Alexandru Lapusneanu

Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela romantica de inspiratie istorica din
literatura romana, o capodopera a speciei si un model pentru autorii care au cultivat-o
ulterior. (de ex Al. Odobescu.)a
Alexandru Lapusneanu este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi precum
inspiratia din istoria nationala(Evul Mediu), tema, conflictul, naratiunea liniara, personajele
exceptionale in situatii exceptionale, personaje construite in antiteza(dintre blandetea
doamnei si cruzimea domnitorului), culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara, nu
cu valoare epica(descrieri amanuntite ale vestimentatiei si ale obiceiurilor: descrierea
vestimentatiei lui Lapusneanu in biserica si a mesei domnesti), liniaritate psihologica in
constructia personajelor; intriga liniara si previzibiladenotaartificialitate (Nicolae
Manolescu), gesturi si replici spectaculoase si memorabile.
Nuvela istorica este o specie literara cultivate de romantici, care evoca trecutul
istoric prin tema, personajele si culoarea epocii(mentalitati, comportamente, relatii sociale,
obiceiuri, vestimentatie, limbaj). Scriitorii pasoptisti se inspira din cronici si din folclor,
conform esteticii romantici si recomandarilor din Introductie. Costache Negruzii,
intemeietorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriitor care valorifica intr-o creatie
literara cronicile moldovenesti(Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin).
Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala(in Moldova, la mijlocul
secolului al XVI-lea). Evocarea artistic a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul
evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de
un domnitor crud, tiran.
Naratorul este omniscient, omnipresent, sobru, detasat, predominant obiectiv, dar
intervine direct prin cateva epitete de caracterizare(tiran, curtezan, mielul boier,
denat cuvntare). Naratiunea la persoana a 3-a(cu focalizare zero, viziunea
dindarat) aminteste prin obiectivitate si concizie de relatarea cronicarilor.
Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narrative si a
episoadelor, particularitate narativa romantica, potrivit criticului Nicolae Manolescu: Intriga
liniara si previzibila este o particularitate a prozei narrative care denota multa artificialitate.
Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea auctoriala. Astfel, paragraful initial
rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui
vindicativa. Frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv,
amintind de stilul cronicarului, iar prin mentionarea portretului votiv se realizeaza caracterul
verosimil , specific nuvelei: Acest fel fu sfarsitul lui A.L., care ls o pata de sange in istoria
Moldaviei. La monastirea Slatina, zidita de el, unde e ingropat, se vede si astazi portretul lui
si al familiei sale.
Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a
personajului principal.
Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere intre domnitor
si boieri. Impunerea autoritatii domnesti in fata oligarhiei boieresti a constituit in secolul al
XVI-lea un factor de progress, dar mijloacele alese de Lapusneanul sunt sangeroase,

caracteristice tiranului feudal. Insa actele personajului sunt motivate psihologic: cruzimea
devine expresia dorintei de razbunare pentru tradarea boierilor in prima sa domnie.
Conflictul secundar, intre domnitor si Mooc(boierul care il tradase), particularizeaza
dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in capitolul al
III-lea. Conflictul social, intre boieri si popor, este limitat la revolta multimii din capitolul al IIIlea.
In proza romantic, conflictele exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de
antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul si
doamna Ruxanda, evidentiat in capitolul al II-lea.
Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii:
intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele 3 capitole,
evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin
rezumare patru ani mai tarziu, la secventa mortii domnitorului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale(au
calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de
constructive, liniaritatea psihologica, replicile memorabile-Liniaritate psihologica se vede in
constructia personajelor[]. Gesturile si cuvintele personajelor au menirea de a fi
memorate.
Limbajul contine expresii populare ramasa cu gura cascata, regionalism fonetice
clipal, gsnd), dar forta de sugestie au neologismele care conserva forma de secol
XIX, unele fiind integrate in figuri de stil- eho, comparatia Acest din urma cuvant[] fu ca
o schinteie electrica, metafora in bratele idrei acestei cu multe capete.
Naratiunea si descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv limitandu-si interventiile.
Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor in ansamblul textului, de
realizarea scenic a secventelor narrative, de utilizarea predominanta dialogului si de minima
interventie a naratorului prin consideratii personale.
Stilul narativ se remarca prin sobrietate ,concizie, echilibru intre termenii arhaici si
neologici, o mare frecventa a gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaza cu
stilul direct, realizat prin dialog si interventie izolata.
Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare si
concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod indirect, prin replicile memorabile( Daca voi nu
ma vreti, eu va vreau[] si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge cu voia,
ori fara voia voastra.)
Coexistenta elementelor romantic cu elemente clasice intr-o opera literara este o
trasatura a literaturii pasoptiste. Fiind o nuvela istorica in contextul literaturii pasoptiste,
Alexandru Lapusneanul este si o nuvela de factura romantic prin respectarea principiului
romantic enuntat in Introductie la Dacia literara-inspiratia din istoria nationala, dar si
prin specie, tema, personaje exceptionale in situatii exceptionale, personajul principal
alcatuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al
replicilor si al scenelor.

Valoarea nuvelei este exprimata prin afirmatia criticului G.Calinescu: nuvela istorica
Alexandru Lapusneaul ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca ar fi avut in ajutor
prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai perfecta sinteza de gesture
patetice adanci, de cuvinte memorabile, de observatie psihologica si sociologica acuta, de
atitudini romantice si intuitie realista.