Iapa lui Vodă

de Mihail Sadoveanu

Demonstrație că textul este o narațiune

Opera literară „Iapa lui Vodă” de Mihail Sadoveanu este o

narațiune.

Narațiunea este un mod de expunere fundamental pentru genul

epic o modalitate de organizare internă bazată pe relatarea unor
întâmplări, organizate într-o succesiune cronologică puse pe seama unor
personaje care evoluează într-un context spațio-temporal.

Un prim argument care susține ipoteza este prezența unei voci

narative. Datorită tehnicii narative povestire în ramă care constă în
proiectarea unei povești într-o altă poveste, narațiune mai amplă în
textul „Iapa lui Vodă„ apar doi naratori. Primul este „vocea ”, autorul
care după cum se pare a luat și ele parte la șezătoarea care a avut loc la
Hanul Ancuței, iar al doilea este pesonajul comisul Ioniță, despre care
naratorul prim zice „Stătea stâlp acolo, în acele zile grase și vesele, un
răzaș străin, care mie îmi era drag foarte”. Naratorul prim fiind martor
al celor relatate la han rămâne un narator la persoana a III-a și
introduce personajul narator comisul Ioniță care îi ia locul de narator.
Comisul Ioniță (naratorul secund) povestește celor prezenți pățania cu
iapa lui Vodă din care a descins calul său „...pintenog de trei picioare”. Ca
narator el se dovedește a fi priceput, iar ca persoană se dovedește a fi
un om cinstit sincer și cu simțul umorului.

Un alt argument care susține ipoteza este prezența coordonatelor

spațio-temporale. Această întâmplare s-a petrecut într-o toamnă aurie
la hanul Ancuței, într-o depărtată vreme demult, în anul când au căzut
ploi năprasnice. Pentru că anul a fost bogat la hanul Ancuței era vremea
petrecerilor și a poveștilor.

Implicarea personajelor în dezvoltarea firului epic este un alt

argument care susține ipoteza. Personajul principal comisul Ioniță apare
în toate momentele subiectului. Pe lângă acesta întâlnim și personaje
secundare: Ancuța, Vodă, moș Leonte. Ca în orice povestire, personajele
sunt puține și nu se pune accentul pe evoluția lor interioară ci pe
acțiunea la care ele participă.

Ținând seama de toate aceste elemente, putem concluziona că

opera „Iapa lui Vodă” întrunește argumente incontestabile care o
recomandă ca narațiune-creație epică.