lalinarum, nr. VI.

www.dacoromanica.ro
15 VALCRIFPCAREA BOGATEDDR MiatsruE:Ro 479

cimitire ale acestora ea, de pildit, cimitirul din dealul Corabia din Bucium.
Inventarul acestor morminte atesth situatia mizerit din timpul vietii 68.
Nunarul mare al as,ezttrilor acestora lasA 0, se intrevadit rolul impor-
tant al populatiei bMtina§e (dace) in exploatarea boggiilor miniere din
subsolul Daciei in seeolele IIIII, mo§tenitori directi ai bogatelor cuno-
tinte in aceasth privintrt din epoca geto-dacA.
Altituri de ei, minerii colonisti, fie eit este vorba de mineri dalinatini
din semintlile Pirustae, Baridustae, Sardeates, fie CA este vurba de mineri
panoni, greci, orientali etc. mentionati in ttiblitele cerate 69, au contribuit
la dezvoltarea tehnicii miniere din Dacia. nth indoiala% crt fondul tehno-
logic autoliton a fost imbogrttit prin receptarea de procedee tehnice noi
in valorificarea minereurilor folosite in centrele miniere din imperiul
roman, de pildtio in cele din Spania (introducerea rotii hidraulice de eva-
cuare a apei din galerii, exploatarea in subteran prin fIii orizontale ascen-
dente, sistemul puturilor inclinate cu trepte in talpit treptele romane"
etc) ; altituri de aceste noi procedee tehnice, s-au mentinut practici tehno-
logice intilnite Ia geto-daci in procesul de reducere a minereului de fier
in special, inainte de cucerirea romanI, atestate de analizele de laborator
ale vestigiilor din perioada de dupil secolul al III-lea. Privitit prin aceasth
prismit, cucerirea Daciei de cititre romani nu numai cii n-a pus capn proce-
sului de valorificare a bogri.tiilor miniere ale subsolului Daciei, ci, din
contrti a continuat exploatarea acestora adáugind Ia tehnologia traditio-
salt, noi procedee telmice, din a citror receptare i adaptare la realithtile
social-economice din Dacia, au rezultat forme superioare de civilizatie
ce-si vor afirma perenitatea in secolele urmAtoare, in ciuda vicisitudinilor
istorice.

Retragerea aurelianit de pe teritoriul Daciei romane in a opta decadit

a secolului al III-lea, urmatit de impactul popoarelor migratoare au avut
consecinte importante asupra evolutiei societhtii de la nordul Dunarii,
ineetinindu-i ritmul de dezvoltare din etapele anterioare. Aceasth realitate
istoricit nu trebuie insit exageratil. Cercetitrile recente au demonstrat cA
societatea, din spatiul carpato-danubiano-pontic, §i-a conservat, in mare
mrtsurti, elementele de civilizalie create pinit atunci, fapt care i-a asigurat
evolutia ei ulterioarti 0,tre forme superioare de organizare social-economicl
si politicA. Unul dintre cele mai edificatoare exemple in acest sens Ii eonsti-
tuie activitatea de punere in valoare a rezervelor miniere, in special a
minereurilor de fier din subsolul vechii Dacii, continuitatea neintrerupth
de exploatare a acestora in intreaga perioadit de dupti, secolul al III-lea,
in limita acelormi parametri tehnici din etapa anterioarrt, fapt care pre-
supune in mod obligatoriu persistenta aceleimi populatii, a aceluiai
cadru demografic, in general, din secolele anterioare.
68 C. Daicoviciu, Les Castelkt dalmatarum" de Dacie, in Dada, N. S., II, 1958,
p. 265; N. Maghiar, St. Olteanu, op. cit., p. 86 87.
69 Corpus Inscriptionum Latinarum, III, p. 2994 pomeneste numele unei aseziirI Vicus
pirustarum" in apropierea Rosie Montane; nuine de mineri colonisti la I. I. Russu, Inscriplii
din Dacia, in Material& si cercet5ri arheologice", VI, p. 884; Corpus Inscriptionum Latina-
rum, III, 7827; C. Dalcoviciu, op. cit., p. 260 261; V. Cristescu, op. cit., p. 22; N. Maghiar,
St. Olteanu, op. cit., p. 88. www.dacoromanica.ro
480 iiTEFAN OLTEANU 16

Din lipsa de dovezi certe, nu putem decit presupune, in baza unor

mgrturii indirecte §i a unor rationamente logice de ordin istoric, c. exploa-
tarea metalelor pretioase a continuat si in perioada urmatoare, atit ca
valorificare a thcamintelor primare, cit §i a celor aluvionare, la nivelul
organismelor social-politice ale vremii. Referindu-se la Transilvania
dinaintea cuceririi maghiare, cronica lui Anonymus arata cum pgmintul
Transilvaniei este udat de cele mai bune riuri si cum din nisipul lor se
culege anr, ca aurul din acea tara este cel mai bun aur" 49bis. Este vorba
deci, de valorificarea nisipurilor aurifere prin spalarea aeestora de uncle
§i calitatea ridicata a aurului recuperat, operatiune de veche traditie care
a continuat si in secolele IIIIX in cadrul acelor formatiuni politice de
tipul celei conduse la finele sec. al IX-lea si la inceputul see. urmator de
voievodul roman Gelu. Numeroasele tipare de piatra pentru turnarea
bijuteriilor, a obiectelor de podoaba in general, uneltele folosite in acest
scop precum nicovale si ustensile pentru preluerarea argintului, datind
din secolele IV VIII, creuzetele din lut pentru topirea metalelor, toate
descoperite pe teritoriul României, constituie o dovada indirecta a extrac-
tiei metalelor pretioase in acea vreme".
Dar daca' aural, prin natura sa insgsi, n-a putut lasa decit putine
dovezi despre exploatarea lui in asa numitul mileniu al tacerei", valorifica-
rea minereului de fier oferg argumente majore, incontestabile, asupra
continuarii, in tot cursul mileniului I, a procesului si metodologiei tehno-
logice de extractie si reducere a acestuia.
Cercetarile efectuate ping in prezent au evidentiat un numgr de
peste 80 asezari datind din secolele IVXI, situate pe intreg teritoriul
carpato-danubiano-pontic, in care s-a desfasurat o intensa activitate de
extractie si reducere a minereului de fier, marturie fiind cuptoarele de
redus, (intregi sau fragmentare), bucgti de zgurg de fier, de minereu, mate-
riale auxiliare ca fondanti de pildg, fragmente din flu ierul foalelor manuale,
cgrbune mangal servind drept combustibil etc. Intro:, cele mai reprezenta-
tive descoperiri in acest sens : cele dela Fizes si Sosdea (jud. Caras-Severin)71,
Bezid (jud. Mures) 72, Soporul de Cimpie (jud. Cluj) 73, Bratei (jud. Sibiu) 74,

Inbis G. Popa-Lisseanu, Izooare le istoHel romtinilor, vol. I, Bucuresti, 1934, P. 44, 95

(et quod in arenis eorum aurum colligerent, et aurum terre illius optimum esset").
72 Asemenea materiale s-au descoperit pe teritoriul orasului Bucuresti (Staulesti, MAia-
nest!, Lunca, DAmaroaia), Budureasca (jud. Prahova), Sdrata Monteoru, Aldeni (jud. Buz Au),
Olteni (jud. Teleorman), Cristur (jud. Ilarghlta, Felnac (jud. Timis), DumbrAveni si Corund
(jud. Cluj), Poienita (jud. Vrancea), Davideni (jud. Bac Au), etc.; M. Comp, Socio-economic
organization of the daco-Romanie and slay populations on the Lower Danube during the 6th
tith centuries, In Relations between the autochthonous population and the migratory populations,
Bucuresti, 1975, p. 171 si urm.; K. Horedt, Contribulii la istoria Transilvaniei In sec. IV
XIII, Bucuresti, 1958, p. 70. Teza exploatArli aurului din Dacia in secolele V VII la Maurice
Lombard, Les métaux dans l'ancien monde du Ve au XIe siècle, Paris, 1974, p. 126; de ase-
menea, importantele descoperiri recente de ustensile pentnt prelucrat metale pretioase de la
BAleni (jud. Dimbovita); informatie Luciana Musa.
71 E. Iaroslavschi, R. Petrovschi, Cuptoarele de redus minereul de fier de la Fizef jud.
Caraf-Severin, in Tibiscum", 1974, p. 147 si urm.
72 Z. Szbice ly, Sondaje executate de Muzeul regional din Sf. Gheorghe In Materiale
cercetAri arheologice", VIII, p. 336-337.
73 D. Protase, I. Tig Ara, &intierul arheologic .Soporul de Cimpie (reg. Cluj), In Mater lale
cercetari arheologice", VI, p. 352.
74 I. Nestor, Cerceliirile arheologice de la Bratei, in Materiale I CercetAri arheologice",
VIII, p. 626 627;
www.dacoromanica.ro
17 W111.0111FeCAREA BOGATI5L03 MIINI81RE 481

Ghelari (jud. Hunedoara)75, Tirgsor, *irna si Budureasca (jud. Prahova) 78,

Dulceanca (jud. Teleorman)77, Zimnicea (jud. Ilfov) 78, Briiesti i Horo-
distea (jud. Botosani) 79 Epureni si Fedesti (jud. Vaslui) 8°, Udesti (jud.
Suceava) 81, Pilcuiullui Soare, Capidava ii Dinogetia (jud. Constanta) 82 etc.
Descoperirile amintite ridic citeva probleme fundamentale legate
de procesul extractiv-reducUor.
Mai filth originea minereului redus in asezArile amintite. Analizele
de laborator efectuate asupra unor buc64i de minereu si zgurg, de fier
descoperite la Moll de reducere au evidentiat structuri asemAnittoare
ale acestor vestigii provenind din localitilti diferite. in cazul probelor de
la Dulceanca si Dridu, de pi1d, prezenta aluminiului in mare cantitate
(9 si respectiv 12 % al), constituie un indiciu asupra sursei de exploatare
a minereului de fier, a acelor sisturi silicoase continind mineralizatii de
oxizi de fier de neoformatie existente in zonele respective.
Se confirml astfel presupunerile 83 CA, la nivelul epocilor respective,
erau puse in valoare, nu nurnai depozitele primare dar si cele secundare
rAspindite in toate formele de relief, situatie similara cu cea observatil
In cadrul societAtii din secolele anterioare.
/n legIturA cu aceastA valorificare a mineralizatiilor secundare de
importantà localà, estede subliniat marea dificultate a identificArii mine-
reului de fier in cadrul lentilelor de neoformatiuni, In care oxizii de fier
sint cantonati, aproape in toate rocile sedimentare, ca pigmenti sau
chnent de legilturA.Fiind, in general, roci,de neoformatiuni ale procesului
de alterare i precipitatie, oxizii de fier se gasesc in compania a numeroase
altor substante minerale a clror eliminare pune probleme tehnice deose-
bit de sensibile ti complexe. Or, aceste realititti presupun bogate cuno§-
tinte pentru depistarea materiei prime respective, cunostinte, care, pe
vremea aceea, nu se cApatau decit prin transmisia lor, a experientei in
aceasfil privintA, din tatI in fiu, din generatie in generatie de-a lungul
veacurilor, in cadrul aceleiasi comunit'ati omenesti statornice. Tocmai de
aceea valorificarea bogiAtiilor miniere reprezintA, poate, cea mai impor-
tantA ocupatie care conferl populatiei care o practicl caracterul statornic,
permanent asemenea indeletnicire fiind incompatibil/ cu nomadismul.

75 Natura :", 1930, nr. 6, p. 33; descrierea cuptorulul descoperit aid st In Catalogue
of the Collections in the Science-Museum South Kensigion-Metallurgy. 1925, p. 13.
76 V Teodorescu, Comunicare la cea de a XIII-a sesiune stiintificd de rapoarte arheologice,
Oradea, 1979; *t. Olteanu, V. Teodorescu, N. Neagu, Rezultatul cerceldrilor arheologice de la
Sirna (jud. Prahooa), anul 1978 cu prioire la secolele III XI, In Materiale $ cercetAri arheo-
logIce", a XIII-a Seslune anualA de rapoarte, Oradea, 1979, P. 278.
77 S. Dolinescu-Ferche, Asezdri din secolele III f i VI e.n., In sud-vestul Muntentei. Cer-
celdrile de la Dulceanca, Bucurestl, 1974, pp. 62-98.
78 Intormatie A. Alexandrescu de la Institutul de arheologie din Bucuresti; rezultatele
In curs de publicare.
78 E. Zaharia, M. Petrescu, N. Zaharia, Asezdri omenesti pe teritoriul Moldovei din
epoca paleoliticd ptnd in secolul al XVIII-lea, Bucuresti, 1970, p. 241, 274.
80 Gh. Coman, Instalalii pentru foc In asezdrile cullurii Dridu In sudul Moldovel, In Da-
nublus", 1970, pp. 167 si urm.
RI Comunicare fAcutA de Gh. RAdulescu la seslunea anualA de rapoarte arheologice,
Bucuresti, 1977.
82 P. Diaconu, $antierul arheologic Pricuiul lui Soare (r. Adamclist), In Materiale f I
cercetAri arheologice". VII, p. 604.
St.. Olteanu, Mestesugurile din Tara Romaneascd f i Moldova, tn sec. X XVII, Bucn-
resit, 1969, p. 17; idem, Cerceldri ..., In op. cit., etc.

7e. 104 5 2 www.dacoromanica.ro

482 t4TEFAN OLTEANU 18

0 constatare cu adinci semnificatii istorice se referg, la permanenta

acestei activitgti pe tot parcursul epocii la care ne-am referit, adeseori in
eadrul aceleiasi asezgri, de pildit, la Tirgsor, Sirna, Dulceanca, Budureasca,
Bratei etc., in ciuda conditiilor politice prilejuite de migratia popoarelor.
Activitatea neintreruptg, de punere in valoare a acestor bog4ii miniere
in cadrul aceleiasi asezitri, procedeele tehnice folosite, reprezintg incon-
testabile mgrturii ale traditiei acestei ocupatii din epoca dacieg pinit
tirziu in evul mediu romanesc. Aceastg dranuire a tehnologiei traditionale
a fost pusg in evidentg de unele rezultate semnificative ale descoperirilor
fgcute si ale analizelor de laborator.
Dacg caracterul traditional al utilizgrii fondantilor in procesul de
reducere a minereului de fier ar putea fi, eventual, contestat, acest proce-
deu fiind cunoscut si de alte populatii sedentare eu care populatia de pe
teritoriul României a avut diferite contacte in decursul mileniului I e.n.,
unele particularitgti ale tipului de cuptor folosit nu mai lasg, nici o indoialg
asupta transmisiei cunostintelor tehnice in cadrul aeeleiasi comunitgti
de viatg. Este vorba de dAinuirea in spatiul carpato-danubian a traditiei
geto-daeg, de utilizare a tipului de cuptor de redus minereul de fier prevgzut
cu orificiu lateral amenajat la baza acestuia, pentru evacuarea inegreit-
turii sipentru folosirea foalelor manuale. Dupg cum am observat mai sus,
acest tip de cuptor, cu imbungtItirea tehnicg amintit11, se intilneste la
daci, pentru prima oarg., in secolele III Leal., la alte popoare el fiind
atestat in secolele IIIV e.n. ". Dainuirea acestui tip de cuptor pe teri-
toriul Romgniei, atestarea uti1izirii lui, in continuare, dupg secolul al
III-lea a fost pusg, in evidentg de descoperirile fgcute la Fize f Sosdea
(jud. Caras-Severin) datind din sec. IV. Este vorba de mai multe cuptoare
de redus minereul de fier, asemgngtoare ca manierg, de constructie cu
cele de la Doboseni din secolele III i.e.n.. Particularitatea care asigurg,
identitatea tehnologicg a cuptoarelor de la Fize i Sosdea cu cele de la
Doboseni o constituie prezenta in constructia Mr a deschiderii laterale
aflatg la nivelul de cglcare, deschidere care se astupa in timpul functio-
ngrii cu o placg, discoidalg, perforatg, prin care se introducea fluierul
foalelor manuale. Dupg, terminarea reducerii, incgratura cuptorului se
evacua prin acea deschidere lateralg, cuptorul se putea pregitti pentru o
noug incArcAturg, evitindu-se astfel distrugerea acestuia 85.
Pe de altg, parte, rezultatul analizelor de laborator efectuate asupra
unor vestigii ale procesului de reducere descoperite la Ciurelu (Bucuresti)
datind din secolul al V1-lea reprezintg, o noua, dovadit a diiinuirii unor
metodologii tehnice intilnite l.a geto-daci. Am prezentat mai sus rezultatul
analizelor efectuate pe vestigiile reducerii minereului de fier de la Ocnita
din sec. I i.e.n. I e.n., concretizat in cunostintele tehnice pe care le
posedau mesterii topitori dad in realizarea acelui prag al temperaturii
necesarg, separ'grii, in conditii optime, a metalului propriu-zis de sterilul

84. Sig. Dukek, Eisenschmelzofen einer germanischen Siedlung bei Gera-Tinz, In All-
Thuringen, Weimar, 1967, pp. 95 0 urm.; M. A. Tihanova, In Kratkie coobscenie, 1974, nr. 140.
p. 16.
85 E. Iaroslavschl, R. Petrovschi, Cuploarele de redus minereul de Fier de la Fize$, jud.
Cam-Severin, In Tibiscum", 1974, p. 147 si urm.; vezi 0 I. Glodariu, E. Iaroslavschl, Civi-
lizalia fierului la dad, Cluj-Napoca, 1979, p. 35.
www.dacoromanica.ro
19 VALORIFICAREA BOGAT2RAIR MLNIERE 483

existent in minereu. Potrivit rezultatelor obtinute prin analiza materia-

lelor de la Ciurelu, iopitorii din asezarea de aici posedau i ei aceleasi
cunostinte tehnice ea si mesterii daei de la Oenita 86 . j intr-un caz i in
altul, este vorba de transmiterea cunostintelor tehnice de-alungul seeole-
lor in cadrul aeeleiasi populatii.
Terminologia miniera, asa eum ni s-a transmis pina in zilele noastre,
reflecta si ea vechile traditii daco-romane ale acestei indeletniciri. Tenni-
nologia esentiala legatil direct de productia propriu-zisa este in cea mai
mare parte de origine latin. Asa, de pilda, vechiul termen al documentelor
noastre medievale, faur, deriva din latinescul faber, fierul pe care acesti
mesteri, faurari sau fierari Ii prelucrau provine din ferrum, fiat aurul din
mourn, cuptorul de redus minereul din coctorium; carbunele din carbo-
carbonis ; zgura din scoria; foalele de la foles etc.
Asadar, citeva exemple concludente, marturii incontestabile ale
perenitatii culturii i civilizatiei celor doua popoare (dae si roman), cultura
gi civilizatie integrate deplin si in chipul cel mai firesc cu putinta, in con-
textul societatii de pe teritoriul Bomaniei in seeolele IIIXI, al carei
curs continuu de dezvoltare a condus la faurirea culturii i eivilizatiei
rmn a nest i.
Aeeste dovezi demonstreaza cu putere c poporul roman, izvorit din
Impletirea a doua mari civilizatii a continuat sa vietuiasca statornic pe
aceste meleaguri ducindu-si mai departe vechile sale indeletniciri, printre
care si valorificarea bogatiilor miniere, mostenite din fondul dacic
roman si faurindu-si in decurs de secole propria sa istorie.
111

Cristalizarea i maturizarea raporturilor feudale in cadrul societatii

roinânesti au provocat structurari importante i in domeniul valorificarii
bogatiilor miniere ale subsolului trilor romane. Exploatarea fierului
datorita, pe de o parte, cerintelor din ce in ce mai crescinde pentru acest
metal, pe de alta, progresului sensibil inregistrat in domeniul metalurgiei
extractivo-reducatoare si al schimbului de produse, s-a concentrat in
bazinele miniere primare bogate in minereuri de fier 87, renuntindu-se,
aproape total, la vechile practici cu randament economic scazut i costi-
sit or de valorificare a rezervelor sarace secundare de neoformatiuni 88.
Astfel Transilvania i Banatul ramin principalele centre de exploatare a
minereuritor de fier, de unde metalul respectiv va fi difuzat i in Tara
Bomaneasca si Moldova.
Exploatarea celuilalt metal, a aurului, se va intensifica atit in ceea
ce priveste extractia acestuia din filoane aurifere, cit i a celui aluvionar.
" Anall7ele asupra vestigillor de la Ciurelu au fost efectuate de aceeasl persoan5, ing.
chimist D. Secl5man de la Muzeul de istorle al R.S.R., care le-a efectuat 1 pe cele de la Ocnita
In laboratoarele Muzeului si ale Uzinclor 23 August.
87 St. Olteanu, Cerceldrt cu privire k produclia minierd din Moldova si Tara Romdneascd
tn sec. X XVII, in Studll", 1966, nr. 5; N. Maghlar, St. Olteanu, op. cit., p. 99 si urm.
58 Printre progresele cele mai reprezentative in domeniul extractiel sl reducerii mine-
reulul de tier mentionfim folosirea prafului de puscti pentru dislocarea minereului, a unor noi
metode de 1naintare in galeril si de transport a minereului in subteran, precum 1 noi tehnologii
in procesul de tratare si reducere a minereulul Ca, de pildä, aplicarea forte hidraulice in actio-
narea foalelor de introdus aerul In cuptorul-furnal (St. Olteanu, op. cit.; N. Maghiar, St. 01-
teanu, op. cit., p. 132 si urm.).

www.dacoromanica.ro
484 STEFAN OLTEANU 20

Cucerind Transilvania, regalitatea maghiara a procedat la aducerea unor

mineri straini, care, alaturi de minerii romitni, sL sporeaseiti bogatia in
aur a camkii regale. Incepind din secolul al XIII-lea exploatarea auri-
ferg, in Transilvania a fost mult extinsit, atit In suprafata, eit si in adin-
cime ; in secolele urmatoare (XIVXVII) se introduc in exploatarea
aurifera procedee i mijloace perfectionate 999is . Raportul intocmit de
doi comisari regali Wernher si Bornemisza in 1552 mentioneaza, printre
altele, c In Transilvania se gaseste mult aur si se obtine mai ales prin
spalare (loturis). Aproape ca nu este loc in Transilvania ... In care sa
nu fie bogate spalatorii de aur ... Iar bieii aurului spun ei sint
aproape toti romani ..." 99. Asemenea spalatorii de aur existau si in Tara
Romaneasca Si Moldova. In 1500 se importau de la Sibiu unelte de fier in
valoare de 900 dinari pentru spalatorii de aur din Rimnic (aurilavatores
de Rybnigt)". Diversi calatori straini ea Jacques Bongars si Giovanni
Botero care au vizitat In secolul al XVI-lea Tara Roinneasc i respectiv
Moldova aratau cum ..." aurul se scoate In mare cantitate din riuri" 91
Tehniea folosita la spalarea aurului este redata de vestitul explorator
de mine, medicul Samuel Koleseri la inceputul secolului al XVIII-lea.
Enumerind riurile ale caror nisipuri poarta fluturasi de aur, el arata cum
pe linga aeeste riuri exista cite un scaun de spalat aur, adica o tabla
prelunga (hirloste), cu un capat mai inclinat, care in Transilvania este
mai scurta si mai lata decit in Tara Romaneasca. Aceasta se acopera cu
un tol mitos sau de cinepa, peste care se toarna cu cosurile nisipul aurifer.
Metalul e retinut de tnl, care este string si spalat in apa pentru a se
curati de Msip cu ajutorul saitrocalui. In acest mod se spala si aurul
din mina, ctlei minereul e prefacut in pulbere cu ajutorul sagetilor (steam-
puri) ; pnlberea e dirijata prin niste canale la tabliile asezate mai jos de
pive acoperite eu toluri. Saitrocul era in Transilvania mai lung, iar nu
patrat ea in localitatile miniere din Ungaria" 92,
0 alta descriere a acestor operatiuni ne-a lasat un alt cunoseator al
mineritului, J. Fridwaliszki. In descrierea sa el arata cum, mai en seama
primavara si toamna, dupa revarsarea apelor, minerii cercetau nis;ipul
0itl spalau in vederea obtinerii aurului. Ei Isi instalau scaunele de spalare
linga piriiasele bogate In nisipuri aurifere ; scaunele erau acoperite cu o
zeghe poroasa numita tundra. Peste aceasta tundra se rasturna nisipul
aurifer carat cu cosurile i caldaNle. Prin scufundari repetate ale acestui
postav In hirdaie, se alegeau firisoarele de aur care erau puse apoi In niste
copai. Aceste copal, arata Fridwaldszchi, erau acute din coaja arborilor

88 bis Este vorba printre allele, de folosirea In galerlile aurifere de la Brad la finele sec.
XVI a vagonetilor cu roti de lemn purtate pe sine, de asemenea de lemn. Uhneste aid folosirea
timpurie a schimbAtorului de cale (ac I inima) atestat pentru prima oará la aceastfi mina si
este socotit ca cel mai vechi vehicol purtat pe sine cunoscut pintl acum (D. Leonida, Din (aorta
formarii i dezooltdrii Muzeului (clinic, In RevIsta Muzeelor", nr. 4, 1964, p. 351-354). De
asemenea, de utilizarea crivaculul la extractia minereului (Gepelschacht = putul cu vIrtej),
a steampurilor actionate de forts apel, a masinilor", a opergiunilor tehnice de cupelare a
metalelor etc. (N. Maghlar, t. Olteanu, op. cit., p. 132 si urm.).
89 Hurmuzaki, II, pp. 729-740, 75; N. Maghiar, St. Olteanu, op. cit., p. 124-125.
" Quellen für Gesehiclite der Stadt Kronstadi in Siebenbilrgen, vol. II, p. 293.
Hurmuzakl, XI, p. 190; Giovanni l3otaro, La relationi universalt, I, Benese, p. 162
urm.
12 S. Koleserl, Auraria Romano-Dacica, ed. a II-a, Bratislava, 1780.
www.dacoromanica.ro
21 VAMCRIMAREA BbAcApazaa EIZNIGERE 485

§i ele au stirnit o mare admiratie" din partea vizitatorilor, deoarece pre-

veneau mice pierdere. A* erode, arata Fridwaleszki, ca sint mai bune
ca acelea pe care le numim scheitrog" 93 Madar, unelte de lucru de -creche
traditie folosite de minerii romani la spalarea nisipurilor aurifere, de ran-
dament superior in raport cu §aitrocurile.
Epoca moderna §i mai ales cea contemporana au dat un nou impuls
valorificarii bogatiilor miniere, celor dour)", metale cheie" in special, din
subsolul Romaniei. Modernizarile produse atit in domeniul extractiei, cit
i al obtinerii metalului propriu-zis au sporit sensibil randamentul economic
al acestei activitati plasind pe coordonate superioare intreaga munca de
punere in valoare a acestor bogatii 94
Preluindu-se aceasta veche §i neintrerupta traditie a valorificarii
bogatiilor miniere ale subsolului romanesc, in special a punerii in valoare
a rezervelor aurifere din nisipurile diferitelor riuri din patria noastra,
se afirma, astfel prin insa,i masurile luate recent, una dintre permanentele
fundamentale ale istoriei poporului roman.

LA MISE EN VALEUR DES RICHESSES MINIRRES

PAR LE PEUPLE ROUMAIN PENDANT L'ANTIQITITE
ET LE MOYEN-AGE
ilf:stimE

S'appuyant sur les résultats de récente date de l'investigation

archéologique et historique, l'auteur relève le caractere permanent de la
mise en valeur des richesses minieres du sous-sol de la Roumanie, depuis
l'époque géto-dace jusqu'à celle contemporaine.
Les derniers résultats des analyses de laboratoire physico-chimiques
concernant certains vestiges archeologiques appartenant a la société
géto-dace, ainsi qu'au I-er millénaire de notre ere ont démontré l'utili-
sation dans l'exploitation aurifere et du mineral de fer de certains pro-
cedes technologiques depuis les Géto-Daces, jusque tard dans la période
féodale.
Dans le même temps, la mise en valeur des gisements métalliferes
(des métaux précieux et du fer, consider& en tant que métaux clef")
mais surtout de ceux alluvionnaires et de neoformation, met en lumiere
la pérennité, tout au long de la période mentionne,e, de cette occupation
transmise dans le cadre de la meme population de pere a fils, d'une gene-
ration a l'autre, des connaissances concernant l'identification de l'endroit
d'extraction, de reduction et de coupellation des métaux, phénomènes
qui confèrent a la communauté de vie qui les pratiquaient le caractere
d'une population stable, phénomènes incompatibles avec le nomadisrne.

13 J. Frldwaldski, Mineralogia magni principalus Transiluaniae, trad. efectuate la

Inst. de Istorie N. Jorge", Bucurefti, p. 93.
" Vezi N. Maghiar, $t. Olteanu, op. cit., p. 207 sl urm.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 TENTATIVE DE CONSOLIDARE A SOCIETATII
NATIITNILOR (1922-1925)
DE

ELIZA CAMPUS

Cronica istoricg a relatiilor internationale, dintre anii 1922-1925,

consemneazg; nurneroase fapte care indica', Mil de tilgadit, cg, Ind, in primii
si ani de functionare, Societatea Natiunilor a fost nevoitg, si tread, la
unele actiuni destinate consoliditrii propriului sAu statut.
Ilustrative in acest sens, sint amplele discutii cu earacter juridico-
politic ca gi minutioasele luerAri ale unor comisii specializate, organizate
de forul de la Geneva, care au ingg,"duit elaborarea, documentelor intitulate :
Tratatul de Asistentg, mutualA gi Protocolul de la Geneva.
Cauzele multiple gi deosebit de complexe, care au determinat apa-
ritia acestor documente destinate consolidgrii Societ4ii Natiunilor, nece-
sitg, investigatii atit in domeniul relatiilor iuterstatale cit gi in cel legat atit
de rolul Societatii Natiunilor cit gi de continutul Pactului care suferise
pe parcurs unele modifidri ce puteau periclita intr-un anumit fel
insagi esenta sa.
Chiar i o scurtg, trecere in revistg, a evenimentelor internationale
vildegte, pe deplin, ci degi rAzboiul se incheiase gi c tratatele de pace
fuseserg, semnate, atmosfera continua BA fie totugi poluatg, de tentative
de violentA sau de amenintare cu.violenta ; de contradictiile dintre invingi
si invingatori, aceasta dad, nu am evoca decit controversele ridicate de
problema reparatiilor 1, de opozitia punctelor de vedere dintre Franta
pe de o parte gi Marea Britanie gi Statele Unite, pe de altg, parte, privind
unele principii referitoare la relatiile economice postbelice 2; de nelinigtea
rezultind din migcgrile social-politice ce aveau loc in uncle state, indeosebi

1 Ema Nastovici, Unele implicalii ale problemei reparaliilor germane In anii 1919-1924
In Relalit iniernafionale In perioada inierbelicd, Edit. politic5, Bucure0i, 1980, p. 79-130.
a Yves-HenrI Nouailhat, Francais, Anglais et Americaines face au probleme de la a-
organisation de commerce inlernalionale, Relations Internationales", nr. 10 1977, p. 97-114.
Evoca planul lul Etienne Clementel care, Inc.i din 1916, dorea un acord anglo-franco-american
privind organizarea economicil a Europe! postbelice. Americanii, de acord cu englezii, s-au
situat pe potitia portilor deschise i cu evidentä hothrfre de a favoriza refacerea rapiclã a Ger-
manic!. Vezi In acest sens *i Bertrand de Jouvenel, D'une guerre a l'aulre, De Versailles d
Locarno, p. 223, 224; vezi §1 modul cum unii oameni politici, martori oculari, vedeau refacerea
economica. Indeosebt a Europe!: J. Caillaux, 06 va la France?Oft va l'Europe? Ed. A la
Sirène, Paris, 1924, p. 273 275. Aratil necesitatea unei federalizilri economice a statelor.

REVJSTA DE 1STORIE", Torn 34, nr. 3, p. 487-505, 1981

www.dacoromanica.ro
488 EILIZA CAMPUS 2

europene 3 j de instaurarea regimului fascist in Italia 4 ; de tensiunile

provocate de asperitatile anglo-franceze in problema securitatii Frantei,
dacg, nu ne-am referi decit la Conferinta anglo-franceza de la Cannes din
ianuarie 1922 5 j de contradictiile fundamentale dintre statele capitaliste
scoase la iveala, odata mai mult, in aprilie 1922, la Conferinta
de la Genova si de nelinistea produsa la 16'aprilie 1922 din pricina semnarii,
la Rapallo 6, a eunoscutului tratat sovieto-german.
Dealtfel, motive de neliniste continuau sa persiste, pentru c apa-
reau si unele focare de violentil, daca relevam problema ocupgrii de catre
Franta a regiunii Ruhr ; sau incidentele de la Corfu si Fiume, daca ne limi-
tam doar la Europa.
Cu atit mai mult, intr-un asemenea climat, atentia se indrepta spre
Societatea Natiunilor care purta Inca aureola tuturor sperantelor.
In primii siii ani de functionare, Societatea Natiunilor cgpatase o
evidenta autoritate izbutind sa-si indeplineasca, Intr-o anumita masura,
obligatiile ce-i fusesera atribuite. In mod practic, ea reusise, de pilda, sa
administreze, teritoriul Saar *, in ciuda pozitiei de mare putere a Frantei.
Este destul sa reamintirn cg, in februarie 1920, Consiliul Societatii Natiuni-
lor organizase Comisia de guvernare pentru Saar 7, compusa din einci
membri, care avea ea presedinte pe francezul Rault. Inca de la bun ince-
put, Rault a monopolizat cele mai importante sarcini 8, impunind intregii
3 Jaime Vicens Vives, Approaches to the Maori) of Spain University of California Press,
Berkeley, Los Angeles, London, 1970, P. 146 150; Mina Moldoveanu, Polonia In Regimurile
fasciste ;i totalitare din Europa. vol. II, Edit. militarA, Bucuresti, 1980, p. 28, 29.
4 Maria Covaci, Italia, In Regimurile faseiste st totalitare din Europa, vol. I, Edit. Militará,
Bucuresti, 1979, p. 82-166; The place of fascism in European History. ed. by Gilbert Altar-
dyce, Englewood Cliffs, New Jersey, 1971: Ernst Nolte, Die Faschistischen Bewegungen. in
Wellgeschichte des 20 Jahrhunderts, Deutschen Taschenbuch 'Verlag, MOnchen 1971: Pierre
Milza, Fascismes et idéologie réactionnaire en Europe (1919 1945), Armand Colin, Paris, 1969.
6 Bertrand de Jouvenel, op. cit., p. 256, 257; Henry Wickham Steed, Mes Souvenirs,
vol. II, Pion, Paris, 1927, p. 354-358.
6 Gustav Hilger, Wir und der greml, Deutsch Sovietische Beziehungen (1918 1941).
Athenaum Verlag, Frankfurt an Main, Bonn, 1964; p. 112; Bertrand de Jouvenel. op. cit.,
p. 269-281; E. M. Chossudovsky, Chicherin and the Evolution of Soviet Foreign Policy, Gra-
duate Institute of International Studies, Geneva, 1973, Collection Conferences", nr. 10.
' * Prin Tratatul de la Versailles, se hotArise ca acest teritoriu sA fie administrat de So-
cietatea Natiunilor, pins in anul 1935, clad trebula sli aibA si a avut loc, plebiscitul prin care
teritoriul Saar IL trecut la al III-lea Reich. Franta. conform Tratatulul, avea dreptul sA exploa-
teze minele de cArbuni i avea deplinA libertate In toate chestiunile legate de productia de
cArbuni.
7 Frances Kellor, Antonia Hatvany, Security against War, The Macmillan Company,
New York, 1924. vol. I, P. 97. Presedintele (Rault, francez); membri: 1 belgian (malor Lam-
bert), 1 danez (contele von Moltke Hultfeld), 1 canadian (Waugh), 1 membru nAscut in Saar
von Boch.
Ibidem, p. 97.
Tabloul sarcluilor

Presed. francez membrul belgian membrul dancz membrul membrul din Saar
eanadian

Afaceri externe LucrArl Publice Educatie Finante Agriculture

Afaceri interne CAI ferate Justitie Aprovizionare Skultate publica
Securitate PostA l telegraf Culte Tarife, impozite,
Comertul, Industria taxe
51 munca
Asigurari sociale
www.dacoromanica.ro
3 SOCIETATEA NATIUNELOR (1922-1925) 489

administratii punctul de vedere al Frantei. Din aceasta cauza, s-au produs

nenumrate incidente, indeosebi in prirnele hini ale anului 1923 9, ceea
ce a provocat in iulie 1923 o ancheta, a SocietAtii Natiunilor, ancheta
care s-a soldat cu o decizie in favoarea revendicarilor locuitorilor din Saar,
cu aplanarea diferendelor, dar si cu expresii de deosebite aprecieri pentru
eforturile depuse de Comisia de guvernare 1°. In orice caz, rezultatul a
fo st o evidenta crestere a rolului Societatii Natiunilor.
De asemenea, actiunea de protectie a orasului liber Danzig 11, in
conformitate cu articolele 102, 103, 104 ale Tratatului de la Versailles,
a relevat pe deplin, ca. Societatea Natiunilor poseda o capacitate efectiva
de a conduce, ea minuind cu dexteritate pirghiile tenacitatii, dar i pe
cele ale flexibilitatii. Aceasta, dad, nu am evoca decit faptul c situatia
juridico-politica, a orasului Danzig se bizuia pe prevederile Tratatului de la
Versailles, pe cele ale Pactului forului de la Geneva, pe Conventia cu
Po Ionia, pe Constitutia orasului ca i pe guvernarea lui de catre Senatul
din Danzig.
Rolul crescind al Societatii Natiunilor al carui tel suprem era orga-
nizarea si apararea pacii universale i indivizibile reiese si din faptul ca
atit marile puteri cit F;i micile state au recurs in acea vreme, de multe ori,
in cazuri deosebit de dificile, la ajutorul Societatii Natiunilor.
Astfel, in chestiunea liniei de demarcatie intre Germania si Po Ionia,
in Silezia Superioara, marile puteri aliate au cerut Consiliului s rezolve
problema, angajindu-se s respecte decizia luatil de acest for *
Pentru a multiplica exemplele in acest sens, nu este lipsit de interes
nici referirea la diferendele albano-iugoslav i albano-grec din anii 1921
1923, cind partile au simtit nevoia 0, se adreseze Societatii Natiunilor in
ciuda faptului ca. disputa lor era de competenta Conferintei Ambasadorilor,
care a avut dealtfel, ultimul cuvint in solutionarea acestor spinoase pro-
bleme de frontiera.
Autoritatea Societatii Natiunilor a atins insa, un record efectiv in
disputa atit de spinoasit dintre Finlanda i Suedia pentru insulele Aaland**.
Comitetul de juristi 12, numit de Consiliu in iulie 1920, a exarninat pro-
blema luind in considerare interesele generale cu caracter international
si a atribuit apoi Consiliului Societititii Natiunilor jurisdictia si deci autori-
tatea necesara de a se pronunta. Prin. decizia 13 de la 24 iunie 1921 s-a
o Ibidem. p. 115-118.
10 Ibidem, p. 115 118.
11 Ibidem, p. 127 128.
* Decizia Consiliului a avut un caracter ambiguu, asa cum tot ambiguu a lost i ple-
biscitul din Silezia SuperioarA, din martie 1921; votul general apArea ca favorabil pentru Ger-
mania ; votul pe comune apilrea ca favorabil pentru Polonia, astfel incit Comisia internationala
nu putuse determina frontiera.
** Grup de insule tn Marea BalticA, la gura golfului Botnic, separate de Suedia prin ingusta
mare Aaland si legate de Finlanda printr-un lant de stinci si mid insule. Insulele Aaland au
o mare important5 strategicA. Cind Finlanda si-a declarat tn 1917 independen(A, poporul din
insulele Aaland, pe baza acelulasi principin al autodetermin5rii, gi-a exprimat dorinta de a se
reurf cu Suedia, deoarece vorbea limba suedezA I avea traditli i sentimente patriotice legate de
Suedia.
12 Frances Kellor and Antonia Hatvany, op. cit., vol. I, p. 284-298; Comisia juridicA
era formatA din: F. Larnaude, decanul faculthtil de drept din Paris; prof. A. Struycken, con-
silier de stat-Olanda ; Max Huber, consiller al departamentului politic Elvetia.
13 Ibideni, p. 292.-Minuta celei de-a 13-a sesiuni a Consiliului SocietAtii Naliunilor.
www.dacoromanica.ro
490 =42A QAMIPUS 4

recunoscut suveranitatea Finlandei asupra insulelor Aaland, dindu-se

concomitent, foarte largi drepturi de autonomie populatiei. De asemenea,
la 20 octombrie, acelasi an, a fost semnatit, la Geneva o Conventie referi-
toare la demilitarizarea insulelor Aaland -14. Hotarirea indiferent de ne-
multumirea unora sau altora a fost acceptata si pusit imediat in aplicare.
Desigur, autoritatea de atunci a Societittii Natiunilor a atins un punct
maxim, dar multi s-au intrebat daca; incillcarea principiului autodetermi-
nitrii in favoarea unei reglementAri internationale oricit de echitabilit ar
fi fost ea, nu lsa totusi porti deschise spre compromisuri cu mult mai
grave. Aceasta, cu atit mai mult, cu cit intre anii 1920-1923 principiile
de echitate si de egalA indreptAtire, inscrise in Pact, fuseseril sporadic
incAlcate de cittre marile puteri. Astfel, in 1920, asa cum se stie, Po Ionia,
stat membru al SocietAtii Natiunilor a invadat Vilna *, capitala Lituaniei,
sfidind Societatea Natiunilor, care izbutise nu numai sit traseze o linie
de demarcatie intre cele doui-i state, dar prezidase si la semnarea unui
acord intre ele. Dacit Po Ionia nu s-ar fi bucurat, asa cum se stie, de pro-
tectia nemij1ocit5, a Frantei 15, incontestabil di acest act nu ar fi avut loc
si prestigiul Socieatii Natiunilor nu ar fi fost atins.
Oricum, in anul 1923, se putea constata cit in ciuda respectului ce
inspira, Societatea Natiunilor nu putea, concret, sit stAvileascrt unele
actiuni arbitrare. Or, tocmai in acest an 1923, dorinta de a pune capitt
arbitrariului era omniprezentil sperindu-se cit forul de la Geneva va
putea s5, impunit urbi et orbi forta dreptului.
Numai di tocmai in 1923, opinia publicA asista la un incident
invazia insulei Corfu de cittre Italia fascistil** incident care atesta,
14 Ibidem, p. 297, autorul constatA ca astfel Societatea Natiunilor continua politica de
demilitarizare stabilitA de marile puteri in 1856.
* In februarie 1918, Consiliul de Stat al Lituaniei a proclamat independenta statului.
In timpul rAzboiului sovieto-polonez, Polonia a ocupat Vilna. In iulie 1920, fortele poloneze
au fost obligate a evacueze Vilna. Guvernele sovietic si lituanian au incheiat tot in 1920 lin
tratat, stabilind liniile de frontierA. Vilna rAminea capitala Lituaniei. Polonia a ariitat atunci
SocietAtii Natiunilor CA intervine in Lituania, din multiple considerente; guvernul lituanian a
arAtat la rindul gm SocietAtii Natiunilor, la 20 august 1020, cA a propus Poloniei o linie de
demarcatie. Disputa polono-lituanA a fost htatA imediat in dezbatere de Consiliul Societiltii
Natiunilor. Paderewski si Valdemar au arAtat la Geneva punctele lor de vedere. Consiliul a
numit In sept. 1920 o comisie militarA, care trebuia sA punA capAt ostilitAtilor polono-lituaniene.
In octombrie 1920, Comisia aceasta a fixat o linie de demarcatie. In urma acestei decizii, repre-
zentanti polonezi si lituanieni s-au Intilnit la 30 septembrie pentru a negocia un acord. La
7 octombrie ei semnau acordul. In acest timp, sfidind hotAririle SocietAtii Natiunilor, sfidind
tratatele, generalul polonez Zeligowski a ocupat. In fruntea 'mei arinate de 20.000 oamenl,
orasul Vilna.
15 David W. Wainhouse and. ... International Peace. Observation, The Johns Hopkins
Press, Baltimore, 1966, p. 9.
** Faetologic, lnvadarea insulei Corfu se prezintA astfel: 27 august 1923, membrii ita-
lieni ai Comislei pentru delhnitarea frontierei greco-albaneze skit asasinati pe teritoriul grec,
linga Ianina, de asasini necunoscuti: 31 august 1923, Conferinta ambasadorilor ordonA Greciei
sA faca o anchetii si sA dea reparatii Italiei; 31 august 1923, flota ItalianA bombardeazA Corfu
si ocupA insula; 1 septembrie 1923, Grecia acceptA dispozitiile Conferintel ambasadorilor; note
din 5, 8, 9 septembrie 1923 ale Conferintei ambasadorilor in care se concretizeazA toate obli-
gatiile materiale si spirituale ale Greciei fat(' de Italia; 17-21 septembrie 1923, Comisia inter-
aliatii face o anchetA la Ianina; 26 septembrie 1923, Conferinta ambasadorilor ordonA Greciei
sS execute in intregime obligatille ce i s-au cerut; 27 sept. 1923, Grecia accept(' si Corfu este
evacuat de trupele Italiei fasciste; Constantin Svolopoulos, La politique exterieure de la Grece
apres le Traili de Lausanne, Institut de Droit laternational public et des Relations Internatio-
nales, Salonique, 1977, p. 174.

www.dacoromanica.ro
5 SOCIETATE.A NATILTN111.(q1 (19=-1925) 491

pe deplin, dl marile puteri nu numai ea desconsiderau recomanditrile Con-

siliului, dar impiedicau, prin diferite forme, Adunarea, de a lua in discutie
actul de violenta, comis de Italia. Aceasta, se stie, invadase insula Corfu
inainte ca vinovatia Greciei si fi fost stabilita de forurile de justitie inter-
nationale. In mice caz, din eorespondenta intre Consiliul Societatii Natiu-
nilor si Conferinta ambasadorilor se poate constata c recomandarile
Consiliului an fost prea putin luate in seama 18, iar Adunarea, care si-a
deschis lucrarile la 3 septembrie 1923, nu a putut, din cauza presiunilor
la care a fost supusa, s includit pe ordinea de zi chestiunea Corfu 17
Dezamitgirea era cu atit mai mare, cu cit la 31 august, in momentul
cind invada Corfu, Italia dildea i un ultimatum Regatului sirbilor, croa-
tilor i slovenilor pentru schimbarea statutului orasului liber Fiume *
Societatea Natiunilor, uncle fusesera inregistrate tratatele iugoslavo-ita-
liene, referitoare la statutul orasului liber Fiume, nu a fost insa capabila
slI opreasca acest diferend dintre doua state membre. Este firesc deci sa
se ridice intrebarea : de ce nu a putut sa-si exercite Societatea Natiu-
nilor rolul situ primordial ? De ee nu a putut apara pacea universala Ii
indivizibilat
Un singur raspuns, desigur, nu se putea i nu se poate da acestei
esentiale intrebari. Exista, incontestabil, o continua luptg, dintre noile
principii inscrise in Pact si vechile formule utilizate in trecut : Balanta
fortelor, Goncertul european v.a. Pozitia de mare putere continua sa per-
siste, cad, capacitatea de a impune vointa sa altora" era si este mereu
prezenta iar faptul, invocat de Duroselle ca o mare putere este un stat
capabil, in anumite circumstante, de a modifica vointa indivizilor, a gru-
pelor sau a alter state" 18, este actual azi, ea si in anul 1923. Se poate
afirma deci ca existenta opozitiei ireductibile intre vechile formule de
guvernare, care operau pe plan international paralel cu noile principii,
bazate pe Pactul Societatii Natiunilor, influenta in mod negativ deciziile
forului de la Geneva. De asemenea, in ciuda faptului deosebit de meri-
toriu ca Ia Societatea Natiunilor functiona principiul deplinei egalitati
intre statele marl i mici, marile puteri aveau totusi posibilitatea sa-si
exercite influenta prin membrii permanenti din Consiliu, prin faptul ea
toate comisiile i comitetele erau in genere numite de Consiliu si ca in inulte

16 Frances Kellor and. ... op. cit., p. 218-222; autorul reproduce in intregime note din
29 august, 30 august 1923 si din 6, 8, sept. 1923.
17 Din 4 ping in 10 septembrie 1923, lucrdrile Aduntirii au fost suspendate, iar la 10
septembrie, deoarece Conferinta ambasadorilor 1l redactase deciziile, s-a considerat cd Adunarea
nu are de ce sA mai discute problema.
* Chestiunea orasului Fiume a lost reglementatil prin tratatul de la Rapallo, intre
Italia si Regatul sirbilor, croatilor I slovenilor, din 12 noiembrie 1920. Fiume era recunoscut
ca oras liber sub obligatia solemnd de a-1 respecta a ambelor state; in mai 1922, conventia
de la Santa Margherita dintre cele cloud state confirnla, in mare, Tratatul de la Rapallo. In
august 1923, Mussolini, care reluase discutille despre Fiume, voia noi aranjamente. A Malt
propuneri lugoslaviei, care trebuia sfi se decidd pina la 31 august. lugoslavil au oblinut prelun-
girea termenului pind la 15 septembrie 1923. La 16 septernbrie, Mussolini si-a luat libertatea
de actiune" si a anexat Fiume. La 25 ianuarie 1924, a fost semnat la Roma un acord iugo-
slavo italian, care a dat uncle compensatii lugoslaviei si a conslintit anexarea orasului Fiume.
18 Jean-Baptiste Duroselle, Qu'est-ce rqu'une grande Puissance, Relations interna-
tionales", nr. 3/1977 p. 13; Bengt Broms, The doctrine of equality o/ states as applied in interna-
tional organizations, University of Helsinky, Helsinky, 1959, P. 2, 123, 124.
www.dacoromanica.ro
492 EIJIZiA CAMPUS 6

posturi-cheie functionau reprezentanti ai marilor state I° Adunarea insit

prin structura sa putea stavili arbitrariul marilor puteri iar procedura
regula unanimitatii asigura egalitatea in drepturi a statelor. Nu se
putea asadar opri activitatea statelor mici cu interese ma-zise limitate".
Totmi, ma cum am aratat mai sus, in problema invaziei din Corfu, se
puteau exercita presiuni. Asadar, iata un nou aspect care poate constitui
e explicatie la intrebarea pe care ne-am pus-o. Apoi, trebuie sit mai con-
statam ca in pofida marii mutatii consemnate in relatiile internationale prin
crearea, pentru prima oara in istoria omenirii, a unei organizatii mondiale
destinate sa apere pacea, Societatea Natiunilor avea serioasa carenta,
de a nu fi pe deplin universall. Retragerea Statelor Unite a largit,
incontestabil, aceastit caren. Unii istorici considerit chiar cit aceasta
actiune de izolare a Statelor Unite a (fauna pin5, intr-atita forului de la
Geneva, incit discutiile care au dus la o anumita slitbire a Pactului au
constituit o eonsecinta directit a acestei retrageri 20. Astazi ins5 analitii,
istoricii au ajuns la concluzia c5, mitul izolationismului Statelor Unite tre-
buie in15,turat, ca in ciuda declaratiilor, Statele Unite au continuat sit fie
prezente kd in Europa *i la Societatea Natiunilor 21 Nu se poate contesta
ins5, faptul ca In anii 1922-1925, de care ne ocupilm, retragerea Statelor
Unite a avut o anumita influenta negativa asupra Societatii Natiunilor.
Dacit l'asam la o parte aceste constatitri, care pot constitui ii un raspuns
partial la intrebarea noastra §i. trecem nemijlocit la lucririle propriu-zise
ale Societittii Natiunilor, trebuie, din nou, s5, relevam 0, in cadrul marilor
pa:3i facuti pentru o realit democratizare a vietii internationale, apitreau
fisuri nelini§titoare.
Inca de la prima sesiune a Adunarii s-a produs o actiune care avea
sa aib5, largi §i. nefaste consecinte. La 4 decembrie 1920, Canada a cerut
ca art. 10 al Pactului Societatii Natiunilor s5, fie eliminat 22.
Chiar din momentul elaborarii Pactului i apoi a adoptarii sale de
catre Conferinta Pacii, articolul 10 a fost considerat ca fiind coloana
vertebralit a statutului 23, cad in conformitate cu continutul situ, integri-
tatea teritoriala i independenta statelor membre erau garantate, ele
fiind astfel asigurate ca forta sau amenintarea cu forta putea fi stilvilita.
Canada, care Ina in timpul lucritrilor Conferintei de Pace, ceruse exclu-

19 Bengt Broms, op. cit., p. 150, 151, 152, 153.

" Edgard Milhaud, La France avail raison. Sécurite collective. Ed. de la BaconnliTe,
NeuchAtel Suisse, 1945, p. 101 117. Capitolul Le Canada contre l'article 10.
" D. Artaud, Aux origines de l'Allantisme: la recherche d'un eguilibre europeen au len-
demain de la premiere guerre mondiale. ,.Relations Internationales", no 10 1977, P. 117, 118,
122. Autorul ajunge la concluzia ca prin planul Young este marcat momentul reconcilieril dlntre
lnvinsi 0 Invingatori gratie arbitrajului american bazele comunitatii Atlantice de astAzl.
S-ar putea InsA replica autorulul ci Acordurile de la Locarno din 1925 si intrarea Germaniel
in 1926 la Societatea Natiunilor sint tot atitea fapte, anterioare planului Young, si care pot
marca reconciierea dintre invinsi 0 invingAtori. Pentru ideea mitulul izolationismului. Artaud
citeaza, o multime de istorici americani, dintre care cel mai important ni se pare a fi Gordon
Levin, Woodrow Wilson and World Politics, New York, 1968.
" Edgar Milhaud, op. cit., p. 101.
99 Gustav Pordea, Organisme de securitate internafionald, Cartea RomAneasca, Cluj, 1946.
Pactul Socieldili Natiuntlor, p. 323-339. Contine 26 articole. Continutul art. 10, p. 328,
329: Membril SocietAtil se obligA a respecta si mentlne impotriva oricarei agresiuni exterloare
integritatea teritorialA si independenta politia actualA a tuturor membrilor societAtil. In caz
de agresiune, Consiliul va aviza asupra masurilor ce pot asigura executarea acestei obligatiuni.

www.dacoromanica.ro
7 SOCIETATIELA NATIVNIIILOR (1D22-1925) 493

derea art. 10, revenea asupra acestei probleme, argtind cg din cauza garan-
tiilor incluse in art. 10, o natiune se putea ggsi angajatg intr-un rlzboi,
pentru care ea nu avea nici un interes" 24 Discutiile in jurul acestei ches-
tiuni au fost aprinse si de multe ori violente. Procedura a fost lungg 25,
deoarece in fond, prin art. 10, se stabileau in mod neconditionat pentru
toti membrii Societgtii drepturi cit i indatoriri absolute. Joseph Bar-
thelemy, delegatul Frantei a caracterizat in mod macrbistral art. 10 ca fron-
tonul marelui templu al organizatiei noastre internationale ; drapelul,
deviza noastrg, Declaratia noului drept international' 26. Acest articol
unic care avea o realg fort,/ intrinsec i caruia evident nu i se puteau
aduce modificgri, a fost insg efectiv slgbit prin solutia ce s-a ggsit de a
lega functionarea sa de aparatul juridic general al altor articole din Pact 27.
Dupg indelungi discutii, la a IV-a sesiune a Adung'rii din 1923, proiectul
de rezolutie privind modul cum trebuie aplicat, art. 10, a fost votat, cu
un amendament propus de Marea Britanie 29, amendament care, fgrg sad
modifice textul propriu-zis al art. 10, il slIbea, dindu-i forme cu totul
aleatorii de interpretare. Totusi, Adunarea a votat proiectul cu 29 voturi
pentru, 1 contra * si 13 abtineri. Nu este de mirare ca, state ca Polonia,
Cehoslovacia, Romania Regatul sirbilor, croatilor si slovenilor, Estonia,
Finlanda, Letonia Lituania s.a., s-au abtinut si nu din curtoazie" 29,
cum afirmg Edgard Milhaud, ci pentru cg se simteau direct lovite atit
de slgbirea art. 10 cit si de faptul di ping si Franta, care avea interese
similare cu ale lor, votasse pentru.
Chiar i aceastg scurtg referire la controversatele discutli si la deci-
ziile luate in jurul art. 10 relevg, in mod vgdit, cii Pactul suferise o modifi-
care, care putea avea cele mai imprevizibile consecinte.
In aceastg atmosferi, s-a impus necesitatea fguririi unor noi instru-
mente politico-juridice menite nu numai sii inlgture efectivele carente ale
statutului Societittii Natiunilor, ci s-o i intgreascl. Astfel, si-a facut apa-
ritia Tratatul de asistenfd mutuald. Origina si ideile sale conducgtoare se
ggsesc in mod evident, in Rezolutia a XIV-a a celei de-a treia sesiuni
a Adung'rii 39 din octombrie 1922 31 Aceasta contine, In esentg, prin-
.

