1.

IDEOLOGII DEMOCRATICE I TOTALITARE N EUROPA n secolul al XX-lea are loc o confruntare

intre regimurile democratice si cele totalitare. In timpul primului razboi mondial principiile
democratiei liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru obtinerea
victoriei. Mai mult, dupa incheierea acestuia statul cauta s mentina controlul pentru solutionarea
maarilor probleme cu caracter economic sau social.
n cele mai importante state democratice - Marea Britanie, Franta, S.U.A. - pentru rezolvarea
gravelor probleme cu care se confruntau dup razboi, electoratul a adus la putere partidele de
dreapta: Partidul Conservator in Anglia, Blocul National in Franta, Partidul Republican in S.U.A.
Acestea au promovat o politica economica de redresare dar cu efecte antisociale, ceea ce a dus la
nmultirea actiunilor revendicative. Mai mult, in S.U.A. republicanii promoveaza o politica
izolaionist in plan extern, protectionist (pe plan economic) si puritan cu accente xenofobe pe
plan intern). Aceste partide au dominat scena politic pn la marea criz economic din 1929-1933.
n Europa central si rasariteana prbuirea marilor imperii: german, austro-ungar si rus a fost
urmata de aparitia unor state cu regimuri politice liberal democratice. Consolidarea sistemului
democratic depindea in aceste state de rezolvarea a dou probleme cheie: cea agrara si cea
constitutional. Noile state introduc, intre 1919-1921, legi care, cu mici diferente, prevd desfiintarea
marii proprieti in schimbul despagubirilor si redistribuirea pmantului catre trani. In acelasi timp
guvernele elaboreaz constitutii democratice. Gravitatea problemelor ce le aveau de rezolvat,
rivalitatea dintre partide, ambitiile conductorilor si lipsa de experienta a electoratului, au dus la
deterioarea mecanismelor constitutionale i la concentrarea puterii in mainile executivului. In aceste
conditii viitorul democratiei este tot mai mult legat de personalitatea sefului statului: daca acesta
respect regulile constitutionale, regimul respectiv evolueaz in sens democratic, cum a fost in
Cehoslovacia. In schimb in alte state, ca de exemplu Polonia, solutia a fost spre autoritarism.
Marea criz din 1929-1933 pune in dificultate democratiile liberale, care se confrunt cu grave
probleme economice si sociale. In timp ce in state precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia,
Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau in Cehoslovacia, unde regimurile democratice
supravietuiesc, n altele- Germania, Italia, Spania, Portugalia, Grecia - se instaleaz regimuri
autoritare.


Idei si regimuri totalitare

Scderea nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reaciile fa de
modul cum s-au pus bazele pcii au condus la apariia unor micri extremiste i la instaurarea, n
multe state euopene a unor regimuri dictatoriale. In context i fac apariia ideologiile extremiste:
fascist, nazist i comunist.

Fascismul a aparut n Italia i a mbrcat forma corporatist. Acesta preconiza o societate organizat
n grupuri profesionale, numite corporaii. Pe plan politic corporatismul urmrea nlocuirea
Parlamentului cu o Adunare a delegaiilor corporaiilor, noua organizare urmnd, n concepia
iniiatorilor ei, s asigure prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Fascitii au pus mare accent pe
naionalism si pe promisiunile de restaurare a "onoarei naionale". Ei considerau ca statul naiune
avea viaa sa proprie, diferit de vieile fiinelor umane care-1 compuneau. Regimul fascist a fost
instaurat n Italia de Benito Mussolini. Deceptionat n privina ambiiilor sale teritoriale, zguduit de
ample micri sociale, provocate si susinute de stnga socialist, care amenina cu instaurarea
dictaturii proletariatului, democraia liberal italian a devenit incapabil s rezolve problemele rii.
In faa acestor primejdii fascismul a aprut ca singurul capabil s apare ordinea n stat.
Fascitii organizeaz marul asupra Romei, determinndu-1 pe regele Victor Emanuel al III-lea,
care se temea de tulburri sociale, s demita guvernul si sa accepte numirea lui Mussolini ca prim-
ministru la 29 octombrie 1922. O lun mai trziu Parlamentul i acord puteri depline, iar n urma
alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera Deputatilor devine majoritar fascist, asigurndu-i lui Mussolini
toate prghiile puterii.
Mussolini a organizat statul dup principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor a fost
redusa la tcere, libertarea presei a fost suprimat, activitatea partidelor politice a fost interzis.
Adversarii politici ai regimului au avut de nfruntat represiunea miliiilor fasciste "Ovra" si rigorile
Tribunalului special nfiinat n 1925, care stabilea ani grei de nchisoare mpotriva adversarilor
politici.
Propaganda fascist susinea c a luat natere "statul corporatist" care asigura prosperitatea
tuturor categoriilor sociale. Pentru atragerea maselor Il Duce a impus adoptarea unor masuri si
programe care s-au bucurat de sustinere popular: a ncercat sa controleze marele capital, sa
stavileasc abuzurile si corupia, a luat masuri mpotriva Mafiei. Printr-o propagand abila fascistii au
urmarit sa redetepte n sufletul italienilor mndria de a fi demni urmai ai Romei.
Antrenarea Italiei in agresiuni externe si in al doilea razboi mondial a determinat scaderea
popularitii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost nlaturat de la putere in iulie 1943.

