Tudor Arghezi s-a născut la București, la 23 mai 1880, numele sau aderat fiind Ion

N.Theodorescu și a intrat în neființă la 14 iulie 1967, fiind înhumat tot in București, în grădina
casei sale de la "Marțisor". Pseudonimul Arghezi provine, după cum mărturisește însusi poetul,
de la numele de origine dacă al Argeșului, Argesis. Primul volum de poezii apare foarte târziu, in
1927, la vârsta de 47 de ani, având un titlu sugestiv - "Cuvinte potrivite"-, care-l impune definitiv
în literatura romana, critica literară plasându-l pe locul al doilea dupa Mihai Eminescu. A devenit
cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului.
Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii
române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna
Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre
autorii cei mai contestați din întreaga literatură română.. Arghezi este unul dintre autorii canonici
din literatura română. Debutează la 16 ani în revista „Liga ortodoxă” fondată de Alexandru
Macedonski cu poezia “Tatăl meu”. Sintetizând temele creației Argheziene, pe primul loc se
situează tema filozofică, din care fac parte: arta poetica si poezia existențială.Tudor Arghezi este
un poet modernist, întemeietorul “Esteticii urâtului” în literatura română.Modernismul constituie
o orientare artistică opusă tradiționalismului, se manifestă începând din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea și până după al Doilea Război Mondial, când va fi substituită de
neomodernism și postmodernism.În literatura română, a fost impus de criticul Eugen Lovinescu
prin intermediul cenalului și al revistei “Sburătorul”. Concepția literară a lui Lovinescu este
influențată de teoriile sociologului francez Gabriel Tarde și are la bază teoria imitației.

I VIZIUNE

 Crezul artistic al lui Tudor Arghezi esențializează importanța cuntului in Univers, în

concepția lirică a poetului cuntul fiind atotputernic/ omnipotent și încărcat de forța
creatoare. Arta poetica argheziană se înscrie în creația filozofică și se fundamenteaza pe
energia pe care o degaja cuntul in Univers, prin glorificarea lui în opere literare originale,
idee ilustrata în poezii ca: "Ruga de seară", "Testament", "Flori de mucigai", "Ex libris",
"Stihuri", "Inscriptie pe biserică, "Poetica" etc. în spirit modernist, Arghezi inovează
estetica urâtului, un procedeu artistic în care înnoirea stilistică se materializează prin
relorificarea cuvintelor, cărora le dă noi sensuri, în ideea că acestea sunt atotputernice și
pot schimba esența Universului. Considerând că orice cunt scris este "potrivit" pentru "a
fi trimis in lume", Arghezi definește estetica urâtului în poezia "Testament" ("Din bube,
mucegaiuri și noroi,/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi.") si, cu predilecție, în volumul de
versuri intitulat sugestiv "Flori de mucigai".
. Lirica existentială este ilustrata de "Psalmi", a caror temă generală exprimă raportul
spiritual dintre om si Divinitate, definirea omului și a Divinitații într-o viziune filozofică.
Tudor Arghezi a creat psalmii între anii 1927-l967 și i-a publicat în mai multe volume de
poezii: 9 psalmi fac parte din volumul de debut, "Cuvinte potrivite", iar ceilalți din
volumele "Frunze", "Poime noi", "Silabe", "Noapte". Faptul demonstrează preocuparea
permanența lui Arghezi pentru problematica filozofică a relației omului cu Dumnezeu,
această creatie artistica fiind definită ca lirica existentială, ca poezie "monumentala si
grea a zborului sufletesc catre lumină". (G.Calinescu)
 în "Psalmii" arghezieni, Eugen Simion delimitează patru subteme:
- religioasă- în sensul că Dumnezeu este atotputernic și se identifică în mod desăvârșit cu
întreaga fire, îîntr-o viziune de factură populară;
- gnoseologică - Divinitatea este aderul absolut și idealul suprem al
ființei umane;
- etică - Divinitatea vegheaza "voia de bine, frumos si ader" a omului;
- estetică - Dumnezeu este visul purificator al omului: "Ești visul meu, din toate, cel
frumos".
"Psalmii" arghezieni sunt concepuți sub forma unor dialoguri imaginare cu Dumnezeu,
intr-un limbaj patetic sau acuzator, cu speranță sau cu deznadejde "Singuri, acum, în
marea ta poveste,/ Ramân cu tine să mă mai măsor,/ Fără să vreau să ies biruitor,/ Vreau
să te pipai și să urlu: "Este!".
 Poezia iubirii proiectează un sentiment protector, o necontenită și timidă chemare a
iubitei, eul liric amănând întalnirea pentru a prelungi fericirea de care se simte cuprins, in
care presară ironii încantatoare: "Melancolie", "Cantare", "Creion". în alte creatii, iubirea
este starea superioară a îngemănării îndragostitilor, ca în "Psalmul de taina", una dintre
cele mai frumoase poezii din lirica erotică romanească: "Femeie raspandita-n mine/ ca o
mireasma-ntr-o padure,/ Scrisă-n visare ca o slo,/ infipta-n trunchiul meu: sacure". Iubita-
soție este stapana universului casnic, iubirea este împlinita în cadrul naturii vegetale si
animale, în toată bogăția, rietatea și splendoarea ei: "Mireasa", "Casnicie".