24 Reprodus dupA Edgard Milhaud, op. cit., p. 103, care citeaza In Intregime cele 4 puncte
ale Memorandumului delegatiei canadlene din actele Comisiei de amendamente a Pactului
(C 215.M.154. 1921.A.0 28, p. 6).
26 TA prima sesiune din decernbrie 1920, Adunarea a constituit o Comisie de amendamente.
Aceasta a cerut ajutorul unei comisii de juristi, care a arAtat ca nu se poate face vreo schimbare
in art. 10, MA a-i atinge esenta. Discutille au continuat In comisii i subcomisii pina la sesiunea
a IV-a a AdunArli din 1923.
26 Edgard Milhaud, op. cit., p. 105. CiteazA procesul verbal al se.siunii Adunaril din 23
sept. 1922.
zi A fost legat de articolele 16 si 17, astfel incit s-a ajuns la interpretarea ca orice stat
era liber de a executa sau nu recomandArile Consiliului.
26 Edgard Milhaud, op. cit., p. 115, se arAta: Apartine corpului constitutional al fiecarui
stat de a decide, In ceea ce prive§te mentinerea independentei l integritatii teritoriale a statelor
membre, In ce masura acest stat este obligat de a asigura executarea numitei obligaii prin
utilizarea fortelor sale militare.
* Persia.
" Ibtdem, p. 116.
" Rezolutia a XIV-a i lucrarile sesiunii a treia a Adunarii SocietAtii Natiunilor In
Journal Officiel de la Societe des Nations, Novembre 1922, p. 1210 s.a. (J.O.S.D.N.).
21 Edgard Milhaud, op. cit., p. 124, arata cA Rezolutia a XIV-a s-a inspirat In mod sub-
stantial din Proiectul prezentat la 3 iulie 1922, Comisiei temporare mixte, de care lordul
Robert Cecil, reprezentant al Africii de Sud.
www.dacoromanica.ro
494 ELIZA QAMPUS 8

cipiile, pe baza carora a fost elaborat Tratatul de Asistenta mutualg,

si anume : 1) Nici un plan de reducere a armamentului nu poate reusi
decit dad, este general. 2) Nu s-ar putea ha responsabilitatea dezarmarii
decit in schimbul unei garantii de securitate 32 0 asemenea garantie poate
oferi un acord defensiv accesibil tuturor statelor care s-ar angaja sa, dea
asistenta' efectiva kii imediatg, victimei, in eonformitate cu un plan pre-
stabilit. In genere, ajutorul va fi limitat la statele situate in aceeasi parte
a globului. 4) Conditia prima pentru realizarea tratatului este consimta-
mintul prealabil al statelor, de a trece la o reducere a armamentului.
Textul acestei rezolutii a fost trimis de Consiliu statelor membre
ale S.D.N. pentru a-si formula opiniile. Citeva luni mai tirziu, la cererea
Comisiei temporare mixte, documentele privitoare la Tratatul de Asisten-
ta mutualg, au fost Inaintate si altor state din afara S.D.N., ca U.R.S.S.
Statele Unite s.a.
In genere, lucrarile care au precedat elaborarea Tratatului au fost
de lunga duratg, si discutiile din Comisii au avut uneori un caraeter net
controversat.
Concomitent cu sosirea raspuEsurilor guvernelor 3 3, privitoare la
rezolutia a XIV-a, Comisiile specializate ale S.D.N. lucrau la elaborarea
proiectului de Tratat.
Inca de la bun inceput, raspunsurile in problema primordiala a
reducerii armamentului au scos la iveala o oarecare neincredere in eficaci-
tatea acestei masuri de majorg, important& Romania, de pilda, a raspuns
la 18 decembrie 1922, aratind 34 ca, in principiu, considera reducerea alma-
mentului ea foarte necesara date fiind si dificultatile economice prin care
tree toate statele Europei. De aceea, ea si-a redus si in circumstantele
actuale, contingentele si cheltuielile pentru armament la minimum corn-
patibil. Regreta' ca situatia sa geografica nu-i perinite sg, procedeze la
reducerea ce-ar dori ; reducere pe care nu o va face decit atunci and va
obtine garantii eficace pentru securitatea sa" 35. In fond, raspunsul
Romaniei eonstituia miezul intregii dezbateri, care se ducea in a treia
comisie a Adunarii intre Henry de Jouvenel si lordul Robert Cecil, cu
privire la clauzele Tratatului de Asistenta mutual& Diploinatul francez
arata eu toata taria : Este de la sine inteles ca mari natiuni, la adapostul
frontierelor lor fortificate din punct de vedere militar sau la adapostul
frontierelor lor maritime, pot gindi ca este priinejdios pentru ele de a da
garantii statelor tinere, a caror viatu este inca incerta ,,i a curor securitate
nu este bine organizata. Da este adevarat, dar o spun cu singuranta ca
vorbesc in nurnele tAxii mele, ale carei sentimente si traditii le cunose :
tocmai acest lucru trebuie facut. Este datoria celor puternici de a veni
In ajutorul celor slabi" 36. Deci, necesitatea garantiilor trebuia, in spiritul
32 .1.0.S.D.N. Février 1923, p. 174. Lettre circulaire aux membres de la S.D.N. le 23 Oc-
tobre 1922, semnatA G. Da Gama, Presedintele Consiliului. Contine rezolulia a XIV-a.
33 J.O.S.D.N., Février 1923, p. 175. Reponse du gouvernement de la Roumanie, le 18
décembre 1922, Bucarest.
" Ibidem.
36 J.O.S.D.N., Mars 1923, p. 295, Rapport de M. Viviani et resolutions adoptés par 1e
Conseil. S-a hotArit 1 iunie 1923, ca data ultlmA pentru primirea rAspunsurilor.
36 S.D.N., Assemblée 1922, 3e Commission, p. 32, 33, Reprodus dupA E. Milhaud, op.
cit., p. 130.
www.dacoromanica.ro
9 SOCIETATIEIA NATTUNIDLOR (1922-1525) 495

multor state mari §i mici, s5, fie prioritarii, pentru ca Tratatul de Asistenta
inutualit sg, poatii cuprinde clauze privind o ma% dezarmare.
Din riispunsurile guvernelor, dealtfel, se degajau §i alte mari con-
troverse, care minau politica de securitate, puninduli amprenta pe ten-
tativele de a o consolida. In acest sens, ritspunsul guvernului bulgar 57
este ilustrativ. Considera cA Bulgaria a fost injust tratatil. Cerea de aceea,
intre altele, ieire la Marea Egee, aplicarea dispozitiilor privind dreptul
minoritiltilor §i o iniinire a armatei 33, fiticind concomitent o serie de con-
siderente care, ea §i ritspunsul guvernului ungar 39, vAdeau rezerve fatA
de noul instrument de securitate, in curs de elaborare, la S.D.N. ItAspun-
smile altor state mici ea Panama 40, Columbia 41, Bolivia 42, Finlanda 4 3,
Letonia " s.a., relevind nivelul scazut de armament al acestor state,
expliea i interesul lor pentru Tratatul de Asistenta mutual:A. EAspunsul
negativ al Canadei ins5 dominion britanic, atesta interesul permanent al
acestui stat pentru nevoile generale ale imperiului 45. Intro timp, comisiile
specializate ale S.D.N. terminaserA aproape lucritrile proiectului de
Tratat 45, arrttind c primiser i proiecte, ea cel al lordului Cecil, si sugestii,
ca acelea ale Biroului International al Muncii privind necesitatea de a
grAbi dezarruarea rnoralii, printr-o realit cooperare a natiunilor 47. Cereau,
data fiind importanta instrumentului ce elaborau, extensiunea examinarii
lui i de state care nu erau membre ale Societiltii Natiunilor 48 Faptul
acesta trebuie subliniat, In mod deosebit, aid el dernonstreazit neta ten-
dintit de a depit5i carenta referitoare la universalitatea Pactului.
in iulie 1923, proiectul de Tratat de Asistenta mutuala a fost discutat
in cadrul Comisiei permanente consultative, care a intocmit Avizul 49
referitor la acest tratat, trimitindu-1 apoi Consiliului. Discutiile din Comisie
s-au concentrat asupra : conditiilor generale necesare unui tratat de garan-
tie ; asupra valorii, i inconvenientelor inerente unui atare tratat, ca §i
asupra acordurilor particulare §i a celor regionale, probleme inserate in
articolele proiectului. De la bun inceput, trebuie remarcat c delegatia
britanicil nu a luat parte la discutii, deoarece ea nu primise indicatii de la
guvernul sail. In genere, §i-au dat pitrerea state membre ale comisiei ca

37 .1.0.S.D.N., Février 1923, p. 176. Reponse du Gouvernement bulgare, Sofia le

30 Décembre 1922, semnat P. Janoff, ministrul Justitiel, ad interim la Externe.
39 Ibidem, Indica cifra 33.000 inclusã in Tratatul de la Neuilly.
" .I.O.S.D.N., Avril 1923, p. 431. Reponse du gouvernement hongrois. Budapest, le
12 Février 1923, semnat Gera de Daruvary.
" Ibidem, Juillet 1923, p. 721. Reponse du gouvernement de Panama, le 7 April 1923.
41 Ibidem, p. 430. Reponse du gouvernetnent de la Columbie. Bogota, le 19 Janvier
1923, seinnat Jorgo Vetez.
43 lbidem, p. 721. Réponse du gouvernement de Bolivie, le 16 Mai 1923.
43 Ibidem, p. 723, Reponse du gouvernement de la Finlande, semnat C. N. Wennolu.
" lbidem, p. 723, Reponse du gouvernement de la Lettonie, le 19 Mai 1923.
45 lbidem, p. 720. Reponse du gouvernement canadien, le 15 Mars 1923.
44 Ibidem, Avril 1923, p. 426, 427, 428, Travaux de la C.T.M. entre 9-12 Février 1923.
47 Ibidem. Avril 1923, p. 428. Traité de garantie mutuelle. Travaux de la Commission
Temporaire Mixte (C.T.M.), le 31 Janvier 1923, vezi i J.O.S.D.N., Juni 1923, p. 680, 681.
Neuvieme Seance publique du Conseil, le 21 Avril 1923, Geneve, asistil si secretarul general
Sir Eric Drummond.
48 Ibidem, p. 428.
48 Ibidem, /kora. 1923, p. 969 978, Avis de la Commission permanente Consultative .
Quatrieme seance publique, lc 3 Juillet 1923.
www.dacoromanica.ro
496 ELIZA CAMPUS 10

Franta, Braziia, Belgia, Suedia, Spania, Italia, Japonia. Acordul a fost

unanim ca, in cadrul conditiilor generale, un tratat de garantie trebuie
sa impiedice rAzboiul §i nu sa' pung, progresiv in miscare fortele destinate
&/-1 cistige 50 . De asemenea, un efectiv consens a existat i cu privire la
ideea c6, ,,orice sistem, care nu ar plasa imediat pe agresor in fata unei
forte net superioare, sufera de un viciu fundamental si anume, in loc Sit
innIbuse inert de la inceput conflictul lasa timp ca el s se dezvolte, ajun-
gindu-se la razboiul de durata, cu pierderi ireparabile de vieti umane si
ruine" 51. De aceea, conceptia sistemului pentru un tratat de garantie,
trebuie sa-I puna" pe agresor in situatia de a nu putea macar sa-si inchipuie
ea ar fi capabil s infrunte un atare sistern 52 De asemenea, a fost accen-
tuatI ideea cI asistenta, pentru a fi real, i imediat, trebuie sg, se exercite,
conform prevederilor rezolutiei a XIV-a, printr-un plan prestabilit, plan
care trebuie s constituie o parte integrantg a tratatului de asistenta
mutualA 53. In cadrul discutiilor din Comisia permanenta consultatiN*
opiniile au fost diferite Ina in legiatura cu problema tratatelor particulare
si a acordurilor regionale. Delegatul Suediei, de pi1d, a declarat ci ase-
menea tratate due In organizarea unor grupuri de puteri, ceea ce nu este
favorabil mentinerii pAcii ". Delegatii Belgiei, Braziliei i Frantei au consi-
derat Ins ca, deoarece tratatul general nu aduce decit o asistenta progre-
siva §i relativ conditionatA, cu o eficacitate limitatA la uncle domenii,
tratatele particulare intre state hotIrite sa se ajute reciproc, intr-o ipoteza
determinatl, sint susceptibile de a aduce garantii 55 Ei au cerut, in conse-
cintA, combinarea acordurilor particulare cu obligatiile generale, ajungind
i la o foarte interesantA concluzie Pactul Societatii Natiunilor ar
putea sa-si completeze insuficienta in special, din pullet de vedere militar,
prin tratate particulare de asistentl mutuala. Extinderea acestora ar con-
duce poate la crearea edificiului atit de dorit al unui acord general, mai
eficace decit Pactul S.D.N., in forma sa actuala i decit a oricitrui Tratat
general ce i s-ar juxtapune" 56 Aceastl ultimg tez5, este demnA de retinut,
cci pe de o parte, Vadeste tendinta de a consolida si de a completa Pactul
S.D.N., dar pe de alta parte dezviiluie si ingrijorari permanente cu privire
la garantiile efective oferite de acest Pact. In septembrie 1923, cu prilejul
celei de-a patra sesiuni a Adungrii SocietAtii Natiunilor 57, proiectul
Tratatului de Asistenta, mutuala a fost prezentat de Edouard Bena.
Omul de stat cehoslovac a relevat, in primul rind, strinsele legaturi dintre
Tratat si Pactul S.D.N. ; in al doilea rind, a subliniat e dezarniarea nu
s-ar putea efectua decit sub obedienta unor garantii de securitate si ca

" Ibidem, p. 969.

" IbIdem.
52 Ibidem, p. 970.
" Ibidem.
54 Ibidem, p. 976.
" Ibidern, p. 975, 977. Se mat adauga CA: poate avea We o reducere de armament;
poate fi definitA agresiunea I distInsA de amenintarea cu agresiunea; trebuiesc previlzute posi-
bllitAtI ca aceste tratate sA ramIna deschise si pentru alte state; adsugindu-se frisA 01 ideea
este posibil ea aceste tratate particulare 55 ImpunA sareini suplimentare, In ciuda reducerti
armamentulul.
" Ibidem, p. 977.
" A.M.A.E., fond Soeletatea Natfunilor, dosar 3, Rapport de la iroisiime Commission
a la quatrieme Assemblee, rapporteur: Edouard Bend, le 23 Septembre 1923.

www.dacoromanica.ro
11 SOCIETATEJA NATIUNILOR (1922-1925) 497

Tratatul de asistentl mutuaM se bizuie tocrnai pe interdependenta dintre

aceste garantii i dezarmare 58 Eicind elogiul noului document, raportorul
a propus ea textul proiectului s5, fie trimis spre examinare guvernelor,
pentru ea ele sl-si dea avizul. Astfel, in octombrie 1923, tratatul de asis-
tentit mutualit a fost trimis tuturor guvernelor de Secretariatul general
al S.D.N 58.
Preambulul define0m, de la bun inceput, telurile tratatului ; stabili-
rea unei baze de asistent5, mutuaM, pentru a facilita aplicarea articolelor
10 f;i 16 din Pactul S.D.N. §i reducerea sau limitarea arrnamentelor natio-
nale conform cu art. 8" 58b12. Este deci limpede c5, se urm5,rea consolidarea
acelor articole privitoare la garantiile oferite de Pact. Printre ideile valo-
roase incluse in cele 19 articole ale proiectului, trebuie s, stgruim, in-
deosebi, asupra aceleia cu care Incepe articolul 1 0 anume : rAzboiul de
agresiune constituie o criml international5," 60, pgrtile semnatare urmind
sl-si ia angajamentul solemn de a nu se face culpabile de o atare crimA.
Pentru prima oarg, wdar, rIzboiul era calificat drept crima, internatio-
nalit", aceastà conceptie fiind codificat5, intr-un tratat elaborat de forul
mondial care era S.D.N. In ceea ce prive§te obiectivul major al Tratatului,
adicA asistenta, articolul II prevedea c5, ea va fi acordatI oricArui stat,
victimA a unui razboi de agresiune, dac5, acesta s-a conformat dispozitiilor
cu privire la dezarmare, incluse in Tratat (art. 11, 12, 13). Iar art. 3 indica,
In fornie cu totul aleatorii cazurile cind s-ar putea produce un ra,zboi de
agresiune dad, o parte apreciaz c o alta trece peste limitele fixate
reducerii arinamentului sau se teme de ostilitatea 0 de politica agresiv5,
a altei Orli, care face sau nu face parte din acest tratat 61. Se indica
in continuare, in acelasi articol §i procedura greoaie ce urma s5, ail35, Mc :
statul victimI trebuia sit anunte Secretariatul S.D.N. ; acesta convoca
Consiliul ; urmau discutiile in acest for, care dad, considera eA este vorba
de o reall agresiune, lua mIsurile prevAzute in alineateje a, b, c, d, e,
paragraful 2, art. 5 din tratat. In ()rice caz, Consiliul trebuia, in termen
de 4 zile de la primirea notificrii, s arate eine este victima agresiunii
(art. 4) 62 apoi, ace1a0 Consiiu decidea : aplicarea sanctiunilor eeonomice
prev5,zute de art. 16 al Pactului S.D.N. ; desemnarea pArtilor ce trebuiau
s5, aeorde asistenta (aflate pe ace1a0 continent); determinarea fortelor
de asistent5 luarea celor mai adecvate mitsuri pentru prioritatea transpor-
turilor privind operatiile decise ; preg5,tirea planului financiar referitor
Ia fondurile necesare acestor operatii, desemnarea comandantului *ef,
stabilirea obiectivului i natura misiunii acestuia (articolul 5 al Tratatu-
lui) 03. Chiar i numai simpla enuinerare a noilor atributii ce se acordau
Consiliului, dominat prin membrii permanenti de atre marile puteri,
Ibidem, raport publicat, p. 3.
" J.O.S.D.N., Décembre 1923, p. 1520, 1521, 1522, 1523, 1524. Lettre circulaire, le
25 Octobre 1923, du Secretariat general aux gouvernements membres de la S.D.N. semnatA
Eric Drummond. Este anexat Traill d'assislance muluelle. Contine: un preambul si 19 articole.
" big Ibidem.
" Ibidem ; W illiam Marlin, Un grand journalisle d Geneve, 50 ans de la Societe des
Nations, Centre europeen de la Dotation Carnegie pour la paix internationale, Geneve, 1970,
p. 107 113.
61 J.O.S.D.N. Decembre 1923, P. 1521.
62 Ibidem.
62 Midem, p. 15.22.
www.dacoromanica.ro
8 c. 104$
498 ELIZA QA1EPUS 12

scoate in evident5 faptul ea' prin Tratatul de Asistent5, mutual:A, acest

organ al S.D.N. devenea forta conduatoare, forta supremit, care putea
lua eele mai dictatoriale, cele mai arbitrare mitsuri.
Analizind in continuare celelalte articole ale tratatului, constatitm
c5 problema acordurilor complimentare defensive, inclus5 in art. 6, 7
din document, lasa, deschise unele porti, elici statele puteau incheia intre
ele tratate de asistentA, fie sub auspiciile Pactului S.D.N., fie hint aceste
auspicii (art. 6) m. Or, dad Tratatul de Asistentil mutualii trebuia sit
constituie, in primul rind, un instrument de consolidare a Pactului, preve-
derile mentionate nu serveau in nici un caz acestui obiectiv.
Pe de MIA parte, chestiuni spinoase ridicau si art. 11, 12, 13 privind
dezarmarea ", aceasta deoarece reducerile de armament, in raport cu
securitatea adusl de non! tratat sau de acordurile defensive complimentare,
constituiau un act cu totul subiectiv. Numai fiecare stat in parte putea
aprecia limitele dezarmitrii sale, astfel incit operatia de reducere a arma-
mentului nu putea avea criterii objective.
Aceste carente ale Tratatului de Asistentit mutualit nu puteau fi
inraturate prin linititorul continut al art. 15, care sublinia validitatea
tuturor celorlalte tratate inscrise la Secretariatul S.D.N. sau prin cel al
art. 16, care reconfirma inalta competentil a Curtii de Justitie internatio-
nale de la Haga 66. De asemenea, nu era incurajator niei continutul art. 17,
care prevedea posibilitatea unei adeziuni doar partiale la noul tratat 67.
Cu totul dezamitgitoare era insa asertiunea, inseratil in art. 19, care preve-
dea c5. Tratatul devenea inexistent din momentul in care un stat, membru
permanent al Consiiului, 1-ar fi denuntat 68 Asadar, din nou apIrea arbi-
trariul, din nou apArea pozitia de forti-t a marilor puteri. De ce, asadar,
s-ar mai fi angajat micile state &I participe la un tratat, care in orice
clipil ar fi incetat sit existe, dad; nu ar mai fi convenit unei marl put eri ?
Proiectul tratatului, trirnis guvernelor de Consiliu, la 25 octombrie
1923, a fost intimpinat cu mari rezerve de mai toate statele membre ale
S.D.N. i de dare alte state din afara S.D.N. Fapt este, cii la 11 mart ie 1924,
nu se primiseri decit trei rispunsuri, ceea ce a determinat Consiliul sit
adreseze guvernelor o nourt scrisoare, in care le cerea aS 9t dea avizul 68.
Rrtspunsurile 70 au inceput apoi 85, soseasd, vildind, In genere, o
stare de spirit negativit fat5, de continutul tratatului de Asistentil rnutuali.
Astfel, chiar printre titrile care, in genere, isi exprimaseri acordul, existau
serioase rezerve. Franta, de pild5,, aritta ci nici o tariti nu se poate lipsi
de misuri proprii de securitate i crt reducerea armamentului nu putea
Si se efectueze, decit dupi luarea misurilor de asistenti mutualit. Accentua,
de asemenea, necesitatea combinitrii tratatului general cu acordurile
particulare, care ele singure avind atribute precise, puteau justifica o redu-

" Ibidem, p. 1522.

" Ibidem, p. 1523.
66 Ibidem.
" Ibidem.
" Ibidem, p. 1524.
69 lbidem, Avril, 1924, p. 514. Troisleme séance publique du Conseil, le 11 Mars 1924.
" 19 rAspunsuri negative; 9 pozltive, dar cu foarte multe rezerve; 3 pozitive, dar
numal pentru 0 parte a tratatului; 2 aratau o stare de expectativA.
www.dacoromanica.ro
13 SOCTIETA7iDA NATrtrioLOR (1922-1925) 499

cere a arrnamentului 71. Guvernul francez mai cerea ca dezvoltarea asisten-

tei generale, prevazuta in proiect, 0, se aplice concomitent si imediat cu
actiuni de asigurare a securitatii statelor, in mod special amenintate,
din cauza unor ratiuni istorice, geografice sau a altora 72 de natura sinti-
lara. Italia Ii dadea adeziunea, dar cerea eliminarea 3 acordurilor particu-
.
lare. In schimb, Polonia 74, Grecia s.a. optau mai ales, pentru acordnrile
particulare si regionale. Uncle state mid ca Finlanda 76, nu respingeau
proiectul de tratat, dar nici nu-1 aprobau, avind serioase rezerve.
Cit priveste raspunsurile negative, ele proveneau din multiple si
complexe motive. Romania, de pilda, respingea proiectul de tratat
pentru ca, in ultima instanta, acesta nu oferea garantii suficiente pentru
a asigura veritabilul succes" al unei politici de dezarmare generala ".
Am ajuns la aceasta concluzie, se arata in raspunsul guvernului, pentru
ca proiectul nu este de natura de a ne da garantii reale si eficace" 78.
Aceasta, pentru ca alaturi de tari care dezarmeaza se vor gasi mereu taxi
care se inarmeaza. Or, se sublinia in nota romana, asa cum reiese dirt
art. 8 al Pactului S.D.N., dezarmarea nu poate izbuti, decit daca este
generala 79. In raspunsul negativ al Romaniei se gasesc, dealtfel, i observa-
tii, care sint relevate si de alte taxi, doritoare, ca si Romania, de a consolida
Pactul S.D.N. Astfel, in acelasi raspuns se constata ambiguitatea art. 17,
care ingaduia fie o adeziune conditionata, fie una partiala, golind astfel
Tratatul de eficacitatea sa reala 80 Documentul mentionat mai scotea
in evidenta i marea carenta referitoare la definirea agresiunii care era
lasata la aprecierea Consiliului, deschizindu-se astfel drumul spre arbitrar.
Subliniind pritnejdia, de a atribui Consiliului prea multe drepturi, raspunsul
Romaniei se oprea, in. mod critic, asupra greoaiei si lungii proceduri nece-
sare pentru luarea unei decizii in caz de agresiune si mai ales asupra pri-
mejdiei ce decurgea din faptul ca tot Consiliul stabilea contingentele
militare necesare asistentei. In sfirsit, punctul 6 al notei romanesti respin-
gea categoric articolul 19 al proiectului, din care rezulta caducitatea
genetala a tratatului, in cazul ca o mare putere, membra permanenta a
Consiliului S.D.N., 1-ar denunta 81. In fond, obiectiile ridicate de Romania
scot la iveala gravele lipsuri ale Tratatului de Asistenta mutuala al carui
continut nu corespundea obiectivului san major, adica nu servea la consoli-
darea Pactului S.D.N.
71 Ibidein, Septembre 1923, p. 1078, Réponse dii gouvernement francais, le 15 Juin
1923, semnat Poincaré, cu privire la Rezoluiia a XIV-a; Septembre 1924, P. 1160, Réponse du
goovernement francais le 19 Aoilt 1924, semnat Herriot.
72 Ibidem, p. 1161.
72 Ibidem, p. 1163, Réponse du gouvernement italien, le 25 Aoftt 1924, semnat Mus-
solini.
74 Ibidem, p. 1166, Réponse du gouvernement polonais, le 16 Aofit 1924, seinnat
Skrunski.
Ibidem, p. 1162, Réponse du gouvernement Héllénique, le 12 Aoilt 1924, semnat
Roussos.
Ibidem, Mars 1924, p. 454, Réponse dH gouvernement finlandais, le 18 Janvle; 1924,
semnat N1 ennola.
Ibldem, Septembre 1924, p. 1169, Réponse du gouvernement roumain, le 25 Aoilt
1924, semnat I. G. Duca.
Ibidem.
Ibidem.
Ibidem, p. 110.
sl Ibidem.
www.dacoromanica.ro
500 ELIZA CAMPUS 14

Dacit mai stitruim o c1ip i asupra altor ritspunsuri negative si

anume ale Gerrnaniei, Uniunii Sovietice i Statelor Unite, o facem pentru
a arAta o stare de spirit care apitrea ca nefavorabilit ;i tentativei de a
inlaura carenta universalitAtii forului de la Geneva. Germania refuza
categoric aderarea la Tratat, arAtind c prin prevederile referitoare la
acordurile complimentare, el constituia un regres fa ta' de Pactul S.D.N.,
sanctionind actualul sistem de aliante §i grupAri *. In continuare, cerea
cu insistentit o nouA procedurA juridicil pentru a-i satisface doleantele
privind rectificArile de frontierl. Incheierea constituia chiar o amenintare
deschisl pentru cei care nu Intelegeau evolutia ireductibilA"" spre revizui-
rea tratatelor, evolutie, ale citrei valuri vor sfIri prin a nimici, prin a
ritsturna toate obstacolele 82 Desigur, pozitia Germaniei &Idea mult de
gindit, incordind in mod evident atmosfera. In ceea ce prive§te raspunsul
U.R.S.S. acesta era negativ 83. Totu§i, faptul e5 aceast mare putere
era dispusit sA colaboreze la problema dezarmitrii ddea unele sperante.
Si rAspunsul negativ al Statelor Unite 84 Elsa ui deschise cad i acest
mare stat voia sit colaboreze la problema dezarmArii, in ciuda faptului
cA evita s5 aib relatii oficiale cu S.D.N.
Incontestabil, cA dintre ritspunsurile negative, cel care a avut o
influentit decisivA ducind in fond la respingerea proiectului de Tratat,
a fost cel al Marii Britanii 85. Guvernul acestui stat, dupit o analizA temei-
nicA a proiectului, a arittat cA nu poate adera la un tratat care furnizind
garantii mai mult decit precare nu putea obtine aprobarea unei reduceri
sensibile de armament de la nici un guverr responsabil.
In consecintil, se arAta in notA britanicit, proiectul nu corespundea
scopului urmitrit. Trebuie, desigur, adAugate la cele de mai Stls i moti-
vele subiective ale Marii Britanii, care pe de o parte, nu voia sa-si ia obliga-
tii mai largi de asistentA fatA de statele continentului §i pe de alta parte,
era cu totul ostil5. ideii acordurilor particulare, atit de apreciate de Manta
§i de aliatii ei.
In asemenea condiii, In septembrie 1924, la a 5-a Adunare a S.D.N.,
nimeni nu a mai luat cuvintul in sprijinul Tratatului de asistenta mutuala.
Trebuie totu§i recunoa0ern acestui document e.uat, marele merit
de a fi proclamat ritzboiul de agresiune drept crima internationalit §i de
a fi proclamat vointa fermil a popoarelor de a nu se face culpabile de o
astfel de crima.
Dealtfel, la aceastit faimoasit a 5-a sesiune **, ideea a fost reluatft
pe un plan superior, cilci tocmai la aceastit sesiune a fost votat in unanimi-

* Este o referire directA la aliantele Frantei ai la gruparea Mica Intelegere, care promovau
principli antirevizIontste.
82 Ibidem, Septembre 192 I, p. 1155, 1156, 1157. Réponse du gouvernement allemand, le
24 Juillet 1924, semnat Gustav Stresemann. Se trimlte, de fapt avizul expertilor desemnati de
guvern si de el Insusit.
" Ibidem, mai 1924, p. 752, 753, 754, Réponse de l'Union des Republiques Socialistes
et Soviétlques, le 12 Mars 1924, semnat Georges Tchitcherine; Donald Buzinkai, Soviet-League
Relations East European Quarterly", nr. 1/1979, p. 25 45.
" J.O.S.D.N., Aotat 1924, p. 1035, 1036, Réponse du gouvernement des Etats-Unis
d'Amerique, le 16 Juin 1924.
Ibidem, p. 1038, 1037, 1038, Réponse du gouvernement britanlque, le 5 juillet 1924.
** Sesiunea a V-a a AdunAril s-a desfAsurat tntre 4 septembrie 2 octombrle 1924.
www.dacoromanica.ro
15 SOCIETATEA NATrtmmon (I822-19s5) 501

tate Protocolul de la Geneva ", document considerat ca un triumf atit

al conceptului de arbitraj cit i acelui de securitate colectivg.
Era momentul cind se considera c5, dupg eliberarea Ruhrului, Ger-
mania putea fi atrasa spre Societatea Natiunilor ; cind intilnirea de la
Londra intre Ilerriot si MacDonald vadea o netezire a asperitatilor anglo-
franceze ; cind TJ.R.S.S. incepuse sit fie recunoscutri, de statele Europei ;
cind planul Dawes angaja din ce in ce mai mult Statele Unite spre pro-
blemele Europei i spre cele ale S.D.N., unde S.U.A. Ii trimisese observa-
tori. incepea sit se spere cit va fi depasita in curind carenta universalitatii
forului de Ia Geneva si ca se va crea, pas cu pas, adevaratul spirit inter-
national.
in orice caz, la a 5-a Sesiune a Adungrii 87, s-a statornicit ideea
care a fost punctul de sprijin al Protocolului ca razboiul, cit agresiunea
sau amenintarea cu agresiunea trebuie inlaturate cu ajutorul fortei
drepluluf. Astfel, solutia de bazg a Protocolului a lost gasita prin utilizarea
obligatorie i neconditionata a Arbitrajului obligatoriu. Ideea a fost
propusa si argurnentata de primul ministru al Marii Britanii, Ramsay
MacDonald, care a cerut, concomitent, i pregatirea unei Conferinte de
dezarmare. La aceeasi sesiune, se stie, ca Edouard Herriot, primul minis-
tru al Frantei a cent ca Protocolul sit contina in afara de arbitraj, pe
care II elogia, ideea de securitate, Meg de care Protocolul nu putea consti-
tui un instrument utilizabil ii corespunzator marilor obiective urmarite
de S.D.N. A apgsat, din nou i deosebit de convingator asupra necesitatii
de a lega in mod solidar cele trei mari concepte : arbitraj, securitate, dezar-
inare. Mici state, ca Cehoslovacia i Grecia, prin reprezentantii lor Edouard
Beneg si Nicolas Politis, au sprijinit cele trei principii, adaugind ca ideea
de sanctionare a agresorului eapata, in lumina arbitrajului, noi dimensiuni.
Dc asemenea, Politis a tinut sit accentueze, in concluziile sale, enorma
importantii a concept-ului de securitate : Splendidului templu, pe care
noi toti voira sa-1 ridicam in serviciul Piteii, nu-i sint suficient doar
frumoasele, largile fundamente ale justitiei. ii trebuiesc, pentru a suporta
greutatea armelor pe care intr-o zi le vom depune in acest lacas, zidurile
solide construite eu granitul securit54ii" 88.
In lumina acestor nobile principii, Comisiile specializate au trecut
la redactarea f inala a Protocolului, la care, in afara de Bene i Politis
si-a dat contributia si Nicola e Titulescu. El a aratat, referindu-se
In conceptul de securitate, ca daca ea este o stare de spirit, principala
securitate pentru un stat care accepta acest protocol este de a sti cit fron-
tierele sale nu pot alcatui obiectul unei discutii" 88. Omul de stat roman
88 Gustav Pordea, op. cit., Prolocolul de la Geneva, p. 68-72; Edgard Milhaud, op. cit.,
p. 140 157, 158 168; DImitrie Gusti, Protocolul in Politica Externd a Romdntei, Cultura
national& Bucuresti, 1925, p. 369 375; A.M.A.E., fond Societatea Natlunilor, dos. 3. Projet.
Protocole pour le Reglement pacifique des differends internationaux. Presentee a l'Assemblée
le ler Octobre 1924 par la premiere et la troisieme Commission; Gheorghe Matei, Dezarmarca
in contextul problemelor inlernationale f t alitudinea Romdniet ( 1919 1934), Edit. Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1971, p. 26.
8' Societe des Nations, Securite et Reduction des Armements, Geneve, 1924. Cuprinde si
dezbateri ale sesiunii a V-a a Adunfirii.
88 Fteprodus dupd Edgar Milhaud, op. cit., p. 151.
89 Nicolae Titutescu, Docuznente diplomatice, sub redactia lui George Macovescu, Edit.
Politic& Bucuresti, 1967,p. 158, Iniervenfitle lui N. Titulescu la cea de-a 5-a sesiune a Adu-
ndrii S.D.N.
www.dacoromanica.ro
502 F2IIZA CAMPUS 16

a propus, in consecintil, ca eel de-al doilea paragraf al art. 4, sit fie redactat
astfel : se stabileste, de asemenea, eil dispozitiile prevAzute de articolele 2
si 3 nu se aplicit la diferendele care au drept object revizuirea unui tratat
sau a unei conventii sau la modificarea integritittii teritoriale actuale a,
diferitelor state semnatare ale Protocolului de fatit, avind in vedere c.
nurnai Adunarea are competenta de a se ocupa de aceasta in baza art. 19.
al Pactului" 90.
La 27 septembrie 1024, a lost astfel inaintat Adun'izii Protocol&
pour le règlement pacifique des difftlrends internationaux, cunoscut maI
mult sub numele de Protocolul de la Geneva.
Examinarea succintit a Protocolului de la Geneva * relev, de la
bun inceput, c fusese reluat inaltul principiu, conform aruia rázboiul
de agresiune constituia, o infractiune lap, de solidaritatea internationalil,
si o crimA internationalit". Sub obedienta acestei devize, se gsea dealtfel,
iniregul continut al documentului. In acest Rens, nerecurgerea la razboi,
ea instrument de rezolvare a litigiilor, era previizut4 in art. 2 ; pentru
punerea in practia, a acestui nobil principiu, art. 3 prevedea, angajarnentul
tuturor pàrtilor de a recunoaste jurisdietia, Curtii Permanente de Justitie
internationala ; in timp ce articolele 4, 5, 6, ofereau reglementarea judicial%
sa,u arbitral5, a Consiliului sau a Adunitrii in cazul c inaltul for mentionat
in art. 2 nu ar fi izbutit sit satisfaa, pgrtile in litigiu. Concomitent, pentru
prevenirea ca si pentru definirea agresiunii, Protocolul considera cit extin-
derea zonelor demilitarizate putea constitui un mijloc de prim rang (art. 9) ;
in timp ce, prin art. 10 eituta sii dea o definitie cit mai adecvat:1, agresoru-
lui, inliturind In acest fel carentele Pactului S.D.N. in acest timp, prin
prevederile articolelor 11, 12, 13 din Protocol, sanctiunile incluse in art. 16
al Paetului SocietAtii Natiunilor deveneau imediat operative. Era aadar,
limpede cii Protocolul urmitrea, pas cu pas, intitrirea statutuluiforului de
la Geneva, aci articolele mentionate favorizau intocmirea mai rap id
a planurilor economice, financiare si militare, destinate sanctionitrii agre-
sorului. De a semenea, prin art. 16, Protocolul prevedea mAsuri si in cazul
unei agresiuni efeetuate de un stat care nu era membru of Societittii Nati-
unilor, eeea ee, incontestabil, mArea ponderea clauzelor destinate apNritrii
piicii si securitAtii. De asemenea, dind curs vointei tuturor natiunilor care
cereau in mod imperios dezarmarea, s-a luat, prin art. 17, hotitrirea de
a se convoca o ConferintA internationali cu toate statele lumii, consaeratI
reducerii armamentului, conferintil, care trebuia convocata de Consiliu,
la Geneva, la 15 iunie 1925. Protocolul, dupit ce fixa o proceduri cu mult
mai operativA, decit aeeea a Pactului Societittii Natiunilor, reafirma
prin art. 19, a stipulatiile sale nu afectau in nici un caz drepturile si
obligatiile membrilor Societatii Natiunilor, asa cum ele erau prevazute
In Pact. Noul document, elaborat in spiritul consoliditrii elective a Pactu-
lui S.D.N., organizase in mod clar arbitrajul, ea mijloc de inlitturare a.
litigiilor, dar diIduse forme precise si conceptului de securitate. De ase-

" Ibidem, p. 158, 159.

* TItlul complet: Protocol pentru regularea pasnica a neinfelegerilor internafionale in
PolUicã Externa a Romdniei, Cultura NationalS, Bucure,ti, 1925, p. 404-409. Cuprinde 21
articole I un Preambul; Oh. Matei, op. cit., p. 28 31; Sally Marks, The Illusion or Peace
International Relations in Europe 1918-1933. St. Martin's Press, New York, p. 61, 63; Wil-
liam Martin, op. cit., p. 104, 106.
www.dacoromanica.ro
17 SOCIETATIBA NATIUMILOR (1922-1925) 503

menea avea meritul de a fi filcut pregairi concrete pentru ineeperea unei

Conferinte a dezarmAxii.
In entuziasmul general, la 2 octombrie 1924, Protocolul prezentat
de N. Politis 91 a fost votat in unanimitate de eele 48 de state prezente *.
Cu acest prilej, lordul Parrnoor, delegatul Marii Britanii a salutat acest
eveniment, afirmind cit noul instrument de pace si securitate, este o
mitrturie a credintei pe care am avut-o in noi insine, este o rnitrturie a
eredintei in umanitate, in puterea justitiei si a adevikului, in destinul
omenirii si in triumful definitiv al pitcii i buniivointei" 92
Numai cit, imediat, la 5 oetombrie, guvernul MacDonald a fost
Asturuat, iar noul guvern britanie, condus de eonservatorul Stanley
Baldwin si avind. la Externe pe Austen Chamberlain nu a mai pg,strat
aceea4;i pozitie favorabilit fatil de Protocolul de la Geneva. Aeeasta, eu
atit mai mult, cu cit consultindu-se cu Washington-ul, britanicii si-au
flat seama cit nici State le Unite nu erau multumite de continutul Protoco-
lului 93. In asemenea imprejurAri, la sesiunea Consiliului, din martie 1925,
Austen Chamberlain a respins Protocolul, sub motivul cit aplicarea simul-
tanit a unor sanctiuni economice generale, de dare toate statele impotriva
statului agresor, ar duce la mari complicatii si riseuri, dat fiind cit puterniee
eolectivitAti economice exist5 in afara S.D.N. ". Nu ar fi imprudent,
arrttau britanicii, de a milri obligatiile deja contraetate, RUA sit se tinit
seama de faptul cit Pactul S.D.N. este deja slait prin absenta unor mari
state r 99.
Chiar dad), la acea sesiune a Consiliului, Protocolul nu a fost incit
oficial respins, in urma pozitiei luate de Marea Britanie, soarta sa era
peeetluita. A sasea sesiune a Adunitirii, din septembrie 1925, a sanetionat
aceasta stare de fapt. Din nou, marile puteri an halms Societgtii Natiunilor
propria lor vointlti.
Tentativele de a consolida in anii 1922-25 Pactul, prin crearea
unor noi imtrutnente juridieo-politice au esuat, in primul rind, din cauz5;
.61 o adevitratit demoeratizare a vietii internationale nu se realizase. In
ciuda faptului, cii oficial, in Societatea Natiunilor, principiul egalitatii
In drepturi a statelor funetiona efectiv, in ciuda faptului cit se crease
eadrul democratic unic, de la tribuna ertruia toti puteau exprime
liber mice opinie, totusi marile puteri aveau posibilitatea de a-si impune

" Arh.M.A.E., fond Societatea Natiunilor, dosar 8, Rapport general presente a Is cin-
quiemc Assemblee au nom de la lère Commission par N. Politis et au nom de la III° Commission
par E. Rena.
Romania se afla printre aceste state.
92 Dupa Edgard Milhaud, op. cit., p. 155.
" Frances kellor and ... op. cit., vol. II, p. 752 779. Vezi capitolul XXXVIII;
N. W. M. Jordan, Great Britain, France, and the German Problem 1918 1939, Royal Institut
of International Affairs, London, 1943, p. 210-212.
" J.O.S.D.N., Mars 1925, p. 447. Session du Conseil, les 9 14 Mars 1925.
" Ibidem, p. 447. Este limpede ca aceastä referire la S.U.A. nu era deeit un pretext
pentru cd Meinorandumul britanic confine i idel care réstoarna aceasté teza: Daca Statele
Unite pastreasa o amicald rezerva, ainericanii, cu titlu personal si-au oferit concursul simpatia,
activita tea lor, in timp ce generozitatea publicului american a adus an ajutor pretios unor cause
ce interesau S.D.N.". Ant putea adauga cé interesul Statelor Unite pentru Europa s-a mani-
festat stand prin planul Dawes i ca deci nu putea fi vorba de o izolare a Statelor Unite nici
tap de S.D.N., nici fata-de treburile continentului.
www.dacoromanica.ro
504 latizA CAMPUS 18

vointa. In al doilea rind, continutul insasi al documentelor a avut carente,

nesatisfacind pe deplin interesele tuturor statelor. Cliiar si Protocolul de
la Geneva, care fusese votat in unanimitate, deoarece izbutise sil insereze
cele trei principii majore : arbitraj, securitate, dezarmare, s-a izbit pint
la urma de interesele particulare ale marilor puteri, trebuind, din aceasta
cauza sa dispara de pe esichierul Societatii Natiunilor.
Aceasta scurta schita istoric5, a tentativelor de consolidare a Pactului
vadeste, sintem incredintati, existenta in relatiile internationale a doul
conceptii, care operau de pe pozitii diametral opuse. Pe de o parte, Societa-
tea Natiunilor care lupta pentru statornicirea unor raporturi interstatale,
bazate numai pe forta si pe respectul dreptului ; iar pe de alta parte,
vointa, arbitrariul Marilor puteri, care voiau sa-si pastreze toate privile-
guile utilizind de aceea si principiile inscrise in Pact, atunci cind aceste
principii le puteau servi.
In pofida acestei stari de fapt, multe dintre ideile incluse in cele
doua documente abandonate si-au croit drum, ele fiind de o acuta aetuali-
tate si ast5,zi, daca nu ne-am referi decit la conceptiile referitoare la califica-
rea razboiului de agresiune drept crima internationala.

TENTATIVES DE CONSOLIDER LA SOCIATA DES NATIONS

(1922-1925)
RESUM8

Peu apres sa constitution, la Societe des Nations s'est vue forcee

a différentes actions visant a consolider son statut. Le traité d'Assistance
mutuelle et le Protocole de Geneve, élaborés et discutés dans cet organisnie
refletent pleinement cet &tat de faits.
Dans le premiere partie de l'étude, l'auteur examine la situation
internationale de la Societe des Nations ainsi que Pactivité déployee par
celle-ci durant l'étape 1920-1923 afin de préciser les causes qui ont
determine l'apparition des deux instruments diplomatiques mentionnés,
instruments destines a remédier aux carences du Pacte de la Societe des
Nations dans certains problemes d'intérêt majeur, tels le desarmement,
la sécurité et Parbitrage.
Apres avoir présenté les succes de la Societe des Nations sur divers
plans, dont l'administration de la Sarre, la protection de Danzig en tant
que ville libre, la ligne de demarcation entre la Pologne et l'Allemagne
en Silésie supérieure, la dispute opposant la Finlande a la Suede pour
les ile d'Aaland etc., l'auteur releve aussi les échecs de la Societe, insis-
taut sur le passage de Vilna en possession de la Pologne, l'invasion de
l'ile de Corfou par l'Italie, le probleme de la vine libre Fiume et autres.
L'incapacité de la Societe des Nations de mettre un terme a ces
violations du statut, d'endiguer Parbitraire maintes fois exercé par les
grandes putssances, membres fondatrices de Porganisme international,
ont impérieusement impose des mesures visant a consolider le Pacte.
Et ce, d'autant plus que la valeur de Particle 10, la colonne vertébrale
du Pacte, s'était vue diminuée, comme suite des propositions du Canada
www.dacoromanica.ro
19 SOCTETAIIEIA NATIMMOR (1922-1925) 505

et des solutions aleatoires qui avaient mis fin aux débats coneernant
l'application de l'article.
L'auteur expose ensuite amplement la maniere dont fut prepare
et discuté le Traité d'Assistance Mutuelle, soulignant le grand mérite
de celui-ci d'avoir qualifie la guerre de crime international, mais aussi
les insuffisances et carences de sa teneur. La consequence logique en fut
le rejet du traite par la majorité des Etats membres. L'autre instrument
de securité le Protocole de Geneve contenait en échange tous les
desiderata se rattachant aux problemes du desarmement, de l'arbitrage
et de la securité, etant adopté avec enthousiastne par tous les Etats mem-
bres de la Societe des Nations. Si ce nouvel instrument diplomatique
elabord avec minutie et sens des responsabilités est tombé, ce fut encore
l'effet de l'arbitraire des grandes puissances.
En depit de eet échec effectif, les precieuses idées contenues dans
les deux documents abandonnes se sont &aye leur voie, demeurant tou-
jours actuelles, s'il n'était que prendre en consideration celle qui qualifie
la guerre de crime international.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
DOCU M EN T AR

CERCETARI ARHEOLOGICE PE TERITORIUL COMUNEI

DRIDU, PUNCTUL LA METEREZE"
DE

VIORICA ENACHIUC-MIHAI

In cadrul colectivului de cercetare al Muzeului judetean Ilfov,

alatuit cu aprobarea Comisiei arheologice din cadrul Academiei de
Stiinte Sociale §i Politice §i de Consiliul Culturii §i Educatiei Socialiste
pentru salvarea vestigiilor arheologice amenintate cu distrugerea partialg
sau totalg ea urmare a amenajgrii unui lac de acumulare in zona Dridu
Fierbinti Tirg, am primit conducerea efectugrii sgpAturilor arheologice
in punctele XXVI §i XXXI incepind cu anul 1979.
Sgplturile arheologice de salvare pe care le-am condus in eampaniile
1979 §i 1980 au dus la obtinerea unor rezultate care fac noi precizgri in
leggturg cu viata materialg i spiritualg a poporului roman i a strgmo§ilor
sad in Cimpia Romang pe o perioadg e§alonatg intre neoliticul timpuriu
(5600 i.e.n.) sec. XVII e.n.
Punctul XXXI nurnit de localnici La Metereze" este un pinten
de terasg pe malul drept al riului Ialomita mgrginit in partea de est si
nord-est de pante abrupte cu adincirne de cca. 12-25 metri. Pintenul
este situat la nord-vest de satul Dridu, comuna Dridu, in imediata apropiere
a confluentei riului Prahova cu Ialomita §i la cca. 250 m. in aval de barajul
viitorului lac de acumulare.
Cele opt sectiuni i casetele adiacente cercetate de noi au pus in evi-
dentg §apte nivele de locu ire :
Cel mai vechi nivel apartine unei necropole de inhumatie din neoliti-
cul timpuriu, eultura Dude0i. Trupurile defunctilor au fost arzate pe
spate cu rotirea urarg a corpului spre stinga sau dreapta i picioarele
intinse sau thireite. Orientarea lor este nord vest-sud est. In doug morminte
orientate iv ir pe aceea§i directie s-a identificat ritualul decapitaxii cu
depunerea pe loc a craniului. Intr-un singur caz unealta, o diLltit confec-
tionata dintr-o rocg durg de culoare ro§ie, cu care s-a efectuat decapitarea
a fost pusa, perpendicular pe sutura din spate a craniului. Ritualul decapi-
tkii defunctilor se intilne§te pe o arie largg din Europa Centralg §i ping
in Orientul apropiat Inca; din mezolitic, dar in aceastg perioaditi mai veche
craniile eran inhumate separat.
La Metereze 1n ace1a.5i nivel s-au descoperit i o groapg, Circu1ar6,
in care se aflau 2 schelete ce pun in evident5, un ritual in cadrul cAruia
-
"REVISYA DE ISTORIE", Tom 34, or. 3. p.'507 512. 1981 '
www.dacoromanica.ro
508 DOCUMENTNAR 2

se faceau sacrificii omenesti legate de cultul Soarelui. Alaturi au fost

depuse ofrande : canini de cline si un cap de oaie.
Al doilea nivel arheologic pune in evidenta o intinsa asezare (pe
cea. 2,5 ha) a purtatorilor culturii Babadag, faza III, din Hallstattul
timpuriu. Bordeele ovale cu diametral de cca. 5,5 in contin bogate resturi
ceramice, osteologice, unelte i podoabe. Inca la aceastA data se mai
foloseau larnele de silex. In cadrul bordeelor am descoperit ace de bronz
pentru confectionarea imbrAcamintei i incAltAmintei din piele, o ageata
de bronz i diferite obiecte de podoabl : ace de par din bronz ii un frag-
ment de fibull de fier. Ca ocupatii easnice sint puse in evidenta in afara
confectionarii Imbriteamintei, torsul, tesutul, olaritul si confectionarea
uneltelor din silex.
Lipsa risnitelor de mina i prezenta in bordeie i asezare a resturilor
osteologice care apartin ovi-caprinelor ,si cornutelor mari doinestice atesta
ca ocupatie principala pastoritul. Existenta oaselor de animale salbalice,
In special ale mistretilor, demonstreaza ca imprejurimile erau rnasiv
Impadurite. Aceastl concluzie este subliniata si de culoarea stratului
brun roscata i frecventa melcilor care atestA un clirnat eald i umed.
Cel de-al treilea nivel apartine unei asezAri din sec. VI V I.e.n.
In aceastA perioada locuintele sint de suprafatA cu vetrele amenajate eu
piatra. Frecventa risnitelor de mina demonstreaza ca preocuparea princi-
palA a fost agricultura. In locuinte i gropi menajere s-au descoperit sAgeti
de bronz in trei muchii cu tub de manusare si material ceramic. Resturi
osteologice atesta folosirea calului in activitatile zilnice.
Urmittorul nivel (IV) atestii existenta unei cetAti din sec. IV
III i.e.n. situatil in partea de nord-vest si nord-est a pintenului de terasa.
In partea de sud singurul loe accesibil spre cetate a fost amenajat un sant
si val de aparare.
Din acest nivel au fost cercetate numai pArti inferioare a gropilor
menajere care titian nivelurile anterioare deoarece asezarea propriu-zisa
a fost distrusa in mare parte in urmA cu 3 ani pnin decaparea pintenului
de terasa ping, la o adincime de 1-1,50 m. pentru constructii edilitare.
Nivelul V apartine unei asezari geto-dacice din sec. I i.e.n. I e.n.
ale cArei urme materiale au fost surprinse in cadrul sectiunilor in solul
agricol. In portiunea sectionata aceasta asezare care avea o extindere mai
mare ca cea fortificata din nivelul anterior a fost distrusa de deeapare
si de lucrarile agricole.
Nivelul VI pune in evidenta descoperirea pentru prima data In Cimpia
RomAnA a unei asezari fortificate en sant de aparare din sec. XI XIII e.n.
cu doua faze de locuire ce apartine populatiei romAnesti.
Prima faza de locuire se dateaza Intre jumAtatea sec. XI si jurnatatea
sec. XII e.n. Locuintele rectangulare erau de suprafata asa cum o demon-
streazA fragmentele de lipiturA in care se remarca impregnarea formei
parilor i a nuielelor. Din inventarul caracteristic arnintim : fragmente
de caldAri de lut, frecvente, cu decor canelar, asociate cu fragmente din
vase borcan post Dridu decorate cu striuri paralele sau usor valuite. Tot
din aceeasi faza provin i doua virfuri de sageti de fier i un fragment
ceramic dintr-un ulcior cu smalt de culoare verde-mIsliniu executat
www.dacoromanica.ro
3 DOCUMENTAR 509

cu roata rap idg. Asocierea materialelor prezentate se intilneste si in descope-

ririle din Dobrogea 1 si Transilvania 2 in sec. XI XII.
In cea de-a doua fazg (sec. XII XIII) asezarea isi restringe aria
in partea de nord-est a promontoriului. In partea de sud-vest in cadrul
sectiunii VI am descoperit necropola acestei faze a asezgrii. Unul dintre
morminte taie o groapg menajerg din prima fazg. In aceastg, perioadg
san(ul de apgrare este adincit.
Locuintele sint in forma* de semibordeie. Materialul ceramic desco-
perit in unul din semibordeie si intr-o groapg menajerg in cursul cercetgrii
este identic cu cel de pe fundul santului de apgrare adincit ceea ce demon-
streazg, contemporaneitatea lor.
Gilditrile de lut nu mai au decor canelat, ci format din linii incizate,
paralele. CAldgrile sint asociate cn vase borcan care se intilnese in descope-
riri arheologice ping la jumittatea sec. XIII. 0 verigg de fier de la o cen-
turil deseoperitg in santul de apgrare adincit este de acelasi tip cu cele
descoperite in doug morminte din cadrul necropolei.
Dacil unele obiecte din inventarul mormintelor cum ar fi nasturii
de bronz sferici se intilnese intr-o perioadg mai largl (sec. X XIII 3)
lipsa cataramelor in formg de lirg caracteristice pentru sec. XXI 4
(vezi descoperirile de la DinogetiaGarvgn, NoviodunumIsaccea,
Pleuiul lui Soare, si de pe teritoriile Bulgariei, Cehoslovaciei, Ungariei
si U.R.S.S.) si prezenta cataramelor circulare cu spin median sau ovale
cu o bazg dreaptg ce se intilnesc ping in prima jumgtate a sec. XIII 5
ne obligg la datarea necropolei si asezgrii din cea de-a doua fazg, incepind
cu a doua jumgtate a sec. XII si prima jumgtate a sec. XIII e.n. Tot
pentru asemenea datare pledeazg si descoperirea unei sAgeti in forml
de coadg de rindunicg cu mansonul scurt si a unor cercei cu pandantiv
in mormintele XII, XVI si V. In cadrul necropolei se intilneste ritualul
crestin si reminiscente ale unui ritual strAmosesc de inhumatie intilnit
pe teritoriul Orli noastre intre sec. IV i.e.n. sec. IV e.n.
Descoperirea in mormintul XIV a unei seceri depuse pe miinile
defunetului impreunate pe bazin, precum si a resturilor osteologice a
cornutelor mari din groapa menajerg, precizeazg locuirea unei populatii
authhtone romgnesti sedentare care aveau ca ocupatie principalg agTicul-
tura si pastoritul. Tot in acest sens pledeazg, si rezultatele antropologice
in urma consultgrii la fata locului a scheletelor de cgtre antropologii
Dardu Nicolaescu-Plopsor, Irina Riscutia si Cantemir Riscutia de la
Institutul de Antropologie Victor Babes". Un singur schelet care prezintg
1 Gh. Stefan, I. Barnea, M. Comsa, Bucur Mitrea, Sapaturile de la Garvan, fig. 14, 7,
p. 640; fig. 8, P. 635 in Materiale VI, 1959; Grigore Florescu, Radu Florescu, Sapaturile ar-
heologice de la Capidava, in Materiale VI, 1959, p. 623. Autorii dateazA cAldArile de lut !nal din
prima jumAtate a sec. XI. Pentru fragmentul de ulcior cu smalt verde mAsliniu: Dumitru
Vilceanu, Pacuiul lui Soare. Cetatea bizantinii I, Edit. Academie!, 1972, P. 91 102.
2 Informatil dr. Radu Popa, Institutul de arheologie, Bucuresti.
2 A. Dankamiits, I, Ferenczl, Sdpaturile arheologice de la Ciumbrud, In Materiale VI,
fig. 3/2, p. 608; Dorin Popescu, Cercelari arheologice tn Transilvania (II), in Materiale II,
fig. 83/12, p. 129; Peiu Gatev, Nakili ot pogrebeniia cd Xl XII v, Arheologiia, Kniga I. 1977,
fig. 2, II.
4 Pare Diaconu, Paeuiul lui Soare. Cetalea bizantina I, Edit. Academiei, 1972, fig. 62,
11 si p. 154-156.
6 Peiu Gatev, op. cil., fig. 2, IIII; fig. 2, IIIII, p. 32.
www.dacoromanica.ro
510 DOCUMENTAR 4

trásaturi evidente antropologice oriental-mongoloide apartine unui mor-

mint situat izolat in afara necropolei si a santului de aparare.
Pentru a intelege utilitatea fortificarii asezarii de la Dridu punctul
La Metereze" considerilm ea sint necesare citeva precizari de ordin istoric.
Inca de la sfirsitul sec. al X-lea o primejdie reala pentru asezilrile
de la Dunarea de Jos o constituie invazia peeenegilor. Acestia au atacat
in 1036 Dinogetia, Garvan, Pacuiul lui Soare, Dervent §i Capidava. in
anul 1048 imparatul bizantin Constantin Monomahul aseaza triburile
pecenege conduse de Kegenes 6 in Dobrogea dindu-le pamint si 3 cetati
in schimbul asigurarii pazei frontierei dunarene. Cronica Notarului Ano-
nim 7 relateaza ca regele ungurilor tefan I (997-1038) s-a luptat en pece-
negii. Grupuri de pecenegi si cumani care devastasera Panonia in 1068
sint distruse la intoarcere prin Transilvania de regele Solomon la cetatea
Dobica 8 In acelasi an pecenegii §i Cumanii sint aliati ai princepelui
Ladislau impotriva regelui Solomon. Dupa anii 1067-1071 cumanii
patrund in Muntenia ping, la Olt 9. I. Kniezsa " precizeaza crt la mijlocul
sec. XI o numeroasa populatie pecenega s-a asezat pe teritoriul actual
al Ungariei.
Coroborind faptele relatate mai sus ajungem la concluzia cii fortifica-
rea asezarii de la Dridu cit §i a unora din Transilvania din aceeasi perioada
(daca ne referim la Moldovenesti, Dabica, More:Ain etc.) a fost necesara
ca urmare a aparärii populatiei romane§ti de primejdia invaziei pecenege
§i cumane.
Unii cercetatori bazindu-se numai pe izvoare narative considera
ca teritoriul dintre Carpati §i Dunare era locuit din cea de-a doua jumittate
a sec. XI §i in sec. XII de cumani care ar fi dominat populatia romaneasca
aflata, aici 12.
Asezarea de la Dridu, care este fortificata nu numai incepind cu
mijlocul sec. XI, cind cumanii patrimd in Cimpia Romana, dar pe tot
parcursul sec. XII si inceputul sec. XIII, pledeaza asupra faptului ca cel
putin nordul Munteniei nu era sub dominatie cumana. Diferite alte izvoare
intaresc aceasta concluzie. Astfel dr. armean Vardan relateaza c5, in a
doua jumatate a sec. XII romanii locuiese in vecinatatea rusilor 13. Nicetas
Choniates 14 precizeaza c'a pe la anul 1164 Andronic Comnenul, in fuga
sa spre granitele enezatului de Halici a fost prins de niste romani. Tot
acelasi autor relateaza ca in anul 1187 Asan amenintat de o noua armata
bizantina' 15 trece Dunarea §i cere ajutor conducatorilor din nordul Dunarii
ca sii impuna donmia vlahilor si a bulgarilor precum a fost odinioara".
Deci Asan cere ajutor de la vlahi §i nu de la cumani. Ionita, a folosit ajutorul

