MUZEUL BRĂILEI

ISTROS
X

MUZEUL BRĂILEI 1 EDITURA ISTROS

BRĂILA
2000
 CONTRIBUTII LA STUDIUL INSTITUŢIEI VORNICIEI DIN
, ŢARA ROMÂNEASCĂ ÎN
SECOLUL AL XV- LEA. ATRIBUŢIILE MARELUI VORl' ilC.
CRISTIAN NICOLAE APETREI

I nstituţia vomiciei s-a bucurat în istoriografia instituţiilor medievale româneşti

de o atenţie constantă, acest fapt găsindu-şi materializarea în numeroasele lucrări care se
opresc asupra problemelor ridicate de aceasta. Unul dintre aspectele dificile ale ~;tudierii
1

evol uţiei acestei instituţii, in perioada de început a statelor medievale român~ti , este
aceea de a răspunde necesităţii formulării unor concluzii plecând de la izvoarde
contemporane, în condiţiile în care . aşa cum este bine cunoscut, foarte multe documente
nu s-au mai păstrat până astăzi, pentru a fi Ia indemâna istoricilor. Surmontarea ace~td
dific u ltăţi s-a făcut In cazul instituţiei de care ne ocupăm, ca de altfel In orict domeniu al
istoriei care trebuie să facă faţă acestui gen de p roblemă, prin re;curgtr<:a la iLVoar~ târzii,
la analogii ~i supozifi utile mai ales când este vorba de lucrări al caror SC<Jp e te ae<:la de a
urmări evoluţia unui aspect stud 'at de-alungul unui interval mai lung de tic:np.
Graţte publicării in ultime It: dece-n ' i ale S<::Willlui trec in seriioe !.Jocurn.ente privind
iston.a Romamet 5i Documenta Ro11umi.ae Hiltorka a unor documente ăpâ11 inf1!)d
secolului al XV -le-c1, no:::cuno-,cute unor.1 dmtre i oridi C(U'c ~u dedJ<-at CtJ abnegaţ ie
~tudiului ilmiwţiilor medievale române ti, pre.cum ia unor acte cu~o,cute ci:1r neutir i/jste
d(:; ac(; tia din rmă, ntem fl mă ura "- aducem 0 J~oerlt dt nOf prUJ/JJfl În lt;~ldr~ (.U
p<;cificul in tituţiei marelui vomic din · ara f' 011'î:4nca~ă . f~~ a in \ i' ta a~ upra un{}r
a'pcclt: JX care i ~toriognsfia pn~bkrnel It-a !~muri cum t c:uuJ fl•Jrntiul ,i r,riginii
in Lituţie1, ctl l rangulu i krMhic · u al rubaltcrnilor,7 rJ bJ«: ' J , tere ul tJi r,r>,~ ru 11 "' r
oon litui atribui ii le rmm.:lui vQrnic in pcri<Y<llid d '* tÎrrltJ la car· ne--;.m rtfer i.

('tm. nriro ( . r;turCM;lJ, r"tmlr/J,uţltml la tudtul fTU.Irt/f,r dri'J(Utt1rJ tn eu 1 f,,lt< )(IV X V, l~k'fîir de
1

Munte:. J ';'}(,, 1 v rt., rn Cflr•llnu a w C.l,n .l:tm '' ( r ;tur c •J , r tmlrll,uţtunf) Jt.'rlJitr l~r, l~l.
VtJmltUJ 1n M"ltlt,va , in ~( ·odruJ [..,, ml t ul r'', VII , fJ'J1J , 1'152 )' r,t r:ltl \l.t . JJJ/ . .t.;; ~ic.i,
YorrtJf'itJ mo/dovNwu ca pan/J ltJ 1j (J 1, '' r c: r1.CL'u 1 1. ,,fi~... v, V11 1IJ].'J 1'' l 1 1 r J lilll,
IJ;rfp rv vN)ţl'tJ IJI'Y,Utll: ~url' tJdmlnl Irul/ ~rl1 u /'rtnr tpul ·lor f '"'tiJnl• , Huv m . ,"1 l 11 ·~ ~ f •U , 1 ' )i> t l>,
f Jl j!Url . llf"(Jfl/t• tftmr m•711 1 VIJfrl/t 1 tiin , fo/do va , in aLJJ ·iuliJi 1 /iin(Îiic 111 Â l.iill"Jflf(:;J 1• 1' f' '"Ci •
~ll u J!c 1 1111 It c, fi Jr,JuyH...r. 11 <.tmr>IIIILI•· iulldu ·.. J v, 1-2 11'1' 2) · •/l.;(J)lt•; SIJo(;c;M.;IJ ',fatul dt,mrtP ,,
11 nmrt/ tlms:lil rH J din / IJrfl Ntnnt.Jrwu t ă Jl /'t.fllidt,va (. ,,, XIV XVI!) H ut,.IJrr, ,ll 1'11,}', ( • Vi1 '· ' ln
t rm tm u,u H ,, j.,~ •lttH · ·' 11, 't/tllul dmnn, 'J · ·tc.AJIJ,, ( lrtfl'"'' , fn riiiJJţJt jPudtJ!t• din Mtl/dtNtJ 1
OrJtlnJ "li/N I dv Iti/ p i n l • /o mlf/or 11/ u,JuluJ 11/ XVIII /t•iJ, J l/Jt-JJt,. 11i 1'17 1 ( JVid l•r.IJ liH t«:,
Nlu,llw l1t l< r.1u '' ''''' rl•m.tll•tl ) ltt Jlluf fl fvudal•· din f t'Jrtft. l?tttnlltw / Jit ·ţ/ontJr l:lft.ur ,Jr , JIJY.Y. ,
( VH riJ ,, In I< JIIIII tll lf • In 11/UJII /I'Utlfl fi'J
1
( ''" J,oflllll ( ( itliJ ~ 11 r O!lltlhu{ rurd, p (,'/ '11, l dnn, Ntl/ nmtrllmf/unl la luri(til munf,,,.
rlrr'Jt/lff~rl dtn •·n,J,·J· \'I V XV. 111 11 1H c 11r . 11J:l'l p (,{J· J ~;,,dtJI J ~r,J ;.,, ''f"''' , p !1 1 1~. ( 11JrtJT)!I 1•
()u.t:lltt 'lwv lt l, ''1' tii , p, ;t fi, :"LI / , Ni<<JLu ,"I!,J(I•,tll. \Yutul tlt , III IJ I'H, Jl. ll{f, 1%7, lk'J I'Jl ,
 Cristian Nicolae Apetrei
414

