Textul 1 .

Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,

Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii,
Înveșmîntați în haine albe se clatină în fața lunii,
Stînd gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet.

Se cată ram cu ram, se-nchină, și-n urmă iarăși vin la loc,

Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome,
Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome,
Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc.

Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea,

Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele
Zvîrlite de dănțuitorii ce au rămas numa-n dantele,
În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea.

Pe gura scorburilor vîntul plecat a deșteptat un cînt,

Și-nvoalte mîneci horbotate se-ntind ușoare să salute
Preludiul acestei stinse și dulci orchestre nevăzute,
Și-apoi cu reverențe pomii s-au înclinat pîn’ la pămînt.

Ghirlănzi de flori îi leagă-n treacăt și-un arc sub fiecare ram

Boltește-albastre perspective, sub care alte cete ninse
Coboară pe pămînt din ceruri, venind cu candele aprinse
Să facă și mai albă noaptea acestui alb epitalam.

Așa-s în clipa asta toate, dar mîine albii cavaleri,

Despodobiți de-atîtea grații, ce le-mprumută luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii,
Banalii pomi din fața casei, ce-i știu de-atîtea primăveri.
Balul pomilor , Dimitrie Anghel

Textul 2
Pe-aici cand ploua, ploua indesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si cand se crapa iar de ziua, — ploua.

In faptul zilei, stresinile plang.

Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stang:
Pe-aici cand ploua, — ploua, nu se-ncurca!.
Iar cand s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pana la intoarcere, — te uda.

Exista si rastimpuri cand se moaie,

Cand parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul cate-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel — a ploaie.

Atunci se cheama ca e timp frumos

(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura.
Plouă de George Topârceanu
 Receptarea textului liric

Sintagme cheie:

Comentarea secvenței lirice: ( x = tema / elementul central )

1. X este un simbol al sufletului poetic.
2. X este o oglindă a interiorității sinelui imaginar,
3. X este transfigurată artistic în universul liric
4. X este transpusă artistic
5. X devine o proiecție a sentimentelor poetului
6. Textul liric debutează cu imaginea …
7. Tabloul/Mesajul prinde contur prin detalii ce subliniază…
8. Esența meditației poetice este reprezentată de ………
9. Versurile evocă o atmosferă…..
10. Textul are un ton contemplativ și evocă o stare de
11. Tema …X….. este abordată într-un mod profund și introspectiv.
12. Poezia pare a fi o meditație pe tema X …., oferind o introspecție asupra………
Interpretarea figurilor de stil: ( F = figura de stil )
1. Textul frapează de originalitate, fiind presărat cu o multitudine de procedee artistice
2. F….ce surprinde fascinația sinelui imaginar care recreează artistic
3. F este prezentată ca un spectacol fascinant, pe care poetul, cu un talent descriptiv
aparte, îl/o prezintă.
4. (figura de stil) creează o imaginea artistică vizuală/auditivă etc , ce surprinde …
5. (figura de stil) introduce cititorul în atmosfera emoțiilor poetice..
6. F … adaugă un element de misticism și grandiozitate scenei descrise
7. Metafora adaugă un nivel de profunzime și sugestie în poezie, încurajând cititorul să
reflecte asupra
8. Epitetul este utilizat pentru a intensifica imaginea poetică. Acesta amplifică
caracteristicile vizuale și simbolice ale x, subliniind
9. Prin personificarea x , sinele imaginar le atribuie calități și comportamente umane,
dându-le astfel un caracter viu și emoțional. Această personificare are rolul de a
amplifica mesajul poetic și de a transmite mai profund emoțiile și gândurile
poetului.

Receptarea textului:
 Interpretarea unei figuri de stil:
O figură de stil ilustrativă o reprezintă personificarea „ Înveșmîntați în haine albe se clatină în
fața lunii” , prin intermediul căreia vocea poetică își exprimă sentimentele de admirație față de valsul
pomilor în oglindirea reginei nopții. Transfigurați artistic în universul liric, mișcarea acestora este
prezentată ca un spectacol fascinant , pe care poetul, cu un talent descriptive aparte , îl prezintă. De
asemenea, personificarea introduce cititorul în atmosfera ideilor poetice , adăugând un element de
msticism și grandiozitate scenei descrise . Aceasta evocă o imagine artistică vizuală, ce surprinde
fascinația sinelui imaginar, care recreează artistic mișcarea copacilor înfloriți, animați de bătaia
vântului – element de dinamism. Prin această personificare, pomii sunt umanizați, ființa lirică
oferindu-le astfel un caracter viu și emotional.
 Emoția dominantă

