1.

Partidul Conservator Progresist

Fondat la 3 februarie 1880 – A avut ca presedinti personalitati marcante precum Lascar

Catargiu, Petre p. Carp, Titu Maiorescu, etc.; si ca membrii marcanti pe Ioan Emilian Florescu,
Take Ionescu, Nicolae Filipescu si altii.

Inca de la infiintare, Paartidul Conservator s-a bazat pe urmatoarele categorii: burghezie

comerciala, mosierime si o parte a intelectualitatii. Dupa introducerea “rotativei
guvernamentale”, baza sociala a partidului a devenit mobila. Pe langa Clubul politic central
(Bucuresti), mai functionau si cluburile teritoriale, in resedinte de judete.

Rusenscu sublinia ca doctrina conservatoire privea progresul prin primsa armoniei dintre
trecut si present, ce presupunea a evolutie lenta a societatii romanesti, farasalutri care sa
determine prabusirea echilibrului.

Astfel, doctrina deriva din traditionalism si evolutionism. Presupunea o evolutie naturala,

organica, care progresa treptat fara a copia cuvant cu cuvant formele de organizare ale statelor
vest europene. Avea două obiective prioritare: prezervarea proprietăţii moşiereşti şi păstrarea
privilegiilor marilor proprietari, iar mai tarziu au încurajat, cu precădere, industria mică şi
meseriile.

Pe plan social considera ca in societatea romaneasca exista doar 2 clase: mosierimea si

taranimea, burghezia, intelectualitatea, meseriasii si muncitorii reprezentand paturi sociale
intermediare. S-au vazut totusi nevoiti sa recunoasca burghezia si muncitorimea drept categorii
sociale active in tara noastra.

Au acceptat expropierea, determinate de rascoalele din 1907 si in 1917 s-au declarant de

accord cu modificarea Constitutiei, prin includerea principiilor reformei agrare si introducera
votului universal.

Radu Paiusan precizeaza faptul ca partidul, avandu-l pe Alexnadru Marghiloman

presedinte, a fost considerat partidul mosierimii, anuntand si un nou program, in speranta
rezistarii pe scena politica dupa razboi. Programul continea:

-Limitarea expropierii la cele 2 milioane de hectare prevazute de Constitutie, impartirea

pamantului,

-Impartirea pamantului expropriate in 25-100 de hectare

-introducerea votului plural pentru cei care aveau cel putin 2 copii

-intarirea senatului.
 In pofida popularitatii si a succeselor electorale de care se bucura Partidul Conservator
Democrat (1908-Take Ionescu), in ianuarie 1911, regele a adus la guvernare din nou Partidul
Conservator. Acesta a condus destinele tarii in perioada crizei balcanice (1912-1913), cu un
cabinet prezidat de Titu Maiorescu.

Partidul a participat la scrutinurile electorale din primii ani interbelici. In 1919 a obtinut
13 mandate, in 1920 doar 4 mandate, iar in 1922 niciun loc in parlament, fiind eliminate practice
din viata Politica.

De altfel, Reforma agrara i-a distrus baza economica iar votul universal i-a anulat baza
politica, dupa anul 1921 ramanand in Ro doar cateva mii de mosieri, in comparatie cu milioanele
de alegatori, majoritate fiind tarani impropietariti.

Victor Bontescu a propus ca in 10 dec. 1922, toti conservatorii progresisti, mai putin
Marghiloman sa treaca in partidul lui Averescu. Incet, partidul a decazut, mai mult fruntasi
dandu-si demisia, altii retragandu-se din viata politica si altii migrand spre alte partide. La
acestea au contribuit si disputele dintre Marghiloman si Ziarul Steagul, condus de A Corteanu,
care nu mai era membru al partidului.

Incetarea activitatii acestui partid a avut loc in ziua decesului lui Al. Marghiloman (10
mai, 1925). Mia tarziu, Comitetul Executiv a anuntat fuziunea dintre Partidul Conservator Prog.
Si Partidul Poporului, care era in realitate o completare a organizatiilor Partidului Poporului, cu
fosti membri si cadre a fostului PCP.

1.2 Personalitatea lui Al. Marghiloman

A fost in foarte bun orator, tinand cuvantari memorabile.

