ALEX DĂRĂBANȚ

11 MI

FIȘĂ DE LECTURĂ
 Titlul operei literare: „Malul Siretului”
 Autorul: Vasile Alecsandri
 Anul apariției: 1868
 A apărut prima dată în: revista „Convorbiri literare” - 1869
 Date importante din viața și activitatea autorului:
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în ținutul
Bacăului, Moldova — d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mircești, județul
Roman, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru,
diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului
românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a
Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
 Alte opere ale autorului: „Balta albă”; „Cântecul gitei latine”; „Chirița în
Iași”; „Chirița în provinție”; „Chirița în voiaj”; „Dan, căpitan de plai”;
„Despot-Vodă”.
 Genul literar: liric
 Specia literară: pastel
 Versificația: Ritmul este unul trohaic, măsura lungă de 16 silabe, iar rima
împerecheată.
 Eul liric(indici ai prezenței,sentimente exprimate):
 Forme verbale și pronominale la persoana I și a II-a: „eu”; „mă duc”;
„mă așez”; „privesc”; „mea”; „-mi”; „mine”.
 În prima strofă eul liric este obiectiv, în ipostază de contemplator
 În a doua strofă eul liric este subiectiv; ipostaza de contemplator și
meditativ, integrat în ritmul natural
 În a treia strofă eul liric este obiectiv, aflat în ipostază de
contemplator și meditativ
 În a patra strofă eul liric este subiectiv, fiind în ipostaza de meditativ;
acesta se integrează complet în peisajul contemplat

 Caracteristici ale peisajului contemplat de eul liric:

 Prin intermediul peisajului atent creionat de privirea atât obiectivă, cât și
subiectivă a eului liric, acesta îmbină discret planul terestru – uman cu cel
universal – cosmic, prezentând elementul central, malul Siretului, în toate
cele 4 ipostaze ciclice ale zilei: dimineața, în prima strofă, faptul zilei în cea
de-a doua strofă și după-amiaza în strofa trei, ajungând ca în ultima strofă
să se integreze complet în universul natural contemplat. Astfel, se remarcă
apariția tehnicii compoziționale a simetriei.
 Tonul general al poeziei:
Tonul poeziei este preponderent afectiv, plin de emoție. Eul liric
jonglează între o postură contemplatoare și una meditativă. În momentele
de confesare ale eului liric acesta ridică tonul poeziei și îl plasează într-o
stare de exuberanță imensă în vederea cadrului natural.
 Titlul poeziei:
Titlul pastelului este unul analitic și face referire la toposul afectiv, și
anume malul Siretului, ce reprezintă sursa de inspirație pentru autor.
Momentul surprins în pastel este momentul dimineții, când zorii zilei se
infiltrează discret ca „aburii ușori ai nopții”.
 Mesajul operei:
Poezia Malul Siretului, publicată în revist Convorbiri literare, la 1 mai
1869, este considerată opera lirică reprezentativă pentru ciclul pastelurilor
lui Alecsandri, deoarece dispune de o funcție estetică, o tehnică artistică și
o atmosferă afectivă. Două elemente specifice lui Alecsandri sunt măsura
lungă a versurilor, îmbinarea lirismului obiectiv cu cel subectiv, la care
adăugăm împletirea planului uman terestru cu planul universal cosmic.
Primul catren este fixat în sfera lirismului obiectiv, în care cele două
plenuri se întrepătrund . Lunca Siretului este creionată într-un moment
misterios când se îngână ziua cu noaptea, întreaga natură pare adormită,
deasupra luncii plutind aburii ușori ai nopții, asemănați cu niște fantasme .
Planul cosmic reprezentat de ceața care se ridică, despicând ramurile
copacilor, este secondat de elementele terestre, în special de cea a râului.
Râul apare umanizat, se încovoaie pe sub aburii din luncă. Imaginea sa
trece într-un registru mitologic, râul apare ca un balaur care se mișcă lent
cu solzii săi de aur. Epitetul metoaforic solzii săi de aur sugerează curgerea
 unduitoare a râului, dar și imaginea fantastică a razelor ce se reflectă în
undele Siretului.
A doua strofă este dominată de planul terestru și pune în lumină
lirismul subiectiv, eul liric în mod direct admirația și încântarea în fața
peisajului de basm al dimineții. Eul liric, în ipostaza contemplatorului este
fascinat de curgerea continuă, dar sinuoasă a Siretului, a cărui apă la cotiri
se perde, iar apele somnoroase sapă malul năsipos. Acest peisaj exercită
asupra eului o atracție, manifestată prin verbele și pronumele la persoana
I: mă duc; mă așez; privesc. Epitetul cromatic malu-i verde sugerează un
anotimp călduros, iar epitetele descriptive amplifică emoția poetului:
frunzișul lunecos; malul nisipos. Dinamismul este evidențiat prin imagini
motorii apa curge, iar râul Siret apare personificat, deoarece adoarme la
bulboace.
Al treilea catren este construit simentric cu primul fiind dominat de
lirismul obiectiv și de îmbinarea celor două planuri. Tabloul debutează cu
imaginea delicată a salciei pletoase care se coboară peste baltă. Tabloul
devine dinamizat, plin de viață, construit cu epitetele motorii: mreana
saltă în aer; viespe sprintioară; sălbaticele rațe se abat din zborul lor; norul
trecător care lasă umbra sa reflectată în apa Siretului. Simetria
compozițională este ampliflicată și de simetria sintactică realizată prin
conjuncția cu sens adverbial când.
Ultimul catren este dominat de planul terestru și de lirismul subiectiv,
deoarece eul poetic nu este numai contemplator al tabloului, ci și un
confesor al sentimentelor sale, stabilind o armonie perfectă între universul
afectiv și universul exterior. Sufletul poetului, gândurile sale sunt atrase
hipnotic de valurile mișcătoare ale Siretului: Și gândirea mea furată se tot
duce încet la vale,/Cu cel râu, care-n veci curge, făr a se opri din cale. Eul
poetic se integrează complet în acest univers natural, pare încremenit și
captivat de frumusețea peisajului, fiind acaparat de imaginea metaforică a
unei șopârle de smarld care se uită curioasă la el: Cată țintă, lung la mine,
părăsind nisipul cald.
 Figuri de stil:
 Epitete: „sălbaticele rațe”, „malul nisipos”, „malu-i verde”, „salcie
pletoasă”, „prundișul lunecos”
Personificare: „adoarme la bulboace”
Metafore: „un nour trecător”, „șopâlă de smarald”, „râu... care-n veci
curge”
Comparație: „aburii... ca fantasme se ridică”
 Imagini artistice:
 Vizuale: „Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică”; „privesc cum
apa curge”; „sălbaticele raţe se abat din zborul lor”;
 Auditive: „Lunca-n juru-mi clocoteşte”
 Citate preferate:
 Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald/ Cată ţintă, lung la
mine, părăsind nisipul cald.
 Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,/ Când o mreană
saltă-n aer după-o viespe sprinteoară
 Impresii personale: Personal,mi-a plăcut această operă literară, deoarece
mi-a transmis o multitudine de sentimente,iar modul în care a fost scrisă și
inclusiv ideea poetică m-au surprins într-un mod plăcut.
 Opinii critice:
Titu Maiorescu a considerat că aceste creaţii lirice sunt „însufleţite
de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei” şi sunt scrise
„întro limba aşa de frumoasă”, încât apreciază că Vasile
Alecsandri este „cap al poeziei noastre literare în generaţia
trecută”. Preţuirea frumuseţilor naturale ale ţării constituie,
poate, cea mai influentă componentă a inspiraţiei pentru poeţii
preromantici, fiind animaţi de o înălţătoare iubire de patrie şi
de o exaltare specifică epocii în descrierea peisajelor feerice.
Chiar dacă pastelurile au fost scrise în perioada târzie a
preromantismului (1868 1869), ele se încadrează tematic în
spiritul paşoptist, prin ilustrarea frumuseţilor patriei şi prin
utilizarea în exces a figurilor de stil, între care epitetul,
comparaţia, personificarea şi hiperbola definesc limbajul artistic
specific manierei poetice paşoptiste. De altfel, bardul de la Mirceşti
se deosebeşte de romantici prin friptul că, în „Pasteluri”,
succesiunea anotimpurilor nu simbolizează trecerea ireversibilă a
timpului, ci dimpotrivă, exprimă sentimentul stenic (care
fortifică, dă putere; întăritor) al eternei regenerări a naturii,
proces afectiv definitoriu pentru, lirica paşoptistă.