ACADEMIA ROMÂNĂ

COMISIA DE ISTORIE A ORAŞELOR DIN ROMÂNIA

HISTORIA URBANA

Tomul XXII
2014

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

 HISTORIA URBANA
Tomul XXII, 2014

SUMAR / CONTENTS

ARHITECTUR ŞI URBANISM / ARCHITECTURE AND TOWN PLANNING

R ZVANVOINEA, Translating Garden City in Bucharest: Social Housing Reform and the
Planning of Disconnected Allotments (1906–1918) / Principiile oraşul-grădină şi
reforma locuinţelor sociale în Bucureşti (1906–1918) ................................................... 5
IRINA CALOT , Problematica locuinţelor în legislaţia urbană bucureşteană din prima
jumătate a secolului XX / The Housing Question in Bucharest in the First Half of the
20th Century as Reflected in Urban Legislation .............................................................. 25
LILIANA ROŞIU, Programul cazinoului în dezvoltarea urbană a Băilor Herculane / The Casino
Architecture in the Urban Development of Băile Herculane .......................................... 47
CARMEN OPRESCU, Construcţii şcolare determinante pentru modernizarea oraşului
Câmpulung / Important School Buildings in the Modernisation of the Town of
Câmpulung ..................................................................................................................... 63

DEZVOLTARE URBAN / URBAN DEVELOPMENT

LAUREN IU R DVAN, Mănăstiri şi oraşe în ările Române: evoluţii în secolele XIV–XVII /

Monasteries and Towns in the Romanian Principalities: Developments in the 14th–17th
Centuries ........................................................................................................................ 85
DANIEL DUMITRAN, Societatea urbană în Transilvania premodernă. O tipologie a oraşelor /
Urban Society in Early Modern Transylvania. A Typology of Towns ............................ 117
CORNELIU PINTILESCU, „Oraşul Stalin” (Braşov) în anii 1950–1960: un model de dezvoltare
industrială şi urbană în România comunistă / „Oraşul Stalin” (Braşov) during the
1950s: A Model of Industrial and Urban Development in Communist Romania ............ 137

PEISAJ ŞI HABITAT URBAN ŞI RURAL / URBAN AND RURAL LANDSCAPE

AND HABITAT

RENATA GRAF, Spuren des Abbaus der keramischen Rohstoffe im Einzugsgebiet des
Junikower Baches (die Stadt Posen / Polen) basierend auf kartographischen
Überlieferungen aus dem 18. bis 20. Jahrhundert / Traces of Ceramic Raw Materials
Exploitation in the Basin of Strumień Junikowski (Poznań, Poland) on Cartographic
Sources from the 18th-20th Century ................................................................................. 155
TEODOR OCTAVIAN GHEORGHIU, Mobilitatea reţelei de aşezări de pe cursul inferior al
Mureşului (între Arad şi Lipova), în secolele IX–XIX. Câteva studii de caz /

Historia Urbana, tomul XXII, 2014, pp. 1–384

2

The Mobility of the Settlement Network on the Inferior Course of the Mures River
(between Arad and Lipova) from the 9th Century to the 19th Century. A Few Case
Studies ............................................................................................................................ 169
DIANA BELCI, Precara relaţie cu peisajul sau cum se metamorfozează satele bănăţene din
zona Făgetului. Studiu de caz: Crivina de Sus / The Dysfunctional Relationship with
the Natural Landscape, Metamorphosis of Rural Communities in the Făget Area. Case
Study: Crivina de Sus ..................................................................................................... 189

DISCIPLIN SOCIAL ÎN SPA IUL URBAN / SOCIAL DISCIPLINE IN URBAN AREAS

JULIA DERZSI, Despre prerogativele disciplinare ale breslelor din Transilvania în secolul al
XVI-lea. Breslele din Sibiu şi Braşov / About the Competencies of the Guilds in
Transylvania in Disciplinary Matters in the Sixteenth Century. Guilds of Sibiu and
Braşov ............................................................................................................................ 209
TÜNDE MÁRIA MÁRTON, Disciplină socială în centrul protopopiatului reformat Sic (secolul al
XVII-lea) / Social Discipline in the Center of the Reformed District of Sic (17th
Century) .......................................................................................................................... 241
TAMÁS SÁRÁNDI, Încercări de remediere a problemelor sociale şi de aprovizionare publică
din Satu Mare în toamna anului 1940 / Attempts of the Military Administration in Satu
Mare to Solve Social and Public Alimentation Issues in the Fall of 1940 ...................... 257

CASE ŞI MONUMENTE / HOUSES AND MONUMENTS

LIVIU CÎMPEANU, Date despre monumente şi ansambluri arhitectonice braşovene în cele mai
vechi cronici săseşti de la Braşov (secolul al XVI-lea) / Information Regarding
Monuments and Architectural Ensembles of Braşov (Kronstadt) in the Oldest
Transylvanian-Saxon Town-Chronicles (the 16th Century) ............................................ 275
DAN DUMITRU IACOB, Casele din Iaşi ale Ruxandrei Balş, fostă Başotă. Inventarul
acareturilor din 1875 / The House from Iaşi of Ruxandra Balş (former Başotă). The
Household Inventory in 1875 ......................................................................................... 293
NICOLAE TEŞCUL , Turnul cu Ceas din Sighişora. Monument şi muzeu / The Clock Tower of
Sighişoara. Monument and Museum .............................................................................. 309

PERSONALIT ILE ORAŞELOR / TOWNS’ PERSONALITIES

ZSÓFIA SZIRTES, Der Hermannstädter Gesandte Simon Baußner in Wien (1707) / Simon
Baußner, Envoy of Hermannstadt/Sibiu/Nagyszeben in Vienna (1707) .......................... 319
STÉPHANIE DANNEBERG, Der Kronstädter Händler Diamandi Manole (1833–1899) / The
Businessman Diamandi Manole (1833–1899) from Brasov ........................................... 341

RECENZII, NOTE BIBLIOGRAFICE / BOOK REVIEWS

Atlas istoric al oraşelor din România, seria B, ara Românească, fascicula 3, Brăila /
Städtegeschichteatlas Rumäniens, Reihe B, Walachei, 3. Lieferung, Brăila. Coord.
IONEL CÂNDEA şi DAN DUMITRU IACOB. Br ila: Muzeul Br ilei, Editura Istros, 2013,
XXII p. (român ) + 22 p. (german ) + XXXIII planşe (h r i, planuri şi gravuri)
(Laurenţiu Rădvan) ........................................................................................................ 355
 3

Sátoraljaújhely. Magyar Várostörténeti Atlasz 2 / Hungarian Atlas of Historic Towns No. 2.

By ISTVÁN TRINGLI. Budapest: MTA Történettudományi Intézete, 2011, 81 p. + 22
planşe (Julia Derzsi) ......................................................................................... 357
ANDA-LUCIA SPÂNU, Vechi reprezentări grafice ale oraşelor din România. (Academia
Român . Comisia de Istorie a Oraşelor din România. Seria Contribu ii privind istoria
oraşelor, vol. XII). Sibiu: Editura ASTRA Museum, 2012, 551 p. + 200 il. color şi
alb-negru (Nicolae Sabău) .............................................................................................. 358
ÁRPÁD TÓTH, Polgári stratégiák. Életutak, családi sorsok és társadalmi viszonyok Pozsonyban
1780 és 1848 között [Strategii burgheze. Biografii, familii şi rela ii sociale în
Bratislava între 1780 şi 1848], (Pozsony város történetei). Pozsony: Kalligram, 2009,
261 p. (Judit Pál) ............................................................................................................ 361
VIRGIL COMAN, CONSTANTIN CHERAMIDOGLU (coord.), Constanţa – Mărturii documentare.
Regulamente ale administraţiei locale (1879–1949), vol. I. Constan a: Editura Ex
Ponto, 2012, 470 p. (Luminiţa Stelian) ........................................................................... 364
MARCEL STANCU, Sibiul şi electrificarea României. Cronică ilustrată 1891–2013. Sibiu:
Editura Honterus, 2013, 389 p., il., h. (Vasile Ciobanu) ................................................. 366
Problematica istoriei urbane în revista „Urbanismul”. Serie Nouă (2008–2013) (Toader Popescu) . 368
Studii de Istoria şi Teoria Arhitecturii. Studies in History & Theory of Architecture, vol. 1
(2013): 223 p. (Vasile Ciobanu) ..................................................................................... 371
C LIN HOIN RESCU, MANUELA HOIN RESCU, Habitatul rural tradiţional prahovean. s.l.
[Ploieşti]: Editura Restitutio Edit, 2013, 174 p., 144 planşe, 14 h r i. (Teodor Octavian
Gheorghiu) ..................................................................................................................... 373

VIA A ŞTIIN IFIC / THE SCIENTIFIC LIFE

Conferinţa Comisiei Internaţionale pentru Istoria Oraşelor, Lisabona, 2013 (Laurenţiu Rădvan) .... 377
Expoziţia „Arhitectura Chalet în Braşov” (19.12.2013–05.01.2014, Braşov, parcul Facultăţii
de Silvicultură, în faţa Turnului porţii Sf. Ecaterina) (Ruxandra Nazare) ..................... 378
 DEZVOLTARE URBANĂ / URBAN DEVELOPMENT

MĂNĂSTIRI ŞI ORAŞE ÎN ŢĂRILE ROMÂNE:

EVOLUŢII ÎN SECOLELE XIV–XVII*

LAURENŢIU RĂDVAN**

MONASTERIES AND TOWNS IN THE ROMANIAN PRINCIPALITIES:

DEVELOPMENTS IN THE 14TH–17TH CENTURIES

Abstract. In the past few decades, historians have focused closely on the early days
of the Church in the Romanian area, and on the past developments of foundations
created by rulers or boyars. The relative openness of the Mount Athos archives has
also contributed to this, allowing for new information to be brought into the circuit of
knowledge. A less approached aspect regarding this topic has to do with the relations
between the Church and the towns. It is in this perspective that I will attempt to study
the role monasteries’role within the evolution of urban centres. Even though
monasteries initially had a modest reach in the Romanian principalities, starting with
the 16th century, their status, their assets (land, houses, trading booths), their
substantial income, as well as the continued support of rulers and boyars, led to them
and the monks gaining prominence in this environment. After peaking in the 18th
century, there was a decline, with the „law of secularization” dealing a heavy blow to
monasteries, from which some never recovered.
The present study intends to highlight the role played by monasteries located in
towns. We would also suggest that interested parties could initiate a research program
that would provide insight into how the relations between monasteries and towns
evolved, and into their effect on those who lived in them. This also refers to those
bound by a certain code and a way of life (the monks), as well as to those with
different pursuits and mindsets (the townspeople). By enjoying considerable
privileges, some monasteries became no less than towns within towns, with markets
within their own walls, as well as without, on the lands obtained from generous
donors. The economic pursuits (meant to provide nourishment for the monks) turned
many monasteries in competitors for the inhabitants of those towns. On the other
hand, the reputation that monks and their superiors enjoyed in the community would
often lead them to participate or testify in town assemblies or various transactions

* Acest studiu a fost realizat în cadrul unui grant al Autorit ii Na ionale Pentru Cercetare
Ştiin ific din România (ANCS), CNCS – UEFISCDI, proiect num rul PN-II-ID-PCE-2012-4-0552.
** Lauren iu R dvan, Ph.D. in History, professor, „Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi,
Department of History, Bulevardul Carol I, no. 11, Iaşi 700506, Romania, email: radvan@uaic.ro.

Historia Urbana, tomul XXII, 2014, pp. 85–116

86 LAUREN IU R DVAN 2

they were involved in. A complex system of relations would develop over time
between the two parties, and it will change as we advance further into modern times.
The study contains a list of the monasteries in the main Wallachian and Moldavian
towns, as well as an analysis of the origins of their founders.

