P. 1
Dorinta de Mihai Eminescu

Dorinta de Mihai Eminescu

|Views: 3,798|Likes:
Published by Robo Cap

More info:

Published by: Robo Cap on May 07, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/12/2013

pdf

text

original

Dorinta de Mihai Eminescu Dragostea si natura sunt teme permanente ale creatiei eminesciene.

Natura este mai in totdeauna cadrul fizic pentru toate gesturile poetului, de la atitudinea meditativa pana la cea erotica. Dragostea se afla in pozitia eminesciana intr-o permanenta consonanta cu elementele naturii, natura care este o stare de suflet. Printre poeziile lirice in care dragostea apare ca un vis de feridire petrecut in cadrul unui peisaj feeric, de basm este si poezia „Dorinta”, pubilcata in comvorbiri literare in 1876. Opera lirica este o creatie literara in versuri ,in care eul liric isi exprima direct sentimentela prin intermediul unui limbaj figurat. Tema acestei poezii este aspiratia spre o iubire implinita, care sa devina eterna asemenea vesniciei naturii. Poezia este structurata in 5 tablouri, adevarate miniaturi peisagistice, dominate de vocea autorului, care exprima o stare de suflet, mai precis dorinta implinirii unei iubiri absolute. Opera are o structura epistolara, sugerata de verbele la imperativ si pronumele si adjectivele pronominale de persoanele I si a II-a. Prima strofa este o chemare, o adresare directa catre iubita, care este asteptata cu nerabdare si emotie puternica in mijlocul unui cadru natural compus din elemente specifice naturii eminesciene (codrul si izvorul). Verbele la imperativ, adresarea directa exprima intensitatea dorintei la care participa si natura umanizata (Vino-n codru la izvor\ Care tramura pe prund,). Personificarea izvorului „care tremura” este in acelas timp si o sugestie a participarii naturii la emotia poetului. Imaginea vizuala a izvorului este intarita de metafora „prispa cea de brazde\crengi plecate o ascund”, care sugereaza la randul ei un loc tainic al iubirii si visarii. Strofa a II-a constituie o imagine a asteptarii si a intalnirii. Sunt imaginate gesturile tandre ca un joc al iubirii. Berbele la conjunctiv: „sa alergi, sa-mi cazi, sa-ti desprind, sa-l ridic”, sugereaza dorinta puternica, posibila implinire a iubirii, gesturile poetului compun acum un adevarat ritual erotic continuat si in strofa a III-a. Repetitia adjectivului „singur, singurei” cu valoare de superlativ absolut accentueaza ideea de loc tainic, misterios, ascuns, dorinta de intimitate a tinerilor. Motivul florilor de tei care „or sa cada infiorate” in parul iubitei (personificare) amplifica intensitatea sentimentului de dragoste profunda sugerand in acelas timp ideea permanenta din poezia eminesciana a comuniunii dintre om si natura. In strofa urmatoare este alcatuit un concis portret al iubitei. Fruntea alba si parul galben sunte structurile poetice care prin epitetele cromatice alcatuiesc un portret fizic ce sugereaza trasaturi morale, gingasie, puritate, delicatete, candoare. Ultima secventa lirica este alcatuita din ultimele 2 strofe si continua descrierea dorintei puternice pentru implinirea iubirii ideale. Visul de fericire se va petrece in mijlocul unei naturi feerice care va ocroti existenta lui. „Singuraticele izvoare” vor fi alaturi ca si „blanda batere de vant”. Cele 2 imagini vizuale si auditive realizate prin epitete in inversiune si metafore accentueaza din nou armonia cuplului de indragostiti cu natura personificata. Strofa a VI-a comunica ideea ca visul de dragoste se poate prelungi in timp doar prin depasirea realitatii prin starea de vis. Somnul, adormirea sugereaza posibilitatea prelungirii iubirii prin integrarea ei in circuitul cosmic. Ideea fundamentala a poeziei este comunicata printr-un limbaj figurat de mare expresivitate asa cun s-a aratat mai sus. Desi lexicul este simplu versurile au farmec si prin armonia deosebita. Aliteratiile „blanda batere de vant”, asonantele „adormind de armoniea” ca si masura de 7-8 silaba, ritmul trohaic si realizarea singurei rime in fiecare strofa comfera o tulburatoare muzicalitate. Pentru ca in poezia „Dorinta” de Mihai Eminescu eul liric isi exprima in mod direct sentimentele prin intermediul unui limbaj figurat putem afirma apartenenta operei la genul liric.

