SII

1. Conducătorul statului român precizat în sursă este Alexandru Ioan Cuza.

2. Sursa se referă la secolul al XIX-lea.

3. Actul legislativ prin care se urmărea reorganizarea sistemului juridic a fost promulgarea unui nou Cod
civil în 1864.

4. Din sursă, două informații despre legea învățământului general sunt: reglementarea instruirii la toate
nivelurile și principiul de gratuitate și obligativitate a învățământului primar.

5. Legea rurală a reprezentat un pas semnificativ către reforma economică și socială, recunoscând
drepturile depline de proprietate ale clăcașilor și limitând suprafața de pământ disponibilă țăranilor la
două treimi din moșia proprietarului. Totuși, această lege nu includea pădurile în distribuția de pământ,
care erau esențiale pentru bunăstarea economică a multor gospodării.

6. Un proiect politic care a contribuit la constituirea statului român modern în perioada 1801-1858 a fost
Mișcarea de la 1848. Această mișcare a avut un impact semnificativ asupra conștientizării naționale și a
luptei pentru autonomie și drepturi. Ea a promovat idei liberale și democratice, inclusiv cereri de
reforme sociale și politice, care au rămas în conștiința colectivă și au influențat evenimentele ulterioare,
cum ar fi Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza în 1859. Această unire a
fost un pas major spre formarea statului român modern, reunind Moldova și Țara Românească într-un
singur stat și contribuind la consolidarea identității naționale.

SIII
În spațiul românesc, în secolele XVIII-XIX, una dintre instituțiile centrale majore a fost Principatul
Moldovei și Țara Românească, care, în secolul al XVIII-lea, erau guvernate de boierii locali și erau sub
supravegherea Imperiului Otoman. Aceste entități erau conduse de domnitori numiți de Poartă și erau
caracterizate de o structură socială rigidă și de privilegii mari acordate boierilor. Instituționalizarea
iobăgiei, care presupunea dependența țăranilor de moșieri și limitarea drepturilor acestora, reprezenta
una dintre caracteristicile definitorii ale acestei perioade.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, au apărut două proiecte politice care au marcat direcții distincte
în modelarea statului român modern. Unul dintre acestea a fost proiectul lui Gheorghe Lazăr, care a
promovat idei de modernizare a sistemului educațional și de unire a românilor sub un singur stat. Un alt
proiect important a fost Mișcarea de la 1848, care a adus în prim-plan principii liberale, cereri de
reforme sociale și politice și a militat pentru unirea principatelor și pentru autonomie.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unul dintre cele mai semnificative proiecte politice a fost cel al
lui Alexandru Ioan Cuza. Unirea Principatelor Române sub conducerea sa în 1859 a fost un pas esențial
spre formarea statului român modern. Cuza a adoptat reforme economice și sociale, cum ar fi reforma
agrară, care a recunoscut drepturile depline ale clăcașilor asupra pământului și a eliminat dări și obligații
în muncă către moșieri.
Evoluția statului român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost marcată de o schimbare profundă
în structura socială și politică. Un argument istoric puternic în această direcție îl reprezintă Unirea
Principatelor, care a creat un cadru pentru consolidarea statului român modern. Prin aducerea împreună
a Moldovei și Țării Românești, s-a pus baza unei entități statale unitare, cu instituții comune și un guvern
central, contribuind la dezvoltarea unei identități naționale și la promovarea valorilor democratice și
liberal-progresiste. Această perioadă a reprezentat o tranziție crucială către formarea și consolidarea
statului român modern, marcând sfârșitul dominației străine și începutul unei autonomii și identități
naționale puternice.

SII
1. Funcția politică menționată în sursă este cea de prim-ministru, ocupată de Ion C. Brătianu.

2. Sursa se referă la secolul al XIX-lea.

3. Reprezentantul României menționat în sursă este Ion C. Brătianu, iar atitudinea sa față de hotărârile
marilor puteri a fost de dezacord cu cedarea sudului Basarabiei și de solicitare a Delta Dunării și Insulei
Șerpilor.

4. Din sursă, două informații referitoare la Congresul de la Berlin sunt: Romania nu a fost admisă ca stat
participant, iar delegația română condusă de Ion C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu a avut eforturi de a-
și prezenta doleanțele, dar nu a reușit să modifice deciziile marilor puteri.