6 Istoria RomtIntel, vol. II, p. 68.

7 Dorin Popescu, op. cit., p . 136.
8 Istoria Itomaniei, vol. II, p. 68.
9 Ibidem, p. 69.
10 I. Kniezsa, Ungarns VOlverschaften im XI. Jahrjundert, Budapesta, 1938, p. 107-109.
11 Kurt Horedt, Contribufii la istoria Transiloaniet In sec. 11' XIII, Edit. Academiel,
1958, P. 140-145; Istoria Romilniii, vol. II, p. 67.
12 Ibidem, p. 109.
19 lbidem, p. 111.
24 lbidem, p. 110.
15 1bidem.
www.dacoromanica.ro
5 DOCUMENTAR 511

trupelor de la nord de Dunifre formate din romani §i cumani impotriva

bizantinilor i mai tirziu a cruciatilor.
Mentinerea fortificatiei asezarii de-la Dridu pe intreg parcursul sec.
al XII-lea se datoreaz i formi-trii celui de al doilea tarat bulgar cit i a
expansiunii statului ungar pe la 1150 pina la Olt §i Valea Secaplui §i de-a
lungul Carpatilor rasAriteni in jurul anului 1200 16.
Ca urmare a expansiunii statului ungar este explicabill participarea
unui mare numiir de români in armata impitratului bizantin Manuel
Comnenul ce se pregAtea srt atace pe unguri in 1166 17. Faptul c'd Manuel
Comnenul in 1148 in lupta impotriva cumanilor de-la nord de Dunare
ucide pe conduchtorul lor Lazar considerat a fi bktinal poate sà sugereze
prezenta cumanilor in teritoriile sudice ale Munteniei unde au fost asimi-
lati de b4tinmi.
Incetarea locuirii mezitrii de La Metereze" Dridu pe la mijlocul
sec. XIII poate fi pusit in legitturit cu slabirea puterii celui de-al doilea
tarat bulgar i poate chiar cu invazia Utarilor.
Rezultatele cercetitrilor din nivelul VI de la Dridu punctul Metereze
(jumAtatea sec. XI juiratatea sec. XIII e.n.) imp1icii reevaluarea unor
concluzii asupra unor descoperiri anterioare pe teritoriul Transilvaniei
§i datate in sec. XI XII.
Cercetatorul Dorin Popescu dup5, ce incheie lucrghle in cadrul
necropolei de la VArsand ernite printre altele §i ipoteza atribuirii ei unei
populatii romanesti. In sprijinul acestei ipoteze aduce urmdtoarele argu-
mente : 18
bazindu-se pe izvoarele vechi precizeaza c ungurii la venirea
lor in Transilvania au gitsit pe vlahi §i slavi ; c Gelu a fost vlah si ca
ungurii la venirea lor in Panonia au gasit aici pe slavi, bulgari §i viahi,
pastorii romanilor. Mai amintete §i de cronica ruseascl din sec. XII zisA
a lui Nestor care vorbe§te de alungarea volohilor din Panonia de catre
unguri. Mai departe se precizeaz c toponomia §i onomastica confirmA
existenta romanilor pe tot teritoriul Transilvaniei pe care sint faspindite
cimitirele din sec. XI.
In sprijinul unei apartenente romanesti a necropolelor din sec. XI
pot veni §i observatiile altor cercetatori 19 Astfel arheologul maghiar J.
Hampel precizeaza cit torquesurile rasucite intilnite in aceste cimitire
sint purtate incI inainte k4i dupit e.n. de daci §i carpi. Martin Ro§ca referip-
du-se la cimitirul de la Moldovene§ti precizeazit cl colierele, bratIrile §i
inelele constituie o supravietuire a lumii clasice care s-a pAstrat pinisi in
epoca dinastiei arpadiene.
Dupit ce trece in revisM toate argumentele prezentate mai sus,
Dorin Popescu nu inapart4ea atribuirea mormintelor din sec. XI din
Transilvania, populatiei romilne§ti pe motiv c asemfea descoperiri nu
s-au efectuat in Cimpia Romana.
16 Dorin Popescu, op. cif., p. 135.
17 Isloria Ronulniei, vol. H, p. 111.
19 Dorin Popescu, op. cit., p. 138 §I MM.
19 Ibidern, p. 137.

www.dacoromanica.ro
512 DOCUMENTAR 6

Cerceth'rile de la Dridu confirma; atribuirea cimitirelor din sec. XI

din Transilvania romanilor fitrit a exclude ca In cadrul lor sit fi fost inmor-
mIntati i membrii ai altor populatii.
Ultimul nivel (VII) taie umplutura santului de aprtrare i apartine
unei asezitri care se extinde pe o perioadA esalonatil intre sec. XIV
XVII e.n. Resturile unei locuintk cu temelie de piatrA care taie umplutura
santului de aparare a asezArii din sec. XI XIII sint datate in a doua
jurnatate a secolului XIV prin monede emise de voievodul Vladislav
Vlaicu. Asezarea sec. XIV XVII a fost distrus5, aproape in intregime
de lucrarile agricole si in special de amenajarea lacului de acumulare din
zona Dridu-Fierbinti.
SApaturile arheologice ce urmeazrt s5, fie continuate in anii 1981
1982 impun cercetarea exhaustivl a tuturor nivelelor tinind cont de
importanta majorit a rezultatelor celor dou'l campanii pentru istoria po-
porului roman si a stramosilor sai.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTII LA ISTORIA MESTESUGURILOR
MEDIEVALE TN TARA ROMINEASCA
DE

RADU LUNGU

Istoria evului mediu astfel cum apare in cronici nota ceea ce

rupea monotonia cotidi.an%, uneltirile i bLtliile, dep1asirile principe-
lui, soliile, miraeolele, intemperiile, foametea. Pe scurt, evenimentele,
dad, se cade de acord sit,' se numeascA astfel tot ceea ce iese din obknuit"
Oamenii de rind, Omni sau me0e,Tigari, erau mentionati arareori cu si
un anumit dispret, di, au indrAznit sit se revolte" 2
De aici necesitatea de a ne sprijini pe surse care completeaza, textele
sake, totul fiind clarificat §i prelungit prin ele. Se poate contura astfel
o imagine neclarg, trecuta, cu vederea in cronici, istoria terii prin cei
mici" 3.
Cuno*tintele despre activitatea meOeistgarilor in evul mediu s-au
bazat, mult timp, exclusiv pe analiza de text 4. SaTitturile arheologice
vin sit imbog4eascit In mod considerabil materialul documentar pus la
dispozitie de istorie. Se creeazil astfel tin flux intre analiza de text si
analiza s5pAturilor arheologice, asocierea informatiilor parcelare oferite
de cele douit discipline contribu had la crearea unei imagini mai bine con-
turate. Se depit§esc in acest fel limitele impuse de insuficienta textelor
scrise i de rilceala" faptelor arheologice.
Etnografia, la rindul ei, contribuie la completarea tabloului. Men-
tion'am faptul important ca, in nici o parte in toata; zona pontobalticat,
comunithtile silte,ti nu cunoscura, forme tardive ma de tipice ca in Romania,
mai ales in Moldova i Tara Romaneasca," 5.
In studiul de fatil ne propunem prezentare unui mqteug medieval
practicat la Ormul de Floci, folosind din plin colaborarea pe care istoria
o cere arheologiei i etnografiei.

1 K. Pomian, L'histoire de la science et l'histoire de l'histoire, in Anna les", 1975, nr. 5-,
p. 940.
2 G. Lefebre, La naissance de P historiographic moderne, Flammarion, Paris, 1971, p. 19;
Fl. Gonst mtiniu, Aspecte ale mentalului colectiv sdlesc In societatea medievald romdneascd, in
S.M.I.M.", VII, 1971, p. 77, n. 21.
3 N. Iorga, Istoria lerii prin cei mici, in Revista istoricil", VII (1921), nr. 1-3, p. 26.
4 Idem, cap. Meslesugurile la Romani", in Istoria romdnilor In chipuri i icoane, III,
Bucuresti, Minerva, Socec, 1906, 192-203; St. Pascu, Mestesugurile din Transilvania pind liz
secolal al XV I-lea, Edit. Academici R.P.R., Bucurcsti, 1054; St. 011eanu, C. Serban, Meste-
sugarlle din Tara Romdaeascii In evul media, Edit. Acaderniei R.S.R., Bucuresti, 1969.
5 II. H. Stahl, in Aujourd'hui l'histoire, Editions sociales, Paris, 1974, p. 41.

www.dacoromanica.ro
REVISTA DE ISTORIE", Tom 34, nr. 3, p. 513-518, 1981

9c. 1045
514 D CUMF.NTAR 2

Utilitatea unui studiu de istorie locala, care adauga o piatra la

un edificiu", rezidd din faptul c, plecind de la, realitatile locale", cer-
cetarea istorica poate in acelasi timp demara, i progresa" 6.
Sapaturile arheologice de la Orasul de Floci au evidentiat existenta,
alaturi de olarit, a unei activitati mestesugaresti precis delimitate si spe-
cializate : prelucrarea osului in vederea obtinerii bumbilor pentru imbra-
caminte.
Cercetarile din anii 1976-1977 au contribuit la dezvelirea unui
atelier de mestesugar 7, care puncteazd unele aspecte ale vietii economice
a Orasului de Floci in a doua jumatate a secolulni al XVI-lea. in forma
actuald atelierul constd dintr-un pavaj de pietre i o mare concentrare
de oase in diferite stadii de prelucrare, aflata, atit pe pavaj, cit si in pd-
mintul Mtut din afara lui. Obiectele recoltate ilustreaza, diferitele operatli
pe care le executa mestesugarul pentru obtinerea obiectului finit (fig. 1).
Materia prima o constituiau oasele marl de vita (fel-mire) (fig. 1/a), marea
ca,ntitate de deseuri provenite din prelucrarea Mr constituind dovada
existentei unui numitir insemnat de cornute man pe teritoriul orasului.
Diferitele stadii de prelucrare, terminind cu obiectele finite (bumbi de
forma sferica, cu ureche poliedrid gdurititi la mijloc) (fig. 1/h), presupun
st4inirea precisd a unor procedee tehnice in succesiune : pregatirea mate-
rialului in vederea prelucrarii, cioplirea, strunjirea, gaurirea, lustruirea.
Precizam de la inceput c prelucrarea osului se apropie foarte mult
de aceea a lemnului 8. Duritatea deosebitil a materialului impune insa o
tratare prealabild. Modalitati de inmuiere a osului sint documentate atit
arheologic, cit si in scris. La Dinogetia, in secolele X XII, oasele erau
fierte in apa sau se afumau in lesie fierbinte 9 . Retete de tratare a osului
ne oferiti si erminiile care circulau in prima jumiltate a veacului al XIX-lea,
in Tara RomAneasca, dar, care, prin caracterul Mr conservator, cuprind
o traditie cu mult anterioard. In textul de baza al erminiei de la 1841 a
lui Gheorghe zugrav scrisii in maniera traditionala atoniand 10 se indica
urmatoarea reteta : Sa iei otet tare si raditicind de mandragoare, adica
buruiana ciobanului, siti sada, 6 ceasuri in otetul acela si se va inrnuia, si
pot-i si lucrezi din el ori ce vei vrea. intr-alt chip asa, : sii faci lesie de ce-
nusa de salcie sii moi osul si de cit se va muia" U. Remarcitim, la departare
de secole, folosirea aceleiasi tehnologii, un progres in acest sens fiind greu
de sesizat.
Cioplirea (fig. 1/b, c) in lung si lat se executa cu cutitul, pe pavajul
atelierului recoltindu-se mai multe fragmente de lame din fier.
Strunjirea (fig. 1/d, e, f, g), operatia cea mai delicatiti, presupune
utilizarea unor unelte specializate. Documentele vremii amintesc exis-
6 P. Leuillot, Histoire locale el politique de l'histoire, In Annales", 1974, nr. 1, p. 139
§1 urm.
7 Cercetarile arheologice n aceastà directie au fost efectuate de N. ConovIcl (1976)
§I R. Lungu (1976-1977).
8 I. Barnea, Mestqugurile In wzarea reudala de la Garoan (sec. X XII)), tn S.C.I.V ." ,
VI (1955), nr. 1-2, p. 110.
9 Ibidem.
" Ghenadie, episcop al RImniculul, Iconografia. Arta de a zugravi biserici 1 icoane bise-
ricesti, Bucure§ti, Tipografia Cartilor BiserlcWI, 1904, P. 38-39; V. Grecu, Versiunile roma-
.
nefti ale erminiilor de picturd bizantina, In Codril Cosminulul:", I, Cernbuti, 1924, p. 50.
Ghenadie, episcop al Rlmnicului, op. cit., p. 287-288.
www.dacoromanica.ro
3 DOCUMENTAR 515

tenta unor meste.sugari strungari in Tara RomAneascg si Moldova 12 si

a unor bresle specializate de strungari in Transilvania 13 Strunguri pri-
mitive cu roatg §i fringhie erau folosite ping nu demult la Oltenita, pe
Dungre 14 La Marsilieni (corn. Albesti, jud. Ialomita), pe riul Ialomita,
fost achizitionat in 1973 un strung simplu cu arcur 16, un strung ase-
naingtor functionind ping de curind In Balta Ulgrasilor 16.
Pentru ggurirea (perforarea) urechii" bumbilor (fig. 1/h) se foloseau,
probabil, intr-o tehnicg de traditie mai veche, cuie inrosite in foc 17, ggsite
in mare cantitate in sgpgturg.
In sfirsit, obiectele finite se ungeau cu grgsime si se lustruiau cu o
bucatg de piele 15.
Datarea atelierului s-a fAcut cu ajutorul monedelor de argint si a
unui fragment de ceramicit orientalg descoperite pe podea sau la nivelul
ei. Dintre monede, in marea majoritate denari unguresti din secolul al
XVI-lea, cea mai tirzie apartine lui Rudolf al II-lea (1579) 19 Fragmentul
de semifaiantg orientalg este decorat cu motivul semilunii inchise folosit
in ceramica de Isnik de la mijlocul secolului al XVI-lea 20 Ambele ele-
mente de datare permit plasarea in timp a atelierului in a doua jumg,tate,
poate ultimul sfert, al secolului al XVI-lea.
Intreaga descoperire este, ping in prezent, singura de acest fel din
nivelul arheologic de veac XVI al evului mediu romAnesc. Pe teritoriul
Orasului de Floci astfel de bumbi au fost ggsiti si in inventarul unor mor-
minte, pentru unele fiind element de datare 21, in cazul altora, acolo unde
au fost insotiti de monede, confirmind o datg in plus datarea atelierului
in a doua jumgtate a secolului al XVI-lea 22 Cite un bumb, unul de os,
celglalt din fildes, provine din sApAturile de la Gogosari 23 Retevoesti 24.
Caracterul inedit al descoperirii ne face sg credem c bumbii sferici
din os sint o replica in alt material al bumbilor sferici din metal rgspinditi
pe o intinsg. arie geograficg incepind Inca de la sfirsitul rnileniului I e.n. 25.
Semnificativ in acest sens este descoperirea citorva bumbi sferici din
plumb si bronz chiar pe pavajul atelierului.
St. Olteanu, C. Serban, op. cit., p. 131.
22
13t. Pascu, op. cit., p. 188.
24 1. Chelcea, Mestesugul roldritului In twee sate de pe valea Dundrii (Intre cursul inferior
al Ol(ului si Mostistea), In Minium", 1969 1973, p. 241-242, fig. 1.
Ir Muzeul de Etnografle Slobozia, nr. inv. 418.
26 Informatie R. Utica.
17 I. Barnea, op. cit.
18 lbidem.
Muzeul de Arheologie-CMArasi, nr. inv. 15.467.
14
25 A. Lane, Later Islamic Pottery. Persia, Syria, Egipt, Turkey, London, Faber and Faber,
1971, p. 51-52, si Pl. 34 A.
-1 Informatie N. Conovici.
22 Informatie Anca Pilunescu.
-2 B. Mitrea, C. Preda, Sdpdturile de salvare de la Gogosari, in S.C.I.V.", VI (1955),
nr. 3 4, p. 636, fig. 10.
D. Popescu, D. V. Rosetti, Sdpidurile arheologice de la Relevoesti, In Materiale i cer-
21
cetAri arhcologice", VI, 1959, p. 713, fig. 14 7.
26 D. V. Rosetti, Vestigiile feudale de la Susldnesti (jud. Arges), in Bul. Mon. 1st.",
NLI (1927), nr. 2, p. 36; Lia Mi1encov1c1-B5tr1na, Podoabe din necropola fosteimandstiri Comana,
In Bul. Mon. 1st.", XVII (1973), nr. 2, p. 15; P. Diaconu, Silvia Baraschi, Pdcuiul lui Soare,
II, Edit. Academia R.S.R., Bucuresti, 1977, p. 121.
10 C. 1045 32 www.dacoromanica.ro
51,6 DOCUMMTAR 4

Ateliere specializate de confectionat bumbi din metal dateaza diutr-o

epoc5, anterioara. La Suceava, in nivelul arheologic de la sfirsitul. seco-
lului al XVI-lea, a fost descoperit un atelier care producea obieete marunte
din metal, printre care si bumbi 26. Specializarea indeletnicirii confectio-
narii bumbilor in Wile romane se va adinci atit de mult in secolul urma-
tor, incit, in documentele din secolul al XVII-lea din Moldova, vom Inüliii
termenul de nasturar" 27.
Ling5, ateliena de la Orasul de Floci a fost descoperita o locuinta
cu doua. incaperi. Identitatea materialului, ceramic in special, ne face sii
sustinern existenta mull complex de locuire. i aici, la fel ca la Suceava,
atelierul se afla in insasi locuinta mestesugarului, fiindu-i rezervata o
incapere speciala 28.
Existenta in apropierea descoperirii prezentate mai sus a unui ate-
lier mai mic ( ?), precum si a unei aglomerari de oase in diferite stadii de
prelucrare constituie un argument in sustinerea unei practicitri destul de
largi a acestui mestesug la Orasul de Floci, poate chiar in cadrul unui car-
tier mestesugaresc. Punerea in circuitul comercial a marfurilor odata rea-
lizate s-ar fi putut face in localuri special amenajate, de felul dughene-
lor" amintite intr-un document din 1625 28.
Inflorirea economica a orasului in secolul al XVI-lea oferea condi-
tifie unei astfel de specializari. Ping. in veacul al XVII-lea asezarea de la
gura Ialomitei s-a dezvoltat neintrerupt, cu exceptia anului ex'peditiei
lui Stefan cel Mare din 1470 30. Orasul de Floci figureaza la loc de frunte
in registrele vamale ale Brasovului din prima jumatate a secolului al
XVI-lea 31. Dintre mitrfurile comercializate de locuitorii orasului - negus-
tori de felul celor amintiti in registrele Brasovului san intr-un documnt
de la inceputul secolului al XVII-lea 32 la loc de frunte se situeaza pes-
tele (somn, crap, stiuca), o mentiune speciala meritind morunul 33. Pre-
ponderenta negotalui cu peste in cadrul activitatii economice a Oraului
de Floci in secolul al XVI-lea o indica folosirea pestelui drept mobila
23 M. D. Matei, t. Olteanu, Noi date cu privirelade:voltarea mestesugurilor In Suceava
rnedieoald, In S.C.I.V.", XII (1961), nr. 1, P. 128; $t. Olteanu, C. Serban, O. cit., p. 100 101.
" N. Iorga, Studii si documente, V. Bucuresti, Socec, 1903, p. 74; St. Olteanu, C. $er-
ban, op. cit.
" M. D. Matei, t. Olteanu, op. cit.
" D.I.R., B., veac XVII, vol. IV, doc. 595.
28 M. Costächescu, Arderea TIrgului de Floci si a lalomitei In 1470. lin fapt necunnscut
din luptele lui Stefan cel Mare cu Muntenii, IaI, Brawo", 1925, p. 1-3; N. Conovici, Deli-
mitarea Orasului de Floci In vederea ocrotirii vestigiilor arheologice, in Rev. Muz. Mon. Seria
Muzee", XII (1975), nr. 2, p. 66.
31 Queen zur Geschichte Kronstadts, I, p. 2-4, 11, 17, 23, 27 28, 32; II, P. 174 175,
216, 218, 223-226; III, p. 190, 105, 198, 201-205, 207-212, 239 245, 249, 295, 208,
300-304; R. Manolescu, Schirnbul de marfuri dintre Tara Romdneascd si Brasov In prima ju-
mdtate a secolului al .X VI-lea, fin S.M.I.M.", II, 1957, p. 185 191 si P. 201, anexa 5; ideni,
Comerful Tarti Romdnesti st Moldovei cu Brasovul (secolcle X/V XVI), Edit. stiintifick
Bucuresti, 1965, p. 259-304; N. Conovici,-op. rii.
32 Intr-un document din /1607/ (7115), lulie 20, emis in Oras, se pomeneste de un ne-
gutAtoriu anume Stanciul Voiciii de aici din oras de Floci", D.I.R., B., veac XVII, \ Cll. I,
doc. 254.
" Quellen, III, P. 195-207; N. Iorga, Istoria Romodnitor In chipuri si icoane, III, P. 98;
R. Manolescu, op. cit., In S.M.I.M.", II, 1957, p. 193; C. C. Giurescu, Istoria pescultutui si
pisciculturit In Romania, Bucuresti, Edit. Acad. R.P.R., 1964, p. 65, 74 75 si passim; N. Co-
novici, op. cit.,

www.dacoromanica.ro
5 DocilmEasiT,AR -517

scutului pe pecetilor documentelor emise de oras in secolul urmItor 34.

Marea varietate a monedelor descoperite (unguresti, polone, otomane)
probeazit inflorirea economicA a orasului de la gura Ia1omiei in aceastg
perioaditi, pentru mArfurile tranzitate pe aici percepindu-se vamA 35.
Intr-un firman, prin care sultanul Suleiman Magnificul porunceste lui
Petra cel Tin Ar (1559-1568) sg, ia m/suri urgente pentru transportarea
si predarea unor vase de orz la Nicopole, se pomeneste de schela Felo-

1 cm

udji (Floci) pe unde se scurgeau o parte din ingrfurile schimbului valaho-

levantin 36. Martor al dezvoltgirii asezArii de pe Ialomita in secolul al
XVI-lea ii constituie si adoptarea, du$ cum indicA un document din 27
decembrie 1534 de la Vlad Vintiltl, a numelui generic de oras" (Bapom) 372
pe lingq, eel de Floci" folosit pin5, atunci 382 fapt care ar putea echivala
cu o recunoastere a cresterii importantei economice a vechiului tirg. Faptul
devine mai evident dupit 1540 chid, odatg, cu transformarea Br5,ilei in raia
otomaniti, orasul preia o parte din sarcinile comerciale ale bra',ilenilor. Si
pentru a sublinia stadiul de diversificare a activitAtii economice a varo-
sului" la cumpilna secolelor XVI-XVII credem a fi suficientiti simpla enu-
merai e, allituri de mestesugul confectionrii bumbilor, a celorlalte acti-
vitati perfect delimitate, asa cum o demonstreaz5; documentele vremii,

34 N. Iorga, Sludii si documente, V. p. 606; C. C. Giurescu, op. cit., p. 310; Lia Lehr,
Dezvollarca oraselor din Tara Romdneasca In secolele XVI XVII (in manuscris).
35 N. Conovici, op. cit.
36 A. M. lonescu, Un episod din lupta Impotrioct juguiui otoman, dupd un firman inedit
(cca. .., 1 oct. 1559), In Studii i cercetari de Istorie medie", I, 1950, p. 243 245; M. Guboglu,
Catalogul documentelor turcesti, I, Bucure0I, D.G.A.S., 1960, p. 29, doc. 3.
37 D.R.H., B., III, doc. 187.
38 Pentru denumirite asezArit In diferite epoct, vezt D. Iliescu, Un oechi oras dispdrut:
Celatea de I:loci (incercare de tnonograrie), Bucuresti, 1930, p. 3-9.

www.dacoromanica.ro
518 DOCUMENTAR

*i cercetarile arheologice : olaritul, prelucrarea pietrei 39, cojocaritul

negotul, lor adaugindu-li-se mai tirziu me*te*ugul prelucrarii pislei 41,
cizmaria *i croitoria 42.
Bumbii nasturarului" de la Ormul de Floci constituiau unul din-
tre elementele ve*mintului feudal. Replica a bumbilor din metal intilniti
in costumul de curte *i boieresc din secolul al XVI-lea din Tara Româ-
neasca *i Moldova, atit in ve*mintele barbate*ti (cama*i, anterie, caf-
tane, dulame, cojoace, *ube) 4 3, Cit 8i in cele femeie*ti (ii sau cilankd, caf-
tane, *ube)", bumbii din os serveau, probabil, unor categorii sociale mo-
deste, flocenilor" (tirgovetilor de la Ormul de Floci) de rind. Este
demn de relevat faptul cit o serie dintre ve*mintele de curte *i boiere,ti
(dulama, de exemplu) au trecut in materiale mai ieftine *i la tirgoveti 43.
Amintind cit Orawl de Floci a fost unul dintre centrele importante ale
comertului cu ilnit (activitate care va fi dat numele ora*ului 48), presu-
punem marea cantitate de piei *i blanuri care serveau Ia, confectionarea
cojoacelor *i *ubelor. Pentru primele decenii ale secolului al XVII-lea
documentele mentioneaza prezenta aici a unor cojocari, lucru care reflec-
t/ i o realitate anterioara. Astfel, un document din 15 octoinbrie 1605
aminte*te printre martori pe Constantin *i Nedelco cojocarul 47, iar altul
din 26 decembrie 1625, trimitind la perioada anilor 1618-1619, mentio-
neaza printre martori pe cojocarii mai sus nurnitio, fapt care demon-
streaza o activitate neintrerupta pe mai multe decenii a acelora*i me:Jeri
si bunul renume de care se bucurau ace*tia.
Am insistat asupra acestui aspect pentru a reliefa specializarea la
Ormul de Floci, la sfir*itul secolului al XVI-lea i inceputul secolului al
XVII-lea, a unor me*te*uguri complementare, prelucrarea pieilor *i con-
fectionarea bumbilor din os, activitati care yin sa se adauge nu numai
imaginii vechiului ora* de la gura Ialomitei, ci i nivelului de dezvoltare
al me*te*ugurilor din Tara Româneasca in aceasta perioada 49

39 D.I.R., B., veac XVII, vol. IV, doc. cit.

40 Lia Lehr, Dezuoltarea economicd a oraselor din Tara Romdneascd !titre anii 1501
1650, in Studii Ref. Ist. Rom.", 1954, partea I, p. 669.
41 Acad. R.S.R., CCCLXVIII-133 (transcriere la Inst. N. Iorga").
42 Arh. St. Buc., M-rea Radu Vodd, XXVII/5 (transcriere la Institutul N. lorga").
43 Corina Nicolescu, Istoria costumului de curte In farile romane. Secolele XIV A VIII,
Edit. tiin(ifica, Bucurgti, 1970, p. 112-113, 116-117, 130-132, 142, 210, fig. 31 si pl. XCI I,
CXX b ; Al. Alexianu, Mode si uesminte din trecut. Cinci secole de istorie costumard romOneascd,
Edit. Meridiane, Bucurqti, 1971, p. 162-163, 229, fig. 99.
44 Corina Nicolescu, op. cit., p. 157, 165 166, 202 204, 236 §1 pl. 15 color ; Al. Alex-
ianu, op. cit., p. 178, 181, 188, 193 fig. 114, 126.
5 Corina Ntcolescu, op. cit., p. 119.
46 D. Iliescu, op. cit., p. 7-9; N. Conovici, op. cit., p. 63.
D I R, B., veac. XVII, vol. I, doc. 192.
" D I R, B., veac XVII, vol. IV, doc. cit.
49 Pentru dezvoltarea cojocaritului in Tara Románeasca, In secolul al XVI-lea, ve71
St. Olteanu, C. Serban, op. cit., p. 84 85.

www.dacoromanica.ro
 DEMERSURI DIPLOMATICE ALE ROMANIEI
IN VEDEREA RECUNOATERII INDEPENDENTEI SALE
DE STAT PE LINGA. STATELE DIN ASIA, AFRICA
1 AMERICA LATINA
DE
NICOLAE STANCU

Activitatea diplomatica a Romaniei pentru a-si face cunoscut pe

plan international statutul de stat national independent si suveran cucerit
in anul 1877 pe cirnpul de lupta impotriva imperiului otoman si in dia-
logul deosebit de intens cu marile puteri europene a vizat toate statele
lumii din perioada respectivii, indiferent de rdirime sau situare geogra-
fled, dindu-se astfel continut si forma practica principiului egalitatii suve-
rane intre state *.
Independenta Romaniei, avind un important ecou international, a
deschis largi perspective si orizonturi raporturilor tinarului stat national
independent roman cu tari din Asia, Africa si America Latina, cu care
pina atunci avusese numai relatii sporadice si in cea mai mare parte
neoficiale.
La inceputul ultimului patrar al secolului trecut, configuratia poli-
tica a lumii se caracteriza prin stabilizarea sistemului colonial al capita-
lismului, ca urmare a impartirii diverselor regiuni intre marile puteri.
Citeva puteri impuneau popoarelor asuprirea prin forta si dominatie, ex-
ploatindu-le in interesul marelui capital. In cele trei mari zone ale lumii
Asia, Africa si America Latina care reprezentau cea mai mare parte a
sisternului colonial atit ea suprafata, cit si ca populatie, existau numai
30 de state, intre care multe semidependente. Popoarele asiatice, africane
si latino-americane se aflau astfel angajate intr-un profund proces de
* Diplomalia romand In slujba independenfei, lucrare aparuta la Edit. Politica in anul
1977, cuprinde o ampla descriere a demersurilor diplomatice ale tina'rului stat roman pe lingã
toate statele europene si cu privire la misiunile speciale trimise in S.U.A., Brazilia si Persia
in vederea obtinerii recunoasterii. Cu privire la demersurile diplomatice pe linga celelalte state,
lucrarea mentioncaza doar urmatoarele la p. 256: Diplomatia romftneasca a declansat o
vasta actiune pentru stabilirea de legaturi pe multiple planuri cu statele de pe celelalte conti-
nente, din America Latina, Africa si Asia. Pentru realizarea acestei importante sarcini, s-a
facut apel la metoda notificarii prin scrisori adresate senior statelor independente in aprilie
1980 si la trimiterea de mlsiuni speciale. (Se are in vedere Brazilia si Persia, n.a.). intr-un
interval relativ scurt, pina in prima parte a anului 1881, la Bucuresti se primiseril scrisori de
raspuns de la majoritatea statelor carom li se adresase notificarea privind independenta
Romaniel. Prin acest schimb de mesaje s-a facut Inceputul stabilirii de contacte oficiale Intre
Romania si numeroase state ale lumii, manifestindu-se dorinta de cunoastere si cooperare
reciproca".

REV1STA DE ISTORIE", Tom 34, nr. 3, p. 519-524, 1981

www.dacoromanica.ro
520 DOctnvIZNT.AR 2

lupta fie pentru cucerirea independentei de stat, fie pentru consolidarea

ei proces care avea s continuie Inca multe decenii, pina in zilele noastre.
Nutrind acelea5i aspiratii de independenta, libertate, pace i pros-
peritate ca si aceste popoare, intretinind deja, cu toate vicisitudinile isto-
rice 5i ale distantelor geografice mari, legaturi cu unele dintre ele, intuind.
rolul pe care il vor avea de jucat in viitor toate popoarele care au cunos-
cut asuprirea straina, Romania actioneaza in mod constient din primii
ani ai existentei sale independente i suverane in directia stabilirii con-
tactelor oficiale cu Wile din Asia, Africa si America Latina'.
In acest sens, 'Inca' din 1873, pe baza unei noi legi*, erau organi-
zate in Ministerul Afacerilor Straine servicii care sii1 se ocupe de aceste
zone si se pregateau activitatile diplomatice menite s duel la recunoas-
terea internationala a independentei Romaniei, stabilirea de relatii poli-
tico-diplomatice si dezvoltarea schimburilor In diverse domenii cu toate
/Arlie. Imediat dupiti cucerirea independentei de stat, in anii 1878-1879,
aceste servicii culegeau date la zi privind numele 5efilor de stat din aceste
continente, modalitatile practice de efectuare a notificarilor oficiale diplo-
matice.
In anul 1880, in afara trirniterii misiuuilor speciale in state extra-
europene ca Persia, Brazilia si S.U.A., s-a desfa5urat o actiune diploma-
tica de mare amploare in vederea transmiterii notificarilor oficiale privind
proclamarea independentei de stat a Romaniei in capitalele statelor din
Asia, Africa si America Latina'.
Asa cum reiese din cercetarea documentelor vremii, printul Carol I
5i ministrul afacerilor straine, Vasile Boerescu, au semnat notificarile in
doua serii, la, 8/20 apriie 1880 i, respectiv 10/22 mai 1880. Textul noti-
ficarilor, deosebindu-se numai in adresare, in functie de rangul sefului
statului, era urmatorul : Romania proclarnind solemn independenta sa
ca stat liber si suveran in cursul fazboiului din 1877-1878 5i acest act
hind consacrat prin tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878 si recunoscut
de toate puterile europene, sintem fericiti de a puted s notificam acest
eveniment care constituie o garantie a progresului i securitatii interese-
lor generale pe Dunitirea de Jos. Sintem convinsi ca interesata ca,
toate celelalte puteri intr-o dezvoltare papica 5i normala a afacerilor
europene, se va bucura de a vedea astfel incununate de succes eforturile
5i sacrificiile generoase ale unui popor care 5i-a cucerit locul sari in marea
familie a statelor suverane. Ca 5i celelalte puteri, va binevoi s5, ne
acorde prietenia sa care ne este de pret i vom fi fericiti siti vedern stabi-
lindu-se relatii de bung, 5i cordiala intelegere intre ... 5i Romania ..."1.
In lunile mai iu.nie 1880, ministrul de externe Vasile Boerescu
transmis prin scrisorile nr. 9052, 11680 5i 11991 indicatii precise, cum sa
actioneze, lui Mihail Kogalniceanu 5i Emil I. Ghica, la Paris, insotite de
originalele notificarilor princiare adresate 5efilor statelor din Asia, Africa
5i America Latina. Ulterior, in perioada sfir§itului lunii iulie ineeputul
lunii septembrie 1880, reprezentanti ai marii majorititti a acestor tali con-
firman primirea notificarilor i informau despre transmiterea lor la desti-
natie. Uncle dintre notificari, avind in vedere ca nu toate tarile vizate
* Monitorul oficial al lionnâniei", nr. 61, 21 martic 2 aprilic 1873.
1 Arh. MAE, fond Paris, vol. 8/1880 1881.
www.dacoromanica.ro
3 DOCUMENTdilt 521

aveau reprezentanti diplomatici in Franta, au fost retransmise la Bruxelles

sau alte capitale 2
La rindul lor, sefii statelor contactate au raspuns imediat la noti-
ficarile prirnite, astfel ca spre sfirsitul anului 1880 actul schimbului de
scrisori era incheiat cu aproape toate t&ile pe linga care s-au intreprins
demersuri.
Prin continutul i semnificatia sa, actiunea diplomatica intreprinsa,
de tinarul stat roman pe linga tarile extra europene constituie, pe linga
notificarea solemna a proclaInarii independentei, o larga campanie de
afirmare a dezideratului de veacuri al poporului roman de a fi In raporturi
amicale, de pace i cordialitate cu toate popoarele. Totodata, realizarea
schirnbului de note oficiale cu numeroase state din Asia, Africa si America
Latina', semnifica i expresia dorintei cornune de a-si consolida independenta
nationalit, de a diminua dominatia pe care o exercitau in relatiile interna-
tionale rnarile puteri.

TJn rezultat de o mare insemnatate al demersurilor diplomatice in-

treprinse cu prilejul proclamarii independentei de stat 1-a constituit ofi-
cializarea coutactelor cu cele aproape 20 de state independente latino-
americane. Desiaur, actiunea de notificare tuturor acestor OA nu a fost
intimplatoare. Intre poporul roman si popoarele acestei parti a lumii exis-
tau o serie de legaturi traditionale, afinit4i de cultura si limba. Procla-
marea independentei statelor latino-americane, in deceniul al 3-lea al
secolului al XIX-lea,, s-a bucurat de nn larg ecou in Romania si a insufle-
tit lupta pentru unitate si independenta a poporului roman. Privind pro-
clamarea independentei de stat a Romaniei prin prisma perspectivelor largi
ce se deschideau in fata diplomatiei romane pe plan mondial, era si firesc
ca exponentii acesteia sit intreprindit, actiunile corespunzatoare de noti-
ficare a tuturor tarilor latino-americane despre acest eveniment.
Promptitudinea raspunsurilor, ca 1 i continutul lor, denota interesul
pe care 1-a suscitat proclarnarea independentei de stat a Romaniei si actin-
nea sa diplomatica in rindul acestor tari. Iata, mai jos extrase din raspun-
surile unor sefi de stat latino-americani, in ordinea cronologica a adre-
sarii lor :
Marco A. Soto, presedintele Republicii Honduras, la 29 iulie/
10 august 1880, transmitind felicitarile sale pentru faptul notabil de a se
fi realizat independenta Romaniei aceasta constituindu-se ca stat suve-
ran", exprima dorinta de a, cultiva cu guvernul sari cele mai prietenesti
si cordiale relatii" 3.
Nicolas de Piero la, presedintele Republicii Peru, la 26 august/
7 septembrie 1880, felicitind poporul roman caruia ii ura prosperitate Ii
exprima dorinta ca relatiile de buna si cordiala' prietenie dintre cele doua
tari sa fie tot mai strinse" 4.
I. Rufino Barrios, presedintele Republicii Guatemala, la 1 13
septembrie 1880, dupa ce exprima satisfactia sa privind evenimentul no-
2 Idem.
3 DGAS, fond Casa regalä, dosar 55/1880.
4 Arh. M.A.E., fond Razboiul de Independenlá vol. 93, f. 232.
www.dacoromanica.ro
522 DOCUMENTAR 4

tificat, se arata gata de a mentine relatii de sincera prietenie cu noul

stat care s-a constituit" 5.
Guzman Blanco, presedintele Republicii Venezuela, la 5/17 sep-
tembrie 1880, impartasind dorinta ea intre cele doug state sa se stabi-
leasca relatii de prietenie, arata ca tara sa cunoaste bine ce insemneaza
efortul de a deveni natiune suverana, si nu poate decit WA, aplaude rezulta-
tele obtinute pe aceeasi cale i saluta intrarea Romaniei in familia statelor"
ei ureaza pace si progres" 0.
Nicolas Avellaneda, presedintele Republicii Argentina, la
15/27 septembrie 1880, releva ea tara sa nu numai c5 recunoaste Romania,
ca stat independent, liber si suveran, dar este chiar onorata de a-i acorcla
prietenia cea mai sincera si nu va precupeti nici un efort pentru ca rela-
tiile ce se vor dezvolta sa, fie durabile i cordiale" 7.
Rafael Zaldivar, prerdintele Republicii El Salvador, la
7/19 octombrie 1880, impartasind aprecierile exprimate in notificarea partii
române, arata, cli evenimentul a dat o nouit viata unui popor demn de
toate virtutiile pentru a ocupa un loc in marea familie a natiunilor" 5
Joaquin Zavala, presedintele Republicii Nicaragua, la 21 octorn-
brie/2 noiembrie 1880, exprimindu-si sentimentele de sincera bucurie,
releva ca se va, face totul ca relatiile intre cele douit tari pe care de azi
le putem considera initiate ... sa se dezvolte i sa, se intareasca"
Anibal Pinto, presedintele Republicii Chile, la 4/16 noiembrie
1880, aprecia evenimentul ea fiind remarcabil", ura prosperitate Roma-
niei si impartasea dorinta ea intre cele doua taxi" sa, se stabileasca relatii
bune si cordiale" 10.
Fernando A. de Merino, presedintele Republicii Dominicane,
la 17/29 noiembrie 1880, sublinia ca evenimentul 11 interesa in mod deo-
sebit si pentru faptul ea este vorba de Romania, care are un popor de ori-
gine latina," i ca,' dorea s stringa, relatiile de sincera si cordiala prie-
tenie existente de azi intre Romania si Republica Dominicana" 11.
Profirio Diaz, presedintele Statelor Unite Mexicane, la 18/30
noiembrie 1880, arata cli evenimentul nu a putut sa fie decit in mod
deosebit salutat de guvernul unei tari care, ca si Romania, a sustinut repe-
tate si singeroase lupte pentru a-si cuceri i asigura independenta sa" 12
Rafael Nuilez, presedintele Statelor Unite ale Columbiei, la 18/30
decembrie 1880, impartasind cele comunicate in notificare Ii exprima
bucuria de a vedea incununate de succes eforturile si sacrificiile generoase
ale unui popor care si-a recucerit locul de care, prin stramosii sai, prin
bogatiile si schimburile sale cornerciale, pnin dragostea pentru libertate si
pozitia sa geografica era dernn, in familia statelor suverane" 13.
Louis Félicité Salomon, presedintele Republicii Haiti, la 27
decembrie 1880/8 ianuarie 1881, exprimindu-si satisfactia privind feri-
5 Idem, f. 216.
° Idem, f. 228.
7 Idem, f. 230.
8 Idem, f. 246.
9 Idem, f. 254.
19 Idem, 1. 256.
Idem, f. 261.
12 Idem, f. 263.
Idem, I. 279.
www.dacoromanica.ro
5 DOCUMENTAR 523

citul eveniment", releva cii guvernul sau nu va neglija nici un prilej de

a mentine i dezvolta relatii bune . . . intre Romania *i Republica Haiti" 14
Ignacio de Veintemilla, pre*edintele Republicii Ecuador, la
26 iunie/8 iulie 1881, arata ci guvernul Ecuadorului interesat ca toate
celelalte intr-o dezvoltare papica i normala a relatiilor europene, se
bucura in a vedea incununate de succes eforturile i sacrificiile generoase
ale unui popor care *i-a cucerit locul sau in marea familie a statelor suve-
rane *i se gribe*te in a exprima dorinta sa de a stabili relatii cordiale de
prietenie intre Romania *i Ecuador" 15.
Poporul roman a nutrit dintotdeauna dorinta de cunomtere *i apro-
piere directa cu popoarele afro-asiatice, a caror contributie la tezaurul
culturii mondiale era binecunoscuta de inaintasii no*tri. Interesul yin al
romanilor fati de aceste popoare a crescut odati cu extinderea posibiliti-
tilor de a se realiza schimburi directe. In acest context, stabilirea primelor
contacte oficiale veneau si intregeasci cadrul raporturilor bilaterale cu
tari din Asia *i Africa.
Astfel, schimbul de scrisori efectuat In contextul demersurilor di-
plomatice intreprinse in 1880 intre Romania *i China, poate fi socotit
inceputul relatiilor oficiale romano-chineze. La 10/22 iulie 1880, din dis-
pozitia ministrului afacerilor straine roman, reprezentantul Romaniei in
Franta, Mihail Kogalniceanu, a remis reprezentantului chinez scrisoarea
princiara prin care se facea cunoscut imparatului ca, Romania *i-a dobindit
independenta de stat *i se exprima dorinta de a vedea stabilindu-se relatii
de Mina *i cordiala intelegere" 16 intre cele doua taxi. Rispunsul, transmis
prin Petersburg, la 13/25 ianuarie 1881, venea, din partea unchiului im-
paratului, acesta hind minor, *i odati cu exprimarea satisfactiei fati de
continutul notificarii primite se transmiteau urari fierbinti pentru pros-
peritatea i bunistarea tarii *i a poporului Romaniei" 17.
Cu prilejul proclamarii independentei de stat s-au transmis notifi-
cari pe diverse canale diplomatice i efior celorlalte state asiatice si
africane cum ar fi Siam, Annam, Japonia, Hawai, Liberia, Madagascar,
Maroc, Orange *i Zanzibar. Pentru unele dintre acestea actul tinarului
stat roman avea o semnificatie deosebitil avind In vedere ea ele se aflau
in ajunul colonizarii sau al pitrunderii dominatiei unor mari puteri ca
rezultat al luptei pentru impartirea sferelor de influenti.
Pentru a ilustra satisfactia cu care era primiti proclamarea indepen-
dentci de stat a Romaniei de &are popoarele unor state aflate la mari
departari geografice ream mai jos uncle exemple.
In scrisoarea de raspuns din 15/27 iunie 1881, regele Siamului,
Chulalonkorn R. S. Ii exprima bucuria fata de succesul Romaniei care
constituie pentru intreaga lume o noua dovadi i cel mai bun exemplu de
curaj al unui popor unit" 18
Kalakaua, regele statului Hawai, la 10/22 octombrie 1880, ex-
priminduli satisfactia fati de continutul notificarii, mentiona ca a

24Idem, f. 281.
25 Idem, f. 296.
26 Arh. MAE, fond Paris, vol. 8/1880 1881.
v Arh. MAE, fond Iblzboiul de Independenig, raport nr. 62 al legatiei Romaniei la
Paris, vol. 93, f. 269..
la Idem, vol. 133, f. 717.

www.dacoromanica.ro
524 DOCUMENTAR 6

urmarit cu interes evenimentele razboiului din 1877-1878", transmitea

felicitari pentru obtinerea independentei si IF,4i exprima convingerea ca
romaniil vor avansa pe calea progresului material" 19
tIA

Demersurile diplomatice ale Romaniei independente pe linga statele

din Asia, Africa si America Latina au constituit, in marea lor majoritate,
stabilirea primelor contacte oficiale intre Romania si Virile respective,
dind expresie aspiratiilor poporului roman si ale popoarelor din aceste
tari de a se cunoaste mai bine, de a intretine raporturi directe, element
deosebit de important in consolielarea pozitiei lor pe plan international.
Numai lipsa posibilitatilor materiale ale tinarului stat roman explica de
ce nu au fost trimise mai multe misiuni diplomatice in strainatate, de ce
nu au fost create imediat misiuni consulare san diplomatice in capitalele
statelor extraeuropene, asa cum ar fi dorit fruntasii diplomatiei romanesti.
Proclamarea Romaniei ca stat independent a fost salutata de toate
popoarele din Asia, Africa si America Latina si acestea au apreciat :Ms-
tetea luptei si victoriei poporului roman asupra jugului otoman, ele fiMd
interesate in dezvoltarea raporturior prietenesti cu poporul roman.
Aceasta s-a concretizat ulterior in noi demersuri diplomatice, initiate de o
parte sau de alta, pentru stabilirea de relatii si de schimburi in diverse
domenii de activitate.
Ideile inaintate ale unor ilustri diplomati romani ai perioadei revo-
lutiei de la 1848, unirii principatelor si independentei nationale de stat,
concentrate intr-o adevarata conceptie diplomatica de o larga viziune
in perspectiva si reall valoare universala si-au adeverit valabilitatea atit
in practica imediata cit si peste decenii.
Redind prin cuvinte simple, dar pline de semnificatie si demnitate,
sensul politicii externe a Romaniei, dorinta de veacuri a poporului roman
de a intretine relatii apropiate cu toate celelalte popoare de la egal la egal,
marele diplomat, om politic si scriitor, Vasi le Alecsandri, arata : Dorinta
noastra este de a trai in liniste ..., de a ne bucura de drepturile ce am
redobindit cu mari sacrificii, de a dezvolta izvoarele noastre de avutie
materiala si intelectuala, de a mentine cele mai amicale legaturi cu toate
statele mari sau mici" 29 (subl. ns.).