Keywords: towns, monasteries, Wallachia, Moldavia, monks.

Dup 1989, istoria Bisericii şi-a reocupat locul firesc în istoriografia

româneasc dup ce, vreme de mai bine de patru decenii, fusese aproape exclus ,
din motive ideologice, din preocup rile istoricilor interesa i de perioada medieval
sau pre-modern . Pe lâng teme de importan major , precum începuturile
Bisericii în spa iul românesc, au revenit repede în aten ie şi trecutul şi evolu ia
numeroaselor ctitorii domneşti sau boiereşti, la acest lucru contribuind şi relativa
deschidere a arhivelor de la Muntele Athos, care a permis introducerea unor
informa ii noi în circuitul istoriografic. O dimensiune mai pu in abordat a
subiectului ine de raporturile dintre Biseric şi oraşe, iar din aceast perspectiv ,
încerc m în rândurile ce urmeaz o cercetare care s ia în discu ie rolul pe care
m n stirile l-au jucat în centrele urbane. Chiar dac la început, l caşurile
c lug reşti au p truns timid în oraşele din rile române, din secolul al XVI-lea,
pozi ia pe care au ocupat-o, „baza material ” (terenuri, case, dughene), veniturile
tot mai consistente, precum şi sprijinul constant al domniei sau boierilor, au f cut
ca importan a lor şi a c lug rilor s creasc mult în acest mediu, cu un vârf atins în
secolul al XVIII-lea, dup care a urmat o sc dere, în final, Legea seculariz rii
dându-le o lovitur din care multe m n stiri nu şi-au revenit.
Majoritatea studiilor care privesc m n stirile1 au privit lucrurile mai mult din
perspectiva istoriei acestor l caşuri, a arhitecturii sau iconografiei lor, şi mai pu in
din direc ia rela iei cu oraşul în care se aflau, cu autorit ile or şeneşti sau cu
locuitorii. Din acest punct de vedere, au fost inventariate patrimoniul m n stiresc,
achizi iile de terenuri, daniile primite, scutirile etc. În studiul de fa , inten ion m
s mut m perspectiva, punând accent pe rolul jucat de m n stiri în oraşe2. De
altfel, le propunem celor interesa i ini ierea unui program de cercetare, care ar
permite o mai bun în elegere a felului în care au evoluat rela iile dintre m n stiri
şi oraşe, a impactului resim it de oamenii ce le populau, atât cei lega i de o regul şi
un anume mod de via (c lug rii), cât şi de cei care aveau alte îndeletniciri şi
mentalit i (or şenii). Bucurându-se de privilegii considerabile, unele m n stiri vor
1
A se vedea studiile publicate de-a lungul timpului în reviste de specialitate precum: Biserica
Ortodoxă Română, Glasul Bisericii, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Mitropolia Olteniei sau, mai
nou, Analele Putnei. Un adev rat centru de cercetare în domeniul istoriei Bisericii s-a dezvoltat în
ultimele dou decenii la Iaşi, unde se remarc specialişti precum Ştefan S. Gorovei, Petronel
Zahariuc, Maria-Magdalena Székely, Bogdan-Petru Maleon, Liviu Pilat, Marius Chelcu şi al ii, al turi
de colegi din alte universit i şi institute din ar .
2
Din aceast perspectiv , un excelent studiu de caz la Marius Chelcu, C t lina Chelcu,
„M n stirea Golia: reper al organiz rii spa iului urban”, AIIADX, 48 (2011): 223–239.
96 LAUREN IU R DVAN 12

*
Moldova prezint o situa ie asem n toare. Primele m n stiri au fost tot
catolice, ridicate de aceiaşi c lug ri dominicani şi franciscani, în centre cu
popula ie catolic sau în oraşele în care şi-au avut reşedin a primii domni. Dac în
ara Româneasc , în primele dou secole, dominicanii par a fi mai importan i, în
Moldova, prezen a franciscanilor are mai mult greutate. Cei din urm sunt întâlni i
la Baia85, Bac u86, dar şi Cetatea Alb 87 sau Chilia88. Important a fost centrul de la
Siret, unde au activat şi franciscanii şi dominicanii, prezen a lor aici destul de
timpurie fiind, dup p rerea noastr , un bun indiciu pentru gradul de urbanizare al
aşez rii. Primii au fost franciscanii, a c ror biserică (Sfânta Fecioară) a devenit în
1371 reşedin a episcopiei înfiin at aici89. Dominicanii au venit câ iva ani mai
târziu, înainte de 137890, şi au ob inut sprijinul mamei lui Petru I, Margareta, care
i-a ajutat s ridice Biserica Sfântul Ioan Botezătorul. Cu referire la acest convent ni
s-a p strat singura informa ie care confirm acordarea unor venituri de c tre domn:
la rug mintea mamei sale, în 1384, Petru face o danie c tre ecclesia beati Iohannis
Baptistea, care primeşte venitul cântarului (libra) din oraş91. Am sus inut şi cu alt
ocazie92 c ridicarea bisericii Sfântul Ioan a avut o influen hot râtoare în procesul
de devenire urban a Siretului, deoarece acest eveniment poate fi pus în leg tur cu
momentul în care locuitorii au primit privilegiul ce consacra dreptul lor la
autonomie. Semnificativ este faptul c l caşul nu a fost ridicat la periferie (precum
la Câmpulung), ci chiar în mijlocul oraşului, în pia a central 93. Sfântul Ioan
Botez torul a devenit patronul spiritual al oraşului, figura sa fiind pus pe emblema
sigiliului oraşului, ceea ce sugereaz c aceast biseric , şi nu cea a episcopiei, a
devenit reperul principal spiritual al comunit ii94. Cu siguran , un rol în ob inerea

85
Nu se ştie dac franciscanii pomeni i la Baia aveau un convent (Filitti, Din arhivele
Vaticanului, vol. I, 30, nr. XVI).
86
Marco Bandini, Codex. Vizitarea generală a tuturor bisericilor catolice de rit roman din
Provincia Moldova, 1646–1648, ed. Traian Diaconescu (Iaşi: Editura Presa Bun , 2006), 146; vezi şi
Radu Rosetti, „Despre unguri şi episcopiile catolice din Moldova”, AARMSI, s. II, 27 (1904–1905):
297–301; Ştefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate (Iaşi: Editura
Universit ii „Al. I. Cuza”, 1997), 121–123 şi altele.
87
Annales minorum seu trium ordinum a S. Francisco institutorum, ed. Luca Waddingo, vol. IX
(Claras Aquas: 1932), 296.
88
Michel Balard, La Romanie Génoise (XIIe – début du XVe siècle), vol. I (Roma: École
Française de Rome, 1978), 146. În 1453, afl m c se pl nuia ridicarea unei m n stiri franciscane
dedicat Sf. Bernard (DRH, D, I, 433, nr. 317).
89
Documente Hurmuzaki, vol. I, partea 2, 160, nr. 124; 168, nr. 131.
90
Filitti, Din arhivele Vaticanului, vol. I, 9, nr. IV.
91
DRH, A, I, 1, nr. 1.
92
L. R dvan, Oraşele din ţările române, 568–570.
93
Atlas istoric al oraşelor din România, seria A, Moldova, fasc. 2, Siret, coord. Dan Dumitru
Iacob (Bucureşti: Editura Enciclopedic , 2010), planul nr. IV. Zona pie ei a suferit în secolele XVIII–
XIX unele transform ri (Simeon Reli, Oraşul Siret în vremuri de demult (Cern u i: 1927), 6, 105–108),
mai multe modific ri radicale fiind aduse în perioada comunist .
94
Emil Vîrtosu, Din sigilografia Moldovei şi ării Româneşti, în: DIR, Introducere, vol. II
(Bucureşti: Editura Academiei Române, 1956), 476–477.
13 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 97

de c tre comunitatea german a acestui privilegiu l-a avut ctitora l caşului, doamna
Margareta. Terminologia documentelor arat diferen a de statut: în 1370, Siret este
numit oppidum, în 1384, este civitas95. Pu in mai târziu, în 1391, la aceast biseric
s-au petrecut minuni şi locul a devenit centru de pelerinaj96. La fel ca la
Câmpulung, nu cunoaştem detalii cu privire la amploarea şi impactul acestui
pelerinaj asupra oraşului. Nu ştim nici cât timp a p strat conventul venitul
cântarului – care se afla cel mai probabil în pia a situat în imediata apropiere a
l caşului –, probabil pân la desfiin area sa. Acest moment poate fi plasat între anii
1540–1550, când popula ia trece la protestantism, dup care au loc ample
persecu ii anti-armene şi anti-protestante, începând cu Ştefan Rareş şi continuând
cu Alexandru L puşneanu, Ştefan Tomşa şi Ioan Vod 97. Şi comunitatea de la Siret
a p strat în memorie importan a locului fostului convent, altfel nu ne explic m
men inerea hramului şi rectitorirea pe acelaşi loc a Bisericii ortodoxe Sfântul Ioan
de c tre Ştefan Petriceicu98. Bisericii domneşti din centru i se adaug , probabil la
finele secolului al XVI-lea, biserica preotului Mihul, înlocuit în secolul urm tor
de Biserica schitului Sfântul Onufrei, ctitorit tot de Ştefan Petriceicu99.
Devenind destul de repede reşedin a principal a Moldovei, Suceava a
g zduit câteva m n stiri, toate ridicate la margine. Cea mai veche pare s fie
m n stirea ridicat de Ia co înainte de 1395, la Nord de oraş, ref cut în 1639100,
urmat de Mănăstirea Sfântul Ilie, situat în partea de vest, ctitorie a lui Ştefan cel
Mare (1488)101. În partea de Nord-Est, tot în afara oraşului, Toader Movil
postelnicul a ref cut („a zidit din nou sfânta m n stire”) la sfârşitul secolului al
XVI-lea o m n stire care îi va lua mai apoi numele, Todireni102. Ca o particularitate,

