Sunteți pe pagina 1din 8

Elemente de factura romantica in opera lui Eminescu

Mihai Eminescu este marturia suprema a existentei noastre ideale in cultura, caci gandirea si sensibilitatea romaneasca au trait o extindere a orizontului cugetarii, care ne-a transformat in mod esential. (Tudor Vianu !oetul din "potesti este un scriitor total (Th. #odreanu , intrupand in creatia sa totul$ ecouri mitice, istoria si peisa%ul romanesc, folclorul, istoria, filosofia, stiinta, &echile intelepciuni (Edgar !apu Eminescu a fost un poet, prozator 'i %urnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, fiind supranumit 'i luceafarul poeziei romanesti. Eminescu este unanim considerat drept poetul nostru national, scriitorul cel mai reprezentati& pentru spiritual romanesc pe care l-a inaltat la ni&elul &alorilor uni&ersale. (pera sa, emblema spiritualitatii romanesti se organizeaza pe cate&a arii tematice fundamentale, specific romantice$ )atura, "ubirea, Timpul, #onditia omului de geniu, #osmogonia etc., sustinute de moti&e ca insula, codrul, dealul, arborele afrodiziac (moti&e terestre , luna, stelele, cerul, norii (moti&e celeste , iz&orul, lacul, marea (moti&e ac&atice , *buratorul, +ercule, )essus, ,alila, -amson (moti&e mitologice . -piritul eminescian se rele&a in toate ipostazele ca spirit prin excelenta romantic, cumuland atitudini specifice precum comuniunea eului cu natura, setea de cunoastere, raz&ratirea impotri&a conditiei limitatetitanism,, tentatia regasirii .bsolutului prin iubire si cunoastere grefata pe o constiinta a superioritatii, specifica oamenilor superiori, o dramatica si neisto&ita cautare a formelor perfecte ale cu&antului ce exprima ade&arul. "l regasim in ipostaza de indragostit imaginandu-si intr-un cadru feeric intalnirea cu tanara copila cu plete balaie,a dezamagitului care tradat in iubire ironizeaza femeia comparand-o cu &icleana ,alila (-crisoarea V , sau a batranului dascal,/uceafarului- ipostaze ale omului de geniu reiterand prin puterea mintii lui nasterea 0ni&ersului etc. Eminescu se proiecteaza in categoria marilor spirite romantice alaturi de /ermonto&, 12ron, +ugo sau !.1. -helle2, de care il leaga nazuinta spre .bsolut si imaginatia fertile, exprimate printr-o multitudine de formule poetice inconfundabile si imposibil de egalat. "n prima etapa de creatie, Eminescu adera la principiile romantismului, asa cum insusi declara in poezia Eu nu cred nici in "eho&a$ )u ma-ncantati3 nici cu &ersuri,3 )ici cu stil curat si antic.3 Toate-mi sunt deopotri&a,3 Eu raman ce-am fost$3 romantic. Eminescu este poetul re&oltat

impotri&a nedreptatilor de ordin istoric si social, exprimandu-si atitudinile intr-o lirica retorica, declamati&a, un stil a&antat, o ade&arata parada de imagini artistice si procedee de expresi&itate. Vor predomina deci inter%ectiile, exclamatiile si interogatiile retorice, &ocati&ele, adresarea directa catre cititorul-cetatean si poetul-confrate. /uceafarul este capodopera absoluta a marelui poet. ( creatie de deplina maturitate, alaturi de cele cinci scrisori. .cest poem a ramas un punct de reper in intreaga istorie a poeziei romanesti. Tudor Vianu il considera un poem al contrariilor reunite sub semnul uni&ersalitatii, iar .rghezi il aseaza intre -fintele -cripturi dupa .pocalipsa. /uceafarul este o sinteza de genuri si specii literare. Epicul consta intr-o naratiune fantastica, a carei schema este preluata din basmul popular 4ata din gradina de aur$ po&estea unei fete de imparat indragostita de un zmeu3astru(de aici si amploarea neobisnuita a poemului . Liricul consta in existenta unor specii literare caracteristice (poemul filosofic, mediatia, elegia, idila, pastelul , in chemarile pasionale ale persona%ului feminine si prin