Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fascismul
a apărut în Italia, avându-l ca exponent pe Benitto Mussolini şi a
îmbrăcat forma corporalistă;
era un regim de ordine şi disciplină ,ce susţinea naţionalismul;
în 1921 ia fiinţă P.N.F.I (Pertidul Naţional Fascist Italian);
în 1922 nu obţine rezultate spontan, iar la 31 octombrie 1922 adepţii
lui Mussolini realizează „Marşul asupra Romei”, în urma căruia regele
Victor Emanuel al II-lea îi oferă funcţia de prim-ministru;
parlamentul prin vot îi conferă puteri nelimitate;
Mussolini scoate partidele în afara legii, introducând Partidul Unic,
desfiinţează sindicatele şi grupează populaţia în corporaţii puse sub
controlul partidului;
Societatea era construită cu ajutorul poliţiei politice numite Ovra.
Regimul fascist italian se va menţine până în 1943.
Nazismul
a apărut în Germania, avându-l ca exponent pe Adolf Hitler;
îşi are originea în cartea scrisă de Hitler „Main Kamf”,”Lupta mea”,
cât timp acesta a fost în închisoare;
susţinea naţionalismul exacerbat, rasismul, antisemitismul, naziştii
susţinând ideea că lumea se împarte în rase superioare şi rase
inferioare, prima având drept de viaţă şi de moarte asupra celorlalte;
la 30 ianuarie 1933 Hitler este numit „cancelar al Germaniei”;
în 1934, la moartea preşedintelui Hindenburg, preia şi funcţia de
preşedinte al Germaniei, proclamându-se „furer” (conducător suprem);
scoate partidele în afara legii, introducând Partidul Unic, Partidul
Naţional Socialist;
2
în 1935 introduce legea de la Nuremberg, prin care evreii devin
cetăţeni de mâna a doua fără drepturi politice;
Hitler este considerat răspunzător de declanşarea şi producerea
holocaustului şi de al doilea război mondial;
Regimul nazist îşi încetează activitatea la sfârşitul celui de-al doilea
război mondial în Europa în 1945.
Comunismul
A apărut în Rusia, avândul ca exponent pe Lenin şi Stalin.
Îşi are originea în operele lui Carls Marx, care a fundamentat „teoria
luptei de clasă”.
Propunea existenţa unei societăţi egalitariste fără clase sociale în care
să primeze dictatura proletariatului.
Primul regim comunist s-a instaurat în Rusia în urma Revoluţiei
Bolşevice condusă de Lenin. Comuniştii se vor organiza în soviete,
organe de conducere ale provinciei Imperiului Ţarist.
Lenin realizează naţionalizarea (trecerea instituţiilor bancare şi a
întreprinderilor din proprietatea privată în proprietatea statului).
După războiul civil dintre albi şi roşii în 1921 ies învingători
comuniştii (roşii), noul stat numindu-se Rusia Sovietică.
din 30 decembrie 1922 Rusia Sovietică îşi schimbă denumirea în
URSS.
În 1924 Lenin moare şi la conducere ajunge Stalin care impune
planurile cincinare în industrie şi realizează colectivizarea (trecerea
pământurilor din proprietatea privată în proprietatea statului).
Orice cetăţean bănuit că unelteşte împotriva partidului comunist era
arestat şi trimis în lagăre de reeducare numite kulaguri.
Societatea era controlată cu ajutorul poliţiei politice numită ceka.
După al doilea război mondial, datorită prezenţei armatei sovietice, în
răsăritul Europei se vor instaura regimul comunist în ţări precum:
3
România, Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia,
Albania, Germnia de Est.
În privinţa practicilor politice, nazismul şi comunismul au o serie de
trăsături comune: - înlăturarea fizică a adversarilor politici;
-crearea de închisori unde erau aruncaţi opozanţii regimului;
-mitul conducătorului salvator( cultul personalităţii);
-contopirea partidului unic cu statul;
-înregimentarea populaţiei în organizaţii puse sub controlul partidului.
Neoliberalismul;
Ţărănismul;
Socialismul, cu curentele sale de extremă dreaptă şi stângă, fascismul
şi comunismul.
Neoliberalismul
4
Este ideologia Partidului Naţional Liberal, care pune accentul pe intervenţia
statului, apreciind că interesul general prima asupra celui individual.
Această concepţie va fi susţinută de teoreticieni precum: Ştefan Zeletin,
Mihail Manolescu, Vintilă Brătianu, Victor Slăvescu.
În plan politic, liberalii susţineau un regim democratic bazat pe separarea
puterilor în stat, iar în plan econmic susţineau industralizarea şi urbanizarea
României.