A fost elev intern al celui mai aprecia institute particular din Bucuresti ( Schewitz-
Thyerin), in 1870 a fost absolvent al colegiului Sf Sava din Capitala, pana in 1878 a fost student
si doctorand la Paris, ajungand licientiat in drept si mai apoi doctor in drept si stiinte politice la
Sorbona. Intre 1878-1884 este procurer de Ilfov si avocet al poporului.

Din nov. 1884 devine parlamentar al gruparii junimiste iar la data de 23 martie 1888 este
desemnat ministru de Justitie in guvernul junimist prezidat de Th. Rosetti dar condus de facto de
Petre P Carp. Ulterior a devenit ministru si in alte domenii, dar se face remarcat in calitate de
ministru al Lucrarilor Publice, sustianand demararea lucrarilor de la celebrul pod de peste
Dunare, de la Cernavoda. Devine din nou ministru al Justitiei in 1891 intr-un govern condus de
Lascar Catargiu.
 Va ocupa mai apoi postul de ministru de Interne, dupa pe cel de Finante ca intr-un final
sa ajunga presedinte al Consiliului de Ministri fiind concomitant si ministru de Interne.

2. Partidul Conservator Democrat

A fost fondat la Bucuresti in 3 februarie 1908, si prezidat de Take Ionescu. Electoratul

era format cu precadeere din avocati, comercianti, functionari, medici, proprietary mici si mijloci
si tarani instariti. Partidul era structurat in cluburi regionale, conduse de comitete aflate in
resedintele de judete, subordonate unui Club Central, aflat la Bucuresti. Conducerea partidului
era exercitata de Comitetul Executiv.

In 1915 a fuzionat cu gruparea lui N Filipescu, formand Partidul Conservator Nationalist.

Presedintele era Take Ionescu iar principalul organ de presa era ziarul “Romanimea”. PCN
reprezenta in general interesele mosierimii care se orientase spre forme modern de cultivare a
pamantului, si investirea profitului in industrie si sectorul bancar.

La 22 oct. 1919 si-a luat numele de Partidul Democrat, adoptand un nou program care
continea prevederile:

-aplicarea votului universal, descentralizare administrative, impozit progresiv pe venit,

reforma agrara cu acordare de despagubiri pentru expropriate, apel la capital strain acoordare de
drepturi fundamentale pentru muncitori. \

Se adauga la acestea si revizuirea statutului BNR si solutiile pentru ieftinirea traiului.

La data de 11 dec 1916, PCD a intrat in cavinetul condus de Ionel Bratianu (numit si guvernul
razboiului) prin 4 reprezentanti, unul din ei fiind N Titulescu.

Disolutia partidului, demarata imediat dupa Marea Unire s-a datorat unor cause obiective
precum: votul universal, reforma agrara, dezinteresul lui T. Ionescu pentru politica interna.

In alegerile din 1919 PCD s-a abtinut, iar la alegerile din 1920 a participat cartelat de P.
Poporului, obtinand 18 mandate. In 1920, in Guvernul Averescu au intrat 3 lideri takisti, Take
Ionescu, N. Titulescu si Dimitrie Greceanu, acestia desfasurand o activitate pozitiva.

Politica externa promovata de Take Ionescu, a fost progresista in epoca

respective, in timp ce politica financiara era criticata de conducerea partidului, Titulescu
detasandu-se tot mai mult de partid.
 T Ionescu nutrea ambitia de a devein prim ministru si la sugestia lui Fedinand, dec 1921,
demisioneaza silindu-l si pe Averescu sa prezinte demisia guvernului. In vidul de putere creat
Ionescu preia conducerea unui govern efemer care primeste votul de blam din partea
Parlamentului

In 1922, T. Ionescu moare, partidul intrand in descompunere. In noiembrie 1922, PD a

fuzionat cu Partidul National Roman, membrii PD acceptand programul si statutul PNR si
primind cateva locuri in Comitetul Executiv.

2.2 Personalitatea lui Take Ionescu

3. Partidul National Liberal

Un partid al burgheziei comerciale si financiare, a care putere a crescut dupa PRM.

Membrii detineau pozitii in cele mai importante societati bancare si industrial, conducand Banca
Nationala. Presedinte a fost Ionel Bratianu incepand din 1909. Organul central de presa este
ziarul Viitorul

Pana la elaborarea unei noi conceptiei neoliberalismului (Neoliberalismul presupunea o

mai mare implicare a statului in domeniul economic), Stefan Zeletin si Mihail Manoilescu
sustineau ca burghezia avea rolul de conducator al Ro pe drumul progresului social.