. . " ti ale marelui vornic sunt specificate în special de actele

. Atribuţiile J~deTcă~~ Reş 'âneştt' în limba latină, unde dregătorul este intitulat sau se
emtse de cancelana ărn om
. . 'ud latinus 3 Ace t gen de acte f"un d o necesitate ·
pentru
automtttuleazA : J ex sau pa · .. . t1 .
• · ăt il ·m special economice şi pohuce, cu Ungana, re ectă o sene de
mtretmerea 1eg ur or, 1. ·1 · ·1 d'
rea1.1tăţ1· ·mstltuţJOna
· · 1e roman • eştt' adaptate' spre a fi înţelese,. rea
. 1tăt1· . or stmt
_ are. m regatul
. .
maghiar. În acest sens existenta la curtea regilor maght~t a dot drega~n cu _atnbuţli
judecătoreşti, palatillus primul mare dregăto~ al reg~tulm: cu ~ept d~ Judeca:a asupra
tuturor locuitorilor ţării şi respectiv judex /unae, memt a~lm~ocm P~ P~ll~~ul; av~nd drept
de judecată permanentă la curtea regală, ofe~ cele .ma~ e~tdente~ mdtcn, m hpsa unor
izvoare narative, despre atributiile care caracter~~ază m~tt~ţta _ro~a.n:ască.
Una dintre problemele delicate ale studiem evoluţiei mstttuţiet m secolul al XV -lea,
este aceea de a preciza extensiunea autorit!ţii sale judiciare. Răspunzând acestei sarcini,
Constantin C. Giurescu era de părere că marele vomic muntean reuneşte atribuţiile celor
doi dregători maghiari, ceea ce îl conducea la concluzia că dregătorul de la curtea
domnilor Ţării Româneşti avea competente judiciare atât în rapmt cu personalul de la
curtea domnească, cât şi cu restul locuitorilor ţării, excepţie făcând populaţia Olteniei,
care se afla in jurisdicţia marelui ban.5 La rindul stiu, Nicolae Stoicescu afirma, în lipsa
unor izvoare mai concludente, că este foarte probabil ca, în prima jumătate a secolului al
XV -lea, marele vomic sll nu fi avut drept de judecată decât la curtea domnească şi în
ocoalele domneşti , iar pe măsură ce autoritatea domnească incepe să se întărească în a
doua jumătate a aceluiaşi secol, aducând cu sine o reducere a numărului privilegiilor ·de
imunitate, să îşi extind! competentele la nivelul întregii ţări, cu excepţia, afirmată şi de
Constantin C.Giurescu, ce vizeazA spaţiul Olteniei. 6
Documentele primei jumătăţi a secolului al XV -lea pun însă în lumină existenţa
unor prerogative limitate in cazul dregătorului muntean. Astfel în privilegiul7 acordat de
Mircea cel Bătrân negustorilor braşoveni în 1413, boierul Radu Kalaca titularul
dregltoriei. este citat in lista martorilor sub titulatura : iudex et palatinus curiae nostre,
formula având, îo mod evident, drept scop precizarea extensiunii prerogativelor acestuia,
care, la momentul respectiv, se limitau doar la personalul curţii domneşti. Faptul ne este
confirmat şi de un alt document, 8emis de această dată de administraţia autonomă a celor
şapte scaune sAseşti din Transilvania, care întareşte in 1428 o carte de judecată a
vomicului Albu, îo care acesta din UI1DA este citat in calitate de "comite al curţii măritului
barbat Dan, voievodul ŢArii Româneşti". Formula utilizată de această dată se inspiră direct
 Atrib11(iile mare/1/Î vornic 415

din organ iza rea instituţională a statului carol ingian, preluată ult erior de regatul Boem iei şi
de regatul maghiar. Dregătorul numit comes palati1 de la curtea carolingiană, care avea
drept sarcină efectuarea judecăţilor, va fi preluat de către cehi, tradus sub fom1a rwdworni
zupan şi de către unguri în persoana lui palatinus, tradus în limba maghiară sub titulatura
nador ispan. În acest context trebuie aduse în di sc u(i e a lte elcm0nte care concură la
9

lămurirea problemei. Astfel trebuie precizat faptul că în documentele interne de cancelarie

vornicul prezent în sfatul domnesc nu începe să tic dife renţiat în mod n.:gulat, la nive lul
titulaturii, de ceilalţi vornici ai curţilor domneşti , decât în timpul domniei lui Radu cel
Frumos, 10 fapt care putea da naştere la confuzii , cu atât mai mult cu cât ceilalţi vornici
aveau probabil la rândul lor drept de judecată asupra personalului de la cu11ea pe care o
11
administrau. Privită din acest punct de vedere, sintagma iudex eL palaLinus curiae nostre,
are menirea de a sublinia faptul că este vorba despre vornicul sfatu lui domnesc, cel mai
important dregător al ţării , similar ca statut palatinului maghiar, o dovadă în plus fiind
aceea că dregătoria iudex curiae, aflată in raport de subordonare ierarhic-jurisdicţional
faţă de cea a palatinului la cw1ea maghiară, este trecută în titulatura dregătorului
12

muntean înaintea acesteia din urmă. Un alt indiciu, care vine să precizeze aria jurisdic\ici
vornicului muntean în prima jumătate a secolului al XV -lea, este furnizat de un interesant
document, rămas neutilizat până acum în analiza instituţiei vorniciei. Documentul cu data
28 aprilie 1428, aparţinând, aşa cum am arătat mai sus, 13 adunării scaunelor săseşti, este o
scrisoare de întărire a unei sentinţe date anterior de vornicul Albul, într-un proces, în care
au fost judecaţi locuitori ai satului Aciliu , acuzaţi de autorităţile săseşti de a fi produs o
serie de tulburări în zona de graniţă dintre ducatul Amlaşului şi satele săseşti Dobîrca şi
Apoldul de Sus. Din actul în cauză nu rezultă cu claritate care era statutul social al celor
judecaţi, însă se poate deduce faptul că procesul se afla în desfăşurare in momentul în care
acesta este preluat de către vornic, pentru că acesta din urmă " ... a ascultat plângerea ce i-a
fost făcută lui În procesul şi pricina ce se dezbătea între oaspeţii şi oamenii din Apoldul
de Sus, pe ·de o parte iar pe de altă parte românii din Aciliu, ţinători de pomenitul
Amlaş .. . ". Foarte probabil, instanţa care se ocupa la momentul respectiv de caz, era o
14

adunare nobiliară de tipul celor întâlnite în aceeaşi perioadă de timp în Făgăraş. ducat care
din punct de vedere juridic avea un statut similar Amlaşului, în organizarea internă a Ţării
Româneşti. Importantă pentru problema aflată în discuţie este o anumită precizare pe
15

care o face actul în cauză în legătură cu implicarea vornicului în proces. Astfel se spune in
document că: " ... pomenitul Albul ca un neîndoielnic judecător, trimis pentru aceasta de