 Viziunea asupra morții profileaza spaima, ca în poezia "Duhovniceasca", sau percepție

ludica, prin care se induce ideea că fiecare om trebuie să invețe "sa se joace de-a
moartea": "Puii mei, bobocii mei, copin mei!/ Asa e jocul,/ il joci in doi, in trei,/ il joci in
cate cați vrei,/ Arde-l-ar focul!" ("De-a v-ați ascuns").
 Poezia socială exprima o atracție surprinzătoare a poetului pentru fata dizgratioasă a
lumii, o placere a cruzimii, creând un autentic spectacol al degradarii umane. Lumea
mahalalelor citadine, a pungașilor, a ucigașilor, a puscariașilor, cu care a intrat in contact
in timpul detenției la inchisoarea Vacarești, este ilustrata "in poeziile "Doi flamanzi",
"Generatii", "Ceasul de apoi", "Cina" și în proza "Poarta neagra". Scabrosul,
putreziciunea vietii omenesti constituie o imagine cutremuratoare, Arghezi potențând
emoția artistică prin estetica uratului: "în beciul cu morți, Ion e frumos,/ întins gol pe
piatra cu-n fraged suras,/ Trei nopți șobolanii l-au ros/ și din gura-i baloasa-i cade sacaz."
("Ion Ion")
 Poezia de revoltă socială excelează in volumul "1907- Peizaje" din 1955, în care
poeziile-pamflet "Cunt înainte", "Pe razatoare", "Lipsesc morminte" reflectă drama
rascoalei țaranesti într-un ton acuzator și o atitudine plină de revoltă și încrâncenare.
Arghezi ramâne solidar cu cei mulți, care trudesc în anonimat, înfrumusețați de munca
aspră, dar cinstită și disprețuitor față de cei "plini de bube", trândavi și degradați moral.

 Arghezi explică naiv geneza Universului ("facerea lumii, balet pe șapte silabe"),
aseamănă condiția omului cu "Un plop uscat" ori descrie elementele mărunte ce compun
Universul, cum ar fi: buruienile, cartoful ("Har"), dovleacul ("Hora in gradina"), gazele
 ("Vaca lui Dumnezeu"). în poezia "Cantec de adormit Mitzura", precum si în "Cantec de
cununie", urarea caldă, sinceră exprimă bucuria și entuziasmul eului liric pentru lumea
copilariei:
 Poezia peisajului. Natura este, în poezia argheziana, fie "spital de întristare și căință"
("Tarziu de toamna"), fie extazianță, exuberanță, pentru că "Din învierea sufletului de
izvor/ Beau caprele-amintirilor" ("Vant de toamnă"), fie sub forma descrierii naturii
dezlanțuite ("Prigoana").
 Poezia inscripțiilor, lirica inedită în peisajul literaturii române, proiectează reflecțiile
profunde ale poetului cu privire la îndatoririle pe care oamenii le au față de semenii lor,
față de familie, față de tara, față de credinta stramoseasca, cuprinzând un imens univers,
de la gaze la oameni, de la uratul regasit intr-o multitudine de ipostaze, la sublim.
Poeziile au ca titlu cuntul "inscripție", urmat de materialul pe care poetul iși "cioplește"
ideile. "Inscripție pe biserică" potențează arta poetica argheziană ce exprima aspirația
artistului spre nemurire prin creația sa literara, amintind de "Numai poetul", poezie
programatica eminesciană: "Toți au fost un timp. Eu sunt./ Eu în cer. Ei in pamant."
 Poet modern, Tudor Arghezi aduce in literatura română o opera ce se distinge printr-o
noutate izbitoare atât în teme, cât și în limbajul poetic, savârșind o revolutie in poezia
romaneasca: "in poezia argheziană întalnim o altă vegetație, o alta conurație a spațiului și
a cosmosului, un alt sentiment al timpului decat acelea cu care eram obisnuiti din poezia
anterioara, dar mai ales un alt spirit. Universul nu este, totusi, cu mult mai st decat ni-l
descoperise Eminescu, dar este esentialmente altul". (Ion Simut)

II TEMATICA:

 Tematica operei lui Tudor Arghezi:

o 1)Poezia filosofică consttuită din arta poetică, viziunea asupra morții și poezia
autodefinirii;
o 2)Lirica existentială este constituită din psalmi. Tudor Arghezi este definit ca poet
aflat "între credință și tăgadă," a creat între anii 1927-1967 şaisprezece psalmi: 9 fac
patre din volumil Cuvinte Potrivite, iar ceilalți din volumurile: Frunze, Poeme noi,
Silabe, Noapte;
o 3)a treia temă mare o constituie poezia iubirii, în care autorul vede iubirea ca pe un
sentiment protector, ca o necontenită chemare a iubitei, iar amânarea întâlnirii
lungește starea de fericire simțită de poet: "Apropiată de mine, și totuși, depărtată,/
Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată." Altă dată, Arghezi vede iubirea ca pe o
stare superioară a îngânării celor ce se iubesc; consideră iubita-soția ca pe o stăpână a
Universului cosmic, iubirea este împlinită în cadrul naturii vegetale și animale.
o 4)Poezia socială ilustrează scabrosul, putreziciunea vieții omenești, lumea
mahalalelor citadine, a pungașilor, a ucigaşilor, a pușcăriașilor; în poezia socio-
gonică, Arghezi înfățișează evoluția omului de-a lungul devenirii sale până la omagiul
adus acestuia pentru descoperirea taine tainelor, atomului;
 o 5)Poezia jocului, a boabei și fărâmei exprimă fascinația pe care o are Tudor Arghezi
pentru Universul înconjurător, alcătuit cu candoare unică și fermecătoare din lumea
gâzelor, a necuvântătoarelor.
o 6)Poezia peisajului, natura este în poezia în poezia arghezeiană fie "spital de
întristare și căință," fie extaziană, exuberantă, fie sub forma descrierii naturii
dezlănțuite;
o 7)Poezia inscripțiilor cuprinde reflecțiile profunde ale poetului, cu privire la datoriile
oamenilor față de semeni lor, de familie, de țară. Poezia "Inscripție pe biserică" poate
fi o adevărată artă poetică argheziană ce expirmă aspirația lui Tudor Arghezi spre
nemurire, prin creația sa literară amintind de poezia "Numai poeul" a lui Mihai
Eminescu: "Toți au fos un timp. Eu sunt/ Eu în cer. Eu în pământ."

III STILISTCĂ

 Critica literară a înregistrat de mult bogăția și plasticitatea expresiei poetice argheziene.

Aceasta din urmă este un soi de reafirmare a realităților, prin expresiă cea mai concretă, cea
mai tangibilă, prin folosirea unor cuvinte atât de grele de înțelesuri: profunde încât cum
spunea George Călinescu, "odată deschide o ușă, zece porți se dau la parte". ("Tudor
Arghezi, Studiu critic, Jurnalul litarar", 1939).
 Expresia argheziană este precisă, poetul asociază termeni aparținând unor domenii diferite
ale existenței, urmărind să exprime viziunea unci lumi supuse nesfârşitelor metafore.
Epitetele argheziene materializează, sensibilizază. Sufletul e "şubred" (ca o construcție gată
să se năruiască). Poetul este cu desăvârşire împotriva debitului verbal gratuit, nesemnificativ.
Pamfletele însăşi sunt concentrate. Romanele, precum s-a mai afirmat, au o structură poctică.
 Arta lui Arghezi are un foarte pronunțat caracter național, vizibil în universul imagistic,
constituind prin excelență peisajul autohton, ca și în referințele numeroase la trecutul istoric
sau la numeroasele obiceiuri, învățăminte și credințe acumulate de viața colectivă a poporului
de-a lungul istoriei. Rădăcinile artei lui sale sunt înfipte puternic în tradiția culturală, pornind
de la savoarea primelor noastre cărți bisericești și trecând prin experiența artistică a
generațiilor anterioare (I. Heliade Rădulescu, Eminescu, Caragiale, Macedonski). Dar
Arghezi se folosește din plin de tezaurul artistico-popular. El folosește numeroase forme
poetice împrumutate din creația populară, compunând doine, colinde, cântece. Apar în opera
sa motive populare, ritmuri şi măsuri și chiar tipuri de rime populare.
 Limba argheziană însăși cuprinde toate straturile graiului românesc: cuvinte și construcții
arhaice, vorbe câmpeneşti, expresii argotice, nenumărate neologisme. Puterea de exprimare a
sufletului nostru național îi acordă lui poetului valoarea sa universală. La acesta se adaugă o
îndelungată experiență artistică de primul rang.

La 14 iulie 1967, Tudor Arghezi ne-a părăsit pentru totdeauna, după o strălucită carieră
impresionantă prin vastitate și valoare artistică, îmbogățind ca puțini alții patrimoniul culturii
naționale şi universale. De la debutul său din 1896, poetul a fost mereu o vitalitate creatoare
rar întâlnită în literatură, manifestată printr-o veşnică nelinişte și îndoială în fața credinței.
IV BIBLIOGRAFIE

"Scrieri", E.P.L. vol.1-18 "Istoria litaraturii romane" de George Calinescu, E.P.L. 1968, p. 313-
318 "Scrieri" de Pompiliu Constantinescu, 1967, vol.1 Cursuri, manuale si diverse reviste literare

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi#Interbelicul

https://www.scribd.com/doc/264961659/Tematica-operei-lui-Tudor-Arghezi