Pe 2 dec. 1918, PNL lanseaza un manifest program care prevedea:

-aplicarea reformei agrare si electorale, descentralizarea administrative, impozit

progresiv pe venit, drepturi largi pentru muncitori, salarii minime, si altele.

Venit la putere, PNL nu reuseste sa puna in practica decat unele din promisiuni, semnand
niste decrete de expropriere pentru reforma agrara, refuzand sa semneze tratatul cu Austria si
demisionand in sept 1919.

La alegerile din 1919 obtine doar 193 mandate din 568, traversand o criza de
popularitate pana in 1921. In nov. 1921, lanseaza un nou program: - Adoptarea unei noi
Constitutii, unificarea administrativa si legala, refacerea si dezvoltarea economica a tarii,
stabilizarea financiara, inalturarea abuzurilor comisiei agrare, etc.

La 22 ianuaire 1922 PNL revine la guvernare. Martie 1922 se organizeaza alegeri pentru
Adunarea Constituanta care trebuia sa voteze noua Conatitutie. Liberalii au doua eforturi pentru
a-si extinde organizatiile in intreaga tara. In ianuarie 1923 PNL fuzioneaza cu PȚ din Basarabia
condusa de Ion Inculet si PD al Unirii din Bucovina condus de Ioan Nistor, nereusind sa ajunga
la o intelegere cu PNR.

In ceea ce priveste puterea centrala, se ajunge la un soi de autoritarism, PNL ne avand

opozitie puternica, iar Partidul Poporului colaborand cu liberalii. I. Bratianu profita de criza
dinastica, dominand monarhia. Carol al 2lea nu agreeaza puterea partidului. Dupa 4 ani de
guvernare, in martie 1927, Averescu va fi readus la putere printr-un accord secret. Opozitia
Carlista incearca sa submineze guvernarea PNL, dar partidul ramane ferm pe pozitii.

Tot in 1927, I Bratianu moare, conducerea partidului revenindu-I lui V. Bratianu. La

congresul general PNL din 1930, este adoptat un nou program prin care se afirma credinta
liberalilor in ideile national-democratice, de ordine si infratire sociala. Moare V. Bratianu si vine
la conducere I.G. Duca, acesta reusind sa se apropie de Carol, si accepta ca PNL sa sprijine
guvernul de Uniune Nationala. Refacandu-si treptat organizatiile si popularitate, liberalii incep sa
pretinda din nou conducerea, organizand o campanie de rasturnare a guvernului Vaida-Voievod,
in noiembrie 1933. Regele a fost fortat sa incredinteze mandatul de constituire a noului govern la
12 noiembrie.

La 14 nov. 1933, Guvernul Duca interzice prin lege Garda de Fier, iar la alegerile din
dec. 1933, PNL obtine 51% din voturi. La 29 dec. are loc asasinarea lui Duca, in locul sa fiind
reales sef, Dinu Bratianu ( 3 Ianuarie 1934), iar Regele il numeste presedinte al consiliului de
ministri pe Gh. Tatarescu.

Guvernul Tatarescu va face actiuni pentru dezvoltarea economica a tarii, mai ales a
industriei/ Se ataseaza tot mai multe de regimul Carlist, in timp ce Carol afiseaza o toleranta tot
mai mare fata de legionari.

In urma congresului tinerilor legionari (1936 – Tg. Mures), unde au fost constituite liste
negre pe care erau trecuti si apropiati ai regelui si se discuta despre acapararea puterii, toleranta
ia sfarsit.

In 1937 se vor organiza alegeri noi. Dinu Bratianu va trece in opozitie, PNT va constitui
un potrivnic pe masura si legionarii vor fi ostili, Tatarescu neavand cu cine sa mai faca aliante
pentru a se mentine la guvernare. La propunerea lui Carol, acesta va incheia o alianta cu Frontul
Romanesc a lui Vaida Voievod si cu Partidul German (cu tendinte spre Germania). Alegerile
sunt un esec pentru liberali, acestia obtinand doar 33% din voturi, iar in ianuarie 1938, se va
realiza fuziunea cu PNL’ul Georgist.
4. PNL sub Gheorghe Bratianu

PNL’ul Georgist ia fiinta la 7 iunie 1930. Gh Bratianu seful organizatiei peneliste din
Moldova se prezinta in audienta la principele Carol, exprimandu-si adorinta ca acesta sa devina
rege, I.G. Duca excluzandu-l din partid in urma acestui lucru.