19 Arh. MAE, fond Rkbolul de Independenti vol. 93, f. 244, 251.

20 Arh. M.A.E., fond Paris, vol. 239, f. 47.
www.dacoromanica.ro
VI A T A *TIIN T IF IC A

ADUNAREA GENERALA A ACADEMIEI DE umsITE

SOCIALE I POLITICE

In ziva de 15 decembrie 1980 a avut foe In Capitala adunarea generala a Academiei

de stiinte sociale i politice a Republicii Socialiste Romania. La lucrárile ei au participat Suzana
Gadea, presedintele Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, Mihai Florescu, ministru secretar
de stat la Consiliul National pentru *Uinta i Tehnologie, Stan Soare, adjunct al sefului Sectlei
propaganda a C.C. al P.C.R., Gheorghe Mihoc, presedintele Academiei Republicii Socialiste
Romania, Petre Constantin, adjunct al ministrului educatiei I invatamIntului, presedintele
si vicepresedintii Academie de stiinte sociale i politice, membrit Academiei, cadre de conducere
din unitatile de cercetare i invatamint, activisti de partid si de stat, cercetatori stiintifici, cadre
didactice, redactori ai publicatillor din domeniul stiintelor sociale, alti specialisti.
Adunarea generala a fost consacrata analizei modului in care au fost indeplinite sarcinile
trasate de partid, programul de cercetare in domeniul stiintelor sociale 1 politice pe perioada
1976-1980, precum si definirii obiectivelor principale ce stau In fata Academiei, in perspec-
tiva, In vederea sporirli contributlei stlintelor sociale la activitatea politica si Ideologica a par-
tidului.
In raportul asupra indepliniril Programului de cercetare in stiintele sociale 1 politice pe
perioada 1976 1980, document de bazii prezentat Adunarii generale de prof. univ. dr. docent
Mihnea Gheorghiu, presedintele Academie!, se face o ampla analiza a activitatii desfasurate de
sectiile Academie, a realiziirilor si succeselor InregIstrate in domeniul stiintelor sociale cit
si a lipsurilor care s-au manifestat In perioada la care ne referim.
S-a subliniat importanta de inestimabilfi valoare teoretica i practica a ideilor 1 tezclor
fundamentale aparute in volumele din seria Operelor tovarasului Nicolae Ceausescu, presedinte
de onoare al Academiel noastre, care ofera un stralucit model de dezvoltare creatoare a
conceptiei stiintifice despre lume a clasei muncitoare, prin generalizarea teoretica a experientei
revolutiel i constructiel socialiste in Romania, prin analIza 1 interpretarea principalelor feno-
mene i procese caracteristice lumil contemporane.
RelevInd contributiile secretarului general al partidului in sectorul stiintelor economice,
In sfera problematicii filozofice, in domeniul politicii internationale, al gindirii istorice, raportul
a mentionat ca tezaurul de Invataminte acumulat in mllenara curgere a timpului constituie un
factor indispensabil al progresului, cA istoria este In conceptia secretarulul genera/ al partidulul,
un factor viguros de edificare a constlintel de sine a poporului, de intarire a coeziunil natiunii
noastre, de formare I consolldare a unor adinci sentimente de dragoste pentru arA i popor.
Sint cunoscute conceptlile presedintelui Romaniei In caracterizarea unor momente i etape ale
dezvoltarii tarn noastre, In reliefarea rolulul taranimii, al clasei muncitoare in viata patriel,
tezele i recomandarile sale date la intilnirea din mai 1980 cu cadrele din domeniul istoriel sau
cele cuprinse in mesajul adresat Congresului international de stiinte istorice de la Bucuresti
din august 1980, in care istoria este chemata sa contribute la adincirea cunoasteril intre popoare,
sa sprijine, prin concluziile sale, asezarea pe ban noi a relatiilor dintre state si natiuni, sa argu-
menteze nevoia conlucrarli i cooperarii intre toate popoarele lumii.
Activitatea de cercetare pe perioada la care ne referim a fost orientata spre elaborarea
temelor stabilite prin documente ale partidului, indeosebi din problematica pusA in fata stlin-
telor sociale de Congresele al XI-lea si al XII-lea ale Partidului Comunist Roman, de secretarul
general al partidului, de cerintele concrete ale dezvoltarii societAtIi in actuala etapa.
0 directie prioritara a cercetarii a fost elaborarea intr-o conceptie unitara a tratatelor
d altor lucrari teoretice fundamentale indicate in expunerea tovarasului Nicolae Ceausescu
la Congresul educatiei politice sl al culturil socialiste, consacrate, in principal, istoriei, dezvoltarii

,.REVISTA DE ISTORIE", Tom 34, nr. 3, p. 525-843, 1981

www.dacoromanica.ro
526 vPATA STIENTIFICA 2

social-economice, politice i culturale a tarn noastre dintre care mentionam: Istoria Romdniei
in 10 volume, Istoria Partidului Comunist Romdn In 5 volume, lstoria miscdrii reoolutionare
di muncitoresti internalionale, 1 volum, lstoria misedrilor de eltberare national& antiimperialistd,
In 2 volume, lstoria universald in 6 volume.
Aparltia acestor lucrari i altor tratate din domeniul stiintelor sociale, alcatuite pe baza
unor ample cercetAri pluridisciplinare, de pe pozitiile programului partiduiui nostru, a trecutului
istoric si cultural al poporului roman va permite o informare 1 documentare mai eficienta a
opiniei publice din tara si de peste hotare. Ele vor contribui la combaterea prezentaril dena-
turate a pozitiilor partidului si statului nostru, a istoriografiei romanesti contemporane, asi-
gurind concomitent integrarea istoriel Romaniei In istoria universala, relevind mai pregnant
aportul poporului roman la dezvoltarea civilizatiei i culturli mondiale.
In ce priveste activitatea frontului istoric, raportul apreciaza ca cercetarile din domeniul
istoriei 1 arheologlei au cuprins toate laturile fundamentale ale istoriel patriel, aducind la
lumina informatii, date si interpretari care au permis un salt calitativ in stiintele istorice.
In domeniul istoriei vechi s-a acordat atentie perioadel traco-geto-dacice, organizarii
si civiltzaliei In timpul lui Burebista I Decebal, a relatiilor geto-dacilor cu cultura romana, iar
cercetarile arheologice au relevat ca retragerea Imperiului roman de la nordul DunSrli I aparitia
primelor valuri ale populatiilor migratoare nu au afectat continuitatea de viata a populatiei daco-
romane, procesul de romanizare exprimat prin unitate etnica I culturala a poporului roman de
pe intreg cuprinsul fostei Dacii.
Mergind pe firul timpului, in epoca medie i modern& investigatia istorica s-a oprit
asupra formarii statelor feudale romanesti, a luptei poporului roman, sub conducerea unor
incercati domnitori i voievozi, pentru eliberare sociala si national& a formarli si dezvoltarii
natiunil l statului national roman, asupra revolutlei de la 1821 si a celei de la 1848, a Unirii
Principatelor, a cucerirli independentei in 1877 si desavirsirii unitatii statului in 1918.
Cercetarile privind istoria miscarii muncitoresti, a partidului clasel muncitoare si a
luptei desfasurate pentru progresul poporului roman In tara noastrA au fost amplificate sI adincite.
Amp lele procese, momente si fenomene ale epocii moderne i contemporane au fost ela-
borate in contextul de idei si al desfasurarilor istorice general europene indeosebi al convergentei
istoriei popoarelor sud-est europene. S-a acordat o atentle sporita istoriei universale, ea urmare
a evolutiei istoriografiei romanesti actuate cit si in vederea pregatirilor pentru al XV-lea Congres
international de stiinte istorice care a avut loc la Bucuresti, accentul Hind pus pe istoriografie
si asupra studiilor i sintezelor de istoria culturii.
In raport, presedintele Academid de stlinte sociale I politice s-a oprit si asupra celor-
lalte activitati ca : dezbaterile tuint1fice, unele cu caracter Interdisciplinar sau interinstitutional,
colocviile, sesiunile de comunicari din Capitala i provincie, manifestari aniversative sau come-
morative, relatiile stiintifice externe s.a.
Membrli academie!, cercetatori din unitatile sale au participat la manifestarile stlintifice
internationale sau cu participare internationala organizate In tars, cit sl la cele de peste
hotare unde el au situat pe prim plan afirmarea gindirii social-politice romanesti in circuitul
international de idei, au prezentat peste hotare marile prefaced si infaptuirl revolutionare din
anti constructiel socialiste, a trecutului istoric, a stiintei 1 culturii poporului roman. S-a urmarit
dezvoltarea In continuare a raporturilor stiintifice cu institutiile academice din tarile sociallste,
din tarile capitaliste i in curs de dezvoltare, CU asociatiile stiintif ice internationale, cu orga-
nismele specializate din sistemul U.N.E.S.C.O. i cu alte organisme neguvernamentale, conti-
nuarea investigarii peste hotare a unor noi surse privind istoria, cultura i civilizatia poporului
roman. In acelasi cadru s-a reliefat activitatea comisiilor mixte de istorie constituite cu acade-
miile de stiinte din tarlie socialiste si care organizeaza sesiuni anuale cu teme de interes comun.
Raportul s-a oprit, In incheiere, asupra unor lipsuri l neimpliniri care s-au manifestat
in activitatea de cercetare, In unele lucrarl sau studii elaborate care au Inca un caracter descriptiv,
contin putine elemente de noutate 1 originalitate si nu vin cu propuneri si solutii concrete In
sprijinul practicii sociale, nu au contribuit in suficienta masura la aprofundarea gindirli social-
politice originale a partidului nostru, Lisa cum se sublinia In raportul prezentat de tovarasul
Nicolae Ceausescu la Congresul al XII-lea.
Uncle dificultati s-au manifestat prin nesolutionarea unor probleme organizatorice de
mare importanta pentru realizarea deplina a integrfirli invatAmIntului cu cercetarea 1 practica
social-politica. Mai persista greutati In procesul de valorificare prin publicare a rezultatelor
cercetarii din stiintele sociale, In editarea volumelor de documente In domeniul cercetiirli istorice,
pe motivul cA nu raspund criteriului de eficienta economic&
In final s-a relevat ca realizarile obtinute pina In prezent In activitatea de cercetare In
stiintele sociale I politice constituie premiza intensificarli eforturilor In vederea eliminarii lip-
www.dacoromanica.ro
3 VIATA MEN'TILFICA 527

surilor, pentru perfectionarea intregii activitAti de cercetare In viitorul cincinal pe baza hottl-
ririlor Congresului al XII-lea al Partidului Comunist Roman, a recentelor documente de partid.
In continuarc, prof. univ. dr. Roman Moldovan, vicepresedinte al Academiei, a prezentat
sinteza proiectului programului de cercetare In stlintele sociale i politice pe perioada 1981
1985 intocmit pe baza sarcinilor cuprinse in Programul-directivA de cercetare tiinifIcá, dez-
voltare tehnologica i introducere a progresului tehnic, precum si in celelalte documente i hotdriri
adoptate de Congresul al XII-lea al P.C.R.
Programul cuprinde, In principal, patru directii de investigatie i amtme: cercetAri eco-
nomice, cercetAri social-politice (stiinte politice L juridice, filozofie, sociologie, psihologie, peda-
gogie), cercetdri de istorie-arheologie, cercetari de teoria i istoria artei 1 literaturii, istoria limbii,
e lnogra f ie.
Eforturile in domeniul istoriel l arheologiel vor fi concentrate in viitor spre aprofundarea
problemelor privind evolutia stravechilor civilizatii care s-au succedat pe teritoriul patriei
noastre, cultura materialA i spirituala a traco-geto-dacilor, procesul de etnogenezA a romanitor,
factorii interni si externi care au influentat dezvoltarea sa de-a lungul timpului, continuitatea
poporului roman, relatille dintre Pete romane in evul mediu.
Investigatia istoriograficA se va opri asupra traditiilor luptei poporului nostru pentru
libertate, independenta i unitate nationala, locului I rolului romanilor In dezvoltarea istorica a
Europei de sud-est, contributiei lor la cauza generala a progresului si civilizatiei universale.
In domeniul istoriel moderne 1 contemporane se vor adinci studiul principalelor aspecte
ale dezvoltdrii micArii muncitoresti i revolutionare din Romania in anii 1893-1918, 1918
1921, 1921-1944. Se va continua cercetarea etapelor revolutiei i constructiei socialiste In
tara noastrd, pentru a reliefa mai argumentat profundele transformari revolutionare In toate
domeniile vietil politice, economico-sociale i culturale, realizArile exceptionale obtinute In
perioada de dupa Congresul al IX-lea al P.C.R., experienta l originalitatea solutiondrii de cAtre
P.C.R. a problemelor edificaril societatil socialiste multilateral dezvoltate.
Pentru elaborarea unor noi instrumente de lucru, in scopul imbogatirii bazei documentare
a investigatiei istoriografice se vor intensifica cercetfirile in arhivele, bibliotecile i muzeele din
lara si din strAinAtate.
Activitatea la alcatuirea corpusului national de izvoare i documente ale culturii i istoriei
poporului roman va continua, publicindu-se noi volume ale cunoscutelor colectii: Documenta
Romaniae Historlca; Fontes Historlae Daco-Romaniae; Colectia Hurmuzaki; CA Mori strain!
despre tdrile romane s.a.
Vor trebui amplificate cercetarile cu caracter interdisciplinar pe probleme majore ale
istoriei patriei (antropologie, etnologie, lingvisticd s.a.) precum i studii comparate privind istoria
poporului roman sl a popoarelor vecine.
Se vor dezvolta cercetArile in domeniul bizantinologiei l turcologiei, al stiintelor auxiliare
ale istoriei si se va extinde utilizarea metodelor moderne in cercetarea arheologicA i istoricA.
A luat apoi cuvintul prof. univ. dr. Stefan StefAnescu, presedintele sectiei de istorie pi
arheologie a Academlei, care a prezentat planul unitar de cercetAri arheologice pe perioada 1981
1985 intocmit pe baza orientarilor si 1ndicaiilor reiesite din cuvintarea tovardsului Nicolae
Ceausescu la Intilnirea cu reprezentantii oamenilor de stiintA din domeniul istoriei si din
mesajul adresat participantilor la cel de-al XV-lea Congres international de stiinte istorice,
prevederilor Programului prioritar de cercetare In stiintele sociale i politice pe mill 1981-1985.
Planul prevede obiective arheologice, a cAror cercetare urgentA este impush de desfii-
surarea lucrArilor pe marile santiere de constructii, hidroenergetice, hidroatnelioratii sau oblec-
tive care fac parte din patrimoniul cultural national si urmeaza sA fie restaurate, precum pi
obiectivele arheologice care decurg din temele prioritare ale Programului Academiei de stiinte
sociale i politice.
Structura planului pe marile probleme l directii de cercetare se referA la salvdri In zona
santierelor de importanta nationalA, are In vedere studierea antropogenezei l evolutla comu-
nitiitilor primitive pe teritoriul tarn noastre (paleolitic 1 neolitic), cultura materialA si spirt-
tualA a traco-geto-dacilor, civilizatia romana in Dacia si simbioza daco-romana. Ele se refera
de asemenea, la continuitatea elementului romanic l etnogeneza poporului roman, pentru a
dezlega tainele asa-zisului mileniu al tAcerli, la constituirea cnezatelor, voievodatelor si a statelor
leudale romanesti.
Pentru viitor s-a asigurat un grad mai mare de concentrare a potentialului de specialitate
pe obiective de importanta majorA la care vor participa un mare numar de arheologi, din insti-
tutele i catedrele universitare de profit, din sistemul muzcal i profesori din invatamintul gim-
nazial sl liceal, cu preocupdri In domeniul arheologiel.
Prin Comisla arheologica a Academiei de stiinte sociale i politice si prin Comisia cen-
tralA a patrimoniului cultural national, se va Indruma desfAsurarea cercetarilor de teren l valo-
www.dacoromanica.ro
528 VTATA mintr4 TcA 4

rificarea materialelor i rezultatelor cercetarii, atit pe etape, prin studii partiale, cit i prin lucrari
de sinteet sau monografice, intocmindu-se totodata, informari periodice asupra rezultatelor
obtinute.
Vorbitoruls-areferit de asemenea la unele masuri ce trebuiesc adoptate pentru remedierea
unor Upsuri In informatia stiligifica l dotarea tehnica a institutelor de specialitate, pentru
desfasurarea unel activitäti de Malt profesionalism, pentru a ne putea incadra cu adevarat
In fluxul istoriografiei mondiale. S-a relevat necesitatea adincirii cunoasterli limbilor In care
slut scrise izvoarele, ea si a limbilor moderne, de circulatie internationalä. Pentru a ne integra
mai bine In cadrul amplelor confruntari de idei, trebuie s fim prezentI In mai mare masura In
manifestarile stiintifice de peste hotare.
La dezbaterl, printre alti vorbitori au luat cuvintul: acad. Em. Condurachi, seful catedrel
de istorie universala de la Facultatea de Istorie-filozofie din Bucuresti, acad. Stefan Posen
presedintele Comitetului national al istoricilor, M. Petrescu-Dimbovita, directorul Institutuhd
de istorie si arheologie A. D. Xenopol" din Iasi, Ludovic Demeny, cercetator principal la
Institutul de istorie N. Iorga", Alexandra Dutu, redactor sef adjunct al Revistel de studii
sud-est europene", Constantin Preda, presedintele Gonsiliului stiintific la Institutul de arheologie,
Dumitru Tudor, profesor universitar.
Discutiile au relevat insemnfitatea plenarei largite a Comitetului national al istoricilor
din decembrie 1980, a masurilor 1 hotaririlor adoptate in vederea impulslonthii activitaiii in
vederea definitivarii textelor la tratatul de Istoria Romaniei, necesitatea uriei coordonari mai
eficiente- Intre colectivele care lucreaza la elaborarea tratatelor, importanta invatamintelor
celui de-al XV-lea Congres international de stiinte istorice pentru dezvoltarea istoriografiel
romfinesti. S-au subliniat realizárile obtinute de istorici In cincinalul precedent si masurile care
se impun pentru noi succese In perioada viitoare, situatia In care se OM anumite santiere
arheologice, necesitatea studiilor interdisciplinare, a elaborarii unor lucrari de istorie comparata,
urgentarea editaril izvoarelor istoriel nationale, a instrumentelor de lucru indispensabile ea :
bibliografii, cronologii, dictionare, atlase, valorificarea in mai mare masurtl a studiiior privind
nationalitatile conlocuitoare s.a.
Adunarea generala a Academlei de stiinte sociale i politice a adoptat programul de acti-
vitate pe perioada 1981-1985, inclusiv planul national unic de sapaturi arheologice pe acecasi
perioadd, care asigura investigarea principalelor vestigii ale trecutului istoric al patriel si po-
porului roman, In vederea punerii In lumina a momentelor de seama ale istoriei Romaniei, elabo-
rate in lumina obiectivelor cuprinse in Programul-directivä de cercetare stiintifica si In celeialte
documente adoptate de Congresul al XII-lea al Partidului.
Ion Apostoe

SESIUNI STIINTIFICE CONSACRATE ANIVERSARII

BATALIEI DE LA POSADA

La 9-12 noiembrie 1980 s-au implinit 650 de ani de la lupta zisii de la Posada, prima
mare biruinta cunoscuta din lupta multiseculara de aparare a independentei statelor medievale
românesti. Evenimentul a fost sarbiltorit in clteva orase ale patriei noastre unde s-au organizat
sesiuni speciale de comunicari In care s-au evocat cauzele, desfasurarea, localizarea I semni-
ficatia istorica a mare! victoril din 1330.
Aniversarea acestel stralucite biruinti românesti a prilejuit, de asemenea, reluarea In
discutie a intregului complex de factori care au dus la formarea statelor feudale romanesti
ce si-au consolidat independenta In sec. XIV 2, ca l aparitia unei micromonografii dedicate
bitallei din 1330 2.
Prima sesiune a fost organizata la 6-8 octombrie 1980 de Consiliul orasenesc de educatie
politica si canna socialista din Curtea de Arges, fosta capital/I a Tarn Romine.sti In vremea
luptei din 1330. Intitulata Arc peste timp", sesiunea a fost dedicata In acelasi timp I aniver-
sari! a 650 de ani de atestare documentará a orasului Curtea de Arges, amintit cu numele de
Castrum Argyas" cu prilejul luptelor din 1330.

1 Institutul de istorie N. Jorge", Constituirea statelor feudale ronuftnegi, redactor coordo-

nator N. Stoicescu, Edit. Academiei, Bucurestl, 1980, 327 p.
2 N. Stoicescu Florin Tuca, 1330 Posada, Edit. militara, Bucuresti, 1980, 227 p.
www.dacoromanica.ro
5 vIIATA $TIINTIFICA 529

Sesiunea a inceput In ziva de 6 octombrie cu simisozionul Contributia secretarului

general al partidului, tovarAsul Nicolac Ceausescu, la ImbogAtirea tezaurului materialismuhd
dialectic si istoric", in cadrul cArula au luat cuvintul: Mihail Florescu, vicepresedinte al
C.N.S.T., deputat de Curtea de Arges, si prof. univ. dr. Stefan StefAnescu, directorul Institutulul
de istorie N. Iorga".
Sesiunea de comunicAri dedicatA aniversaril a 650 de ant de la victoria din 1330 s-a
desfAsurat in zilele de 7 8 octombrie, cind s-au tinut urmAtoarele comunicari: Serban Papacostea,
lntemeicp,a Torii Romdnefli In contextul istoriei sud-est europene; Constantin Reza-
chevici, Rtizboiul din 1330 In lumina tzvoarelor oremii; N. Stoicescu, Semnificatia (storied a
luptei de la Posada, 1330; Cornet Irimia, Date despre ballia de la Posada Tara Lovistet;
Radu Stefan Clobanu, Curtea de Arges In politica lui Vlad Dracut f i Vlad Tepes; Panait I,
Panait, Semnificatia re$edinfelor voievodale ale Torii RomOnesti; Dumitru Almas, Prezenfa
Curfii de Arge$ In constiinfa poporului rorndn i C. Mocanu, Contribufii la problematica majord a
istortograf iei romOneqii contemporane.
A%

Cea de a doua sesiune a avut loc la Rtinnicu-Vilcea in ziva de 8 noiembrie 1980, fiind orga-
nizatA de Mufeul judetean Vilma sub Until Posada 650 secole de continuitate istoricii pe
meleagurile viicene".
S-au tinut urmAtoarele comunicAri: Dumitru Tudor, Toponimie wilted pe valea Oltului
ini jlcciu ; Liviu StefAnescu, BOt011a de la Posada ca moment important a luplei bimilenare a
poportilui nostru Impotriva cotropirit strOine; N. Stoicescu, Semnificafia &Valid zisil de la Posada
( problenle controversate $i nelamurite); Cristian VIAdescu, Armele oastei din Tara Romoneascd
la mijlocul secolului al XI V-lea; Dumitru Masa, Strategia strabund In lupta de la Posada;
Mircea Gherman, Considerafii privind localizarea Posadet; Maria Deaconu, Argumente toponimice
privind localizarea biltOliei de la Posada la Clinent ; Costea Marinolu, Posada, argumente toponimice
$i foklorice; Sorin SerbAnescu, Posada 1330, localizarea Mallet; Dens. Motoc si Doru Motoc,
Arguntenle noi In sprijinul unei tpoteze de localizare a bOttiliei din 9 12 noiembrie 1330; Virgil
Jolla, Intemeierea statului feudal Tara Romlineased In cuprinsul unui memoriu politic de la
lnceputul sec. XIX ; Onoriu Stoica, Date arheologice priviloare la fortificatia medievalti de pe
dealul mOrginit de Valea Ildiasului; Mita Ciobotea, Circulafia monetard In Oltenia In preajma
constituirii statulut feudal Tara Ronidneasca.
Cei mai multi dintre vorbitori au dezbAtut problema atit de controversatA a localizArii
biltAliei din 1330, aducind argurnente pentru plasarca el In Tara Lovistel. In Inchelerea
discu tiilor a luat cuvintul N. Stoicescu, care a subliniat citeva concluzii ce s-au degajat din
aceastii laborioasA sesiune, menitA sA contribute la rezolvarea uneia din problemele cele mai
controversate ale medievisticil romAnesti.
*
La 11 noiembrie 1980 Directia GeneralA a Arhivelor Statului a organizat la Bucuresti
o altA sesiune dedicatA aceleiasi aniversari. S-au tinut comunicarile: Sergiu losipescu, Situatia
internationald din sud-estul Europet din preajma anului 1330; N. Stoicescu, Semnificatia
istoricli a luplei din 1330; Manole Neagoe, Mcgi MOW ale poporului romein pentru neatirnare.
tIll

La 20 noiembrie 1980, Comitetul de culturA si educatie socialistA al judetului Arad a orga-

pint sin simpozion dedicat luptei din 1330 la care s-a citit comunicarea Semnificalia istoricd
a luptei zisd de la Posada, de N. Stolcescu.
*
Sesiunea centralA s-a desflisurat la 28 noiembrie 1980 la Tirgoviste, vechea capitalA a Basa-
rabilor; ea a fost organizatii de Academia de still* sociale si politice, Comitetul judetean Dim-
bovita al P.C.R., Institutul de istorie N. Iorga" si Centrul de studii si cercetari de istorie si
teorie militarA.
In cuvintul de deschidere, prof. univ. dr. Stefan StefAnescu, presedintele Sectiel de istorie
si arheologie a Academiei de stiinte sociale si politice, a vorbit despre 'Media de la Posada,
evenimertt de seamb In lupta poporului romdn pentru libertate f i independent& In continuare
s-au tinut comuncArile: Serban Papacostea, Crearea statelor romdne§ti In contextul International
al oremii; N. Stoicescu, Cauzele, desftisurarea qi importanfa batOliei de la Posada; Ilie Ceausescu,
Gh. Romanescu, Strategia f i tactica romdnilor In lupta de la Posada; Nicolae Constantin,

10 c. 1045 1 www.dacoromanica.ro
530 VIATA $T15NT.LFICA 6

Lupta pentru libertate, unitate si independenfd nafionald, permanenfd a istoriei poporului roman ;
Constantin Toderascu, Tradifille militare tnaintate ale poporului roman in opera tovardsului
Nicolae Ceausescu.
In incheierea sesiunli, Florea Ristache, prim-secretar al Comitetului judetean Dim-
bovita al P.C.R., a prezentat comunicarea Cinstirea memoriei st faptelor Inaintasilor ex-
presie a polittcii partidului si statutui nostru de educalie patriolicti a maselor.
Comunicarile au fost urmarite cu deosebit interes de un numeros public, format din
profesorii de istorie si stiinte sociale din orasul TIrgoviste si judetul Dimbovita, muzeografi etc.
La Inchelerea sesiunil a avut kc lansarea celor douli carti amintite la Inceputul acestei
prezentari.
Sesiunile de comunicari dedicate aniversaril acestui moment luminos din istoria patrlei
au subliniat faptul al biruinta din 1330, apoi luptele glorioase duse In secolele urmatoare Impo-
triva tuturor celor ce clutau sa supuna poporul roman, au asigurat libertatea patriei noastre, au
facut O. putem trai astäzi Intr-o tall libera si independent A.
N. Stoicescu

A XVIII-A SESIUNE DE COMUNICARI STIINTIFICE A

ACADEMIEI MILITARE SECTIA : ISTORIA ARTEI MILITARE

In zilele de 18 si 19 noiembrie 1980 a avut kc a XVIII-a sesiune de comunicari stiin-

tifice In cadrul Academia Militare.
Sedinta plenan a avut kc marti 18 noiembrie 1980, In prezidiu luind kc: Mihnea Gheor-
ghiu, presedintele Academiei de stiinte sociale si politice, general de armata Ion Tutoveanu,
Comandantul Academia Militare, profesor dr. Stefan Stefanescu, directorul Institutului de
istorie Nicolae Iorga", generali si ofiteri superIori.
CuvIntul de deschidere a fost rostit de general de armata Ion Tutoveanu, Comandantul
Academiei Militare, care a expus tematica generala a sesiunii a XVIII-a si nuantarea acestei
tematici pe diferitele sectiuni Intre care urma sa se Impartii sesiunea.
Au fost expuse apoi, tot In sedInta plenant patru substantiate comunicari si anume :
lidzboiul intregului popor pentru apararea patriei componenta a glndirii militare romdnesti
interbelice, de colonel doctor Tudor Gheorghe; Mutafiile produse in structura si pregdtirea popu-
lafiei active si implicafille lor asupratntartril capacitafii de aparare a populaliei, de colonel doctor
Grosu Mircea si colonel Gh. Niculescu; Cooperarea forfelor partici pante la Nola armatd In raz-
botul Intregului popor, de general-locotenent Logofatu Gheorghe si colonel doctor (r) Stanescu
Bogdan; Caracterul interacfiunii intre f Uinta, tehntcd f t domeniul militar, In condifille actuate,
de general-malor doctor-inginer Angheloiu Joan.

PR

Dupa aceste comunicari s-a procedat la Impartirea sesiunii pe mai multe sectiuni.
Sectia a 3-a, In cadrul carela s-au desfasurat lucrarile consacrate istorlei artei militarc,
a avut un prezidiu In frunte cu colonel dr. Victor Atanasiu, ca presedinte, colonel dr. Leonida
Loghin, colonel Anton Marinescu, dr. Paul Cernovodeanu si Dan A. Lazarescu. Bogatul pro-
gram alcatult pentru aceasta sectie a cuprins comunicari de polemologie, politica si pregatire
militant functionalitate militan si istorie militara.
Prima comunicare a fost sustinuta de capitan CApAtInfi Dan Mircea, care, pe baza nume-
roaselor si ant de rodnicelor lucrdri de excavalii pe care le practica In cadrul unel echipe pe
solul cetatil medievale a Giurgiului, a expus constatarile extrem de interesante si concluziile
extrem de pertinente care se degaja pe baza ultimelor rezultate ale acestor excavatiuni.
In esenn, cetatea Giurgiului a fost edificata, din porunca lui MIrcea cel Batrin, in
partea de sud-vest a actualului oras, la confluenta rralui Verlga cu canalul Camel, pe o fosta
insula departata de malul romanesc cu apr. 100 m. Prima mentiune documental% privind cetatea
Giurgiului datean de la 23 septembrie 1403, dar constructia cetatil Incepuse foarte probabil
Inainte de 1396. Turcii au cucerlt prin lupta cetatea In 1417, denumind-o Yer-Kakti. Dan II
a recucerit-o In 1427 si I-a reintarit fortificatiile, dar Alexandru Aldea a predat-o iansi turcilor.
Conferentlarul da. In continuare date privind expeditia cruclatif IntreprInsa In vara anului
www.dacoromanica.ro
7 VLATA MINTIFICA 531

1445 impotriva Giurgiului In urma cruciadei de la Varna, 1444 si actiunea Jul

Mihai Viteazul in 1595 impotriva Giurgiului; In continuare a fost expus planul de sApAturi 0
istoricul cercetarli arheologice actuate, prin diapozitive.
Dr. Paul Cernovodeanu, cercetAtor principal din cadrul Institutului de istorie Nicolae
Iorga", a dezvoltat o temA de istorie militarA destul de putin cunoscutA 0 anume Misiuni militare
rondlnesti trimise peste holare In timput domniei lui Alexandra loan Cuza. Patriotii romAni care
duseserA la bun sfirsit actiunea unitAtii 0 autonomiei Principatelor romAne au fost in permanentfi
constienti de necesitatea indispensabila a organizarii unei Larmate nationale" asa cum preco-
nizase Machiavelli In II Principe In stare sA apere marlle realizArl politice obtinute si puse
formal sub garantia celor sapte puteri din 1856. Cum dintre aceste puteri-garante Franta
lui Napoleon III a fost puterea care a jucat rolul substantial in acoperirea externa a initiativelor
cutezatoare ale patriotilor romAni, a fost cit se poate de firesc ca misiunile militare romAnesti
sA caute, In marile institutii militare ale celui de-al doilea Imperiu (la scoala de stat major din
Paris, la *coala de cavalerie de la Saumur, la scolile tehnice de la Saint-Cyr, Metz, Brest si
Vincennes) modele de educatie §I tehnicA superioarA militara. Cum Italia jucase si ea un rol
Insemnat in diplomatia europeanA, in sensul apararii realizArilor politice romanesti, scolile
militare ale noului regat unitar al Italiel au fost frecventate si ele de un mare numAr de ofiteri
romani; in vreme ce alti ofiterl romAni 41 desAvigeau pregAtirea la scolile militare din Viena
si Petersburg. Misiuni militare romAnesti au lost trimise sA se instruiascA In cursul unor operatii
militare din lumea intreaga : pe teatrul de rAzboi dintre Spania si Maroc; in Algeria ; in cadrul
operatillor intreprinse de armata regatului italian pentru inlaturarea monarhiei Bourbonilor din
regatul celor Dona Sicilii; In Mexic, unde incepuse punerea in actiune a ceea ce un istoric
recent a denumit la grande pens& du regne de Napoleon III", dar care de fapt a esuat
din clipa in care a luat aspectul brutal al until adevArat rAzboi colonial; in sfirsit, In rAzbolul
de secesiune. Multi ofiteri romAni trimisi in aceste misiuni indepArtate vor face ulterior a se
vorbeascA mult de ei, fie ca autori de lucrari militare (George Bibescu, Eustatiu Pencovici,
Ion Algiu), fie ca eroi si comandanti destoinici In campania de la Plevna (maiorul Dimitrie
Giurescu, colonel! Gh. SlAniceanu, Gh. Anghelescu, D. Lecca, D. Boranescu, malorul C. Pruncu,
etc.). Conceptla trimiterii ofiterilor romAni pe toate teatrele de lupta din lume, Intre 1860
1866, apartine domnitorului Alexandru Ion Cuza si sfetnicllor sal militari, generalii Ion Ema-
noil Florescu 0 Savel Manu. Rezultatul a depAsit toate asteptArile.
Lt. col. Nicolae Ciobanu, din cadrul Academie! MIlitare, a inffitisat Elemente ale arid
militare romtingli Intr-o lucrare de ladled §i strategie elaborald de colonel Gheorghe Sldniceanu In
anul 1874. Este vorba de tiparirea a 25 de lectil tinute de viltorul ministru de rAzboi al Rominiei
In preajma dezlAntuirli rAzboiului ruso-romAno-turc, lectil In care au fost abordate intr-o
conceptle surprinzAtor de modernA principalele probleme ale strategiei, tacticei si psihologiei
militare, inclusiv ale rAzbolului de partizani.
Unele aspecte ale fortiricafiei romtlne.gi au fost infatisate de col. dr. Niculae I. Niculae, care
a Mut un istoric succint al conditillor In care a fost fortificatA capitala tarn, In a doua jumA-
tate a secolului trecut, pe baza unor planuri dintre care cel dintii a fost elaborat Inca din 1882,
paralel cu alte lucrArl de aparare strategic& (linia DunAril, linia Oltului, capul de pod de la
Cernavoda si frontul IntArit FocpniNAmoloasa Galati, 1887-1900), Fortificarea capitalei
tarn a comportat un perimetru de 72 km, cuprinzind 18 forturi 0 18 baterli intermediare,
dislocate la o distantA de 11-11,5 km fatA de centrul capitalei si avind asigurate cal de comu-
nicatii pentru aprovizionare si ajutor. Memoriul asupra fortificArli generale a %Aril a fost 1ntocmit
de o comisie militarA condusA de generalul de artilerie Gheorghe Mann, viltor presedinte de
consillu si unul din eroii de la Plevna. Cu toate acestea, faptul cA lucriirIle de fortificare a capitalei
Orli nu au fost modernizate a fAcut ca obiectivul urmarit sA nu fie realizat in 1916, plesele de
artilerie fiind folosite pe alte fronturi de lupta. Conferentiarul apreclazA aceastA situatie ca
fiind o eroare strategicA, datoritA careia a fost compromisA soarta campaniei romAnesti din
anul 1916.
Colonel dr. Vasile Alexandrescu si-a intitulat comunicarea : Contribulli la studiul politicii
militare externe a Romdniei In ultimul deceniu al secolului XIX. Este vorba de opera de echi-
libru !titre blocurlle de aliantA constituite de marile puteri europene curind dupA Congresul
de la Berlin, mai ales dupa indepartarea de la putere a cancelarului Bismarck (martie 1890).
LipsitA de garantia colectivA asiguratA ei prin tratatul de la Paris (1856), RomAnia a fost
silita sa ducli o politic& extern& extrem de precautA, asigurindull, provizoriu, In 1883, o nouA
protectie europeanA, acesa a Triplei Aliante, dar intelegind sA-si mentinA nealterate bunele
relatil cu toate statele europene. AceastA prudentA In politica externA a indemnat conducerea
politica a Romanlei sa resping& insidioasa propunere a unui tratat militar secret intre Vurcia
www.dacoromanica.ro
532 vrATA qraINTIFrcA 8

si Romania, propunere transmisa, prin ministrul Trandafir Djuvara, de catre sultanul Abdul
Hamid in primavara anului 1897. Misiunea Incredintata colonelului Alexandru Averescu,
trimis in 1899 la Odessa si Kiev, se explica prin aceeasi preocupare constanta a guvernelor
romane de ail mentine bunele relatii cu toate puterile continentului.
Asper le ale pregdtirti armatei si ale Intregului popor pentru apdrarea patriet, In viziunea
doctrinarilor romdni, la sfIrsitul sec. XIX ,i Inceputul sec. XX a fost titlul comunicarii col. dr.
Popa Costica, care s-a ocupat In principal de atitudinea P.S.D.M.R. fata de politica externa,
pregittirea militara si structura armatei romane in epoca respectIva. Se analizeaza, de asemenea,
unele lucrari romanesti ale epocii privind strategia si tactica, datorite unor profesorl si publi-
cisti milltari, ca maiorul I. Popovici, generalul C. N. Hirjeu (viitorul ministru de razboi In guver-
nul Marghiloman), colonel D. Cocorascu, generalii Gheorghe Anghelescu si C. I. Bratianu.
Lt. major Dan C. Radulescu a expus o serie de Considerafii privind evolufia funcjillor
arrnatei ronidne In deceniul al treilea al secolulut XX, scotind in evidentil unanimitatea publi-
cistilor romani ai epocii in a considera drept functie principala a armatei romane functia de
aparare a teritoriului patriei. Armatei I s-au atribuit insa, frecvent, si functiuni economice, de
refacerea Orli, de lucrari publIce, etc. Dar armata romana a inteles intotdeauna et raminii, mai
presus de toate, un organism atasat idealului pastrarii nestirbite a independentel natio-
nale, a suveranitatii si a integritatii teritoriale a Romaniei".
Pe baza cercetarilor efectuate In ultima vreme in arhivele straine, col. Anton Marinescu
a infatisat Problemele referitoare la istoria Wit noastre In arhivele din R.F.G. (Coblentz, Frankfurt
am Main, Freiburg, Bonn, Stuttgart etc). Informatille respective privesc intreg trecutul istoric
al poporului roman, incepind cu prezenta populatiei romanesti atestata incontestabil in Tran-
silvania la inceputul sec. XIII si incheind cu rapoartele atasatilor militarl germani in Romania.
In preajma si In cursul celui de-al doilea razboi mondial, culminind cu rapoartele generalului
SS Pfeffer Wildenbruch consemnind actiunile vitejesti desfaurate de trupele romane in batalia
de la Budapesta (iarna 1944 45).
Dan A. Lfizarescu a schitat o tipologie a calculului, complex si subtil, pe care trebuie
sa-lfaca autoritatile politice si militare ale unui stat inainte de a-1 angaja intr-un razboi ofensiv.
Acest calcul trebuie sa puna In ecuatie cit mai corect o serie de date si anume: idela calauri-
toare si mobilizatoare; potentialul moral, militar si economico-material al tarn agresoare, al
aliatilor ei, al adversarilor directi si al adversarilor potentiali; modul cum functionea7ii aliantele
si formulele propagandistice susceptibile sa galvanizeze propriile energii si sfi destrame, eventual.
coerenta morala a adversarilor. Aplicind aceasta schema pentru un numar de 12 razboaie
mai recente (incepind cu razboiul de sapte ani 1756-1763 si incheind cu cele doutl raz-
boaie mondiale), se constata ca numai in cinci cazuri calculul puteril agresoare s-a dovedlt
In final corect. E vorba de doua razboaie dezlantuite de Franta (razboiul din 1778-1783 pentru
asigurarea independentei coloniilor americane impotriva Anglia, si razbolul din 1859 pentru
libertaten si unitatea Italiei impotriva Austriei) si de cele Ire! raLboale admirabil regizate de
Bismarck (In 1864, 1866 si 1870). Celelalte sapte cazuri (printre care campania lul Napoleon in
Rusia, in 1812, ultimele razboaie ruso-turce si cele douit rilzboaie mondlale) au invederat punerea
in ecuatie de catre puterile agresoare a unor date cronate, si a unor previziuni insuficiente, pc
lingii alte date corect ponderate si integrate in calculul politico-strategic.
Insistind precumpanitor asupra celui dintil razboi mondial considerat ca Infinit mai
plin de invatiminte strategice, politice si psihologice decit brutalul al dollea razbol mondial
conferentiarul a aratat ca toate calculele si avertismentele lui Bismarck lasate mostenIre
succesorilor sai: evitarea unui razboi cu o mare coalitle si pe prea multe fronturl; interzicerea
unui ritzboi profilactic" (preventiv); evitarea provocarii necugetate a Marii Britanii printr-o
imprudenta politica navala si printr-o Weltpolittk; In sfirsit, evitarea acordarli initiativelor, In
Orientul apropiat si In Balcani, aliatei de la Viena, au fost, absolut toate, dispretuite si incalcate
de conducatoril politici si milltari ai Germaniel wIlhelmiene. Aceste calcule gresite privind o
serie de elemente pe linga alte elemente foarte corect puse in ecuatie explicit prabusirea
finala a Germaniei in 1918.
Col. doctor Victor Atanasiu a prezentat si comentat Un document tnedit referitor la rela-
fille ruso-romdno-strbe in perioada neutralitdfit Romtintet (19 14 19 16). Reluind o temit pe
care a expus-e, intr-o alta perspectiva, si in cadrul celui de-al XV-lea Congres international
de stiinte istorice de la Bucuresti (august 1980), conferentiarul s-a folosit de un document pinfi
acum inedit, si anume de o fila provenind din arhiva personala a generalului D. Illescu, fostul
sef-adjunct al statului major al armatei romane Intre 1914-1916 si principalul responsabil
strategic al angajarli Romaniel In primul razbot mondial. Documentul mentioneaza o anumita
www.dacoromanica.ro
9 VTATA *T.Loisrl.u.t0A 533

ipoteza, denumita conventional B.V-4" si este insolit de o harta foarte detaliata privind gru-
parea armatelor de operatii ruso-romane care ar 11 urmat sfi actioneze impotriva monarhici
austro-ungare pentru salvarea Serbiei. Harta indica precis cane ferate rombne cu prelungirile
lor pe teritoriul Transilvaniel care ar fi urmat sa fie puse la dispozitia armatelor tariste,
pe doua directil de Inaintare, In vreme cc armatelor romane li se indicau alte cinci directii de
inaintare, astfel incit, in a 27-a si a 28-a zi de la mobilizare, urma sa se atinga aliniamentul
de coordonare Dej Cluj Alba Iu lia. Aluziile, foarte transparente, facute de presa occidentala
in 1915, mai ales de cunoscutul ziarist Francis Charmes in foarte influenta Revue des Deux
Mondes", privind o eventuala actiune militant ruso-romana in favoarea Serbiei, raspundeau
astfel unor plan uni politice l strategice precise ale guvernului roman si ale conducerii mili-
tare rornanesti, planuri care urmareau In spiritul tratatului de pace de la Bucuresti salvarea
Serbiei.
Lt. major Zodian Vladimir a infatisat Bdtdlia de la Meirdsesti, dupd documentele germane
ale grupului de armate Mackensen §i a avut astfel prilejul sa analizeze iluziile si deziluziiie con-
ducerii superioare de razboi a Puterilor centrale in vara anului 1917, conducere care urmarea
incontestabile teluri expansioniste, imperialiste i anexioniste. Realizarea echilibrului de forte
pe frontul de Vest, prin retragerea frontului german din Franta pe o formidabila linie fortificata
cu grija, i dezlantuirea razboiului submarin total pe frontul Atlanticului, trebuiau sa prileju-
lasca o actiune hotaritoare de lichidare a statelor adversare de pe frontul de Est.
Acest plan cutezator a fost in cele din urma realizat cu titlu provizoriu, ca urmarc a eve-
nimentelor care au dus la incheierea tratatelor de pace de la Brest-Litowsk i Bucuresti. Dar,
pe parcurs, planul a avut numeroase consecinte defavorablie Puterilor centrale: a determinat
intrarea in razboi a Stateior Unite; a facut cuposcutt lumii intregi vointa de putere si de
anexare a acestor puteri mllitarizate; in sfirsit, prin eroica, l nescontata de adversar, victoria
defensiva a armatel I-a romane, la Marasesti, ostasii romani au inscris in cartea de aur a vite-
jiei Romaniei una din paginile cele mai glorioase , Intrerupind repntatia de invincibilitate a
spargatorului de fronturi", cum era supranumit feld-maresalul german August von Mackensen,
si determinind In acel armee trouble" cum numeste Raymond Poincare, in Memoritle sale, anul
de rtzboi 1917, o intorsaturt neasteptata, de care Antanta ar fi putut beneficia mai bine. Planul
strategic al inamicului a fost astfel total dejucat l in pofida lui au putut ramine pe teritoriul
Moldovei forte si capacitati umane de lupta care au retinut o parte insemnata a trupelor Pute-
rilor centrale In continuare In stare de alertii, si care au fost capabile sa intervina din nou in
conflict, In faza finala a rtzbolului mondial".
Re lafille milltare externe ale Romdniel, In perioada iulie 1940 iunie 1941 au fost
analizate de col. dr. Dumitru Tutu, In contextul ascutirii conflictuluf dintre puterile revizioniste
ft anti-revizioniste din Europa. Realizind, la sfirsitul lui august, 1940, o dubla lovitura diplo-
matict l strategica, prin al doilea Diktat de la Viena, Germania, prilejuind garantia teritoriala
data Romania dupl. acest Diktat, a cautat sf-fl asigure dominatia militart, economica si politica
asupra statului roman dictatorial si angajarea Romilniel pe linia politicii militare germane, mai
ales prin actiune complexa a mislunii militare germane trimise in Romania in octombrie 1940, si
prin aderarea fortatii a guvernului dictaturil militaro-fasciste la Pactul tripartit, la 23 noiem-
brie 1940. Atlanta Romaniei cu puterile Axei a fost astfel dictata de imprejurarile politico-
militare ale vremii si nu de interesele nationale ale poporului roman" este concluzia cunoscutului
istorlc militar.
Acoperirea froniterelor in aria milliard romdneascd a fost tema aleast i tratata cu multa
competenta de colonel Vasile Pricop. Domnitorii romani l nobilimea romanii din Transil-
vania si Banat au avut in permanenta grija stilt asigure din vreme un sistem suplu de aparare
a hotarelor twist de informare asupra miscarilor numerosilor inamici virtuali. Dupil afirmarea
autonomiei Rom finial, in a doua jumatate a secolului trecut, conducereal politica si militant
a tanii s-a stracluit si asigure acoperirea frontierelor tarn astfel Incit sa se poatii face fata
oricaror agresiuni. Sarcina era, evident, foarte dificila, data Hind intinderea exceptionala a
granitelor de aparat, l numarul, virtual foarte ridicat, al inamicilor potentiali. Doctrina mill-
tart romaneasca a oscilat, pint in secolul nostru, intre clout conceptii strategice nuantate privind
strategia acoperinii frontierelor.
Monica Andone, cercetator stiintific la Centrul de studii i cencetari de istorie I teorie
militant, a scos In relief semnificatia politico-militant a ultimei intrevederi dintre Hitler si Auto-
nescu, la 5 august 1944, in contextul previzibil al destramarli potentialului militar german.
Soslt la Wolfschanze impreuna cu Mihal Antonescu si cu generalul Ilie Steflea, seful Mare int
stat major, Ion Antonescu a purtat convorbiri cu Hitler, Keitel l Ribbentrop, culminind cu o
www.dacoromanica.ro
534 VIATA wrmiTincA 10

intrevedere finala, dramaticI, de cinci ore si jumfitate, cu Hitler personal. Acesta a pus intre-
barea precisa daca, fatft de defectiunile din ultIma vreme, Romania, si in special conducatorul
el, maresalul Antonescu, sint decisi O. urmeze Germania pina la sfirsit". Saul statului roman
5i-a conditionat atunci raspunsul de patru probleme majore, privind intentille strategice ale
comandamentului german in sectorul sudic al frontului de rasarit, capacitatea Germania de
a asigura apararea antiaeriana a teritoriului roman, perspectiva angajárii In rázboi a Turciei
si deci deschiderea Strimtorilor pentru forta anglo-americana si atitudinea aliatilor Ger-
maniei vecini ai Romania. Raspunsurile conducatorultd Germania au fost incoerente, invederind
o informatle lacunani si, ceva mutt mai gray, o vizibila tendintá de a substitui realitatilor ine-
xorabile ale razboiului, o vointa exacerbata axatit pe teluri himerice. Rezultatele intilnirli s-au
dovedit cu totul nesatisfacatoare pentru ambele parti, dar, revenit in tara, conducatorul Roma-
nia a ezitat sä mai intreprinda vreo actiune hotarita pentru a dezangaja Romania dintr-un
razboi vizibil pierdut, ceea ce a Meat absolut necesar actul salvator de la 23 August.
Colonel dr. Leonida Loghin, sef de sector la Central de studil 5I cercetari de istorie 5i
teorje rnilitara, a urmarit Dinamica efectivelor armatei romdne In luptele pentru eliberarea deplind
a teritoriulul national si rdzboiul antihillerist, Intre 23 august 1944 $i 9 mai 1945. Angajind impo-
triva fortelor germane 37 de divizil, Insumind aproape 540.000 de ostasi, armata romana a
pierdut pe cimpurile de lupta 169.822 luptatori, dintre care 21 035 morti (13,1 % din pierdcrile
totale). Conducerea strategica si tactic& a unitátilor ronuinesti angajate in campania antihitle-
rista a fost la inaltIme si vitejia 5i spirItul de sacrificiu al trupelor angajate au corespuns 5i chiar
depasit a5teptari1e, davada cea mai pertinentil Hind faptul Ca peste 300 000 de militarl rombni
au fost in aceasta perioada relativ scurtft a celui de-al doilea rilzboi mondial decoratl cu diferite
ordine 5i medalil de razboi rotruinesti, sovietice si cehoslovace, pentru faptele de arme savirsite
in luptele contra dusmanului".
Referindu-se la aceeasi perioadh, col. dr. Constantin Toderascu s-a ocupat de Formele
activitafti culturale desfd$urate In annata romdnd In limpul luptelor purtate pentru eltberarea
Intregului teritoriu national de sub dominatia fascistd (septernbrieoctombrie 1944), cind s-au
inscris noi pagini glorioase in epopeea nationala, pecetluindu-se inca o data prin jertfe dreptul
strabun asupra intregil vetre stramosesti" . Actiunea educationala s-a desfasurat atunci la toate
nivelele armatei, pentru ca nici un ostas sa nu ignoreze caracterul just si eliberator al razbolului
antihitlerIst si antihortyst. Toate mijloacele au lost folosite In acest scop, de la presa la radio,
foto, cinema si teatru, editindu-se, intre altele, revista La arme", cu tin tiraj de 50 000 exem-
plare, de cite doub ori pe saptamina, ca 5i un mare numar de brosuri de propaganda si de istoria
eroilor patriei, citite in numeroase sedinte educative national-patriotice. Pe aceste multiple cai
s-a contribuit la sadirea increderii in justetea cauzei pentru care luptau ostasil romani, la
sadirea increderil in victorie".
0 foarte importanta problema de dotare, si anume Aprovizionarea $i consumul de munif it
la armata 4 romdnd In timpul luptelor pentru eliberarea teritoriului national (septembrie octom-
brie 1944) a fost minutios analizata de capitan Alexandru Dutu. Determinind precis cadrul
general de desfitsurare a luptelor, conferentiarul a indicat conditiile dotarii cu munitii a unita-
tilor angajate In lupte, de la bazele lnaintate, mai ales de la aceea de la Urziceni (lin& Carel)
infiintata la 25 octombrie 1944. Consumul de munitii, redat foarte minutios, pe calibre, a fost
excesiv de ridicat, uneori chiar, dupa cum s-a putut aprecia cu competenta, chiar exagerat,
Hind aproape constant In raport havers proportional cu cadentele de tragere ale diferitelor ele-
mente ale armamentului artileristic, ceea ce alaturi de marea varletate a materialului de
dotare a putut pricinul unele dificultati de aprovizionare. S-au putut astfel obtine pretioase
invataminte.
Despre unele aspecte ale actiunitor C. 7 A. roman In luptele de la Budapesta s-a ocupat
It. col. (r) Ion Dascalescu, fost combatant de elIttl In aceste lupte, sub comanda generalului
N. Soya, comandant al C.7 A. Conferentiarul a analizat conditiile in care a putut fi respins cu
eroism contraatacul inamic dezlantuit la 4 lanuarie 1945 pe strazile Budapestei. La 10 ianuarle,
divizia 9 de cavalerie romana si regimentul roman 31 Infanterle au fost angajate in lupte violente
In fata cazarmilor Franz-Joseph si s-au acoperit de glorie prin vitejia lor. Concluzia comuni-
carii a subliniat importanta psihologica a trairii oamenilor care au dat viata evenimentelor",
ceea ce ingfidule imbinarea cit mai justii, de catre specialistii In istorie militant, a faptului si a
trairilor celor care le-au creat", expunerea comportind astfel pretioase adincimi sufletesti.
Tot In contextul campaniei antihitleriste s-a incadrat ampla sl documentata expunere
a col. dr. Constantin Ucrain, comportind Consideratii privind folosirea artileriei romdne In
lupta In localltdti. Armata romana a eliberat pe frontul de Vest un numb'. de 3.831 localitati
(872 romanesti, 1 237 maghiare si 1 722 cehoslovace), in multe cazuri Ca urmare a unor manevre
Indraznete si rapide, cum a fost cazul cu localitatile Banovce, Kromeria, Selesoyce, Vajani, etc.
www.dacoromanica.ro
11 VEATA STUNTIMA 535

Folosirea focului centralizat al artileriel a fost de mare folos in aceste lupte, i precizia i efi-
cacitatea focului artileriel au prilejuit infanteriel romane i vinatorilor de munte sA obtinA marl
succese tactice. In afara actiunilor de sprijin al infanteriei, artileria miliaria a mai efectuat ai
importante trageri de neutralizare a inamicului, ieaind in relief faptul cA tragerile prin ochire
directa an avut o pondere mai mare decit tragerile executate de pe pozi1l acoperite. Focul
artileriei a fost concentrat mai cu seamA pe objective bine delimitate in teren, pentru a se ingAdul
astfel foloslrea de unitati mici ai se face o economie cit mai substantiala de munitii. Experienta
a dovedit cA actiunile de cucerire de localitati ob tin mai mult succes de surprldi 0 se soldeazA
cu pierderl mai reduse atunci cind sint efectuate in timpul noptil.
Cea de pe urmA comunicare din cadrul sectiunii a trcia a sesiunil a fost expusa de cerce-
tatorul atiintific Stefan Paslaru al a infatisat rolul jucat de armata in viata politica a tArii,
in primii ani al revolutiei t constructiei socialiste. De la inceput, Partidul Comunist Roman
a inteles sa acorde o atentie deosebita asigurarii unei legaturi trainice intre organismul militar
al Orli i popor, prin realizarea unui climat prielnic osmozei intre popor i oatire. In cadrul acestei
politici s-a acordat drept deplin de vot tuturor militarilor i s-a desfAaurat in cadrul armatei
o intensa munca politica ai o larga activitate culturala. Deputatii militari (11 in cadrul Mari!
Adunari Nationale din 1948) au constituit o prezenta activa in dezbaterea al adoptarea diferitelor
proiecte de legi mai cu scama generalul Iacob Tec lu i sergentul Matei I. TAnase, care au
luat parte la discutarea non ConstItutil.
Armata a lost in permanenta o prezenta activa in miezul evenimentelor politice interne,
participind in ziva de 3 decembrie 1950 la primele alegerl pentru sfaturile populare regionale,
raionale, oraseneatl ai comunale. Ca o dovadA vie a prestigiului de care se bucura armata in
rindul poporului, au fost aleai in aceste consilli sute de deputati militari. Tot astfel, la cea de-a
XIII a sesiune a Marl! Adunari Nationale, In luna septembrie 1952, of iterii, sergentil i soldatii
Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane an participat activ la discutarea proiectului
noii Constitutil. In alegerile pentru Marea Adunare Nationala, efectuate la 30 noiembrie 1952,
au fost aleai al 16 reprezentanti ai armatel romane; iar in alegerile pentru sfaturile populare,
efectuate la 20 decembrie 1953, au fost aleai 295 militari in sfaturile populare comunale, 221 in
sfaturile populare raionalc, 46 in sfaturile populare regionale 0 311 in sfaturile populare ora-
aenesti, in total dcci 873 de militari.
De atunci al pinA astazi armata a rAmas aceeaai prezenta vie in intreaga viatA politica
a patriei, participind in mod activ al intens la dezbaterea i adoptarea deciziilor 0 la infaptuirile
polilicii interne ai externe a statulul roman.
Prin acest bilant atit de impresionant au luat sfirait astfel lucrarile sectiunii a 3-a, con-
sacrate istoriei artei militare, din cadrul celel de-a XVIII-a sesiuni de comunicari atiintifice a
Academiel Militare. Toate comunicarile s-au situat la o maltS tinuta atiintificA i patriotica, au
lamurit numeroase probleme importante, an adus elemente, documente ai perspective noi in
polemologie, astfel incit bilantul acestei sesiuni rAmine pc deplin pozitiv.
Dan A. Ldzeirescu

COLOCVIU COMEMORATIV NICOLAE IORGA LA

BOTOANI

Din Initiativa conduceril Muzeului judetean Botoaani, sub egida Comitetului de culturA
ci educatie socialistA al a Comisiel pentru rAspindirea cunoatintelor cultural-atiintifice ale jude-
tului Botoaani s-au desfaaurat la Botoaani, in oraaul natal al marelui disparut, in zilele de 21
22 noiembrie 1980, un colocviu comemorativ 40 de ani de la moartea marelui savant".
Lucrarile la care au participat cercetatori tiinifici, arhiviati, muzeografi 0 cadre diclac-
lice de la Bucureati, Iai, Suceava, Sibiu, Galati, Valenii de Munte, precum l numeroal oameni
de culturA din oraaul care a gAzduit aceastA manifestatie atiintifica, s-au desfaaurat la Casa
atiintei ai tehnicii pentru tineret al la Muzeul judetean. La deschiderea lucrarilor, care au fost
onorate de prezenta tovaraaului Mihail Gere, membru supleant in Comitetul Politic Executiv
al C.C. al P.C.R., a luat cuvintul Haralambie Alexa, prim secretar al comitetului judetean
P.C.R. Botoaani, care a evocat personalitatea savantului Nicolae Iorga.
In continuare au fost prezentate, in ordine, urmAtoarele comunicAri: Gh. Buzatu, Nicolae
lorga si America; Alexandru Zub, Nicolae Iorga In eoolufia spiritului critic; Manole Neagoe,
Nicolae Iorga istoric al evului mediu timpuriu romdnesc; Aurel Dorin, Contribufia lui Nicolae
www.dacoromanica.ro
536 VHATA $THINTIFICA 12

lorga la desavIrqirea statului national; Eugenia Greceanu, Nicolae lorga $i patrimonial urbanistic
arhitectural al Botqanilor; Ion Agrigoroale, Nicolae lorga $i reforma agrard din 1921;
Gh. I. Florescu, Inceputurile activitalit parlamentare ale lui Nicolae forget; Mihai Maxim, Con-
tribufit turcologice ale lui Nicolae lorga; Traian Udrea, Nicolae lorga In congiinla neamului
romdnesc; Adrian Pricop, Nicolae lorga factor al congiinfei nalionale, lasi -- 1917 ; N aleriu
Dobrinescu, Probleme ale politicii externe ale Ronuintei oglindtte In memoriile lui N icolae lorga;
Mihai Iacobescu, Primal rdzboi mondial in opera lui Nicolae lorga; 5tefan Dragomir, Poporul -
factor de bazd al istoriet Romdniei In opera lui Nicolae lorga; Frasin Muntean-Rainnic, Oratorul
Nicolae lorga; Rodica Anghel, Inf tinlarea celei &Mit biblioleci pentru poporut din Iasi de Mire
Nicolae lorga; losif Naghiu, Nicolae lorga $i cei mid; I. A. Marin, Nicolae lorga si Bolosanii;
loan Aldea, Nicolae lorga st Gala/it ; Elena Dima, Permanenla lui Nicolae lorga In bibliotecile
arhivelor statulut ; Vasile Ciobanu, Nicolae Iorga si nalionalildfile din Ardeal; Nicolae Ursu-
lescu, Problema formdrii poporulut roman In opera lui Nicolae lorga; Virgil Catargiu, Nicolae
lorga despre specificul cunoasterit istorice.
Au mai fost prezenti cu comunicari: Maria Bucataru, Nicolae Iorga despre personalildfi
boto$dnene; Vasile Binzar, Local naqterit lui Nicolae lorga; Gabriela Corobnic, Observafii acupra
unor monumente botoOnene de arid medievald In lucrdrile lui Nicolae lorga; Stela Giosan, Ntcolae
lorga qi Liga culturald; Violeta Budal, Contribuf ii moldovene la promovarea ideit unhta/it
nafionale pind la 18.59 In viziunea lui Nicolae lorga; Lucian Valea, Ntcolae lorga istoric al
literaturit moderne $i contemporane; Silvestri Ailenei, Nicolae Iorga publicistul ; 5tefan
Cervatiuc, Nicolae lorga $i Inceputul Universitdf it popukire din Botosani ; Zenovia PavlicA,
Contribufia lui Nicolae lorga la sprijinirea luptei popoarelor cotropile de nazism; lonel Bejenaru,
Nicolae lorga : chi purl boto$dnene; Gh. Median, lorga f i Botosanii.
Ca un omagin adus ilustrului savant un grup de artisti al colectivului teatral din Botosani
au lecturat scenariul Ultimele evocare artistico-literara a imprejurarilor asasinArif lui N. lorga
de legionari.
Lucrarile colocviului comemorativ vor fi editate intr-un volum memorial Nicolae lorga.
Cu prilejul colocviului s-a organizat, pe baza unor documente de arhivA localA si a unor
donatil ale familiei Pippidi, o expozitie documentarA Nicolae Iorga realizata de Muzeul judetean
in colaborare cu Filiala Arhivelor Statului Botosani.
Traian Udrea

