MODERNISM! n literatura romna, modernismul a aparut la sfr?itul secolului al XIX-lea, fiind pr efigurat de creatorii afilia?i simbolismului ?

i naturalismului, ntre primii inter esa?i de experien?a subiectiva ?i de studiul psihologiei personajelor. Modernismul n literatura romna a durat pna la ncheierea perioadei interbelice ?i a c uprins tendin?e ?i concep?ii noi, ntre care: expresionismul (astfel de tendin?e p ot fi recunoscute n scrierile de Lucian Blaga), ermetismul (Ion Barbu), experimen tele avangardiste (dadaismul lui Tristan Tzara, suprarealismul) ?.a. Acestora se adauga estetica urtului, ini?iata de poetul Tudor Arghezi. ARGHEZI! Prin lirica sa Arghezi a revolutionat sensibilitatea si lexicul poetic romanesc; cu Argezi incepe un mod nou de a intelege si de a scrie poezie. Lirica arghezia na socheaza prin noutatea ei: fata de seninatatea, armonia, reflexivitatea melan colica, gingasia, muzicalitatea liricii eminesciene, poezia argheziana se define ste prin expresia dura, violenta, dar tipica si expresiva. Chiar de la inceput l irica argheziana s-a definit prin contrastul violent dintre imaginea gingasa, ra finata, si expresia dura, aspra, care merge uneori pina la invectiva. Poezia filozofica argheziana se adapa din singuratatea, ca fiinta ganditoare, om ului pe pamant. Sursa ei se afla in permanenta cautare a unui Dumnezeu, care ref uza a se arata si determina o stare sufleteasca caracterizata de permanenta pend ulare intre credinta si tagada. Reprezentativi pentru aceasta tema a liricii argheziene sunt Psalmii , in care poet ul accepta si refuza succesiv existenta dumenzeirii: Vreau sa te pipai si sa urlu : Este! . Conceptia artistica a lui Arghezi, asa cum se contureaza ea inca de la inceput, este una de angajare sociala. Marele poem ciclic din 1956 Cantare omului este o so ciogonie urmarind evolutia omului din momentul ridicarii in picioare, pana la ds coperirea tainei tainelor, atomul. Volumul 1907 - Peisaje (1955) evoca marea zgudu ire sociala din Romania de la inceputul veacului. Dar cel mai reprezentativ volu m de versuri pentru aceasta tema este Flori de mucigai . Aici i-si gasesste expresi a cea mai deplina adeziunea lui Arghezi la estetica uratului , careia poetul ii dad ea contur in Testament : Din bube, mucigaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si pretu ri noi . Desi Arghezi nu este singurul poet care s-a lasat fascinat de universul marunt, nicaieri ca la el lumea vietuitoarelor fara grai nu a capatat un contur mai unit ar si mai complex. Toate aceste vietuitoare se afla intr-un fel de dependenta af ectiva fata de om ( Cantec de adormit Mitura , volumul Copilaresti ). I. Poezia filozofica cuprinde mai multe subteme: 1. Poezia autodefinirii: * idcea ca omenirea este dominata de manifestari contradictorii: "Unii nvrtesc securea. ceilalti despoaie crini cu sufletele-n bezna si degetele-n soare" ("Ruga de vecernie "); *omul este plamadit din materie si spirit: "M-am zamislit ca-n basme, cu sapte frunti si sapte Grumaji si sapte teste Cu-o frunte dau n soare, cu celelalte-n noapte, Si fiecare este Si nu este. Sunt nger, sunt si diavol si fiara si-alte asemeni Si ma framnt n sine-mi ca taurii-n belciug." (" Portret "). Alte poezii: "Nehotarre", "Binecuvntare", "Omule si dumneata?", "Buruiana, nu stiu care" (vol."Hore"); *omul este totusi o fire angelica, pura, o creatie divina: "Denie cu clopote"; 2. Arta poetica: *cuvntul este omnipotent, atotputernic, esenta universului, crezul sau cel mai nca rcat de forta creatoare: "Sa-mi fie verbul limba De flacari ce distrug