Nazismul ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler in lucrarea Mein Kampf. La baza acestei
ideologii au stat naionalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul.
Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana. Germania care fusese
nvins in primul razboi mondial s-a considerat umilit prin prevederile Tratatului de Pace de la
Versailles. Germanii considerau ca li s-a impus un "dictat". Nazistii au pus un mare accent pe
nationalism si pe promisiunile de restaurare a onoarei naionale. Hitler considera vinovat pentru
problemele economice si sociale ale Germaniei, sistemul democraiei parlamentare. Singura soluie
pe care o sustinea Hitler era dictatura unui singur partid condus de un lider providential care s
supun naiunea n numele binelui general. El urmrea crearea unui imperiu (reich) care sa-i cuprinda
pe toi germanii. Justifica expansiunea germana prin nevoia de "spaiu vital" pentru rasa arian,
considerat superioar. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a fcut din rasism si in special din
antisemitism, o component esenial a programului su. Evreii erau gsii vinovai de toate relele
societii germane si de aceea nazitii susineau eliminarea lor prin exterminare.
Preluarea puterii de catre naziti are loc in ianuarie 1933 cnd, pe baza rezultatelor alegerilor din
1932, presedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler, conductorul
Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania. Avnd majoritatea in Parlament, Hitler a
obinut puteri dictatoriale, in martie 1933. Acest fapt semnifica sfritul republicii de la Weimar si
instaurarea dictaturii naziste in Germania. Primele msuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii
politici: toate partidele au fost scoase in afara legii cu exceptia Partidului National Socialist, micarea
sindical a fost distrus, au fost eliminai advesrarii din propriul partid. In anul 1934, dup moartea
preedintelui Hindenburg, a preluat si atribuiile acestuia proclamndu-se "Fuhrer ".
De la inceput evreii au fost inta predilect a persecuiilor naziste. Pn la sfrsitul anului 1934
cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a-si
practica meseriile. Prin Legile de la Nurenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate drepturile
civile in cadrul statului german.
Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Tineretul era educat in spiritul unui devotament
fanatic fa de regim si nregimentat n organizaii precum "tineretul hitlerist".
Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii. Aceasta a fost supus persecuiilor din
cauza valorilor promovate de cretinism - iubire i respect fa de aproapele tau - care constituiau
contrariul valorilor promovate de naional-socialiti.