existenta unor &oci lirice- masti ale .utorului. Dramaticul consta in structurarea discursului in tablouri, dialogul alcatuit din replica, intensitatea trairilor &ocilor lirice. ( parte insemnata a nemuritoarei sale opere pe de alta parte o constituie lirica inchinata naturii si iubirii. !oezia /acul este o idila de tinerete, prin teme si moti&e specific romantice$ &isul de iubire, Erosul ca suferinta.!oemul este totodata si o elegie prin tonalitatea de lamento care domina strofa finala (,ar nu &ine5singuratic3"n zadar suspin si sufar3/anga lacul cel albastru3"ncarcat cu flori de nufar expresie a starii romantice de suferinta, dezamagire pro&ocata de sentimentul incompatibilitatii cu realitatea. #ontaminarea formelor poetice si a speciilor este una din trasaturile esteticii romantice care respinge puritatea genurilor proclamata de clasicism. Titlul operei reprezinta prima cheie de lectura oferita de text, el facilitand patrunderea in uni&ersul creatiei. Titlul poeziei /uceafarul reprezinta numele celei mai luminoase stele. "n termini alegorici /uceafarul este geniul purtator de lumina, solitar si neinteles de omul obisnuit, comun, incapabil sa a%unga la infinitul gandirii. -e e&identiaza focalizarea &iziunii poetice asupra persona%ului masculin si se fixeaza in centrul imaginarului artistic prezenta luceafarului ca reper esential. 6eluarea lui in text ca substanti&e comun &alideaza natura categoriala3 supraindi&iduala a protagonistului, a cariu identitate (+2perion se defineste numai in planul uni&ersaliilor, in raport cu ,emiurgul. !e de alta parte, titlul poemului /acul, titlu tematic, transparent fixeaza un topos cu caracter romantic care se constituie deopotri&a ca si

laitmoti& al poeziei. #a si in -ara pe deal, el capata conotatii sacrale, fiind un spatiu al unei cosmogonii sui generis, generata de Eros ca si principiu creator. Moti& recurrent in erotica eminesciana de tinerete, lacul are o dubla &alenta$ una generate de simbolistica apei ca sursa a &ietii, cealalta de simbolistica a oglinzii sugestie a reflectarii in constiinta. -pecific romantica, de&ine in acest context, consonanta eului cu natura, optiunea pentru spatial paradisiac, idilic, feeric, &irgin al naturii care asigura intimitatea po&estii de iubire. #ompozitia si structura poemului /uceafarul sunt configurate prin strategii specifice modelului narati& de organizare a discursului. #ele doua planuri- terestru-uman si cosmic-uni&ersal-, aflate in antiteza romantica, tind sa apropie sau sa se delimiteze, intr-o compozitie de un echilibru clasic, figurand un model inchis, sferic al operei. ,ispus in patru unitati compozitionale, textul poetic se organizeaza ca o structura polifonica, pe mia multe &oci. -tartegia ambiguizarii induce multiplicarea &ocilor narati&e si, implicit, a punctelor de &edere, prin prezenta persona%elorfocalizator. !artea intai (strofele 7-89 surprinde, intr-un d:cor romantic, po&estea iubirii peste fire intre finite care aparatin unor lumi diferite. .spiratia spre .bsolut a fetei de imparat si nostalgia iesirii din .bsolut a /uceafarului forteaza apropierea celor doua planuri intr-un spatiu imaginar, ideal, in oglinda &isului. ,iscursul naratorului anonim care deschide poemul este substituit de &ocile celor celor doi protagonisti care dialogheaza in &isul fetei de imparat. !artea a doua (strofele 88-;8 , in care se desfasoara idila pamanteana dintre #atalina si #atalin este dominata de planul terestruuman. !lanul transcendentului este prezent doar ca termen de referinta in neasemuta elegie in care #atalina da glas celei mai adanci nostalgii a fiintei constiente de neputinta de a-si implini &isul de iubire. !ersona%ul-focalizator este acum #atalin. #ea de-a treia parte (strofele ;<-=<, in care se asociaza pastelul cosmic si poemul cosmogonic, elegia si meditatia filosofica dez&olta planul cosmic-uni&ersal. 