SESIIINE DE COMITNICARI TIINTIFICE LA ORADEA

In organizarea Comitetului de CulturA si Educatie Socialista al judetului Bihor, Muzeul

de Istorle al R. S. Romania, Muzeul Tarn Crisurilor Oradea, Complexul muzeistic Iasi, Revista
Muzeelor si Monumentelor, in zilele de 14 sl 15 nolembrie 1980, s-a desfilsurat la Oradea sim-
pozionul Muzeul conlemporan factor actly In realizarea educaliei socialiste a oamentlor muncit",
cu urmAtoarele sectiuni: I. Contributia muzeelor la educatia ateist-stiintificA a tinerei generatil ;
II. Valorificarea patrImoniului muzeal prin activitatea cultural-educativA; III. Arheologie si
Istorle; IV. Istorie modernA si contemporana; V. Istoria culturii; VI. Etnografie si arta; VII.
Aspecte din natura si civilizatia muntilor Apuseni.
/n cadrul sedintei plenare din dhnineata zilel de 14 nolembrie, prezidatA de Ana 13enedek,
vicepresedinte al Comitetului de CulturA sl Educatie Socialista al judetului Bihor, loan
Vulturar, seful sectlei de propaganda a Comitetului judetean P.C.R. Bihor a fAcut un interesant
expozeu asupra dezvoltarli contemporane a judetului si a adresat un cald salut participantilor,
acad. Stefan Pascu a prezentat expunerea Confruntdrt In domeniul istoriograftet pe plan inter-
national, cu ample referirl asupra luerArilor celui de-al KV-lea Congres international al istoricilor
desfAsurat la Bucuresti, tar prof. univ. dr. doc. Kovacs Iosif, prorectorul UniversitAtil Babes-
Bolyai" din Cluj-Napoca comunicarea Rolul jucat de orasul Oradea In luptele anliolomane din
secolul al XV II-lea, dui:4 care reprezentantli institutiilor organizatoare au rostit scurte alocu-
tiuni de salut. Tot in plen, in dupA amiaza acelelasi zile, s-au desfAsurat si lucrfirile prime
sectiuni, menite a constitui un schimb de experientA util pe maeginea sustineril rapoartelor
din partea redactiei Revistel Muzeelor sl Monumentelor" (Ion Grigorescu), Muzeul de Istorie
al R. S. Romania, (Gelcu Maksutovici), Complexul Muzeistic Iasi (Eugenia Ursescu, Elena Co-
cuz) si Muzeul Tarn Crisurilor Oradea (Nicolae Chidiolan, Mireea Paina, Aurel Chiriac) urinate
de ample dezbateri. Mind prima manifestare de acest gen pe planul muzeografiei nationale,.
ea a demonstrat rolul insemnat pe care-I pot avea muzeele si muzeografii in rAspindirea cu-
www.dacoromanica.ro
13 wATA FriatirMICA 537

nostintelor cultural-stiintif Ice, In lumina conceptiei materialismului dialectic si istoric, folosirea

exponatului de muzeu ca material vizual ajutAtor in sustinerea i argumentarea tezelor expuse.
Ulm- Arlie sectiunii a II-a, cuprinzind teme ea: Dirt experienla colaborárii dintre Scoala
interjudefeand de pallid Oradea si Maze& DIM Crisurilor, In activitatea de formare a cadrelor
In spirit revolufionar, Ro lul expozifiilor de istorte naturald In educarea materialistitilnlifica a
linerctului din judeful Arad, Marturii ale spiritualitätti romdnesti valorificate pe plan educational
In eadrul Muzeului de istorte a Moldovei, Utilizarea machetelor In prezentarea perioadei socialiste
ln Muzeul de Istorie al R. S. Romania mijloc important de educare revolutionar-stiintificd a
linerei generalii si allele, au completat In mod strAlucit rapoartele din prima sectiune, aducind
noi argumente de ordin practic In sustinerea problemelor ridicate de raporturi.
La sectiunea Arheologie l Istorie", s-au prezentat teme ca Márturii despre epoca neo-
Utica pe teritoriul orasului Oradea, Materiale de epoca postromana descoperite la Biharea (sec. V-
1,1 si Tezaurul de monede grecesti de la Diect contributii la problema imitaliilor de tip Apollonia
si Du rachium din Dacia, Istoricul telegraf ici din fara noastrd, Un important fond muzeistic,
ihistrInd istoria aviafiet romanestl Mdrturii emotionante ale luptelor duse de armata romand
pentru eliberarea patriei de sub dominafia fascisM . st altele, comunicAri ce an adus In cir-
cuitul stiintific date si informatii noi, interesante.
Sediunea Istorle modernA I contemporanA" s a axat pe contribulii locale sau teme cu
caracter limitat la o anumitA problemA, ca de exemplu: Ioan Lupas istoric al viefii financiar-
bancare romOnesti din Transilvania, Sase scrisori inedite ale lui Vasile Goldi, Alexandra Roman
ur militant In slujba unitafii nafionale, Noi documente si memorii despre luptele pentru ell-
berarea Crisanei si Banatului In toamna anului 1944, Revolufia de la 1848 1849 din Transilvania,
In vinunea istoriografiei marxiste maghiare, Aspecte ale miscarit mernorandiste In judeful Satu
llare c.a.. bine documentate si la obiect. Teme asemAnAtoare, dar cu altA tenth, s-au prezentat
la se liunea Istoria culturil", dintre care citAm Almosfera de epoca lnmuzeul memorial, Carlea
row in asca de Invalaturd de la 1643, Universitalea Emanuil Gojdu" din Oradea, Din istoricul
bibliote ti Dr. Alexandra I3ogdan" Astra" Brasov, si ele contributii meritorii la su-
bieetele tratate.
Sectiunea Etnografie si artg" a cuprins teme de strictii specialitate cu unele elemente
de ordin cultural-educativ cum ar if: Considerajii asupra raportului iradifiei populare cu religia,
Sezatori e populare prilej de valorificare In contemporaneitate a elnografiei ;I folelorului, Con-
sideralii asupra stalutulut patrimoniului de arta din muzeele de profit istoric, Elemente de tradifie
gelo-daeica In portal popular din Tara Vrancel etc.
De o largA participare s-a bucurat l sectiunea Aspecte din natura I cIvi1izaia muntilor
Apuseni" cu teme deosebit de valoroase, ca: Vegetafia forestiera patrimoniu natural al rezer-
aafillir din sud-vesal Romantel, Noi cercelart de speologie fizica In Muntit Padurea Craiului,
Interferenfe f itosociologice In Margit Apuseni, Exploatarea padurilor dirt sudul Bihorului In cursul
secolului al XV III-lea, Contributti la cunoasterea colectivitafilor umane din Muntti Apuseni,
Opinn privind rolul cereeldrit stlinfifice interdisciplinare In optimizarea masurilor de protectie
Impotrum poluarii zonelor montane de interes turistic l altele.
Cu tonta varletatea subiectelor puse In discutie, sesiunea stiintifica de la Oradea a avut
o unitate si un tel comun In ceea ce priveste slujirea omului, educarea lui In spiritul celor
mai nobile idealuri ale lumii contemporane, pregAtirii lui pentru viatA si in folosul ei, in lumina
stiintei ci a progresului, Impotriva tendintelor retrograde, a misticismului i obscurantismului.
Temele de istorle ar putea ft puse sub genericul Historia militans" pentru modul combativ si
IndrAtnet In care au abordat problemele, secondate Indeaproape de celelalte discipline ale sec-
Ounilor, remarcindu-se vointa tuturor participantilor de a-si aduce contributia, pe cit posibil
cit mai originalA, Intr-o dezbatere deschisA asupra unei tematici dintre cele mai actuate. Orga-
nizatorii meritA felicitfiri pentru felul In care s-au achitat de asigurarea celor mai bune conditit
in vederea desfAsurArli cu succes a acestel sesiuni, InscrisA In cadrul Festivalului National Cin-
tarea RomAniel".
Gelcu Maksutovici

SESIUNEA DE COMUNICARI A MUZEITLUI DE ISTORIE

SI ARTA DIN ZALAII
Sub titlul Unitate, continuitate si independent& Contribufia salajenilor la Infapluirea acestor
deziderate fundamentale ale poporului roman, a avut loc la ZalAti, In ziva de 6 decembrie 1980,
sesiunea anualk de comunicad stiintifice a muzeului din ZalAu. Au fost prezentate in total
www.dacoromanica.ro
538 vrATA ?rimy pa:MA 11

53 de comunicari dintre care 17 de arheologie, 16 de istorie (la care se pot alatura alte 6
din sectia de istoriografie-muzeologie), 11 de etnografie si istoria artei.
Prima parte a sesiunii s-a desfasurat sub forma unei sedinte plenare, deschisa de Grigore
Beldeanu, secretar al Comitetului judetean Salaj al P.C.R. Au urmat comunicarile prezentate
de: Marin Circiumaru, Locul paleoliticului din jud. Sdlaj In cronostratigrafia Romdniel f i cca
europeand; Eugen Chirild, Aspecte ale viefii daco-romane pe teritoriul Sdlajului ; Paul Abrudan,
Documente inedite privind participarea sdldjenilor la evenimentele anului 1918 si unirea Trait-
silvaniei cu Romania; Vasile Vetisanu, Permanenfa originilor qt valorilor strdvechi de culturd In
spafiul saldjean; Vasile Ciubancan, Contribufia opiniei publice la Intdrirea apdrdrii frontieret
de vest a Romdniei In perioada interbelica.
Partea a doua a zllei a fost consacrata sedintelor de comunicarl pe sectii.
Tematica sectiei de istorie veche i arheologie a cuprins un numar important de comu-
nicari, variate l bogate in continut, acoperind o vasta perioada de timp din istoria straveche
veche a Rombniei: Gheorghe Lazarovici, Eva Lake), Sdpdturile de la Zduan campania
1980 (raport preliminar); Doina Ignat, Asezarea aparfinInd culturii Baden de la Fegerntc, fad.
Bihor; Nicolae Chidiosan, Despre complexul cultic Colofeni descoperit In pestera Moanei, jud.
Bihor; Tudor Soroceanu, Eva Lake', Depozitul de bronzuri de la Sig, jud. Salaj; Florea Costea,
Asezarea dacicd de la Copacel, com. Hirseni, jud. Brasov. Epoca romana a fost prezenta in comu-
nicarile sectiei, mai intii prin raportul prezentat de Nicolae Gudea despre sapaturile din prin-
cipia castrului de pe Pomet, de la Porolissum; apoi au urmat : Amalia Landes, Propuneri pentru
o reconstituire grafted a castrului de la Buciumi (baracile militarilor); Ana Minas, Opaifele des-
coperite In castrul roman de la Potaissa; Alina Soroceanu, Cerarnica glazurald de la Ulpia Tra-
iana Sarmizegetusa (secalele II Ill e.n.); Constantin C. Petolescu, Reprezentdri ale anotimpu-
rilor In Dacia romand (monumente figurate); Dan Isac, Considerafii asupra importurilor de stgillate
la Porollissum; Alexandru Diaconescu, Aspecte ale artei romane provinciale la Gildu (monumente
funerare); Coriolan Opreanu, Ceramica dacicd din castrul roman de la Gilau; Alexandru V. Matei,
Asezdrile dacilor liberi (secolele II IV e.n.) de pe teritoriul judefului Sdlaj. In continuare, Miliaf
Blajan a prezentat comunicarea Cimitirul prefeudal de la Berghin, jud. Alba; rezultatele comu-
nicate au suscitat un viu interes i discutii aprinse cu privire la atribuirea etnica a complexului
arheologic cercetat.
Mai putin unitara a fost tematica sectlei de istorie (medie, moderna i contemporana):
Rudolf Wolf, Cetalea imleului schifd monograficd; Adrian Andrei Rusu, Arhiva famihiet
Wesselenyi dirt Gircei ; Gratian C. Marcus, Considerafii noi privind durala uniril lui Mihat Vi-
teazul; Ionel Penea, Din ecourile rdscoalei lui Horea peste holare; Geza Kovacs, Situafia iobdgiinif
din Sdlaj la Inceputul secolului al XI X-lea; Ernest Waoner, Dorn E. Goron, Anul 1848 In valea
Almasului; Valentin Daretban, 1861, anul Memorandumului sdldjean; Cornel Grad, Documente
privind activitatea consiliilor ;i gdrzilor najionale romdne din comitatele Salmar, Sfilaj si Bihor
In perioada decembrie 1918 aprilie 1919; Claudia Cerchez, Adunarea generald a AST REI
de la Zaldu ( 1926); loan Ivanescu, Clteva aspecte din lupta antirevizionistd a sdldjenilor In
perioada 1933 1940; Ernest Wagner, Aspecte ale reorganizdrii aparatului administrativ romdnesc-
in jud. Sdlaj si ale refacerii economice (noiembrie 1944 martie 1945). Mai amintim lardsi
pe Dora E. Goron, cu comunicarea Publicafii ;i periodice agrare din Stilaj; loan Nicorici,
Uncle aspecte demografice referitoare la Zaldu In perioada 1553 1980; Gheorghe Robescu, Aspecte
privind dezoollarea industriei carbonifere sdldjene Intre cele doud rdzboaie mondiale.
Alte comunicari au fost inscrise In tematica sectiei istorlografiemuzeologie; amintim:.
Ana Cinda, Date privind rdspIndirea Cdrfii romanesti de Invdfdlurd de la 1643 In Sdlaj; Florian
Midas, 0 carte care trebuie atribuitd lui Samuil Micu; Lazar Ureche, Contribufia fondurilor
graniceresti ndsdudene la dezvoltarea InudfamIntului romdnesc din Transilvania; Valer Hosu,
Organizdri scolare In Transilvania pind la Gheorghe ; Radu Ardelean, Din activitalea tut
loan Lupas In anti studenfiei; Stelian Mindrut, Gratian C. Marcus, Gazeta de Duminecd",
1904 1911; apart/he, program, ziaristi i lipografi.
De asemenea, sectia de etnografie I istoria artei a prezentat, din programul intocmit
anterior, alte nouà comunicarl, dintre care amintim pe cele prezentate de: George Manea ;
Inventar viticol din podgoria inia, jud. Arad; Valer Pop, Sisteme de pdstorit In Munfii Caliman;
loan Goia, Considerafit privind pdstoritul agricol-local In zona Meses; Maria Csiszar, Forme vechi
de exploatare a pdmintulut In zona centrald a Sdlajulut istoric. Mai annintim, cu speciald referire
la istoria artei, comunicarile sustinute de: Stefan Bajusz, Lucrdri ale argintarilor clujent In jud.
Sdlaj; Alexa Tiberiu, Initiative culturale ale artistulut Aurel Popp; Ana Martin, Jean Alex..
Steriadt In colecfia de grafted a muzeului Tarii Crisurtlor.
Comunicarile prezentate urmeaza sà apara In anuarul Muzeului de istorie si arta din
Zalbu: Acta Musel Porolissensis", V, 1981.
Constantin C. Petolescu
www.dacoromanica.ro
15 VrATA WIMINTIFTCA 539

A V-A SESIUNE A COMISIEI MIXTE ROMANO-POLONE

DE ISTORIE

Cea de a V-a sesiune a Comisiei mIxte de istorie románo-polone s-a desfasurat la Varsovia
In rliele de 2 4 nolembrie 1980. Delegatia romana a fost compusa din: prof. dr. Pompiliu
Teo dor, §eful delegatia, dr. Serban Papacostea, cercetator principal la Institutul de Istorie
N. lorga", dr. Milica Moldoveanu, cercetator principal la Institutul de studil istorice si social-
politice de pe linga C.C.. al P.C.R., dr. Veniamin Ciobanu, cercetator principal la Institutul de
Istorie si Arheologie A. D. Xenopol" din Iasi, dr. Ioan Chiper si dr. Florin Constantiniu,
cercetat orl principali la Institutul de Istorie N. Iorga".
Partea polona a fost reprezentata de o delegatie alcatuita din: prof. dr. Tadeusz Je-
druczczak, redactor-sef al revistei Kwartalnik Historyczny", seful delegatlei, prof. dr. Ale-
xander Geysztor de la Universitatea din Varsovia, prof. dr. Henryk Samsonowicz, rectorul
Universitatil din Varsovia, prof. dr. W. Balcerak, director adjunct al Institutului de istorie al
tarilor socialiste, si dr. A. Zakrzewskl, secretar general al Asociatlei istoricilor poloni.
La liter:Sale sesiunii an participat numerosi cercetatori si cadre didactice de la Institutul
de Istorie al Academia de Stiinte Polone si, respectiv, Universitatea din Varsovia.
La prim& punct al ordinei de zl, prof. dr. Alexander Geysztor si prof. dr. Henryk Sam-
sonovt iez au prezentat rapoarte despre Emil media polon In istoriografia polond, iar prof. dr. Porn-
piliu Teodor, dr. Sultan Papacostea si dr. Fl. Constantiniu an sustinut raportul Eva! media In
istoriograf ia romand posthelica. In cursul discutiilor care au urmat au fost abordate i aprofundate
problema editarll surselor privind istoria secolelor XIVXV sl, Indeosebi, relatille romano-
polone in perioada amintita ca i aceea a noilor directii de cercetare In medievistica.
La al doilea punct al ordinel de zi an fost audlate rapoartele prof. dr. W. Balcerak,
Europa centrald si de sud-est In cerceldrite tstorice polone, dr. Ioan Chiper, Statele nalionale In
Europa centrald st de sud-est i eforturile lor de apdrare a Independenfei f i integritdfii teritoriale,
si dr. Mica Moldoveanu, Revoluftile populare In Europa centrald st de sud-est; trastturi comune
si deosebiri. Rapoartele an suscitat un viu interes reflectat In fecunde discutii privind aspecte
ale relatiilor internationale in perloada interbelica, mai ales In ajunul izbucnirli celui de al doilea
razhoi mondial precum l a raportului dialectic dintre factorit lateral i externi In declansarea
al desfasurarea revolutillor populare din Europa centrala si de sud-est.
Informfirile despre lucrarile de istorie aparute In Romania l Polonia de la ultima reuniune
a comisiei au fost facute de prof. dr. Tadeusz Jedruczczak si dr. Veniamin Ciobanu.
In zitm de 4 noiembrie, delegatia romant a Mcut o vizita la Gdansk, unde a fost primita
de prof. dr. Edmund Cieslak sl de colaboratorii sal la sediul Societatil de istorie din Gdansk.
In cursul discutiilor s-a 'lent un schimb de 'Area despre politica pontica a Uniunii polono-litu-
aniene, despre rolul comertului tie grine in geneza folwark-ulul I despre determinarile sociala,
nationala i confesionala a omului medieval.
Desfasurate In spiritul stimei reciproce l calauzite de efortul cornun de stabilire a ade-
varului istoric, lucrarile Comisiei mixte romano-polone de istorie au contribuit la consolidarea
relatillor dintre istoriograffile celor dotul tart si la dezvoltarile rodnicei colaborarl dintre ele, pug'
in slujba unei mai bane cunoasteri a trecutulul istoric si a apropierli dIntre cele douft tart si
popoa re .

Florin Constantiniu

DEZBATERE PRIVIND EVOLTJTIA UNELTELOR

IN STJD-ESTUL EUROPEAN IN EVUL MEDIU

In zilele de 6 si 7 noiembrie 1980 a avut loc la Ecole des Hautes Eludes en Sciences
Sociales din Paris o dezbatere pe tema Forme el Nomenclature des outils chez les pcuples de
l'Europe de Sud-Est", in scopul perfectaril unor prohleme metodologice privind elaborarca unei
lucrari cu colaborarea unor echipe de istoricl din Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Italia, Romania,
precum si din tara organizatoare Franta.
Lucrarca, inceputa cu aproape doi ant in urtna, din initiativa grupului de lucru de la
Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales sub conducerea lui A. Guillou, director de studii
la E.H.E.S.S., priveste sud-estul Europei si are ca punct de plecare, in principal, sccolul al
www.dacoromanica.ro
540 VBATA $PLINTOICA 16

XIII-lea, mergind pia in preziva epocil industriale, cadru cronologic care poate fi, dupii caz,
devansat. Lucrarea se concentreazii asupra uneltelor de productie din domeniul transformarii
materiilor prime de !ma: uneite ale vieli I agricole (din sfera cultivarli plantelor cerealiere, a
cresterii animalelor etc) utilizate in lucratul ogoarclor, al cimpurilor destelenite san despadurite,
al gradinilor etc.; uneite l utilaje din domeniul extragiet i pretucrdril bogaliilor miniere unelte
ntilaje din economia de transforrnare (constructii, industrie textila, prelucrarea pieilor, otarie
etc.); utilaje intrebuintate in viala colidiand (in industria alimentara, de pita etc.).
La elaborarea lucrãrii colaboreaza, in afara echipei franceze, echipe din Odle mai sus
amintite, alcatuite din istorki, arheologi, etnografi etc. Din partea taril noastre colaboreaza,
in baza protocolului inchelat intre Centre Notional de la Recherche Scientifigue din Franta si
Academia de Stiinfe Sociale si Polltice a R. S. Romania, o echipa aleatuita din Zamfira Mihail
de la Institutul de studil sud-est europene i tefan Olteanu de la Institutul de Arheologie
care au participat la dezbaterea amintita din zilele de 6 si 7 noiembrie de la Paris. La dezbatere
a participat, de asemenea, si Eugen Stanescu aflat atunci in capitala Frantei intr-o vizitet
stiintifica.
Scopul acestei anchete stiintifice este, mai intii, accla de a reuni, pe cit posibil, toata
sau aproape toata documentatia scrisa iji figurata referitoare la evolutia uneltelor de prod ictie
medievale din spatiul pomenit, in vederea elaborarii unei lucrari a carei forma ramine a se
defintiva ulterior, precum si de a se proceda la o tratare Informatica adecvata. In a 'easta
lumina, problemele discutate s-au referit in primul rind la unele dificultati in realizarea docu-
mentaril propriu-zise (intocmirea fisei informationale tipizate care urmeaza a fi codificata,
realizarea materialului ilustrativ etc. Alte probleme dezbatute au lost cele referitoare la fixarea
limitelor cronologice ale lucrarii, sincronizarca tratarii inceputurilor evului mediu in istoria
tarilor din sud-estul Europei, posibilitatea urmarkii evolutiei dezvoltarit uneltelor de pro-
ductie, a mijloacelor de productie de-a lungul evului mediu, de marcare a momentelor de per-
fectionare a kr in aceasta vreme (inlocukea encrgiei primare cu cele hidraulica, eol'ana,
animala i generalizarea aplicarii lor in sectoarele productive de baza etc.).
S-a cazut de acord ea intreaga documentatie sa fie claborata sub forma unor fise tipizate
care sa faciliteze operatia de codificare, pina la finele lunii aprilie 1981, urmmd ca apoi si se
treaca la elaborarea propriu-zisa a lucretrii, dupa ce in prealabil se va stabili forma corespun-
zatoare de publicare. Indiferent de forma pe care o va lila lucrarea, spatiul romanesc medieval
li va gasi locul corespunzator, pe masura gindirii i creatiei tehnice-stiintifice a poporuluit ostru
mediu, Ca o contributie importanta la tezaurul culturli civilizatiei medievale curopene.
Stefan 011eanu

CREAREA COMISIEI INTERNATIONALE DE ISTORIE

A ISTORIOGRAFIEI

Comisia internationala de istorie a istoriografiei s-a constituit la 12 august 1980, cu oi a/in

Congresului international de stiinte istorice desfasurat la Bucuresti. S-a concretizat astfel o
mai veche propunere romaneasca, lansata Inca din anul 1977. Aceasta prioritate a fost r cu-
noscuta prin alegerca until istoric roman ca secretar general al comisiei.
Inca de la inceput, succesul s-a dovedit mai mare decit eel scontat, printr-o participare
record, marturie a interesului de care se bucura studitle de istoriografie in numeroase tari. La
sedinta inaugurala au fost de fata circa 80 de istorici, printre care K. D. Erdmann, presedintele
Comitetului international de stlinte istorice si Michel Francois, secretarul general al comiletului.
Biroul provizoriu, ales la Paris la 11 februarie 1980 si alcatuit din Lucian Bola, Charles-Olivier
Carbonell si Georg G. Iggers a prezentat un raport asupra genezei i scopurilor proiectului.
Au fost puse in discutie o serie de propuneri concrete privind activitatea viitoare, s-au votat
statutele i s-a ales, in unanimitate, pe o durata de cinci ani (pina la urmiitorul congres inter-
national de istorie), biroul comisiei. Acesta este compus astfel: presedinte Charles Oliv ler
Carbonell (Franta); vicepresedinti K. G. Faber (R.F.G.), A. F. Grabski (Polonia), Georg
G. Iggers (S.U.A.); secrete'. general Lucian Boia (Romania); secretar trezorier Bianca
Valota Cavalotti (Italia); secretar Hans Schleier (R.D.G.).
In ce priveste componenta comisiel, la sfirsitul congresului, o statistic..4 a adeziunilor
obtinute consemna 106 istorici din 26 de tart. Pe pritnele locuri se inscriu istoricii din Italia
15 inscrieri, Romania 14, Franta 13, R.D.G. 11, S.U.A. 8, Olanda 6, R.F.G.
www.dacoromanica.ro
 17 VIAVA *TratsrrIF/CA 541

5. Urmeazil Argentina, Spania, Po Ionia, Ungar la, Cehoslovacia, Bulgaria, Cuba, Belgia,
Canada, China, Egipt, Elvetia, Israel, Iugoslavia, Marea Britanie, Nigeria, Senegal, Suedia,
U.R.S.S. Istoricii din fiecare tarA urmeazA sit fie reprezentati prin cite un corespondent national;
biroul si corespondentli natIonall alcAtuiesc comitetul lArgit al comislei.
Dintre proiectele de activitate, trei prezintA o importantA deosebitA:
1. EdItarea unel reviste internalionale de istoriografie (semestrialA i redactatA in trei
limbi: englezA, francez i german6). Ar fl prima publicatie de acest gen si ar reprezenta un
mijloc excelent de colaborare Intre specialistii din dIferite tart, de creare a unel imagini globale
asupra evolutiei istoriografiei pe plan mondial.
2. Organizarea unor colocvii perlodice de istoriografie, eu ocazia congreselor internatio-
nale de istorle, precum l in Intervalul dintre congrese. S-a hotArit ca primul dintre ele sA aibã
loc in anul 1983, la Montpellier, urmind sii dezbatA tema: Istoriografia universala la sfirsitul
secolul xi al XI X-lea. Tema a fost aleasA tinind seama de marile mutatil care s-au petrecut
in stiinta istoricA in perioada respectivet; ea prezinta o deosebitA importantA I pentruistorio-
grafia romfineascA, reprezentata in acea epocA de nume si de opere de prestigiu.
3. Elaborarea l publicarea unul Anuar internallonal de istoriografie, urmind sá reflecte
situath actuala a studiilor de istorie a istoriografiei In intreaga lume. Redactarea lucrArii a fost
incredintatA lui Lucian Boia, iar editarea ei va reveni Centrulul de studil istoriografice de pe
lab) Universitatea din Montpellier. Un chestionar a fost deja elaborat, urmind sA fie trimis
corekpondentilor nationali.
Comisia propus, de asemenea, sA colaboreze la redactarea capitolului de istoriografie
al bibliografiet internationale de stiinte istorice ( International Bibliography of Historical
Sciences ). Un proiect pe termen lung este si acela al elaborilrii, dupe.' lucrArile pregAtitoare
necesare, a unei vaste sl complete sinteze de Istorie generald a istoriografiel.
Lucian Boia

VIZITA UNUI ISTORIC ITALIAN

Recent ne-a vizitat tara tiniirul istoric Italian, dr. Lauro Grassi, asistent la Universi-
tatea din Milano si cercetAtor la Centrul italo-romAno de studii istorice din acelasi oras. Oas-
pete e este In egalA mAsurA un excelent cunoscAtor al istoriei poporului roman si al literaturli
de specialitate romana i straina ce i-a fost consacratA. Enciclopedia Europea, In curs de
tipArire la marea editura Aldo Garzanti a apelat la el pentru redactarea articolelor Moldova,
Rorminia si Transilvania (sub tipar), al cAror continut coincide in cea mai mare parte cu punc-
tele de vedere ale istoriografiei noastre. Teza sa de licentA, elaborata In cursul unui stagiu de
cercet re in RomAnia a fost consacrata pAtrunderil ideilor iluministe In Principatele dunArene,
esen a vederilor sale filnd cuprinsA in studiul Per una storia della penetrazione dei lumi" nei
Prin load danubani (1740-1802) Note e appunti, in Nuova Rivista Storica", LXIII
(1979), fasc. III, p. 1-32.
Insemnatatea teme lalese de autor este evidentA: ea rAspunde dublului interes al
inN estigArii aprofundate a faze! de tranzitie spre capitalism in tArile romAne si al stabilirii
raportului dintre intern si international In desfAsurarea procesului de modernizare a societAtil
romanesti. AstAzi, la reeditarea cartli lui Nicolae Iorga, La place des Roumains dans l'histoire
universelle, al cArei titlu inchide un intreg program de cercetare, necesitatea perspectivei universale
in cercetarea aspectelor istoriei romAnesti apare mai mult ca oricind drept o conditie
fundamental:1 a anchetei istorice. Dialogul cu specialistii strAini, interesati de trecutul po-
poruhtl nostru, se integreazil ca o componentA majorii a acestel anchete, confruntarea obiectivA
st argumentata a punctelor de vedere, pornite din orizonturl de investigatie filozof ice,
metodice i nationale diferite, Rind chemata sA contribuie deopotrivA la o mai buna cunoas-
* tere reciproca si la atingerea adevarului istoric.

Acelasi gind de a face canoscuta istoria poporului romAn in cercurile specialistilor

strAini 1 a calduzit l pe Lauro Grassi, care afirma la inceputul studiului sAu cA a considerat
util sA aducA o contributie, fie si limitatii, la cunoasterea in Occident a inlet istoril neglijata
intrucitva si, poate, considerata prea marginala in report cu marea miscare iluminista l refor-
matoare care a strAbAtut Europa pinA la inceputul secolului al XIX-lea", prin urmArirea pro-
cesului de difuzare a lunainilor" in Moldova si Tara RornAneascA de la inceputul activitatil
reformatoare a Int Constantin Mavrocordat (1740) si pina la aparitia proiectului moldovean de
instaurare a unei republici aristo-dimocraticesti" (1802).

www.dacoromanica.ro
542 VIATA FIMINTIFICA 18

Intemeiat pe stApinirea integrald a surselor si istoriografiei românesti in cadrul careia

contribulia innoitoare si hoUtritoare a lui Alexandru Dutu se cuvIne viguros subliniatA
ca si a him-Ai-nor fundamentale consacrate iluminismului, autorul reconstituie in datele esentiale
viata culturalA a Moldovei si TAU! Romanesti in amintita perioadA si inregistreazii ininutios
contactele culturale ale societAtii romanesti cu Occidentul, sl Indeosebi cu cel iluminist. Specia-
listul strain, ca de altminterl si cel roman dispun astfel de a imagine ampla a canalelor prin
care ideile iluministe au patruns In -Wile romane (autorul precizeazA cA stapinirea habsburgica
a creat in Transilvania un alt context pentru aceste contacte diferit de cel de peste Carpati
generat de dominatia otomanii). Autorul ImpartAseste opinia lui N. Iorga, a in absenta unei
burghezii dezvoltate, ideile Revolutiei franceze nu puteau gAsi un teren social propice germinarii
Mr; boierimea a retinut din programul revolutionar acele elemente care favorizau lupta ei
impotriva autoritatii domnesti reprezentath la acea data de fanarioti si emancipare na-
tionalA. Rezervelor autorului MO de existenta unui iluminism romanesc i se opune insa con-
statarea pertinenta a lui Al. Dutu potrivit careia Modelul cultural roman din epoca Luminilor
nu este identic celorlalte modele elaborate in societatile acestei vremi" (Al. Dutu, Iluminismul
sud-est european. Reconsiderarea unei probleme de istor(e culturald, in Revista de istorie",
t. 28, 1975, nr. 7, p. 1059). Mai mult Ca oricind se impune necesitatea de a studia si
iluminismul ca de altminteri si alte probleme ori aspecte ale istoriei universale din punct
de vedere tipologic. Atunci si numai atunci Urania" unor modele absolutizate va putea fi
inlAturatA pentru a se pune in adevArata-i lumina unitatea in diversitate a procesului istoric.
Pentru elaborarea acestei (acestor) tipologii, conlucrarea tuturor istoricilor este indis-
pensabilA. Vizita istoricului Italian este o veriga a acestei colabordri si ea se inscrie intr-un
amplu program de activitate bilateralA, careia Centrul italo-roman de studii istorice de la Milano
ii ofera un excelent cadru organizat.
Florin Constantiniu

CR ONICA

In zilele de 28-30 octombrie 1980, la Facultatea de limbi si literaturi strAine a Unk er-
sitAtii din Bucuresti, s-a desfAwrat simpozionul Relatii culturale romfino-polone". In cadrul
simpozionului au prezentat comunicAri: Prof. dr. George Ciucu, rectorul Univ. din Bucuresti
Cuvint de deschidere; Prof. dr. Vasile DrAgut Relafii artistice romdno-polone in secolele
XIV XV; Prof. dr. I. C. Chitimia Jan .Kochanovski # ecoul lui in literatura romdnd;
Lect. dr. Mihai Mitu Studii $1 cerceldri romdneqti in Cracovia; Dr. RAzvan Teodorescu
Manierism si prim baroc" postbizantin Intre Polonia $1 Istanbul: Cazul moldav (1600 1650);
Lect. dr. Dan Horia Mazilu Versurile la stemd" in poezia barocd romdrul qi polond; Dr. Eu-
genia Stefan Cazania in literatura romand si polona; Conf. dr. Valentin Chelaru Iluminis-
mul polonez gi iluminismul sud-est european; Conf. dr. Henryk Misterski Jan Kochanowskt
si Dosoftel (Consideralli lingoislice qi stilistice); Prof. dr. Pandele Olteanu Opera scriitorului
polon Szymon Starowolski in literatura ucraineand $1 romand; Conf. dr. Stanislaw Widlak
Studiul limbii romdne la Universitatea Jagiellond din Cracoula; Conf. dr. Florian Dimitrescu
Corespondenfe romdno-polone ale scrterli in sec. al XVI-lea; Lect. dr. Stanislaw Gogoleuski
Problema trasdturilor balcanice ale structurii gramaticale a graiurilor poloneze din Romania;
Conf. dr. Elena Doboveanu-Terpu, conf. dr. Janina Wojtowicz Unitlifi frazeologice de inten-
sitate in limbile romand si polond; Asist. Elena Timofte Toponime $i antoponime rormineVi
in sudul Poloniei (Formanfi); Prof. dr. Emil Vrabie Aspecte ale graiului polonezilor din Vic-
$ani; Prof. dr. Juliusz Demel Trasdturile caracteristice ale viziunli polonezilor asupra Romania
In sec. al XIX-lea; Dr. Leon Volovici Imaginea polonezului In literalura romand; Dr. Con-
stantin Rezacheviel Asediul Cettifit Ncamfului de cdtre Jan Sobieski (1691): De la Dimitrie
Cantemir la Costache Negruzzi la realitatea istoria 1; Conf. dr. Paul Cornea Mickiewicz $i pasop- .
tiqtii romani; Dr. Marin Bucur Prezenia revolufionarilor polonezi in corespondenfa papplis-
lilor romdni; Lector dr. Gheorghe Cabin Semnifkali! metaforice in poezia lul Milmi Eminescu
$1 Adam Mickiewicz; Lect. dr. Laura Fotiade Scrierile lui T. T. Jez in contest roman fi bulgar;
Conf. dr. Elena Linta Romani cunoscdtori ai limbit polone; Lect. dr. Stanislaw Borawski
Imaginea tut Julian Lukaszewski in scrisorile lui Z. Milkowski; Prof. dr. Gheorghe MihAilA
Polonica in opera giinfificd a lid loan Bogdan; Lect. dr. Victor Jeglinski Megerul Manole
$1 Lucian Blaga in Polonia; Lect. dr. Cornelia Carew, Ion Deaconescu Ecouri poloneze in
presa craioveand interbelicd; Conf. dr. Ion PetricA Literatura polond pe leritoriul Romaniei
www.dacoromanica.ro
19 V]IATA '11In1NTZFICA 543

in timpul celui de al doilea rdzboi mondial; Asist. dr. Maria Varcioroveanu Kazimiera Ills-
kotviczowna 1 Romania; Dr. Stan Velea Sadoveanu ;i Reymont; Asist Krystyna Wadowka
Copacul simbol in poezia contemporand romand f i polond; Asist. Constantin Geambasu
Receplarea operei Marie( Dabrowska In Romania.

In seria evenimentelor consacratc impliniril a 650 de ani de la memorabila luptA de la

Posada, care a consacrat independenta statalA a 'Pull Romfinesti sub conducerea lui Basarab I,
In ziva de 13 noiembrie 1980 a avut loc la Facultatea de istorie-filozofie din cadrul Universitatii
Bucuresti lansarea lucrarii Constituirea statelor feudale romane$1 apArutà la Editura Academiei.
Publicat sub egida Academiei de stiinte sociale i politice, volumul reuneste studil care
41 propun sá evidentieze, pe baza unor bogate surse istoriografice romanesti I strAine, permanenta
multimilenarA, latinitatea i unitatea de neam a romanilor, conditiile istorice interne si externe
care au favorizat afirmarea statalA romaneascA In zoril secolului al XIV-lea, precum 1 inaltul
nivel de dezvoltare a societAtil noastre din perioada formarli statale, care s-a inscris prin valori
remarcabile In contextul civilizatiei medievale europene.

In ziva de 6 decembrie 1980 s-au desfAsurat in CapitalA lucrArile unul simpozion stiintific.
dedicat marchii celei de-a 25-a aniversAri a intrarii Romaniei in Organizatia Natiunilor Unite,
manifestare desfAsurata sub auspicille Asociatiei pentru Natiunile Unite din Romania si Aso-
ciatiei de drept international si relatil internationale.
DupA cuvintul de deschidere, rostit de prof. univ. dr. docent Alexandru Balaci, prese-
dintele ANUROM, au fost prezentate urmAtoarele comunicari: dr. Romulus Neagu, director
In Ministertil Afacerilor Externe Semnificafta intrdrii Romania la O.N.U.; prof. dr. Con-
stantin Vlad, directorul Institutului de stiinte politice si de studiere a problemei nationale
Romdnia f i negoe(erile de dezarmare; dr. docent Alexandru )3olintineanu, consilier la Consiliul
Legislativ Contribufia Romaniei la creVerea ;i Intdrirea rolului O.N.U.; prof. dr. Dumitru
Mazilu, secretar al ANUROM Un sfert de veac de activitate In slujba promovdrii scopurilor si
principiilor Nafiunflor Unite; Sorin Stanciu, secretar al Asociatiei tineretului si studentilor
din Romania pentru Natiunile Unite Tineretul f t Nafiunile Unite initiative romanegi.
In comunicArl au fost relevate ampla I intensa activitate desfAsuratA de Romania, de
presedintele Nicolae Ceausescu, pentru imbunAtAtirea activitAtii O.N.U., contributia tarii
noastre la cresterea rolului acesteia in solutionarea democraticA i echitabilA a problemelor
majore cu care este confruntatà omenirea, la promovarea politicii de pace si destindere, de res-
pect al independentei tuturor popoarelor.
Au fost subliniate initiativele Romania in cadrul O.N.U. In directia realizaril dezarmArii,
si in primul rind a dezarmArii nucleare, a instaurAril noii ordini economice Internationale, a
solutionArli tuturor diferendelor dintre state exclusiv prin mijloace pasnice, pentru democrati-
zarea relatiilor Internationale, extinderea cooperAril !titre toate statele lumii i consolidarea incre-
deril intre natiuni.
La simpozion au luat parte reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Externe, ai altor
institutii centrale, specialist! in domenlul relatillor internationale, cadre didactice universitare,
un numeros public, ziaristi.

In organizarea Comitetului judetean Timis al Partidului Comunist Roman, Academie!

de stiinte sociale I politice, Comitetulul de WWII I Educatie SocialistA al judetului Timis,
Muzeului Banatului, In zilele de 27 decembrie 1980 la Timisoara s-au desfAsurat lucrarile
Simpozionului stiintific 175 de ant de la nasterea lui Eftimie Murgu". DupA Cuvint de des-
chidere rostit de prof. dr. Stefan Sterdnescu, presedintele Sectiei de istorie l arheologie a
Academiei de stiinte sociale si politice, au fost sustinute urmAtoarele comunicAri: Revolufio-
narul Eftimie Murgu f i faurirea Romantei moderne dr. docent Cornelia Bodea, Institutul de
istorie Nicolae Iorga"; Unitalea revolufiei romane0i de la 1848 dr. Anastasie lordache, cerce-
tAtor principal la Institutul de istorie Nicolae Iorga"; Efihnie Murgu, exponent al dreptului po-
porului la lupta armald in timpul revolugei de la 1848col. Constantin Ucrain, Centrul de sludii
si cercetAri de istorie si teorie militarA; Strddanii de unire a forfelor revolufionare romane si ma-
ghiare la 1848 1849 dr. Egyed Acatiu, cercetAtor principal la Institutul de istorie i arbeo-
logie Cluj-Napoca ; Presa cl istoriografta bandleand despre Eftimie Murgu dr. Mihai FAN,
director al Muzeulul Banatului.
Cuvint de inchidere: Semnificafia (storied a revolufiei romane de la 1848 in opera
tovardplui Nicolae Ceauqescu, Iordache Marin, secretar al Comitetului judetean Timis P.C.R.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
R ECE N
ELIZA CAMPUS, Din politica externd a Rontaniei. 1913
Bucure0i, 1980, 636 p.
0 indelungatA activitate de cercetare
stlintifica concretizata intr-o sulta de studli
lucrari care au vazut lumina tiparului In
ultimele doua decenii 1 situeaza pe Eliza
Campus printre specialistil de frunte din tara
noastra In domeniul istorlei politicii externe
a Romanlei 1 relatiilor Internationale. Serie-
rileElizei Campus in domeniul amintit,
pun in lumina coordonatele majore ale
politicii externe românesti de-a lungul unei
Indelungate perioade istorice (1913 1947)
axate pe doua. principli fundamentale : lupta
poporului roman pentru infaptuirea unitatii
statale; l eforturile sale in directia apararii
consolidaril independentei 1 suveranitatii
nationale a tarn. Aceste douà coordonate
stau sl la baza lucrarii monografice cu titlul
de mai sus, o rensita sinteza a problemelor
fundamentale care jaloneaza diplomatia ro-
mâneasca In etapa istorla mentionata
totodata, o Incununare a staruitoarelor eforturi
de investigare l cercetare stiintifica ale
autoarel In arhivele l bibliotecile din tara
$1 straintitate consecrate acestei problematici.
Intemeindu i concluzille pe un bogat
material documentar, posesoare a unei me-
tode moderne i eficiente de cercetare, cea
materialist dialectica, Eliza Campus s-a strS-
dult, en rezultate, dupa parerea noastra,
remarcabile, sS ofere o imagine de ansamblu
asupra politicii externe romanesti din etapa
istorica data in trasaturile ei cele mai sin-
tetice $i mai generalizante. Raportarea per-
manenta a evenimentelor din politica externa
romaneasca la relatille Internationale si cir-
cumscrierea lor intr-un cadru geo-politic mai
larg balcanic, european t chiar mondial
sint elemente ce sporesc, inconteslabil,
valoarea stiintifica a lucrarii.
1 Amintim printre acestea cele dou
monografli consecrate Micii Intelegeri II
Intelegerii Balcanice, prima publicata de
Edit. stiintifica In 1968, cea de-a doua de
Edit. Academici, In 1972, sinteza Politica
externa a Ronutniei In perioada interbelica, publi-
cata de Edit. politica In 1975 $1 multe altele.
REVISTA DE ISrORIE", Tom 34, nr. 3, p. 545-567, 1981
11 C. 1045 www.dacoromanica.ro
Z I I
1947, Edit.
Ca oHce lucrare de sinteza, cartea Eliza
Campus nu-si propune sa face' o prezentare
exhaustiva a principalelor momente din evo-
lutia diplomatiel romane$ti, nicl si imbra-
ti$eze toate laturile politicii externe a Ro-
infinlei din perioada mentionata, cl, asa cum
InsusI autorul marturise$te In cuvintul intro-
ductiv, sa prezinte lupta politico-diplomatica
pentru desavirsirea unitatil statale i activi-
tatea pentru apararea l mentinerea acestei
unitati" (p. 8). Impartirea lucrarli pe pfirti,
capitole i subcapitole este facuta in functie
de aceste douit obiective. Prima parte este
afectata eforturilor diplomatiei romane$ti de
a obtine recunoasterea pe plan international
a dreptului legitim al poporului roman la
unitate national-statala, ceea ce a $i fost
realizat In cursul anilor 1918 1920, in
thnp ce partite a doua $i a treia cuprind
analiza cailor i mijloacelor politice folosite
de statul roman pentru pastrarea si consoli-
darea unitatii, independentei si integritatii
sale teritoriale In perloada ce a urmat pri-
mului rtlzboi Mondial.
Pentru realizarea primului obiectiv autoa-
rea a considerat necesar sa prezinte concomi-
tent $i pe etape relatiile politice ale Romaniel
cu cele douli blocuri de state rivale consti-
tuite la pragul dintre cele douil secole
Triple Anent?' sl Triple Intelegere (Antanta)
evidentiind tenacitatea i abilitatea diplo-
matiel românesti in efortul de a impune
pe plan international dreptill poporului roman
la autodeterminare l unitate nationala. Si
aceasta intr-un cadru international dominat,
pe de o parte, de contradictille l rivalitatile
dintre maHle puteri imperialiste pentru im-
partirea i reimpartirea lumil in sfere de in-
fluenta, pe de alta parte, de afIrmarea tot mai
viguroastl, in special la dimensiunile conti-
nentului european, a luptei popoarelor ce se
aflau sub dominatie straina pentru consti-
tuirea lor in state unitare, libere l suverane.
Razboaiele balcanice au marcat din acest
punct de vedere prima manifestare a micilor
state din aceasta zonet de a scapa de con-
trolul marilor puteri. In lucrare este marcat
efortul statelor balcanice, Ineununat in cele
546 TIECEINZU
din urma cu succes, de a impune marilor
puteri o pace negociata de ele inslle, de data
aceasta la Bucuresti si nu la Londra, Paris
sau Petersburg ea pina acum, o pace In
conformitate cu interesele lor propril, ceea ce
si explicit supravietuirea ordinii stabilite de
ea in urma convulsiilor provocate de primul
razboi mondial.
In toatil perioada premergatoare marl!
conflagrakii, asa cum reiese din lucrare,
Romania a desfasurat pe plan extern o politica
menitá sA-1 asigure independenta de stat
cucerita cu grele sacrificii si 0 pregateasca
terenul pentru infaptuirea statulut national
unitar. Folosind ca baza documentari cores-
pondenka dintre guvernul roman si guver-
nele de la Berlin, Viena i Budapesta, autoarea
reuseste sa puna In lumina adevfirata semni-
ficatie a aliantei secrete dintre Romania
ri Puterile Centrale din 1883, alianta conceputft
de Bucuresti ca mijloc de contracarare a
incercarilor externe de a transforma statul
independent roman intr-un obiect al tran-
zactiitor dintre marile puterl i nicidecum
ca o solutie finalä a politicii externe românesti,
ca o renuntare la idealul Infaptuirli statului
national unitar roman. Refuzul Romania
de a se alatura Puterilor Centrale in razboiul
pe care-1 declansaserä In 1914 sl intensificarea
actiunilor diplomatice cu puterile Antantei
tocmai in vederea realizaril aspiratillor de
unitate nationala ale poporului roman sint
concludente pentru elucidarea scopurilor ur-
mArite de statul roman pan allanta sa cu
Puterile Centrale.
In strut actiunilot dtplomatice pentru des-
prinderea Romania de Trip la Alianta,
in lucrare se accentueath asupra celor Intre-
prinse in perioada neutralitittil (1914-1916),
(acordurile cu Rusia si Italia din toamna
anului 1914, respingerea presiunilor exer-
citate de Puterile Centrale, tratativele pentru
semnarea conventiilor politice i militare
dintre Romania i Antanta), actiuni prin
care guvernul roman s-a straduit sà obtina
recunoasterea de catre puterile Antantel a
drepturilor sale legitirne asupra teritorillor
romanesti subjugate de Austro-Ungaria Ii
sã asigure pregatirea militarã In vederea par-
ticiparii la razboi. Semnarea la 4 17 august
1916 a conventiilor politica si militarii, in
virtutea carora Romania a intrat in rázboi
alaturi de puterile Antantei, marcheaza,
dupa parerea autoarei, sfirsitul inlet etape
ce cuprinde toate acele elemente i valori
ce aveau sà stea la baza eroicelor lupte ale
intregii natiuni române pentru infiiptuirea
aspirakiilor de unitate i independenta.
In cadrul relatiilor Internationale din anti
primului rfizboi mondial autoarea staruie
asupra Incercarilor facute In cursul anulul
1917 de tarile Antantei de a ajunge la o pace
separata cu Austro-Ungaria, perspectiva cc ar
www.dacoromanica.ro
2
fi prejudiclat in mod gray interesele Romania:
Pacea fãrA Invinl l invingatort, asa cum
se subliniazä in lucrare, avea drept scop sa
salveze Imperiul austro-ungar de la pril-
busire 1 sä compromitit pentru o perioadfi
de timp cauza aulodeterminarii popoarclor
asuprite de dubla monarhie. In ce priveste
Romania, prin aceastä pace, Austro-Ungaria
aspire la anexarea Valahlei st a Moldovei de
vest" In schimbul libertatli ce acorda Ger-
mania In Rusia (p. 135). De remarcat faptul
cà demersuri pentru o pace separata cu
Austro-Ungaria s-au facut nu numai din partea
guvernelor de la Londra si Paris, cum lasa
sit se inteleaga autoarea, ci mai ales din partea
guvernului State lor Unite ale Amelia', care
la 6 aprilie declarase razboi numai Germania
in speranta cS Austro-Ungaria putea ft scoasit
din luptil pe calea unel pact separate. Chiar
dupa ce S.U.A. au declarat razboi Austro-
Ungariel, in decembrie 1917, guvernul de la
Washington si mai ales presedintele Woodrow
Wilson, au continuat sit creada in supravie-
tuirea Monarhlei austro-ungare. De aceea
nu credem al la inceputul anului 1917" se
poate vorbi de o mare bublivointa exprimata
si de guvernul State lor Unite" fata de cauza
Romaniei, cunoscut fiind faptul cS abla In
iulie 1918 cind lupta de eliberare a popoarelor
asuprite de anacronica monarhie nu mai lasau
nict o speranta in privinta viitorului impe-
riului, guvernul de la Washington s-a pronuntat
clar, fart echivoc, In sprijinul dreptulul ro-
manilor i italienitor din Austro-Ungaria
de a revent In patrlile tor de bastina". Prin
urmare, schimbul de taegrame dintre suve-
ranul Romania I presedintele S.U.A. din
cursul anului 1917, mentionat la p. 139 si
140, are o semnificatie pur protocolara, iar
in ce priveste promislunile de ajutor financier
ele denota intentia devenita apoi realitate
a cercurilor de afaceri din aceasta tara de
a-s1 consolida pozitiile In economia RomAniei.
Pe bunt dreptate autoarea a considerat
necesar sa consacre un subcapitol din lucrare
imprejurarilor interne si internationale de
la inceputul anulut 1918 care au condus la
incheierea pacli separate Intre Romania sl
Puterile Centrale, in mai acelasi an. Prezen-
tind dezbaterlle din cadrul celor clout consult!
de coroani care au precedat acest eveniment,
evolutia operatiunilcr militare de pc celelalte
fronturi de razboi, urmarile 1.aci1 separate
dintre Puterile Centrale, pe de o parte, si
Rusia Sovietica 1 Ucraina, pe de alta parte,
corespondenta dintre minitril arilor aliate
si asociate acreditati la Iasi cu guvernele
respective, autoarea ofera suficiente i inte-
meiate argumente pentru a justifica acest act
politic din partea forurilor de decizie roma-
nesti. In Imprejurarile critice din primavara
lui 1918 cind Romania se gasea intr-o evi-
denta stare de izolare de allatii sal, tratatul
8 RECENZII
cu Puterile Centrale constitula singura alter-
nativa de care depindea supraviauirea sta-
tului roman. To todata, autoarea tine sa faca
precizarea ca acest tratat care aducea Ro-
mania Intr-o stare de completa subordonare
fata de blocul Puterilor Centrale nu Insemna
nicidecum o abandonare a obieclivelor pentru
care Romania intrase In razboi. Asa cum se
arata in lucrare, guvernele aliate au consi-
derat de la inceput clauzele pacil de la Bucu-
resti ca nule I neavenite", mar seful delegatiei
romane la Conferinta de pace de la Paris
afirma, la rindul sari, ca pentru guvernul
roman pacea de la Bucurestl a Insemnat un
arrIt de la lutte" prin care s-a urmarit pas-
trarea fortei armatei romane pentru a
reincepe o actiune atunci cind conditil mai
favorabile o vor face posibila" (p. 197).
Intr-adevar, la 4 noiembrie acelasi an, Ro-
ma ia lua deciiia reintrarii In razboi, iar
sfirsitul ostilitatilor o &sea in lupta, alaturi
de alia ii sai, pentru realizarea idealului uni-
takii nationale. In atinosfera de elan revolu-
tionar si patriotic ce cuprinsese Intreaga na-
tiune romana au avut loc actele plebiscitare
din 27 martie, 28 noiembrle si 1 decembrie
1918 in urma carora s-a faurit statul national
uni ar roman (p. 180-181). Se deschidea
a urn o north etapa In evolutia politicii ex-
terne romanesti si anume: recunoasterea pe
plan international si consacrarea In tratatele
de pace a operei patriotice a poporului roman
di i cursul anului 1918, etapa careia In mod
justificat autoarea ii consacra un intreg ca-
pitol din lucrare. Prezentind sirul argumen-
telor si al actiunilor Intreprinse de delegatia
romand la Conferinta de pace pentru a con-
vinge pe reprezentantii marilor puteri de
justetea revendicarilor Romania, Eliza Cam-
] us face judicioase observatii cu privire la
tratamentul discriminatoriu la care au fost
supuse tArile mici 1 mijlocli de care mai
marii" Conferintei, eforturile delegatiel romane
de a atrage laolaltil pe reprezentantli acestor
tari pentru ca uniti 07-s1 poata impune punctul
de vedere In problemele ce-i interesau, !ricer-
carile marilor puteri de a II se recunoaste de
:are Confeanta dreptul de a se amesteca
In treburile interne ale statelor nou constituite
sau reintregite. In pofida greutatilor Intim-
pinate de Romania, ca sl de alte state mici
si mijlocii, hotaririle Conferintei de pace, asa
cum se precizeaza. In lucrare, n-au putut sa
nu tina searna de realitatile existente In
Europa la sfirsitul razboiulul, lealitati a
caror expresie o constituiau statele nationale
ri unitare faurite pe mimic imperillor multi-
nationale din centrul l rasaritul continen-
tului. Prin urrnare, tratatele de pace au sane- cu forta, In ciuda existentei Societatli Na-
tionat aceasta realitate, care era opera popoa- tiunilor" (p. 248). Refacerea potentialului
relor 1451. conforma cu aspiratiilor lor legl- economic si militar al puterilor Invinse, pla-
time la autodeterminare l unitate nationala
rl cu principiile de echitate I dreptate istoria. postbelica In centrul i sud-estul Europel,
www.dacoromanica.ro
547
Data fiind importanka cruciala a eveni-
mentelor si a reglementarilor internationale
din anti 1918-1920 pentru popoarele din
centrul i sud-estul Europei, i avind in vedere
tendinta istoriografiel din uncle tari de a le
nega caracterul progresist printr-o interpre-
tare nestiintificii i tendenkioasa, credem ea
ar II fost mai bine daca in locul prezentarii
cronologice a datelor si faptelor care au pre-
mers semnarea flecarui tratat s-ar fi insistat
mai mult asupra conkinutului si caracterului
tratatclor de pace ale fiecaruia separat
si in ansamblul lor, curn au influentat
ele evolutia ulterioara a relatiilor internatio-
nale si a fiecarui stat in parte. De asemenea,
pentru intelegerea cit mai exacta a pozitiei
Romaniei la Conferinta de pace, pentru ca
cititorul sa poata aprecia cit de gray lezau
suveranitatea statului roman prevederile art.
60 din Tratatul cu Austria, ca i cele din
preambulul si art. 10 si 11 din Tratatul mino-
ritakilor" se impunca dezvaluirea continu-
tului acestor articole, facindu-se precizarea
ca in spatele asa 7isei protectii a minerita-
tilor" din Romania se ascundeau interesele
marilor bancheri i industriasi din tarile
occidentale, in special din S.U.A., care urma-
reau sal acapareze pozikiile chele din eco-
nomia Romaniei postbelice. In sfirsit, cu-
noscind vastul material documentar de care
dispune autoarea, credem ca lucrarea putea
oferi un prilej de a se face o apreciere, con-
forma cu adevarul istoric, asupra actiunii
armatei romane In cursul anului 1919, pro-
blema asupra careia Inca mai staruie o searna
de incertitudini cu privire la cauzele care
au determinat-o si la obiectele urmarite.
In partea a doua a lucrarli autoarea ana-
lizeaza tratatele bilaterale si multilaterale
pc baza carora cercurile conducatoare de la
Bucuresti au conceput realizarea obiectivului
fundamental al politicil externe; apararea si
consolidarea statului national unitar, asigu-
rarea conditlilor de pace necesare dezvoltarli
normale a poporului roman In noile fruntarii
ale statului. Cunoscind bine perioada inter-
Mica sub toate aspectele, autoarea a des-
prins cu multa precizie din hatisul de con-
tradictil l rivalitati ce o caracterizeazi,
interesele statelor mid i mijlocii care, ase-
menea Romfiniei, doreau salt apere fiinta
nationala i unitatea lor statala. Aceste
state, se aratai In lucrare, luptau pe plan
politic si diplomatic pentru statuarea unor
nonne de conduita internationala care sa le
Ingadule o dezvoltare pasnica, Intr-o atmosfera
poluata Inca de ideea forte sau a amenintarii
nurile acestora de a revizui ordinea politica
518 RECE.NZII 4

ccea ce ar fi afectat I integritatea teritoriala 1933), stabilirea de relakil diplomaticc eu

