Vasile Alecsandri (1818-1890) se situeaza in fruntea poetilor pasoptisti, pastel urile sale constituind primul moment de stralucire a poeziei

romane inainte de E minescu. Titu Maiorescu a considerat ca aceste creatii lirice sunt "insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturei" si sunt scrise "intr-o lim ba asa de frumoasa", incat apreciaza ca Vasile Alecsandri este "Cap al poeziei n oastre literare in generatia trecuta". Bardul de la Mircesti se deosebeste de romantici prin faptul ca succesiunea anotimpurilor nu simbolizeaza trecerea ireversibila a timpului, ci dimpotriva, c reatia lui exprima sentimentul stenic (care fortifica, da putere; intaritor) ale ternei regenerari a naturii. Cromatica este specifica acestor creatii lirice, cu lorile fiind alese sugestiv in functie de anotimpul descris. Poezia "Malul Siretului", publicata in "Convorbiri literare' la 1 mai 1869, este unul dintre cele mai izbutite pasteluri ale lui Alecsandri, fiind o creatie reprezentativa pentru intreg ciclul, atat prin tehnica artistica, cat si prin a tmosfera emotionala. Structure, semnificatii, limbaj artistic Titlul ilustreaza locul mirific ce l-a inspirat pe Alecsandri in aceasta poezie, malul raului Siret, care curgea prin apropierea meleagurilor ' atat de dragi po etului, mosia de la Mircesti. Incipitul este imagmea artistica a momentului unic al intalnirii dintre noapte si dimineata. Poezia "Malul Siretului" este structurata in patru catrene, cu versuri lungi de 15-16 silabe, trasatura tipica pastelurilor lui Alecsandri. Acest pastel, ap reciat in mod deosebit de mai multi exegeti literari, se particularizeaza prin d oua aspecte inedite: lirismul subiectiv evidentiat de prezenta persoanei intai, auctoriale - in strofele a doua si a treia - si nota meditativa a poeziei din ul tima strofa. Peisajul este realizat prin imbinarea discreta a planului uman-tere stru cu cel universal-cosmic. Strofa intai descrie acel moment incert al diminetii devreme, cand ziua se i ngana cu noaptea, cand intreaga natura pare adormita, iar deasupra luncii Siretu lui plutesc "aburii usor ai noptii", ce par "fantasme", comparatia provocand o p uternica stare emotionala. Imaginea motorie a cetii care "se despica" printre ra murile copacilor, este insotita de imaginea vizuald a raului personificat, care "se-ncovoaie" pe sub arborii din lunca. Comparatia "ca un balaur" este de factur a mitologicii, asemenea metaforei "misca solzii lui de aur", care sugereaza curg erea lenta a valurilor unduitoare ale raului. Epitetul cromatic "solzii lui de a ur" accentueaza fiorul launtric provocat de lumina stralucitoare a diminetii, ca re se reflecta in undele Siretului. Strofa a doua ilustreaza in mod deosebit lirismul subiectiv prin introducere a persoanei intai singular, vocea auctoriala exprimand incantarea pentru peisaju l de basm al diminetii. Asezat pe "malu-i verde", eul liric, in ipostaza privito rului, este fascinat de curgerea continua a Siretului, care "la cotiri se perde" si ale carui ape somnoroase sapa "malul nasipos". Atractia pe care peisajul o e xercita asupra eului liric este exprimata prin verbe la persoana I singular, "ma duc", "ma asez", "privesc", iar tabloul este dominat de imagini motorii, "apa c urge", "se schimba-n valurele". Epitetul cromatic "malu-i verde" sugereaza un an otimp calduros, iar alte epitete descriptive, contribuie la crearea emotiei pent ru frumusetea peisajului: "prundisul lunecos", "malul nasipos", elemente ce cons tituie planul obiectului privit de eul liric. Raul Siret este personificat si in aceasta strofa, deoarece "adoarme la bulboace". Strofa a treia incepe cu imaginea delicata a salciei pletoase care se apleac a deasupra undelor Siretului, tabloul fiind brusc dinamizat si animat de un pest e care "salta-n aer dupa-o viespe sprintioara" si de ratele salbatice care "se a bat din zborul lor", asezandu-se pe undele primitoare. De remarcat in aceasta st rofa sunt epitetele care evidentiaza detaliile peisajului: "salcie pletoasa", "v iespe sprintioara", "apa-ntunecata", "nour-trecator". Epitetul in inversiune "sa lbaticele rate" accentueaza ideea peisajului viu prin specificul pasarilor care poposesc "din zborul lor" in aceste locuri feerice, iar metafora "un nour trecat or", sugereaza stolul de rate care intuneca temporar albia raului. Ultima strofa accentueaza ideea ca acest pastel nu descrie numai un peisaj n atural, ci si un peisaj al sufletului, evidentiind lirismul subiectiv al poeziei

. Atitudinea eului liric este meditativa, sugerand cu discretie ideea ca ganduri le lui sunt atrase hipnotic de valurile miscatoare, prin metafora curgerii Siret ului: "Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale/ Cu cel rau care-n veci c urge, far-a se opri din cale". Eul liric se detaseaza, parca, de natura inconjur atoare, contempland fascinat si incremenit de admiratie lunca ce "clocoteste" si privind captivat "o soparla de smarald" care, personificata, se uita curioasa l a el: "Cata tinta, lung la mine, parasind nasipul cald". Prozodia. Versurile lungi, de 15-16 silabe ca in toate pastelurile, ritmui t rohaic si rima imperecheata creeaza un tablou pictural, un adevarat spectacol al naturii, care provoaca eului liric trairi profunde de admiratie, de incantare, duse pana la extaz. Cu "Pastelurile", Vasile Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a tal entului sau. Clasicismul acestor creatii lirice se manifesta nu numai in viziune a poetului asupra naturii, ci si pe taramul expresiei. In studiul "Directia noua in poezia si proza romana" (1872), Titu Maiorescu afirma ca "Pastelurile" const ituie "cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii ro mane indeobste".