0rmand legile simetriei clasice, celalalt plan este prezent indirect, ca termen contrasi&, in discursul ,emiurgului. Vocile care rasuna in a haosului &ai sunt cea a lui +2perion si a ,emiurgului. !artea a patra (strofele =;->= alatura pastelului si idilei, meditatia are, din nou un dublu referent (cele doua planuri sunt, de asta data delimitate ire&ocabil si doua persona%e-focalizator. 4ata de imparat si /uceafarul se pri&esc pentru a treia oara, fiecare &azandu-l pe celalalt din perspecti&e conditiei sale asumate definiti&. !e de alta parte, cele cinci catrene din care este alcatuit poemul /acul pun in scena un romantic &is de iubire desfasurat in rama unei sec&ente descripti&e, centrata pe imaginea lacului. Totodata discursul l2ric

incadreaza trei sec&ente poetice delimitand, in maniera romantica doua planuri consonante$ planul interior (al eului si planul exterior (al naturii . "n planul interior indragostitul isi imagineaza intalnirea cu iubita (critica a remarcat faptul ca in idilele de tinerete, po&estea de iubire se desfasoara intrun monoteatru al iubirii, pentru ca aceasta intalnire este intotdeauna &isata, imaginata si niciodata aie&ea. "ubita exista in maniera in care este gandita. ,e aceea gestica este ritualizata, iar iubita este o prezenta eterica, portretul ei fiind construit in absenta detaliilor fizice$ Ea din trestii sa rasara . !lanul exterior compune imaginea unui spatiu terestru, idealizat prin mi%loacele pictiralului ai al cromatismului s2mbolic. !astelul, de o expresi&itate deosebita, sintetizeaza cate&a imagini artistice specific eminesciene$ lacul albastru, care prin conotatia epitetului chromatic albastru de&ine un simbol al infinitului, al .bsolutului, ingreunat cu nuferi galbeni care induc o stare de &isare si cercurile albe care sugereaza puritatea si perfectiunea inceputurilor. "n acest decor, intr-o singuratate propice re&eriei, tanarul &iseaza la iubita care sa-i apara ca o fiinta diafana, sa-i cada lin pe piept intr-un gest de sacra adoratie si impreuna sa plece intr-o calatorie romantica cu barca, &egheati de lumina astrului protector al indragostitilor- luna. ,ar &isul de iubire este intrerupt de realitatea brutala care produce suferinta, melancolie si constientizarea imposibilitatii implinirii prin iubire. Moti&ul Erosului ca suferinta determina si nota elegiaca a acestei poezii. "n marile teme ale creatiei eminesciene, elogiul iubirii si al naturii ocupa un loc aparte, prin lirismul si melancolia structurale ale poeziilor, prin aspiratia eului spre .bsolut, spre perfectiune. "ubirea este mitul esential al fiintei, experienta fundamentala, sentiment ce intemeiaza si desa&arseste. "ngemanate mereu, iubirea si natura formeaza o unica tema in care spatiul poetic primeste contatii filosofice si se umple de emotii si sentimente profunde. #?t despre tema timpului, la Eminescu putem spune c@ a&em de-a face cu o supra tem@, pentru c@, mai mult ca iubirea, mai mult ca natura, el a culti&at aceast@ tem@. -e poate chiar &orbi de un sentiment al timpului specific eminescian. .stfel, poetul rom?n de&ine superior multor altor poeAi romantici prin multitudinea perspecti&elor. Bn ansamblu, opera sa poate fi considerat@ o ad?nc@ 'i ampl@ meditaAie asupra &ieAii 'i a morAii. !oetul C'i simte Cntreaga existenA@ sub semnul timpului, iar drama celui care ar &rea s@ ating@ o cunoa'tere absolut@ este aceea de a a&ea sentimentul relati&it@Aii. -e in&oc@ des perspecti&a timpului indi&idual, care reprezint@ trecerea spre o moarte ine&itabil@. Bn opera sa, Eminescu Cncearc@ totu'i diferite modalit@Ai de sc@pare de sub zodia acestui timp indi&idual.