a Romaniei, au determinat guvernele de la
Bucuresti sa se orienteze spre o politica de
colaborare pe multiple planuri in primul rind
cu statele interesate, ca si Romania, in men-
kinerca status-quo-ului politic i teritorial
postbelic. In acest context tratatele bilaterale
semnate de Romanh in deceniul 1920-1930
cum sint cele cu Cehoslovacia (aprilie 1921)
si Iugoslavia (iunie 1921) pentru fondarea
aliankel defensive Mica Intelegere, cu Po Ionia
(martie 1921), cu Franka (tunic 1926) si cu
Italia (septembrie 1926) erau destinate, asa
cum se precizeaza in carte, sil ofere tin plus
de garankie statutulni sau teritorial" (p. 250).
Ca si tratatele bilaterale, tratatele multila-
terale la care a aderat Romania In perioada
interbelica sint considerate tot instruinente
politico-juridice destinate a contribui la spo-
rirea securitatii statului roman in masura
aportului lor la consolidarea Nell postbelice,
la realizarea securitakii i dezarmarii in Europa
si In lume. Prin prisma acestui interes major,
in lucrare este analizata activitatea Romaniei
la Societatea Nakiunilor, fundata in 1919 in
scopul mentinerii pitch i securitakii mondiale,
aderarea la pactul Briand-Kellogg (27 ia-
nuarie 1929) menit sa inlature razboiul din
relakiile dintre state, si la prolocolul de la
Moscova (9 februarie 192c)) pentru punerea
imediata in vigoare a acestui pact, semnarea
conventiilor de la Londra de definire a agre-
siunii (3 4 Mlle 1933), inikierea pactului
Inkelegerli Balcanice (9 februarie 1934) s.a.
Dupa venirea faseismului la putere in
Germania (30 ianuaric 1933) si proclamarea
de catre guvernul hitlerist a polilicii reviiio-
niste ca politica oficiala a statului german,
a luat nastere in centrul Europe! un focar de
razboi ce constituia o primejdie reala pentru
integritatea teritoriala a statelor din centrul
ci sud-estul Europei. Politica revansarda
revizionista a guvernului de la Berlin, actele
consecutive de incalcare a prevederilor Tra-
tatului de la Versailles sub privirile inga-
duitoare ale marilor puteri occidentale au
incurajat forkele fasciste i revizioniste inter-
nakionale care vedeau In politica celui de-al
treilea Reich un exempla l un punct de
sprijin pentru propriile revendicari revi-
zioniste.
In condikiile in care intre marile puteri
invingatoare in ra/boi continuau sa se mani-
feste puternice contradictii i rivalitati, Mire
statele revizioniste in frunte cu Germania
hitlerista se contureara tot mai mutt tin front
Colrain, capabl sa creeze drum liber politicii si odata en aceista statul a suferit grit e
de forka si (Hetet si sa doboare stabilitatea ampultiri teritoriale, precum l luptei (fuse
frontierelor existente. In lumina noilor rea- de poporul romfln In perioada care a urinal
litaki, sint analizate toate actele diplomakiei pentru refacerea unitakii statute. Auloarea
romanesti din perioada 1933 1939 menite aduce o seric de argumente pentru a c\plica
sa apere pacea i securibtea Romftniei. Pactul
www.dacoromanica.ro
de organizare a Micii Irtelegeri (16 februarie national, situatie in care a fost net olta sa
Uniunca Sovietica (9 tunic 1934) si tentativa
guvernului de la Bucuresll de a inchela tin
pact de asistenta mutuala en U.R.S.S. (1936),
pozitiile adoptate de Mica Intelegere I hike-
legerea Balcanica faka de ackiunile agresive
ale statelor revizioniste, claborarea unui nou
statut al Strimtorilor la Conferinka de la
Montreux (luniehilie 1936), acordul de la
Salonic (31 iulie 1938) dintre statcle Ink e-
legerii Balcanice si Bulgaria toate aceste
actiuni diplomatice, la care Romania a avut
o mare contributie, reprelinta, dupd cum
rezulta din lucrare, tot atitia pasi pc calea
unei colaborarl trainice intre stakle mici si
mijlocii din centrul i sud-estul Europa pentru
a asigura pacea si status quo ul teritolial
intr-o Europa bulversata de profunde si
multiple contradict ii i rivalitati. Merita
relevat efortul autoarei de a caracteriza
succint, insa destul de argumentat, pe baza
de documente de prima importanka, semni-
ficakia. locul i rolul Romaniel si al celor-
lalte kdri aliate en ea in menkinerea pacii si
securitakii europene, astfel Melt concluzia
formulata la sfirsltul acestel parti spare fi-
reased, logica: Uncle state inlet i mijlocii,
scrie autoarea, s an straduit sd gaseasca noi
rI noi mijloace d stinate sa apere pacea si
securitatea intr un moment in care marile
puterl oceidentale faceau coneesil pesle con-
cesii agresorilor, submimnd, implicit, toate
instrumentele cc se construisera pentru a
opri sau pentru a impiedica, intr-o anmuit
masura, drumul acestor agresori" (p. 379 .
Consideram cd chiar daca lucrarea este
consacratt domeniului relakiilor externe ale
Romaniei, in partea referitoare la perioada
interbelica se impunea inserarea la inceput
a unui capitol in care, sub forma cea mai sin-
tetica si mai generalizanta, sa fie prezentate
viabilitatea statului roman, liniile esentiale
ale evolutiei sale pe multiple planuri dup
desavirsirea unitakii nikionale. Prezenka um
atare capitol ar fi oferit autorului posibilitatea
unor motivakii mai consistenle acth itakii
pe plan international, in asa tel Melt politica
externa a statului roman n-ar mai apare oare-
cum suspendata", rupta de contextul pro-
blemelor economice, polilice, sociale si mili-
tare ale Romaniei interbelice, probleme a
caror emanakie era.
Ultima parte a lucrarii este cousacrala
prezentarii imprejurarilor deosebit de coin-
ple%e din anil 19.18 1940, perioada In care
sistemul de filial* ale IlomAnici s a prithusit
procesul de izolare a Romaniei pe plan inter-
5 RECENZL/
consimta la actele de for( i dictat ce i-au
lost itnpuse In cursul anului 1940 In urma
carora integritatea i independenta nationala
a statului erau lezate in cel mai inalt grad.
In multitudinea de evenimente i interese
din acesti ani, autoarea incearca sa descifreze
cauzele care au condus la un asemenea dez-
notiamint tragic. SIntem convinsl, scrie
autoarea, ca situatia de la finele lunii august
1940 nu s-ar ft putut produce deed Romania
nu s-ar fi gasit izolatil, daca instrumentele
internationale prin care se recunoscuse uni-
tatea sa de stat, dacd tratatele bilaterale si
multilaterale de aliantA si de garantie !riche-
iate in perioada interbelica ar 11 functionat,
daca Societatea Natiunilor ar fi actionat in
conformitate cu statutul forului de la Geneva.
Factorul extern, international, a jucat, dupa
parerea noastra, precizeazii autoarea In con-
tinuare, un rol precumpanitor, creind, in
fond, situatia juridica si politica de izolare
care . permis desfasurarea cunoscutelor, dra-
maticelor, evenimente din aceasta perioadA"
(p. 3-9). In sprIjinul acestei concluzii autoarea
aduce o multitudine de date si fapte ce reies
din documentele ce vorbesc despre eveni-
mentcle din acesti ani. In ce ne priveste, EVA
a ininitualiza importanka factorilor de ordine
eNterni, credem ca evenimentele din 1940
suit consecinka unor greseli grave de con-
ceptie si orientare sfivirsite de catre cercurile
cond tcAtoare ale burgheziei romanesti cu
privirc la apararea integritatii statului na-
tional unitar. Politica de aparare a securitatii
si interitatii Orli a supraevaluat importanta
si va oarea aliantelor politice i militare In
detrimentul potentarii fortelor proprii ale
natiunii romane, aliante care, asa cum prac-
tica a demonstra-o, si cum bine se arata si
in h crarea de fata, la primele confruntAri
cu forta celor mai moderne l agresive armate
s au naruit 1nm dupa alta. Au lipsit din politica
de aparare a statului roman tocmal accle
masuri fertile cu caracter economic si militar,
menite sa sporeasca capacitatea de aparare a
tarn, sa asigure si la nevoie sa salvgardeze
inte rititea si independenta nationals prin
fortele proprii ale poporului roman.
D. torita unci asemenea politici, Romania
in 1910 era departe de a dispune de un poten-
tial I tilitar care sa-i permita o rezistentA
eficientd si de lunga durata in fata unei even-
tunic agresinni din partea statelor faciste.
5i aceasta in pofida enormclor sacrificii ma-
teriale facute de popor pentru apArarea na-
tion. la. Demarajul industrici nationale de
rdzboi singura in stare sa Intareasca capa-
cita ea de aparare a tarn s-a declansat abla
la m'jlocul deceniului al patrulea, prea tirziu
pentr i a recupera terenul pierdut in cei 15
ani de la tcrminarea razbolului. Astfel ca
pentru evenimentele din nail 1940 si din anti
urmatori o mare raspundere, dupa parerea
www.dacoromanica.ro
549
noastra, revine celor care au condus destinele
Romaniei In anil interbelici.
Ultimele douA capitole din lucrare pun In
evidentA aspecte ale politicii externe a Ro-
mantel In perloada 1940-1944, i, respectiv,
importanta internationalA a actului istoric
de la 23 August 1944. In toatii aceasta pe-
rioadA, cum reiese din lucrare, Romania, for-
mal un stat independent, s-a aflat In perma-
nenta sub presiunea, amenintarea l antajul
celul de-al trellea Reich care sub paravanul
promisiunilor privitoare la reintregirea sta-
tului roman, a determinat regitnul de dic-
tatura militarA al lui Ion Antonescu sa con-
simta la o serie de acte economice, politice
si militare ce echivalau cu subordonarea Ro-
maniei fata de Germania hitlerista, sA anga-
jeze potentialul material si uman al statului
roman In ackiunt de rAzboi strAine intereselor
poporului, ducind astfel Ora pe marginea
prapastiel. Relevind pozitia I atitudinea
fortelor politice din tara fatA de aceasta poli-
tica, In. lucrare se aratA: In aceasta frA-
mintatA perioadd a anilor 1940-1944, P.C.R.
a fost singurul partid politic care a elaborat
si a publicat, Inca la 6 septembrie 1941, un
program realist, intitulat Lupin poporulut
roman pentru libertale si independenid nalio-
nal& Platforma-program a C.C. al P.C.R.,
propunea, pe baza unui larg front patriotic
antihitlerist, unitatea de luptA a tuturor
fortelor politice, a tuturor fortelor democra-
tice antifasciste i patriotice" (p. 568 569).
Sint aratate, in continuare, imprejurarile
internationale in care s-au desfasurat eve-
nimentele ce aveau sa se concretizeze prin
victoria revolutiei de eliberare nationalA si
socialA de la 23 august 1944, amplele aprecieri
din partea a numeroase personalitati politice
ci militare, care au subliniat In mod just
itnplicatiile politice 1 militare, interne si
internationale ale acestei victorii, precum 0
participarea poporului roman, alfituri de
popoarele din coalitia antihitlerista, la lupta
pentru infringerea definitiva a fascismulul.
Ultimul paragraf din carte este dedicat Con-
ferintel de pace de la Paris din 1946-1947
ale cArel hotAriri, desi au adus Romaniel
serloase prejudicii economice i militare,
prejudicil ce decurgeau din nerecunoasterea
dreptului ei de cobeligerant, a anulat odiosul
dictat de la Viena, recunoscind i validlnd
pe plan international dreptul legitim al poporu-
luf roman asupra Transilvaniei.
Ma cum am afirmat la inceputul acestei
recenzli, lucrarea se intemeiaza pe o ampla
documentare, autoarea folosind din abundenta
nu numai documentele de arhiva, ci l o
bogata literatura de specialitate. Din acest
punct de vederc se constatd o predilectie a
autoarei pentru studlile de specialitate scrise
de istorici strAini, In timp ce unele lucrarl
ale istoricilor romani sint utilizate Intr-o
550 NOCE:NM:I
mica masura, far allele slut trecute total sub
tAcere.
Alcatuita dupa toate rigorile stiintifice,
cartea Elizei Campus se recomanda ea o valo-
roasA sinteza in domeniul studierii poilticil
externe romanesti. lTe exprimArn convin-
GHEORGHE I. BRATIANIT, Traditia istoried despre intemeierea statelor
ronaneti, Bucure§ti, Edit. Eminescu, 1980, 295 p. Editie ingrijitfi,
studiu introductiv §i note de Valeriu Riipeanu.
Reeditarea lucrArli lui G. I. Bratianu cu
titlul de mai sus, apAruta In 1945, si repunerea
ei In circulatie In huta august 1980, cind se
Intrunea la Bucuresti forumul mondial al
istoricilor, a reprezentat, Vara Indoiala, nu
numai un luminos act de culturA, dar si un
omagiu postum adus unuia dintre cei mai mari
istoricl romani ai secolului nostril.
Beneficiind de tin Intins studin introductiv
semnat de Valeriu Rapeanu (p. V LXXVI),
ca si de unele note si comentarii sumare
(p. 281 291), noua editie permite o Intelegere
mai profunda a uneia din lucrarile fundamen-
tale privind perioada de Inceput a organi-
zarli statale romAnesti, alcAtuitd de un savant
eminent, creator de scoalA In istoriografia
noastra.
Cu exceptia unor referiri sau caracteri-
zari sumare si sporadice 1, studiul lui Valeriu
Rapeanu reprezintd prima exegeza !titre-
prinsii asupra vietii i activitatii lid G. I. Bra-
tianu, relevInd contributla remarcabila adusa
de el In domeniul cunoasterii istorice, local
operei sale In istoriografia romaneasca, pe
care a reprezentat-o cu stralucire, sau In
cadrul mai larg al istoriei gindirli l cul-
turli romanestl.
DupA cum arata autorul (p. V), G. Bra-
tianu a deschis ochii la via ta si a trait ado-
lescenta sub semnul marilor Inflacarari si al
pateticelor chemari pe care poelii l oratorii
le adresau until popor din ce In ce mai con-
stient ca ziva fauririi unitatii nationale
trecuse din domeniul visului In acela al imi-
neuter. Aceasta atmosfera de Inaltator pa-
triotism 11 va marca pentru toata viata.
2 E. Turdeanu, L'oeuvre de G. I. Brdlianu
(Revue des etudes roumaines", VII VIII,
1961, p. 137-152); Lucian Boia, Evo lulia
istoriografiei romline, Bucuresti, 1976, p. 334
339; idem, Gh. Brdlianu, 1898 1953 (Studii
ftarticole de istorie", XXXVII XXXVIII,
1978, p. 169 173); idem, L'historiographie
roumaine et l'ecole des Anna les. Quelques inter-
ferences (Analele Universitatii din Bucu-
resti", Istorie, XXVIII, 1979, p. 31 40).
www.dacoromanica.ro
6
gerea cA ea se va bucura de o larga audientA
atft in rindul publicului larg, cit si in rindul
specialistilor, audienta pe care o garantenzil
reusita deplina a acestei elabordri.
Constantin Bo loran
Prezentarea vietii, a genezel 5i evolutlei
glndiril politice a lid G. Bratianu da prilejul
autorultd sA arate ca acesta a fost tin repre-
zentant al liberalismului democratic sl ca
toatA viala a avut o moralitate ireprosahila;
deli prezent In viata politica dintre cele (lona
ratboaie mondiale, istoricul s-a tinut departe
de banca ministeriala (p. XXII), cu toate ea
ocaziile si tentatiile nu au lipsit. G. Bratianu
nu a fost demnitarul nici until gm ern din
perioada prezentel sale In viala publica roma-
neascA si nu a 1ndeplinit nici a functie In
stat" (p. XI). El nu a admis (('a antia altlil)
55 devinA un pion In manevrele 5i jocurile
regale de culise. Om de o aleasA integritate
morala, el n-a urmilrit ca prin activitatea liii
politica sal parvina In viata sociala, In ierarbia
stlintifica, In cariera universitara" (p. XVI).
Autorul contureazd astfel cu Intelegere 5I
caldurd personalitatea politica 51 profilul
moral al marelui istoric si aceasta permite
Intelegerea mai ampla a activitatil sale stiln-
tifice, carela li este dedicata partea a doua a
studiulul introductiv.
Autorul aratd cd, sub raportul formarli
profesionale si al metodel de lucru, G. Bra-
tianu s-a aflat sub influenta a (lona scotl
stralucite: pe de o parte, cea traditionala,
romftneascA, reprezentata de puternica si
fascinanta personalitate a lul N. lorga (fatil
de care G. Bratianu a nutr1t Intotdeauna o
profundA stima si a avut o atitudine de o
probitate morala exemplarA, spre (leosebire
de alti emuli ai marelui istoric), iar pc de alta
parte scoala novatoare de la revista Annales
d'histoire economique et sociale" a lui Marc
Bloch si Lucien Febvre. Primul dintre acestia,
ucis de nazisti, a avut ca 51 N. lorga o
puternica influentA asupra lui G. BrAtianu.
Opera marelui istoric este deosebil de
bogata lt variata, treclnd de la istoria medic
romAneascA, cu accentul pus pe ceea ce a
fost si a Insemnat 1nceputul statelor feudale,
la istoria modernd si chiar la evenlmente poll-
tice pe care le-a trait, iar pe plan universal
de la epoca de tranzilie de la antichitate la
feudalism, la istoria Bizantulul si la rolul
comertului oraselor italiene In regiunea Marti
7 REC8NZ1TL
Negre In secolele X III XIV. Dupa cum
s-a aratat de curind, G. Bratianu a fost un
deschizator de drumuri In aceste domenii ale
istoriei universale 2.
Opera istorica a lid 0. Bratianu se re-
marcit prin citeva trasaturi definitorii: o
vIzione de ansambiu asupra dezvoltaril so-
cletatti romanesti ti integrarea el In cadrul
mai larg al sud-estului european; o ampla
deschidere spre fenomenele istoriel univer-
sale ; prezenta en prioritale a problemelor
social-economice si institutionale, ea si tra-
tarea lor prin prizma istorlei comparate.
"Savant de o riguroasa metoda de cercetare,
pentru care cunoasterea plat la ulthnele
detail a hiptelor reprezinta o conditie esen-
tiaI5 a marilor sinteze, el nu s-a marginit la
domeniul comunicarli de fapte, ci le-a situat
In ansamblui lor st In perspectiva rolului
avut In determinarea evolutiei umanitatii,
le-a explicat In lumina evolutiel civilizatiel,
a vietii economice pc care el n-a Inteles-o ca
pc 0 simpla aditionare de cifre si date umane,
procedind fara nIci o orma de dogmatism la
stabilirea factorllor care au Inrlurit Intr o
epoca sau alta evolutia omenirii" (p. X).
Nu trebuie sa ultam, desigur, nici preo-
cuparea permanenta a lui 0. Bratiann de a
prezenta Istoria traitli", istoria vie a oa-
menilor care au facut-o, dincolo de analiza
rece a faptelor l fenomenelor. Toate acestea
demonstreaza o conceptie notta si o metoda
moderna de cereetare. Noutatea I moder-
nitatea conceptiei si metodel sale explicá
faptul ea numeroase lucrari de istorfe apar-
tinind unor autoritati In materie, ca i cartl
valoroase despre problemele tratate de el
eitea/a scrierile lui Gheorghe I. Bratianu
drept contrilm(ii fundamentale" (p. XLVI).
De aceea se poate spune at opera lui G. Bra-
tianu Isi pastreaza si astazi viabilltatea da-
torita unei perspective de o larga deschidere
catre toate orizonturile istortel, civilizatiel,
a unel metode de investlgatie caracterizata
prin subtilitatea interpretarilor, a ipotezelor,
a noilor relatil i explicatii date fenomenelor
istorice vazute In conexiunile lor economice,
sociale, politice, culturale si spirituale" (p. IX).
La toate acestea trebuic sa adaugam
faptul ea 0. Bratianu a fost un istoric patriot
care a cornbatut CU argumente temeinice
opiniile gresite sau ranvoltoare ale unor istoriel
straini Indeosebi In problema continultatif 3;
In plus, ideea unitatii nationale constitula
un ax cardinal al opera lui" (p. XXIX).
2 $lefan Stefanescu, In Enciclopedia isto-
riografiei romdnesti, p. 73.
3 Despre meritele sale In acest domenin
vezi N. Stoicescu, Continuitalea romdnilor,
Edit. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti,
1980, p. 62 63, 68 69, 86, 180.
8
www.dacoromanica.ro
551
AnalizInd relatiile dintre metoda si con-
ceptia istorica a lui N. lorga sl G. Bratianu,
V. Rapeanu arata ca magistrul 1-a influentat
pe mai tingrul istoric In doua domenii: ideea
de ,.istorie vie", de care am atnintit, si aceea
legata de Matta dintre personalitatea In
istorie l viata multimilor" (p. XL XLI).
Nu ar fi fost lipsit de interes dacd autorul
reputat critic literar ar fi vorbit si de
calitatile stilistice ale operei lui G. Bratianu,
de limpezimea formei si, mai ales, de ironia
fina, mlnuita cu o rarA pricepere la adresa
adversarilor.
Trecind la traditia istorica ce formeaza
obiectul lucriirii hit G. Bratianu autorul
face o larga analiza a modului In care a fost
Inteleasa traditia ca izvor istoric, domeniu
In care V. Rapeanu se dovedeste foarte bine
informat.
Sint momente si probleme In istoria noas-
tra care se cer a fi Minorite prin munca neIntre-
rupta a citorva generatii de istorici. Inteme-
lerea statelor feudale romanesti este o astfel
de problema care a implicat un efort de ana-
liza linters proportional cu cantitatea infor-
matiilor de care dispunem. Multi istorici s-au
ocupat, Intr-un fel sau altul, de aceasta pro-
blema Incepind cu Nicolae Balcescu, conti-
nuind cu B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, Di-
mitrie Onciul, Nicolae lorga, P. P. Panal-
tescu, Gheorghe Bratianu si Constantin C.
Giurescu pentru a-i mentiona numai pe eel
mai marl 4, dar cercetarile continua si astazi.
Indiferent pe ce pozitie s-au situat, fie ea
partizan! al descalecatului", cum au fost
A. D. Xenopol si Gh. Bratianu, sau ca adver-
sari al lui, cum au fost ceilalti D. Onciul
critielnd cel mai vehement aceasta teorie
toti si-au adus contributia la o mai bona co-
noastere a acestei perioade.
Autorul actualei editii, prezentlnd felul
In care maul, traditia an fost receptate la
nivelul istoricilor si al unor filozofi ca Lucian
Blaga san Freud, lumineaza cadrul In care
lucrarea Lii Bratianu apare ca un element de
sinteza si de noutate In domeniul Intelegerii
relatiei dintre traditie i istorie prin trecerea
de la confruntarea traditiel eu documentele
contemporane la interprelarea ei. El a pornit
deci de la premisa Ca: a respinge In totali-
tatea ei o traditie istorica, numai pentru ea
uncle din elementele ei au aspecte legendare,
e o gresala tot atit de vadita ca si Insusirea
4 Pentru istoriografia problemel vezi
pe larg N. Stoicescu, Descdlecal" sau trite-
meiere? 0 veche preocupare a istoriografiei
romdnesti. Legendd fi adevdr istoric, In vol.
Constituirea statelor feudale romdnesti, Edit.
Academiei R. S. Romania, Bucuresti, 1980,
p. 97-123.
552 RZCENZEC
ei totaM, Ora Mc! o judecatA sau macar o
contributie la spirant critic" (p. 12) 6.
Coroborind rezultatele obtinute din cri-
tica traditiei cu cele realizate de cercetarile
lingvistice si arheologice, folosind analogiile
cu sltuatii oarecum similare din centrul si
apusul Europei, G. BrAtianu 41 propune sA
demonstreze esenta istoricA a descAlecatu-
lui", asa cum II Intelegea el, ca expresia poll-
ticA a realizAril unei unitAti existente In fapt.
Autorul lsi propune, si reuseste In bunA
masura, sA reaseze Intr-o luminA mai favo-
rabilA traditia istoricA despre Intemeierea
statelor romAnesti, a card cercetare a hire-
gistrat de tin secol lncoace fazele afirmatiunii
si negatiunii, ale tezei ce li dAdea deplinA
Incredere si ale antitezei care o respingea
aproape In totalitatea el. Ele face acest lucru
convins fiind cA venise momentul sa ajun-
gem la sintezA, care ... sA gaseasca echilibrul
intre parerile opuse si BA arate in limite mai
exacte, ceea ce trebuie sA pastram si ce putem
lAsa la o parte" (p. 45).
Lucrarea InsumeazA mai multe studii in-
dependente, realizate pe parcursul a cltiva
ani, referitoare la inceputurile statului feudal
in cele trei provincil istorlce romanesti. Ordo-
narea materialului s-a Mcut dupa eriteriul
cronologic al Intreprinderil cercetArli", spre
a se putea urmari mai bine firul gindirli",
dupA cum mArturiseste insusi autorul.
In ce priveste scopul urmarit, acesta pre-
zintA doud aspecte: repunerea In valoare a
traditiei istorice despre descAlecatul" din
Transilvania, valabilA nu numai pentru Mol-
dova dar si pentru Tara Romfineasca In
jurul cAreia s-au purtat cele mai vii discutii
si, pe de altA parte, sublinierea paralelis-
melor care au existat In dezvoitarea istoricA
a acestor tAri pornind de la micile formatiuni
politice locale, preexistente Intemeleril, tre-
elnd la conditille interne si externe similare
care au favorizat realizarea unitAtil statale sl
mai ales infaptuirea acesteia prin descAle-
carea" din Transilvania.
Prima parte a lucrarii, intitulatfi Intro-
ducere; valoarea tradifiei ca izvor istoric
5 Chiar unul din cei mai redutabill adver-
sari ai descAlecatului", C. C. Giurescu, In
recenzia fAcutA lucrAril lui G. BrAtianu a
recunoscut cA traditia popularA e mult mai
veche decit cea cultA, alcAtuita, aceasta
din urmA, la vreo trei secole dupA evenimen-
tul pe care pretinde cA-I reda si apoi fiincicA
o serie de elemente istorice ale acestel traditii
populare se verifica prin acte si mArturil au-
tentice" (Rev. istoricA romAnA", XVII,
1947, p. 107-113). Vezi reluarea discutiei,
cu un plus de informatie , la N. Stoicescu,
op. cit., p. 123-159.
www.dacoromanica.ro
8
(p. 9-48) IngAduie lui G. BrAtianu o ampla
analizA a atitudinil pc care oamenii de culturii
au avut-o de-a lungul timpului fatA de accastA
traditie, IncepInd cu acceptarca ei totalii,
InregistrIndu-se apoi, In secolele XV III
XIX, odatA cu critica severa a textelor, un
fenomen de respingere, pentru Ca, In prima
parte a veacului XX, sa se ajungA la o re-
punere In discutie Intr-un cadru mai larg
si mai nuantat.
Pentru a demonstra cA traditia este de
fapt depozitara, Intr-o formA desigur coruptA,
a until slmbure de adevAr, G. BrAtianu purcede
la prezentarea din perspectiva istoriei uni-
versale a principalelor monumente literare
pornind din antichltate de la Biblie. Iliada
si Odiseea sau de la intemeierea Romel pentru
a se opri mai pe larg asupra poemclor cpice
medievale.
Chanson de Roland, Cantar del mio
Cid sau Nibelungenlied, dupA ce au parcurs
si ele fazele accepthrii sau respingerii, au
sfirsit prin a fi considerate purtAtoarele unor
elemente istorice chiar dada din punct de
vederc strict cronologic sau evenimential
acestea se prezintA Intr-o texturA extrem de
complexa ca urmare a lungii evolutii pe care
au cunoscut-o pinA la versiunea finalA. E. Mi-
reaux, analizlnd epopeea franceza, conchidea
cA Chanson de Roland rezuma trei secolc din
istoria Frantel si a Europei.
Asadar, dacA nu se respinge a priori
traditia, ci se procedeaza la o minutioasA
critic:A a textului, se pot obline no! date care,
coroborate cu cele provenite din alte surse,
pot educe completari la cunoasterea unor
evenimente mai putin lAmurite de istorie.
Capitolul al II-lea Asdnestii (p. 49
83), desi icse putin din sfera traditiei ca 17N/or
istoric, care este ideea centrala a cartil
deoarece In acest caz nu ni s-au pastrat legende
ci documente , este un prilej pentru autor
de a-si expune parerea In legAturA cu originea
AsAnestilor sI cu evolutia imperiului lor.
ConsiderInd rezultatele cercetarilor lui
N. Banescu definitive", G. BrAtianu sustine
originea valahA a AsanestlIor si al ata ea nu
poate fi ttigAduitA contributia valahilor la inte-
meierea imperlului 6.
Pornind de la primele mentiuni documen-
tare ale vlahilor balcanici, pre7intA apoi cele
trei importante grupuri asezate In partea de
apus, pe coasta Dalmatiei, in regiunea dintre
Dunare sl Balcani sau la sud, In muntil Pind,
Thesalia si Acarnania ajunglnd pIna In Al-
6 Vezi mai nou Stelian Brezeanu, Impe-
rotor Bulgariae et Vlachiae". In jurut g nezei
fi semnificafiei termenului Vlachia" din
litulatura lui Ionifd Asan (Revista de is-
torie", t. 33, 1980, nr. 4, p. 651-671).
9 RECENZADE
bania. UrmAreste apoi rascoala lui Petru at
Asan din momentul izbucniril, deslusindu-i
cauzele i locul de desfAsurare: munt.11 Bal-
cani. Este de aceeasi parere cu C. C. Giurescu
si In contradictie cu N. Iorga care considera
cA miscarea a Inceput din Thesalla. Event-
mentele tulburi care au avut loc In zonA In
secolele XII XIII au generat frecvente
deplasari de populatie In diferite directii
ale peninsulei.
G. BrAtianu nu scapA prilejul de a corn-
bate unele opinii gresite ale istoriografiel
maghiare a anilor '40. De pildA, dupA L. Mak-
kai, valabil ar fi trecut la nordul Dun Aril
goniti de rascoala bulgard din 1185. Cum lnsä
rascoala a fost opera AsAnestilor iar acestia au
fost valahi, este greu de inteles cum puteau
fugi valahii de o rAscoala pornitA de ei Insist;
roisterul acestel atltudini atit de ciudate
ramine nedeslegat, cel putin pentru d-I
Makkal" (p. 68).
In sflNit, analizind schimbarea inter-
venitä In titulatura larilor, de la imparat
al bulgarilor" I vlahilor" la cel de impArat
al bulgarilor", vlahil nemalfiind meMlonati,
demonstreazA esenta ei politic&
Sustinator al teorici ca poporul roman s a
format pe ambele maluri ale Dunarii, G. Bra-
tianu subscrie, in legatura cu Asanestii, la
parerile exprimate anterior de Constantin
von Hof ler si N. Banescu. Sintetizate In
incheierea capitolului, ele au fost sau sint
susceptibile de unele reinterpretarl. Ace lasi
lucru este valabil i pentru teoria sa refe-
ritoare la etnogeneza poporului nostru 7.
In capitolul al III-lea Traditia istorica
a descalecatului Tarii Romanesti (p. 86 115)
se redeschide una din cele mai controversate
probleme ale istoriografiei romane. Subca-
pitolul I Descalecatul in istoriograria romana
moderna sintetizeaza parerile unor marl istorici
care s-au declarat unit pro, altii contra des-
calecatului", asa cum s-a ardtat si la inceputul
acestor rinduri.
Analizind opinille expuse de D. Onciul,
N. lorga, I. C. Filitli, Al. Lapedatu etc.,
G. Bratianu arata CA elementul esential
in interpretarea Istoricilor nostri este carac-
terul autoldon al intemeietorului. Coborirea
din Ardeal este o legenda, Intemeierea prin
baslinasi este istoria" (p. 90 91).
In subcapitolul II, Critica si Iradifia isto-
rica, BrAtianu aratA ca dacA este privitA
dintr o perspectivA mai larga, universal&
incadrata in evolutia generala a metodei
istorice cu privire la legende, traditia poate
servi ca i7vor istoric. Pentru exemplificAri
7 Vezi mai nou Dan Teodor, Probleme
actuate ale elnogenez ei poporului roman (Anu-
arul Institutului de istorie", Iasi, 1980, p.
105 115).
www.dacoromanica.ro
553
porneste de la intemeierea Confederatiei el-
vetiene i legenda lui 'Wilhelm Tell, reali-
zind unele apropieri cu situatia din Tara Ro-
maneascA In perioada Intemelerii.
Subcapitolul III se intituleazA Terneiurt
noi ale descalecatului: cercetdri linguistice.
Constient, de la inceput ca, readucind In
discutie aceastA problem& va trebui sa in-
frunte opinia irnpartrisità de princlpalele
autoritati ale istoriografier aflindu-se tot-
odatA si pe poziii opuse celor ocupate chiar
de el in alte lucrari, BrAtianu Ii asumA acest
rise, convins ca discutia i critica constituie
viata insasi a disciplinei noastre".
In sprijinul teoriei descAlecatului" el
vine cu argumentele lingvistice ale lui
E. Gamillscheg, aratind ca traditia inte-
meierii statului muntean este in concordantA
cu cele mai not thorn despre rbspindirea liinbii
romane 8.
Subcapitolul IV, Terneiuri noud istorice,
readuce In discutie mult controversata pro-
blema a descalecatului". DacA cu citiva
ant inainte BrAtianu sustinea aceasta teorie
numai pentru Moldova 9, acum reN ine,
incercind sA argumenteze posibilitatea exis-
tentei el si pentru Tara Romaneasca. Fara
a dispune de noi date documentare, el pro-
pune i o reanalizare a traditiel culte avind
in vedere cadrul de politica InternA i externA
a Tarii Romanesti i Ungariei cu referiri
speciale asupra situatiei din Transilvania.
In sprijinul ideil cA Negru vodA ar fi
venit din Transilvania, G. BrAtianu aduce
arguinentul ca aceasta provincie, fiind tara
de margine a regatului" se numea neagrA"
si explicA apol impfejurarile in care Negru
vodi a fost confundat cu Radu Negru.
In capitolul urmAtor, dedicat Moldovei,
G. BrAtianu mai educe douà argumente in
sprijinul descalecatului" In Tara Roma-
neascA, argumente furnizate de I. Moga
intr-o conferintA tinutà in 1944, si anume :
existeMa unel traditil despre Negni-vodA
in Fbgbra i restringerea reala a dreptu-
rilor populatiei romanesti " din Transilvania
la data presupusä a descAlecatului" (p. 119)10,
ultima cauzA Hind valabilA si In cazul Mara-
muresului (p. 138).
8 Argurnentul a fost respins de Z. Picli-
sanu ca Rind I bra legaturA cu descalecatul"
(Flevista IstoricA romand", XV, 1945, p. 512).
° o enigma si un miracol: poporul roman,
Bucuresti, 1940, p. 112, unde se arata cA
traditia descalecatului" dispare tot mai
mult in feta realitAlrii istorice, care ne (+rater
din ce in ce mai limpede un principat autohton
adunind micile voevodate din Mica si
Marea Valahie".
10 Despre aceastA problemb vezi pe larg
disculia de la N. Stoicescu, op. cit., p. 134-141.
554 RECENZLIII
G. Bratianu nu combate opinia lui L. Ele-
kes despre constiinta ca romanii ar fi venit
din sudul Dunarii, constlinta existenta in
sec. XVII si Inregistrata de cronica tarii
(p. 107). In realitate, unele grupe de mann-
scrise ale cronicil necunoscute lui G. BrA-
tianu adauga dupA pribegirea romAnilor
spre miazAnoapte: si fiind lor cApetenie mare
Traian 1 fiul sau Slyer le". Aceasta corn-
pletare arata ca este vorba In realitale de
intinderea stapinirli romane la nord de Du-
nAre i nicidecum de o alungare ulterioara a
romanilor de la sudul Dun Aril
In concluzie, el arata ca unele elemente
ale nobilimii valahe din Ardeal, exchise din
rindul ordinelor privilegiate, sa-si fi incercat
norocul dincolo de munti, sub conducerea
unui descalecator * IndrAznet, ramine deci o
ipoteza pe care istoriografia noastrA nu e
obligata sa o accepte, dar pc care nu mai are
motive intemelate de a o respinge, fruit a o
supune unei noua l adincite discutil l cer-
cetAri" (p. 114).
Asupra parerilor lui G. BrAtianu s-au ex-
primat, la aparitia prime! editil, istorici ro-
mani si straini(Zenobie Piclisanu in Re-
vista istorica romana", XV, 1945, p. 511
51511; C. C. Giurescu in aceeasi revistA XVII.
1947, p. 107-114 sau Louis Elekes, In Revue
d'histoire comparee *, XXV, 1947, tome
V. nr . 1, p. 69 80) ultimul considerind-o,
sub raportul cunoasterii istorice, o reintoarcere
la ideile lui A. D. Xenopol.
Credem insa ca Importanta in lucrarea
lui G. I. Bratianu este nieloda de cercetare, de
la cea interdisciplinara (coroborarea rezul-
tatelor arheologice, lingvistice l documentare)
la aceea comparativa (analogiile cu Conte-
deratia elve(ianA i legenda lui Wilhelm
Tell) ea si viziunea ampla asupra istoriei
acestei regiuni sud-est europene acestea
permitindu-i avansarea unor nol ipoteze sl
sub acest aspect ea reprezintA, de fapt, un
pas inainte.
In ultimii anl Intemeierea TAM RomAnesti
a stat din nou In atentia istoricilor nostri
(St. Pascu, David Prodan, N. Stoicescu,
St. StefAnescu etc.),facind obiectul unor
studil speciale. De aceea nu este in intentia
noastra sa reluam intreaga problemA. Dorim
numai sa relevAm faptul ca, punindu-se un
accent sporlt pe cercetArile demografice, s-a
putut constata existenta unor emigrAri de
proportii diferite din Transilvania In Tara
Romaneasca. Nu se exclude astfel ideea Ca
tocmai aceste deplastiri de populatie sa stea
11 Autorul amintit sustinea ca argumentele
aduse de G. BrAtianu Jac descAlecatul numai
posibil, [Ara Insa a dovedi realitatea lui".
www.dacoromanica.ro
10
la baza traditiel descAlecatuliii" care dr
corespunde, poate, unui moment de intensi-
ficare a lor 12.
In plus, cercetarile lul D. Prodan an subli-
niat unitatea de vialA social-politicA d.c pe
ambele versante ale Carpatilor, indeosebi
intre FAgArapil legat de problema descAle-
catului" si regiunea de la sudul Carpatilor 13,
unitate de viatA doveditA l pe cale arheo-
logicA 14. DescAlecatul" poate fi astfel in-
t.eles ea mutarea scaunului", a centrulul
politic dintr-o parte In alta a Carpatilor In
cadrul aceleiasi comunitati si al acelelasi
forrnaliunl politice en traditii strAvechi pe
ambele versante carpatine.
Se Intelege ca despre aceastA problemA se
pot spune multe, dar nu acesta este scopul
recenziei noastre. Ar mai trebul, totusi, amintit
ca. in ultima vrerne, problema Iui Bezerembam
(despre care vorbeste autorul la P. 115) a fost
lamurlta de Aurel Decci, care a aratat cA
episodul in cauzA nu priveste istoria noastrA,
astfel Melt nu mai poate fi invocat pentru
vechimea dinastiel lui Basarab in Tara Ro-
maneasca, asa cum au sustinut multi istorici
din trecut 141'18.
In capitolul al IV-lea, Tradifia 'storied
a descdlecalului 31oldovel (p. 117 152), avind
ca subcapitole: I. Traditia ca izvor istoric;
II. DescAlecatul Moldovel Istorie si
legenda; I I. InterpretAri not ale descaleca-
tului; IV. Intemeierea statelor romAnesti In
dezvoltare paralela , dupa ce reia discutia
asupra unor aspecte ale tradiliel, prezentate
si in capitohil anterior fapt explicabil prin
aceea ca initial au lost studii separate Bra-
tianu trece la reconstituirea evenimentelor
care au avut ca urmare crearca statului feudal
12 Stefan StefAnescu, Illi;cdri demografice
In Virile romdn plod In sec. al XVII lea 0
rolul lor In unilalea poporului roman, In
Unilale ft conlinuilale In istoria poporului
roman, Edit. Academlei R. S. Romania,
Bucuresti, 1968, p. 191 192.
14 D. Prodan, Bolerl fi vecinl In Tara
Nigdrasului In sec. XVI XVII (Anuarul
Institutului de istorie", Cluj, VI, 1963, p. 162,
300).
14 L. Chitescu, 0 formafiune politico ro-
mdneascd la nord ;I la sud de munlil lAgara;
In secolul al X III-lea (Revista de istorie",
28, 1975, nr. 7, p. 1057 1066.
ii b" A. Decel, L'invasion des Tatars
de 1241 1242 dans nos regions selon la Djami
ol Tevarikli de Faze 011ah Hasid' ed-Din
(Revue roumaine d'histoire", 1973, nr. 1,
P. 103 111); sl in limba romana in vol.
aceluiasi, lielafii romdno-orienlale, Edit. stlin-
(ificA 51 Enciclopedla Bucurestl, 1978,
p. 193 208).
11 RIErlaT2211
moldovenesc. El observA ca, spre deosebire
de Tara RomAneascA, traditia despre inte-
incierea Moldovei nu a intimpinat nici o
obiectiune esentialA in istoriografia noastrA
criticA din ultimele decenii" (p. 126) si aratA
a cel care a fAcut o deosebire categoricA Intre
modul cum s-au format cele dour' state feu-
dale romanesti a fost C.C. Giurescu care a
admis descalecatul" in Moldova dar 1-a
respins in cazul Taril Romanesti. Spre deo-
sebire de C. C. Giurescu, G. Bratianu con-
siderA cA formarea ambelor state feudale
romAnesti a avut loc in acelasi mod datoritA
unor imprejurilri comune" i cA descAle-
catul" Nioldovei mai bine cunoscut poate
contribui la mai buna intelegere a procesului
de formare a Turii RomAnesti.
Fireste, legenda lui Dragos i-a atras SI
liii atentia. Mica Romul Vuia o considera ca
o variantA a unci teme mutt mai largi de
origine poate, indiana, BrAtianu vede in ea
influenta directa a legendelor maghiare pri-
vitoare la cucerirea Panoniei si Transilvaniei.
Re tally recent, Mircea Eliade, anali7in-
do o si el, arata cA existA marl diferente intre
legenda lot Minor si Magor i aceea a lui
Dragos. Apropierile cc se pot face sint numai
de ordin stilistic. De aceea trebuie sil presu-
punem existenta unci legende autohlone com-
portmd I inatoarea si sacrificial unui 7imbru
ca proba de tip eroic o. Elementele consti-
tuthe ale legendei romAnesti, remarcA el,
sin t nu numai autohlone dar si arhaice;
ce ea ce este foarte important" 15. Referin-
du-se la relatia dintre traditie si mit, Eliadc
constata ca este vorba de douA moduri
diferite de a exista in !time, de (lona dimen-
siuni diferite ale spiritului in interprctarea
lumii; moduri de existenta sl activitAti ale
spiritului care, dealtfel, nu se exclud"16.
Cu exceptia unor corectari si completari
care se mai pot aduce 17, acest capitol al
15 Ilircea Eliade, lie la Zalmoxis la Gen-
ghis Sun, Edit. stiintificii enciclopedicA, Bucu-
resti, 19b0, p. 162.
16 Ibidem. p. 136.
17 Ye/4 de pildA, Stefan $tefanescu, In-
temcierea" Aloldovei in istoriografia romd-
neascd (Studii", XII, 1959, nr. 6, p. 42
43); Radu Popa, Tara Maranmrefului in
veacul al XI V-lea, Edit. Academiei R. S. Ro-
mania, Bucuroti, 1970, p. 240-247; Stefan
S. Gorovei, Dragcq fi Bogdan, Edit. militara,
Bucuresli, 1973; C. Cihodaru, Observalii cu
privire la procesul de formare si consolidare a
statului feudal Moldova in sec. XIXIV
(Anuarul Inst. de istorie", Iasi, 1980, p.
117 138).
MentionAm a In ultima vreme sl cro-
nologia primilor dom.ni al Moldovei a fost
revizuitA. Vezi Stefan S. Gorovei, Cu privire
www.dacoromanica.ro
555
cartli lui G. BrAtianu ll pAstreazA actuall-
tatea. InteresantA este ideea dezvoltaril para-
lele a celor douA %Sri romane care a fost pre-
luatA de istoriografia noastra actualA ca 5)
aceea referitoare la rolul i Importanta dru-
murilor comerciale In aceastA regiune is.
De asemenea meritA a fi retinutA obser-
vatia cu caracter general cA traditia noastrA
istoricA este exclusiv politica [ ...j Factorul
economic atlt de important In procesul dez-
voltArii celor douA tart romanesti, nu aflA
In ea nici o mentiune" (p. 148).
Capitolul al V-lea: Moldova tnainte de
desailecal (p. 153 186) InglobeazA douA studii
de mai mici proportii. !n primal, intitulat
Roman §i V lachata in tradifia istoricd a des-
cdlecatului Moldovei, autorul, pornind de
la mentiunea lui Giovanni de Plano Carpini
In legA tura cu ducii ruteni Roman si Vlachata
(Olaha) 16, Ii considera ca fiind douA personaje
reale, doi eroi eponimi.
Dupa cum s-a arAtat Ins5 recent, ei re-
flectA, In fapt, o anumitA stare de spirit
popularA, un anumit fond legendar comun
Europa antice si medievale: asezarea la
originea popoarelor a doi frati Romulus si
Remus, Cech si Lech fond pe care-1 re-
gasim astfel i In societatea romaneascA 20 .
la cronologia primilor voievozi ai Moldovei
(Revista de istorie", 32, 1979, nr. 2, p. 337
345); idem, L'elat roumain de rest des Car-
pates: la succession et la chronologie des princes
de Moldavie au XIV-e siecle (Revue rou-
maine d'histoire", 1979, nr. 3, p. 473 506).
16 Vezi Serban Papacostea, Kilia el la
polilique orientate de Sigismund de Luxem-
bourg (Revue roumaine d'histoire", XV,
1976, nr. 3, p. 436 si urm.).
16 Identificarea propusA de G. Bratianu
a fost respinsil de A. Boldur, Intemeierea
Moldovei (Studii i cercetari istorice", XIX,
1946, p. 176 si urm.).
20 A. Armbruster, Romanilatea romdnilor.
Istoria rind idei, Edit. Academiei R. S. Ro-
mania, Bucuresti, 1972, p. 69.
DupA opinia Jul P. P. Panaitescu, eel
doi eroi trebuiau sA explice existenta dualis-
mului politic romfinesc In evul mediu ( Inter-
pretdri romdne0i, Bucuresti, 1947, p. 143).
Clt despre ducele Ramunc despre care
vorbeste mai departe G. Bratianu si
acesta a facut de curInd obiectul unui studiu
atent al lui A. Armbruster, Nochmals Her-
zoge Rdmunc iizer Vldchen Lena" (Revue
roninaine d'histoire", 12, 1973, nr. I, p. 83
100).
Pentru Intreaga problematicA a izvoarelor
din sec. XIXIV relative la romfinii de la
estul Carpatilor a se vedea V. Spinel, Infor-
maltile istorice despre populafia romdneascd
556 ITIFICENEri
Deosebit de valoroasA este cea de-a doua
parte a capitolului 0 noud mairturie despre un
ooieoodat moldovenesc In imam( al XIII-lea,
care, folosind informatli din mai multe izvoare
dar mai ales eronica lul Thomas Tuscus, vine
sA demonstreze existenta pe la 1277 a unui
voievodat in partea de nord a Moldovei,
cuprinzInd ceea cc se va numi mai apoi tara
Sipenitului $1 tinutul Bucovinel ; flInd anterior
descAlecatului din Maramures, el va fl inglobat
cu timpul In hotarele Moldovei medievale.
/n ultimul capitol, al VI-lea Tradifia
istoricd despre voieoodatele romdnesti din
Ardeal (p. 187-225) se analizeazA Infor-
matiile despre formatiunile politice romAnesti
din Transilvania transmise de unele cronici
maghiare, cum ar fi Anonymus sau Simon
de Keza si se demonstreazA o data In plus
priorltatea poporului roman in reglunile care
au ajuns In urmA sub stApInire maghiarA".
0 lungS analizA este Intreprinsil asupra
valorii cronicii atit de discutate a lui Anony-
mus, ca si a stirilor sale relative la vechimea
romAnilor in Transilvania2° bis. Folosind nu-
meroase lucrAri ale istoricilor maghiari, G. BrA-
tianu aratd cA Anonymus nu cunoaste deck
coltul de nord-vest al Ardealului", cucerit
la inceput de unguri, iar faptul cA nu-i po-
meneste In Transilvania de clt pe romAni,
nu si pe sasi, scent si maghiari, aratA cA acestia
din urmA au pAtruns Urziu in partea centralA
si sudicA a Transilvaniei.
A fost o preocupare constantA a lui Gheor-
ghe I. BrAtianu aceea de a aduce not si noi
date in sprijinul continuitatil noastre pe
aceste meleaguri, de a respinge hotArit dena-
turArile aduse istoriei romAnesti; tonul tot-
deauna ironic, niciodatA virulent polemic, era
insotit de o puternicA argumentatie.
Ocupindu-se apoi de institutia voievoda-
tului transilvan care este o realitate politicA
strAveche autohtond" (p. 223), considerA ca
si Ion Lupas CA Intre organizarea lui si a
celui muntean si moldovean nu era deosebire
de esentA, numai una de grad" 21. Conti-
nuind, BrAtianu avanseazA ideea cA vechea
organizare politica romaneascA din Transit-
vania a fost dusA dincolo de munti de actiunea
descAlecArii 22 ; identice in 4 esentA * si
de la est de Carpali in secolele XI XIV
(Anuarul Inst. de istorie si arheologle",
lasi, XIV, 1977, p. 1-23).
-0 bis A se adAuga la bibliografie si studiul
lui G. BrAtianu, Le theme de Bulgarie et la
chronologie de l'Anonyme hongrois (Acta
Historica", Monachii, X, 1972, p. 105-112).
-1 Vezi mai nou Radu Popa, op. cit.,
p. 193 205; Stefan Plscu, Voieoodatul Tran-
silvaniei, vol. I, ed. a II-a, Cluj-Napoca, 1972.
22 Opinie infirmatA de Radu Popa, op.
cit., p. 204, care aratA CS voievodatul Mara-
www.dacoromanica.ro
12
In origine, voievodatele transalpine" ale
Tarn RomAneiti si ale Moldovei s-au deosebit
In grad * de acel transilvAnean numai din
imprejurArl politice diferite, care le-au In-
lesnit dobindirea unei existente de stat inde-
pendente, In intelesul relativ al cuvintului,
pentru epoca istoricA si regiunea geograficA
In care s-a putut dezvolta" (p. 224-225).
Concluzitle sintetizeazA, fireste, ideile acre-
ditate de-a lungul intregli lucrarl In favoarea
descAlecatului", adAugindu-le un argument
In plus mutarea succesivA a capitalelor
Tarn RomAnesti si Moldovei din spre munte
spre sm.
La sflrsit, BrAtianu stringe Intr-o anexA
lzvoarele istorice ale traditiei Intemelerii sta-
telor romilnesti pe care le-a folosit, dupA care
urmeazA o notA bibliograficA $ i i un rezumat
cronologic.
Salutlnd IncA odatA reeditarea lucrArit lui
G. Bratianu prin strAdania criticului literar
Valeriu RApeanu, care a fAcut astfel un mare
serviciu istoriografiei romAnesti, nu putem
Incheia prezentarea noastrA fArA clteva obser-
vatii. Mai !nth, considerAm cA ar 11 fost bine
ca alciituirea studiului asupra valorii istorice
a lucrArilor lui G. BrAtianu dedicate Incepu-
turilor statelor feudale romAnesti sA fi fost
incredintatA unui istoric medievist care ar fi
fost in mAsurA sA arate cititorilor mai pu tin
avdati care din afirmatiile lui G. BrAtia nu
isi mai pAstreazA valoarea dupii aproape patru
decenii de la aparitia lor, perioadA in care
istoricgrafia noastrA a Neut mari progrese,
care strit opiniile celor care 1-au combAtut pe
G. BrAtianu (Indeosebi P. P. Panaitescu si
C C. Giurescu) 23 si ce contributil noi s-au
adus In acest domeniu 24 .
muresului de la Inceputul veacului XIV repre-
zintA exemplul cel mai caracteristic pentru
etapa care a precedat, cronologic si teritorial,
aparitia marelui voievod si a domniel In
tArile romAnestr. Este vorba de aceeasl ins-
titutie pc Intreg teritoriul romAnesc.
Vezi N. Stoicescu, op. cit., p. 116 119.
23
Nu era lipsit de interes pentru a Intregi
contributia lul G. BrAtiann la lAmurirea pro-
blemelor legate de Inceputurile statului feudal
Tara RomAncasca ca editorul sA arate cii
aceastA problemil a mai fost discutatii de
marele istoric In alte IncrAri generale, de pildS
in Origine el formation de l'unite roumaine,
Bucuresti, 1943, p. 113 118.
24 N. Stoicescu, op. cit., p. 119 123.
DacS ar fi studiat aceste contributii, autorul
nu ar mai ft afirmat cu atlta certitudine eit
esenta descAlecatului" a$a cum era sus
tinut de G. BrAtiann nu a fost contra/isA
si se dovede$te cA intultille sale teoretice fun-
damentale, conceptia sa generalA a lost vali
data de !stollen, filozofii, sociologii contem-
13 IIECENZI/ 557

Apoi, ar fi trebuit ca editorul s5 stie ca
In 1975 a ap5rut un alt studiu al lui G. Bra-
tianu dedicat problemei descAlecatului" in-
titulat In jurul tntemeierii statelor romdnesti
("Ethos", II, 1975, p. 8-66), studiu care nu
este nid macar amintit. In acest studiu
G. Bratianu raspunde unor observatil aduse
de C. C. Giurescu (Indeosebi cu privire la
lipsa de stiri contemporane scrise despre des-
calecat") si face o serie de noi precizAri cu
porani" (p. LXXVLXXVI). OH, fie-ne
Ingaduit sA arAtam, lucrurile nu stau chiar
asa ; dupA cum am mentionat mai sus, pro-
blem asa-zisului descAlecat" este astázi
nutlet inteleasA deelt In lucrarile lui G. Bra-
tianu.
privire la istoriografia mai nouA privind pro-
blem descalecatului" In Tara Romaneascd.
Editorul operei lui G. Bratianu ar fi fAcut un
serviciu imens istoricilor romani dacA ar fi
inclus In acest volum i studiul amintit,
studiu greu accesibil. In plus, studiul aparut
In 1975 ne dà o imagine mai completa a evo-
lutiei conceptiei lui G. Bratianu In aceastA
problemA.
Cu aceste mArunte observatil, remarciim
Inca odatA utilitatea deosebitä a reeditarii
operei lui Gheorghe BrAtianu, ca i valoarea
studiului introductiv al editorului ei, Valeriu
Rapeanu, care merità toatA gratitudinea isto-
ricilor romani.
Iolanda Micu i Nicolae Stoicescu