Monarhul il atrage pe Bratianu de partea lui, acesta infiintand un nou partid in 15 iunie
1930, declarandu-se singurul si veritabilul continuator al traditiei liberale. PNL’ul Georgist avea
aderenti in cadrul burgheziei si intelectualitatii, mai ales printre profesorii unviersitari.
Programul adoptat avea in vedere: innoirea morala a tarii, instituirea unui regim sever de
economii, revizuirea averilor funtcionarilor publici, reducerea taxelor si impozitelor precum si

Intr-un Congres din 8 nov. 1931, partidul adopta in amplu program de guvernamant care
prevedea: o administratie mai putin costisitoare, o larga descentralizare administrativa,
impiedicarea aubuzrilor administrative, reorganizarea serviciilor statului, incurajarea industriei
nationale, exploatarea rationala a domniului petrolifer, forestier, etc.

Nemultumit de faptul ca regele nu l-a adus la putere, Bratianu devine treptat un adevrsar
deschis al acestuia, iar intre timp va ataca si politica externa a lui Titulescu,, militand pentru o
alianta cu Germania, fiind si singurul primul sef de partid roman primit in audienta la Hitler in 16
nov. 1936.

Dupa un oarecare success electoral in 1932, unde au luat 6.5 din voturi, influenta
liberalilor georgisti a inceput sa decada.

In primavera lui 1937, Gh. Bratianu a luat parte la o intrunire convocata de A Averescu,
pentru a-si manifesta indignarea provocata de starea de asediu, discutandu-se aici si de posibila
colaborare la un viitor cabinet format din aprtide mai mici. Cu toate acestea, georgistii se vor
prezenta isnguri la urmatoarele alegeri, iar intre timp vor avea loc si tratattive pentru reintregirea
partidului liberal.

La data de 25 nov. 1937. Bratianu, Iuliu Maniu, C. Argetoianu, si Zelea Codreanu,

semneaza un pact de neagresiue electorala. PNL Georgist era macinat pe interior deoarece o
parte sustineau consolidarea legaturilor cu Carol, iar o alta parte sustineau unirea fortelor
liberale.

Liberalii georgisti vor obtine doar 3,8 din voturi la alegeri, acceptand intr-un final oferta
de fuziune a lui Dinu Bratianu. Fuziunea a fost tardiva, deoarece, peste o luna s-a instaurat
regimul autoritar monarchic.

In martie 1938, in urma decretului pentru dizolvarea partidelor, PNL si-a continuat
activitatea intr-un cadru mai restrans, marcandu-se si o legare a relatiilor intre PNL, PNT si alte
partide. Conducerea PNL nu a acceptat propunerile de reconciliere nationala facute de coroana,
in 1940, nedorind sa isi assume raspunderea pentru actele regimului carlist.

Pana in 1940 Bratianu s-a implicat profund in procesul de reorganizare a PNL, stabilind
contacte cu presedintii altor partide, precum Iuliu Maniu, pentru a desfasura o lupta comuna
impotriva regimului carlist si a FRN.

Acesta a dus o activitate politica constanta pana in 1947, cand a fost ridica si inchis de
comunisti la Sighet.

4.2 Personalitatea lui Gh. Bratianu

5. Liga Poporului

Format la Iasi pe 3 aprilie 1918, dupa ce Ro semnase pacea separate cu Puterile Centrale,
avandu-l ca presedinte pe A. Averescu. Organul central de presa era ziarul “Indreptarea” (8
aprilie 1918- 6 oct 1938). Ziarul era condus de A. Bardescu.

Partidul s-a constituit in jurul lui Averescu, devenit celebru in urma actiunilor sale
militare din PRM, si la initiativa unor ofiteri si fosti membri din Partidul Conservator sau alte
partide. In aprilie 1920 si-a schimbat in PP, si a infiintat organizatii comunale si judetene la nivel
national, fiind condus de un for central.

LP reprezenta interesele marii burghezii neliberale, a unei parti a mosierimii si a unei

mari parti a taranimii, care isi punea sperantele in Averescu.

