MALUL SIRETULUI Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri se situeaza in fruntea poetilor pasoptisti, pastelurile sale constituind primul moment de stralucire a poeziei romane inainte de Mihai Eminescu. Poezia Malul Siretului, publicata in Convorbiri literare, la 1 mai 1869, este unul dintre cele mai izbutite pasteluri ale lui Vasile Alecsandri, fiind o creatie reprezentativa pentru intreg ciclul, atat prin tehnica artistica, cat si prin atmosfera emotionala. Titlul ilustreaza locul mirific care l-a inspirat pe Vasile Alecsandri in aceasta poezie, malul raului Siret, care curgea prin apropierea meleagurilor atat de dragi poetului, mosia de la Mircesti. Poezia este structurata in patru catrene, cu versuri lungi de 15-16 silabe, trasatura specifica pastelurilor lui Vasile Alecsandri.peisajul este realizat prin imbinarea discreta a planului uman-terestru cu cel universal-cosmic. Strofa I descrie acel moment incert al diminetii devreme,cand ziua se ingana cu noaptea ,cand intreaga natura pare adormita, iar deasupra luncii Siretului plutesc aburii usori ai noptii, care par fantasme ,comparatia provocand o puternica stare emotionala .Imaginea motorie a cetii care se despica printre ramurile copacilor, este insotita de imaginea vizuala a raului personificat, care sencovoaie pe sub arborii din lunca. Comparatia ca un balaur este de factura mitologica, asemenea metaforei misca solzii lui de aur, care sugereaza curgerea lenta a valurilor unduitoare ale raului. Epitetul cromatic solzii lui de aur , accentueaza fiorul launtric provocat de lumina stralucitoare a diminetii care se reflecta in undele Siretului. Strofa a II-a ilustreaza in mod deosebit lirismul subiectiv prin introducerea persoanei I singular, vocea auctoriala exprimand incantarea pentru peisajul de basm al diminetii. Asezat pe malu-i verde, eul liric, in ipostaza privitorului este fascinat de curgerea continua a Siretului, care la cotiri se perde si ale carui ape somnoroase sapa malul nasipos. Atractia pe care peisajul o exercita asupra eului liric este exprimata prin verbe la persoana I singular ma duc, ma asez, privesc , iar tabloul este dominat de imagini motorii apa curge, se schimba-n valurele . Epitetul cromatic malu-i verde sugereaza un anotimp cald, iar alte epitete descriptive, contribuie la crearea emotiei pentru frumusetea peisajului : malul nasipos ,elemente care constituie planul obiectului privit de eul liric. Raul Siret este personificat, deoarece adoarme la bulboace. Strofa a III-a incepe cu imaginea delicata a salciei pletoase care se apleaca deaupra undelor Siretului, tabloul fiind brusc dinamizat si animat de un peste care salta-n aer dupa-o viespe sprinteioara si de ratele salbatice care se abat din zborul lor, asezandu-se pe undele primitoare. De remarcat in aceasta strofa sunt epitetele care evidentiaza detaliile peisajului : salcie pletoasa, viespe sprinteioara. Epitetul in inversiune salbaticile rate accentueaza ideea peisajului viu prin specificul pasarilor care poposesc din zborul lor in aceste locuri feerice, iar metafora un nour trecator sugereaza stolul de rate care intuneca temporar albia raului. Strofa a IV-a accentueaza ideea ca acest pastel nu descrie doar un peisaj natural, ci si un peisaj al sufletului, evidentiind lirismul subiectiv al poeziei .Atitudinea eului liric este meditativa sugerand cu discretie ideea ca gandurile lui sunt atrase hipnotic de valurile miscatoare, prin metafora curgerii Siretului. Eul liric se detaseaza de natura inconjuratoare, contempland fascinat si incremenit de admiratie lunca care clocoteste si priveste captivat o soparla de smarald, care personificata, se uita curioasa la el. Prozodia. Versurile sunt lungi, de 15-16 silabe ca in toate pastelurile, ritmul trohaic si rima imperecheata creeaza un tablou pictural, un adevarat spectacol al naturii, care provoaca eului liric trairi profunde de admiratie, de incantare duse pana la extaz. Cu volumul Pasteluri , Vasile Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a talentului sau.