* * * Actes du lie Congrès intervational de Thracologie (Bucarest, 4-10

septembre 1976 ), III (Histoire et archéologie ), Mites par les soins
de Radu Vulpe, président du Congrès, avec la collaboration de
Constantin Preda, Alexandru Vulpe et Adriana Stoia, Edit. Acade-
miei R.S. Romania, Bucuresti, 1980 462 + 470 p.
tn perioada 4-10 septembrie 1976 a date evenimentelor l problemelor Istorie
avut loc la Bucuresti cel de-al doilea Congres noastre vechl In paginile acestel reviste,
international de thracologie (pentru organi- se Insole I prezentarea primelor dou5 volume
zarea L lucrArile congresului, vezi Dacia, dedicate congresului de thracologie ce a avut
N. S., XXI, 1977, p. 5-12). Desfasurat sub loc In tara noastrA cu patru ani In urmA.
inaltul patronaj al presedintelui Republicii Volumul I publica mai Intli raportul prof.
Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu (vezi Radu Vulpe, presedintele congresului, cu
mesajul publicat In vol. I, p. 7-8), congresul titlul 25 années d'études thracologigues en
s-a impus prin tematica sa vasta l variatii Roumanie. DupA sinteza monumentalA a lui
arheologie sl istorie, lingvisticA, etnografie, V. Parvan, Getica. 0 protoistorie a Daciei
folclor I antropologie. S-au prezentat aproape (Bucurestl, 1926), orizontul studillor privind
200 de rapoarte sl comunicari, reflectind rezul- epoca strAveche In tara noastrA a clstigat
tatele cele mai not ale studieril civilizatiei In profunzime; dar eel mai rodnicl ani au fost
traco-dacilor din cele mai vechi timpurl pina ultimele trei decenii, clnd activitatea de cer-
In antichitatea tIrzie. cetare arheologicA a atins un nivel care nici
Anul aparitlei celor douA volume a coincis mAcar nu putea fi bAnuit lnainte. Ele au
cu desfasurarea celui de-al treilea congres permis realizarea, IncA acum douA decenii, a
international de thracologie de la Viena (2-6 unel marl sinteze, tratatul de Istoria Romdniei
iunie), precum t cu cel de-al XV-lea Congres (I, 1960).
mondial al istoricilor de la Bucuresti (10
17 august). Momentul a coincls totodatA cu Apol, Alexandru Fol, directorul Institu-
sarbAtorirea In tara noastra a 2050 de ani tului de Thracologie din Sofia, a prezentat
de la crearea statului dac centralizat l inde- raportul Les grandes piriodes de Phistoire
pendent condus de Burebista. thrace (p. 19-23), asa cum deja le prezentase
In legatura cu acest eveniment, Re- In cartea sa Ristoire poliligue des Thraces
vista de istorie" a publicat o serle de studii (Sofia, 1.972). Autorul distinge sapte perloade,
si articole privind istoria si civilizatia geto-
dactl 1. Pe linia acestel constante atentii acor-
e.n. In Revista de istorie", t. 33 (1980),
nr. 3, p. 443-469; Dumitru Berciu, Bure-
1 Gh. Blchir, Opinii si clarificdri In pro- bista i tradijia statald, in Revista de is-
blema daci, romani, romdni In Revista de torte", t. 33 (1970), nr. 6, p. 1027 1042 si
istorie", t. 32 (1979), nr. 9, p. 1767-1773; Constantin C. Petolescu, Dacii In armata
Gh. Bichir, Dacii liberi In secolele II IV romand, In ibid ern, p. 1043-1062.
www.dacoromanica.ro
558 RECMZ11
Incepind cu procesul etnogenezei thracilor,
Inca din eneolitic, ultimele doua perloade
fiind reprezentate de dominatia romana In
sud-estul Europei (sec. I III) si de anti-
chitatea tlrzie (pina Ia venirea slavilor).
in continuare, Ivan Ivanov a prezentat
clteva rezultate ale sapaturilor din necropola
chalcolitica de la Varna, din anii 1972-1976
(p. 25 28) care au aruncat o noua lumina
asupra preistorici sud-est europene. Desco-
peririle de exceptionala valoare stiintifica
si muzeistica I-an permis autorului sa traga
concluzia: Toate acestea ne permit a afirina
ca In aceasta epoca a avut loc cea de-a doua
mare diviziune socialä a munch In rIndul
populatiei indigene si ca an fost create con-
ditiile pentru descompunerea societatii pri-
mitive" (0. 28).
Eugen Comsa, Contribution It la connais-
sance du processus d'indoeuropeaniscition"
des regions carpato-danubiennes (p. 29-33),
urinal:este acest proces care s-a petrecut In
mod diferit de la o regiune a continentului
nostril la alta (mai rapid In panne de rasarit);
prin pozitia sa geografica, la confluenta a nu-
meroase curente culturale, teritoriul tarii
noastre a fost si e I cuprins In formele complexe
ale acestui proces si pentru o perioada mai
lunati. tn concluzie, se aratd ca populatia
regiunilor carpato-danubiene a suferit acest
proces incepind cu etapa finala a fazel Cu-
cuteni A si s-a Incheiat la Inceputul epocii
bronzului; din acest moment se poate vorbi
de prezenta tracilor pe teritoriul Romania
de azi". Acelasi fenomen istorie este tratat
In comunicarea lui Marin Dinu, Le complexe
Rorodislea-Follesti et le probleme de I indo-
europeanisation de Pespace carpalo-danubien
(p. 35 48), iar originea neamului canna li
este dedicat acest congres In comunicarea lui
Sebastian Morintz, Cber die Abstammung der
Thraker (p. 49-56; vezi lucrarea aceluiasi,
Contribulii arheologice la isloria tracilor lim-
purii, I, Bucuresti, 1978).
Prof. D. Berciu prezinta Quelques proble-
mes de I'dge du bronze thrace dans l'espace
carpato-danubien (p. 57 61; vezi Inche-
ierea: Dans la region carpato-danubienne,
Page du bronze se présente done comme une
étape de veritable progres dans tous les domai-
nes, une étape durant laquelle la civilisation
materielle et spirituelle des Thraces a connu
un remarquable épanouissement et s'est
affirmé comme une unite solidc, destinee A
permettre l'avenement ulterieur de Géto-
Daces"). Aceeasi perloada pc teritoriul tarii
noastre este abordata In comunicarile pre-
zentate de Petre I. Roman (despre miscari
etno-culturale In perioada bronzului trac,
p. 63 68), Ersilia Tudor (uncle aspecte
etno-culturale ale perioadei vechi a bronzului
In spatiul carpato-dunarean, p. 69 72),
Marilena Florescu (observatli cu privire la
www.dacoromanica.ro
14
riturile l ritualurile comunitatilor de tl
Monteoru, In lumina sdpaturilor de 1 a Gin
desti, jud. Vrancea ; P. 73 88); si Marin Nica
(contributii la cunoasterea culturii Verbi-
cioara In Oltenia (p. 89 93)).
Epoca bronzului la sud de Dunére este
abordatil In comunicarile lui R. Katinearov,
Les civilisations en Bulgarie du sud-est pendant
I'dge du bronze (p. 95 103) si Ivan Pana-
jotov, Problems or Metallurgy or the Late
Bronze Age in the Bulgarian Lands (p.
105 111).
Cu orizont mai larg, comunicarea prof.
Kurt Horcdt, Die Thraker und die Mittel-
meerwell (p. 113 119), trateaza Malik cu
lumen din spatiul mediteranean in epoca
amintité, iar Vladimir Popov prezinta Les
Thraces en Asie Mineure (p. 121 125). De
asemenea, Aleksandr Bonev a prezental.
uncle probleme ale relatiilor traco-miceniene
(P. 127 131), iar Gabriela Bockisch a vorbit
despre noutati In privinta tehnicii militare
in helladicul tirziu (Zu Neuerungen in Kriegs-
lechnik und Bewarrung wdhrend der Pe-
rioden Spdthelladisch III B und Ill C., p.
133 135).
Dupa comunicarea dc caracter mai re-
strins, local, a lui Gheorghe I. Petre, pc tema
sfirsitului bronzului si Inceputul primel epoei
a fierului In nord-estul Olteniei (p. 137 142),
an urmat comunicilrile prezentate de Tocho
Spiridonov, pe tema La geographie historique
des terres entre les Carpales el la mer Egee
pendant la periode du X I I le au II s. ay.
n.ere (p. 143-145); Heinz. Geiss, Gedanken
zur Einfahrung des Eisens im ostlichen M it-
ielmeerraum und au!' dem Balkan (p. 1 17
150; autorul explica preferinta termenului
folosit In loc de probleme", cu privire la
introducerea fierului In spaiiul Mediteranei
de est si In Balcanl); Mihail Vasilescu, Les
Thraces dans les dpopees homeriques (p. 151
164).
Un vast raport a prezentat prof. Mircea
Petrescu-DImbovita, La contribution des re-
cherches archeologiques a l'histoire des Thraces
nord-danubicns (p. 165 180; epoca bron-
zului l Inceputul epoch' fierului), iar Attila
LAszló, La region extracarpalique orientale a
la fin du Ile millenaire et dans la premiere
moilid du ler millenaire avant noire ere (p.
181 187). Pe baza descoperirilor arheologice,
Goranka Toneeva a vorbit despre unitatea
etno-culturala a triburilor din regiunea de
la Dunarea de jos In secolele XI X 1.e.n.
(p. 189-194), Iar Milan llilanov despre
unele fortificatii trace din nord-vestul Bul-
garlei actuale (p. 195 197).
De caracter mai tchnic, de punere In va-
Imre a descoperirilor arheologice, dar cu
numeroase idei t Incercéri de sinteza, slut
comunichrile prezentate de: D. Gergova-
Dornaradzka, Some remarks on the origin
15 RECENZIil
and development of the double-looped fibulae
in Thrace (p. 199 202); Mihal .BlAjan, Eugen
Stoicovici si Paul Georoceanu, Contribu-
tions et la connaissance de la vie economigue de
la population hallstaltienne de la zone de
Medias (dep. de Sibiu, Roumanie) (p. 203
214); JIM Hra la, Zur Frage der ethnischen
Zusammensetzung derKarpatenbecken-Bevol-
kerung um die Mille des 1. Jahrlausend
v.u.Z. (p. 223 227, despre etnicul populatiei
din spatiul carpatic pe la mijlocul ultitnulul
mileniu al erei vechi); G. I. Smirnova (p.
235 251, despre leghturlle zonei mijlocil a
Nistrului cu teritoriul din vest In secolele
VIV 1.e.n.). Se remarcA deasemenea sinteza
hit Alexandru Vulpe, Prob Mines actuels de
la prihistoire thrace (p. 215 220), iar douA
comunicAri privese problematica scitilor pe
teritoriul tbrii noastre: A mei Lang, Zur
Chronologie fruhskylhischen Funde in Kar-
patenbecken und an der unteren Donau (p.
229 233) si V. Vasiliev, La thracisation du
groupe scytho4ranien de Thransylvanie (p.
253 258).
Printre descopertrile cele mai importante
care au urmat publicArii necropolci halistal-
tiene de la Ferigile, jud. Vilcea (Bucuresti,
1967), se numArA grupul de tumuli care se
succed pe inalul Topologulul; pe aceastA
temb, Eugenia Popescu si Alexandru Vulpe
au prezentat comunicarea Sur la culture des
Gelo-Daces de la zone sous-carpatigue: la
nécropole de Cepari (p. 259 265).
Probleme de arta prelucrAril metalului
shit tralate In comunicarea lui A. Mantze-
vici, pe baza descoperirilor din curganul Oguz
(L1.11.S.S.) (p. 267 293), iar Georgi Kitov
a coinunicat despre piesele de harnasament
la traci (p. 295 300).
In continuare, Chr. M. Danov a vorbit
despre Thracia si Marea Neagr in scrierile
lui Platon I Aristotel (p. 301-319), iar
Tzvete Lazova In legliturA cu presupusa ori-
gine tracicA a unui trib amintit mai ball In
/hada (Are the Halizones a Thracian Tribe?
Some glances al the ancient Greek tradition,
p. 321 324). Marclnd pe trel hart! desco-
peririle arheologice, Bojidar e..aprov a vorbit
despre drumul de la Abdera-Philippopolis
la DunAre In primul mileniu Inaintea erei
noastre (p. 325 330).
Evolutia societAtil In a doua jumAtate a
mileniului dinaintea erei noastre este urma-
rita In comunicbrile prezentate de Kiril Jor-
danov, Les formations d'Etat getes de la fin
du V le jusqu'au milieu du IVe siecle avant
noire ere (p. 331 335) si Dimitar Popov,
L'institution royale dans /a maison dynastigue
des Odryses (p. 337 341).
Trel comunicAri trateazA problema forti-
ficatiiior trace : Ath. MiMev, Thrakische Sied-
lungen und Festungen in Bulgarien wahrend
www.dacoromanica.ro
559
des I. Jahrtausend v.u.Z. (p. 343 364);
Tzvetana Dremsizova-Neltchinova si N.
Guisdova, Forteresses thraces dans ks Rhodo-
pes §i Ivan Balkanski, La forteresse (brace
Ostar Karnak", pres du village d'Oustra,
departement de Kdrdjali (p. 375 376).
Problemele multiple si complexe ale artei
traco-getice shit prezentate In mai multe
comunicAri, IncepInd cu cea sustinuta de
prof. D. Berciu si Florentina Preda, A propos
de l'art thraco-gete (p. 377-381), tar apoi cele
prezentate de Emil Moscalu l Petre Vole-
vozeanu (despre mormIntul princiar getie si
tezaurul de la Peretu, jud. Teleorman, p.
383-390), D. Ivanov (tezaurul de la Borovo,
reg. Busse, p. 391-404); J. Griffith (unele
remarci pc marginea amforel-rhyton de la
Panaghiuriste, p. 405 411), L. Ognenova-
Marinova (religia si arta In Thracia In mileniul
I 1.e.n. pe baza descoperirilor arheologice,
p. 413-422), loan Horatiu Crisan (raporturi
Intre culture geto-daca si cea celticii).
Ultimele comunicAri din vol. I skit axate
pe clteva probleme de arheologie In lumina
ultimelor cercetbri: Maria Caneva (cele mai
noi cercetAri In necropoia de la Apollonia Pon-
tica, P. 447 450), A. Dimitrova (date nol
asupra riturilor funerare la traci In epoca ele-
nisticb, p. 451 458), A. Domaradzkl (pre-
zenta ceiticA In Thracia la ineeputul epocii
elenistice).
Volumul I I cuprinde alte 55 de rapoarte
si comunicAri tratInd cii precbdere istoria
tracilor si geto-dacilor In epocile cunoscute
pe plan de istorie generalà sub numele de
elenistia si romanA.
Primul raport, cu care se deschide volu-
mul, este cel al lui Mircea Babes, care tra-
teazA despre unitatea si Intinderea geto-
dacilor Incepind cu douà secole 1.e.n., pinA
la cucerirea romanA (L'unite et la diffusion
des tribus 010-daces it (a lumiere des donnees
areheologiques) (Ile siecle av.n.e. lee siecle
de n.e.) (p. 7 23; vezi p. 23: ... on cons-
tate la diffusion de la culture archbologique
des Géto-Daces dans deux aires principales:
d'une part, une aire centrate, parsembe de
fortifications en pierre, d'oppida (davae),
de tombes, de &pats, et dans laquelle cette
culture est indubitablement autochtone;
d'autre part, une aire peripherigue, cal les de-
couvertes geto-daces apparaissent dans un
milieu étranger ..."). Tntr-o alté comuni-
care, N. Gostar a tratat despre populatia
Daciei lnainte de cucerirea romana, In special
pe baza informatiilor din Geografia lui Pto-
lemeu (III, 8, 3). De asemenea, Vlad Proto-
popescu, trece In revistA diferitele ipoteze
cu privire la numele Dacilor (A propos du
nom des Daces, p. 33 37).
560 RECENZIII
Cercetarea civilizallei getIce in Bulgaria
este tema comunicaril Annei Balkanska
(p. 39-42), tar Niculae Conovici ne prezintA
relatiile dintre getii de pe cele douA maluri
ale Dunarii de jos In secolele IVII 1.e.n.
pe baza descoperirilor arheologice si numis-
matice (insotite de trei hArti privind asezArile
si necropolele din secolele IV, III si III
1.e.n., o a patra cu rAspindirea monedelor
histriene In aceastA zonA, cea de-a cincea cu
descoperiri de anfore elenistice).
De caracter local, bazate pe cercetarile
arheologice efectuate de autori, shit comuni-
Odle prezentate de Done SerbAnescu ci
George Trohani (traco-geto-dacii de pe valea
Mostistei, p. 55-59) 51 Vasile Ursache (prin-
cipalele rezultate ale sApAturilor arheologice
de la Brad, p. 61-70).
H. Daicoviciu (p. 71-75) face o trecere
in revista a fortificatillor dacice din Muntil
Or rigid. 51 a semnificatiei lor istorice, jar din
nou Wolfgang Schindler comunicA pe tema
Dio Cassius 51 re5edinta regalA dada (p.
77-28). Pe baza descoperirilor arheologice,
I. Glodarlu ne prezintA atelierele nietalur-
glee de la Sarmizegetusa dacicA (p. 83-92),
iar Eugen Iaroslavschi (p. 93-96) despre
locuirea eivila la Sarmizegetusa (pe mai multe
terase amenajate pe pantele colinelor).
Din nou, H. Daicoviciu prezinta succe-
siunea regilor daci (La continuité de PEtat
dace de Burebista a Deceba le, p. 97 103), pe
baza surselor scrise entice; autorul se con-
siderb indreptAtit a afirma ca les sources
litteraires et les resultats des fouilles sont phis
riches et plus significatifs pour la partie cen-
trale, intracarpatique, de l'ancien Etat de
Burebista. C'est grace li eux que nous pou-
vons affirmer que le demembrement de ce
vaste royaume ne signifie pas la disparitlon
de l'Etat comme type de formation politi-
que" (p. 98); De toute facon, 11 est hors
de doute que la vraie continuité de l'Etat
dace s'est exprimée dans la persistence de
l'Etat intracarpatique dont le centre se
trouvait dans les Monts d'OrA5tie. C'est cet
Etat qui a rempli, peu a peu, le rale du noyau
unificateur dont sortira la puissance de De-
cébale" (p. 103).
Modul cum opinia publicA romanA lua
cuno5tinta de problema daca In preajma si
primul secol al erei noastre shit tratate In
comunicArile prezentate de Ruska Gandeva
(in jurul versului Occidit Daci Colisonis agmen
din Carmina lui Horatius (p. 105-111) si de
Adelina Platkovski (Le danger geto-dace sig-
nate par les pates latins, p. 113-117).
Spiritualitatea geto-daca face obiectul
comunicarilor prezentate de Ion Bann,
Zamolxis et le phénomene des sectes (p. 119
126), Gabriel Mihaescu 51 Eugen Fruchter,
Interferences mediterranéennes dans la culture
des Geto-Daces (p. 127-130) 51 de acelas1
www.dacoromanica.ro
16
Pens& philosophique, instrument logigue et
code ethique chez les Thraco-Getes (p. 131 136).
Un domeniu apropiat, pe baza descoperirilor
din mormintele trace de inhumatie, abor-
deaza comunicarea prezentatA de P. Balaba-
nov, Les petits objets de culte thrace (p. 137
139).
Mai multe comunicari trateaza probleme
de numismaticA. Astfel, Gh. Poenaru Bor-
dea si Ernest Oberlander-Tirnoveanu yin
cu uncle contributli la problema a,a-ziselor
monede-virfuri de sageti, pe haze descope-
ririlor de la Jurilovca (jud. Tulcca) fie
piese izolate, fie tezaure (p. 141-150), iar
Constantin Preda trateaza probleme de numis-
maticA geto-daca (rezultate 5i perspective)
(p. 151-158); J. Jouroukova comunicA despre
monedele grecesti 5i emiterea monedelor tra-
cice in secolele V IV 1.e.n. (p. 159 163;
vezi p. 159: En realité, la frappe des mon-
naies thracesse développe sous l'influence de
deux facteurs, qui, bien que différents par la
forme, ne different pas de par leur nature. Le
premier facteur reside dans les colonies grec-
ques, essaimées sur le littoral thrace,
dont la frappe de monnaies, selon l'avis de
la majorite des chercheurs, imprime la pre-
miere impulsion S la frappe de monnaies
thraces, tandis que le second relle directe-
ment la Thrace avec l'Est. C'est precise.-
ment dans ce second facteur Sail faut cher-
cher l'explication du grand rale de la frappe
de monnaies phéniciennes, de celle des sou-
verains lydiens et des villes grecques sur le
littoral de l'Asie Mineure, dans la formation
de la frappe de monnaies thraces"; p. 159);
iar D. P. Dimitrov si K. Dimitrov prezinta
monetaria regelui Scuthes III, pe baza desco-
peririlor din cursul cercetarilor arheologice de
la Seuthopolis (p. 165-169).
La
0 atentie deosebitA meritA studiul lul
Mihail Lazarov, Le commerce de Thasos avec
la cote thrace du Pont ez l'époque preromaine
(p. 171-187), pe baza descoperirilor de amforc
(secolele V II 1.e.n.).
UrmeazA studiul lui Virgil MihAilescu-
BIrlibadespre circulatia monedei romane
republicanA 5i imperiala (secolele IIII)
In Moldova (p. 189-205).
Probleme de importantA istorica deosebitA
pentru evolutia etnicA In sud-estul european
ridicA comunicarile prezentate de acad.
Emil Condurachl, La romanite orientate:
genese et evolution (p. 207-209); Georgl
Mihailov, Le probleme de Phellenisation et de
la romanisation des Thraces (p. 211-218);
D. Tudor, Les rapports aux ler 1116 siècle
de noire ere de la Mesie inferieure avec la
Dacie inferieure (p. 239-251); D. Protase,
Die Romanisation des innerkarpatischen Da-
kiens (p. 253-257); Mihai Barbulescu, La
culture spirituelle romaine el la romantsation
17 RECENZI1
des Duco-Geles (p. 259-264); Zlatozara Got-
cheNa, Romanisalion orientate previsions
et Halite (p. 265-271); Iudita Winkler, tTher
die ellmische Zugehorigkeit der Landbevblde-
rung in der Provinz Dakien (p. 273-279);
Emilia Dortitiu-Boilii, Zur Romanisierung
der thrakisch-getischen Bevolkerung der Do-
brudseha im 1. bis 3. Jh. u. Z. Eine epigraphi-
seize Untersuchung (p. 281-287).
Mai amintim clteva comuncAri introduse
de editori Intre contributiile tratind proble-
mele romanizArii (a cdror unitate o sparg):
Ludi ii Getov observatil asupra riturilor
funerare ale tracilor In epocile elenisticA sl
romanii (p. 219-222); Maria Kohlert des-
pre mdstile en figuri din Thracia I Moesia
(p. 223 233; prea putin legatA de probiemele
thr. cologiel); M. St. Udrescu unele date
cu prh ire la vIndtoare si cresterea vitelor la
geto-dacil si daco-romanii din Cimpia Ro-
maim, pe baza analizei resturilor osteologice
din mai multe asezdri explorate arheologic
(p. 233 237).
0 and comunicare, prezentatd de Alexan-
(ira Stefan, trateazd probleme de sincretism
religios In epoca romand, avind Ca bazA icono-
grafia cavalerului trac pe monumentele des-
coperite In Dobrogea.
Istoria populatiel autohtone de pe teri-
toriul Ora noastre, In plin proces de roma-
niiare, este prezentd In mai multe comu-
niefiri; prezentate de Alexandru Suceveanu
(despre )ocalnici in economia Dobrogel ro-
mane, p. 301-308), Magda Tzony (asezdrile
de tip Militarl din secolele IIIII de pc
cuprinsul Bucurestiuhii; p. 309-315), Mircea
Ignat (populatiile dace de la nord-est de Car-
pati In secolele IIIII e.n.; P. 317-321) ;
Gh. Bichir (dacii liberi In secolele IIIV;
p. 323-329), Ion IonitA (unele probleme
privind continuitatea clacica la est de Carpati
In sccolele IIIV e.n.; P. 331-338); Silvia
Sante l Ioan T. Dragornir (aspecte ale con-
vietuirii dacilor cu romanii In sudul Mol-
dovei aflat sub stilpinirea provinciei Moesia
Inferior; p. 339-349), Sever Dumitrascu
(dcspre dad! din Crisana In secolele IIIV
e.n.; p. 351-357); Zoltan Székely (dad si
roman! In sud-estul Transilvaniei in secolele
IIIV) sl Mariana Marcu (din nou despre
sud-estul Transilvaniei In secolul al IV-lea,
In lumina cercetArilor arheologice; p. 363
369).
Un sir de comunicArl, incepind cu cea a
lui D. Nikolov, Particularités des villes anti-
ques en Thrace romaine (p. 371-377), tra-
teazii probleme ale provinciilor sud-dundrene
in epoca romand. Dintre acestea, amintim pe
cea a Ini Bogdan Sultov, care comunicti despre
centrele antice pentru producerea ceramicii
din Moesla Inferloard (p. 379-388), iar
Georgi Alexandrerv despre extragerea aurului
12c. 1045 32
www.dacoromanica.ro
561
In zona Montinei (azi Mihailovgrad, In nord-
vestul Bulgariei), pe baza descoperirilor ar-
heologice (p. 389-397).
Un numar de sapte comunicAri privesc
antichitatea tirzie. Prima In ordinea publi-
earn este cea a lui Victor Stancu, L'arc de
triomphe de Galere a Salonique et ses metopes
représentant des troupes de Daces (p. 339-409).
Cum se stie, acesta a fost ridicat In anul
304 In amintirca victoriilor repurtate In 297
de Galerius (pe atunci Caesar ) contra per-
silor. Dar afirrnatia autorului cd dacii repre-
zentati pe acest monument ar fl cei veniti
de la nord de Dundre In ajutorul ImpAratului
(cdruia Ii atribuie o origine (laded) poate fi
consideratd, In cel mai bun caz, departe de
a fl verosimilà; probabil cd este vorba, asa
cum ardtarn nu de mult (Revista de istorie",
33, 1980, 6, p. 1046, nota 24), de trupele auxi-
Hare de daci create 'Inca de Traian i asezate
chiar pe frontiera oriental!. a imperiului
care desigur acum nu mai aveau nimic din
etnicul dac In afard eventual de unele ele-
mente de decor" (ca stindardul draco).
Mai amintim comunicarea prezentatA de
Alexander Min6ev i Petko Georgiev despre
mormIntul cu picturd de la Osenovo (reg.
Varna) din a doua jumdtate a secolului al
I V-lea (p. 411-423).
Alte dond comunicari trateazd probleme
ale vietii religioase a secolului al IV-lea:
N. Stance, Le concile de Sardique (343):
Nape nouvelle dans la tulle des idees au IVe
siècle (p. 425-433; prilej, totodatA, de tre-
cere In revistA a organizarii biscricii crestine
din Thracia) si loan RAmureanu, Le christi-
anisme chez les Thraco-Phrygiens d'Asie Mi-
neure el chez les Thraco-Gito-Daces de la
Peninsule Balcanique (p. 435.-444). De ase-
menea, luind In consideratie numArul apre-
ciabil de biserici paleocrestine (79), descope-
rite pe teritoriul actual al Bulgarlei, Magda-
lina Stantcheva (Le réseau des etablissements
thraces ei la fin de l'antiquite d la lumiere
des donnies archeologiques, p. 455-4581 ajunge
la importante concluzli de ordin demografic:
Le grand nombre des églises dans ces re-
gions est une indication de la densité de la
population. Ce ne sont ni des lieux de péle-
rinage, ni des monasteres isolés. On doit
done s'attendre a &cowl& aussi le réseau
des établissements humains, qui devaient
subir l'influence de ces eglises. Les etudes
ultérieures dans ce sens de toutes sortes d'in-
formations (sources &rites, toponymie, ar-
chéologie) permettront d'établir les relations
qui existaient MA entre telles tribus thraces
et les églises déjà localisées" (p. 458).
De asernenea, problemele teritoriilor de
la sud de Dundre In antichitatea Mee (urba-
nism, viatil economic!, populatie) shit abor-
date In comunierffile prezentate de Velizar
562 RECEN 741
Velkov, Thrakien und die Thraker in der
Antike (p. 445-450) si D. Dhnitrov,
II.
(unele probleme etno-culturale ale istorlei
populatiei de pe malul drept al Dunerii de
jos In secolele V VII; p. 451 454).
Publicarea celor done volume insumlnd
108 rapoarte t comuniceri, chiar dace la
mai multi ani de la tinerea congresului, re-
prezinte un clstig pentru studille de thraco-
logie si in general de istorie veche. Consi-
derem totusi ce ar 11 fost util se se publice
dupe fiecare contributii discutiile l interven-
tiile participantilor, mai ales ce unele mate-
riaie comporte Wail de pozitie critice (vezi
In acest sens precizarea din Avant-propos:
Le Comité de redaction tient A préciser qu'il
GYORGY SPIRA, A Nemzetisegi kerdés, a negyvennyolcas forradalona
magyarórszágon (Problerna national'A, in revolutia de la 1848 in
Ungaria), Kossuth Könykiado, Budapesta, 1980, 241 p.
Intelegerea deplina a stadiului actual al
cerceterii istorice ma.kiliare vizInd demersul
privind fenomenul revolutiei din anti 1848
1849 necesite privirea retroactive In timp
pine dupe anul 1948 cind literatura isto-
riografice consemneaze intense si conside-
rabile activiteti, desfesurate In contextul
aniverserii conjugate a evenhnentelor pe
plan european. Cu aceaste ocazie se elabo-
reaze primele studii cu earacter general,
situate pe coordonatele conceptte( materialist-
dialectice In privinta analizei l interpreteril
faptului istoric respectiv. Dace pine la aceaste
date stlinta istorice burgheze lumineaze cu
precedere momentele politice si militare,
lupta nationale fiind analizate gresit si
tendentios, disociate de aspectele sociale si
conexatfi In exclusivitate conflictului dintre
popoare, istorlografia marxiste cerceteaze
cadrul economic si social, contradictille de
clase si nationale care conduc la derularea
acuitatea deosebitd Inregistrate de revo-
lutie In Ungaria.
Nona coneeptie l metode de lucru care
situeazd comprehensiunea datului analizat
la nivel superior, prin documentatia si infor-
matia bogate, lergite de dimenstunile actului
de cercetare bazat pe depistarda si editarea
corpusurilor de documente, ca si prin inter-
pretarea novatoare in spiritul gIndiril mate-
rialist-istorice, posede un rol definitoriu In
propulsarea restudieril stiintifice a revolutiei
din 1848-1849. Demersul Infeptuit Inregis-
treazd rezultate meritorii In aceaste directie,
www.dacoromanica.ro
18
n'est Intervenu que pour eorriger les tante évi-
dentes et de detail des traductions" feeea ce
totusi nu s-a Inthnplat totdeaunaj. On n'a
pas procede A tine stylisation de celles-cl,
afin de ne pas y titterer le sens donne par
l'auteur. On a respecté ainsi la forme du
manuscrit envoyé a la redaction, la respon-
sabilité pour les opinions exprhnées revenant
entiérement aux auteurs"). Colectivul de
coordonare ar ft trebuit de asemenea se aibe
in vedere o prezentare mai ordonate, tema-
tied, a materialelor. Deosebit de acestea, sit-
bliniern conditiile grafice bune In care Adele
au vfizut lumina tiparului.
Constantin C. Pelolescu
ilustrate de activitatea unui istoric de talia
lui I. Tath Zoltan, care reallieaze Incetete-
nirea analizel globale a fenomenului revolu-
tionar In ansamblul cerceterli comparate din
aria sud- est europeane. In mod treptatlocul
lucrerilor sl studillor generale, de cuprindere
orientative pentru perioada focalizate, este
luat. la peste done decenil distante, de cele
care problematiLeaze i disece o palete de
teme anumite. Compartlmentarea si cerce-
tarea aproape exhaustive prin pendularea de
la Ipoteze-conceptie la document si In ers,
devin etape esentiale In evolutia Istoriografiei
marxiste maghiare despre revolutia anllor
1848 1849.
Responsabilitatea In privinta respecterii
permanente a adeverului istoric I convingerea
subliniate fate de necesitatea recepterilcritice
a cereeteril Istorice streine ne lndrituiesc se
rezumem In continuare citeva din concluzille
privind revolutia din 1848 1819 In Transit-
vania asa cum transpar din lectura luereril
mentionate In titlu. Incercem se pestrem
ordinea cronologice indicate de autor t ne
vom stredui se Imbinem criteriul analizei pe
un grupaj de probleme cu metoda desfesu-
reril unitare a materialului recenzat. Racursul
intreprins se axeaze pe raportarea continue
la fenomenul istoriografic romAnesc, pentru
realizarea formuleril eritice t obiective care
se acopere Intrutotul realitatea !storied.
Deosebit de fecund sl recunoscut exeget,
realizator de studii si luereri despre fenomenul
19 Rairgisrzite
revolutiei ungare 1, cu primat critic si Inter-
pretativ de necontestat in istoriografia autoh-
tonil problemei, Gy. Spira nI se InfAtiseaza
In cartea prezentA cu versiunea initialh. ex-
tinsA fapt mfirturisit In succintul cuvint
introductiv care a stat la ban Intocmiril
capitolului respectiv din volumul VI al Is-
toriei Ungarier 2 Situat cu obstinentA In
siajul exemplului trasat In stiinta istoricfi
maghiard de activita tea unor specialisti
versati ai perioadei, cum au fost I. 'fah Z. si
E. Arath, autorul recenzat de noi ne des-
tainuie intentia urmArILA In aceasl preacuvin-
tare citaLA: anume, de a redimensiona dez-
bAtuta problemd nationalA, vitalh In mersul
revolutiei ca si In cercetarea istoriei locale,
noutatea constind feirA a fl In detrimentul
Jatãrii revAzute cronologic prin aparitia de
alte evenimente In virtutea materialului de-
pistat Intr-un alt gen de interpretare, mal
constientA si lipsitA de prejudecalti. Tindem
deci in cele de mai jos sA adinitem argumente
sau sA vehiculiim altele, constituite posibil
In contraril necesare, pentru Intreprinderea
executatil de Gy. Spira care intentioneazA
1 A magyar forradalom 1848 1819-ben
(Revolutia maghiarA din 1848 1849), Buda-
pesta, 1959 ; 1848 Szechenyije és Szechenyi
1848-a (Si6chenyi si 1848) Budapesta, 1964;
Auf der Suche dem besseren Verstehen des
ungarischen Achtundvierzig, Acta Historica,
1967, nr. 3 4; The national minorities policy
of the Pest revolution's left in March 1846,
Stadia Slavica, 1970, nr. 1 2 ; A 48-as nem-
zedel, nyomóban (Pe urmele generatiei pasop-
tiste), Budapesta, 1973; cii Gy. ROzsa, 48a
korhirsak szemevel (48-ul In opinia contem-
poranilor), Budapesta, 1973; A Hungarian
Count in the Revolution of 1848, Budapesta,
1974; Les journees critiques de la revolution
hongroise en septembrie 1848, Eludes histo-
riques hongroises, I, 1975; A negyvennyolcas
forradalont kérdesei (Probleme privind revo-
lutia din 1818, Budapesta, 1976; Szeged
jegyeben. A nemzelisegi kerdes rendezését celzo
tervek es leplsek 1849-ben (In spiritul Seghe-
dinului. Actiuni si proiecte privind rezolvarea
problemei nationale In 1849). Tortenelmi
Szele, 1976, nr. 3; A lestverharc ktiszöben. A
nernIzetisegi mozgalmak kibontakozdsa a 48-
forradalom Magyarorszdgon (In preajma rAz-
bolului civil. Desfilsurarea miscArli nationa-
litiltilor In revolutia de la 1848 din Ungaria),
Szozadok, 1977, nr. 4; Pelofi napja (Pettifi
si revolutia), Budapesta, 1978; Szecheny a
48-as forradalomban (Széchenyi In revolutia
de la 1848), I3udapesta, 1979; Kossuth and
Posterity, Etudes historiques hongroises, I,
1980.
2 Magyarorsztig torténete (1848 1890), I,
Budapesta, 1979, p. 59-434.
www.dacoromanica.ro
563
coroborarea unor puncte de vedere trecute
sl prezente, uzitind de putinta analizei corn-
parate pentru definirea manifestArii plenare
politice la natiunile cuprinse In Ungaria isto-
rich la momentul 1848-1849.
Gapitoltil prim, sugestiv intitulat ,,Apa-
riia problernelor" introduce lectorul In at-
mosfera i intimitatea politica care frAmintau
natiunile din centrul i sud-estul Europei duph
debutul furtunos marcat de revolutie In apus
si la Pesta. Gonsiderilm cA problema influentei
revolutiel pestane asupra majoritAtil popoa-
relor nemaghiare teal vehiculatA de autor
In dese rinduri suportil cu IndreptAtire
amendamentele cuvenite, deoarece adeziunea
sl receptivitatea afIrmate-notiuni intre care
nu putem pune semnul egalitAtii g care
ar trebui piitrunse In profunzime pentru
realitAtile complicate din Ungaria vremii,
manifestate fatA de caracterul democratic
emanat de cele 18 puncte din programul re-
volutiei magbiare vizau i reclamau trecerea
de la faza teoretich la implicarea laturii prac-
tice. Or, aplicabilitatea nu se poate motiva
numai prin Infiiptuirea uniunii Transilvaniei
cu Ungaria, de exemplu, pentru ca revolutia
sh reuneascA eforturile conjugate ale tuturor
adeptilor, pentru ca zona geograficA si etnich
In cauzA sA evadeze din starea de dependenth
(p. 12) SA nu omitem totodatA, cantonati In
acest punct, stavila numitA nobilimea conser-
vatoare transilvanA, care se Impotrivea ea
unirii, din motive oblective, asupra
Insfisi
cArora nu zAbovim pentru cercetarea declan-
Orli revolutiei In Ungaria 1 Transilvania.
Autorul constatA l demonstreath posibIlele
surse de progres pentru saltul Inregistrabil pc
seama popoarelor nemaghiare prin aplicarea
prevederilor revolutiei, relevind In acelasi
thnp crasele discrepante vizibile in structura
evolutivh, politic, social, economic pentru
fiecare natiune In parte, enumerind alte pro-
bleme i greutAti care se rataseazA si se re-
compun In realltAtile existente la momentul
sublimat si care impieteazA In mod logic ade-
ziunea exprimatA perfect unanimA", mai
cu seamA ca starea de nationalitate cu justete
subliniatii, se solicitil garantatA printr-o
lege specialA, fapt nelndeplinit de guvernul
provizoriu compus In majoritate de politi-
cieni liberal!. Intrebarea imediatii care decurge
din expozeul de mai sus si la care istoricul
oferi rAspuns se fundamenteazA pe conceptia
de stat national, mostenit din evil! mediu,
care profesa existenta nobilimii Ca stapinA
unicA a puterii In stat, cu limba oficiali ma-
nevratA drept instrument, generalizat si
impus, care nu suportA derogAri In valoarea
altor natiuni, chiar si majoritare, si chiar
dupil izbucnirea revolutiei. Existenta gruparii
radicale la nivelul conduceril centrale in
context determinat i eircumscris unor obiec-
564 RECENZILL
tive putin maleabile, cu toatA tendinta stln-
gistA exprimatA In hitelegerea necesitAtii
transformAril burgheze ca punct de pornire
pentru majoritatea nemaghiara In evolutia
marcatA de detasarea de feudalism evi-
dentiazA Gy. Spira sucombA In timp scurt,
lipsitA de baza adecvatA, In pofida rezistentei
extreme denotate.
Receptivitatea enuntatA de autor tangen-
teazA pe multi din fruntasii miscAiii nationale
romAne transilvane, Baritiu si Cipariu, liberali
In constiintA si manifestare exprimInd puncte
de vedere concesive vizavi de uniunea
prolectatA si destrAmarea relatillor feudale.
Aripa de stInga, reprezentatA de tineril inte-
lectuall cancelisti de la Tirgu-Mures reclamA
pe cale petitionarA InfAptuirea problemei na-
tionale si agrare, aceleasi deziderate flind con-
tinute In manifestul intelectualitatil radicale
clujene, elaborat de Buteanu, care solicitA
egalitatea lnaintea legll, folosirea limbli ma-
terne si abolirea lobAgiel.
Evidentierea executatA de istoric In pH-
vinta caracterului programatic al petitillor
reprezentantilor romAnilor transilvAneni se
cantoneazA Intr-o analizA profundA In peri-
metrul monumentului barnulian". Interpre-
tarea permite semnalarea necesitatii de a se
depAsi inertia unor etichete, o atitudine mult
mai elasticA In judecarea rolului mentorului
revolutiei romAne din Transilvania. BArnutlu
lanseazA Intr-adevAr proclamatia sa 51 In-
deamnA la reclamarea de Congres national
pentru roznAni in conditlile in care nedispunind
de institulii politice, adunarea proiectatA
se constituia In unic for de decizie cu caracter
permanent. Atitudinea exprimatA fatA de
mitre se conditioneaza In functie de recunoas-
terea ca natiune politicA, de eliberarea si
Improprietarirea iobagilor romAni, fArk des-
pAgubiri. Prociamatia lui Barnutiu constitute
deci un program national politic, care este
adevArat cA nu devine rapid opinie dominantA,
necesitInd lamuriri, conturAri, propunerl si
discutii vizlnd finallzarea deplinA In cadrul
adunAril nationale. Credem de cuviinta sA
subliniem faptul cA apartenenta unui Dragos
sau Murgu, a romAnimil din Banat si pArtile
vestice la cauza revolutiei maghiare, In faza
sa inciplentA, nu se datoreazA numai dife-
rendului confesional cu mitropolia shbA de
la Carlowitz, aplanarea si lIchidarea dependen-
Tel fiind solicitate prin demersul maghiar I
Trebuie mai mult curaj In discernerea nuan-
telor si o mai mare largime de vederi care sA
cuprindA la unison realitAtile si particula-
ritAtile pentru fiecare regiune geografico-
etnograficA In parte. Spira recunoaste cu
justete cA guvernul liberal condus de premierul
Batthy6ny nu a reusit sA aplice In Intregime
legile din martie, eliberarea din lobAgie si
drepturile cuvenite pentru nationalitati (p. 28).
Afirmatia se continua cu expunerea faptului
www.dacoromanica.ro
20
cA revolutionarul Kossuth nu intentionase
nicicum sA micsoreze sf era putcrii nobiliare
Indeosebi In Transilvania unde conserva-
torii si liberalii potrivnici unor pozitil diver-
gente temporare realizeazA frontul comun
pentru menlinerea atributelor de clasA ci
sA o extindA, admitind libertAti cultural-
religioase, dar nu etnice, tocmai datoritA
persistentei tezei integritAtii teritoriale care
bintula gindirea politicA a conducAtorilor re-
volutiei maghiare (p. 29). Autorul remarcA
cu pertinenta ca mecanismul puterii se vizua-
liza drept impenetrabil pentru nationalitati
(p. 31).
Temerea tot mai evidentA fatA de pericolnl
unei contrarevolutil din parIca popoarelor
nemaghiare, concordantA deciziei Vienel, pa-
ralizeazA orice ascensiune fatA de dezideratul
etnic vital, marcind procesul Indepartarii totale
de revolutia maghiarA si cauzInd In final
minimalizarea forte! si importantel existentei
si actiunii miscArli nationale dc cAtre InsAst
implicatul guvern provizoriu pestan. Somno-
lenta denotata In apreclerea miscArilor tArA-
nesti pentru aplicarea decretelor din mantle,
si In cazul Transilvaniei, concurA la neremar-
carea coniventei dintre aspectul social si
cel national, oficialitAtile nefilnd in stare sa
conceapa racordarea celor douA tendinte
evidente pretutindeni.
Marcat profund In continuare de rolul si
personalitatea lui Barnutiu In prima adunare
de la Blaj In scopul formularii revendicAril
natiunii romAne, autorul ridica totusl pro-
blema interferentei, a ImplantAril, ca sa
folosim termenul uzitat, a ideilor si actiunii
nationale In mediul rural fapt identificat ca
micas clstig toemal datorita tergiversArii
In directia aplicaril decretelor din martie.
Cazul transilvan unde revolutia nu Isi insti-
tuise IncA autoritatile, unde conduc Dicta si
organele sale cu nulsuri, porunci, amenintari,
intimidari, atitudini si Impotriviri care all-
mentau nemultumiri, agitatil, miscAri si
rAzvrAtiri, accelereazA interdependenta dintre
national st social, concluzioneazA specialistul
ungur (p. 38-39). Recurgerea constientA
la forta armatil, indicA cercetAtorul, mAsurile
drastice si reactionare aplicate, statarlul
impus, maltratArile, execuliile militare punc-
teazA decisiv In conturarea optiunii romAnilor
transilvani de Impotrivire la binefacerile"
revolutlei (p. 39). Efectul constitutiei aus-
triece din 25 aprilie 1848 se constituie In
factor exterior situatiel create, nicidecum
In corolar, cauzalitAtile enumerate de autor
(p. 40) devenind depistabile anterior validarii
separaril Ill confruntaril directe dintre na-
tiunile nemaghiare si revolutie.
,,Extinderea contradictiilor" cuprinse In
capitolul doi din lucrare traseazA Mille evo-
lutive pentru conflictul In manifestare pink
21 RECENZIIE
la granila verli cu toamna anului 1848, cind
decizia militarA se impune unanim. Este
interesant de semnalat faptul eft pentru
durata de timp de pinA la sfIrsitul lunii mai,
Gy. Spira detecteazA improbabilitatea ade-
rArii depline la cauza nationalitAtilor, eu
toate cA enumerA comparativ stadiul adunAril
nationale la slovaci, croati, sirbi i romAni,
exemple concludente dupA noi pentru mo-
mentul statuat In desfAsurarea organizatA
a revolutiilor nationale potrivit unui program
politic unitar. Factorul etnic de dincolo de
granite, In cazul slrbilor l romAnilor, poate
avea un efect posibil, consemnat corect St
dezvoltat ulterior de autor tinzlnd la o cre-
ionare apriorica a identitAtil nationale In
teorie si practicA.
Anallzarea l interpretarea adunAril ro-
mAnesti de la Blaj din 3115 mai 1848, de
dorit sub toate aspectele sale, considerAm cA
poate facilita pentru viltor abandonarea
unor puncte de vedere care vAdesc tendinte
unilaterale In cercetarea sAvIrsitA, din unghiu-
rile unei cauze anumIte, stabilite cu precizie,
fArA a fi In concordantA cu realitatea istoricA.
Din motive de spatiu, timp i IngAduinta
cititorului nu intentionam sA intrAm In amA-
nunte, argumentarea incriminatA flind depis-
tabilA Intre p. 47-50, unde se sustlne carac-
terul antirevolutionar al adunArli, care pro-
clamase natiunea romAnil ca natiune de sine
stAtAtoare si care In Petitiunea nationalA"
inclusese revendicAri antifeudale, democra-
tice precum L cerinta independentel nationale.
Ne declarAm de acord cu aserthmea privind
participarea unel parti a tArAnimil maghiare
la adunare, demonstratie vlabilA pentru con-
tracararea tezel nationalismului exacerbat"
vehlculatA de autor, la fel cu aprecierea op-
tiunii conducerii i masei, nehotArltA i IncA
neexprimatA In totalitate, de vitalitatea
factorului numit BArnutiu, dar nu ne putem
permite sA punem totul pe seama unor por-
niri ancestrale, potentate constlent, pe att.
tarea dusmAniei fatA de natiunea vecluS, pe
impresia sl calitatea de lider de necontestat,
IntruchipatA de Barnutiu. RealitAtile trecute,
cele imediate i prezente, sItuatia deplorabilA
a natiunii majoritare romAne In Transilvania,
politica totalmente gresitA a politicienilor
liberali de la Pesta si samavolnicille autori-
tatilor au concurat la impunerea glAsuirli
autohtone pe cImpla de la Blaj unde se strigase
Vrem sA ne unim cu Tara", sl nIcidecum nu
dAinuia dezinteresul fatli de soarta fratilor
din Tara RomAneascA si Moldova.
HotarIrile de la Blaj, petitlile la Viena,
apelurile redactate cAtre popor conditioneazA
ruptura defiriltivA dIntre revolutie si nema-
ghiarl, remarcA Gy. Spira, comprehensiunea
Curtil, voalatA diplomatic, Hind condamnatA
explicitati In ultimA InstantA datoritii lui" Ii propune sA reconsidere cumulul de
www.dacoromanica.ro
565
politicil generale a guvernului pestan, In
particular de atitudinea oficialitAtilor din
Transilvania. Unirea votatA de Dicta clu-
jeanA, realitAtile dintre 29 mai 18 iulie
pogromurile Impotriva thranilor, petiiile
rAmase fArA rAspuns vezi cazul edificator
al lui Murgu din 27 mai dreptul de vot
inegal si discriminatoriu contureazA iminenta
prApastiel, a stiirii de beligerantS, pecetluind
neincrederea si Ingustimea In vederi a guver-
nantilor, In pofida tentativei radicalilor
de contacte salvatoare, pentru debutul lunii
lunie InregistrIndu-se IntlInirea dintre lancu
VasvAri, rAmasA nedecisA (p. 52-56).
Spira constatA cA Congresul slay de la Praga
incitA la Inarmarea generalS, prcmiera In
interventie fiind de partea sirbilor. Situatia
limitA devine inevitabilA. Széchenyi sperd.
este unicul care face demersuri si reclamA
necesara reconcillere, In timp ce Kossuth si
In mod surprinzAtor, tandemul Deók-Eiitviis
Inclini fArA zAbavA cAtre adoptarea solutiei
finale, Intrebuintarea fortel armate, politica
de mlnA forte (p. 67).
Capitolul trei, denumit Pe fAgasul luptei
armate" debuteazA cu enuntarea pildei slrbe
01 croate In declansarea conflictului armat, cu
relevarea tentativelor de mediere din partea
guvernului Batthony, fapte neviabile In
cazul romAnilor transilvAneni, Dicta clujeanA
manifestind o atitudine netA l ostilA, po-
tentInd astfel la maximum starea de suresci-
tare de la Inceputul lunii septembrie (p. 73
74). NepAsarea afisatA de guvernul liberal
maghiar In problema agrarA, dreptul de vot
si libertatile democratice-politice, exemplul
militar sud-slav, diferendul tot mai vAdit
dintre Ungar la si Austria cauzeazA deznodA-
mIntul In urma celei de-a treia adunari
de la Blaj. Autorul deruleazi cu exactitate
operatiunile nillitare cu amendamentul ci
opinia despre utilizarea fortel armate care
reclami forta armati" (p. 77) o interpretAm
la modul !rivers fatA de originalul exprimat,
deoarece IncorporArile fortate, micelurile SA-
vIrsite Impotriva tArAnimii romAne care cerea
un drept inalienabil (vezi Mihalt si Luna),
actiunile represive purtate de gArzile cetite-
nestl, de comitetele pentru pAstrarea ordinil
nobiliare au canalizat expulzarea pe cale yb-
lentA a energiilor zAgAzulte, cu intentia ini-
tialA de a nu se angrena Intr-un rAzbol civil
defavorabil cauzei progresului si de a rezolva
In mod pasnic, democratic aspiratia legitImfi
a natiunii majoritare transilvane.
Nararea rAzbolulul de eliberare, devenit
de apArare pentru romAni dupA interventia
generalului Bern si explicitarea reactiei pro-
duse de constitutia octroati" pentru tota-
litatea nationalitAtilor deschid capitolul patru,
care prIn titlu In cAutarea deznodAmIntu-
566 RECE1NZIM
tentative Inregistrat pentru ImpAcarea
colaborarea Intre nemaghiari si guvernul
revolutionar. In acest sens autorul considerd
cA momentul propice favorizat de InfrIngerile
militare si surprinderea, dezamagirea faciii-
tatd de situatia de dupd admiterea consti-
tutiei nu an fost suficient exploatate In ten-
tative de contactare a nationalitAtilor. Gu-
vernul liberal si Kossuth devin mult mai
reticenti In urma victoriilor repurtate de
Bern, intentille radicalilor mOrturisite In
presd, actiunile lui Vasvarl, Perczel I Teleki
la Paris rAminind fArA ecou. Gy. Spira subli-
niazfi faptul cd diriguitorii maghiari nu au
acceptat ideca acordAril de autonomie teri-
torialA pentru nationalitati, tezO care se
impusese cu de la sine putere In cadrul pleni-
potentelor mandatate neoficial (p. 100).
Tratativele dintre fruntasii revolutiei ro-
mane transilvane i emisarii pestani din
aprille 1849 prezintA aspecte distincte fata
de pertractfirile cu croatii si slrbii, deoarece
se discurA de pc alte baze, romAnii fiind In
apfirare i rnanevrind err abilitate factorul
intermediarilor, mesajat chiar de 0 parte din
emigratia romAnA din Principate. Contextul
militar intern si extern, conturat de ofensiva
generalului Bern, esecul imperial si reverbe-
rarea distructivd a conslitutiel vieneze,
evidentiazA istoricul, propulseaza episodul
Abrud (p. 10Z). Esichierul tentativelor Insu-
ineazO o gama variatO de modalitfiti de ex-
prirnare, care se exprirna prin actinnea lui
Magheru si Bo Iliac, prin misiunea lui BOIcescu,
aflat la Debretin In contact nemijlocit cu
Kossuth care se aratA iarfisi retardant In
acceptarea si admiterea de drepturi, In afara
celor stipulate pe tdrim confesional, scolar
si administrativ (p. 104).
Debutul lunii iulie 1849 rezonind primejdia
externO acutO Inglobata de ofensiva tarista
mobilizeazá ultimele resurse i cforturi, de
ambele pArti, Iancu etallnd receptivitate,
Kossuth si guvernul postullnd axioma ne-
acordaril autonomiei teritoriale conced in
privinta legii nationalltatii, inaplicabild dato-
rita sfIrsitului tragic al revolutiei maghiare
(p. 106-108).
Dui:a domolirea bAtAlier, In capitolul
ultim al cartii sale, Gy.Spira intentioneazA
sA creioneze un bilant onest, despre birultori
51 Invini, cu radiografii cauzA-efect pentru
fiecare natiune In parte. Se recunosc acum
Ingemfinarea aspiratiei sociale si nationale In
lupta tardnimii romftne transilvane (p. 114),
refluxul nationalismului In revansA si teama
permanentA de nationalitfiti care vor potenta
compromisul din 1867. Analiza greselilor
sAvirsite de conducerea liberalà a revolutiei
maghiare, inconsecventa politicfi denotatd,
cauzele interne intrinseci, conditiile social-
nationale specifice, intangibilitatea nobIlimii
www.dacoromanica.ro
22
din Transilvania ternOtoare pentru puterea
posedatA In raport Cu dezideratul nattunii
majoritare subjugate consIderAm cd primeara
In balanta argumentOrii fatil de vehicularea
ideii privind idealul national care ar fl era-
dicat InsemnAtatea victoriei transforrnArilor
burgheze avansate de revolutie (p. 118).
Limitele de clasA si deficientele inregistrate
In manevrarea chestiunil nationale se recom-
pun In InlAntuirea logicA care condue In final
la .,libertate i suprematie", numal de o parte.
virtuti dorite, angrenate Insd In contradic-
torin de momentul pasoptist. Tendintele de
Imp Scare I tatonarea colaboriirIi shit infruc-
tuoase si datoritd intransigentei lui Kossuth
si a guvernului, este foarte adevarat, dar si a
masurilor reprimative adoptate de nobilimea
ma ghiarii transilvanA, fapte care Ingemanate
an contribuit la turnura nefastii a evenimen-
telor. Misiunea parizianA a emisarului Teleki
In scopul Inchegarii aliantei romAno-maghiare,
cOutarea unui drum comun, presOrat de
IncercAri de ImpAcare sl tratative pentru
colaborare, intrarea In actiune a lui BAlcescu,
cu rezultatele cunoscute, sint aspecte creio-
nate cu judiciozitate, realism si simt critic
de istoricul maghiar.
Nu ne propunem sA continuAm detalierea
fragmentului final din cartea recenzatil.
Apreciem cii deosebire stilid specific de re
dactare a notelor bibliografice care opinAm
cã suportO serioase aducerI la zi, mai ales ea
manuscrisul a fost elaborat en cinci ani In
urmA. Faptul se reclamd cu atit mai mult cu
clt publicarea sa asta/i impune IrnbogAtirea
fisierului documentar pentru reusita istorio
graficd deplind a a utorului-exeget. Lucrarea
istoricA considerabilA 51 consistentd poseda
In adiacent un aparat esential commis din
reproduceri, ilustratil, tipAriturl, menit sd
coloreze interpretarea, sA ilustreze atmosfera
epocii descrise, sA faciliteze comunicarea
dintre lector si perloada lecturatã. Sugerrun
In cazul de fatal, dupii relevarea oportunitatii
Intreprinderii de un asemenea gen, grija mai
atentA fatA de explicarea materialului lilts-
trati, pentru evitarea unor inadvertente,
chiar i minime, care nu concordA Cu realitatea
IstoricA si care pot deruta pe nespecialist
(cazul comentariului la imaginea reprezentlnd
adunarea din 3 15 mai de la Blaj). Anexele
documentare, extrem de binevenite sl totusi
prea selective, desi cuprind articole progra-
matice, manifeste, petut,ii, fragmente de cores-
pondentA pentru ansamblul manifestaril na-
tiunilor nemaghiare In intervalul 1848
1849, pot cuprinde Intr-o editie viitoare re-
vizia unor note de subsol care provoacd nedu-
meriri i ilaritatc pentru specialist (n. 1,
p. 141, n. 20, p. 150, n. 24, p. 170, n. 38, p. 184).
Nu tindein sd intrfim In detain si polemica
ci facem referiri la rezultatele ultime ale cer-
23 REcEalzia
cetArii istorice romAnesti, exprimate de primele
douA volume din corpusul documentar privind
revolutia de la 1848 In Transilvania 3.
Cumulul de remarcl rostite dupA excursul
pricinuit de lectura cArtii cercetfitorului
Gy. Spira se canalizeazá catre exprimarea
constatarilor finale vizlnd munca si fituritornt
ei. Larga paleth de probleme principale ofe-
ritil prin activitatea sustinuta si temelnic6,
cu noi rezultate minutios si atent cercetate nu
reusesc Intoldeauna sa convingA prin bogalia
materialului prezentat l analiza istorIc5
3 St. Pawn, V. Cherestesiu, Revolulia de
la 1846 1849 din Transilvania, vol. I,
2 mar/. 12 apr. 1848, BucurestL 1977;
Idem, Doeumenle privind revolulia de la
1848 In Tdrile Rorndne. C. Transilvania.
val. II, 12 29 apr. 1848, BucuresIL 1979.
www.dacoromanica.ro
567
lucidA. Surprinde adeseori tendinta exagerarif
san minimalizArii In privinta puterii de Inte-
legere si a capacitAtii de sintezA politicA de-
notate de nationalitAti la momentul respectiv.
Incercarea rAmlne totusi meritorie, necesara
si binevenitA pentru inforrnarea st orientarea
cititorulni strain In privinta opinillor nou ex-
primate In *Uinta istoricA maghiara. Ar-
gumente mult mai viabile, vizInd fenomenul
revolutionar global dezbAtut, considerAm cA
au putinta de a potenta la maximum si de
a oferi autenticitatea rIvnit, caracterul stiin-
tific unor asemenea angrenAri temerare, care
In pofida unor lipsuri i greseli inerente
exegezei nu pot decit sA reprezinte un cIstig
notabil si sit atentioneze In viitor pe cei care
pureed la elaborarea de studii de asemenea
amploare in granftele veridicei si desAvIr-
sitei probitAti cArturAresti.
Stelian Mindruf
www.dacoromanica.ro
 N S E M
ISTORIA ROMANIE1
I. D. SUCIU, Unitatea poporului roman.
Contribufii istorice banafene, Edit. Facia,
Thnisoara, 1980, 188 p.
BazIndu-se pe o largA documentatie arhi-
vistic:i, putin sau deloc folositA de istoricii
r0111.111i, I. D Suciu si-a fAcut simtitA pre-
zenta In domeniul culturil, In primul rind, prin
Intel( gerea corespunzAtoare a necesitAtilor
istorioarafiei romanesti; trecutul Banatului
a fost insuficient cercetat, asadar 1i astepta
un specialist In istorie i literatura care sA
relei e arlatele aspecte ale luptei nationale
a romAnilor bAnAteni, sA contribute la semna-
larea unor prezente romAnesti remarcabile
In rnomente de seamd ale istoriei universale 1;
In proiectele sale, dupA cum insusi mArtu-
riseste - existA dorinta de a rescrie o sinteza
despre trccutul acestui tinut, o istorie care
sa aibi mereu In vedere istoria poporului
romAn.
Rezultatele sale confirinA acest lucru de
la prima pinA la ultima carte 3. Ele devin en
nUt mal merltuoase cu clt ne InvedereazA
aspeete no!, necunoscute, ne prezintA fapte
si 0 meni, institutli I aseziiminte, credinte
si datini, realizbri materiale i spirituale fiecare
puse la locul si In contextul propriu" 4.
Vechile sinteze din secolul al XIX-lea,
sau acelea de la inceputul veacului nostru s,
1Georgeta Penelea, Suciu loan Dimitrie, In
Enciclopedia istoriograriei roma:testi, Bucuresti,
1978, p. 307.
2 Orizont", iulie 1980
a Literatura banaleand de la tnceput pina
la Unire 1582-1018, Timisoara, 1940; Nicolae
Tincu-Velia (1816 1867). Viafa fi opera
lui, Bucuresti, 1968 Eftimie Murgu, Scrieri,
Editie I. D. Suciu, Bucuresti, 1969; Mono-
grapa Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1977;
In cohborare cu Doina Niculescu si Viorel
Ch. Tigu, Catedrala Mitropoliei Banafului,
Timisoara 1979; Unitatea poporului roman.
Contribufii istorice banafene, T1m4oara, 1980.
4 Dr. Nicolae Corneanu, Precuotntare la
Monograria Mitropoliei p. 4.
5 Vezi A. T. Laurian, Temisana sau scurld
istorie a Banatului temisan, Bucuresti, 1848;
V. Maniu, Dizertaf tune istorico=critica si lite-
REVISTA DE ISTORIE", Tom 34, or. 3, p. 580-577, 1981
www.dacoromanica.ro
N A R I
shit de mult depAsite sub aspectul materia-
lului documentar, dar si al interpretArilor.
Firesc, lectorul acestor rinduri s-ar putea
intreba, de ce insistAm in probleme colaterale
studiului propus spre analizA? Vom raspunde
cA nu este tocmai asa, motivInd cA autorul
volumului Unitatea poporului roman. Con-
tribufii istorice bandfene este unul din cei mai
avizati istorici contemporani In problemele de
Banaticd, subRniind cA toate cartile sale
(cu Literatura bdnafeand incepind), formeazA
u.n tot organic, fiind principale instrumente
de lucru In mina oricarui cercetAtor tentat sA
investigheze istoria acestei zone romAnesti.
Desigur, In aceeasi directie, ar fi necesar
sA atragem atentia ca in trecutul nostru
literar i istoriografic, Banatul a avut o con-
tributie deosebitA de aceea a Transilvaniei,
dar arareori luatA In seamA. Ca sA fim mai
exPliciti, asa cum remarcase si I. D. Suciu,
a existat o tendintA unilateralA, dezvoltarea
literaturli i istoriografiei romAnesti In re-
glunea din vestul RomAniel Rind totdeauna
confundatA cu contributia Ardealului" 6. Evi-
dent, contributia deosebitA nu insemna o
negare a legAturilor dintre provinciile roma-
nesti, ultima lucrare bunAoarA, aducind cea
mai concludentA dovadA asupra conceptiei
istoricului, unitatea dintotdeauna a poporului
romAn Hind apreciatA ca unul din feno-
menele cele mai impresionante si ca atare
un capitol de importantA al istoriografiei
noastre" 7.
Asadar, promislunea istoricului de a aduce
luminA In cercetarea istoricA a Banatului se
contureazA cu flecare nouA aparitie editorialA.
Elocvent exemplu ni-I oferA lucrarea Unitatea
poporului roman. Contribufli istorice bartafene
ea urmArind lndeosebi legAturile politice 10 cul-
turale dintre romAnil bAnAteni i celelalte
rarb tratInd despre originea romanilor din
Dacia Traiand, Timisoara, 1857; Nicolae
Tincu Vella, Islorioard bisericeascd politico-
nafionald, Sibiu, 18'65; George Popoviciu,
Istoria rometnilor banafeni, Lugoj, 1904;
Patriciu Dragalina, Din istoria Banatului-
Severin, IIII, Caransebes, 1899 s.a.
6 Literatura banafeana p. 1.
7 Unitafea p. 7.
570 IN:FIANART
provincil romAnesti" 8. Documentele puse In
valoare linbogAtesc substantial informatiile
cu privire la relatille strInse pe care le-a
avut poporul romAn In decursul istoriei, de-
monstrInd unitatea desAvIrsitd, evidentiind,
pentru epoci mai IndepArtate sau mai apro-
plate, tdria cu care s-a militat pe Intreg cu-
prinsul romAnese pentru depdsirea vicisitu-
dinilor vremii i constituirea unui stat inde-
pendent Si unitar. Indiscutabil, este si meritul
autorului de a se fi axat pe o problemd care
nu a lost suficient cercetatil, In istoriografia
romAnd, lucrarea c'e fatd acoperind o lacund
si integrInd astfel istoria rornAnilor handteni
In contextul !stolid generale a romAnilor" 9.
Structuratd pe mai multe eapitole, cartea
se mentine pe terenul realitAtii faptelor ardtind
constiinta unitdtii etnice In evul mediu, on-
blinlind importanta legaturilor dintre dom-
nitoril tdrilor romAne I enezil 1 voievozii
Banatului; sInt abordate cu aceeasi compe-
tentd stiintificd misedrile demografice dintr-o
parte $i alta a Carpatilor, circulatia cArtilor,
principalele frdmIntdri politiee, rolui presei
si al intelectualilor In stringerea legAturllor
dintre provincille romAne, cu alle cuvinte
autorul a glndit o sintezd care porneste de
la principiul intelegerii i expliedrii fenome-
nelor sociale, economice si politice prin care
a trecut populatia autohtond.
Conceputd Intr-un sjiatin i timp al Intre-
gului pdmint romAnesc, lucrarea relevii mul-
tipiele dovezi ale unitatii de neam, factoril
care au contribuit la formarea unei constiinte
etnice propri1. Legatura Intre limbd si viaja
poporului este prezentd ea 0 manifestare a
istoriei $i a psihologiei poporului care a creat-o
o vorbeste, legdtura intre credinte, obiceiuri
institutii, accentueazd caracterul national.
A ignora, bundoard pentru evul de mijloc,
unitatea de credinjd, de confesiune religioasd,
nu poate fi un argument In favoarea unitAtil
si aceasta pentru ed la romAni ortodoxia,
spune istoricul, $i-a adoptat un caracter
national, devenind intregului
confesiunea
popor romAn pind In veacul al XV III-lea,
clnd prozelitismul catolic reuseste sd spargd
unitatea confesionald de pind atunci. Prin
introducer a limb!! romAne In bisericd se
accentneazd caracterul national 18". Nume-
roasele documente i croniel pe care le-a
studiat, ldrgind clmpul cercetdrilor Incepute
en a ni In urmd, 1-ati conferit scriitorului posi-
bilitatea unet Imbindri organice a tuturor die-
mentelor victil noastre trecute. Desigur,
prin expunerea unui material inedit, se atrage
atentia asupra puternicelor organizatii mill-
tare ale cnezilor romAni din Banat In secolele
8 Ibideni, p. 11.
9 Ibidem
1° Ibidem, p. 13
www.dacoromanica.ro
2
XIV XVI, vitejia lor flind foarte pretuit5
de competitorii la tronul pH! RomAnesti",
precum si de alti numerosi voievozi care vor
apela la sprijinul lor inilitar spre a cuceri
puterea politicA" 11 Dar, forta lor milliard
se va lndrepta mai Intli Impotriva turcilor,
I. D. Suciu relevInd cu deosebire, persona-
litatea cnezilor de Bizerea, Vlad, Vladislav,
Nicolae si loan, sau pe aceea a comitilor
5tcfan Rozgon0, Pavel Chinezu 1 Ioan de
Hunedoara.
La mijlocul veacului al XVI-lea, preci-
yea 75 autorul, ocuparea de cdtre turd a pArtii
de *es a Banatului $i a cetatil Timisoara,
modifica structural relatiile politice si cultu-
rale ale provinciel cu celelaite tdri romAne.
Din punctul de vedere al organizArii insti-
tutionale si de astd datd Banatul 15i pdstreazd
specificitatea In raport cu teritoriul Transil-
vaniei. Timisoara intra In. pasallcul de Buda,
In timp ce Banatul de Lugoj Caransebe*
se unea cu Transihania; dar spre deosebire
de acest teritorin romAnesc, uncle funcjiona
organizarea feudald comitatensd, Banatul
de Lugnj Caransebes va fl lost condus de
un ban, deci institutia specified provinciel
se va mentine" 12.
Spre deosebire de alte lucrdri apartind-
toare istoriografiei noastre care cuprind istoria
evului mediu dezvoltat, I. D. Suciu mentio-
neazd elteva detalli de mare interes. Contextul
legAturilor liii Mihai Viteazul cu romAnii band-
teni 11 considerdm din cele mai revelatoare.
In 1600 dupd eliberarea Moidovel, donmul
pldnuise l eliberarea Banatului ocupal de
turd. Rapoartele contemporane, es identiate
de autor pe baza colecliei Hurmuzaki, atestd
intehtia lui Mihai de a Incepe asediul Timi-
$oarei" 13. Prin eliberarea orasului el dorea
sd Infdptuiascd miltatca completd a poporu-
In! romAn pentru ca In acest fel SA dispund
$i de o forta milliard mai puternicd iar din
pullet de vedere politic sal desainteze porijia
strategica imperialal pe care Tintisoara o
avea, fiind un continua focar de atacurl lmpo-
triva Transilvaniei si a celdtilor vceine" 14.
Deal.minteri, romAnii bAndteni II deveniserd
devotaji, credintd manifetstatd pInd la urmd;
lnsusi Mihai vorbeste de devotamentul
br, $1 acest lucru e vcridic dacd se ia In con-
siderare faptul cit In comitatele din Banat
exista o nobilime romAneascd foarte
pater nIcii 13.
Istoricul st-a dat de la Inceput seama de
necesitatea de a ridica valid ultdrii *I ignorkii
care acoperea epoca medievald romAncased
11 Ibidern, p. 26
12 Ibidem, p. 29.
13 Ibidem, p. 40.
" Ibidem, p. 41.
18 Bildern, p. 42.
3 FININART
din Banat. Iata asadar, dominanta distinctiva
a rerlitalii si implicit, sfera prioritara a cu-
noasteril istorice. In acest proces va trebui
pus In lumina Intregul material evenimential
(autorul recunoaste ca a fost nevoit sa faca
o munca de pionierat fall a avea pretenjia
de a fi spus total 16) pentru ca astfel sã poata
fi caracterizate secole, epoci, institull, sä
poata fi analizate sau chiar reanalizate ele-
mentele culturil vechi, contributiile spiritului
romanesc din Banat In raport cu celelalte
tall roil-nine.
In lucrarea lui I. D. Suciu sint comentate
un mare numar de texte si documente roma-
nesti, latinc, germane, extrase din colectiile
Eudoxiu I lurmuzaki, Andrei Veress, Nicolae
Denstislanu, Pesty Frigyes, Nicolae Iorga,
sau, preluate din arhive I biblioteci. Prin
urmare a fost posibil ca evenimentele istorice
ale provinciei sa fie privite din nol unghiuri,
f ie asezate sub semnul permanentel legaturi
en romanii transcarpatini. Este si can't unor
raporturi medievale, soldate cu ajutoare
mili tare In favoarca uncia sau altcia dintre
pro. inciile rotnânesti. Holul lui Mircea Cio-
banal bunaoarä, In tratativele dintre turd
si comandantul Timisoarei. Instalarea lui
Ma RI Basarab cu ajutorul armat al banate-
nilor, prezenta In Banat a lui Miron Costin
si Dimitrie Cantemir san pretentiile tut Serhan
Cantacuzino si Constantin 13r1ncoN eanu asupra
Bana tului.
Odata cu ocuparea Banatulul de catre
austrieci, miscarile de populatie s-au intensi-
flea t, In \ olinn consemnindu-se trecerile
inasi% e In masura In care intervin In actele
vremii" 17 Legaturile cu Transilvania In
veacul al XV III-lea prezinta un interes
aparte, care deobicei nu a fost punctat de
istoricl. Cele cloud momente itnportante care
an avut consecinte asupra Banatului an fost
actul unirii bisericli ortodoxe cu biserica
catolica si binecunoscuta rascoala a lui liorea,
made declansind mari prigoniri.
( irtea Infatiseaza veacul al XIX-lea si
primele decenii ale celui de-al XX-lea sub
aspet Itil framIntarilor politice de la 1821,
18304,i 1818 c-1 5i sub aspectul semnificativelor
collborarl si participarl a banatenilor la
Unirea Principatelor, la independenta Roma-
niei, finalul lucraril descriind atmosfera ac-
tiunilor pentru eliberarea Banatulul si unirea
cu patria stramoseasca.
Spre exemplu, revolutia de la 1848 este
apreciata Ca avind un rol considerabil In
privinta strIngerii legaturilor dintre provin-
dile române, iar permanenta contactelor dintre
revolutionari, ca un fapt care a contribuit la
unificarea natiunii, la consolidarea unitatii de
actiune In rindul Intelectualitatii romanesti.
16 Thidern, p. 11.
17 Ibidem, p. 60. www.dacoromanica.ro
1876.
571
Asa cum i se poate IntImpla chiar si
unui experimentat cercetator cum este I. D.
Suciu, anumite interferente sau trimiteri
bibliografice, an scapat din vedere, aceasta
nu diminueaza cu nitnic valoarea sintezei.
In realitate ar fi vorba doar de citeva obser-
vatii: mai Intli, conexiunile din eursul nulni
1848-1849, altminteri excelent reliefate de
autor, Invedereaza i alte personalitati si
tendinte, rapoarte l programe ideologice.
Partial, istoriografia romana a studiat impor-
tanta miscarii ideilor pentru Intelegerea carac-
teristicilor esentiale ale poporului roman.
Trebuie stiut Insa ca asigurarea unei constiinte
care face posibila existenta l continuitatea
comunitatii decurge din activitatea until
numar mare de intelectuali, si nu doar a
lor ; daca accasta coeziune pleacd de la Insasi
limba vorbita, politizarea la nivelul fiecarui
subconstient al societäjii nu este rezultatul
activitatii unui grup restrins, ci a participarii
totale, generale a poporului. Conceptul apare
clarificat in cazul istoricului nostru, el pre-
tinzlnd doar clteva detalii In planul faptic al
acestui larg spectru de probleme. Unei idei
asemanatoare Ii vom Intelege importanta,
chid vom observa ca i alti intelectuali din
Banat au dezvoltat interpretarea realitatilor
istorice In care sa regaseasca aspiratiile pre-
tioase ale etniei. In acest context am aminti,
spre exemplu, prezenta personalitatii lui
Vasile Mania, prea putin relevata, desi ea s-a
facut remarcata atit In preajma revolutiei de
la 1848 cit. si In cursul desfasurarii ei, ilus-
trindu-se printr-o activitate deosebita In
toate cele trei provincii romanesti. Om de
legaturä al lui E. Murgu sl N. Balcescu,
V. Maniu a fast colaborator al principalutui ziar
pasoptist din Bucuresti, Poporul Suveran" 18.
Tot el, era in contact cu intetelectualii marl
ai timpului, munteni i transilvãneni, C. A. Ho-
setti, I. C. Bratianu, fratii Golesti, Grigore
Gradisteanti, A. T. Laurian, Al. Papiu
Ilarian, s.a. Amintim si faptul ca acelasi
banatean era Inrudit cu familia Bojinca,
pnin alianta si cu Simion Barnut" 19 posibil
si descendent al familiei luministulni Maniu
Samuil Micu alias Clain de Sad 20.
" Articolele Ungaria si Rorndnia, Po-
porul Suveran", 1848, nr. 19, 16 august,
p. 75, articol nesemnat, identificat de Cornelia
Bodea, Lupla romdnilor pentru unilale na-
fionald In anii 1834-1S48, Bucuresti, 1967,
p. 157 si Romdnia si Ungaria liberã, Poporul
Suveran", 1848. nr. 8, 16 iulie p. 29-30.
19 Grigore Maniu, Insemnare din anul
1909; cf. Victor Neumann, Vasile Maniu
(1824 1901), monografie In lucru la Edi-
tura Facla" din Timisoara.
91 I. Bianu, Viata si aclivilalea lui Mania
Samuil Micu alias Clain de Sad, Bucuresti,
572 1NSEMNARZ
Prin lnsAsi originea lui, prin lnrudiri,
V. Maniu era un reprezentant cu influente
covirsitoare In cadrul fiecarui moment im-
portant din procesul revolutionar ; eforturile
sale se conjugau benefic cu acelea ale lui Bal-
ceseu, iar fn Transilvania cu acelea lui Papiu
Ilarlan l Avram Iancu (In septembrie octom-
brie 1848 a fost notar al FAgarasului din InsAr-
cinarea Comitetului de aparare nationala de
la Sibiu). Prin urmare, alAturi de Eftimie
Murgu, Gh. Baritiu, N. Balcescu, s.a. tre-
bulau relevate i meritele mai multor perso-
nalitati de prima mArime, chiar dacti nu de
prim rang, un exemplu graitor fiind i fami-
liiie Maniu ori Bojinca.
Deasemenea, am adauga tot ca problemA
auxiliara, o trimitere gresitA sesizatA la
p. 130, unde, dupa ce este InfatisatA cauza
si emigrarea famillitor bAnatene In Romania
In cursul anului 1880 (familii care apoi au
fost extradate de guvernul de la Bucuresti),
subliniindu-se rolul lui Vincentiu Babo In
colectarea sumelor necesare ajutorAril acestei
populatii, autorul mentioneazA o singura
dare de searnA privitor la lista de subscriptie,
(Intocmita de acelasi Babes) cind, In realitate
existasera cloud, Incredintate ambele spre
tiparire Luminatorlului" timlsorean 21,
Dincolo de asemenea rezerve, lucrarea lui
I. D. Sada trebuie consideratii ca o valo-
roasa sinteza a istoriei legaturilor romAnesti
banatene, evolutie privita sub toate aspectele.
Asadar un volum cu date originate, cu Wei
dare si bine argumentate, ceea ce-lrecomanda
ca pe o reolta productie a istoriografiei con-
temporane.
Victor Neumann
* * Arge;enii ;i muscelenii participanfl la
rdzboiul de independenfa a Romdniei:
1877 1878, Muzeul orasenesc Clmpulung-
Muscel Arhivele Statului Filiala Argo,
Mott, 1980, 208 p.
Pentru ca 'Uinta istorica sa se apropie
clt mai mutt de adevArul obiectiv, sa prezinte
cit mai exact posibil trecutul societatil
2z Dare de seamd public& Luminatoriul"
1882 (III), nr. 65, 14/26 august si Noud
i finald darea de seanid despre tmpdrfirea
banilor colectati in Romania pentru band-
tent, Luminatoriul" 1883 (IV), nr. 62, 6/18
august. Nu In prima, ci In finala dare de seama
se pomeneste de aportul substantial al lui
V. Maniu In colectarea bannor din Romania ;
cf. Victor Neumann, Din corespondenf a ineditd
a lui V incenfiu Babe; cu Vasile Maniu,
i,Tibiscus", V. 1978, p. 288-292.
www.dacoromanica.ro
4
omenestl este necesarA aprofundarea cunoas-
teHi umane si accasta este de neconceput fAra
izvoarele istorice, fan documente care asigura
baza de informatii pentru reconstituirea fap-
telor i proceselor istorice. Pe de alta pule
In mod firesc, cercetarea istorica manifesta
o permanentfi sete de cunoastere, solieita
noi si cit mai largi posibilitilti de informare,
cAci imbogAtirea documentarli i analiza
temeinica, pe baza principlilor materlalismului
dialectic si istoric a datelor si informatiilor
oferite de documente, vor permite saltui
calitativ necesar in sfera interpretArli.
De aici l grija pentru adunarea i conser-
varea izvoarelor istorice de tot felul, dar nu
numai atlt, ci si preocuparea pentru publicarea
culegerilor oH colectiilor de documente refe-
ritoare la momentele si problemcle fundartien-
tale ale istoriei poporulul nostru.
Volumelor de documente consacrate cu-
noasterii cit mai complete si Intelegeril cit
mai exacte a desfasurArli rAzbolului pentru
independentA din 1877-1878, eveniment cru-
cial in multimilenara noastrA istorie si unut
din cele mai semnificative momente ale hide-
lungatei lupte duse de poporul roman pentru
clstigarea dreptului sacru de a fi stApin in
propria-i lard, li se adauga si recenta aparitie
editoriala realizatA sub egida Muzeului Ora-
senesc Cimpulung Muscel si a Filialel judetului
Argo a Arhivelor Statulul.
Rod al unor cercetAri asidue i lndelun-
gate, lucrarea reprezinta o culegere de 196
documente dintie care 91 au fost depistate in
fondurile detinute de Arhivele Statului la
Bucurotl. Pitoti i Drobeta-Turnu Severin,
lar celelalte au lost selectionate, dupil cum se
precizeazA In Introducerea volumului, din
colectii i publicatii cu o circulatte redusä
(Documente privind istoria Romdniei. Raz-
boiul pentru independenfil vol. I IX, Edit.
Academiei R. P. Romane, Bucuresti 1952
1955 ; Rdzboiul pentru independenfa najzonald
1877 1878. Documente znilitare, Edit. mi-
Mara, Bucuresti, 1971 ; Al. Pencovici, Rechi-
zifille pi ofrandele pentru trebuinlele armatei
romdne trz rdzboiul din 1877-1878, Bucuresti,
1879; Al. Candiano-Popescu, Cuvintdri ostd-
;esti, Bucuresti, 1901, Istoricul Regimentului
Arge; nr. 4, scris cu ocazia jubileului de So
de ani, 1877-1927, Pitoti, 1927; Monitorul
Oastei" St Monitorul oficial" din 1877-1878)
In volum, documentele shit grupate te-
matte In urmAtoarea structurti: I. Situatia
administrativA I cultural-sanitara; II. Pro-
clamarea independeritei; III. Participarea mi-
litarilor argoeni i musceleni la rAzboi;
IV. Ingrijirea militarilor roman! si rust In
spitale ; V. Rechizttli; VI. Ofrande, iar In
cadrul fiecArui capitol ele shit prezentate cro-
nologic. Astfel Inca, in Intregul sAu, lucrarea
contureazA dimensiunile eforturilor i sacri-
5 INSENOLA.M
ficiilor fAcute de locuitorii satelor I oraselor
din fostele judete Arge l Muscel, In cadrul
aportului general al maselor populare pentru
clstigarea independentel absolute a RomAniet
sustinerea razboiului antiotoman.
Pentru toti eel interesati de cunoasterea
aprofundatA a istoriei patriei noastre, In mod
deosebit pentru cercetAtorii istoriel locale
a meleagurilor argesene si muscelene, docu-
mentele oferA date st informatti ample privind :
situatia economicA, starea financiarA, miscarea
popularA, serviciul sanitar, administrativ,
instr ictiunea publicA, starea drumurilor din
zona In ajunul intrarli In rAzboi, entuziasmul
locuitorilor la vestea proclamArii independen-
tei, onstituirea unitAtilor militare locale
(Regi nentul 4 Dorobanti, format din bata-
1 Arges si batalionul 2 Muscel, si
llont 1
Begimentul 2 (alarasi Vilcea, din care fAceau
parte Escadroanele 1 Arges si 2 Muscel)
ci ap irtul lor In clmpul de luptA contra turd-
lor ; faptelc de vitejie sAvirsite de num erosi
musceleni i argeseni in luptele purtate la
Bal ova, SmIrdan, Inova pentru care au
s.a.
fost citati prin ordine de zi sl decorati; do-
write, de asemenea, de un inalt patriotism ale
celor rãmai acasA, care, prin produsele re-
chi itionate si transportul lor pe front, prin
subs( riptiile pentru cumpararea de arme,
ori pentru alimente, furaje, animate, ImbrA-
caminte etc., prin numeroase ofrande, con-
tribuiau din plin la ducerea rAzbolului.
Lectura documentelor ilustreazA convingA-
tor ca independenta operA istoricA a intre-
gului popor si moment hotAritor In mersul
ascendent al istoriei romanilor a fast cuce-
rita prin croismul si spiritul de jertfA al
tuturor fiilor patriei.
Este merttul autorilor de a ft realizat cule-
gerea dupii toate rigorile muncit de speciali-
Vac, doc imentelor filndu-le adAugate Lista
rezurnalelor documentelor, Indieele general, Bi-
bliograrie, Glosar. TotodatA, cartea contine
o bogatA ilustratie fotografti si reproduceri
dupa documente, care Intregeste textul do-
ea me telor.
Desigur cA saloarea culegerli ar fi fost
incont stabil mai mare dacA ar fi cuprins
nun . documente inedite.
0 icum lucrarea isi are unitatea sa tema-
tici, este binevenitA i reprezintA un volum
de referiMA In literatura istoricA.
De licat argesenilor I muscelenilor, parti-
cipanti activi si statornict la lupta pentru
neatb n rea gliei stramosestt, volumul de docu-
mente Intocmit de Constantin Florea , Mircea
Gllca, 5i *tefan Trlmbaciu constituie un
omae: i tuturor acelora care si-au adus con-
Win lia la fdurirea Romaniei moderne, la
cist'l,area independentei el nationale
Elena Gheorghe
www.dacoromanica.ro
573
General-locotenet ION SUTA, Infanteria ro-
mina. Contribuiii la istorieul armei, vol. I,
Edit. militarA, Bucuresti, 1977, 226 p.
DedicatA Infanteristului roman" cartea
trifAtiseazA, pe baza unei temeinci docu-
mentArl, arma cu cele mai vechi traditii,
apArutA odatA cu organizatiile tribale la
populatia din bazinul carpato-danubian" (p. 7).
Folosind un bogat material informational
furnizat de numeroase izvoare consultante,
lucrAri originate, lucrAri spectate, precum
si publicatii periodice i cotidiene, autorul
reuseste, cu un relief corespunzAtor, evolutia
infanteriei romane din cele mai vechi timpuri
si pinA la primul rAzboi mondial.
In primul capitol este tratatA organizarea,
inzestrarea i instructia infanteriei dace si
romane". Este releVat faptul cA pedestri-
mea a fost arma de bazA a armatei dacice,
fiind folositA atit pentru lupta In cimp deschis
cit si pentru apararea cetAplor." (p. 21).
In timpul rAzboiului purtat de daci cu ro-
manii, In anal 106, pedestrimea a reprezentat
ridicarea la luptA a intregil populatii de tArani
dad, pentru apArarea libertatii si indepen-
dentei lor, un adevArat rAzboi popular de
apArare".
In lucrare shit prezentate armele pedes-
trimii daco-getilor, stindarul folosit de
daco-geti, trompeta, fortificatiile I unele date
referitor la instructia pedestrimii". (p. 25).
In capitolul al II-lea este prezentatA in-
fanteria romana in secolele XIV XVI. In
prima parte a capitolulul este redatA situatia
social-politicA i economicA In Principatele
Romane la Inceputul secolului al XIV-lea"
elemente caracteristice privind structura orga-
ni7atoriea a armatei, aspecte privind or-
ganizarea, Inzestrarea si tactica infanteriei
in secolele XIV XV", mentiuni In legAturA
cu structura organizatorici a pedestrimii,
armamentul utilizat, echipamentul i asi-
gurarea materialA".
Este remarcat faptul cA Infanteria era
foarte mobilA, manevra cu uaurintA In
elmpul tactic, folosea cu multA iscusintA
procedee de Inselare a inamicului i tia sA
exploateze la maximum avantajele terenului"
(P. 79).
In anul 1475, In bAtAlia care a avut loc
la Vaslui, Stefan cel Mare a dispus pedes-
trimea In dispozitiv pe douA linli, perpendi-
culare pe directia de ofensivA a turcilor, Intre
crestele ImpAdurite ale dealului Paiului si
dealulut Coasta Muntenilor, pe Valea Birla-
dului, avind In fatA un teren mlAstinos si
acoperit cu sAlcil i pApuris.". Coloanele tur-
cesti, pinA sA ajungA la aceastA pozitie au
fost tot timpul hirtulte prin actiuni rapide,
date prin surprindere, folosind acoperirile".
(1). 75).
574 INSEMNATal
Shit remarcate principalele schimbAri pe-
trecute In organizarea, Inzestrarea si tactica
infanteriei In secolnl al XVI-lea ; structura
generald a armatei In timpul Itil Ion VodA
cel Viteaz; organizarea armatei, asigurarea
material& armamentul l tactica infanteriel
1n timpul lui Mihai-Viteazul.
Experienta elstigatA In rAzboaiele purtate
de Mihai Viteazul se va generaliza In perioada
de dupd moartea sa, la care evident se vor
adduga valente noi, ImbogAtind tactica infan-
teriei roindne si a artei militare In general.
Mihai Viteazul va rdmine in istoria patriei
noastre ca un foarte bun organizator, tin
comandant energic si hotdrit, eu simtul
clmpului de luptd foarte dervoltat, el Insusi
fiind un luptAtor desdvirsit si foarte viteaz.
subliniazii cu justete autorul.
Capitolul III al cArtii se ocupd de infan-
teria romAnd In secolele XVII XVIII",
structura ei organizatoricA, armamentul II
tactica infanteriei, instructia infanteriei Ii
asigurarea material&
In capitolul IV este redatd dezvoltarea
infanteriei romdne in perioada 1821 1877
(P. 113), fiind prezentatA organizarea ar-
matei" (p. 114) precum si a infanteriei
romdne potrivit prevederilor Regulamentului
organic" (p. 116).
Este evidentiatd evolutia organizdrii, In-
zestrArii i Instruirii infanteriei romdne",
care cunoaste acum un proces ascendent
relativ rapid, fiind In aceastd perioadd
organiratA Intr-o conceptie modern& pilstrind
In mare mdsurd elementele structurale sta-
bilite In timpul domnitorului Alexandru loan
Cuza" (p. 191).
Capitolul al V-lea al cArtil prerintA dez-
voltarea intanteriel romdne de la Riirbotul
pentru independentA 1877 1878 pinit la
primul rdzboi mondial. Subliniind rolul pe
care 1-a avut infanteria romAnd In timpul
rdzboiuhii pentru independentd 1877 1878
(p. 208), autorul relevA faptul cd In acest
rdzboi infanteria a constituit forta principald
a armatei romdne, participind cu efectivele
cele mai numeroase, luind parte la cele mai
grele actiuni de luptd si In consecintd, IdsInd
pe clmpul de luptd cele mai marl jertfe de
singe (p. 213).
Ca element nou care apare In organizarea
infanteriei 11 constitute brigada de infanterie",
care a lost Infiintatd cu ocazia mobilizdril
din toamna anului 1876". Este remarcat
faptul cd brigada de infanterie avea In coin-
punere 3 regimente de infanterie, dintre care
un regiment de infanterie linie i (loud regi-
mente de dorobanti, iar brigAzile WA sot
din fiecare divizie mai aveau si un batalion
de vIndt..ri".
Shit prezentate, documentat, actiunile de
luptA la care infanteria romdnd 5I-a adus
www.dacoromanica.ro
6
contributia In rdzboiul pentru independentA
din 1877-1878.
Pe baza analizei luptelor la care a parti-
cipat arinata romdnd in Rdzbolul pentru
IndependentA din 1877 1878, inonografia
relevd faptul cd infanteria romilnd aldturf
de celelalte genuri de arme, prin faptele sale
de glorie, a ridicat prestigiul Intregli armate
romdne In ochli popoarelor Europe! si a
pecetluit cu singe dreptul romAnilor la inde-
pendenta national& IdsInd generatillor care
au urmat strfilucite pilde de eroism, de dra-
goste de patrie, de sacrificiu".
In continuarea capitolului este redatd
dezvoltarea infanteriel roimine de la rdz-
botul pentru independentd pinii la primul
rAzboi mondial". Se relevA aici faptul cd In
vederea 1ntdririi capacitAtii de apdrare In
ansamblul mdsurilor luate un loc Important
1-a ocupat Intilrirea 5i dezvoltarea armatei,
iar comparativ cu perloadele anterioare
rdzbolului pentru independent& dezvoltarea
armatel cunoaste un ram accelerat de crestere
numericd a unildlilor si de modernirare
a lor alit In directia structuril organizatorice
clt si a InzestrArii, recrutdrii l instruirii".
(p. 235).
Prezentarea celor mat importante trans-
formAri care au avut loc in structura organi-
zatoricd a armatei privind crearea marilor
comandamente operative cu caracter de per-
manent& transformarea dorobantilor In in-
fanterie proces Incheiat In 1908 clnd toatd
infanteria arunatei romdne devine permanent&
lnfiintarea In 1887 a Inspectoratului ge
niului", tar In anul 1912 a Inspectoratulul
infanteriei, care In scurt tiinp va aN ea tin
rol foarte important In sistemul organelor
centrale ale Nlinisterulul de Rdibol, dezvol-
tarea retelei scolilor militare de diferite grade,
elaborarea de noi regulamente de luptd, edi-
tarea unor reviste de specialitate precum II
mAsurile In vedcrea asigurdril materiale care
au cunoscut un continuu proces de per-
fectionare" (p. 236), toate aceste aspecte
bine tratate, conferil o imagine de ansamblu
a efortului amplu i sustinut depus In aceastd
perioadd, pentru sporirea capacitatil de
apArare.
Ca urmare a mdsurilor luate dupd 6 ani
de la terminarea Rdzbotului pentru Inde-
pendent& infanteria romAnd este organizatd
In 9 divizii de infanterie, cu 8 regimente de
infanterie permanent& 4 batalioane de And-
tort si 32 regimente de dorobanti, reprezen-
tInd o fortfi puternicd dacd, se au In N e der e
posibilitAtile materiale ale RomAniel la acea
data." (p. 245).
Un moment important In Inzestrarea cu
armament a infanteriel, semnalat In lucrare
II constitute introducerea mitralierei. Pentru
prima datd In armata noastrA s-a introdus
7 Visma4NARIr 575