Trecnd ca serpii cnd se plimba; Cuvntul meu sa fie plug Tu, fata solului o schimba Lasnd n urma lui belsug." (" Ruga de seara " ); *omagiul adus operei literare, cartii, creatiei spirituale: "Carte frumoasa, cinste cui te-a scris ncet gndita, gingas cumpanita Esti ca o floare, anume nflorita Minilor mele care te-au deschis Esti ca vioara singura ce cnta Iubirea toata pe un fir de par Si paginile tale, adevar S-au tiparit cu litera cea sfnta." ("Ex libris"). Aceeasi arta poetica ilustreaza si poezia "Testament". * elogiul adus poeziei, stihurilor este exprimat n poeziile: "Dor dur", "Din dru m". * estetica urtului este maniera literara n care inovatia stilistica argheziana consta n revalorificarea cuvintelor, dndu-le noi sensuri, n ideea ca ace stea sunt atotputernice, pol schimba esenta universului. Semnificativ pentru est etica urtului este volumul intitulat sugestiv "Flori de mucigai , nsa definita de n susi Arghezi n poezia "Testament": "Din bube, mucegaiuri si noroi, Iseal-am frumuseti si preturi noi." Estetica urtului este dusa la apogeu n poeziile care exprima blesteme de sorginte populara, pe care Arghezi le revalorifica, provocnd o puternica impresie: "In toata vremea si n tot ceasul Viermii de cine sa-ti mistuie nasul ("Blestem de baba") n alte poezii, estetica urtului devine violenta, satiricul este deseori grotesc: "Mi-aprinsei si eu o vatra Intr-o scorbura de piatra, Mos Prtag mi da trcoale Cu o galeata de bale." ("Hora de htru") 3. Viziunea asupra mortii: * spaima de moarte este ilustrata n poezia "Duhovniceasca": "Ce noapte groasa, ce noapte grea!/ A batut n fundul lumii cineva,/E cineva sau, poate, mi se pare./ C ine umbla fara lumina,/ Fara luna, fara lumnare/ Si s-a lovit de plopii din gradi na?"; *moartea este un joc, pe care fiecare om trebuie sa-l joace si cu care trebuie sa se nvete: "Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/Asa e jocul,/l joci n doi, n trei,/ l joci n cte cti vrei,/ Arde-I-ar focul!" ("De-a v-ati ascuns"). II. Lirica existentiala este ilustrata de Psalmi. Definit ca poet aflat "ntre cre dinta si tagada", Tudor Arghezi a creat - ntre anii 1927 -1967 - 16 psalmi public ati n mai multe volume de poezii: 9 psalmi fac parte din volumul de debut, "Cuvin te potrivite", iar ceilalti din volumele "Frunze", "Poeme noi", "Silabe", "Noapt e". Acest fapt demonstreaza preocuparea permanenta a lui Arghezi pentru problema tica filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu, fiind definita ca lirica existent iala, ca o poezie "monumentala si grea a zborului sufletesc catre lumina" (G.Cal inescu) * Sursele de inspiratie: 1. Cei 151 de psalmi cuprinsi n "Psaltirea" lui David, poet religios reprezentat iv, creatorul acestei specii; cuvntul psalm vine de la grecescul "psalmos", care nseamna compunere poetjca biblica cu caracter de rugaciune,oda,elegie sacra. 2. O alta sursa o reprezinta cei 4-5 ani petrecuti de Arghezi ca monah si apoi s ecretar al episcopului de Muntenia, prilej cu care intra n contact direct cu crea tiile lui David, dar si mediteaza la relatia spirituala dintre om si Dumnezeu. * Tema generala a celor 16 psalmi o constituie raportul spiritual dintre om si D