95
Documente Hurmuzaki, vol. I, partea 2, 160, nr. 124; DRH, A, I, 1, nr. 1.
96
R. Loenertz, „Le Société de Frères Pérégrinants et les convents dominicains de Ruthénie et
de Moldo-Valachie (2)”, Archivum Fratrum Praedicatorum, Roma, 4 (1934): 33; Călători străini,
vol. V, 19. Este vorba de apari ia unor pic turi de sânge pe un corporaliu f cut dintr-o pânz pe care
vicarul Iohannes a dus-o la Ierusalim şi cu care a atins locurile sfinte (Renate Möhlenkamp, „Ex
Czeretensi civitate: Randnotizen zu einem in Vergessenheit geratenen Dokument”, AIIAI, 19 (1982):
105–130; Pilat, Între Roma şi Bizanţ, 77–81).
97
M rturii narative în Călători străini, vol. II, 99, 131–132, 140–141, 266–267; V, 25, 81.
Pentru situa ia protestantismului în Moldova, a se vedea Şerban Papacostea, „Moldova în epoca
Reformei. Contribu ie la istoria societ ii moldoveneşti în veacul al XVI-lea”, în: SRdI, 11, nr. 4
(1958): 69–76; Maria Cr ciun, Protestantism şi ortodoxie în Moldova secolului al XVI-lea (Cluj-
Napoca: Editura Presa Universitar Clujean , 1996), 38–40.
98
Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din
Moldova (Bucureşti: 1974), 761; Atlas istoric. Siret, VIII-IX (ruinele unui l caş mai vechi descoperite
sub actuala biseric ).
99
DIR, A, XVII, IV, 190, nr. 236; DRH, A, XXVIII, 272, nr. 326; Din tezaurul documentar
sucevean. Catalog de documente (1393–1849), ed. Vasile Gh. Miron et al. (Bucureşti: 1983), 192, nr. 570.
100
Documente Hurmuzaki, vol. XIV, partea 1, 18, nr. 41; Izvoare privind istoria României.
Fontes, vol. IV, 243, nr. 47/1; N sturel, „D’un document byzantin”, 345–351.
101
Biserica a fost ridicat , la fel ca în cazul multor altor biserici ştefaniene, pe locul unui l caş
mai vechi, din lemn (Paraschiva-Victoria Batariuc, „Cercetarea arheologic , condi ie a restaur rii.
Studiu de caz: biserica Sfântu Ilie, Suceava”, Monumentul, Iaşi, 2000: 140).
102
DIR, XVII, A, III, 41, nr. 67. Ctitorul ini ial nu se cunoaşte.
98 LAUREN IU R DVAN 14

faptul c la Suceava s-a aflat cea mai mare comunitate de armeni din Moldova a
f cut ca în oraş s se ridice mai multe biserici armeneşti, iar la margine, dou
m n stiri: în continuarea cartierului armenesc a fost construit biserica Sfântul
Axentie, ref cut de Agopşa Vartanian înainte de 1602 şi care a servit apoi unui
complex monastic (azi, mănăstirea Zamca); la câ iva kilometri Sud-Vest de oraş,
armeanul Dragan Danovak a ctitorit mănăstirea Hagigadar (1512–1513)103.
Dar cele mai multe m n stiri le vom g si în Moldova în alt oraş, la început
gazd temporar pentru Domnul rii, apoi reşedin permanent a acestuia, Iaşi.
De altfel, „ofensiva” m n stirilor a început aici chiar în momentul în care Iaşii au
devenit favori i în „cursa” pentru a deveni Capital a rii (care se va încheia un
secol mai târziu), în timpul domniei lui Alexandru L puşneanu. La marginea
oraşului, logof tul Ioan Gol i a ridicat înainte de 1564 prima Biserică a Goliei104,
devenit m n stire mai târziu, spre finele secolului al XVI-lea – primii ani ai
secolului urm tor105. În scurta sa domnie din 1563–1564, în alt margine, Ştefan I
Tomşa a construit prima biseric , din lemn, a Mănăstirii Sfântul Ioan Gură de Aur
(Zlataust), ref cut din piatr în a doua jum tate a secolului al XVII-lea de c tre
Istratie Dabija106. De altfel, în Iaşi avem şi exemple de biserici mai vechi preluate
de noi ctitori şi transformate în m n stiri. Cel mai cunoscut caz este al Bisericii de
lemn a lui Samson, situat în pia a oraşului („în fruntea târgului”), ref cut în piatr
de marele vornic Nistor Ureche şi transformat în m n stire, înainte de 1610, când
este închinat la Sinai107.
Una dintre cele mai vechi m n stiri ridicat în afara oraşului este Socola, ce
îşi datoreaz începuturile lui Alexandru L puşneanu, care a înzestrat-o cu sate,

103
Călători străini …, vol. IV, 346; vol. V, 182; N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic, 801,
810–812; N. Constantinescu, „M n stirea armeneasc Zamca – Suceava”, Mitropolia Moldovei şi
Sucevei, XXXV, 3–4 (1959): 236–244); Paraschiva-Victoria Batariuc, „Biserici disp rute la Suceava”,
HU, 15, nr. 1–2 (2007): 195.
104
Inscripţiile medievale ale României, vol. I, 581, nr. 769; 629, nr. 881. Pentru istoria Goliei,
vezi şi volumul recent de studii Mănăstirea Golia. 350 de ani de la sfinţirea ctitoriei lui Vasile Lupu,
coord. Sorin Iftimi (Iaşi: Doxologia, 2010), ca şi studiul citat al lui Marius şi C t lina Chelcu.
105
Când Ana Gol iasa o închin la Vatoped, în perioada 1604–1606, Golia func iona deja ca
m n stire (Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. I, ed. Ioan Caproşu, Petronel Zahariuc
(Iaşi: Editura Dosoftei, 1999), 84, nr. 60, 94–95, nr. 66–67 (în continuare: Documente Iaşi); cu toate
c unele dintre documentele din aceast colec ie au fost publicate şi în alte volume, am preferat s
cit m ultima edi ie, unde sursele au fost publicate dup riguroase norme ştiin ifice de profesorii Ioan
Caproşu şi, pentru primul volum, Petronel Zahariuc)
106
Nicolae Stoicescu ca şi al i autori cred c unul din cei doi domni care poart numele de
Ştefan Tomşa este posibilul ctitor al acestei biserici (Stoicescu, Repertoriul bibliografic, 465);
N. Grigoraş a identificat un act din 1592 care face referire la „duhovnicul de la biserica lui Ştefan
vod , ce se zice Zlataust”, prin urmare exist un argument în favoarea ridic rii l caşului de c tre
primul Tomşa (N. Grigoraş, „Biserica Sf. Ioan Zlataust din Iaşi”, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 39,
nr. 5–6 (1963): 278–282).
107
Documente Iaşi, vol. I, 126, nr. 93; vol. II, 215, nr. 246; descriere în: Călători străini,
vol. VI, 66.
15 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 99

locuri de mori şi iazuri lâng Iaşi, pe lâng locul de lâng m n stire, dup obicei108.
Tot de atunci dateaz şi Mănăstirea Sfântul Nicolae a lui Aron Vodă, „din arina
târgului”. Prima construc ie a m n stirii s-a aflat mai în vale, fiind ridicat tot de
L puşneanu, probabil în a doua sa domnie. Este men ionat din 1581, pentru ca
într-un rezumat românesc din 1588 s fie numit „m n stire greceasc ” sau „de la
Greci”, fiind deci administrat de c lug ri greci (de la Zografu)109. Ruinându-se,
Petru Şchiopul – un alt mare ctitor de la Iaşi – a decis s o refac , îns cel care a
dus la cap t aceast misiune a fost Aron Vod , fiul nelegitim al lui L puşneanu,
care o reconstruieşte în alt loc, mai pe deal (1594)110.
Mănăstirea Galata a cunoscut o situa ie oarecum asem n toare cu
mănăstirea lui Aron Vodă. Prima biseric a m n stirii (Galata din Vale) a fost
ridicat în 1576–1578 de Petru Şchiopul lâng unul din dealurile ce str juieşte
valea Nicolinei, pe unde iese din oraş drumul spre Gala i. Terenul alunecos şi
apropierea de malul Bahluiului au f cut ca acest l caş s nu aib via lung 111. În a
doua sa domnie, Petru ridic o alt construc ie, pe deal (1582–1584), pe care nu
apuc s o înconjoare cu zid sau s o termine de pictat. Face, în schimb, case
egumeneşti, care au servit şi ca reşedin domneasc , inclusiv pentru Petru, în
1591112. Zidul şi pozi ia pe care o avea fa de oraş au f cut ca m n stirea s fie
c utat de domni în momente de cump n (Ştef ni Lupu, Grigore al II-lea
Ghica). Nemul umit de felul cum c lug rii administraser m n stirea, Radu
Mihnea o închin în 1618, la Sfântul Mormânt113. Tot din vremea lui Petru
Şchiopul, dateaz şi un alt monument important al oraşului, mănăstirea Sfântul
Sava. Cu sprijinul domnului, un grup de c lug ri greci veni i de la Sfântul Sava de
la Ierusalim a ridicat mai întâi o biseric în centrul oraşului, în Armenime. Casele
f cute în acel loc de c tre domn au fost d ruite c lug rilor în august 1583, dat ce
r mâne principalul reper cronologic pentru începuturile bisericii, a c rei construc ie
s-a întins probabil şi în anul sau anii urm tori114. În 1625, Enache postelnicul reface
biserica cu ajutorul meşterului Gheorghe de la Constantinopol. A fost închinat la
Sfântul Mormânt, m n stirea fiind gazda obişnuit a înal ilor ierarhi ortodocşi ce

108
Documente Iaşi, vol. I, 30, nr. 21.
109
DIR, XVI, A, III, 151, nr. 199; 243, nr. 297; 371, nr. 460; Petru Şchiopul a închinat-o la
Zografu (Documente Iaşi, vol. I, 97, nr. 68).
110
Grigore Ureche, Letopiseţul ării Moldovei, ed. P.P. Panaitescu (Bucureşti: Editura de Stat
pentru Literatur şi Art , 1958), 225. Detalii pentru evolu ia m n stirii în: Alexandru I. Gon a,
„M n stirea de la Greci din arina Iaşilor. O ctitorie disp rut a lui Alexandru L puşneanu”, în:
Gon a, Studii de istorie medievală (Iaşi: Editura Dosoftei, 1998), 203–210 şi N. Grigoraş, „Dou
monumente de art feudal din împrejurimile Iaşului: m n stirile Hlincea şi Aroneanu”, Cercetări
istorice, 1 (1970): 294–299.
111
Documente Iaşi, vol. I, 28, nr. 18; Ureche, Letopiseţul, 211.
112
O parte din chiliile de lâng m n stire au fost f cute şi d ruite de mitropolitul Theofan
(Documente Iaşi, vol. I, 39, nr. 26).
113
Ibidem, 165, nr. 121; 180, nr. 129.
114
Ibidem, 35, nr. 23; probabil, c lug rii de la Sf. Sava erau veni i în Iaşi mai devreme, din
1575 (Ibidem, 25, nr. 16).
100 LAUREN IU R DVAN 16

veneau sau treceau prin Iaşi115. Legat de familia lui Petru Şchiopul este şi
mănăstirea Hlincea. A fost ridicat cândva între 1574 şi 1591, tot pe valea
Nicolinei (pe dealul opus Galatei), de Maria, fiica lui Petru vod , şi so ul ei, Zotu
sp tarul, care o închin Galatei (ulterior, l caşul e ref cut de Vasile şi Ştef ni
Lupu)116. În fine, într-una din domniile lui Petru Şchiopul s-a ridicat pe şesul
Nicolinei, în valea dintre dealul Galatei şi cel al Cet uiei, o alt m n stire, numit
Balica, dup ctitor, sau Galata de Jos, datorit pozi iei fa de Galata de pe Deal.
Construit de hatmanul Melentie Balica, mănăstirea Schimbarea la Faţă a fost
închinat la Muntele Sinai, prima ei men iune fiind din 1587117. Un alt act, din
1618, ne arat c m n stirea a fost de fapt finalizat de Simion şi Ieremia Movil ,
cumna ii hatmanul Balica118.
Secolul al XVII-lea aduce în peisajul urban al Iaşilor noi m n stiri. Mai jos
de Târgul F inei, vornicul B rboi din familia boierilor Sturdza a ridicat, între
1613–1615, o biseric , ce a luat mai târziu numele ctitorului. Devine m n stire în
1669 şi este închinat la Vatoped119. La marginea de R s rit a oraşului, hatmanul
Nicori a ridicat, în 1626–1627, m n stirea Sfântul Ioan cel Nou, închinat apoi ca
metoh la Sfântul Sava de la Ierusalim120. În aceeaşi perioad , Miron Barnovschi
ctitoreşte în centrul vechi al oraşului o biseric pentru o m n stire (1627), care a
fost închinat la Sfântul Mormânt121. A patra m n stire din zona veche a oraşului122
este Trei Ierarhi. Biserica m n stirii, unic în spa iul românesc (ca şi Sfântul
Sava), a fost ridicat în mai mul i ani, Vasile Lupu, ctitorul, întâmpinând dificult i
în a g si meşteri şi pictori potrivi i. Cu ajutorul zidarilor şi c r midarilor veni i de
la Bistri a sau a pictorilor trimişi de la Moscova, biserica este construit între 1637
şi 1642; a fost sfin it la 6 mai 1639123. În 1641, în biseric au fost aşezate moaştele
Sfintei Paraschiva. Ctitorul a ridicat o parte din cl dirile din incint (chilii,
trapez ria) şi un zid care împrejmuia întreg complexul, str juit la Uli a Mare de o
înalt clopotni , ce avea un orologiu124. Lui Vasile Lupu îi dator m şi lucr rile