Teodor Bălan , op. cit., p. 75-80

9

° Cristian N. Apetrei, op. cit., p. 395

1
11
Ibidem, p. 393
Constantin C. Giurescu, Contribuţiuni, p. 68
12
13
Vezi nota 8
14
DRHD, f, nr.l 64, p. 262
15
Pentru adunlirile boiereşti din Transilvania vezi Ştefan Pascu. \loievodaru/ Transill'aniet, IV.
Cluj-Napoca, 1989, p. 181-192: Ion Aurel Pop. instituţii medievale româneşti. ldunări/e cne=iale şt
nobiliare (boiereşti) din Transilvania in secolele XIV- Xl '/. Cluj-Napoca. 1991. p. 76-83, 195-210:
Antal Lukacs, Ţara Făgăraşului în Evul ,'vfediu (secolele X/li - ,n/1). Bucur~şti. 1999, p.l77-L84:
vezi de asemenea documentul din 1468 prin care regele maghiar se adre:;a officialibus el w1ivenis
wolahis rerrae Fogoras el Omlas în kgătură cu o plângeri! a scaunclor săseşti care acuzau
autorităţile locale de protejarea răulacători l or români citat in ibidem. p. 1H1
416 Cristian Nicolae Apetrei

. d · · d cală " 16 Aşadar procesul nu intra în jurisdicţia

sus =1su 1 sau slapan, a at pnn JU e . .
V - •

· ·· · . ..
1a mtervenţ1a
A

vonucu · tan.te locale , care îşi intrase în atnbuţu,

· 1u1,· c1· a unei· aIte ms . msă
. ,
d · · 1 1 1 t de către dregătorul in cauză. Concluzia desprmsă plecand de la
omme1. cazu es e pre ua . · · · · d' · · · 1·
acest documenl vme ·
sax adau ge 0 nou"a tim 1'tare
. la adresa extensmnn. JUflS . JCţJel vormcu
. u1
.
din sfatul domnesc, care are în vedere cele două feude ale volev~z•lor muntem _dm
Transivania. Existenţa unor documente care vorbesc despre funcţ10parea adun_ănlor
nobiliare în cele două ducate, îndreptăţesc un astfel de punct de vedere. ~n cea ce pnveşt~
0 altă presupusă sferă a jurisdicţiei vomicului, cea legată de ocoalele ŞI satele domneşti ,
pentru prima parte a secolului ne lipseşte orice informaţie.di~ect~. Cu toa~e a~es~~a o serie
de aserţiuni se pot face in legătură cu acest aspect. Astfel m 1stonografia mst1tuţnlor a fost
semnalat faptul că în Ţara Românească ocolul nu a avut aceeaşi semnificaţie
administrativă ca în cazul Moldovei 17 , domeniul domniei, aşa cum apare în documentele
interne de cancelarie, fiind disipat pe întreg teritoriul ţării şi neavând un caracter stabil.
18

În contextul analizei statistice a documentelor emise de cancelaria munteană în această

perioadă, trebuie arătat că nu există nici un document, de danie sau de întărire, însoţit de
aplicarea imunităţilor, acordat clerului sau boierilor, care să includă o interdicţie la adresa
activităţii judecătoreşti a vomicilor. Aceasta se datorează faptului că autoritatea judiciară
in teritoriu, în această perioadă, nu aparţine acestui dregător sau subordonaţilor săi, ci
sudeţilor, instituţie al cărei specific judecătoresc este dat chiar de numele său. Existenţa
unor vornici în cadrul formularului de imunitate prezent în unele documente, are în vedere
atribuţii ce vizau încasarea taxei pe circulaţia mărfurilor, percepută în târguri şi oraşe de
către vomicii teritoriali, taxă numită de documente "vama târgului" . 19 În consecinţă nu
credem că vomicul sfatului domnesc a avut sub jurisdicţia sa, încă din prima jumătate a
acestui secol satele domneşti, un argument în plus fiind acela că această sarcină ar fi
necesitat o permanentă informare şi adaptare la modificările survenite în structura
domeniului domnesc.
Concluzia care se desprinde din cele prezentate până aici este aceea că în prima
jumătate a secolului al XV-lea prerogativele judecătoreşti ale vomicului sfatului domnesc
sunt limitate la personalul curţii domneşti, din acest punct de vedere atribuţiile sale
nediferenţiindu-se de a celorlalţi vomici prezenţi în documentele vremii, fapt reflectat şi
in lipsa oricărei preocupări de nuanţare a titulaturilor acestora.
Începând cu a doua jumătate a secolului asupra căruia stăruim în analiza de faţă,
vomicul sfatului domnesc intră într-o nouă etapă a evoluţiei sale. în primul rând se face
remarcată adoptarea unei noi titulaturi, cea de mare vomic, caracteristică pentru
transfonnările survenite în specificul dregătoriei. Această titulatură începe să fie uzitată în
documentele cancelariei Ţării Româneşti, in mod izolat în timpul domniei lui Vladislav al
Il-lea şi in mod regulat începând cu domnia lui Radu cel Frumos. 20 Acestei transfonnări
nominale îi corespunde în planul atribuţiilor judiciare o extindere a atribuţiilor la nivelul
întregii ţări, această realitate găsindu-şi reflectarea în documentele vremii . Cel mai

16
DRHD,l. nr. 164. p. 263
17
Instituţii feudale, p. 338
Vezi in acest sens Ion Donat, Domeniul domnesc in Ţlll'a Românească (sec. XIV - XVI) editie
18

îngrijită de Gheorghe Lazăr, Bucureşti, 1996, p. 93 '

19
Cristian N. Apetrei, op. cit., p. 392-393.
» Vezi nota 10
 Atribuţiile marelui vornic 417

semnificativ în acest sens este un act datat 23 martie 1482, 21 emis de cancelaria lui
Basarab cel Tânăr, prin care mănăstirii Snagov ii erau întărite o serie de sate şi munţi, şi îi
erau dăruite o jumătate dintr-un sat cu moară, vamă şi un obroc anual în bani grâu şi orz.
În formularul de imunitate domnia specifică următoarele: "Şi orice s-ar face în acele sate
şi munţi, fLe gloabe sau duşegubine sau orice, să nu se amestece nimeni să prade nici
vomicul cel mare nici cel mic, nici sudet, nici nimeni altul dintre dregătorii sau dintre
slugile domniei mele, ci orice s-ar face gloabe sau duşegubine să se ducă la mănăstire. Iar
când se fac gloabe asupra acelor sate să nu meargă călugării singuri să prade ci să trimită
egumenul pe unul dintre fraţi la marele vornic ca să trimită vornicul slugă domnească şi
alta vornicească ca să prade ei şi să ducă la mănăstire iar egumenul să dea curtenilor ce le
este dreptul şi cum va fi gloaba". Acest act are meritul de a surprinde extensiunea
22

jurisdicţiei marelui vornic în noua etapă a evoluţiei sale/ indicând în mod peremptoriu că
3

