Mesajul textului „Călin (File din poveste)” - Mihai Eminescu

Mesajul unei opere lirice are la bază legăturile armonioase dintre forma textului și
conținutul reprezentat de ideile, sentimentele sau emoțiile transmise în mod direct prin
intermediul vocii poetice, cu scopul de a sensibiliza cititorul și de a-l impresiona din punct de
vedere estetic. Accentul este pus pe subiectivitate, ceea ce susține caracterul confesiv al textului.
Cititorul este astfel purtat prin universul textual în căutarea celor mai profunde semnificații,
având o percepție proprie asupra textului.
Creația „Călin (File din poveste), scrisă de Mihai Eminescu relevă legătura puternică
dintre om și natură. Pornind de la tema comuniunii omului cu natura, mesajul textului este
evidențiat de semnificațiile elementelor compoziționale și ale procedeelor artistice.
În primul rând, semnificațiile textului sunt evidențiate prin ideile poetice regăsite la
nivelul discursului liric. Natura este văzută ca un martor care vibrează la trăirile interioare ale
eului poetic. Cadrul natural este întregit de imaginea lunii, astrul tutelar, care se reflectă asupra
pădurii, un spațiu protector, ce perminte intrarea eului liric într-o stare de visare, onirică. Astfel,
se sugerează legătura puternică dintre spațiul cosmic și cel terestru: „De când codrul, dragul
codru, troienindu-și frunza toată, / Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată”.
Alături de lună ca element cosmic, alte elemente care alcătuiesc tabloul naturii sunt:
„dragul codru”, izvoarele „singuratece”, iarba de lângă izvoară, care „pare de omăt”, creându-se
un tablou feeric, ca de basm.
În al doilea rând, mesajul textului este redat prin forţa sugestivă a limbajului expresiv,
determinată de folosirea figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel, imaginile artistice
vizuale „codrii de aramă”, ,,padurea de argint”, florile „albastre” relevă un tablou armonios de
toamnă, alături de cele auditive „pădurea lin suspină”, „Singuratece izvoare fac cu valurile
larmă” sau „mândra glăsuire a padurii de argint”, ceea ce evidențiază ideea că întreaga pădure
pare o orchestră.
De o mare însemnătate în transmiterea mesajului poetic sunt și figurile de stil care
accentuează încărcătura de înțelesuri ale acestuia. Structura ,,mândra glăsuire a pădurii de argint”
reprezintă o imagine auditivă, ce are la bază o personificare. Personificarea pune în lumină
ideea că pădurea prinde viață, făcându-se auzită prin glasul armonios al păsărilor, prin bătaia
vântului sau prin murmurul apelor. Epitetul personificator ,,mândra (glăsuire)” este reprezentat
de un adjectiv, care accentuează ideea de superioritate, de frumusețe, de eleganță ce
caracterizează pădurea. Păsările sunt cele care dau viață pădurii și, împreună cu celelalte
elemente, contribuie la înfrumusețarea peisajului.
Metaforele „cuibar rotind pe ape” și „bulgări fluizi” sugerează strălucirea nopții, al cărei
mister este sporit de lumina lunii care „zace” (imagine vizuală). Codrul, copacii și izvoarele sunt
elemente ale naturii personificate („Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub
coajă”; „isvoare zdrumicate [...]/ Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic”). Emoția
care gravitează în jurul întregului discurs poetic este admirația eului liric față de natură, față de
codrul care este cuprins de vraja razelor de lună. Aflându-se în ipostaza contemplatorului, eul
liric transmite bucuria de a privi un peisaj unic, având capacitatea de a transforma un simplu
amurg de toamnă într-o adevărată sărbătoare.
 În plus, prozodia respectă reguli clasice, precum rima împerecheată constantă și o măsură
lungă, de 15-16 silabe. Ritmul este trohaic, accentuând entuziasmul sugerat de întâlnirea ființei
poetice cu natura. Prin intermediul acestor artificii stilistice, se evidențiază descrierea idilică a
unui peisaj autumnal în relație cu universul lăuntric al eului liric.
În concluzie, fragmentul-suport din poezia „Călin (File din poveste)”, semnată de Mihai
Eminescu, aduce în prim-plan un mesaj profund, care pune în valoare comuniunea inerentă a
omului cu natura. Folosind valorile expresive ale limbajului, textul transmite cele mai profunde
valori și atitudini și reușește să impresioneze cititorul, trezind un puternic sentiment de apreciere,
de respect față de natura înconjurătoare.