Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela romantica de inspiratie istorica

din litera tura romana, o capodopera a specie si un model pentru autorii care au
cultivat-o ulterior.
Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei Literare, nuvela
ilustereaza una dintre sursele literaturii romantic, istoria nationala (Evul Mediu).
Potrivit recomandarilor lui Mihail Kogalniceanu din articolul-program al revistei,
intitulat Introductie, care constituie si manifestul literar al romantismului roman.

Este o nuvela deoarece este o specia epica in proza, cu o constructie riguroasa,

avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tentinta de obiectivare a
perspective narative si verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relative putine,
caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal.
Este o nuvela romantic datorita mai multor trasaturi: specie; inspiratia din istoria
nationala (Evul Mediu); tema; conflict; naratiune liniara; personaje exptionale in
situatii exceptionale; personaje contruite in atiteza ( dintre blandetea doamnei si
cruzimea domnitorului ); culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara, nu
cu valoare epica (descrieri amanuntite ale vestimentatiei si ale mesei domnesti)

Nuvela istorica este o specie literara cutivata de romantici, care evoca trecutul
istoric (Evul Mediu) prin tema, personajele si culoarea epocii ( mentalitati,
comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj).

Scriitorii pasoptisti se inspira din cronici si din folclor, conform esteticii romantice
si recomandarilor din Introductie.
Costache Negruzzi, intemeietorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriitor
care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti ( Letopisetul Tarii
Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin ).

Din cronica lui Ureche, Negruzii preia imaginea personalitatii domnitorului

Alexandru Lapusneanul, dar si scene, fapte si replici ( de exemplu: mottoul
capitolului 1 si 4 ) dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiunite
si prin viziunea romantic asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista.
Transfigurarea artistica a faptelor istorice este motivata estetic: gradarea tensiunii
narative, reliefarea caraterelor personajelor in relatie cu spectaculosul actiunii,
mesajul textului narativ.

Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medieval ( in Moldova la

mijlocul secolului al XVI-lea. Evocarea artistica a celei de a 2a domnii a lui
Alexandru Lapusneanul ( 1564-1569 ) evidentiaza lupta pentru impunerea
autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un dominator crud, tiran.
Naratorul este omniscient, omnipresent, sobru, detasat, predominant obiectiv,
dar intervine prin cateva epitete de caraterizare ( tiran, curtezan, miselul boier ).
Naratiunea la persoana a III-a ( cu focalizare zero, viziunea dindarat) aminteste
prin obiectivitate si concizie de relatarea cronicarilor.

Naratiunea se desfosoara linear, chronologic, prin inlantuirea secventelor narative

si a episoadelor, particularitate narativa romantica.

Echilibrul compositional este realizat prin organizarea textului naratov in patru

capitol, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu
rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor.
Capitolul 1 – “Daca voi nu ma vrei, eu va vreu” ( raspunsul dat de Lapusneanul
soliei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit pentru ca “norodul”
nu il vrea )
Capitolul 2 – “Ai sa dai sama, Doamna” (avertismentul pe care vaduva unui boier
decapitate il adreseaza doamnei Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fata de
crimele sotului sau)
Capitolul 3- Capul lui Motoc il vrem (cererea vindicativa a norodului care gaseste
in Motoc vinovatul pentru toate nemultumirile
Capitolul 4 – “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu “ ( amenintarea
rostita de Lapusneanu care, bolnav, fusese calugarit potrivit obiceiului vremii,
pierzand astfel puterea domneasca )

Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a

personajului principal.
Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii:
intoarcea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a 2 a domnie. In primele 3
capitole evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul
capitol trece prin rezumare 4 ani mai tarziu, la secventa mortii domnitorului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale ( au
calitati si defecte iesite din comun ) in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu
de constructive, liniaritatea psihologica, replicile memorabile.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,
exceptional, care actioneaza in situatii excepitonale ( scena uciderii boierilor,
scena otravirii ). Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran, crud. El este
construit din contraste si are o psihologie complexa , calitati si defecte puternice.
Crud, hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane,
abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este caracterizat
direct ( de catre narator, de alte persoanje. Autocaracterizare ) si indirect ( fapte,
limbaj, comportament, relatii cu alte persoanje, gesture, atitutine, vestimentatie
). Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte persoanje care, in
general, sunt manipulate de domnitor.
Promisiunea pe care i-o face lui Motoc linisteste pe boierul intrigat care se crede
util domnitorului, intrandu-I din nou in “favor”. Planul de razbunare al lui
Lapusnenaul este insa unul crud. Motoc isi gaseste sfarsitul in mainile furioase ale
multimii.
Sacrificandu-l pe boier, se razbuna pentru tradarea acestuia din prima domnie si
potoleste multimea revoltata de a carui putere este constient “prosti dar multi”
Stapanirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc,
pe care il ofera gloatei ca tap ispasitor, promis ca omagium, doamnei Ruxanda,
piramida din capetele lor, reflecta sadismul protagonistului pe care stiuse sa-l
stapaneasca, impulsul violent in momentul in care prin rugamintea doamnei de a
inceta atrocitatile.
Relatia cu domnita Ruxanda este construita in antiteza romantica angelic-
demonica. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lapusneanul fata de doamna
Ruxanda reflecta ipocrizia acestuia.
Disimulat, se foloseste de momentul slujbei religioase, de vestimentatie, de
coroana domneasca si de atatea citate bibilice presarate intr-un discurs mincinos
dar persuasiv, pentru a-i atrage pe boieri intr-o capcana. Crud, ordona soldatilor
uciderea boierilor, apoi alcatuieste el insusi piramida din capete pe care o arata cu
satisfactie doamnei.
Naratorul relateaza in mod direct, portretul fizic prin descrierea vestimentatiei
specifice epocii. Intruchipeaza gesturile si mimica personajului prin detalii scurte
asemnea indicatiilor scenice. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin fapte care
evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului principal.
Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant. El nu
urmareste decat propriile interese de aceea il tradeaza pe Lapusneanul in prima
domnie, iar la intoarcerea acestuia, dupa refuzul de a abandona tronul, il
linguseste “asemenea cainelui care il loc sa muste, linge mana care-l bate”. Este
las in fata primejdiei, comportandu-se grotesc in timp ce incearca sa-l determine
pe domn sa nu-l dea multimii.
Personajul colectiv, multimea revolatata atrocitatii, apare pentru prima data in
literatura romana. Psihologia multimii este surprinsa cu finete, in mod realist:
strangerea norodului la portile curtii domnesti din cauza unor vesti nelamurite,
descumpanirea gloatei care “venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea” in
fata intrebarii armasului, glasurile isolate care exprima nemultumirile, in sfarsit,
rostirea numelui Motoc, in care toti vad un vinovat pentru toate suferintele:
“Motoc sa moara”.
http://4wdl.com/?L=DE&SID=1