în competenţa sa intrau acum satele mănăstireşti şi boiereşti, dar şi satele domneşti, faptul
fiind dovedit prin aceea că interdicţia vizează atât sate aflate deja în stăpânirea călugărilor
cât şi sate, foste domneşti, care intrau acum în posesia acestora. Un alt element important
pentru problema dezbătută este prezenţa în document alături de marele vomic a unui
vornic mic, care acţionează în paralel cu acesta. Prezenţa în actele cancelariei muntene a
trei astfel de vornici mici se află în strânsă legătură cu aria largă de manifestare a
competenţelor judecătoreşti ale marelui vomic. Şi aceasta pentru că, odată cu extinderea
jurisdicţiei acestuia era necesară prezenţa unor subalterni pentru a putea răspunde noilor
24
sale competenţe care se răsfrângeau la nivelul întregii ţări. Astfel vornicii curţilor
domneşti din teritoriu îşi vor însuşi prerogative judecătoreşti şi în raport cu locuitorii ţării.
În acest fel subalternii marelui vomic vor căpăta un specific judecătoresc, vechea sarcină a
încasării vămii târgului revenind pârcălabilor. 25
În actele cancelariei Ţării Româneşti din a doua jumătate a secolului al XV -lea se
face însă remarcată tendinţa domniei de a se adresa instanţelor judiciare ale marelui vornic
şi ale vornicilor mici, atunci când erau redactate privilegii de imunitate, mai ales în mod
indirect. Erau vizate în acest sens mai ales organele executi ve ale acestora. slugile
vomiceşti şi curtenii, formulele de imunitate cu adresabilitate directă fiind mai rare. Din
aceste considerente, în numeroase astfel de privilegii, menţionarea ca atare a instanţei
vornicilor este omisă, fiind suficientă o formulă generală de interdicţie care are în vedere
toate categoriile de slujbaşi ai statului, deci inclusiv pe subalternii vornicilor. 16
Aceste mutaţii apărute în specificul instituţiei în partea a doua a secolului al XV-
lea, au fost puse pe seama întăririi puterii centrale în contextul unei reduceri a ponderii
privilegiilor de imunitate, ceea ce ar fi permis o extindere a autorităţii marelui vomic. 17 În
lipsa unor studii care să evidenţieze scăderea numărului privilegiilor de imunitate in a
28

Documenta Romaniae His10rica.B. Ţara Românească, voi. 1. întocmit de Petre P. Panaitcscu

21

Damaschin Mioc, Bucureşti , 1966. nr. 179. p. 291-292. (se va cita în continuare DRHB. l)
22
Ibidem
Această nouă etapă a fost sesizată de Nicolae Stoicescu. Sfatul domnesc. p. 187
23

Constantin C. Giurescu. Contribuţizmi, p. 71

24
2
~ Cristian N. Apetrei, op. cit .. p. 395
26
fbidem, p. 398
27
Nicolae Stoicescu. Sfatul domnesc. p. 187
1! O statistica a privilegiilor de imunitate parc să nu indrcptiiţcasd\ acc~tl\ vi,..iunc asupra e\• Oiuţki
2

imunităţii în Ţara Românească întrucât in a douu juml\talt: a secolului al :\V -lea numărul acestora se
 Cristian Nicolae Apetrei
418
. ed c4 este mai prudent să evidenţiem faptul că
doua parte a secolului al XV-I~ cr .em se produc într-un context mai larg, vizând în
transformările la care ne-am refentdm~a ~u.:,.,e a -: 1• ceea ce nu exclude existenta unu 1·
• r d 1 1• de a mmts"... 1CUI'
spectal ~e t~rarea mo. u .~ d ti Trebuie menţionate în acest sens introducerea unor
•

efort de mtănre a autontă~n .omneş ·. . d rcepere a birului· transformarea banul uo1

noi institutii menite a efictentlza modalităţi 1e e pe d d' o .
. • . o · d t'pul sudeh•lui situaţie reflectată e ocumente pnn apantia
de Sevenn mtr-o mstttutte e • ,.. • . . o o ~ r: •
1
m acte 1e de tmumtate
A · · a ban1'lor de Tismana şi de Mehedmţ1;
. . apanţta
ază ~
m Statu
. o domnesc
o a
· dr
unu• nou mare eg or. ăt armaşul .,.;
, ... cărui subaltern• acţione m tentonu; mtrarea în
29
declin a institutiei sudetilor. • o A

Atât Constantin c. Giurescu, cât şi Nicolae St01cesc~, at~cot c~n? au ana.lizat

extensiunea competentelor marelui vomic, au ajuns.~~ concl~zta. că J unsd tcţ:a aces_,tma se
limita încă din secolul al XV -lea la spa~ul MuntemeiO f~opnu-ztse, ~c~asta mtr~ca~ z~na
Olteniei se afla sub controlul exclusiv al banuim. Această limitare tentonala a
prerogativelor marelui vomic in a doua jumăta~e a secolul~ al XV -lea este în~~ infirmată
de existenţa unor documente, din această penoadă, care Ilustrează fără dubn faptul că
atributiile vomicilor erau exercitate de aceştia inclusiv în spaţiul din dreapta Oltuluio
Primul dintre ele, datat 9 ianuarie 1498,31 este un privilegiu de imunitate emis de Radu cel
Mare în beneficiul mănăstirii Tismana pentru satele Bahna, Vârful Vladului şi Cleceveţ,
localizate probabil la vremea respectivă, ca şi astăzi, în judeţul Mehedinţi. Formularul
adresat dregătorilor domneŞti, cu competente in zonă, specifică următoarele: "o oosă nu
cuteze să-i tulbure, nici sudeţi, nici birari, nici povodnicari, nici armaşi, nici bani, nici
slugile banilor, nici slugile vomicilor, adiel nici nimeni altul dintre slugile şi dintre
dregătorii trimişi după milostenii şi după munci". 32Aşadar în judeţul Mehedinţi alături de
bani acţiona o serie întreagă de alţi dregiltor~ printre care se aflau slugile marelui vomic
şi ale unuia dintre vomicii mici. Cel de-al doilea act pe care il aducem in discutie, emis de
asemenea de cancelaria lui Radu cel Mare, poartă data de 24 mai 1501 33 şi de el
beneficiază mănăstirea de la Cozia. Privilegiul are drept obiect întărirea satelor acesteia
din judetul Vâlcea (Jimblea, Şerblneşti, Brldlţenii, Seaca, Călimăneştii, Pâteştii ,
Lunceani, Bogdăneşti, Hinoteşti Bucureşt~ Troineşti, Jorjani, Săvăstreni şi jumătate din
Săliitruc), a uliţei din Râmnicu-Vâlcea cu venitul vinăriciului domnesc, a vămii de la
Genune, a venitului găleJjlor domneşti din acelaşi judet, a 300 sălaşe de ţigani precum şi a
unor bălţi de la gura lalom.iţei. Am insistat asupra tuturor detaliilor specificate de
document pentru a pune in evidentA faptul el, exceptând ţiganii şi bălţile, toate celelalte
posesiuni ale mănăstirii se concentreazA in judetul Vâlcea. Elementul cel mai important
pentru ~pcctul a.~ in discuJie il constituie insll menţionarea slugilor vornicului în lista
dregatonlor awtJ m vedere de cllre domnie, atunci când sunt prevăzute rmunităţile de
care urma sa se bucure mlnlstirea: "Şi nimeni sa nu cuteze sl-i tulbure, nici sudeţi , njci

:111e:}:,e,~~nl1Sfano~~~~iv0 ~prima~ aaceluiaşi secol, vezi Henri Ho Stahl, Contribuţii la

