Gheorghiu Georgian

Testul 8
Subiectul I
1. Domnitorul precizat în sursa B este Nicolae Mavrocordat.
2. O informație referitoare la Sfatul domnesc, din sursa A, este: “În secolul
al XVII-lea, Sfatul domnesc primeşte o nouă organizare, astfel că în afara
Sfatului restrâns, alcătuit de mari dregători, funcţionează şi un Sfat mai
larg, cunoscut în vremea lui Dimitrie Cantemir sub numele de divan”
3. Două spații istorice precizate atât în sursa A, cât și în sursa B sunt
Moldova și Țara Românească.
4. Sursa care susține că puterea suzerană trebuia să confirme atât domnitorii
și principii aleși, cât și pe cei numiți este sursa A.
5. O relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B,
este:
Cauză: “Pentru că sunt lipsiţi de iniţiativă în politica externă”
Efect: “ei ajung executorii fideli ai însărcinărilor otomane în raport cu
marile puteri”
6. Două proiecte politice ce fac referire la statul român modern, elaborate în
perioada regimului politic la care se referă sursa B, sunt: Memoriul de la
Focșani și Memoriul de la Șiștov.
Memoriul de la Focșani din 1772 a fost înaintat de către o delegație a
boierilor munteni prin care propuneau unirea principatelor sub conducerea
unui domn pământean, iar statul rezultat din unirea principatelor urma să
fie pus sub protecția Rusiei, Austriei și Prusiei. Se solicita astfel unirea
principatelor, înlăturarea regimului Fanariot și obținerea independenței,
respectiv consolidarea autonomiei.
Memoriul de la Șiștov din 1791 era înaintat tot de o delegație a boierilor,
reprezentanților Rusiei și Austriei și, de asemenea, erau revendicate
unirea Principatelor, sub garanția marilor puteri, obținerea independenței
față de Imperiul Otoman și înlăturarea regimului fanariot. În plus, prin
acest memoriu se cerea și restituirea raialelor Brăila, Turnu și Giurgiu și
acordarea libertății comerțului.
7. O prevedere a legii fundamentale adoptată în statul român în 1866 este:
sistemul de vot este unul cenzitar.
Subiectul II
1. “Portul Moldovei la mare” așa cum reiese din sursa dată, este Cetatea
Albă.
2. Secolul la care se referă sursa dată este secolul XV.
3. Lupta din 1467 a fost între Ștefan și Matei Corvin și a avut loc la Baia. O
caracteristică a acesteia, la care se referă sursa dată, este că victoria lui
Ștefan nu a fost completă datorită trădării mai multor boieri ( “Victoria lui
Ștefan n-a fost completă la Baia din cauza trădării mai multor boieri”).
4. Două informații referitoare la Petru Aron, din sursa dată, sunt: “se supune
și acceptă totodată să deschidă Cetatea Albă – portul Moldovei la mare –
negustorilor turci”.
5. Ștefan cel Mare utilizează strategii diverse pentru organizarea luptei de la
Vaslui. Informațiile care susțin punctul de vedere sunt: Ștefan o așteaptă
lângă Vaslui, practicând tactica pământului pârjolit, ceea ce îi obligă pe
turci să înainteze în căutarea hranei pentru oameni şi animale exact spre
locul stabilit de Ștefan, la confluența Racovei cu Bârladul, care nu
îngăduia decât o restrânsă desfășurare de forțe și Atrase în lunca
Bârladului, trupele turcești sunt surprinse de cavaleria și pedestrașii lui
Ștefan, lovite de tunurile moldovenilor, și mulți turci cad dezorientați și
împotmoliți în mlaștini.
6.
Subiectul III
Cele două constituții ce au fost adoptate în România, în primele patru decenii ale
secolului al XX-lea sunt Constituția din 1923 și Constituția din 1938. Constituția
din 1923 a fost adoptată în urma unirii din 1918 și avea drept scop să-i
reprezinte pe locuitorii din Basarabia, Bucovina și Transilvania. Aceasta a fost
promulgată de către regele Ferdinand în 28 martie după ce fusese dezbătută de
către Adunarea Constituantă. Constituția prevedea anumite schimbări față de cea
din 1886, una dintre acestea fiind legea fundamentală ce garanta dreptul la
proprietate, însă proprietatea nu mai avea un caracter sacru și inviolabil, ci o
funcție socială, putând avea loc exproprieri, în caz de utilitate publică.
Constituția din 1938 a fost adoptată în timpul regimului de autoritate monarhică
a regelui Carol al II-lea. Aceasta a fost elaborată de juristul Istrate Micescu în
urma abrogării celei din 1923. Prevederile constituție din 1938 erau multiple,
una dintre ele făcând referire la regimul instaurat de Carol al II-lea prin
încălcarea principiului suveranității poporului. Regele nu mai avea acel rol de
echilibru, mediator în viața politică, ci dobândea rolul principal, acestuia
oferindu-i-se puteri depline. Între Constituția din 1945 și Constituția din 1952 au
existat mai multe asemănări cu privire la prevederile adoptate, una dintre
asemănări fiind cea că Marea Adunare Națională era organul suprem al puterii
de stat, fiind ales printr-un mandat de patru ani, prin vot universal de către toți
cetățenii. Ea menținea formal, caracterul suveran, independent și unitar al
Republica Populară Română. Constituția adoptată în România în deceniul șapte
al secolului al XX-lea a fost Constituția din 1965. Prin această constituție a fost
proclamată Republica Socialistă Română. Față de constituțiile din 1948 și 1952,
teritoriul statului român era proclamat “indivizibil și inalienabil”. Organizarea
politică a României în ultimul deceniu al secolului al XX-lea a fost reglementată
prin adoptarea unei noi legi fundamentale. Deoarece evenimentele din
decembrie 1989 au provocat prăbușirea dictaturii ceaușiste și a regimului
comunist totalitar, calea României spre revenirea la democrație și la pluralismul
politic a fost deschisă, iar în data de 20 mai 1990, au avut loc primele alegeri
libere pe baza votului universal, iar Parlamentul ales era bicameral. Astfel, în 21
noiembrie 1991, Parlamentul a adoptat o nouă constituție a căror prevederi
proclama România “stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”,
iar forma de guvernământ era Republica. Același articol consacra valorile
democratice, respectarea drepturilor omului și pluralismul politic, drept
fundamentale în România. Așadar, prin această constituție, România a revenit la
etapa constituțională întreruptă în anul 1938, prin regimuri autoritare sau
dictatoriale.