( alta tema abordata de Eminescu in creatia sa este tema cosmogoniei sau a mitului cosmogonic pe care #alinescu il considera omniprezent in opera eminesciana. !rin cosmogonie intelegand na'terea si e&oluAia uni&ersului. -piritul superior3geniul3titanul (titanismul este una din temele uni&ersale poate imagina prin puterea minAii momentul zero al creaAiei uni&ersului, e&oluAia 'i e&entual stingerea lui. ,ar probabil cea mai romantic@ tem@, Cn sensul c@ a fost pentru prima dat@ introdus@ Cn literatur@ de romantici, este cea a omului de geniu. ,up@ Eminescu Cns@, (amenii se Cmpart Cn dou@ categorii$ unii caut@ 'i nu g@sesc, alAii g@sesc 'i nu se mulAumesc. Este greu de spus unde se Cncadreaz@ oamenii de geniu. !robabil c@ ei fac parte din ambele categorii, c@ci caut@ mereu ce&a ce nu poate fi g@sit, 'i atunci c?nd g@sesc cel mai apropiat echi&alent p@m?ntesc al dorinAelor sale, Cl dispreAuiesc. Exist@ Cns@ 'i un mira% al atingerii idealului, c@ruia romanticii Ci datoreaz@ tot zbuciumul 'i suferinAa &ieAii lor.Este o tem@ care l-a preocupat Cn mod deosebit pe Eminescu, 'i care este f@r@ Cndoial@ punctul de sprin%in al capodoperei sale lirice, /uceaf@rul 'i al celei mai celebre 'i interesante nu&ele eminesciene, -@rmanul ,ionis. ,ac@ st@m s@ ne g?ndim, a%ungem la concluzia c@ sunt foarte puAine poeziile ce nu conAin 'i aceast@ tem@ profund romantic@. -crisoarea ", 4loare albastr@, Mai am un singur dor, toate &orbesc despre zbuciumul si nea%unsurile &ietii omului de geniu si despre speranta in izba&irea mortii. .proape intotdeauna acest persona% are un moment de slabiciune, in urma caruia isi doreste cu ardoare sa scape de po&ara genialitatii sale in schimbul unei ore de iubire. -i Cntotdeauna el se reCntoarce la poziAia iniAial@ prin re&elarea dureroas@ a efemerit@Aii 'i nestatorniciei oamenilor de r?nd. .ceasta este de fapt po&estea poetului romantic Cn general, care nu-'i poate g@si Cmplinirea pe p@m?nt, de'i Cntreaga sa &iaA@ este o neobosit@ fug@ dup@ ideal. !entru el genialitatea este o sublim@ binecu&?ntare, dar 'i un imuabil blestem. #oborator din zei printre oameni, asa cum se spune, geniul a fost adesea ipostaziat fie ca o di&initate demna de admirat, fie ca un ideal neaccesibil, ceea ce l-a facut strain si rece fiintei umaneD.urel !etrescuE. ,ar in acelasi timp a insemnat puterea de zeificare (genius est naturae deus humanae-!laton F depasirea speciei. "ntre aceste doua lumi care s-au cautat de-a lungul istoriei a stat nobila fiinta a geniului &azuta diferit in fiecare epoca istorica. Traiectia geniului romantic a fost prezidata succesi& de selbstentauberung-ul (instrainarea de sine lui 4riedrich -chlegel ,apoi de onirismul no&alisian, si printr-un complementarism excesi& , de pledoariile pro domo ale lui -chopenhauer.

Temele din poezia /uceafarul sunt teme specific romantice. Tema #onditiei omului de geniu in lume si intru eternitate, care dez&olta arii tematice multiple$ tema iubirii imposibile si a iubirii implinite, cea a aspiratiei dinspre pamantesc inspre di&in si dinspre di&in inspre pamantesc (6osa del #onte , tema cunoasterii prin Eros si tema cosmogonica.Moti&ele care sustin aceste teme sunt$ moti&ul c@l@toriei spaAio-temporale, moti&ul lumilor sau al uni&ersurilor paralele, moti&ul existentei duale, fugit irreparabile tempus, &anitas &anitatum, eternul, moti&ul &isului, al cuplului perfect, al marii, al lunei etc. "n poezia /acul, temele sunt de asemenea definitorii pentru spiritul romantic. Tema naturii genereaza o retea de moti&e cu reper central laculG alte moti&e romantice sunt$ codrul si luna, moti&ul nocturnului si moti&ul cromatic (albastru- simbol al idealitatii, al perfectiunii . Tema iubirii dez&olta doua linii de forta principale$ &isul romantic de iubire si Erosul ca suferinta permanenta. "postazele eului sunt si ele o do&ada a apartenentei la romantism. "n /uceafarul ipostazele eului sunt impartitie in ispostaze ale geniului si ipostaze umane. "postazele geniului sunt$ ipostaza de astru(#obori in %os, luceafar bland , de lumina(Vedea ca-n ziua cea dintai cum iz&orau lumine , de fulger (parea un fulger ne-ntrerupt , de inger(0n inger se arata , de demon(0n demon se arata , de gand (El zboara gand purtat de dor , lui +2perion(+2perion ce din genuni rasai cu-o-ntreaga lume , ,emiurg(!arinte . "postazele umanului sunt$ fata de imparat(( prea frumoasa fata , fecioara(#um e fecioara intre sfinti , luna(-i luna intre stele , #atalina, mireasa(-it u sa-mi fii mireasa , chip de lut(#e-ti pasa tie, chip de lut , #atalin, pa%ul. "ntregul poem este construit pe antinomia specific romantica intre geniu si omul comun, concept preluat de Eminescu de la -chopenhaur. "n poezia /acul, ipostza eului este cea a indragsotitului care isi asteapta iubita, aceasta din urma fiind o prezenta inefabila. 