115
Vezi detalii la Dan B d r u, Ioan Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, ed. a II-a (Iaşi: Casa
Editorial Demiurg, 2007), 162–165; descriere la Paul de Alep (Călători străini …, vol. VI, 33–35).
116
Documente Iaşi, vol. I, 152, nr. 111; 208, nr. 157; vol. II, 479, nr. 537; a mai fost închinat
şi la Andriano de la Arghirocastro, la Rumele (Ibidem, vol. I, 511, nr. 457).
117
Ibidem, vol. I, 44, nr. 28.
118
Ibidem, 164, nr. 120. Proasta administrare a c lug rilor se simte şi aici, astfel c m n stirea
ajunge la sfârşitul secolului al XVII-lea la ruin ; este ref cut în prima domnie a lui Grigore al II-lea
Ghica (Ibidem, vol. IV, 242, nr. 337; vol. V, 149, nr. 272).
119
Ibidem, vol. II, 196, nr. 224; Istoria oraşului Iaşi, vol. I, coord. Constantin Cihodaru,
Gheorghe Platon (Iaşi: Editura Junimea, 1980), 99.
120
Documente Iaşi, vol. I, 248–249, nr. 182–183; 330, nr. 250.
121
Ibidem, vol. I, 234–244, nr. 177–179.
122
Dup Sf. Sava, Sf. Vineri şi Barnovschi. Se ad uga Golia, care îns se afla în zona mai
nou a oraşului.
123
Pe larg, în: D. B d r u, I. Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, 170–176.
124
Călători străini …, vol. VI, 46–50; vezi şi Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei,
„Contribu ii la istoria Trei-Ierarhilor”, AIIADX, 30 (1993): 435–448.
17 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 101

ample de reconstruc ie de la m n stirea Golia. Noul ctitor a p strat turnul-

clopotni şi zidul ce împrejmuia incinta, dar a înlocuit biserica cu una complet
nou 125. Înainte de iulie 1649, lucr rile erau începute, în 1653, erau în mare parte
finalizate, iar în 1660, îi sunt aduse ultimele complet ri, de c tre Ştef ni Lupu126.
Singura m n stire de la marginea de Nord-Vest a oraşului a fost ridicat tot de
Vasile Lupu. Este vorba de Sfântul Atanasie şi Chiril din Copou, ridicat pe la
1638 şi reînnoit la 1702 de Constantin Duca127.
Ultimele m n stiri importante au fost ridicate în p durile ce str juiau oraşul
spre Sud. Mănăstirea Bârnova a fost început de Miron Barnovschi (în 1628,
primea deja danii), care îns nu a mai apucat s o vad gata, fiind terminat abia în
vremea şi cu sprijinul lui Istratie Dabija (1664–1667)128. Tot în codrul Iaşilor, i s-a
ad ugat mănăstirea Clatia sau schitul lui Păun, dup numele ctitorului, P un
vameşul (1671–1672)129. Ultima mare m n stire ridicat lâng Iaşi în secolul al
XVII-lea este Cet uia. L caşul a luat numele unui deal ce str juia valea Nicolinei,
unde s-au concentrat mai multe m n stiri din preajma Iaşilor. Dealul ales pentru
noua m n stire avea o pozi ie dominant fa de oraş; de altfel, m n stirea a fost
gândit şi construit ca o fortifica ie, chiar dac a servit doar în câteva rânduri
acestui scop130. A fost construit între 1669 şi 1672 din porunca lui Gheorghe
Duca. În a treia domnie a lui Duca (1678–1683), a servit domnului ca reşedin de
var . M n stirea fusese închinat dinainte de a fi terminat la Sfântul Mormânt
(1669)131.
*
Am inclus în inventarul m n stirilor or şeneşti atât l caşurile ridicate în
interior, pe vatra aşez rii, cât şi cele din vecin tate, deoarece ambele categorii au
influen at oraşele în sau lâng care s-au aflat. Şi unele şi altele au primit sau au
cump rat locuri în oraş sau pe moşia acestuia şi s-au bucurat f r deosebire de
venituri şi scutiri în rela ia cu oraşul şi locuitorii. Acest inventar ne ofer
posibilitatea mai multor interpret ri. În primul rând, se observ c num rul

125
Miron Costin, Letopiseţul ării Moldovei de la Aron Vodă încoace, în: Miron Costin,
Opere, ed. P.P. Panaitescu (Bucureşti: Editura de Stat pentru Literatur şi Art , 1958), 119.
126
Vezi D. B d r u, I. Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, 193–200.
127
N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic, 461.
128
Documente Iaşi, vol. I, 256–261, nr. 188–192; vol. II, 85, nr. 90.
129
Ibidem, vol. II, 337–339, nr. 363–364; 349, nr. 378.
130
Constantin Cantemir şi fiul s u, Dimitrie, s-au retras aici în momente de restrişte (Ioan
Neculce, Letopiseţul ării Moldovei şi O samă de cuvinte, ed. Iorgu Iordan (Bucureşti: Editura de Stat
pentru Literatur şi Art , 1959), 96, 216–217), iar în 1717, la Cet uia are loc un episod dramatic,
când un corp de 200 de solda i austrieci conduşi de c pitanul Ferencz l-a atacat pe Mihai Racovi ,
refugiat în interiorul zidurilor m n stirii (Cronica Ghiculeştilor. Istoria Moldovei între anii 1695–1754,
ed. Nestor Camariano, Ariadna Camariano-Cioran (Bucureşti: Editura Academiei, 1965), 201–211;
Documente Iaşi, vol. III, 460, nr. 529; 476, nr. 547; 485, nr. 556).
131
Atestare în februarie 1670 (Documente Iaşi, vol. II, 280, nr. 301); vezi şi vol. III, 237,
nr. 276; N. Grigoraş, Mănăstirea Cetăţuia, ed. a II-a (Bucureşti: Editura Meridiane, 1968), 6–9.
102 LAUREN IU R DVAN 18

m n stirilor a crescut propor ional cu importan a oraşului în care au fost ridicate,

iar aceast importan trebuie privit în primul rând din perspectiva autorit ii
centrale, c ci oraşele respective s-au dezvoltat pe m sur ce domnia le-a acordat
aten ie şi le-a ales pentru a g zdui reşedin a principal a rii. Observ m c în
primele oraşe-reşedin , Argeş sau Siret, nu avem m n stiri (exceptându-le pe cele
catolice de la Siret), deoarece în perioada când aceste centre au stat în aten ia
domniei, ctitorii au preferat s -şi ridice m n stirile departe de oraşe. La Argeş,
Neagoe Basarab şi-a ridicat m n stirea şi din considerente de legitimare şi
prestigiu. În momentul în care domnii s-au orientat spre alte oraşe, precum
Târgovişte sau Suceava, în care au rezidat mai mult timp, se observ tendin a
acestora de a-şi ridica mai aproape l caşurile de pomenire, preferând pentru început
p durile din preajma acestor aşez ri. În fine, stabilizarea reşedin ei principale la
Bucureşti sau Iaşi a dat semnalul ridic rii şi mai multor m n stiri, înmul indu-se
num rul ctitoriilor nedomneşti. Analiza originii ctitorilor132 relev c în oraşele
discutate – care reprezint de fapt şi centrele urbane cu cele mai multe m n stiri
din cele dou principate –, cei mai numeroşi întemeietori de astfel de l caşuri au
fost domnii. Urmeaz boierii, în general cei din marea boierime, prezen a acestora
în calitate de ctitori având leg tur şi cu stabilirea lor în oraşele-reşedin , mai ales
în cazul celor care de ineau dreg torii. R mân în list pu ine m n stiri ridicate de
reprezentan i ai clerului sau din alte categorii. Lipsesc or şenii care, spre deosebire
de domni sau boieri133, nu aveau for a material necesar pentru a ridica şi înzestra
astfel de l caşuri. Singura excep ie este dat de armenii din Suceava, suficient de
boga i şi motiva i (f ceau parte din cea mai mare comunitate armean din
Moldova) pentru a ridica nu una, ci dou m n stiri. Pe de alt parte, îi g sim totuşi
pe or şenii mai înst ri i sau pe cei organiza i în bresle ridicând multe din bisericile
or şeneşti, la început majoritatea din lemn, apoi din c r mid sau piatr . Privind
din aceast perspectiv , în elegem şi de ce ctitorii de m n stiri, prin gesturile lor de
înzestrare, nu au menajat autonomia urban . Aceşti ctitori nu veneau din acest
mediu şi nu aveau niciun interes sa-l sus in . Oraşul a fost v zut mai mult ca un
suport pentru m n stire, un mediu care putea între ine economic un astfel de
complex, motiv pentru care, uneori, cele dou p r i s-au aflat pe pozi ii
concuren iale şi conflictuale (pentru terenuri, dughene, taxe etc.). De altfel, o
analiz a planurilor oraşelor discutate (în special Bucureşti şi Iaşi) relev o
distribu ie a m n stirilor ce pare s in cont de plasarea cât mai aproape de pia a
oraşului, treptat „încorsetat ” de diferite l caşuri c lug reşti (Fig. 1 şi 2). În acelaşi
timp a existat şi o colaborare, datorat pozi iei preeminente în societate a clerului,
dovad prezen a reprezentan ilor acestuia (inclusiv a clerului monahal) la momente

132
Am luat în considerare ctitorul ini ial, acolo unde acesta este cunoscut. M n stirile ridicate
de boieri care au devenit ulterior domni am preferat s le trecem în categoria l caşurilor boiereşti,
luând în considerare starea social în care se afla ctitorul la vremea construirii.
133
Actul de ctitorire apare ca o prerogativ a elitei („putearnicii l cuitorii râi”) în actele de
dezînchinare date în 1639–1640 (DRH, B, XXVII, 12, nr. 10; 618, nr. 511).
19 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 103

importante pentru comunitate: s rb tori religioase, alegerea jude ilor/pârgarilor,

judec i, confirm ri ale unor tranzac ii importante etc.
Revenind la analiza distribu iei m n stirilor din oraşe, observ m num rul
aproape identic de l caşuri ridicate în reşedin ele domneşti din cele dou ri
române. Dac vorbim de oraşele care s-au impus în cele din urm ca reşedin e
principale din a doua jum tate a secolului al XVI-lea, Bucureşti, respectiv Iaşi,
remarc m dispropor ia dintre num rul ctitoriilor domneşti, mai numeroase în oraşul
din Moldova. De asemenea, difer gradul de apropiere şi integrare în oraş. Ini ial,
m n stirile bucureştene au fost ridicate la periferie sau în imediata apropiere a
oraşului, fiind încorporate în aria urban – pe m sur ce aceasta a crescut – mult
mai repede decât l caşurile ieşene, aflate mai departe. Tot la Bucureşti, se observ
c mare parte din l caşurile c lug reşti au fost ctitorite în a doua parte a secolului
al XVI-lea, confirmând adev rata explozie urban , economic , social şi chiar
bisericeasc , pe care acest oraş a cunoscut-o dup m surile luate de Mircea
Ciobanul134. Şi Iaşii au trecut în acea perioad printr-o extraordinar dezvoltare,
îns aceasta a continuat, ba chiar s-a intensificat în secolul urm tor, cu ctitorii
extraordinare, precum Barnovschi, Trei Ierarhi sau Cetăţuia. O explica ie a acestei
situa ii vine şi din momentele dificile prin care au trecut Bucureştii la finele
secolului al XVI-lea, datorit distrugerilor provocate de r zboaiele din timpul lui
Mihai Viteazul, de pe urma c rora oraşul a avut nevoie de cel pu in dou decenii
pentru a se reface135. Pe parcursul secolului urm tor, o parte din vechile m n stiri
de aici au fost ref cute sau complet reconstruite (unele de c tre domni), f r a li se
mai ad uga multe ctitorii noi. În plus, în acest secol, domnii nu au neglijat
reşedinţa de la Târgovişte (Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu), spre
deosebire de Suceava, care a fost mult mai rar vizitat (excep ie fac Ieremia Movil
şi, par ial, Radu Mihnea, care a stat şi în curtea de la Hârl u)136. Cât priveşte
Suceava, trebuie remarcat faptul c în secolele XIV–XVII, nu a fost ridicat nici o
m n stire în oraş. Totuşi, lipsa acestora a fost compensat de prezen a sediului
Mitropoliei şi a unor biserici importante. În ceea ce priveşte închinarea m n stirilor
amintite, poate nu întâmpl tor, o mare parte dintre acestea au fost închinate la
Locurile Sfinte, Sinai sau Muntele Athos. M n stirile urbane erau aduc toare de
bune venituri, astfel c domnii sau boierii care le-au ridicat au considerat c
închinarea lor reprezenta un gest de credin deosebit, dar şi un mijloc de a ob ine
veşnica pomenire. Dintre aceste l caşuri, Matei Basarab a cuprins în cunoscuta sa
hot râre de scoatere de sub închinare a unor „lavre domneşti” şi mănăstirile