Programul official lansat in 1920 (care prevedea satisfacerea poporului roman), includea
urmatoarele puncta esentiale: stabilitatea legilor importante, asigurarea liberei exprimari si a
vointei cetatenesti, respectarea principiului reprezentarii minoritatilor, descentralizarea
administrative, legislatie unitara bazata pe traditiile, nevoile si spiritual timpului, repartizarea
democratica a impozitelor, reorganizarea bancilor populare, libertatea absoluta a tranzactiilor si
comertului intern, desavarsirea reformei agrare, reorganizarea invatamantului de toate gradele si
din mai multe sectoare, autonomia invatamantului universitar, organizarea unitara a BOR, etc.

Mai tarziu se va pronunta pentru reforma agrara cu trecerea efectiva si imediata a

pamanturilor in mainile satenilor, pentru reforma electorala cu acordarea votului universal si cu o
politica externa de pace si colaborare internationala.
 LP nu a participat la primele alegerei bazate pe votul universal, din noiembrie 1919, dar
Averescu a acceptat la propunerea regelui sa faca parte din guvernul blocului parlamentar, ca si
ministru de Interne.

Partidul a obtinut cateva mandate la alegerile partiale din feb. 1920, avand o popularitate
mare. Averescu intra in tratative cu I. Bratianu, acesta acordandu-I sprijin lui Averescu, ultimul
angajandu-se sa faca reforma agrara prin decrete-legi. La 13 martie 1920, guvernul Blocului
Parlamentar a fost demis, iar Averescu a devenit preşedintele Consiliului de Miniştri.

Pe 17 aprilie 1920: Congresul Ligii P isi schimba denumirea in PP, fuzioneaza cu PNR,
cu Uniunea Nationala din Banat si cu fractiuni din pPartidul Taranesc Basarabean si Bucovinean.

Mai iunie 1920, PP castiga alegerile obtinand 199 din cele 369 de mandate. Va infiinta
Ministerul Muncii, si adopta masuri repressive inabusind greva generala din 1920.

In timpul guvernarii, in iulie 1921 au fost:

- adoptate legile pentru reofrma agrara, si au fost adoptate reforme cu privire la reforma
financiara, unificare monetara si intocmirea primului buget al Ro. Intregite.

-Semnat tratatul de la Trianon ( Unirea Tr. cu Ro., iunie 1920), si Tratatul de la Paris (oct.1920),
semnata conventia de alianta cu Polonia (martie 1921), si ca urmarea a activitatii lui T Ionescu, a
contribuit la constituirea Micii Intelegeri.

Averescu va incerca sa iasa de sub tutela liberalilor elaborand un proiect de lege privind
nationalizarea uzinei Resita, liberalii demarand o campanie de rasturnare si provocand demisia
guvernului in decembrie 1921.

In alegerile parlamentare din martie 1922, PP obtine doar 13 mandate. Partidul devine
macinat de conflicte interne : intre gruparea mosiereasca condusa de C. Garoflid si cea burgheza
condusa de Manoilescu, precum si intre seful partidului si adjuntul Argetoianu. Multii membri isi
vor prezenta demisia. Ruptura se produce pe 15 dec 1923 cand Argetoianu se proclama sef de
partid. Gruparea lui nu va fi sprijinita si va fuziona cu Partidul Nationalist al Poporului ( condus
de N. Iorga).

In urma a mai multe intalniri Ionel Bratianu si Averescu incheie un accord in care primul
il va sprijini pec el de-al doilea la momentul oportun, pentru a relua puterea, iar acesta va duce o
politica de continuitate. Va avea loc si o fuziune cu Patidul Conservator Progresist in mai 1925.

Averescu va sustine PNL’ul , PP facand front comun cu liberalii. Bratianu manevreaza

problema succesiuni la guvernare si in martie 1927, Averescu formeaza un nou cabinet. Datorita
primei electorale, PP a obtinut majoritatea in alegerile din mai 1926. In martie 1927, gruparea
Vasile Goldis si Ioan Lupas se inscrie in PP si mai tarziu Adera o alta factiune desprinsa din
PNT.
 Detaşându-se de liberali, Averescu a stabilit, prin M. Manoilescu, contacte cu prinţul
Carol, aflat la Paris. Agravându-se boala regelui Ferdinand şi existând perspectiva
schimbăriiactului de la 4 ianuarie 1926, Ionel Brătianu a manevrat pentru instituirea unui guvern
de largă uniune naţională, iar la 4 iunie 1927, Averescu a fost demis.