In anul 1910 ln 1nzestrarea Infanteriei mitra-
liera Maxim model 1910 romAnese, calibru
6,5 mm (p. 233).
Acest prim volum al lucrAril care a InfA-
tisat succint momentele cele mai semnl-
ficative ale dezvoltArii infanteriel romAne
de-a lungul veacurilor pinA la prima mare
conflagratie mondial& evidentiazA faptul cA
tot ceea ce s-a InfAptuit este opera celor care
an gindit 31 an nAzuit, a celor care au trAit
In mijlocul armei, an simtit bAtAlia ml mil in-
fanteristului" (p. 266).
Lucrarea poate fl apreciatA ca o contri-
butie meritorie la cunoasterea evolutiel si
istoricuiui uneia din componentele de bazA
ale armatei romAne moderne, factor important
In apArarea suveranitAtil si independentei
pa triei.
Valeriu A. Giuran

ISTORIA UN1VERSAUL

BON JU ST, ANGELOV, Iz starala beilgarska ingAduitn a specifica tipul grafIc al unora dintre
ruska I srilbska literatura (Din literatura codexuri. Astfel, Intr-o frumoasA minusculA
veche: bulgarA, rusA sl slrbri), cartea a veche inantiscripticA 1 este Insemnarea lid
III-a. Sofia, 1978, 282 p. Vasile mitropolit de NovobrAd care moare
In 1595 (facsimil, p. 226). 0 frumoasA minus-
culA nouA manuseripticA prezintA un ins al
Lucrarea bazatA pe studiul a numeroase lid Visarion DebArski (facs. p. 227 si 228).
manuscrise cuprinde urmAtoarele capitole: Colofonul celui de al doilea Visarion este
V iala scurld a lui Chiril Filozoful e vorba lntr-o frumoasA minusculii veche manuscrip-
de Constantin Chiril (p. 3 16); Clement ticA (facs. p. 269). Ms facsitnilat la p. 60 este-
de Orhida ardor a/ tutor slajbe general,.
In semiuncialA, cu unele elemente minuscule
(p. 17 37) ., Povestiredespre psaltire" (p 38 si cursive, la tel si cele de la p. 67, 270, 271,
60); Povestire despre crucea de fier (p. 61 274, 279 si 280. in aceiasi grafie este si ms
98); V iala lui Gheorghe din Sofia uncle este
Visarion (facs. p.
vorba de mucenicul Gheorghe cel Non din moldoveanului 267).
iar ms de la p. 77 are grafia minusculA veche
Serdica (p. 99 130); Slajba Ulf Ghcorghe manuscripticS. Despre ms facsimilat la p. 5
din Sofia (p. 101-156); Visarion din Debr se afirmA la p. 4 cS este tin semis semicursiv
(DebrAski) scrlitor si copist bulgar din cursiv", InsA In fapt ms In canal prezintA
sec. XVI (p. 156 248) cel mai lung ca- o frumoasA minusculA veche manuscripticA.
pitol ; Malei din Step& cArturar bulgar Tot asa ms fascsimilat la p. 243 nu este In
de la mijlocul sec. XVI (p. 249 256); ci
Pahomie din SleNe ciirturar bulgar de la cursivA cum se sustine la p. 241
mijlocul sec. XVI (p.257-264) i Visarion Intr-o frumoasA minusculA nouA manuscrip-
din Hflandar scrib din prima jumAtate a tic& in acceasi grafie este si textul facsimilat
sec. XVI (p. 265 281). la p. 245.
Tn concluzie. cele clteva observatil facute
Intuitatea studiului o relevAm prin cele mai sus nu scad valoarea lucrArii distinsului
80 de facsimile redate de autorul liii. RemareAm erudit, slavistul Bonju St. Angelov, profesor
ri faptul cá fiecare capitol se 1nchete prin la Universitatea ,.Kliment Ohridski" din
transcrierea unor texte ce privesc capitolul Sofia.
respectiv. InsA unele observatli se impun.
Astfel, V isarion din Hilandar nu este scab Damian P. Bogdan
bulgar, ci ucenic al initropolitului Moldovei
Teoctist al II-lea, dupA cum o aratS colo-
fonul respectivului scrib Oka In ms copiat,
ms ce se gaseste In Biblioteca Academia GERMANE TILLION, Ravensbruck, Edit.
R.S.R., fond slay nr. 96, colofon facsimilat politic& Bucuresti, 1979, 216 p.
1a p. 266. Apoi, antorul 11 confundA pe mol-
doveanul Visarion en un alt Visarion dupd
cum o dovedesc facsimilele de la p. 267, Aparitia In limba romAnA, a cArtil liii
269 271, 276, 279 si 280. ciicl numai primul Germaine Tillion lucrare monograficA des-
facsimil reproduce grafia romAnului Visarion. pre lagdrul pentru femei de la Ravensbruck,
Subliniern cS Viala scurhi a lui Constantin- nume de sinistrA rezonantri din perioada de
China este studiatA sl dupA un ms al scribului dominatie a Germania fasciste in timpul
Nichifor din Suceava, copiat In vremea mitro- celui de al dollea rAzbol mondial adaugA
politului moldovean Anastasie Crimea, ins
Bind comandat de Ilea Crimcovici (p. 12). 1 V. despre acest tip grafic Damian P.
Nu se redA decit grafia unora dintre Bogdan, Paleografia romdno-slavd, I: Tratat,
www.dacoromanica.ro
mss cercetate, asa cA In cele ce urmeazd ne Bueuresti, 1978, p. 221 222.
576 INsIIMINART
literaturii istorice dedicate uzinelor mortii"
organizate de regimul hitlerist o temeinicd
documentare asupra unui loc cu nimic mai
prejos decit Auschwitz, Dachau, Maut-
hausen, Buchenwald cunoscute pentru poli-
tica de genocid practicatA in proportii de
masA de cdtre cdpeteniile celui de al III-lea
Reich.
In Franta anilor care au precedat cea de
a doua mare conflagratie militard a secolului
nostru ailtoarea s-a afirmat ca un prestigios
om de %OW In domeniul etnologiei, Rind
licentiat / In litere, absolventd a *coin prac-
tice de h lite studii, a co1il nationale de limbi
orientale vii, a co1ii Luvrului. Ca si alti
intelectuali patrioti, Germaine Tillion s-a
Incadrat si a participat activ In cadrul miscaril
de RezistentA Inca de la inceputurile organi-
zdril acesteia, dupA ocuparea Frantei de ar-
matele Wehrmachtului. A Indeplinit functia
de sef al retelei antifasciste de la Muzeul
Omului din Paris si, In urma unei trAdAri,
a fost arestatd In 1942, ajungind ca deportatd
la Ravensbriick la >firsitul lunii octombrie
1943. k lagar a purtat numdrul 24 588, a
muncit la lucrdri de terasament si a rtimas
pind la 23 aprilie 1945 cind a fost eliberatd,
Impreund cu alte frantutoalce supravietmi-
toare, de cdtre Crucea Rosie suedezA. Dupd
terminarea rdzbolului meritele sale de luptd-
toare antifascistd au fost rdsplAtite prin
decorarea cu Legiunea de Onoare in gradul de
alter, cu Crucea de Razboi 39-45 si cu
Rozeta Rezistentei.
Germaine Tillion analizeazd lagdrul
de la Revensbrück nu numai prin prisma si
viziunea deportatului a cdrei existentd a
stat sub spectrul unei mortl care plana
permanent, dar si din unghiul de vedere al
istoricului, al omulni de stiintA constient de
Insemndtatea prezentdril adevdrului istorlc.
Foarte scrupuloasd cu ea finsAsi In redarea eft
mai exactd a realitAtii din lagAr autoarea
recunoaste cd oricare ar fi calitatea inf or-
matiilor adunate, ele nu pot sA ne restituie
ceea ce s-a trdimplat, ci numal ceea ce s-a
putut sti, fdrimd cu fartmd, din ceea ce s-a
Intimplal", (p. 10; In continuare referirile
se vor face la paginile din lucrarc), afirmatie
pe deplin valabild dacd avem In vedere diii-
cubtAile enorme de documentare asupra orga-
nizArii si functiondrii lagdrului In timpul
existentei acestuia cit I reconstituirii situatici
sale dupd cc a fost desfiintat, Intruclt na-
zistii au distrus marturiile scrise, Inainte de
eliberarea deportatilor de cdtre armata so-
vietica.
Partea fintii a lucrdrii, intitulatA La-
garul de la Ravensbriick. Marturie scrisd
In 1944 si 1945", se referd la date sl fapte
privInd functionarea sa din momentul inau-
gurdrii, probabil 23 sau 24 martie 1939, pind
www.dacoromanica.ro
8
la disparitia acestuia la 30 aprilie 1945 cind
au sosit unitAti ale armatei sovietice. Destinat
femeilor sediul lagdrului a fost la Ravens-
bruck, In provincia Mecklenburg situata In
nord-estul Germaniei, intre Elba si Oder.
Ravensbrückul a facut parte din categoria
lagArelor de muncil dar diferenta dintre
acestea i cele de exterminare consta doar din
numArul persoanelor asasinate. Asa dupa
cum aratd autoarca In Germania es.istau
cloud principale tipuri de lagdre, lagarele de
muncd si lagiirele de exterminare, i dintr-o
data mi s-a pArut evident cd aceste doua
tipuri de lagdre erau complementare, admi-
nistrate dupd aceleasi principil si nedeosebin-
du-se declt prin procentul de extermindri"
(p. 36). Prin lap- au trecut Intr-un interval
de aproape sase ani un numAr de 115 000
123 000 de prizoniere. Dacd am supraNietuit
scrie Germaine Tillion aceasta o da-,
torez In primul rind si In mod sigur ha zardului
apol mlnici, vointei de a dezvAlui aceste crime
si, in sfirsit, unel coalitii a prieteniei cdcf
pierdusem dorinta viscerald de a trAl" (p. 20).
Autoarea Intreprinde pc IlngA o atentd
ii minutioasd descriere a vietii din lagdr i o
radiografie socio-politicil a sistetnului c re a
generat fascismul german, iar ca o t 11 loare
a acestuia InsAsi existenta lagarelor d con-
centrare.
Germaine Tillion se referd pe lar h ter-
minologia barocd" Nacht und Nebel" (Noap-
te si negurA") folositA de Gestapo pentru
detinutele considerate Intr-o categoric pri-
mejclioasd, acel material uman de fo osit,
dar de tinut sub supravegbere Sn cart I unef
eventuate anchete suplimentare, de nude
interdictia pentru N.N." de a merke sa 1 et e7C
In comandourile care depindeau de Ra-
vensbrdck si de a iesi la corvoadii in afara
zidurilor lagdrului fie si pentru o jun athte
de zi" (p. 96). Pentru camuflarea asasina Ii lor se
utiliza ca un paravan Revierul, un sim tlacrn
de spital pentru detinutele din lagAr. In urma
politicil sistematice de exterminare a d tinu-
telor s-a ajuns la sfirsitul huni martie 1945
en numdrui supravietuitoarelor sA fie de
11000, acest numar nccorespunzlnd Ins a mor-
talitAtii reale.
In decembric 1941 a Inceput sA funciio-
neze la Ravensbriick o camera de gazare.
Numdrul femeilor care au murit prin lozare
s-a ridicat la circa 1500 de persoane. Numaf
Intr-o singurd zi, la 4 martie 1945, au fost
gazate la Ravensbriick aproximativ 350 de
victime.
In partea a doua a cArtil un cons oi de
frantuzoaice", autoarea 11i Intemcia7a obser-
vatiile pc baza unui document de 29 pagini
dactilografiate In care sint consemnate numcle
a 959 de femei arestate in anti 1942 si 1943,
dintre care 958 au fost deportate din Franta
9 tNSUMNAllit
la 30 ianuarie 1944 si au ajuns la Ravensbriick
la 3 februarie 1945. Despre situatia tragicA
a deportatelor este edificatoare aprecierea
autuarei potrivit careia Ravenbrackul a
jucat rolul de placA turnata" in deportarea
femeilor din intreaga Europa si In exploatarea
lor industriala" (p. 124).
Cel de al treilea capitol problemele ri-
dicate", contine pareri I aprecieri ale autoa-
rei referlloare la evaluarile si reevaluarile
oferite de lagar cu ocazia proceselor post-
belice intentate nazistilor I InCredintate
englezilor, la Hamburg in decembrie 1946 0
ianuarie 1947 si francezilor, la Rastadt.
In cea de a patra parte a earth rnetode
de ancheta", autoarca comunica cititorului
mijloacele pe care le-a utilizat timp de 8 ani
pentru a reconstitui bucatica cu bucatica"
un vast ansamblu de fapte, adeseori necu-
noscut chiar de cele care m-au ajutat sá-
stabilesc" (p. 173). Subtitlurile denumite:
Controlul marturiei: Angajare i impartia-
Mate: Clasarea; La confluenta dintre docu-
ment si marturie, enunta criterille metodo-
logice aplicate de autoare pentru atingerea
scopului propus. Greutatfle intimpinate in
cercetarea sa extrem de minutioasa asupra
lagarului de la Ravensbrück au fost sporite
si de disparitia dellberata a unor marturil
scrise deoarece universul concentrationar"
depasea prin proportiile lui pe cele pe care
mijloacele fizice ale omului le pot sesiza
( ...) arhivele pe care le ingramAdea aveau
sA fie distruse selectiv; mai intli cele mai re-
cente, adicA cele mai concludente, cele mai
acuzatoare" (p. 189).
Lucrarea mai cuprinde trei anexe: I) In
legaturii cu camerele de gazare din lagarele
www.dacoromanica.ro
577
din Vest; 2) Lagarul de la Mauthausen ;
3) Camera de gazare a KZ (prescurtare pentru
Konzentrationslager n.n.) de la Dachau.
Planul 1 cronologia lagarului de la Ravens-
briick.
Era de dorit ca Editura politica sa prefa-
teze lucrarea pentru a sublinia atit meritele
cit si unele din scaderile lucrarii. Intr-o epoca
istoricA nespus de complexa i cu tendirrte
extrem de contradictorii ale lumii contem-
porane, nu se poate face abstractie de incer-
carile unor elemente de extrema dreapta dor-
nice sa obtina poziii politice in unele tali
occidentale, sa promoveze, prin forme mai
mutt san mai putin declarate vechi teorii
fasciste drapate sub masca neofascismului,
propagator al rasismului l ovinismului,
dispretului fata de om si al justificarii urii si
incordaril raporturilor intre popoare. Semni-
ficative sint si incercarile unor apologeti ai
neofascismului care neaga existenta lagarelor
de concentrare naziste organizate sub patro-
najul fascismului german.
Ravensbrück face parte din categoria car-
tilor document care mentin treaza atentia
si vigilenta popoarelor asupra until trecut
istoric nu prea Indepartat, trecut in care uni-
versul concentrationar" al lagarelor a fost
condamnat pentru totdeauna de istorie, prin
unitatea tuturor fortelor antifascistc, demo-
cratice, iubitoare de pace, Invingatoare in
urma cu 35 de ani, la 9 Mai 1945, asupra
Germaniei hitleriste. victorie dobindita in-
deosebi datorita eforturilor i sacrificillor
umane si materiale ale statelor din coalitia
antifascista.
Mircea Dumilriu
www.dacoromanica.ro
 I VASILE MACIU I
(1904 1981)

La 14 februarie 1981 a incetat din viata

profesorul universitar Vasile Maciu, reprezen-
taut de searna al istoriografiei românesti con-
temporane.
S-a nascut la 30 decembrie 1904 in orasul
Caracal, unde a urmat si cursurile liceale. In
1927 a obtinut licenta in istorie, ca student al
lui Nicolae Iorga, cu teza tratind tiri referitoare
la ronuini in istoria universal4 a lui Jacques
Auguste de Thou. Vreme de douazeci de ani a
functionat ca profesor in invkamintul secundar
in orasele Caracal, Corabia, Geti, Buzgu,
Bucuresti.
In 1949 a fost numit conferentiar pentru
istoria moderna a României la Facultatea de
istorie din Bucuresti i ef al sectiei de istorie
moderna a Romaniei (1949-1953) la Institutul
de istorie i filozofie al Academiei, iar din 1963 a devenit profesor la
aceeasi cat edra.
Intre anii 1949-1960 a indeplinit si functiile de secretar general
ki de vicepresedinte al Societatii de stiinte istorice, nurnarindu-se printre
intemeietorii acesteia, iar intre 1953-1956 a ocupat functia de director
al Arhivelor statului.
In 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste Romania, indeplinind un timp sarcina de secretar stiintific
al acestei institutii. La infiintarea, in 1970, a Academiei de Stiinte Sociale
§1 Politice, profesorul Vasile Maciu a fost ales membru titular al acesteia.
Intrat in rindurile Partidului Comunist Roman in februarie 1945,
dupil ce ii Meuse cunoscute, in publicatii interbelice, vederile democratice
si antifasciste, membru al Parlamentului ales in noiembrie 1946, profesorul
Vasile Maciu a militat intreaga sa Tiara pentru afirmarea conceptiei
revolutionare despre natura, si societate, pentru educarea tinerei generatii
in spiritul dragostei fata de trecutul istoric de lupra sociala si national
al poporului roman.
Concomitent cu activitatea didacticä profesorul Vasile Maciu a
depus o remarcabila munc stiintifica i publicistica. Cercearile sale au
abordat aspectele majore ale epocii moderne a Romaniei : revolutiile
de la 1821 si 1848, Unirea Moldovei si a Tilrii Romanesti, razboiul de
independenta, Tascoala de la 1907, realizind studii de valoare pentru
www.dacoromanica.ro
580 NECROLOG 2

dezvoltarea istoriografiei romilne si analize critice asupra operelor stiin-

tifice ale lui C. D. Aricescu, Nicolae Billcescu, B. P. Hasdeu, A. D. Xeno-
pol. Dintre cercetgrile incredintate tiparului in diverse publicatii de spe-
cialitate se detaseazil prin interpretarea faptelor si noutatea informatiei :
Un centre revolutionnaire raumain dans les années 1845-1848 : La Société
des Etudiants Roumains de Paris, Caracterul unitar al revolutiei din 1848
in teirile romane, Unirea Moldovei si a Tarii Ronzdnepti in opera istoriogra-
fied a lui A. D. .2:enopol, Premisele proclamarii independenfei Romdniei,
La .Roumanie et le pacte dualiste austro-liongrois de 1867 ; Pozifia paturilor
sociale fala de rdscoala tardneased din 1907 din Romania.
Profesorul Vasile Maciu a contribuit in mod hotlritor la elaborarea
volumului IV al tratatului de Istoria Romaniei §i la publicarea oelor
nouA volume de docmnente privind rAzboiul de independen0 din 1877
1878. -Linde din rezultatele cercethrilor sale stiintifice se intilnesc i in
studiile publicate in cele trei volume. din Nouvelles Etudes d'Histoire",
publicate in anii 1955, 1960 si 1965 cu ocazia congreselor internationale
de istorie de la Roma,
. .
Stockholm si Viena. Vasile Maciu a participat la
numeroase reunium de specialitate.
Pentru activitatea sa didactic i stiintifidi, in 1954 i-a fost acordat
Premiul de stat, iar in 1963 a fost distins cu titlul de profesor universitar
emerit.
Intre anii 1972-1976 Vasile Maciu s-a aflat in fruntea Comitetului
de redactie al Revistei de istorie", ca redactor sef, indrumind intreaga
activitate a colectivului redactional. Prin activitatea sa a contribuit din
plin la sporirea calitatii si la lArgirea orizontului stiintific al revistei,
prezenta sa imprimind redactiei spiritul de seriozitate i corectitudine ce
1-a animat intotdeauna.
Prin incetarea din via0,' a profesorului Vasile Maciu stiinta istoricit
româneascil pierde unul dintre cei mai valorosi specialiti, un dascAl
sub a c'Arui competena si exigent'A indrumare s-au format generalii de
istorici care ii vor pastra o nestears'a amintire.

www.dacoromanica.ro
REVISTA DE ISTORIE, public& in prima parte studii, note si comunicAri
originale, de nivel stiintific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, moderne
si contemporane a Rominiei si universale. In partea a doua a revistei, de infor-
mare stiintificl, sumarul este completat cu rubricile: Probleme ale istoriografiei
contemporane (Studii documentare), Vigil, stiintificl, Recenzii, Revista revistelor,
InsemnAri, in care se publicA materiale privitoare la manifestliri §tiintifice din
tarA si strainAtabe si sint prezentate cele mai recente lucrAri si reviste de specia-
litate apArute in tarl si peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii shit rugati s5. trimitA studiile, notele si comunicarile precum s1

materialele ce se IncadreazA in celelalte rubrici dactilografiate la douA rinduri In
trei exemplare, trimiterile infrapaginale fiind numerotate in continuare. De ase-
menea, documentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele in limbi strAine se va
anexa traducerea. Ilustratiile vor fi plasate la sfirsital textului.
Numele autorilor va fi precedat de initiali. Titlurile revistelor citate in
bibliografie vor fi prescurtate conform uzantelor internationale.
Autorii au dreptul la un numAr de 30 extrase.
Responsabilitatea asupra continutului materialelor revine in exclusivitate
autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.
Corespondenta privind manuscrisele, schimbul de publicatii se va trimite
pe adresa Comitetului de redactie, B-dul Aviatorilor nr. 1, Bucuresti-71 26 1.

REVISIT PUBLICATE iN EDITURA ACADEMIEI

REPUBLICH SOCIALISTE ROMANIA

o REVISTA DE ISTORIE
REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE
STUDII SI CERCETARI DE ISTORIE VECHE $1 ARHEOLOGIE
DACIA. REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTOIRE ANCIENNE
REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPfIENNES
ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE $1 ARHEOLOGIE CLUJ-
NAPOCA
ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE 51 ARHEOLOGIE A. D.
XENOPOL" IASI
STUDII $1 CERCETARI DE ISTORIA ARTEI
SERIA ARTA PLASTICA
SERIA TEATRU-MUZICA-CINEMATOGRAFIE
REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE DE L'ART
SERIE BEAUX-ARTS
SERIE THeATRE-MUSIQUE-CINEMA

www.dacoromanica.ro
 LUCRARI APARUTE IN EDITURA ACADEMIEI
REPUBLIC!! SOCIALISTE ROMANIA

DAN BERINDEI, Epoca Uniril, 1979, 272 p., 16 lei.

DUMITRU VITCU, Diplomatii Link% 1979, 186 p., 24 lei.
ILIE CORFUS, Documente privitoare la istoria Romania culese din arhlvele polone.
Secolul al XVI-lea, 1979, 448 p., 29 lei.
* * * Independenta Romania. Bibliografie, 1979, 307 p., 3 1 lei.
VICTOR AXENCIUC, IOAN TIBERIAN, Premise economice ale formaril statului
national inciter roman, 1979, 322 p., 27 lei.
MIRCEA PETRESCU DIMBOVITA, Depozitele de bronzuri din Romania, 1978, 390 p
51 lei. d

ION BARNEA i colab., Tropaeum Tralanl, I. Cetatea, 1979, 258 p., 38 lei.
LIGIA BARZU, Continuitatea creatiel materiale i spirituale a poporului roman pe
teritoriul fostei Dad', 1979, 138 p., 10 lei.
RADU POPA, MONICA MARGINEANU-CIRSTOIU, Marturil de civilizatie medievald
romfinea.sesl, 1979, 162 p., 28 lei.
* * * Documente privind revolutia de la 1848 in turtle romane, C. Transilvanla. vol. II, r
1979, LXI + 475 p., 35 lei.
ION I. RUSSU, Daco-getii in Imperial Roman, 1980, 115 p., 8,75 lei.
MIRCEA MU$AT, Izvoare l marturil stralne despre stramosil poporului roman,
1980, 158 p., 11 lei.
MUSTAFA A. MEHMET, Cronici turcesti privind TurIle Romane. Extrase. III. Stir-
situl sec. XVI Inceputul see. XIX, 1980, 444 p., 37 lei.
SERBAN BOBANCU, SAMOILA CCRNEL, EMIL POENARU, Calendarul de la Sar-
misegetusa Regia, 1980, 19 1 p., 11 lei.
VIRGIL MIHAILESCU-BIRLIBA, La monnale romaine chez les Daces orlentaux,
1980, 3 12 p., 19,50 lei.
* * * Nouvelles &tides d'histoire, VI/1 + VI/2, 1980, 326 + 340 p., 26 + 28 lei.
* * * Revolutia din 1821 condusa de Tudor Vladimirescu. Documente externe, 1980,
. 496 p., 32 lei. n
* * * Inscriptille Daniel Ilomane, 111/2, 1980, 484 p., 34 lei.
* * * Inscriptille din Scythia Minor, vol. V, 1980, 35 1 p. + 317 fig., 35 lei.
CONSTANTIN PREDA, Callatis. Necropola romano-hizantinA, 224 p., 36 lei.
VALENTIN AL. GEORGESCU, Bizantul 1 1nstituii1e romanesti pied la mljlocul
secolului al XVIII-lea, 1980, 296 p., 22,50 lei.

RM ISSN CO-3870

www.dacoromanica.ro
43 856I I

I. P. Informatia" c, 1045 Lei 10 .

a ,,