134
Vezi Lauren iu R dvan, „Mircea Ciobanul şi ‘aşezarea’ oraşului Bucureşti”, în: „Aut viam
inveniam aut faciam”…, 101–120; Creşterea se observ şi prin ridicarea a tot mai multe biserici de
mir; într-un act din 1587, printre „popii din oraş” ce figureaz ca martori apare numele a nu mai
pu ini de 15 preo i (DIR, XVI, B, V, 294, nr. 307).
135
La evenimentele din august-octombrie 1595 se refer numeroşi c l tori str ini: Alfonso
Visconti, Diego Galan, Filippo Pigafetta, Nichifor dasc lul etc. (Călători străini …, vol. III, 477–479,
521–537, 543–551, 610–613).
136
Vezi locurile de emitere a documentelor din volumele colec iilor DIR şi DRH.
104 LAUREN IU R DVAN 20

Câmpulung (propria sa ctitorie, înc neînchinat ), Argeş şi Dealu, totul parte a unei
mai ample reforme monastice137.
Privind dinspre rela ia cu oraşul, m n stirile urbane pot fi încadrate în mai
multe categorii. Din punct de vedere al impactului, exist m n stiri care au ajuns s
domine oraşul, s controleze p r i semnificative din moşia acestuia şi s de in
terenuri şi dughene numeroase în vatr , ca şi m n stiri a c ror „prezen ” urban a
fost modest . Dac pân la 1500, în rela ia cu m n stirile, oraşele nu au avut de
suferit, situa ia începe s se schimbe odat cu gestul unor domni ctitori de a d rui
l caşurilor lor nu numai p r i din veniturile domneşti, ci chiar terenuri pe moşiile
oraşelor. Neagoe Basarab, ctitorul mănăstirii Argeşului, a dorit s înzestreze noul
l caş cu locuri şi taxe pe m sur m re iei construc iei. I-a cedat dreptul de judecat
în pia a oraşului, vama şi o parte important din moşie (Fl mânzeştii). Preluarea de
c tre c lug ri a acestei moşii, aflat la nord de Argeş, a limitat extinderea oraşului
în aceast direc ie, o situa ie asem n toare fiind în partea de sud a oraşului, unde
m n stirea avea „morile de jos”. Or şenii nu s-au împ cat cu aceast situa ie, au
contestat-o şi s-au judecat timp de mai bine de un secol cu m n stirea. A urmat un
du-te-vino al c lug rilor şi reprezentan ilor or şenilor la curte, îns to i domnii care
i-au urmat lui Neagoe au confirmat daniile m n stirii (s-a invocat un schimb pe
care-l f cuser or şenii cu domnul). Or şenii se plângeau c „i-au cotropit c lug rii
şi au şi ei ocin amestecat cu c lug rii”, cei din urm îi acuzau pe or şeni c „le-
au fost închis or şanii [morile] cu gr dinile”138. În timpul lui Constantin Şerban,
jude ul a reuşit s ob in pentru oraş dreptul de a lua o treime din vama târgului şi
st pânire asupra unei p r i din moşia Fl mânzeştilor, victorie temporar , de vreme
ce egumenul m n stirii a intervenit prompt, şi-a adus c r ile de înt rire şi a ob inut
anularea acestei decizii139. Preeminen a m n stirii în raport cu or şenii este marcat
simbolic în sigiliul oraşului, care ini ial cuprindea doar o acvil bicefal (1632, cel
mai vechi sigiliu p strat), pentru ca, ulterior, între capetele acvilei s apar o cruce
(1690)140.
Dac la Argeş, or şenii au protestat mult vreme pentru pierderea
Fl mânzeştilor, la Târgovişte, îi g sim pe aceiaşi or şeni împiedicând ini ial cedarea
unei p r i din moşie c tre mănăstirea Golgota, apoi cedând în fa a voin ei lui Mihai

137
DRH, B, XXVII, 12, nr. 10; 618, nr. 511; 633, nr. 524. Detalii privind m surile luate de
Matei Basarab în Violeta Barbu, Gheorghe Laz r, Ovidiu Cristea, „Reforma monastic a lui Matei
Basarab”, SMIM, 30 (2012): 9–54.
138
DRH, B, II, 411, nr. 215; 418, nr. 218; III, 135, nr. 83; V, 221, nr. 205; DIR, XVII, B, I,
488, nr. 430; IV, 47, nr. 51; DRH, B, XXII, 17, nr. 14. Subiectul a atras aten ia specialiştilor: I. Ionaşcu,
„Din rela iile m n stirii Curtea de Argeş cu or şenii argeşeni”, RIR, 14, nr. 4 (1944): 458–465; Pavel
Chihaia, „Procesul moşiei Fl mânzeşti de lâng Curtea de Argeş”, Studii şi comunicări Piteşti, 4
(1972): 261–269; vezi şi lucrarea noastr Oraşele din ara Românească, 289-291, 349–352.
139
„Tu, jude , înc s cau i s te fereşti de nişte lucruri de carele a în eles domnia mea c faci
pre acolo c apoi, de voiu mai în elege domnia mea într-acest chip, bine s ştii c vei petrece de c tr
domnia mea mare certare şi rea scandal , nimic glum s nu- i par ” (DRH, B, XXXIX, 368, nr. 309);
vezi şi Ionaşcu, „Din rela iile m n stirii”, 459.
140
Vîrtosu, Din sigilografia Moldovei şi ării Româneşti, 494–496.
21 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 105

Viteazul141. La Bucureşti, mănăstirea Sfânta Ecaterina, mai modest , primea doar

locul viei domneşti de lâng oraş142. La Iaşi, Istrate Dabija d ruia mănăstirii Aron
vodă, „ce este aicea aproape de târgul Iaşilor”, un loc întins din hotarul oraşului,
pentru c aceasta nu avea „loc şi p mânt hot rât pentru locuin a şi hrana pe
înprejurul sfintei m n stiri”143. Mai mult, în Moldova, m n stirile sunt printre
principalele beneficiare ale satelor din ocoalele domneşti ce depindeau de cur ile
din oraşe sau cet i. Cel mai bun exemplu este tot la Iaşi, unde este bine
documentat modul în care satele din ocolul ascult tor de curtea domneasc de aici
au fost rând pe rând cedate unor m n stiri. Înc din 1577, Petru Şchiopul a înt rit
ctitoriei sale de la Galata satul Voroveşti, din inutul Cârlig turii. Îi urmeaz , în
1583, satele Mânzeşti (dat de Iancu vod ) şi F lf ieşti pe Jijia, „ascult toare c tre
morile Iaşilor”, şi cedarea Petreştilor, sat dependent de curtea din Iaşi, tot din
inutul vecin al Cârlig turii144. Câteva decenii mai târziu, mănăstirea Golia primeşte
de la Ştefan al II-lea Tomşa satul Tomeşti, care „au fost domnesc şi se afl în
ocolul târgului Iaşii, cu locuri de mori, mai sus de gura Bohotinului, şi cu loc de
pris ci”145. Nu mult mai târziu, Miron Barnovschi d ruieşte c lug rilor alunga i de
la Aron Vod (de Radu Mihnea) şi instala i la „m n stirea lui Zota” de la Hlincea
un întins loc „împregiurul m n stirei”, care fusese „direptu domnesc, ascult toriu
de ocolul târgului Iaşilor”146. În apropiere, satul Ciurbeşti, cu iaz, moar şi poieni,
ajunge tot prin grija domnului amintit la ctitoria sa de la Bârnova147. Mai târziu,
pentru c nu mai r m seser sate ned ruite, domnii d ruiesc locuri, precum face
Dumitraşco Cantacuzino, care cedeaz m n stirii Ioan Zlataust viile şi heleşteul de
la Penişoar , tot în ocolul Iaşilor148. O situa ie similar se petrece la Suceava, unde
m n stirea Sfântul Ilie primea, în 1613, atât satul Şchei, din ocol, cât şi un iaz şi
teren de fânea în hotarul oraşului, iar în 1615, m n stirii Solca îi erau d ruite
satele L m şeni şi Stupca, tot din ocol (primul d ruit mai întâi unui boier)149.
Împ r irea satelor de ocol a f cut chiar ca m n stirile s intre în competi ie pentru
ele, încercând s atrag favoarea unor domni pentru a le ob ine. Uneori, interesele
opuse ale c lug rilor duceau la procese. Mănăstirea Agapia se judec în fa a lui
Vasile Lupu cu Golia pentru un hotar al satului Pipereşti, tot fost domnesc, de ocol,
invocând miluirea (şi dresele de danie) lui Aron vod , în timp ce c lug rii din Iaşi
au adus uric de la Constantin Movil , care d ruise locul lui Chiri postelnic, de la

