GLOSAR DE TERMENI
absidă - spațiu semicircular,
poligonal sau rectangular
situat în capătul opus intrării
unei biserici, pe latura estică /
Răsăriteană, în dispoziția sa
planimetrică ,comunică cu
nava prin intermediul corului
(la bisericile catolice), sau
despărțită de iconostas la
bisericile de rit ortodox.
absidiolă - absidă de
dimensiuni reduse dispusă de
o parte și de cealaltă a
absidei principale.
ambrazură - deschidere
practicată în grosimea unui
zid, evazată spre exterior la o
fereastră sau portal.
ancadrament - cadru din
lemn sau piatră ce
delimitează golul unei ferestre
sau portal.
arc - element arhitectonic ce
susține un perete deasupra
unui gol, întreaga greutate
fiind preluată și distribuită în
mod egal coloanelor/stâlpilor
pe care se sprijină. Formal
arcul poate fi: semicircular
(sau arc în plin cintru), arc
frânt, în acoladă, treflat,
polilobat, în potcoavă, etc.
După funcția sa și locul unde
este plasat poate fi arc butant,
un arc cu rol structiv ce
transmite împingerile laterale
exercitate de pereții înalţi ai
navei la contraforți (specific
arhitecturii gotice); arc de
descărcare - un segment de
cerc realizat din cărămidă sau
piatră deasupra unui gol sau
în zonele mai slabe ale zidului
pentru a prelua din greutatea
acestuia și a mări rezistența;
arc dublou-dublează
intradosul unei bolți sub
forma unei nervuri
descărcând întreaga greutate
a bolții pe coloanele sau
pilaștrii pe care se sprijină; arc
ogival-caracteristic arhitecturii
gotice; arc triumfal-desparte
absida și pronaosul de navă.
2
arcosoliu - nișă săpată în
zidul catacombelor situată sub
o arhivoltă.

arhitravă - element de
arhitectură din lemn sau piatră
dispus orizontal ce unește
partea superioară a două
coloane.

arhivoltă - vezi portal

asiză - șiruri paralele de

pietre sau cărămizi ce
formează paramentul exterior
al unei clădiri.
Arcuri din perioada goticului târziu:
a-arc Tudor; b--arc în acoladă (înaltă,
normală, turtită); c-arc în formă de
perdea

arcadă - succesiune de arcuri atriu - camera principală a

sprijinite pe coloane sau casei antice în care era
stâlpi. situată vatra; în arhitectura
paleo-creștină și bizantină o
curte înconjurată pe toate
laturile de portic.

baptisteriu - lăcaș destinat

botezului în arhivoltă
paleocreștină de plan pătrat
sau rotund cu o absidă în
3
capătul opus intrării în care se
găsea bazinul cu apă.
barbacană - construcție cu rol
defensiv situată la intrarea
într-o fortificație (cetate, castel
bolta - sistem arhitectural de
sau chiar oraș ,sau biserică),
acoperire a unui gol prin
fiind o zonă mai îngustă
întretăierea a două arce
prevăzută cu drum de strajă și
sprijinite pe pereții laterali. Pot
ferestre de tragere.
fi: simple ce folosesc un arc
oarecare, în plin cintru (a)
(folosesc arce semicirculare),
în jumătatea de sfert (cupolă),
(b) în sfert de sferă (conc), în
mâner de coș, în arc
frânt(c)sau bolți complexe
rezultate din combinarea unor
tipuri diferite de arce sau chiar
a unor bolți simple: bolta în
ogivă, (d) stelat, în
evantaie(e), cu lierne (f) sau
bastion - construcție cu rol bolta în cruce (g) etc.
defensiv destinată adăpostirii
pieselor de artilerie.

basilică - edificiu roman civil

cu funcțiuni administrative,
comerciale și juridice ridicată
în for; din sec.IV tip de clădire
adaptat nevoilor cultului
creștin schimbându-se
orientarea planimetrică.