5. Punct de vedere referitor la consecințele obținerii independenței de stat: Independența României în

1877 a fost percepută de opinia publică cu un sentiment de frustrare, având în vedere condițiile impuse
de marile puteri, care au inclus cedarea sudului Basarabiei către Rusia și impunerea acordării cetățeniei
române evreilor, în schimbul independenței. Acest moment a avut un impact negativ și a adus tensiuni
în relațiile româno-ruse.

6. Statul român modern a fost consolidat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin adoptarea unor
reforme interne importante, cum ar fi reforma agrară și modernizarea instituțiilor. Un fapt istoric
relevant este introducerea Legii agrare de către Alexandru Ioan Cuza în 1864, care a recunoscut
drepturile depline ale clăcașilor asupra pământului și a eliminat dări și obligații în muncă față de moșieri.
Aceste măsuri au contribuit la transformarea structurii sociale și la consolidarea statului român modern
prin emanciparea țăranilor și redistribuirea proprietății funciare.

TESTUL 12
SI
1. Instituția politică menționată în sursa A este guvernul rus.
2. Din sursa B, informația referitoare la convenția româno-rusă este că aceasta asigura armatei
ruse libera trecere prin România, iar Rusia își asuma obligația de a menține și a face a se
respecta drepturile politice ale statului român, precum și a menține și a apăra integritatea
actuală a României.
3. Cele două spații istorice menționate sunt sudul Basarabiei (jud. Bolgrad, Cahul și Ismail) în
sursa A și sudul Basarabiei în sursa B.
4. Litera corespunzătoare sursei care susține că acțiunile statului român pe plan extern
urmăreau obținerea independenței este B.
5. Relație cauză-efect:
- Cauză (din sursa A): Întârzierea rușilor la Plevna, care a pus statele balcanice într-o situație
îngrozitoare.
- Efect (din sursa A): Așteptându-se la început la un război scurt, guvernul rus a început să
solicite ajutorul statelor balcanice, inclusiv România.
6. Două fapte istorice referitoare la crearea statului român modern în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea sunt:
a. Unirea Principatelor Române în 1859 sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.
b. Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, care a
condus la recunoașterea independenței României.
7. O constantă în desfășurarea faptelor istorice din politica internă a statului român modern, în
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost efortul de consolidare a instituțiilor statului,
modernizare economică și promovarea unui naționalism care să întărească identitatea și
coeziunea națională a populației.

TESTUL 16
SI
1. Sursa A se referă la secolul al XIX-lea.
2. Instituția politică amintită în sursa B este adunarea generală compusă de reprezentanți ai
tuturor stărilor societății.
3. Numele programului revoluţionar este "Proclamația de la Islaz", iar un drept politic înscris în
acesta este "egalitatea drepturilor politice".
4. Litera corespunzătoare sursei care susține că împroprietărirea ţăranilor se va face "cu
despăgubire" este B.
5. Relație cauză-efect din sursa A:
- Cauză: Paşoptiştii simțeau că fac parte din Europa și că modelul de dezvoltare al acesteia era
aplicabil și în Ţările Române.
- Efect: Alegerea soluțiilor liberale în detrimentul celor conservatoare în rezolvarea
problemelor politice.
6. Două fapte istorice referitoare la acțiunile diplomatice ale domnitorilor români la sfârșitul
Evului Mediu și începutul modernității sunt:
a. În 1595, domnitorul Mihai Viteazul a încheiat Liga de la Craiova cu Transilvania și Moldova
pentru a se opune dominației otomane.
b. În 1711, domnitorul Dimitrie Cantemir a fost aliat cu țarul Petru cel Mare în Războiul Ruso-
Turc, încercând să obțină sprijin împotriva otomanilor.
7. O caracteristică a proiectelor politice românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea a
fost orientarea către idei liberale și modernizare, încercând să aducă reforme politice și sociale
în conformitate cu modelele occidentale, precum și lupta pentru autonomie și egalitatea
drepturilor politice.