ivinitate, definirea omului si a Divinitatii, precum si a relatiei dintre acesti a. n Psalmi, Arghezi exprima o viziune complexa asupra legaturii sprirituale dint re om si Dumnezeu, are atitudini foarte variate privind att omul, ct si Divinitate a, care ntruchipeaza diferite ipostaze. * Ipostazele Divinitatii: 1. n psalmii lui David, Dumnezeu este vazul ca spirit justitiar, necrutator, car e se mnie pentru nelegiuirile oamenilor ("Cel ce zdrobeste dintii pacatosilor", " Cel ce cearta neamurile si stinge numele lor"), dar si darnic si milostiv, "zidi tor al lumii fericite" ("Dumnezeu este un pom rasadit lnga izvoarele apelor"). Ip ostaza ultima se ntlneste si n Psalmii arghezieni: "Doamne, izvorul meu si cntecele mele! Nadejdea mea si truda mea Din ale carui miezuri vii de stele Cerc sa-mi nghet o boaba de margea." 2. "Deus absconditus" (Dumnezeu care se ascunde) este o idee regasita la ambii psalmisti, numai ca David l vede pe Dumnezeu undeva, departe, ntr-o cetate izolata de lume, pe cnd Arghezi considera ca Dumnezeu se ascunde intentional de om, ncuin du-se cu lacate si drugi ca omul sa nu poata ajunge la El: "ncerc de-o viatii lunga sa stam un ceas la sfat Si te-ai ascuns de mine de cum ni-am aratat Oriunde-ti pipai pragul cu soapta tristei rugi Dau numai de belciuge cu lacate si drugi." 3' Dumnezeu nu poate fi cunoscut de catre om, acesta fiind facut anume limitat n simtire si inteligenta ca nu poata ajunge la El: "Satul de ce se vede, flamnd de nu se vede. Ai ncercai ttna si lacatul aceale, Dar cheile de-ncuie faptura si-o des cuie Ascunse la-nlunerie de lati balute-n cuie Le-am descntat sa cada n pulbere gr amada ndata ce-nlaunlru da.ochiul meu sa vada." 4. Dumnezeu este numai ungnd, o amintire, o conceptie, poetul ndoindu-se de existenta Lui: "Tu esti si-ai fost mai mult dect n fire ^ Era sa fii. sa stai, sa vietuiesti Esti ca un gnd si esti si nici nu esti nlrc putinta si ntre amintire.' . 5. De la credinta la tagada, de la resemnare la cutezanta, Arghezi strabate o ca le lunga a ndoielii, a cautarii lui Dumnezeu: "Singur, acum, n marea ta poveste. Ramn cu tine sa ma mai masor. Fara sa vreau sa ies biruitor, Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este! * Ipostazele psalmistului: Daca n psalmii lui David apareau doua ipostaze ale poetului, una de nsingurai, par asit de prieteni si de Dumnezeu si una de rege, nzestrat cu har divin, vesel si f ara griji.-n psalmii lui Arghezi se exprima o larga paleta de atitudini, stari si sentimente pe care acesta le simte in legatura sa spirituala cu Dumnezeu. 1. Arghezi se simte un protejat al Divinitatii, daruit cu har poetic, dar dezam agit de lumea nconjuratoare, care este superficiala, meschina, dominata de intere se materiale, de aceea poetul vrea sa moara in anonimat , .), iar unicul sau spr ijin spiritual n aceasta existenta este Dumnezeu, pentru care simte o iubire mis tuitoare, sufletul sau arde de patima cereasca"Vreau sa pier n bezna si in putreg ai Nencercat de slava, crncen si scrbit Si sa nu.se stie ca ma dezmierdai Si ca-n mine nsuti tu vei fi trait.' b)"Nici rugaciunea nu mi-e rugaciune. Nici omul meu nu-i omenesc. Ard catre tine-ncet ca un taciune. Te caut mut. te-nchipui, te gndesc. 2. Poetul se simte chinuit si confuz, singur si-si ndreapta nadejdea spre altare , metafora copacului singuratic fiind preluata din psalmii lui David, dar si cli n mitologia populara autohtona:

"Tare sunt singur. Doamne, si piezis. Copac pribeag uitat n cmpie, Cu fruct amar si cu frunzis. Tepos si aspru-n ndrjire vie. 3. Arghezi se razvrateste si-1 acuza pe Dumnezeu de inconsecventa, de nstrainare fata de om, caruia nu i se mai arata ca n timpurile mitice stravechi, de aceea si omul se nstraineaza de EI: "De cnd s-a ntocmit Sfnta Scriptura, Tu n-ai mai pus picioru-n batatura. Si anii mor si veacurile pier Aici sub tine, dedesubt, sub cer." "ngerii grijeau pe vremea ceea Si pruncul si barbatul si femeea. Dar mie, Domnul, vesnicul si bunul. Nu mi-a trimis, de cnd ma rog, nici unul..." 4. nsetat de absolut, poetul l cauta pe Dumnezeu, dovada a certitudinii perfecti unii. Este cuprins de ndoieli, de nerabdare, l cauta, spera, se ndoieste, se simte n vins: "O viata-ntreaga zadarnic de-a fuga pe vnt ca Fat-Frumos, Calare-n sa, am strabatut si codri si tani-n sus si-n jos. Dar ajungnd n piscuri de rapi ncrucisate, Sa birui naltimea, vazui ca nu se poale." 5. n psalmii scrisi mai trziu (ca n Psalmul din 1967), poetul este dezamagit spiri tual de Divinitate, se simte parasit si-l acuza pe Dumnezeu de a fi facut existe nta omului nu numai din viata si moarte, ci si din chinuri si iubire: "Cnd m-ai facut, mi-ai spus: De-acum traieste! Si am trait, asa se povesteste... Trairea mea se cheama viata, si omoara Dar tu mi-ai spus odinioara Ca ne ucide moartea, nu viata si iubirea Nu mi-ai vorbit de lacrimi niciodata... Tu n-ai facut pamntul din mila si iubire, ti trebuia loc slobod, ntins n cimitire!" *Stilul psalmilor arghezieni este inspirat att din literatura religioasa crestina ("De cnd s-a ntocmit Sfnta Scriptura'), ct si din limbajul popular ("Asteapta o ivi re de cristal/Pe un stergar cu braie de lumina") si din mitologia autohtona ("Co pac pribeag uitat n cmpie "este mitul popular al singuratatii). n raportul omului cu Dumnezeu, n viziunea lui Tudor Arghezi, se pot sintetiza urm atoarele atitudini esentiale: nelinistea, lauda, ironia, revolta, acuza, na dejdea credintei. III. Poezia iubirii: *iubirea este un sentiment protector, dus pna Ia extazul familiar, o necontenita chemare a iubitei, amnnd ntlnirea pentru a prelungi fericirea de care se simte cuprins, n care Arghezi presara ironii ncntatoare: "Si acum c-o vad venind Pe poteca solitara. De departe, simt un jind Si-as dori sa mi se para." (" Melancolie ") "Apropiata mie si totusi departata. Logodnica de-a pururi, sotie niciodata." (" Cntare ") "Faptura ta ntreaga De chin si bucurie. Nu trebuie sa-mi fie. De ce sa-mi fie draga?" (" Creion ") * iubirea este starea superioara a ngemanarii celor ce se iubesc, iubirea avnd put erea de a schimba sensul existentei ndragostitilor, ca n "Psalmul de taina", care

este una din cele mai frumoase poezii din lirica erotica romneasca: "Femeie raspndita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure, Serisa-n visare ca o slova, nfipta-ii trunchiul meu: sacure. (...) Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai facut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurata Dintr-o vltoare-ntr-o vltoare." *iubita-sotie este stapna universului casnic, iubirea este mplinita n cadrul naturi i vegetale si animale, n toata bogatia, varietatea si splendoarea ei: "Pamntul umbla dupa tine sa te soarba Cu vrfuri boante de iarba oarba. Din sngele tau baut si din sudoare Pot sa iasa alte poame si feluri noi de floare." (" Mireasa ") "Trebuie sa mergem sa cunoasca Trla, cotetele, grajdul, balta, Cine are sa le domneasca. Poftim...Ariciul nostru, pna una-alta." (" Casnicie ") IV. Poezia sociala. Arghezi exprima o atractie surprinzatoare pentru fata dizgra tioasa a lumii, o placere a cruzimii, un spectacol al degradarii umane: *ilustreaza scabrosul, putreziciunea vietii omenesti: "n beciul cu morti, Ion e f rumos, ntins gol pe piatra cu-n fraged surs, Trei nopti sobolanii l-au ros Si din gura-i baloasa-i cade sacz." lumea mahalalei citadine, a pungasilor, a ucigasilor, a puscariasilor (regasita si n proza "Poarta neagra)", ilustrata n poeziile "Doi flamnzi", "Generatii", "Ceasul de apoi", "Cina": "O fi fost ma-ta vioara. Trestie sau caprioara Si-o fi prins n pntec plod De strigoi de voevod? ! Ca din oamenii de rnd Nu te-ai zamislit nicicnd. Doar anapoda si sprc. Cine stie din ce smrc, Morfolit de o copila De faptura.negraita Cu coarne de gheata. Cu coama de ceata, Cu uger de omat lese asa fel de fat" (" Fatalaul ") "n frig si noroi Trec hotii-n convoi, cte doi, Cu lanturi trs de picioare, Muncindu-se parca-n mocirli de sudoare" (" Cina ") Arghezi ramne solidar cu cu cei multi, care trudesc n anonimat, nfrumusetati de munca aspra, dar cinstita, n timp ce aceia care trndavesc sunt degradati moral, jalnici. Poetul se simte mndru pentru cei simpli si cinstiti si revoltat si dispretuitor fnta de cei "plini de bube", cum i numeste pe1 boieri. Poezia de revolta sociala este exprimata n volumul "1907-Pcizajc" din 1955, n care poeziile-pamflet "Cuvnt nainte", "Pe rzatoare", "Lipsesc morminte" ilu streaza drama rascoalei taranesti ntr-un limbaj deosebit de impresionant. * Volumul "Cntare omului" din 1956 este o adevarata sociogonie,ilustrnd n imagini p oetice de o puternica expresivitate artistica evolutia omului de-a lungul deveni rii sale ("Nascocilorul"), pna la omagiul adus acestuia pentru descoperirea taine