Pp intra in deriva, iar la alegerile din 1927 nu a intrunit nici 2% din voturi. Procesul de
descompunere se accelereaza, Manoilescu si Filipescu demisioneaza, pleaca si gruparea condusa
de O. Goga. Avansat ca Maresal in 1930, Averescu duce o politica incoerenta si discontinua,
fiind pregatit sa accepte si presedintia unui govern condus de camarila regala.

La alegerile din 1937, PP va obtine un scot modest de 0,83%. După moartea mareşalului
Averescu, în octombrie 1938, Partidul Poporului s-a destrămat definitiv.

5.2 Personalitatea lui Averescu

6. Partidul Democrat al Unirii din Bucovina

Fondat la Cernauti in 15 septembrie 1919, il are ca presedinte pe I. Nistor. Organul

central de presa este ziarul “Glasul Bucovinei”, infiintat in oct 1918.

Printre aderentii PDUB se afla reprezentanti ai burgheziei si intelectualitatii, dar si

numerosi tarani. Acest partid îşi propunea, în programul său: unificarea desăvârşită şi
consolidarea României întregite; ridicarea ţărănimii, printr-o reformă agrară; sprijinirea
revendicărilor muncitorimii; ziua de muncă de 8 ore; asigurări sociale; descentralizarea
administrativă; vot universal, egal,secret şi obligatoriu; egalitatea în drepturi, cu românii, a
minorităţilor naţionale; dezvoltarea învăţământului, etc.

În perioada decembrie 1918-mai 1920, preşedintele Partidului Democrat al Unirii din

Bucovina a făcut parte din guvernele prezidate de Ionel Brătianu, Arthur Văitoianu, Alexandru
Vaida-Voevod şi Alexandru Averescu, îndeplinind funcţia de ministru de stat.

Fortele partidului se disperseaza rapid: o parte se alatura gruparii lui Dorian Popovici,
care fuzioneaza cu PP, altii isi anunta demisia, precum V. Bodnarescu care intemeiaza Partidul
Taranesc din Bucovina, iar I Nistor va colabora cu penelistii, PDUB incheiind un cartel cu PNL
si fuzionand cu el in ianuarie 1923, incheiandu-si existenta.
6.2 Personalitatea lui Ion I. Nistor

7. Partidul National Roman din Transilvania

Format la Sibiu la 12 mai 1881 PNR a avut mai multi presedinti pe parcursul existentei
sale (1881-1926), Gh. Pop de Basesti (1903-1919) si Iuliu Maniu (1919-1926) prinzand
inceputul si continuarea perioadei interbelice. A dispus de mai multe organe de presa, precum:
“Tribuna, “ Lupta”, “Romanul” si “Patria” (1919-1926), ultima pe perioada interbelica.

Militeaza pentru apararea intereselor romanilor ardeleni, bucurandu-se de simpatie

tuturor claselor sociale.Partidul era organizat in cluburi locale iar organul decisional era
Conferinta Nationala. Care putea allege Comitetul Central (din el proveneau presedintele si
Comitetul Executiv).

Pana la Marea Unire obiectivul principal prevedea emanciparea nationala a romanilor

ardeleni. Dupa unirea cu Ro, partidul a adoptat documentul “Declaratia Adunarii Nationale de la
Alba Iulia” (1 dec 1918) care includea prevederi precum: vot universal, egal, secret; reformă
agrară radical; egalitate în drepturi pentru naţionalităţile conlocuitoare; libertatea presei;
asigurarea de drepturi pentru muncitori, etc.

In 24 aprilie 1920, a fost votat un nou program al partidului care aducea completari si
precizari precum: asigurarea drepturilor şi libertăţilor democratice; deplina libertate a alegerilor;
descentralizarea administrativă; elaborarea unei noi Constituţii, etc.

În iunie 1924, PNR a înscris, în programul său, cele 10 puncte menite să asigure fuziunea
cu Partidul Ţărănesc: monarhie constituţională; descentralizarea administrativă şi autonomia
locală; îndrumare aeconomiei româneşti; dezvoltarea ramurilor industriale care au asigurată, în
plan intern, baza de materii prime; deplina libertate a alegerilor; asigurarea drepturilor şi
libertăţilor democratice înscrise în Constituţie; o legislaţie a muncii, similară celor din ţările
dezvoltate; înfiinţarea de islazuri ş ipăduri comunale; libertatea de tratament pentru investitorii
străini; o politică de pace şi colaborare internaţională, de bună vecinătate cu toate statele.