TESTUL 21
SI
1. Documentul semnat la București în 1877, precizat în sursa A, este Convenția încheiată la 4
aprilie 1877 între ministrul de externe român, Mihail Kogălniceanu, și baronul Dimitri Stuart,
agent diplomatic și consul general al Rusiei în România.
2. Din sursa B, o informație referitoare la domnitorul Carol I este că la 7/19 mai 1877 el constata
că românii au fost provocați și atacați pe teritoriul propriu de turci și exprima convingerea că
armata română va ști să dea replica necesară.
3. Personalitatea politică menționată în ambele surse este Mihail Kogălniceanu, iar spațiul
istoric este Balcanii.
4. Litera corespunzătoare sursei care susține că proclamarea independenței a fost votată în
ambele camere ale Parlamentului este B.
5. Relație cauză-efect din sursa A:
- Cauză: Refuzul Porții de a îndeplini cele șapte revendicări ale României, conform memoriului
lui M. Kogălniceanu.
- Efect: M. Kogălniceanu se orientează spre o înțelegere și cooperare cu Rusia, încheind
Convenția la 4 aprilie 1877.
6. Două măsuri adoptate în plan intern pentru consolidarea statului român modern, anterioare
evenimentelor descrise în sursa A, sunt:
a. Unirea Principatelor Române în 1859 sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.
b. Adoptarea Constituției din 1866, care a introdus elemente de modernizare și consolidare a
instituțiilor statului.
7. Asemănarea între proiectele politice referitoare la statul român modern, elaborate în prima
jumătate a secolului al XIX-lea, este orientarea către idei liberale, modernizare și consolidare a
autonomiei naționale. Ambii lideri politici, pașoptiștii și reformatorii de la mijlocul secolului, au
avut ca obiectiv principal aducerea României la standardele politice și sociale occidentale,
promovând reforme politice, sociale și economice.

TESTUL 26
SI
1. Consecinţa secularizării averilor mănăstireşti, conform sursei A, este că prin această lege, un sfert din
teritoriul țării a reintrat în circuitul economic național.

2. Consecinţa aplicării legii rurale în domeniul proprietăţii, conform sursei B, este desființarea clăcașilor
și transformarea lor în proprietari ai pământului pe care îl foloseau, având astfel o moșie proprie.

3. Prevederea legii rurale din sursa A: Propunerea împroprietăririi clăcașilor, cu despăgubire, pe loturile
pe care le aveau în folosinţă.

Prevederea legii rurale din sursa B: Desfiinţarea clăcașilor și transformarea lor în proprietari pe locurile
supuse stăpânirii lor.

4. Litera corespunzătoare sursei care menționează cel mai important prim-ministru din timpul domniei
lui Al. I. Cuza este A (Mihail Kogălniceanu).

5. Relație cauză-efect din sursa B:

- Cauză: Îndeplinirea făgăduințelor și așteptărilor satenilor de către înaltele puteri ale Europei și de
către domnitor prin articolul 46 al Convenției.
 - Efect: Desființarea clăcașilor și transformarea lor în proprietari pe locurile supuse stăpânirii lor, având
acum o patrie și pământ propriu.

6. Alte două reforme înfăptuite în timpul domniei lui Al. I. Cuza, în afara celor precizate în cele două
surse:

a. Reforma învățământului prin înființarea școlilor primare și secundare.

b. Reforma militară, care a vizat modernizarea și organizarea armatei.

7. O prevedere a Statutului Dezvoltător al Convenției de la Paris este Adoptarea unei constituții numită
Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, care a reprezentat o formă de constituție organică a
Principatelor Române, oferind bazele funcționale și normative ale statului și societății.