i tainelor, atomul ("Cel ce gndeste singur"). .Poezia jocului, a boabei si a f armei exprima fascinatia pe care o are Arghezi pentru universul nconjurator, alcat uit, cu candoare unica si fermecatoare, din lumea gzelor, a florilor si a animale lor domestice. n proza si poezia dedicate acestor minuscule fiinte, Arghezi expli ca naiv geneza Universului ("facerea lumii, balet pe sapte silabe"), aseamana co nditia omului cu "Un plop uscat" ori descrie elementele marunte ce compun Unive rsul, cum ar fi: buruienile, cartoful (" Har "), dovleacul (" Hora n gradina "), gzele ("Vaca lui Dumnezeu"), "mbracati n straie de iasca Sunt gata cartofii sa nasca. S-au pregatii o iarna de soroc. Cu crtitele la un loc ..." (" Har ") Inca din primul volum, "Cuvinte potrivite", Arghezi si dovedeste nclinatia afectiv a pentru aceasta lume gingasa, delicata, inocenta a vietuitoarelor, fata de care el are o dependenta afectiva. n poezia "Cntec de adormit Mitura", precum si n "Cnte c de cununie", urarea calda,sincera exprima bucuria si entuziasmul poetului pent ru lumea copilariei: "Doamne, la-i bordei n soare, ntr-un colt de tara veche Nu mai nalt dect o.floare Si ngust ct o ureche." ("Cante de adormit Mitura") "Ti-am adus sa le cunpasca fluturi, melci, aripi si-o broasca Pentru lapte ti-am adus Capra mea cu coada-n sus Si un stup crescut de mine Plin cu faguri de albine O pisica si-un motan Si-un catel de portelan." ("Cntec de cununie") VI. Poezia peisajului. Natura este, n poezia argheziana, fie "spital de ntristare si cainta" ("Trziu de toamna"), fie extazianta, exuberanta, pentru ca "Din nvierea sufletului de izvor/ Beau caprele-amintirilor" ("Vnt de toamna"), fie su b forma descrierii naturii dezlantuite ("Prigoana"). VII Poezia inscriptiilor este alcatuita de poeziile cu poarta acest titlu semnif icativ pentru reflectiile profunde ale poetului cu privire la datoriile oamenilo r fata de semenii lor, fata de familie, fata de tara, fata de credinta stramosea sca, cuprinznd un imens univers, de la gze la oameni, de la urtul regasit ntr-o mult itudine de ipostaze la sublim. "Cnd pleci, sa te-nsoteasca piaza buna, Ca un inel sticlind n dreapta ta. Nu sovai, nu le-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept si biruie-n furtuna. Cnd vii, paseste slobod, rzi si cnta, Necazul tau l uita-ntreg pe prag, Caci neamul trebuie sa-ti fie drag Si casa ta sa-ti fie zilnic sfnta. (" Inscriptiepe o usa ") Poezia "Inscriptie pe biserica" poate fi o adevarata arta poetica argheziana ce exprima aspiratia lui Tudor Arghezi spre nemurire prin creatia sa literara,, ami ntind de "Numai poetul", poezie programatica eminesciana. "Toti au fost un timp. Eu sunt. Eu n cer. Ei n pamnt." Tudor Arghezi aduce n literatura romna o opera ce se distinge printr-o noutate izb itoare att n teme, ct si n limbajul poetic, savrsind o revolutie n poezia romneasca. " poezia argheziana ntlnim o alta vegetatie, o alta configuratie a spatiului si a co smosului, un alt sentiment al timpului dect acelea cu care eram obisnuiti din poe zia anterioara, dar mai ales un alt spirit. Universul nu este, totusi, cu mult m ai vast dect ni-l descoperise Eminescu, dar este esentialmente altul"