Ideologia partidului era reprezentată de deviza: „prin noi înşine”.
Ţărănismul
Este o ideologie politică care susţinea primatul ţărănimii,
reprezentanţii ţărănismului urmărind crearea unui stat ţărănesc ca cea
mai autentică expresie a democraţiei.
Dintre teoreticieni amintim: Constantin Stere, Virgil Madgiaru,
Gheorghe Zane, Ion Mihalache.
În plan politic susţineau existenţa regimului democratic, iar în plan
economic susţineau industralizarea agriculturii şi valorificarea
producţiei agricole.
Reprezentanţii ţărănismului susţineau ideea că România nu dispune de
suficient capital pentru dezvoltarea economiei şi din această cauză au
susţinut politica „Porţilor deschise” faţă de capital străin.
Liberalii vor guverna în perioada interbelică până în 1928 şi apoi din
1933 până în 1937, iar ţărăniştii în perioada 1928-1931 şi 1932-1933.
Socialismul
5
Alături de cele 2 concepţii, neoliberalismul şi ţărănismul,
întâlnim curentul de extremă dreaptă: legionarismul, de natură
fascistă şi cel de extremă stângă: comunismul.
În 1927 se desprinde din partidul naţional L.A.N.C. o grupare
condusă de Corneliu Zelea Codreanu numită Legiunea
Arhanghelului Mihail care în 1930 îşi constituia o secţie politică
„Garda de Fier”.
Ideologia era de orientare anti-semită, iar legionarii au lansat
teoria purificării prin moarte, promovând ura, intoleranţa şi
apologia morţii.
Legionarii au acţionat pentru o alianţă cu Germania şi Italia,
ajungând la putere în 1940 , instaurând un regim dictatorial
bazat pe teroare.
Extrema stângă din România este reprezentată de partidul
comunist înfiinţat în 1921. Concepţia comunistă, Marscist-
Leninistă, aprecia că orânduirea capitalistă trebuie lichidată pe
calea revoluţionară. Partidul comunist milita pentru înlăturarea
de la putere a burgheziei şi a moşerimii, pentru instaurarea
puterii proletariatului, pentru naţionalizarea peincipalului mijloc
de producţie în scopul edificării societăţii socialiste.
În 1924 Partidul Comunist Român, este scos înafara legii, el va
funcţiona în ilegalitate iar din august 1944 revine la viaţa
politică participarea la guvernare şi reuşind treptat să preia
întreaga putere politică.
6
B.Constituţiile din România
7
o Discută şi votează bugetul;
o Alături de Parlament şi domnitorul sancţionaează şi promulgă legi.
c. Putearea judecătorească este exercitată prin curţi de judecată şi
tribunale, instanţa supremă fiind Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.
Hotărârile şi sentinţele se promulgă în virtutea legii şi se execută în
numele domnului.
Constituţia prevedea acordarea de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti
precum:
o Libertatea conştiinţei;
o Libertatea învăţământului;
o Liberatatea presei;
o Libertatea întrunirilor şi asocierilor.
Deşi era considerată una dintre cele mai democretice constituţii din Europa,
constituţia din 1866 avea limite prin menţinerea votului censitar şi prin acordarea
dreptului de veto absolut domnitorului şi apoi regelui.
8
Printr-un amendament, în 1926 primesc drept de vot şi femeile. Consform
constituţiei, separarea puterilor în stat era astfel.
9
Desfiinţează pluripartitismul fiind înfiinţat un singur partid, Frontul
Renaşterii Naţional, ce-şi schimbă denumirea în Partidul Poporului, avându-l
ca drept conducător pe Carol al II-lea;
Acorda drept de vot femeilor şi bărbaţilor peste 30 de ani, ştiutori de carte.
Femeile primeau drepturi egale cu bărbaţii, iar votul era universal, egal, secret,
direct.
10
Se preciza sistemul planificat al economiei şi monopolul statului
asupra comerţului;
Preciza rolul conducător al partidului muncitoresc român (P.M.R);
Vot universal.
11
Are la bază principiul suveranităţii naţionale, puterea aparţine
poporului care o exercită prin organele sale reprezentative;
Introduce principiul separării puterilor în stat:
a) Puterea executivă, deţinută de guvern care are iniţiativă
legislarea şi asigurarea realizării politicii interne şi externe a
ţării;
b) Puterea legislativă, deţinută de un parlament bicameral
format din senat şi camera deputaţilor.
Are iniţiativă legislativă şi drept de interpelare a
guvernului;
Legile adoptate de parlament se trimit la promulgare de
preşedinte.
12