Influenţa populară este evidentă în multe din poeziile lui Eminescu. Ceea ce aprecia Eminescu îndeosebi la poezia populară era capacitatea ei de a găsi expresia cea mai potrivită. În concepţia lui Eminescu. numeroase specii ale poeziei lirice. care nu mai e de origine folclorică. cîntece epice şi.Folclorul. originalitatea şi familiaritatea stilului trohaic. „drăguţule”. De origine populară sînt: motivul codrului ca fiinţă mitică. basme.). purtînd pecetea inimitabilă stilului său. mai extins. măsura 7 . De origine cultă sînt: rafinamentul expresiv. obiceiurile şi limba poporului. Revedere este prima creaţie în metru popular . accentuarea ideii de perenitate a codrulului. amplificarea cosmică a opoziţiei om . al permanenţei în antiteză cu omul trecător. precum şi armonia generală a poeziei. Intenţia lui n-a fost să publice o culegere populară. dar scirsă cu cîţiva ani mai înainte. cules de poet nou copiat după alţii. Eminescu a scris una dintre cele mai frumoase poezii în metru popular. fiinţă perisabilă: „Numai omu-i schimbător / Pe pămînt rătăcitor”. sentimentul elegiac. Poezia are o alcătuire dialogată în construcţia ei delimitîndu-se două planuri distincte: al omului şi al codrului. Planul poetului (al omului). e predominant afirmativ. eu fac ce fac de mult / Iarna viscolul ascult / Crengile-îmi rupîndu-le / Apele astupîndu-le / Troienind cărările / Şi gonind cîntările / Şi mai fac ce fac de mult / Vara doina mi-o ascult” şi statornicia stelelor: „Iar noi locului ne ţinem / Cum am fost aşa rămînem / Marea cu rîurile / Lumea cu pustiurile / Luna şi cu soarele / Codrul cu izvoarele”. un cîntec melancolic despre fragilitatea condiţiei umane în faţa timpului. Planul personificat al codrului. prin care Eminescu şi-a dobîndit timbrul specific.condiţia trecătoare. Ce te legeni. dialogul cu natura. Acesta este familiar. Eminescu prezintă în poezie codrul ca simbol al veşniciei regenerării a materiei. dar Eminescu rescrie totul din perspectiva poetului romantic cutremurat de spectacolul universului veşnic. caracteristică de bază a întregii sale creaţii. opoziţia marcată de cele două întrebări şi de cele două răspunsuri care-i transformă pe interlocutori în simboluri ale unor realităţi diferite: omul . a temporal. de a coborî la acel sublim impersonalism poporan”. Unele sînt prelucrări folclorice adaosuri de rafinament în planul expresiei sau al ideii (Revedere. Formele de adresare („codrule”. La mijloc de codru. „tu din tînăr precum eşti / tot mereu întinereşti”) conturează dominantele sufleteşti ale interlucutorului uman. e predominant interogativ. cum făcuse Alecsandri. Poezia capătă astfel un substrat filozofic. „Ce mai faci ?”) precum şi prezenţa exclamaţiilor revelatoare („multă vreme au trecut”. fiind alcătuit dintr-o succesiune de constatări despre ceea ce rămîne ca permanentă în mişcarea naturii: rotaţia anotimpurilor: „Iar. precum şi întregul sistem al mijloacelor de realizare artistică elaborat prin veacuri şi păstrat prin tradiţii orală. a specificului ei naţional. Planurile sînt aşezate într-o dublă opoziţie. viziune filozofică şi tehnică de versificaţie. În toată însă întîlnim acea îmbinare inconfundabilă între glasul poetului şi glasul poeziei populare. Pornind de la metafora codrului etern. Călinescu făcea următoarea observaţie: „Cea mai mare însuşire a lui Eminescu este de a face poezie populară fără să imite. mai concis. ritmuri. În această privinţă G. . dar surprins de contrastul dintre propria lui înfăţişare şi fizonomia parcă neschimbată a naturii. motive.file din poveste. publicată în „Convorbiri literare” din 1 octombrie 1879. ce-l face să se simte mărunt şi trecător. Cartea feciorului din Scirsoarea III etc. izvor de inspiraţie: REVEDERE În caietele manuscrise ale lui Eminescu s-a găsit un material folcloric. El a preluat teme. şi cu idei culte.8 silabe şi rimele perechi. proverbe. sursele folclorice ale literaturii culte contribuie în mod hotărîtor la definirea trăsăturilor proprii. codrul . Realizînd o fuziune perfectă între sursele populare ale lirismului şi cîteva din temele fundamentale ale poeziei şi filozofiei europene. armonii. astfel sînt profund originale. Luceafărul). viziunea romantică asupra condiţiei. Prin ea se poate urmări ceea ce a dat folclorul lui Eminescu şi ceea ce a dat el folclorului.natură . dar Eminescu adînceşte intenţiile înaintaşului său căruia îi este superior prin forţa poetică. sursa populară cunoscînd transformări esenţiale (Călin . mai simplă şi mai naturală a numi gîndul sau a numi sentiment. ci să cunoască prin intermediul creaţiei folclorice credinţele. bucuros de revedere. cuprinzînd. imagini pe care le-a asamblat în compuneri noi.eternitate. Modelul depărtat este al lui lui Alecsandri din Doine. mai ales. Revedere este aşadar o elegie pe tema efemerităţii omului.trohaic a lui Eminescu. Punctul de plecare este doina populară. versuri.

