Simulare județeană a examenului național de bacalaureat 2023 Februarie 2023 Proba E.

c)
Istorie – rezolvare
Subiectul I
1. Partidul Comunist/ partidul bolșevic (formațiune politică = partid)
2. O informație referitoare la programul „Socialismul într-o singură țară” este:
„programul care intenționa să modernizeze radical țara” / „Scopul era
industrializarea acestui stat întins și, în timpul procesului, să-și consolideze
conducerea”
3. A și B: Lenin și Stalin
4. B
5. Cauză: „ pentru a masca îngroparea testamentului și a avea un avantaj asupra
rivalilor de la stânga și de la dreapta”
Efect: „ Stalin și-a demonstrat repede abilitățile politice, adunând elogiile la adresa
lui Lenin”
Sau
Cauză: „Zona rurală a fost colectivizată”
Efect: „de fapt, pământul a fost naționalizat și țăranii transformați
în angajați ai statului.”
6. O practică politică cu un caracter democratic care s-a aplicat în România în primele
patru decenii ale secolului al XX-lea a fost separarea puterilor în stat , cele 3 puteri
fiind puterea legislativă, puterea executivă, şi puterea judecătorească. O altă practică
politică a fost respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, astfel, se introduce
votul universal în locul votului cenzitar în Constituția din 1923.
7. O asemănare între două ideologii totalitare care s-au aplicat în Europa Occidentală a
fost caracterul antidemocratic. (2 ideologii totalitare din Europa Occidentală:
fascismul și nazismul)
Subiectul II
1. Țara Bârsei / Țara Severinului / Constantinopol
2. Sec. XIII
3. Un conducător politic din sursa dată este Andrei al II-lea / Szeneslaus și o cauză a
instalării cavalerilor Ordinului teutonic: ”Intențiile care îl determinaseră pe regele
Andrei al II-lea să recurgă la această măsură erau legate, probabil, nu atât de
stăvilirea unei amenințări efective a cumanilor la dresa Ungariei, cât de perspectiva
deschiderii unei căi directe de acces către gurile Dunării, regiune a cărei importanță
economică și strategică putea fi cu mult mai multă ușurință sesizată în anii care au
urmat apariției Imperiului Latin.” Sau „Nu mai puțin atractive erau însă perspectivele
legate de creștinarea cumanilor și de extinderea influenței ungare asupra acestora.”
4. Două informaţii referitoare la invazia mongolă sunt: „Invazia mongolă din 1241–1242
găsise entitățile politice românești de la sud de Carpați în plin proces de consolidare,
datorită angrenării lor în sistemul creat de regalitatea arpadiană în scopul protecției
frontierelor răsăritene.” și „Cronica persanului Rashid od-Din descrie confruntările în
 această regiune între prințul mongol Böcek și un stăpânitor local pe nume Mišelav,
care îi așteptase pe invadatori, gata de luptă, în Munții Yaprak Tak.”
5. Referitor la contractul încheiat de cavalerii ioaniți, acesta era important deoarece
permitea cavalerilor să se instaleze în Țara Severinului și era un izvor istoric care
prezenta realitățile din spațiul românesc. Acest punct de vedere este susținut de
următoarele citate: „Contractul încheiat între regele Béla al IV-lea și cavalerii ioaniți,
la 2 iunie 1247, având ca obiect instalarea acestora în mai multe regiuni ale
regatului, între acestea numărându-se și Țara Severinului” și „are marele merit de a
dezvălui realități existente în spațiul medieval românesc la care alte izvoare nu se
grăbesc să le ofere”.
6. Afirmaţia conform căreia instituțiile centrale au contribuit la consolidarea statului în
Evul Mediu este adevărată deoarece există dovezi în acest sens. După constituirea
statelor medievale româneşti s-a desăvârşit organizarea internă prin consolidarea
principalelor instituţii: Domnia şi Biserica. Domnia era ereditară, domnitorul
acumulând mai multe funcţii fiind acela care conducea administraţia, care avea
iniţiativa actelor politice, reprezentând instanţa supremă de judecată, conducea
armata şi ocrotea Biserica. În plan intern, domnia îşi va păstra toate atribuţiile
tradiţionale şi va continua să joace un rol important în organizarea internă a statului,
dar va cunoaşte mai multe transformări din secolul XVIII.
În concluzie, instituțiile centrale au contribuit la consolidarea statului în Evul Mediu.

Subiectul III
Necesitatea unei constituții ca fundament al organizării instituțional-politice s-a conturat în
societatea românească în condițiile procesului de modernizare a întregii vieții social-
economice, politice și culturale de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al
XIX-lea.
O cauză care a stat la baza adoptării unei Constituții în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
în România a fost venirea pe tron a lui Carol I la 10 mai 1866.
O constituție adoptată în România în primele patru decenii ale secolului al XX-lea a fost cea
din 1923, „Constituția României Mari”. Aceasta avea 8 titluri și 138 articole, 76 articole
păstrându-se din Constituția din 1866. Avea ca și principii separarea puterilor în stat și
suveranitatea națională.
Un fapt istoric care a contribuit la adoptarea unei Constituții totalitare în prima jumătate a
secolului al XX-lea în România a fost lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Regele Mihai a
fost forțat să abdice și să părăsească țara. Prin legea nr.363, monarhia este înlăturată și
România devenea Republica Populară România.
Constituția adoptată în perioada regimului național comunist în România a fost cea din
1965, numită și „Constituția lui Ceaușescu”. O caracteristică a acesteia este că la 27 martie
1974 se înființează funcția de președinte RSR și altă caracteristică este că se renunță la
regiuni și raioane de origine sovietică și sunt înlocuite cu județe.
Referitor la rolul deținut de legea fundamentală în ultimul deceniu al secolului al XX-lea în
România, aceasta a avut unul foarte important, aceasta ajutând la consolidarea regimului
democratic postdecembrist. Acest punct de vedere este susținut de următorul argument
istoric. Constituția din 1991 a fost prima constituție postdecembristă și se baza pe principiul
separării puterilor în stat, România fiind organizată ca republică democratică.
În concluzie, schimbarea politică majoră a societății românești a fost oglindită în Constituția
din 1991, aprobată prin referendum în decembrie 1991 și apoi fi modificată în 2003.