6omanticul percepe realitatea subiecti&$ singura realitate acceptat@ este clipa prezent@, trecutul e amintire, iar e&adarea se face Cn c@utarea gloriei demult apuse F paseism F iar &iitorul este ipotez@, &is, re&erie (moti&ul oniric . #aracteristica principal@ a romanticului este aspiraAia spre absolut, spre clipa de fericire unic@. -e &alorific@ o serie de mituri, moti&e 'i simboluri din literatura uni&ersal@ 'i din tradiAia naAional@. -imboluri specific romantice se gasesc in toate operele eminesciene, /uceafarul si /acul nefiind exceptii. Simbolul oglinzii se regaseste in /uceafarul ca poarta in lumea &isului si in /acul ca simbol ce sugereaza reflectarea in constiinta. Codrul este centrul energetic al lumii, este spatiul sacru in care are loc e&entuala implinire a cuplului 'i este corespondent al #reatorului si,

deci, un punct de referinta pentru geniu. Lacul este, Cn general, spatiul F oglinda la romantici, hotar sau loc de trecere intre cele dou@ lumi$ lumea &alorilor absolute 'i cea a materiei, care poate fi cunoscuta prin simturi, simbol al &ietii latente, pulsatie cosmica, armonia sferelor. Stelele reprezinta multitudinea de uni&ersuri sau lumi paralele. Tehnica predilect@ este antiteza, mai exact antiteza geniu- om comun. ,in titanism decurge problematica geniului (ca tem@ . H geniul este o entitate superioar@ de condiAie uman@ 'i di&in@ simultan. !ostura sa deri&@ din poziAia Iprins Cntre dou@ lumi (filozofia lui !laton G (referire critic@ la I/uceaf@r .H Titu Maiorescu identifica in geniul eminescian un geniu inascut$#e a fost si ce a de&enit Eminescu este rezultatul geniului sau innascut, care era prea puternic in a sa proprie fiinta incat sa-l fi abatut &reun contact cu lumea de la drumul sau firesc. Eminescu i-a aparut marelui critic cu nai&itatea unui geniu cuprins de lumea ideala, pentru care orice coborare in lumea con&entionala era o suparare si o nepotri&ire fireasca. ( definitie a geniului figureaza in una din &ariantele /uceafarului, unde se sublimeaza marele ade&ar dupa care nemurirea se castiga numai cu pretul celei mai tragice existente, caci daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de simpla uitare,pe de alta parte,insa, pe pamant nu e capabil de a ferici pe cine&a, nici capabil de a fi fericit.El n-are moarte, dar m-are nici noroc. #onceptul de geniu in definitia integratoare a lui Eminescu se elibereaza de fatalitatea istorica a epocii, croindu-si drum spre uni&ersalitate. #el mai mare proiect al creatiei eminesciene a fost scrierea unei epopei nationale$ -crisoarea """, 6ugaciunea unui dac, ,ecebal, ,ochia, (&idiu in ,acia, -trigoii, .rpad, #iclul Musatinilor, )unta lui ,ragos, .lexandru cel 1un, 1ogdan Voda, #el din urma Musatin, .lexandru /apusneanul, +oria- ma%oritatea ramase manuscrise. Eminescu a abordat mituri uni&ersale$ mitul genezei 0ni&ersului (-crisoarea " , mitul oniric (#raiasa din po&esti , trecutul ma imaret decat prezentul (Epigonii , femeia-inger (Venere si Madona , noaptea (-ara pe deal . )umarul mare de arte poetice si de reflectii pe tema literaturii, a poeziei, a limbii romane din creatia eminesciana conduce firesc la obser&atia ca poetul a fost o constiinta preocupata nu numai de scrisul in sine ci si de problematica producerii si a receptarii de text literar. ,upa el, .rghezi &a fi cel de-al doilea poet in cazul caruia se &a reitera aceasta framantata constiinta a actului creator. (pera lui Eminescu este, asadar, o &asta sinteza poetica ce din mai multe puncte de &edere se ridica deasupra marilor curente literare(/adislau Jaldi