141
DRH, B, XI, 354–357, nr. 268–269.
142
Ibidem, XXXVII, 221, nr. 252; 281, nr. 307.
143
Documente Iaşi, vol. II, 24, nr. 26.
144
Situa ia satelor Voroveşti şi Petreşti ne relev faptul c satele de ocol puteau face parte din
inuturi diferite, mai ales dac se aflau aproape de curtea pe care le deserveau (cum e cazul unor
aşez ri din Cârlig tura); Ibidem, vol. I, 28–29, nr. 18–19; 38, nr. 24.
145
Ibidem, 200, nr. 149.
146
Ibidem, 212, nr. 160.
147
Ibidem, 386, nr. 305.
148
Ibidem, vol. II, 534, nr. 604.
149
DIR, XVII, A, III, 139-140, nr. 219–220; 197, nr. 297.
106 LAUREN IU R DVAN 22

care a ajuns la m n stire. Pân la urm , Agapia are câştig de cauz , pentru c îi era
„danie şi miluire mai de demult”150. În acest fel, treptat, în a doua jum tate a
secolului al XVI-lea şi în prima parte a secolului urm tor, au fost destructurate
toate ocoalele cur ilor din Moldova.
Situa ia particular de la Câmpulung, cu o m n stire ridicat destul de târziu,
are explica ii ce in de autonomia acestui oraş. În baza unor privilegii ce dateaz
probabil din vremea când aici s-au aşezat coloniştii saşi, locuitorii se bucurau de
numeroase scutiri fiscale şi de dreptul de a st pâni deplin nu numai terenurile din
vatra aşez rii, ci şi moşia, situa ie unic pentru ara Româneasc . Însuşi Matei
Basarab a confirmat aceste privilegii (probabil şi pentru a linişti temerile
or şenilor), înt rind dreptul ca doar „or şanii s fie volnici s fac orice vor vrea ei
cu aceste moşii, adic loc sau moşie în oraş, or cas sau loc la oraş, sau delni la
câmp, sau m car vie or şeneasc ”. Domnul a invocat drept motiv pentru ridicarea
unei biserici noi (care din biseric domneasc a devenit biseric a unei m n stiri
domneşti) faptul c cea veche se ruinase în urma unui cutremur şi c nu putea l sa
„pomana str moşului domniei mele [Radu Negru] în deşert”151. Cazul m n stirii
din Câmpulung este ilustrativ pentru cercetarea rela iilor dintre c lug ri şi or şeni,
precum şi din punct de vedere al impactului implant rii acestui l caş asupra
oraşului. Un act solemn dat la 10 aprilie 1647 de Matei Basarab, prin care
reglementeaz pozi ia m n stirii şi îi înt reşte diferitele danii, transmite detalii
importante. Domnul confirm schimbarea de statut a bisericii: „nu o am l sat pre
tocmeala ce au fost întâiu, adic s fie bis ric de mir, ci o am f cut l caş
c lug resc”. Pentru c regiunea în care se afl Câmpulungul nu era tocmai fertil ,
domnul face concesii c tre m n stire din veniturile care i se cuveneau în oraş:
„şi ştiind noi neroditura şi sc z tura întru toate şi neprimirea de sem n tur a
acelui p mânt de supt munte, unde zace m n stirea şi hrana cea cu mult
nevoie de pre acele locuri, d ruim sfintei m n stiri aceasta: vama şi pârc l bia
târgului dintr-acelaş oraş din Câmpulung cu tot venitul, c tre aceasta şi
p h rnicia, iar şi într-acelaş oraş şi vama zborului ce s face într-acelaş oraş
în to i anii, în ziua de Sfântu Ilie”.
Cu toate c invoc lipsa de rodnicie a p mântului din zon , domnul d ruieşte
sau confirm m n stirii sale p r i importante din satele Voineşti („din sus de oraş”)
şi Gr diştea („din jos de oraş”), încorsetând moşia oraşului. Ridicarea m n stirii
produce efecte în peisajul urban local. Pân la acel moment, cunoscutul târg care se
inea anual în luna iulie în oraş („«zborul» Sfântului Ilie”) îşi avea locul lâng
biserica închinat acestui sfânt152, pentru ca dup construirea m n stirii, domnul s
decid mutarea locului lâng ctitoria sa, construind nişte dughene special pentru
acest scop:

150
Documente Iaşi, vol. I, 336, nr. 253.
151
DRH, B, XXV, 262, nr. 250; N. Iorga, Inscripţii, vol. I, 126–129, nr. LIV/1–3.
152
Ioan R u escu, Câmpulung-Muscel. Monografie istorică (Câmpulung-Muscel: 1943), 172.
23 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 107

„şi zborul târgului ce s face la Sfântu Ilie s se fac lâng m n stire în

pr v liile care le-am f cut noi. Şi pentru mutarea zborului, c ci l-am mutat
lâng m n stire, iertat-am toat vama or şenilor de acolea din târg, numai s
ia din car le de peşte de un car oca cinci şi sâmb ta carne şi limbile, iar de
alte de toate sînt ierta i”153.
Scutirea par ial de d ri pentru acest târg nu îi va mul umi pe or şeni, care se
vor judeca ani la rând cu egumenul m n stirii. Spre exemplu, în 1675, un act de la
Gheorghe Duca confirm c lug rilor luarea p h rniciei, „adic c m n ria de la to i
or şenii şi de la tot omul, veri cine ar vinde vin şi ar ine cârcium acolea în oraş
[...], pentru c au avut pâr şi gâlceav egumenul cu Andrea jude ul şi cu to i
or şanii de acolo [...], zicând Andrea jude u şi to i or şanii cum c n-au avut ei
obiceiu s dea c m n rie”. Degeaba or şenii invocau faptul c din vechime nu
d duser aceste d ri, dac egumenii veneau cu actele daniei lui Matei Basarab,
astfel c , invariabil, domnii în fa a c rora se f ceau judec ile r spundeau la fel ca
Duca vod : „deci nici domnia mea n-am putut strica mila şi tocmeala lui Matei
Basarab”154. Cu toate drepturile de care se bucurau or şenii din Câmpulung, odat
inserat în peisajul urban, m n stirea şi-a extins treptat propriet ile, erodând
solidaritatea comunit ii155.
Exist m n stiri care în timp, prin generozitatea ctitorului sau a altor
donatori, ajung s st pâneasc locuri foarte întinse pe moşia oraşului, terenuri,
case, dughene, mori, vii, devenind astfel adev rate for e economice, ce rivalizau cu
orice breasl a timpului. La Bucureşti, avem cazul mănăstirii Radu Vodă, închinat
la Ivir156. Documentul solemn de confirmare a posesiunilor m n stirii dat de acelaşi
Matei Basarab, în 1649, face inventarul a ceea ce c lug rii de ineau în oraş: cel
pu in 18 pr v lii, cu locurile şi construc iile aferente (în unele cazuri, sunt
men ionate pivni e de piatr , case sau grajduri), terenul din jurul m n stirii, dou
vaduri de moar şi nou ro i lâng Bucureşti, plus satele Lupeşti („din sus de
oraş”), Greci („din jos”), Glina, ocini şi vii la V c reşti, al turi de multe altele din
ar 157. Plumbuita, mai modest , primea, în 1626, confirmare pentru terenuri,
p dure şi vaduri de moar pe Colentina, lâng m n stire, ca şi baia din sus de curte,
vie în dealul Bucureştilor, case, pivni e şi loc de nou pr v lii în oraş158.
Mănăstirea Cotroceni primeşte în schimb de la bogatul s u ctitor, Şerban
Cantacuzino, o imens avere, format din numeroase sate aproape de Bucureşti
(pornind de la satul de lâng m n stire şi multe altele pe Colentina), vii, iazuri,
mori, mun i, s laşe de igani, dar şi zeci de pr v lii pe Uli a Mare şi uli ele

153
Documentul este publicat integral de R u escu, în Ibidem, 77–80; vezi şi Călători străini,
vol. V, 265–266.
154
I. R u escu, Câmpulung-Muscel, 87.
155
DRH, B, XXXVI, 115, nr. 107.
156
Radu Mihnea o închin la Ivir (DIR, XVII, B, II, 150, nr. 147); vezi şi actul lui Matei
Basarab de confirmare a închin rii (1649), ce cuprinde înşiruirea tuturor averilor m n stirii (Nandriş,
Documente, 190, nr. 37).
157
DRH, B, XXXIV, 177–196, nr. 209.
158
Ibidem, XXI, 169, nr. 85.
108 LAUREN IU R DVAN 24

adiacente, cu locurile şi pivni ele lor, unele cump rate de domn înc de pe vremea
când era mare boier159. La toate acestea, Constantin Brâncoveanu adaug o parte
din vama de la Floci şi vin riciul domnesc din dealul Bucureştilor160. La Iaşi,
mănăstirea Sfânta Vineri a fost o m n stire urban înst rit , iar documentele
secolului al XVII-lea ne relev nivelul bog iei acestui l caş: case, dughene şi
pivni e în oraş, în Târgul Vechi (pe str zile cu cel mai bun vad comercial, Podul
Vechi, Uli a Ruseasc , dar şi pe Uli a Mare), vii la Şorogari (dar şi la Cotnari şi
Huşi), la care se ad ugau bineîn eles posesiunile de prin sate161. Sau s lu m cazul
unei m n stiri mai cunoscute, Golia, rectitorit şi înzestrat de Vasile Lupu. De la
primul ctitor, m n stirea avea deja loc de case şi dughene, un loc pentru povarne de
bere, plus vii la Şorogari d ruite de al i donatori162, la care se vor ad uga alte case,
dughene şi vii, majoritatea ob inute tot prin danie, dar şi cump r tur proprie163.
Tot acest patrimoniu, însumat, f cea ca m n stirile s de in o parte însemnat din
suprafa a oraşelor, adesea scutit de d ri.
Toate m n stirile de lâng oraşe (şi cele din oraşe, dar cu terenuri mult mai
mici, din cauza lipsei de spa iu), au primit „ocina din jur”, necesar pentru a
asigura „hrana” c lug rilor, pentru a fi un venit sigur pentru aceştia. În cazul
ctitoriilor domneşti ridicate pe moşia oraşului, terenurile din jur proveneau din
moşia oraşului, considerat domneasc . În interiorul oraşelor, întâlnim des şi
situa ii când ctitorii cump r locurile pe care le vor da m n stirilor lor.
Semnificativ este un caz din 1583, când Petru Şchiopul d ruieşte mănăstirii Sfântul
Sava de lâng Ierusalim nişte case f cute de el şi un loc unde c lug rii s ridice o
m n stire, documentul de danie precizând: „care acest loc nu este luat cu vreo sil
sau pr d ciune de la cineva, ci este drept domnesc şi l-am cump rat domnia mea
acest loc pentru 7 000 de aspri [...]”164. Faptul c nu a existat nicio „sil ” sau
„pr d ciune”, arat c domnul a evitat înf ptuirea unui abuz fa de or şeni şi a
preferat s cumpere cu banii s i acel loc.
Întâlnim şi cazuri când ctitorii sau donatorii merg mai departe şi permit
m n stirilor s -şi întemeieze sate proprii pe ocinile din preajma oraşelor. Întâlnim
una dintre cele mai timpurii situa ii la Suceava, unde Alexandru voievod d voie
m n stirii lui Ia co s -şi întemeieze un sat „în hotarul m n stiresc”. În noul sat,
puteau fi aduşi str ini sau autohtoni („din ar str in sau din ara Leşeasc sau din
ara noastr )”, c rora li se permitea s practice agricultura „în arina târgului
Suceava, ca şi oamenii târgove i”. Mai mult decât atât, aceşti oameni erau scuti i de
d ri, indiferent c erau „meşteri sau cojocari sau orice fel de meşteri, fie rus sau