Consider că emoția transmisă prin peisajul conturat este reprezentată de uimirea vocii
poetice, generată de mișcarea și dinamismul naturii.
Textul liric debutează cu imaginea feerică a pomilor înfloriți, simbol al sufletului poetic.
Textul are un ton contemplativ și evocă o stare de grație și reverie. Este o descriere poetică a naturii
și a efemerității frumuseții, subliniind fragilitatea și trecerea timpului. Tabloul prinde contur prin
detalii ce subliniază caracterul efemer al acestei scene. Esența meditației poetice este reprezentată de
fascinația sinelui imaginar, fapt sugerat de folosirea metaforelor, cum ar fi "pomii s-au înclinat pîn’
la pămînt" sau "umbrele căzute pe pajiște par mantii grele", adaugând un element de misticism și
grandiozitate scenei descrise. Metaforele sunt folosite pentru a evidenția grandoarea și importanța
momentului prezent, oferind o viziune poetică asupra naturii și a întregii scene.

Textul descrie o scenă poetică în care pomii înfloresc pe pajiștea din fața casei. Versurile evocă o
atmosferă liniștită și delicată, în care pomii se mișcă ușor și par a dansa sub lumina lunii. Această
imagine este asociată cu așteptarea unui moment special, sugerând că timpul și natura se pregătesc
pentru o schimbare sau un eveniment important.
Pomii înfloriți sunt asociați cu dansatori în haine albe și cu gesturi elegante, creând o atmosferă de
grandoare și mister. Imaginile poetice sunt întregite de mișcarea vântului și de prezența florilor care
înconjoară pomii.

În ultimele strofe, poetul subliniază caracterul efemer al acestei scene, sugerând că mâine pomii vor
reveni la aspectul lor obișnuit și vor părea banali. Aceasta adaugă un element de melancolie și
accentuează frumusețea și unicitatea momentului prezent.

Textul are un ton contemplativ și evocă o stare de grație și reverie. Este o descriere poetică a naturii
și a efemerității frumuseții, subliniind fragilitatea și trecerea timpului.

Mesajul textului este acela că există momente efemere de frumusețe și magie în viață, care pot fi
observate în lucruri aparent obișnuite, precum înflorirea pomilor din fața casei. Aceste momente pot
fi trecătoare și trezesc în noi emoții și sentimente de admirație și contemplare. Autorul sugerează că
este important să fim atenți la aceste momente și să le prețuim, deoarece ele pot aduce bucurie și
împlinire în viața noastră. De asemenea, textul subliniază fragilitatea și trecerea timpului, evidențiind
că astfel de momente de frumusețe nu pot fi păstrate pentru totdeauna.
Textul este scris într-un stil poetic expresiv, folosind imagini vizuale și metafore pentru a transmite o
atmosferă poetică și a evoca o serie de emoții și sentimente.
Prin intermediul limbajului poetic, autorul reușește să creeze o atmosferă delicată și liniștită, ilustrată
prin imagini precum "legănări abia simțite și ritmice" și "cochetării și grații albe". Aceste imagini
sugerează un dans ușor și grațios al pomilor înfloriți, sub lumina lunii, amplificând senzația de
mister și frumusețe.
Folosirea metaforelor, cum ar fi "pomii s-au înclinat pîn’ la pămînt" sau "umbrele căzute pe pajiște
par mantii grele", adaugă un element de misticism și grandiozitate scenei descrise. Metaforele sunt
folosite pentru a evidenția grandoarea și importanța momentului prezent, oferind o viziune poetică
asupra naturii și a întregii scene.
Ritmicitatea și sonoritatea versurilor contribuie, de asemenea, la expresivitatea textului. Utilizarea
aliterațiilor, rimei și a ritmului uniform creează o cadență plăcută și muzicală, subliniind natura
poetică a descrierii.
În ansamblu, textul este expresiv prin folosirea limbajului poetic bogat în imagini și metafore, prin
ritmul său melodios și prin capacitatea de a transmite o atmosferă delicată și plină de mister. Prin
intermediul acestor elemente expresive, autorul reușește să captiveze cititorul și să transmită mesajul
său într-un mod emoțional și memorabil.
1. Metafora: "Umbrele căzute pe pajiște par măntii grele" Această metaforă sugerează că umbrele
create de copacii înfloriți se așează pe pajiște precum mantii grele, conferind o atmosferă
solemnă și grandioasă. Aceasta creează o imagine puternică și evocatoare, adăugând o notă de
misticism și frumusețe scenei descrise.
2. Personificarea: "Se cată ram cu ram, se-nchină" Această personificare atribuie arborilor o
acțiune specifică oamenilor, aceea de a se căuta și a se închina. Prin această figură de stil,
autorul dorește să sublinieze aspectele grațioase și elegante ale pomilor înfloriți, conferindu-le
o notă de viață și de caracter uman.