bază - element constitutiv al

unei coloane, pilastru având
același profil cu partea de
deasupra formată din
alternanța concav, convex
(tor-scotie)
4

capitel - partea superioară a

unei coloane.

careu - spațiu de formă

pătrată rezultat la întretăierea
navei cu transeptul.
bolțar - element constructiv
de piatră sau cărămidă ce cheie de boltă - bolțarul ce
intră în alcătuirea unui arc sau în-cheie bolta.
boltă, având o formă ciubuc - element de decor
trapezoidală. caracteristic arhitecturii
romanice și gotice.

coloana - element constructiv

bosaj - tip de parament cu
șiruri de asize regulate, în
relief.
monolit sau modulat, vertical
ce preia forțele exercitate de
sistemul de acoperire a unui
spațiu formată din bază fus și
capitel. În funcție de secțiunea
fusului poate fi cilindrică,
canelată, torsadată (cu aspect
de șnur răsucit), fasciculată
etc.
5

După amplasarea spațială:

coloană liberă, coloană
adosată (alipită unui perete) și
coloană angajată ( parțial
încastrată
în perete).
6
concă - boltă în sfert de sferă
ce acoperă un spațiu
semicircular.

a.

consolă - element
arhitectonic de piatră cu rol
funcțional ce servește ca
punct de descărcare și sprijin
pentru arce tangente, profilul
și decorul său fiind diferit în
funcție de stil; poate avea și
rol strict decorativ când este o
poliță de piatră pe care se
așează statui sau alte obiecte
de artă decorativă. b

cor - spațiu rectangular ce

precede absida, accesul
făcîndu-se printr-un
deambulator.
contrafort - element portant
exterior ce preia împingerile crenel - În arhitectura
laterale exercitate de zidurile fortificată, golul dintre două
navei sau de greutatea merloane (porțiuni de zid).
sistemului de acoperire a
spațiului delimitat de aceasta,
în interior corespunzând
pilastrului ce preia împingerile
cu ajutorul arcelor dublouri.
a.- romanic; b.- gotic
7

cubicul - cameră funerară ce

conține loculi și arcosolia.

cupola - sistem de acoperire

a unui spațiu de plan central
(rotund, pătrat, octogonal), în
funcție de forma acestuia
diferă tipul de cupolă: a. pe
pandantive, b. pe trompe, c.
în inele tronconice.

curtina - în arhitectura
fortificată partea situată între
două turnuri prevăzută cu
drum de strajă și ferestre de
tragere.

deambulatoriu - spațiu situat

în absidă ce înconjoară
sanctuarul și corul permițând
circulația.
8

diaconicon - în biserica
răsăriteană spațiu anex al
altarului situat pe latura
sudică destinat păstrării
veșmintelor liturgice, formând
împreună cu prosco-midia de
pe latura nordică pastoforiile.

elevație - reprezentare
grafică sau fotografică a
secțiunii verticale a unei
construcții.

emporă - tribună
9
endonartex - spațiu îngust
plasat între naos și pronaos.
entasis/galbare - curbare
con-vexă a fusului unei
coloane pentru crearea iluziei
optice de alungire.
exonartex - spațiu prin care
se pătrunde în biserică
(pridvor), la bisericile
ortodoxe.
extrados - partea externă a
unui arc sau bolți, opus
intradosului (partea internă).
fială - element de decor
caracteristic arhitecturii gotice
plasat în vârful unui contrafort
de forma unui mic turn.
firidă - nișă practicată în
grosimea zidului cu rol
decorativ și funcțional.
fleșă - element de decor ce
marchează în cadrul
arhitecturii gotice terminația
turnului.
fleuron - decorul fleșei, o
floare deschisă stilizată
fronton - element arhitectural
de formă semicirculară sau
triunghiulară ce marchează
fațada principală a unui
edificiu sau portal, altar.
geminat - gruparea unor ele-
mente de decor câte două,
totdeauna identice.
grissales - tonuri de gri
folosite atât în pictură, vitraliu.
10
hersă - grilaj de lemn sau fier
ce închide accesul în interiorul
arhitecturii fortificate.