159
Toate trecute în Condica mănăstirii Cotroceni, act din 1683, reprodus în Gheorghe M. Ionescu,
Istoria Cotrocenilor, Lupeştilor şi Grozăveştilor (Bucureşti: 1902), 38–60.
160
Ibidem, 60–64.
161
Documente Iaşi, vol. I, 102–103, nr. 70–71; 413, nr. 339; vol. II, 166, nr. 187; 215, nr. 246;
341, nr. 366; 499, nr. 561; vol. IV, 242, nr. 337.
162
Ibidem, vol. I, 85, nr. 60; 104, nr. 72; 109, nr. 77; 117, nr. 84.
163
Ibidem, vol. II, 557, nr. 633; 246, nr. 274; 300, nr. 327; 351, nr. 381.
164
Ibidem, vol. I, 35, nr. 23.
25 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 109

grec sau de orice fel de limb ”, fiind „slobozi şi s umble în bun voie cu oale sau
cu sare sau dup peşte [...] pretutindeni în ara noastr , vânzând şi cump rând şi
prin târguri şi prin sate, iar vam s nu dea nic ieri nici un groş [...]”. Potrivit
obiceiului satelor colonizate, dreg torii domnului din oraş sau reprezentan ii
or şenilor nu aveau voie s îi taxeze sau judece, totul fiind l sat în seama stare ei
m n stirii (sau a domnului, dup fapt )165. Cazul de fa surprinde aşezarea unor
colonişti la marginea unui oraş deja existent, dar care depindeau de o m n stire.
Observ m c li se acord toate drepturile pentru a-şi exercita ocupa iile, pot folosi
moşia oraşului ( arina) la fel ca ceilal i or şeni, pot merg cu produse în ar şi au
alt regim juridic. Cu toate c aveau alt statut, coloniştii de fa ajung în timp s fie
asimila i din punct de vedere ocupa ional cu or şenii. De altfel, satul lor devine în
timp o suburbie a Sucevei, I cani. În 1597, când m n stirea primeşte o confirmare
pentru dreptul de a aduce colonişti, se vorbeşte de meşteri cojocari, ciubotari sau
curelari, iar în 1616, printre d rile de care erau scuti i este men ionat şi camena
(darea în cear ), specific or şenilor, dar care, în cazul oamenilor din I cani,
revenea m n stirii166. Ulterior, mai multe documente interzic autorit ilor oraşului
s intervin în vreun fel în acest sat („c ci nu iaste acel sat scris cu târgul”)167. Prin
urmare, procesul de asimilare deplin a acestor oameni cu or şenii nu a avut loc
pentru c ei aveau st pâni diferi i: unii depindeau de m n stire, ceilal i de domn. O
situa ie asem n toare avem la Bucureşti cu slobozia mănăstirii Radu Vodă.
Întemeiat pe terenul din jurul l caşului, satul s-a unit practic cu oraşul la începutul
secolului al XVII-lea, pe m sur ce acesta din urm s-a extins la Sud de
Dâmbovi a. La 6 septembrie 1613, aşezarea apare numit „mahala”, fiind scutit de
toate „d jdiile şi mânc turile câte sunt peste an”. Bineîn eles, se cere jude ului,
pârgarilor şi or şenilor s „se fereasc ” de oamenii m n stirii, care au şi vor
r mâne cu alt statut decât locuitorii oraşului168. Şi în jurul m n stirii Plumbuita de
la Colentina a ap rut un sat de „rumânaşi” sau „colibaşi” (numi i astfel în
originalele documentelor), ierta i de toate d rile169. Au ap rut astfel situa ii care vor
incomoda oraşul din punct de vedere economic, dar şi juridic, deoarece, pe de o
parte, în mahala s-au aşezat oameni cu preocup ri comerciale sau meşteşug reşti
identice cu ale or şenilor, pe de alta, jude ii şi pârgarii nu puteau interveni pentru a
reglementa probleme ce ap reau chiar la marginea oraşului. S-a permis astfel,
indirect, creşterea autorit ii dreg torilor locali ai domnului şi crearea unor unit i
concurente cu oraşul şi or şenii. Ca o parantez , fenomenul nu este restrâns doar la
rile Române. În aceeaşi perioad , şi în oraşele poloneze au ap rut, la periferie
sau chiar în interior, tot mai multe zone (jurydyki) care erau din punct de vedere

165
DRH, A, II, 38, nr. 28.
166
DIR, XVI, A, IV, 179, nr. 239; Din tezaurul documentar, 98, nr. 176.
167
DRH, A, XIX, 330, nr. 247.
168
DIR, XVII, B, II, 220, nr. 204. Vezi şi Ibidem, IV, 211, nr. 227; Ion Donat, Domeniul
domnesc în ara Românească (sec. XIV–XVI) (Bucureşti: Editura Enciclopedic , 1996), 122–123;
Oliver Velescu, «Slobozia» de la Radu Vodă. Contribuţii la istoria oraşului Bucureşti în secolele
XVI–XVII, HU, 1, nr. 2 (1993): 181–189.
169
DIR, XVII, B, IV, 450, nr. 460; DRH, B, XXIV, 30, nr. 26.
110 LAUREN IU R DVAN 26

juridic autonome fa de autorit ile urbane şi a c ror produc ie concura cu cea a

or şenilor sau nu era reglementat de bresle. Astfel de zone depindeau de nobili
sau m n stiri170.
M n stirile au ad ugat terenurilor primite prin dona ie de la ctitori şi diverşi
donatori numeroase locuri şi construc ii cump rate din veniturile proprii.
Mănăstirea Sfânta Troiţă a cump rat cu nu mai pu in de 100 000 de aspri 13
pr v lii în Bucureşti, unele situate în locul cu cel mai bun vad, pe Uli a Mare.
Documentul care certific achizi ia, dat în iunie 1587 de Mihnea Turcitul, este
foarte interesant, pentru c ne ofer istoricul fiec rei pr v lii, mergând pân la
identificarea a patru de in tori anteriori171. Cu alt ocazie, aceeaşi m n stire
cump r de la trei femei loc de 12 pr v lii cu 75 de ughi, femeile ad ugând şi un
loc de dou pr v lii ca danie proprie172. Mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi a primit,
la pu in timp dup înfiin are, dreptul de a ine un caravanserai pentru g zduirea
negustorilor (în 1603, acesta func iona), scutit de d ri şi scos de sub autoritatea
şoltuzilor sau a altor dreg tori domneşti („nimeni s nu aib dreptul a intra în acea
cherv s rie”)173. Şi mănăstirea Golia avea un caravanserai propriu, bun dovad a
implic rii tot mai active a m n stirilor în afaceri aduc toare de venituri. La 1648,
cherv s ria era în zona Uli ei Strâmbe, pentru ca în anii 1669–1671, s afl m de
„cherv s riia cea noao a gol ianilor” – ref cut şi extins , probabil pe alt loc, mai
aproape de m n stire, spre Armenime –, cu bani ob inu i de egumen din vânzarea a
opt dughene174. La sud de Carpa i, hanurile m n stireşti jucau rolul cherv s riilor
moldovene. Dup cum bine preciza Nicolae Stoicescu, m n stirile de ineau aici
dou tipuri de hanuri, unele aflate chiar în cl dirile din jurul bisericilor m n stirilor
(care au primit o nou func ie pe m sur ce au fost închiriate unor negustori)175,
altele departe de acestea, dar în proprietatea c lug rilor176. Hanurile m n stireşti
din Bucureşti iau cu adev rat amploare în secolul al XVIII-lea, dar sunt indicii c
unele au început s func ioneze din secolul anterior (cel de la Sfântul Gheorghe
Nou, Şerban Vod – al mănăstirii Cotroceni)177.

170
Jaroslav Miller, Urban Societies in East–Central Europe, 1500–1700 (Aldershot: Burlington,
2008), 108–109, 208–209.
171
DIR, XVI, B, V, 319, nr. 334.
172
DRH, B, XXI, 360, nr. 206
173
Documente Iaşi, vol. I, 83, nr. 58; 101, nr. 69; vezi şi M. Chelcu, C. Chelcu, „M n stirea
Golia”, 227.
174
Documente Iaşi, vol. I, 421, nr. 351; vol. II, 246, nr. 274; 345, nr. 371. M. Chelcu şi
C. Chelcu, în: „M n stirea Golia”, 232–233, situeaz primul caravanserai pe locul unde mai târziu s-a
ridicat biserica Sf. Pantelimon, afirma ie care nu se sus ine, de vreme ce actul din 1648 sugereaz
destul de clar o situare a vechii cherv s rii în zona Uli ei Strâmbe.
175
Descriere în Anton Maria del Chiaro Fiorentino, Revoluţiile Valahiei, ed. S. Cris-Cristian
(Iaşi: 1929), 9.
176
N. Stoicescu, Repertoriul Bucureşti, 94; despre hanuri, vezi şi George Potra, Istoricul hanurilor
bucureştene (Bucureşti: Editura Ştiin ific şi Enciclopedic , 1985), 65–111.
177
Documente Bucureşti I, 198, nr. 113; N. Stoicescu, Repertoriu Bucureşti, 108.
27 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 111

Prin primirea sau achizi ia de terenuri, case sau pr v lii, m n stirile din
oraşe au ajuns s rivalizeze din punct de vedere economic cu or şenii înşişi. Mai
mult decât atât, concentrarea de pr v lii, dar şi de inerea de caravanseraiuri, au
avut impact şi la nivelul topografiei urbane. Vechilor pie e ale oraşului li se
ad ugau altele noi, contribuind la o „disipare” a comer ului pe o arie mai întins . În
Iaşi, pie elor ini iale, aflate în fa şi lateral de curte178, li se adaug spa iile
comerciale de lâng m n stirile Sfântul Sava, Sfânta Vineri şi Barnovschi, întreaga
zon fiind în secolele XVII–XVIII o mare pia (parte a Târgului de Jos, zis şi
Târgul Vechi sau Târgul Mare), cu subdiviziuni precum Cizm ria, Bl nari,
Schimb tori, dar şi Târgul lui Barnovschi179, dup rosturile urmate de meşteşugarii
sau negustorii concentra i pe anumite uli e din interiorul acestui vast spa iu180. Dar
impactul m n stirilor la nivelul topografiei oraşelor s-a sim it şi datorit spa iului
ocupat de unele din aceste l caşuri. Un bun exemplu îl avem tot în Iaşi, cu
m n stirea Trei Ierarhi, unde Vasile Lupu a avut ambi ia ctitoririi unui adev rat
complex ecleziastic, care a presupus reorganizarea spa iului dintre curte şi mai
vechea biseric catolic . Complexul respectiv avea pe lâng biseric şi
tradi ionalele chilii, ziduri împrejmuitoare, un impresionant turn-clopotni în care
s-a instalat un ceasornic, spa ii comerciale (han şi dughene), la care s-au ad ugat
şcoala şi un feredeu181. De altfel, zidurile demarcau teritoriul c lug rilor de cel al
or şenilor, creând un spa iu aparte, dedicat în primul rând activit ilor spirituale,
dar şi economice, adev rate oraşe în oraşe.
Dosarul st pânirilor de mori de c tre m n stiri ofer cercet torilor
posibilitatea unor studii de caz interesante. M n stirile au primit cu generozitate
dreptul de a-şi ridica mori pe gârlele şi iazurile din preajma oraşelor, nu rare fiind
certurile pentru înc lcarea sau inundarea vadurilor, respectiv oprirea apei. În 1651,
întâlnim şase boieri, printre care şi ispravnicul scaunului Bucureştilor, lua i „pre
r vaşe domneşti” pentru a c uta pricina dintre m n stirile S rindar şi Plumbuita,
c lug rii de la prima fiind acuza i c au f cut un z gaz pe locul celeilalte182. Câ iva
ani mai târziu, în 1659, mănăstirea Radu Vodă o acuza pe jupâneasa lui Radu
Dudescu logof t c a f cut nişte mori care îi înecau livezile183. Din timpul lui
178
Problem reluat recent de Lauren iu R dvan, Mihaela R dvan, în: „Cu privire la
organizarea spa iului urban în ara Moldovei în evul mediu”, în: Analele ştiinţifice ale Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, serie nou , Istorie, 59 (2013): 85–87. Dup opinia noastr , ini ial
doar biserica Sf. Vineri a lui Samson (din „fruntea târgului” sau „mijlocul târgului Iaşilor”,
Documente Iaşi, vol. I, 126, nr. 93) s-a aflat lâng pia a veche a oraşului, ap rut la intersec ia unor
importante drumuri ce intrau în oraş. Poate nu întâmpl tor (inclusiv din ra iuni economice, cu
siguran c lug rii veni i de la Ierusalim aveau experien a necesar ), m n stirile Sf. Sava şi
Barnovschi au fost ridicate în zone aflate în apropierea acestei pie e, la a c rei extindere au contribuit.
179
Concentrarea de dughene de la Barnovschi a luat chiar numele de „târg” – Târgul lui
Barnovschi (Documente Iaşi, vol. I, 425, nr. 355; 437, nr. 369).
180
Trimiteri numeroase în documente, vezi indicii din Ibidem, vol. I–III.
181
Vezi pe larg în Székely, Gorovei, „Contribu ii la istoria Trei-Ierarhilor”, 437–443, 446–448.
182
DRH, B, XXXVI, 28, nr. 30; 57, nr. 56.
183
Catalogul documentelor ării Româneşti din Arhivele Naţionale, vol. IX (1657–1659), ed.
Mirela Com nescu et al. (Bucureşti: 2012), 413, nr. 769.
112 LAUREN IU R DVAN 28

