Testul 14

SUBIECTUL I
A.
1. Sensul din text al secvenței "mai mereu" este “adesea”.

2. Tipul de peisaj care îi creează emoție autorului este peisajul industrial, în special cel marcat de
prezența unor elemente precum centralele electrice și furnalele.

3. Autorul resimte tristețe și melancolie în fața peisajului industrial, iar aceste emoții sunt evidențiate în
fragmentul "Această imagine pe care am văzut-o zi de zi, timp de un an, îmi provoca atâta tristeţe, atâta
melancolie, încât mai mereu îmi dădeau lacrimile."

4. Frumusețea peisajului industrial constă în descompunerea sa, în forța teribilă a acestui peisaj care se
descompune odată cu sufletul autorului. Rolul ei poate fi interpretat ca fiind acela de a stârni emoții
puternice și profunde în privitor, învățându-l să fie melancolic și dur.

5. O trăsătură morală a autorului, dedusă din text, este romantismul industrial. Autorul se consideră un
"romantic industrial," sugerând că găsește frumusețe și înțelegere profundă în peisajul industrial
descompus. Aceasta arată o anumită atracție și apreciere pentru aspecte ale lumii considerate de mulți
ca fiind dure sau neplăcute.

B.
Spațiul în care trăim exercită, fără îndoială, o influență puternică asupra formării noastre afective și
sentimentale. Este evident că mediul înconjurător, fie urban sau rural, contribuie la modelarea
experiențelor noastre emoționale. Fragmentul extrase din volumul "Sălbaticii copii dingo" de Vasile Ernu
oferă o perspectivă intensă asupra impactului peisajului industrial asupra stării emoționale a individului.
Autorul exprimă tristețe și melancolie în fața peisajului industrial, sugerând că acesta a influențat
profund percepția sa asupra lumii.

În primul rând, mediul urban, agitat și plin de stimuli, poate genera stres și anxietate. Zgomotul
constant, ritmul alert al vieții și peisajul urban impersonal pot influența negativ starea noastră de bine și
nivelul de fericire. Pe de altă parte, un mediu rural, mai liniștit și apropiat de natură, poate oferi o
atmosferă relaxantă și echilibrată, contribuind la o formare afectivă mai pozitivă.

În al doilea rând, cultura specifică unui anumit spațiu geografic poate să influențeze modul în care trăim
și simțim. Valorile și tradițiile locale, evenimentele culturale și modul de interacțiune al comunității pot
contribui semnificativ la dezvoltarea noastră afectivă. De exemplu, o comunitate cu tradiții străvechi și
legături strânse poate promova un sentiment de apartenență și solidaritate.
În concluzie, spațiul în care trăim este un factor determinant în formarea noastră afectivă și
sentimentală. Alegerea unui mediu care să susțină echilibrul și bunăstarea noastră este esențială pentru
o dezvoltare emoțională sănătoasă.

SUBIECTUL II
În "Valsul rozelor" de Alexandru Macedonski, ideea poetică explorează romantismul și efemeritatea
frumuseții într-un dans al naturii. Prin mijloace artistice precum personificarea, autorul conferă
măceșului calități umane, sugerând că natura are propria sa viață și că vântul serii are o influență
"nebunatică". Astfel, măceșul devine subiectul unui dialog poetic cu frunzele, exprimându-și dorul într-
un mod tandru și delicat.

Metafora "Zâmbind prin roua primăverei" transformă petalele de trandafiri în entități zâmbitoare și
vesele, subliniind bucuria primăverii și tinerețea efemerală. Personificarea vântului și a adierei
contribuie la crearea unei imagini romantice, sugerând că aceste elemente naturale interacționează cu
delicatețe și pasiune.

Repetiția suspinului adaugă o notă de melancolie, sugerează fragilitatea momentului și subliniază

efemeritatea frumuseții. Această repetiție a elementului sonor contribuie la creația unei atmosfere
muzicale, accentuând caracterul dansant al versurilor.

Expresii precum "s-au dat în brațele minciunii" și "în vânt s-au dus" adaugă un aspect dramatic și efemer
poeziei, sugerând că frumusețea este adesea înșelătoare și trecătoare, iar vântul reprezintă schimbarea
și inevitabilitatea temporarității.

Prin aceste mijloace artistice, Macedonski construiește un tablou poetic care ilustrează conexiunea
dintre natură și emoții umane, evidențiind fragilitatea și efemeritatea frumuseții într-un dans poetic
fermecător.