kokim - nișă săpată în zidul

unei catacombe cu latura
lungă paralelă cu coridorul.
liernă - tip de nervură ce
leagă cheia de boltă de cheia
lesenă – platbandă
secundară a unui tierseron
decorativă plasată în
(vezi tierseron).
exteriorul bisericilor romanice
alcătuită din șiruri de pilaștri
adosați și uniți în partea
superioară printr-o arcatură,
numită și bandă lombardă.

menou - profil de piatră ce

desparte fereastra în 2/3 părți.
a-gotic timpuriu (lanceolat) lintel - sau arhitravă grindă de
b-gotic mijlociu (geometric) susținere așezată deasupra
c-gotic târziu (flamboaiant) golului unei uși sau ferestre.
11
lucarnă - tip de fereastră
practicată în panta unui
acoperiș.

merlon - partea plină a

parapetului în arhitectura
fortificată (vezi crenel). patenă- piesă folosită în scop
liturgic la biserica catolică , un
narthex - spațiu situat la intra- disc ce acoperă potirul în care
rea în biserică separat uneori se pune ostia pentru
de navă printr-un zid. împărtășania preotului.

navă - denumirea provine de pergola- spațiu acoperită de un

la simbolismul bisericii din
perioada de formare a
ideologiei creștine (corabie),
și este un spațiu de plan
dreptunghiular ce poate fi
unitar planimetric sau
compartimentat.
grilaj cu plante agățătoare.
pilastru - element structiv de
susținere de secțiune pătrată,
dreptunghiulară, sau un stâlp
adosat unui perete.

portal – poartă monumentală

de acreștere în biserică
prevăzută cu ancadrament
profilat uneori înzestrat cu
sculpturi.
pastoforii - spații destinate
cultului anexe altarului (vezi
a.-proscomidia și
b.diaconiconul).
12
(romanic) sau decorat cu
vitraliu în perioada gotică

Schema unui portal romanic:

St. Trophime, Arles.

a. ambrazura portalului; b. arhivolta;

c. lunetă; d. lintel; e. statui adosate;
f .usciori; g. trumeau
sacristie - încăpere anexă
altarului în cultul catolic
analoagă proscomidiei,
păstrătoare de veșmântar și
ustensile necesare oficierii
slujbei.

stâlp - element de arhitectură

Schema unui portal gotic:
a. stâlp median; b. statui; c. lintel;
d. arhivoltă; e. fronton; f. fială;
g. rozasă
cu rol portant de secțiune
pătrată, poligonală, cruciformă
sau grupată în mănunchiuri
(fasciculat) cu același rol ca și
coloana, dar lipsit de un
decor.

portant - funcția unui element

structiv de a prelua greutatea
unui sistem de acoperire și a
o transmite altor elemente.

rozasă – element decorativ

practicat în zidul de deasupra
portalului sau în extremitățile
transeptului de formă rotundă tambur - element constitutiv
cu muluri puternic profilate al unei coloane modulare sau
13
inel situat între cupolă și bază,
uneori dotat cu ferestre.
14
tierseron - o nervură
suplimentară în cazul bolții în
ogivă ce nu se unește cu
cheia bolții centrale, (vezi
liernă).

tor - mulură de formă

convexă cu rol decorativ la
baza coloanelor, cornişe etc.

scotie

vitraliu - element de decor al

tor
travee - porțiunea de boltă
cu-prinsă între patru puncte
de sprijin.
ferestrelor caracteristic stilului
gotic, ce folosea rame de
plumb în care se încastrau
sticle colorate.
volută - element de decor de
forma unei spirale, stilizare a
vrejului de acant.

triforium - galerie situată în

zona mediană deasupra navei
principale, formată din arcaturi
oarbe.

trumeau - stâlp median ce

împarte portalul în două.