Leon Vod ni s-a p strat povestea unei situa ii similare, când, pe locul pe care
aceeaşi m n stire îl avea în jos de Bucureşti, Necula mare vistier a f cut câteva
mori care au inundat nu numai morile şi gr dina m n stirii, ci şi gr dina
domneasc şi morile de la baie, al turi de alte „mori c lug reşti”. Deşi domnul a
trimis doroban i s taie z gazul acelor mori prost f cute, „peste pu ine zile”, Necula
l-a ref cut, inundând iar celelalte mori. Dup cum frumos spune actul domnesc:
„m-am sculat singur domnia mea, împreun cu to i boierii, de m-am dus acolo la
loc şi am chemat domnia mea pe or şenii b trâni şi pe preo i oameni buni [...], de
i-am întrebat domnia mea ce ştiu ei cu sufletele lor, pentru acel loc”, cu to ii
confirmând c terenul e al m n stirii şi boierul nu avea drept s fac acolo mori184.
Rela ia special dintre m n stiri şi ctitorii lor nu trebuie s ne fac s credem
c m n stirile primeau danii doar de la aceştia sau de la boieri. Adesea, din motive
de pietate, or şenii obişnui i d ruiau m n stirilor case, pivni e, terenuri sau vii. În
1655, Constantin Şerban înt rea m n stirii Argeşului un loc de cas cu pivni în
acelaşi oraş, date de Dobre, care se c lug rise acolo, iar în 1678, Duca Vod
confirma c lug rilor de la Radu Vod un loc de cas l sat de un negustor la
m n stire, „unde s-au îngropat oasele lui”185. De asemenea, în oraşe aveau locuri şi
m n stiri ridicate în alt parte a rii. Mănăstirea Coşuna st pânea înc de pe
timpul lui Mihnea Turcitul locuri de case, pr v lii şi pivni e în Bucureşti, d ruite
de Pârvul fost mare logof t, Jipa portar, dar şi de v duva lui Cuciuc arcar186, la fel
cum în 1593, mănăstirea Agapia primea de la Necula zaraful case în Iaşi187, iar
m n stirea Putna primea, în 1666, o bucat din hotarul oraşului Siret188. Câteva
exemple din multe altele. Odat intrate în posesia unor terenuri, m n stirile îşi
ap rau drepturile, dovad numeroasele procese ridicate la domnie pentru
confirmarea drepturilor lor de st pânire. Se întâmpla uneori ca or şenii s încalce
aceste propriet i sau s nu mai pl teasc chirie, cum fac cei din Bucureşti pe locul
m n stirii Sfântul Ioan. La plângerea egumenului, Radu Leon le transmite celor
care aveau case acolo c l-a trimis pe Naum, al doilea portar, „s v trag pre to i
ca s v da i chiriia, iar carii n-ar vrea s dea, s fie volnic a v scoate den case
afar ”. În aceeaşi perioad , Grigore, egumenul de la Mihai Vod , primea de la
mitropolitul Ştefan carte cu greu blestem, cu care s mearg la moşia m n stirii
„împresurat de oameni” din oraş pentru a afla hotarele locului189.
De altfel, un capitol special în rela iile dintre oraşe şi m n stiri este dat de
rolul jucat de c lug ri în societatea urban . Chiar dac locuitorii m n stirilor aveau
un statut aparte, ei nu erau rup i de cei ce tr iau în afara zidurilor şi chiliilor,
dimpotriv , documentele ni-i relev implica i în via a comunit ii, ca şi în
economia urban . Deşi nu la fel de prezen i precum preo ii bisericilor din oraş,

184
I se permite totuşi boierului s -şi ia lemnele morilor (DRH, B, XXIII, 522, nr. 337).
185
Documente Bucureşti I, 177, nr. 94; Documente Bucureşti II, 57, nr. 6.
186
DRH, B, XXVII, 183, nr. 146.
187
Documente Iaşi, vol. I, 58, nr. 35.
188
Teodor B lan, Documente bucovinene, vol. III (Cern u i: 1937), 29, nr. 21.
189
Documente Bucureşti I, 67, nr. 17–18.
29 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 113

în special a celor de la biserica domneasc , egumenii m n stirilor apar ca martori

la actele încheiate de or şeni. În aceast ipostaz îl g sim, în 1640, pe egumenul de
la Sfântul Ioan din Bucureşti, martor la o moştenire, sau, în 1661, pe egumenul de
la Sfântul Gheorghe „cel Nou”, al turi de jude ul Gherghina, cei 12 pârgari, preotul
Barbul clisiarh şi mul i or şeni de seam , prezen i la cump r tura unei pr v lii pe
Uli a Mare190. M n stirile nu erau implicate doar în activit i spirituale şi
economice, ci şi în îngrijirea bolnavilor. Spitalele ap rute în secolul al XVIII-lea pe
lâng mănăstirile Sfântul Spiridon din Iaşi, respectiv Colţea şi Sfântul Pantelimon
din Bucureşti, au fost precedate de câteva bolni e191, care au func ionat tot lâng
câteva dintre m n stirile urbane. În ara Româneasc , avem informa ii cu privire
la o bolni care func iona, în 1523, lâng mănăstirea Argeşului (la Simidreni,
localizarea este probabil )192. În Moldova, M rica, so ia lui Chiri postelnic, a
f cut o bolni , pe care a l sat-o în grija c lug rilor de la mănăstirea Golia193.
Principala func ie a acestor l caşuri (c ci erau l caşuri religioase, cel de la
Simidreni fiind închinat Sfântului Dimitrie) era de a se îngriji de „s racii calici”
sau „s racii din târg”, rol pe care aceste aşez minte îl vor p stra pân în secolul al
XIX-lea194.
În concluzie, constat m c între m n stiri şi oraşe au existat rela ii
complexe. Din secolul al XVI-lea, când tot mai mul i ctitori au ales mediul urban
pentru a-şi ridica l caşuri de închinare, m n stirile au devenit o prezen aproape
fireasc în peisajul oraşelor. Cu toate acestea, între c lug ri şi or şeni a existat atât
apropiere, de ordin spiritual, dar şi concuren , în plan economic. Cele dou p r i
au coexistat pân în epoca modern , când reformele impuse de statul român au
impus o sc dere a rolului m n stirilor, care au fost integrate ca simple monumente
în ansamblul oraşului.

190
Ibidem, 96, nr. 16; 121, nr. 44.
191
Cu privire la termen, vezi Pompei Gh. Samarian, Medicina şi farmacia în trecutul
românesc, vol. I (1382–1775) (C l raşi: [1935]), 275–277.
192
DRH, B, II, 418, nr. 218.
193
Documente Iaşi, vol. I, 189, nr. 139. Informa ie din 1620, an în care afl m şi de spitalul
înfiin at de mitropolitul Anastasie Crimca la Suceava (DIR, XVII, A, IV, 461, nr. 582; Călători străini …,
vol. V, 238–239).
194
Spitalul de la Sfântul Spiridon era menit s asigure „c utarea şi odihna s racilor şi a mul i
bolnavi şi neputincioşi” (Documente Iaşi, vol. VI, 59, nr. 70).
114 LAUREN IU R DVAN 30

ANEXE

I. MĂNĂSTIRILE DIN ORAŞE

1. ara Româneasc

ridicate ridicate în
Oraş sec. XIV–XV sec. XVI sec. XVII Total
în oraş vecin tate
Argeş – 1 – – 1 1
Câmpulung 1 – 1 2 – 2
Târgovişte 4 3 - 3 4 7
Bucureşti - 12 5 7 10 17

2. Moldova

ridicate ridicate în
Oraş sec. XIV–XV sec. XVI sec. XVII Total
în oraş vecin tate
Siret 2 1 – 2 1 3
Suceava 2 3 – – 5 5
Iaşi – 8 9 7 10 17

II. CTITORI DE MĂNĂSTIRI

1. ara Româneasc

al ii /
Oraş domni/doamne ale rii boieri or şeni Total
necunoscu i
Argeş 1 – – – 1
Câmpulung 2 – – – 2
Târgovişte 3 2 - 2 7
Bucureşti 4 7 - 6 17

2. Moldova

al ii /
Oraş domni/doamne ale rii boieri or şeni Total
necunoscu i
Siret 1 – – 2 3
Suceava 1 2 2 – 5
Iaşi 9 7 - 1 17
31 Mănăstiri şi oraşe în ările Române 115

Fig. 1. M n stirile din Bucureşti şi din împrejurimi, împreun cu alte repere topografice.
1. Mihai Vod , 2. Sf. Apostoli, 3. Sf. Nicolae din Prund, 4. Sf. Ecaterina, 5. Radu Vod ,
6. Sf. Spiridon Vechi, 7. Sf. Ioan cel Mare, 8. Sf. Dumitru, 9. S rindar, 10. Stelea,
11. Sf. Gheorghe cel Nou, 12. Sf. Sava, 13. Cotroceni, 14. M rcu a; Cernica, 15. Plumbuita,
16. Curtea Domneasc , 17. Principala zon comercial (Uli a Mare/Lipscani).
(Am luat drept baz planul Bucureştilor din 1770, aflat în Arhiva Central de Stat Istoric
Militar de la Moscova, reprodus şi analizat de I. Ionaşcu, în: „Planul cartografic inedit
al oraşului Bucureşti din anul 1770”, SRdI, 12, nr. 5 (1959): 113–131).
116 LAUREN IU R DVAN 32

Fig. 2. M n stirile din Iaşi şi din împrejurimi, împreun cu alte repere topografice.
1. Golia, 2. Sf. Sava, 3. Trei Ierarhi, 4. Sf. Vineri, 5. Barnovschi, 6. Sf. Ioan Zlataust,
7. B rboi, 8. Sf. Ioan cel Nou-Nicori , 9. Galata, 10. Balica, 11. Hlincea, 12. Cet uia,
13. Bârnova, 14. Socola, 15. Aron Vod , 16. Sf. Atanasie-Copou, 17. Curtea Domneasc ,
18. Principala zon comercial (Târgul de Jos/Târgul Vechi)
(Am luat drept baz planul Iaşilor din 1769, aflat tot în mai-sus amintita arhiv din Moscova,
adus în fotocopie de Gheorghe Ungureanu la Arhivele Na ionale, Direc ia Jude ean Iaşi,
colec ia Planuri şi H r i, nr. 1131).
 ABREVIERI

AARMSI – Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti.

AIIAI – Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Iaşi.
AIIADX – Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi.
AG – Arhiva Genealogică, Bucureşti.
Archiv – Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Neue Folge, Hermannstadt.
DIR – Documente privind istoria României, Bucureşti.
DRH – Documenta Romaniae Historica, Bucureşti.
Forschungen – Forschungen zur Volks- und Landeskunde, Bucureşti.
HU – Historia Urbana, Bucureşti.
RdI – Revista de istorie, Bucureşti.
RI – Revista istorică, Bucureşti.
RIR – Revista istorică română, Bucureşti.
SMIM – Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti.
SRdI – Studii. Revistă de istorie. Bucureşti.
Urkundenbuch – Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, Hermannstadt,
Bukarest.

Historia Urbana, tomul XXII, 2014, p. 381