de nopţile cu luna plina." de Mihai Eminescu pune in lumina comuniunea poetului cu natura pe care aceasta a simţit-o profund inca din vremea copilăriei . de strălucirea de pe lacuri "la văpaia de pe lacuri" . intra intr-un alt spaţiu." Strofa cinci aduce tema trecerii timpului .. de. Ea îl aseamănă unui prinţ al pădurii . Uimirea si fericirea din ochii copilului au dispărut. / Clipe dulci se par ca veacuri".ramai.Prin vuietul apei si prin "mişcarea naltei ierbi" el poate auzi in taina " mersul cârdului de cerbi". Chemarea ramane fara răspuns . Ea ii devine confidenta./ In a apei strălucire/ Întinzând piciorul gol.O.. Partea a doua exprima răspunsul poetului la chemarea pădurii. in timp ce simte răcoarea apei ce străluceşte in soare : "Eu te vad răpit de farmec/ Cum îngâni cu glas domol. frumos si nobil. La început ghicim o atitudine de uşoara nepăsare. El nu si-a dat seama de trecerea timpului. Pădurea personificata i se adresează direct poetului ca un prieten drag . Amintindu-si de minunata lume a copilăriei. copilărie/ cu pădurea ta cu tot? “ . Anii au zburat ca nişte clipe . tinereţea.băiatul murmura "cu glas domol". dornic sa inteleaga tainele naturii si înzestrat cu o fire sensibila si visătoare:"Te asama-n unui prinţ . făcând loc amărăciunii si neputinţei omului matur care nu mai poate întoarce timpul înapoi. sa întoarcă timpul înapoi pentru ca nu mai poate privi lumea cu ochii visători si cuminţi ai copilului de odinioară. insista pe ideea refuzului despărţirii. El începe sa inteleaga glasul naturii . Prima strofa emoţionează prin chemarea adresata de pădure poetului de a ramane in lumea de basm a copilăriei . Poetul se indeparteaza de pădure. fiindcă poetul nu mai poate înţelege şoapta vrăjita a pădurii . Imperativul "ramai". ramai. Strofa a treia dezvăluie misterele acestei lumi fermecate care îl atrage atât de mult pe copil. nu mai poate trai fericirea copilului: " Astăzi chiar de mas întoarce /A-nţelege n-o mai pot/Unde eşti. îl ocroteşte si-l incanta cu universul ei tainic si plin de vraja.Mihai./ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu ştiu sa le ascult" . Invitaţia este plina de afecţiune si bazata pe înţelegerea adânca a sufletului si aspiraţiile copilului: "O.Fermecat de acest univers tainic.. iar ultima răspunsul poetului. Vrăjit de acest univers tainic. înţelege altfel lumea. ştie sa îl inteleaga./ Ce se uit-adânc in ape / Cu ochi negri si cuminţi". Pădurea îl cheamă . poetul este conştient ca este imposibil sa se întoarcă in aceasta lume fabuloasa. tipica tinerilor. Poetul. Opera lirica este specia genului epic in care autorul isi exprima in mod direct gândurile si sentimentele. Poezia structurata sub forma unui dialog imaginar este alcătuit din doua parţi. poetul traiste intens fericirea. iar clipele acestea fericite ale copilăriei par foarte îndepărtate: "Anii tai se par ca clipe. aşa cum se întâmpla in copilărie. Titlul concentrează in doua cuvinte cu adânci ecouri emoţionale chemarea arzătoare a pădurii. Partea I cuprinde primele cinci strofe exprimând chemarea tainica a pădurii. Ultima strofa aduce in prim plan sentimentele de regret si tristeţe pe care le încearcă poetul aflat in plina maturitate. Punctele de suspensie dau senzaţia amplificării acestor sentimente. Strofa a patra descrie starea de încântare a băiatului in mijlocul pădurii . subliniat prin interjecţie . odată cu trecerea copilăriei. Strofa a doua exprima înţelegerea si admiraţia pădurii izvorâte din cunoaşterea sufletului curat si visător al băiatului . in care câmpul sugerează viata. Repetiţia imperativul întărita de interjecţia si de superlativul expresiv " atât de mult" subliniază intensitatea sentimentelor ce il leagă. matur acum.. ramai la mine.Eminescu Poezia "O.ramai. dar ii oferă si ocrotire in acest univers miraculos al copilăriei . eliberat de orice griji . fata de dulcea chemare de odinioară a pădurii: "Şuieram la ei chemare/S-am ieşit in câmp râzând ".

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->