Universul liricii argheziene: poezia filozofica (de tip reflexiv): arta poetica - Testament, Ruga de seara, Portret (n voi. Cuvinte potrivite, publicat n 1927), poezia Flori de mucigai din volumul omonim, poezia Epigraf (n vo i. Alte cuvinte potrivite, 1940) etc; se observa constanta preocupare argheziana pentru exprimarea conceptiei despre poezie si despre rolul poetului; n cautarea lui Dumnezeu, ntre credinta si tagada" - Psalmii;

atitudinea fata de moarte - Duhovniceasca, De-a v-ati ascuns, De ce-asfi tr ist? (n voi. Cuvinte potrivite, 1927); lirica sociogonica - voi. Cntare omului (1956); poezia sociala: estetica urtului - Flori de mucigai (1931)

revolta sociala, universul taranesc - 1907 - Peizaje (1955), poezii din voi . Cuvinte potrivite; poezia de dragoste - doua atitudini: reticenta si amnare a clipei de iubire - poezii din voi. Cuvinte potrivite; mplinirea erotica de tip casnic - poezii din voi. Carticica de seara (1935);

poezia jocului, a boabei si a farme?: - poezii din: voi. Carticica de seara, Burui eni (ciclu din voi. Hore, 1939), voi. Martisoare (1936), voi. Prisaca (1954). Particularitati ale modernismului prezente n opera poetica argheziana/ nnoirea lir icii romnesti prin: Poezia este expresia unei constiinte framntate, aflate n perpetua cautare, o scilnd ntre stari contradictorii sau incompatibile. Tentatia absolutului (n Psalmi).

Existenta unor categorii negative1 privind viziunea asupra umii: estetica urtu lui si crestinismul n ruina. ncalcarea conventiilor si a regulilor.

Libertatea absoluta a inspiratiei; poezia poate transfigura artistic aspect e ale realitatii altadata respinse. Arghezi impune estetica urtului n literatura r omna (cultiva grotescul, trivialul, atrocele, monstruosul, alaturi de gratios, ton alitatile sumbre, tragice si optimismul, ncrederea n capacitatile umane). Lumea mar ginalizata a hotilor sau a criminalilor din Flori de mucigai ascunde un mesaj op timist: mizeria sau pacatul nu distrug fondul de umanitate existent n acest unive rs. nfatiseaza, pentru prima data n poezia romna, mplinirea prin iubirea de tip ca snic si ipostaza femeii-sotie. Caracteristicile limbajului poetic: ambiguitate, expresivitate.

Magia limbajului si forta sa de sugestie se realizeaza prin schimbari esenti ale Ia nivelul lexical si sintactic. Materialul lexical curent mbraca semnificatii

neobisnuite"2. Limbajul socant aduce neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici, re ligiosi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale, acumularea de cuvinte nepoetice, care dobndesc valente estetice. Jocul cuvintelor reda jocul id eilor, iar poezia este, pentru Arghezi, esenta de cuvinte" extrasa din limbajul c omun. Rolul poetului este de a potrivi" cuvintele: nici o jucarie nu e mai frumoas a ca jucaria de vorbe" si de a corporaliza ideile. Materialitatea imaginilor art istice confera forta de sugestie a ideii. Sparge tiparele topice si sintactice; sintaxa se dezarticuleaza"3; se creea za un nou limbaj poetic. Fantezia metaforica, asocierile semantice inedite confera forta de transfig urare a realitatii; se cultiva epitetul rar, oximoronul, iar metafora provoaca o contaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile"*. nnoiri prozodice (cultivarea versului liber sau combinarea diversa a unor el emente ale prozodiei clasice).