""" 'u.cvw11101e
29 Cristian A,_..; 3o.- cdilia aB·a. rev•-....
' ·lffllllqli. ... ••ll 8 ucureştl,· 1998, III , Po1 11
30 • r.......... op. '''·• p. ~~'"
Conslanlio C. Giuresal. Crmlrtb"'//llll, " s. •- S .
ouna de vedere preluat fi to ltWI(IIJIJ ,...,,.~!'; 6 t4>..., totcescu, Sfatul domnesc, po 187; ace 1aşi
o

'h D/UIB 1 nr. 281 p. 459 ~~·· p. S 1

Jlll1JNm
 Atribuţiile marelui vornic 419

birari, nici povodnkari, nici armaşi, nici vameşi, nici dijmari. nici g lobnici . nici slugile
vomicuft,i, nici nimeni altul dintre slugile sa u dreglHorii domniei mele trimişi după
milostenii şi după muncile domniei me le .. .''. 34 Acest docum e nt vine să aducă un semn de
întrebare în ceea ce priveşte extensiunea prerogative lor banilor. aceasta întrucât plecând
de la omiterea menţionării banilor în judeţul Vâlcea, se poate em ite, cu titlul de ipoteză de
lucru, părerea că 1n această parte a Olteniei banii încă nu aveau prerogative la sfărşitu l
secolului al XV-Iea.35
Concluzia care se desprinde din elementele aduse în discu\ie pâna aici este că. în
a doua jumătate a secolului al XV-lea, marele vornic al Ţării Româneşti îşi extinde dreptul
de judecată la nivelul întregii ţări , singurele excepţii constituindu-le posesiunile boiereşti
şi mănăstireşti înzestrate de domnie cu privilegii de imunitate. Există însă, în rândul
acestor posesiuni unele în cazul cărora domnia nu obturează posibilitatea de intervenţie a
marelui vornic, sau a subalternilor, ci doar accesul acestora la veniturile realizate ca
urmare a procese1or J. ud ecate. 36
Pe lângă locuitorii satelor fără imunitate şi curteni, marele vornic putea judeca şi
supuşi străini . Despre o atare competenţă judecătorească ne infom1ează un interesant
document datat 8 noiembrie 1469,37 din care reiese că Neagu, marele vornic al
voievodului Radu cel Frumos, a judecat un proces [n care au fost implicaţi, într-un litigiu
comercial, pe de o parte un locuitor al Braşovului , iar de cealaltă parte patru greci. Decizia
luată de vornicul muntean este transmisă de acesta autorităţilor de la Sibiu. ocazie cu care
este evidenţiat faptul că cele două părţi au căzut de comun acord în a-i supune spre
judecare respectivul litigiu. Deşi avem de-a face cu un caz singular, totuşi credem că se
poate afirma că supuşii străini puteau fi judecaţi de marele vornic atunci când aceştia erau
de acord cu aceasta. O situaţie oarecum similară se poate constata în Moldova vecină
unde, potrivit privilegiilor comerciale acordate de domnie negustorilor braşoveni, aceştia
din urmă nu puteau fi judecaţi fără consimţământullor de către nici un boier. 38
O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu procedura de judecată. care în
liniile sale esenţiale este cunoscută după documente târzi i. Astfel, în cazul vomicului
Albul, se constată că acesta utilizează " un om al său anume ca să vadă şi sa cerceteze,
dimpreună cu oamenii din Dobârca şi din Apoldul de Sus care este adevărul în această
pricină ", fapt ce arată că dregătorul curţii muntene apelează la o slugă pentru a investiga
39

34
Ibidem
Vezi Ştefan Ştefrulescu, Bănia în Ţara Românească, Bucureşti . 1965. p. 55-60, und~ se
35

evidenţiază faptul că în a doua jumătate a seco lului al XV-lea băniile sunt o instiiU\Ic d~.: t1pul
sudeţilor reg1lsite în această perioa dă în judeţele Jalcş (banul Tismanei) ŞI Mt:hcdinp (ban1i de
Mehedinti). Apariţia instituţiei marii bănii, avându-1 ca titular pc Neagoe Stn:h,îlllnul se pun: ca nu
a condus imediat la rcstrângereajurisd ictici marelui vornic, acest fapt pctr~.:c{mdu-. c in rrima parte u
secolului al XVI -lea.
36
Nicolae Stoicescu, Sfatul domnesc, p. 187
37
foan Bogdan . Documente, l, CCCXI. p. 356-357
3
~ Vezi privilegiile comerciale acordatc braşovenilor dc cătrt: !\le, andrd prin care ~.:rau minnoitc
vechile privilegii ale lui Al exandru cel Bun, In care sc ~tirukatt'l ·"Şi de "'"cm~.:ncu când ar dori
braşovcnii să stea 1naintea domniei mclc la judecată când vu voi cineva s!\-i r(uasca. ci uni ·lobo ..d
să vină la noi ş i noi if vom judeca şi nimeni sa nu indrazflt'Ct\c(J o 1 ;udt•cn r1tciiiat tn ţara noCLI/1'11
fora voia lor, nici un boier al nostru", în DRI /[) , 1, nr. 297, p. riOH '109 : nr, j 1 1, fl· 4~~ ~42()
1~
DRIJD , I, nr. 164. p.262
 Cristian Nicolae Apetrei
420
· t1 1 s·b· primeşte informatiile aduse de acesta şi, de
faptele petrecute. Vom•c~l. a ~t ~ ~u 1 douA sate afectate de acţiunile românilor,
1
asemenea ascultă mArtuna locUitonlor dm ce e . . •
A ' r.
A saşilor Sentinta dată este matena 11zată mtr-o carte de
hotârand pe această bază m ,avoarea · . d · · · -
· d · · A ...... , a e istat la vremea respectiva. a mm1straţ1a sasească
JUdecată, care, eşt nu m s-a p-u .. • . · " d .
fâcând trimitere la aceasta in actul emis de cancel~a ~r?pne: · ·: e .a~ee~ pomemt~l
Albu1( ... ) •mrmtă · d <hotărîrea> prin saisoarea /u1 dara m aceasta prNtnţa, a poruncit
.d 1 ·• 1
acelor români ... ". 40 o astfel de cane de judecatâ, emtsA e mare efi ~om.Ic m. sec o 4~ti al
XV-lea. este documentul din 8 ~.oie~brie 1469,A la c~e. ne-am r~ ertt ~~ .mai sus42 ~e
aceeaşi linie a precizării procedum de judecată se. m~cne ŞI un act d1~ 15 mhe 1494, pnn
care Vlad Călugărul întăreşte mai multor benefic1an o parte de moş1e la Perecenul de Sus
in urma unei judecăţi efectuate de vomicul C"rrstiian. Deşi acesta din unnă nu este decât
un vornic mic, 43 deci un subaltern al marelui vomic, este important de relevat că
procedura acestuia de judecată, intr-un caz ce privea regimul proprietăţii, se desfă]oară în
44
conformitate cu procedura uzitată, in astfel de cazuri, de toţi marii dregători, apelând la
institutia martorilor: •• După aceea a mArturisit şi jupan Cîrstiian vomic înaintea domniei
mele, cum că au mArturisit inaintea sa 12 boieri că acei mai sus scrişi oameni au ţinut de la
strămoşii lor la Perecenu ... ", ceea ce reduce rolul vomicului la misiunea anchetării
45

