- sfârșitul regimurilor comuniste în Europa, prăbușirea URSS, triumful SUA rămasă
singură să domine lumea, apoi atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 au creat noi oportunități și au așezat societatea contemporană în fața altor provocări; - din perspectiva interpretării realității, pentru a stabili modalitățile care o pot ameliora sunt demne de a fi luate în considerare 3 ideologii: conservatorismul; liberalismul; socialismul; - toate celelalte sunt fie derivate ale uneia sau alteia dintre aceste doctrine, fie combinații între ele; - utilizarea termenilor de „dreapta” și „stânga” pentru ansamblul vieții publice definește în cel mai bun caz două priorități: „dreapta”: intervenția statului este minimă și redistribuirea venitului național; „stânga”: statul intervine masiv pentru a susține exonomia și o redistribuire semnificativă a veniturilor și în favoarea unor categorii defavorizate; - valențele anticomuniste ale liberalismului au oferit primele soluții regimurilor politice instalate după 1989; - valori liberale clasicizate de o experiență istorică au reintrat în atenția generală după 1989: toleranța și pluralismul; adevărata separare a puterilor în stat; libertatea individuală completă care să permită libertatea de gândire și cea religioasă; libertăți de asociere, dar si de exprimare a opiniei; libertatea desăvârșită a presei care să consacre atât unicitatea, cât și inviolabilitatea proprie, precum și separarea netă a celor două spații (privat și public); - contextul politic post-comunist a actualizat doctrina social-democrată, la care liderii vechilor regimuri s-au acomodat imediat; - valorile centrale ale social-democrației unanim: libertatea; solidaritatea; justiția socială; - liberalism= individualism, privatizare și constitușionalism; - social-democrația= planificare, naționalizare și solidaritate; - conservatorsimul pare lipsit de program pentru că adepții săi ambiționează să conceapă norme, principii sau idealuri care să reconstruiască societatea, ci doar să deceleze probleme și să încerce să le rexolve pe calea unor compromisuri naționale; - la centru-dreapta locul principal revine creștin-democratic; - valori fundamentale: pluralismul ideologic și social; descentralizarea; federalismul; subsidiaritatea; (după WW2) angajamentul pentru pace și pentru o Europă unită (K. Adenauer, Robert Schuman și A. de Gasperi, promotori ai integrării europene, au făcut din poziția creștin-democrată);
pag. 84-85: Lumea după 1989
- schimbări esențiale s-au produs cu deosebire în Europa:
țările satelizate de URSS după WW2 s-au reîntors la democrație (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria, România și Albania); URSS s-a destrămat și ea, lăsând loc Rusiei și Comunității Statelor Independente, în decembrie 1991 => desfacerea Iugoslaviei dpdv. federal și separarea Cehiei și a Slovaciei; - socialismul s-a menținut în Cuba, în R.P.D. Coreeană, în China și în Vietnam; - prăbușirea URSS a consolidat poziția SUA în lume de unică superputere planetart, atât economic, cât și militar; - după victoria asupra Irakului- care ocupă Kuweitul (1991)- de o coaliție de state sub egida ONU și sub conducerea SUA, președintele George Bush senior a declarat că țara sa proclamă „o nouă ordine mondială”, asigurând triumful democrației și al prosperității; - în restul Asiei, statele islamice precum Iranul și Pakistanul au adoptat Constituții, dar se află: fie sub autoritatea unui șef religios necontestabil; fie sub autoritatea unui general; - între republicile așa-zise populare din estul continentului, Coreea de Nord continuă neabătut construcția socialismului sub conducerea lui Kim Jong II, fiul întemeietorului partidului și statului comunist; - China și Vietnamul au adoptat economia de piață, despărțindu-se treptat de centralism; - situația politică a Africii este foarte complexă; - N: Algeria: asaltul fundamentalismului islamic a accentuat autoritarismul și a înlesnit ascensiunea spre putere a militarilor; Libia: este condusă de colonelul Gaddafi, naționalist și adept fervent al unității magrebiene, adversar reputat al președinților americani Reagan și Bush senior; - S: cel mai stabil dintre state rămâne Republica Sud-Africană; după 1989 s-a dezvoltat în regiune o nouă politică vizând îndepărtarea segregației rasiale (a apartheidului) și instituirea unei societăți democratice, de altfel ratificată printr-un referendum în mai 1992, prin adoptarea unei noi Constituții și alegerea lui Nelson Mandela, în aprilie 1994 (pentru un mandat de 5 ani); - restul Africii: caracteristica principală rămâne neputința asigurării unei guvernpri eficente și haosul; o creștere demografică explozivă, pentru care lipsesc resursele, extinde pe arii întinse foametea și bolile; - lumea democrației s-a extins în Europa de Răsărit, că în Asia și în zona caraibiană (Cuba) funcționeazp încă dictaturi comuniste și că în haosul african regimurile politice par deocamndată inclasabile;