Sub regimul dualist austro-ungar s-au depus eforturi considerabile pentru consolidarea
organizatorică a partidului. La alegerile din 1905, PNR obtine 8 mandate, in 1906 obtine 15 iar
in 1910 doar 5 mandate in urma masurilor repressive ale guvernului ungar.

Au loc si actiuni populare impotriva legislatiei opresive PRECUM: Suspendarea

activitatii PNR din august 1914, pentru a nu face jocul austro ungarilor. La data de 12 oct 1918,
Comitetul Executiv reunit la Oradea adopta “Declaratia”, care anunţa dreptul la autodeterminare
al naţiunii române şi obligativitatea convocării unei Mari Adunări Naţionale care să decidă soarta
Transilvaniei.

La 12 noiembrie 1918, s-a înfiinţat Consiliul Naţional Român Central, alcătuit din 6
membri ai P.N.R. şi 6 membri ai P.S.D. Sub conducerea acestuia s-au organizat, în plan local,
consilii naţionale şi gărzi naţionale, care au preluat puterea în Transilvania. În acest context,
C.N.R.C. a lansat manifestul de convocare a Adunării Naţionale de la Alba Iulia, din ziua de 1
decembrie 1918, care consfinţea unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi
Bucovinei cu România.

Pe baza aceste decizii s-a format Marele Sfat Naţional, din cadrul căruia a fost ales
Consiliul Dirigent (15 membri din care 10 fruntasi PNR), un fel de guvern provincial al
Transilvaniei, cu un mandat limitat în timp, până la întrunirea Adunării Naţionale Constituante a
României reîntregite. Consiliul Dirigent a adoptat două măsuri importante: legea pentru reforma
agrară în Transilvania, şi noua lege electorală.

Popularitatea PNR a intrat mai apoi in descendentă: în alegerile parlamentare din 1919 a
obţinut 169 demandate, în 1920 – 27 de mandate, iar în 1922 – 26 de mandate în Camera
Deputaţilor.O anumită creştere a înregistrat în anul 1926, când, depunând liste comune cu
Partidul Ţărănesc, a reuşit să trimită în Parlament 31 deputaţi.

P.N.R. a fost o importantă forţă a opoziţiei, mai ales în timpul guvernării liberale (1922-
1926), când a criticat politica Partidului Naţional Liberal, deoareceunele legi loveau în baza
economică a naţionalilor. Datorită influenţei politice de şi a numărului de deputaţi pe care şi i-a
asigurat în urma alegerilordin 1922, Partidul Naţional Român era implicat ca succesor la guvern,
fie singur, fie încolaborare cu Partidul Ţărănesc. In martie 1926 a fost inlaturat insa de la
succesiune prin manevere de culise, fuzionand mai apoi cu Partidul Taranesc.

Viata interna a partidului era zbuciumata, in interiorul sau fiind 3 grupari care era in
divergentE:

-Prima grupare condusa de O. Goga, considera ca rolul PNR s-a terminat la 1 dec 1918 si
cerea fuziunea cu un partid din vechiul regat, pentru a pune capat regionalismului.

-A doua grupare condusa de Toma Ienciu, considera ca PNR devenise o grupare

politicianista, care apăra doar interesele unui grup restrâns de persoane, nemaiavând o justificare
istorică.

- A treia grupare condusa de Iuliu Maniu, susţinea că P.N.R. putea să-şi menţină
organizaţia existentă, pentru a apăra interesele transilvănenilor, Maniu considerand necesara
fuziunea sau asmilarea altor partide.

In noiembrei 1922 PNR a fuzionat cu PSD, ramas fara conducator dupa moartea lui T.
Ionescu. În urma acestei fuziuni, sediul central s-a mutat de la Cluj la Bucureşti, iar în Comitetul
Executiv au intrat mai mulţi conservatori De asemenea, ziarul ,,Universul” adevenit un
instrument de propagandă politică în favoarea lui Iuliu Maniu.

Partidul Naţional a intrat mai apoi în negocieri cu Partidul Naţional Liberal pentru
realizarea unui acord de guvernare şi, în perspectivă, a fuziunii liberalilor cu naţionalii.