cazului, hotărârea finală aparţinând domniei, aşa cum rezultă din documentul citat.
în ceea ce priveşte pedepsele pe care le putea pronunţa marele dregător în secolul
al XV -lea, pe lângă amenzile judiciare (gloabele) cunoscute din documentele de imunitate
din a doua jumătate a acestui secol, trebuie menlionate ameninţările preferate de către
vomicul Albul la adresa românilor din satul Aciliu în momentul pronunţării sentinţei :
" ... a poruncit acelor români sub pedeapsa scoaterii ochilor şi a lipsirii de toate bunurile
ca de aici inainte s! facă bine sli nu mai cuteze a înclilca in nici într-un chip pomenitele
hotare ... ", care vin să intregească imaginea institutiei cu elemente specifice primei
46

jumătăţi a aceluiaşi secol.

At,ibuţii in plan economic. Uoul dintre aspectele cele mai interesante ale
instituţi~i in seco~ul al XV-lea este preocuparea marilor vornici pentru securitatea
drumunlor comerciale catre Transivania şi, in special, pentru drumul Braşovului. Alături
47
de intervenţiile domneşti cu privire la abuzurile practicate de braşoveni, în documentele
40
Ibidem, p. 263
41
Vezi nota 36
42
DRHB, 1. or. 250, p. 409
~~~itularul ::;:glloriei. de mare vomic era la vremea respecaiva boicrul Drăghici, vez.i în acest sens
'
1
em,r'. tJr, ·:~~nr.,: 249R!. 408; nr. 251 p. 410; nr. 253, p. 412; Nicolae Stoicescu, Dicţionar
~se~:~:-io:n~are '::~ae=~ic"::::::t Sec. XIV- XVII, Bucureşti, 1977, p. 20-21 ,
44
Nicolae Stoiccscu. S/aJul domnac p 12l 124. Dinu C .
_.2
XIV 1; XV Bucureşti 1973 423
Bucurqti,i980, 1, p.423-429~j
"DRHB 1, nr. 2SO p. 409
4
:
11611,..1111
• ..,.
fl=:u
- . • . . · Giurescu, Ţara Românească în secolele
mstiiUlia martorilor vezi Istoria dreptului românesc,
• p. 283-284
*47 DRHD.I or. 164, p. 263
PCOIN sannifieatia UC110r • ·
li Mold~~t~IJ cu g,Qiovul (-. X1.Y XI'O. ezi Radu Manolescu. Comerţul Ţarii Române~fl
p.l76-179; Şcvbao p...,_. ~ • 96S. ~· S3-60; Dinu C. Giurescu, op. ctl.:
(stcokle XIV -XVIJ. D~J~~P fi ltll4îi:t~II/11Jeii CIJN,dale a Ţării Româneşti şi Moldo vet
Quj- ~ l9, p. 6&- 80 #IIJIJIIMl in evul mediu românesc. Studii critice.
 Atribuţiile marellll vornic 421

vremii se găsesc şi câteva ecouri ale interventiilor acestor dregători. În acest registru se
înscriu trei acte emise de marii vornici care s-au pastrat până astăzi. Primul dintre acestea
emis de către jupan Albul. primul sfetnic al lui Alexandru !\ ldea, contine o interventie.
dintre cele mai hotărâte, pe lângă autorit~ţile braşovene pt!ntru a redeschide drumuril.e
blocate ale Prahovei şi Teleajenului.~ 8 Aceeaşi dovadă a interesului pentru buna
desfăşurare a circulaţiei negustorilor de o parte şi de alta a Carpaţilor o manifestă şi
Cazan, marele vornic al lui Basarab cel Tânăr, care intervine, la rândul sau. în ac~;:eaşi
problemă a securităţii drumului Braşovului. pe de o parte ordonând vameşilor români sa
deblocheze respectivul drum , iar pe de alta solicitând pârgarilor din Braşov sa deschidă
49
50
aceleaşi drumuri . Se desprinde de aici concluzia că pe tot parcursul secolului vornicii
munteni au avut printre sarcini pe aceea a asigurării unei circulaţii normale pe principalelt.:
rute comerciale, şi, probabil, exercitarea controlului asupra vămilor domneşti existente pe
.respectivele rute. Prezenţa exclusivă a drumurilor Braşovului în documente se datorează
fără îndoială situaţiei privilegiate a documentelor păstrate în arhm:lc oraşului. Lipsa unor
elemente mai concrete, datorată probabil pierderii documentelor, care să ilustre7e o atenţie
similară acordată celorlalte rute comerciale, nu poate fi suplinita la momentul actual,
decât prin sublinierea preocupării vomicului Cazan pentru asigurarea libertăţii de
circulaţie pe toate cele patru rute comerciale către Braşov (pe la Rucăr, pe valea Prahovei.
valea Teleajenului şi valea Buzăului), 51 după cum reiese din modul in care dregătorul
muntean pune această problemă: " Dar ţara noastră nu poate să rămcină numai cu Jouii
căi, ci deschideţi şi Prahova şi Teieajenul, căci noi nu oprim pe oamenii voştri de la nic1 o
cale, şi ei duc din ţara noastră şi vin şj tot ce le place. " 52
Existenţa acestor atribuţii la nivelul marelui vornic pe tot parcursul - ~colului,
coroborate cu atribuţiile vornicilor teritoriali, care, aşa cum am mai arătat. aveau în prima
jumătate a acestui secol sarcina încasării vămii târgului, indică faptul că la origine
vornicul a avut mai curând rosturi economice care priveau, probabil. aprovizionart!a şi
administrarea unor venituri ale domniei păstrate la curtea domnească .5J