SIII
Statul român modern a fost conturat într-un context istoric complex, cu multiple influențe și
evenimente care au contribuit la formarea sa. Două cauze semnificative ale formării acestui stat
includ lupta pentru independență și modernizarea administrativă și socială.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, lupta pentru independență a fost un factor cheie în
conturarea statului român modern. Populația românească a manifestat dorința de a se elibera
de sub dominația Imperiului Otoman, căutând independența și unirea tuturor provinciilor
locuite de români. Astfel, Unirea Principatelor Moldova și Țara Românească în 1859 a
reprezentat un pas esențial către formarea unui stat unitar român.
O altă cauză a formării statului român modern a fost modernizarea administrativă și socială.
Cuza și mai apoi, domnia lui Carol I, au promovat reforme interne pentru consolidarea statului.
Aceste reforme au inclus secularizarea averilor mănăstirești, care a reintrodus terenurile în
circuitul economic național și a facilitat modernizarea societății, și împroprietărirea țăranilor,
care a contribuit la eliminarea unor structuri feudale și la consolidarea clasei de mijloc în
societate.
În ceea ce privește consolidarea internă a statului român în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea, au fost adoptate și alte măsuri esențiale. Modernizarea infrastructurii, dezvoltarea
sistemului de învățământ și promovarea unor legi pentru îmbunătățirea condițiilor sociale au
fost elemente centrale în consolidarea internă a statului.
Politica externă a statului român la începutul secolului al XX-lea a fost marcată de obținerea
recunoașterii internaționale a independenței. Participarea României la Primul Război Mondial
alături de Antanta a fost crucială pentru obținerea unor beneficii teritoriale și pentru
consolidarea statutului său ca putere regională.
În concluzie, formarea și consolidarea statului român modern au fost influențate de evenimente
semnificative, precum Unirea Principatelor, obținerea independenței și reformele interne.
Aceste evoluții au contribuit la conturarea unei entități statuale puternice și la definirea
identității naționale românești. Prin adoptarea unor politici interne și externe inteligente,
România și-a consolidat poziția în perioada de tranziție dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea.

TESTUL 45
SI
1. Sursa A se referă la secolul al XIX-lea.

2. Din sursa B, o categorie socială menționată este boierii.

3. Cele două spații istorice menționate în sursa B sunt Principatele Române și Balta-Liman.

4. Litera corespunzătoare sursei care susține că domnitorii nu mai erau aleși pe viață este B.

5. Relație cauză-efect din sursa A:

- Cauză: Revoluția română de la 1848 a fost o parte a Revoluției europene și a impus recunoașterea
tacită de către puteri a problemei românești ca problemă internațională.

- Efect: Românii, urmărind dezbaterea politică legată de Revoluție, au înțeles consecințele și au

dezvoltat o strategie politică proprie pentru lupta națională.

6. Două acte cu valoare constituțională din spațiul românesc:

- Ad-hoc Divanul de la 1857, care a consolidat unii termeni ai autonomiei politice și administrative în
Principatele Unite.

- Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863, care a reorganizat proprietățile bisericilor și
mănăstirilor.

7. O caracteristică a proiectelor politice românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost
accentul pus pe obținerea autonomiei și independenței de sub dominația otomană, precum și pe
modernizarea administrativă și socială a Principatelor.
SII
1. Instituția centrală menționată în text este domnia referindu-se la conducerea politică a țărilor
românești în contextul secolului al XIV-lea.

2. Evenimentul din 1359 menționat în text este înlăturarea lui Balc și încoronarea lui Bogdan I ca domn
independent al Moldovei, marcând astfel începutul unei domnii autonome în Moldova.

3. Conducătorii politici menționați în text sunt:

- Dragoș, voievodul maramureșean care a condus marca militară de graniță în nordul Moldovei.

- Bogdan I, care l-a înlocuit pe Balc, devenind domn independent al Moldovei în 1359.

4. Informații referitoare la acțiunile maghiarilor din text sunt:

- Organizarea unei mărci militare de graniță în Moldova de nord de către Ludovic de Anjou (Carol-
Robert), care a condus campanii împotriva tătarilor.

- Expedițiile regelui Ludovic împotriva moldovenilor în încercarea de a-i aduce la ascultare.

5. Drăgoșeștii păreau să urmărească întemeierea unei dinastii, dar domniile lor au fost scurte și dinastia
nu s-a menținut. Nemulțumirile locale, probabil legate de prezența ungurilor și catolicilor, au condus la
răscoala împotriva ducilor români numiți de rege.

6. Regulamentul Organic a reprezentat o încercare de modernizare și centralizare administrativă în cele

două principate, consolidând puterea statală. Acesta a introdus reforme în administrație, justiție și
sistemul electoral, contribuind la dezvoltarea internă a statului și la conturarea unei instituții centrale
mai puternice.