Atribuţii in cadrul cancelariei. Această dimensiune a activităţii marelui vornic in
Ţara Românească a fost neglijată până acum, situaţia regăsindu-se dealtfel ş i in cuul
Moldovei, acolo unde activitatea cancelarială a fost totuşi sesizată, in lt!gl!tură cu secolul
al XVI-lea, de către Nicolae Grigoraş. 54
Aşa cum am arătat în paragraful referitor la prerogativele judecăton.:şti . marck
vomic obişnuia să emită un act juridic prin care părţii care câştigasc un procc~ i se
confirma în scris hotărârea dată. Această constatare ne obligă să admitem că. într-un fel
sau altul, marele vornic prin specificul dregătoriei pe care o detine are o s~ric de legaturi
cu cancelaria domnească. Un argument în acest sens îl aduce un document cmi de Vlad

4
~ DRHD. I, nr. 211 , p. 3 LO
49
DRHB, f, nr. 176, p. 285-286
5~J Ioan Bogdan, Documente, I, CCXXXll, p. 287
51
Vezi scrisoarea lui Vlad Ţcpcş din 1476 prin car~: ii anuntă r-.: bn~o,L·ni cil :~ dc.chb cck patru
drumuri în ibidem, LXX V 1, p. 98; N. Iorga. fsloria com~rfulw romune:.c . 111 voi . Uptrt' cumonl/r, ,
ediţie lngrijitll. de Gcorgcta Pcnclca, Oucure;.li. 1982. p. -~ 70. Co . tin , urct:. cu. /Jrunumh· utlllaţli
româneşti. Drumul oilor. Drumurile negusJoreşli, Bucurcst i,l ~96, r 158
s2 Ioan llogdan, Documeme, l, CCXXXII, p. 287
Nicolae Grigoraş, op. cit., p. 255
53

S4 Ibidem, p. 258
 Cri tian Nicolae Apetrei

~s tul deşi considerat a fi îndoielnic, este

56

Da ul m 14. 1 de la lirn~r~. Documen c4 în eventualitatea confirmării falsităţii

utilizabil din perspectiva anal~et noastre, pen~t resul de a reda cât mai fidel cu putinţă
trebuie a ut in vedere ca. falstfic~torul a awt a~e tere unor suspiciuni, în condi!iile în
r alita.tile in tituţionale ale vremu p~nn:u a nu . naş cordarea către călugării minoriţi a
Il. t' rea unor obtectave ce va.au a
care e wmQiea a mge . • ân c" De maximă important!~ pentru
· · ·· d · fi" ,~ 0 manastrre m Ţara Rom eas e~. """
p nnnunu e a m un.- . . .. · tăria şi mărturia acestei scrisori ale
problema de fata este finalul acestui act. ... prm . .
noastre pe care am pus Sa" fite •mse mna•" I.Cl
de catre
•
vornicul
•
nostru cu numele nostru
••
ŞI dm•
•
. • limba obişnuită dm z1sa Ţară Românească, l-am t1 1m1s no1
care un exemp 1ar chJar m . " 57 • •. · DRHD R 1 · · •
înşine < tot acolo > spre 0 mai mare chez.Aşte. Ednoru volumu 1ut . , e aţu rntre
Ţările Române, au tradus titulatura mars~halcum a. ~eg~torulUJ la care ~e referă
documentul, prin vornic, opţiunea acestora fimd pe deplm J~sn~cată da~ă avem ~~ vedere
ca şi vornicii moldoveni figureazA în unele acte redactate m h~ba latm~ cu o titulatură
identică .58 Concluzia care poate fi desprinsă plecând de la anahza acestut document este
aceea ca, probabil, in lipsa unui logotlt care să il însoţească in Gennania, voievodul
muntean îşi redacteazA actele apelâod la serviciul cancelarial al vornicului. Că este vorba
59

de o structură cancelariall o demonstreazA faptul că actul la care ne-am referit a beneficiat

de două variante, una in limba latină, cea păstrată până astăzi, şi una în slavonă, ceea ce
tlcea necesara existenţa unor dieci sau grămătici cunoscători ai acestor limbi de
cancelarie.
Un alt argument, indirect de aceastA data, vine in sprijinul celor afinnate până
acum. O analiză statistică60 a documentelor redactate de boierimea munteană in secolul al
XV-lea evidentiazA faptul el aproximativ SOO~ dintre actele redactate de boierii munteni
pe parcursul acestui secol aparţin unor vomici in functie, unor foşti vomici sau unor
grupuri de boieri care includ vomici şi/sau foşti vomici. DesiglD' procentul nu redă o
realitate absoluta. cifra exadl a actelor emise de aceştia rămânând o necunoscută, însă
poate da o imagine aproximativi asupra gradului de implicare a vomicului în activităti
speeifia: unei cancelarii. prio raportare la activitarea similară a celorlalti boieri
Dqi nu dispunem de doaunente are si eYiden&ieze 1n mod peremptori u acest tip
de alribueii. credem COloşi el cele aftafe la dispozitie pot contribui la avansarea unei
ipoccze de luau. care si fie confumatl de evemuaJe DOi descoperiri amivistice, aceea că
nwde vomic dispuoea de uo temâu ele caacdarie propriu. utilizat pentru redactarea
~~~din actiftlarea specifici a:esrui dregator, ceea ce li conferea
clolaDetD. .. carie III
.
care..,.,......
posibilifalea de a-1 lalocui pe marde lopJIIt fa coordonarea activităţii cancelariei
te ala la curtea domnească.
Allflltqll eillllre. D14••W4WIIr _ . , . al XV-lea Junt foarte sfirace 1n
.,.._. prmsoarc la.,......_ · .....__ care poare aduce câteva sugestii

VOJCO vomicul Jui Vlad

 Atributiile marelu!vomic

în acest sens este o scrisoan~()' a voievodul Ale:andru /\ldl!a către dr~gi'itorii n;gali ai
Timişoarei, prin care îi in forma pe accşt ia ca turcii se rrcg~ tcsc pentru un at<t<- <tsuprCJ
Transilvaniei.. Rearninlindu-le obliga(iile sale faţ:l de Poartă, voievodul 'nuntcw1 îi prl.;vim:
pe unguri că, în vir1utea acestora, oastea rnunteanfl va însop trupele olonwne. lmport;lllt
pentru problema atribuţiilor vorn iculu i este fapt u1 că acesta prcci7cilzll că la co1lducen.:u
armatei muntene se va afla, în absenţa sa, boierul Albul.
În ceea ce priveşte precizarea statutului boicrului Albul la curtea lui Alcxandr11
Aldea au existat mai multe opinii. Astfel, lr1 timp ce unii Istorici I-au <...on'iickrat locolen<...nt
domnesc, 62 epitrop şi coregcnt al domnului/' alţii au vazut în acest bokr doar un prim
1

sfetnic aflat într-o situaţie excepţională. Analizând evoluţia acestui boi(.;r se constat~' ca
64

ascensiunea sa are loc începând cu domnia lui Mirc<.:a cel Batrân, p<.:ntru ca In timpul
domniei lui Dan al II-lea să ocupe dregătoria de vornic,~s aşa cum am arai<TI mai ')U'>,
judecându-i pe românii amlăşeni din satul Aciliu. Pc parcursul domni0i lui Alexandru
Aldea în cele trei acte păstrate până astăzi, care menţioncaz.ă componenţa s latulu1
domnesc,66 acesta figurează în calitate de prim sfetnic a cârui mărturie cstl: citată, Iara a i
se preciza dregătoria pe care, eventual, o ocupa. Având însă în vedere că rn sfatul
domnesc în această perioadă nu este prezent nici un vornic, credem că boierul Albul a
deţinut dregătoria de vornic şi la curtea lui Alexandru AJdea, 67 singura compatibilă c
statutul exceptional deţinut de acest boier.
În aceste condiţii dacă acceptăm ideea că boierul Albul a fost titular al dregătorie!
şi în timpul domniei luî Alexandru Aldea, putem afirma că avem o dovadă a faptului c~ 'tn
secolul al XV-lea conducerea armatei muntene în absenţa domnului o av~a vornicul
sfatului domnesc devenit, în a doua jumătate a secolului, mare: vornic. Concltuia e:,te
importantă cu atât mai mult cu cat informaţiile cu privire la dr~;gătorii af1aţi la conduccrc:a
armatei Ţării Româneşti pe parcursul secolelor XV }i XVJ lipsesc încă tar izvoarck
referitoare la secolul al XVJJ-Iea indică spătarul drept comandant al Intregii armate ·~u al
cavaleriei.6l'
Atribuţii diplomatice. Fără a se constitui lntr-(J cara<.1•~ri~tică a dre~ătur 'ei
vomicul Ţării Române}ti lndeplin~re, asemenc-a celorlalţi dreg.ăton!/1 , difente in~n;ină:-i
cu caracter diplomatic. Astfel pc vom ieu! Albul 11 găsim 1n 1428 la Sibiu, unde judcc::i
cazul românilor din satul Aciliu, cu ocazia Intoarcerii dintr-u mi'\i une dipbmatidi ·n

1
'' DR!JJ.J , J nr. 192. p. 292
ta G. D. Florc~cu Dtvanele domne 11 dm Ţara HrHTvinea.ţca 031$9-149);, J.l~uc r~, i, I~B. p. C.S,
90
63
Barbu Câmpina, · .iwlae Swicescu, în IWmLJ Rumhnt~i H, JL-:. r • 1'P:i2, p. 2i ' i•-olae
$t(Jke~.1J. DJCţtorwr p. 15
"'.'vflirYJ]t 'e3grJ<: Prr.~hlema centraliwrii tarel&r fewiale rr.tntârre~tc · fv'dr_n,a 1 Ţara P.r11'l'JLÎru:a ă.
Cril ova 1 <;?7 p. 2.0d-2fJ5
1
' Peo ru car.era ace lUi boier ·e.t rJ u' · f-• <Jft';(;l, r1p. CII.,• p 1') •, ,, ~ J, c-:z
}J•::> •,r
~ ... , ud, 5 t>L
:T•J:
Bogdlsn !Jr.~cumente, 1, p. 251; · -.~, ;; · ·~g<Je, op. rit .• p 201-21 J
1
' • fJJI!f!J J nr. 72. p i 34 r.r. 73. p. 135; r r ÎÎ, p. 13'J- J4!J
'7 Vez Ioan ~vg.dar, !Jr.~rwn.ent.e, 1, p. 249 ,i Cr1;c • 'n '- r, (1 1 tr.trw
l<rllrlivlilor, Huc r ,u 1f.l7~ J 1 p. 117, t • • aoela 11 p;.r '- a •.
1
Con a 1 r:. (_j1 ~rcr.cu r'..r1nlr huţtunt.[V 1~; -wl.ae '>toi • Ţatul dEJrruvs.c. • 244-245
IJ; 'îcofae SlllUiCU, Vatui domn.e '. p. J I'J-12(
 4
70
· • )a Cuvin. Un capitol special îl
ursul c ia pare cA se intâl • e,tJ.fl·JA~~F'-'· i cu autoritliţile braşovene, care
constitui corespondenţa diplomat 9J a blemele politice ale ţării. Sunt de
se înscrie in cadrul mai larg al implicArii''::bJUW~rlillr1'lro.
· a deblocarea drumurilor comerciale,
men\ionat aici scrisorile vomicilor p
· · ~ 't · sus p arin care vomicul Albul îi asigură pe
cnsora 1a care ne-am re,era m .......- . . . . .
braşovem' de bune1e sa1e m ,. 5aU . e.S ' ~ • esfQ1'8
' tenna·7t
12
trUntterea UnUl Om prtn Care Să-I
informeze pe aceştia in leglturl cu acti ~tur Of, . .
Valorificarea izvoarelor GOR PQe s~c~l~lut al A XV -l~a ne-a perm1s
formularea unor incheieri relative la atribu 'le dreJ!tone aflate m atenţ1a noastră. Astfel
se poate afirma c! instituţia inregistreaza o an:UlDitl. evoluţie pe par~ursul. acestui secol,
evolutie care se materializea1A tn special prin. extUlderea. drep~lu1 deA JUde~ată .d: la
nivelul curtii domneşti, specific primei jumltls; a secolului, la mvelul mtregu ţăn m a
doua jumAtate a aceluiaşi secol, tn timp ce ta nivelul titulaturii aceeaşi evoluţie este
marcat! prin trecerea de titulatura de vornic ta cea de mare vornic. Acesta este şi motivul
pentru care am preferat sA folosim, cu referire la prima jumatate a secolului, sintagma de
"vomic al sfatului domnesc" care defineşte mai precis stadiul instituţiei. Transformarea
produs! in privinţa extensiunii jurisdicţiei u este un fapt izolat ci, dimpotrivă, se înscrie
intr-o tendinta mai larg! a domniei de restructurare şi eficientizare a administraţiei ţării. În
acest context jurisdicţia dreg!torului cuprinde inclusiv spaţiul aflat pe dreapta Oltului,
existind documente ignorate pânl acum care evidentiazA această realitate. Pe baza
documentelor de secol XV am reuşit de asemenea, al. evidenţiem o serie de elemente
cunoscute panA atum pe baza unor izvoare tirzii cum este cazul procedurii de judecată sau
cel al pedepselor pe care vornicuJ le putea pronun&a. Pentru a întregi imaginea de
ansamblu a acestei dregAtorii am unnlrit si swprindem şi alte trAsaturi ale acesteia. în
acest sens, plecând de la unele ge.ttii ex· tente in documentele perioadei, am avansat o
serie de ipoteze de lucru care se referi la potibile dimensiuni specifice instituţiei. Prima
dintre acestea se referi la posibilitatea ca vomicul Catului domnesc, respectiv marele
vomic, sll se preocupe de buna des.......e a aetivitllii comerciale din tara, excrcitând un
control asupra marilor dnamuri comerciale ti a Ylmi.lor existente pe parcursul acestora. O
a doua ipoteza are ln vedere faptul clecett dte., care tn mod necesar dispunea de un
~i~iu .~laria~ putea. al se titut aJ logoflltului in coordonarea
aetavttllJn cancelarial~ 1n lipsa ace d reliefat! şi 1n cazul Moldovei,
fntl ~u docume~te dm ~lele XV ·XV eia are in vedere posibilitatea ca
vomu:ul fatulu1 do e fi, ullerior mar• ~ comandantul armatei muntcnc
In &a donmul i, auibUCie rca~Jit~ ti vomic din Moldova 71 t:cca c~; <tr
Oreri element D d' ÎDitituţionaJe c~i~lcntc 1n1rc
ctle cloul ia flrllaublinierca implic~rii
a fi o trasatura distint:t~ a
orpnizarea internă u ·1~rii

l domnci'C, p. 200-201 :