Comunismul i are originea n operele lui Marx care a fundamental teoria "luptei de clas". El
susinea c societatea comunist se va edifica mai nti n rile dezvoltate n care proletariatul va
prelua pe cale revoluionar puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat teoria marxist, susinnd c
revoluia proletar poate s ias victorioas i tr-un stat mai puin dezvoltat cum era Rusia.
In concepia lui Lenin comunitii reprezentau "avangarda" proletariatului. Ideologia comunista
promitea oamenilor o schimbare totala a modului de viata prin realizarea unei societati fara clase, in
care sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea ca in prima etapa, cea a
construirii socialismului, era necesara mentinerea statului, ca instrument al dictaturi
proletariatului, necesar reprimarii oricarei forme de rezistenta a dusmanilor clasei muncitoare.
Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui Lenin.
Reformele adoptate de bolevici au fost: naionalizarea fabricilor si bancilor, naionalizarea
pmntului, proclamarea dreptului la autodeterminare a naiunilor. Intre anii 1918-1921 s-a
desfurat un rzboi civil ntre partizanii vechiului regim (albii) si susintorii bolevicilor (roii). Mai
multe state europene au intervenit militar impotriva Rusiei Sovietice. Bolevicii au dezlnuit
teroarea: au nfiinat poliia secret (CEKA) cu misiunea de a-i lichida pe toti cei care se opuneau
noului regim, a fost suprimata libertatea presei, ranilor le-a fost rechiziionat recolta, a fost
decretat munca obligatorie, a fost nfiinat Armata Roie. Cu ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea
interna si a fost respinsa interventia straina. In 1922 s-a format Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste (URSS).
Totalitarismul si teroarea s-au consolidat in timpul conducerii lui Stalin. Economia URSS a
inregistrat unele progrese mai ales in domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de masini. S-a
lichidat analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de protectie sociala. Activitatea culturala a
fost insa treptat subordonata slvirii lui Stalin, intr-un cult al personalitii de proporii
nemaintlnite.
Dupa al doilea razboi mondial, comunismul s-a aflat in ascensiune devenind mondial, dar in
ultimul deceniu al secolului al XX-lea el s-a prabusit, iar statele respective au optat pentru
democratie.


2. IDEOLOGII I PRACTICI POLITICE N ROMNIA

Dup 1918 viaa politic romneasc a cunoscut o accentuat dezvoltare democratic
fundamentat pe introducerea votului universal n 1918 si pe adoptarea n 1923 a noii Constituii. In
articolul 5 erau prevazute drepturile si libertile ceteneti specifice unui stat democratic.
Constitutia din 1923 la articolul 33 prevedea: "Toate puterile statului eman de la naiune, care nu
le poate exercita dect numai prin delegaiune si dup principiile si regulile aezate de Constituiunea
de fa". Ea avea la baza principiul separrii puterilor in stat: puterea legislativa, puterea executiva si
puterea judecatoreasca.
Prevederile Constitutiei din 1923 au constituit baza democratiei romneti interbelice, dar
funcionarea mecanismului democratic stabilit prin aceasta s-a dovedit a fi dificil. Lipsa de
experienta a electoratului, rivalitatea dintre partide, ambitia conducatorilor, gravitatea problemelor
ce urmau a fi rezolvate au dus la o deteriorare a mecanismelor constitutionale si la concentrarea
puterilor in mainile executivului si ale sefului statului.
In sistemul politic din Romania interbelica partidele politice aveau un rol esential, dar Constitutia
din 1923 nu continea nici un cuvant despre acestea. Totusi legea fundamental prevedea anumite
drepturi si libertati care pentru a putea fi exercitate, presupunea existenta partidelor politice.
Se inregistreaza, intre anii 1918-1921, o maxima proliferare a partidelor politice "unele intitulndu-
se agrariene" sau "rniste " cu scopul de a atrage electoratul din mediul rural, majoritar, altele
nationaliste care urmarea atragerea celor sensibili la ideea de patriotism.
Scena politica interbelica a fost dominata de doua partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Taranesc care au guvernat tara in cea mai mare parte a perioadei interbelice.

Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost sustinuta pana la primul razboi
mondial. Dupa razboi au loc modificari in ideologia liberala, aparand neoliberalismul care pune
accentul pe interventia statului, apreciind ca interesul general prima asupra celui individual. Aceasta
conceptie a fost dezvoltata de personalitati de marca, precum: tefan Zeletin, Mihail Manolescu,
Vintil Brtianu, Victor Slvescu .a. Ei au adus importante contributii la teoria si practica
industrializarii, punctul esential al doctrinei neoliberale. Viitorul era, in conceptia lui St. Zeletin - cel
mai de seama teoretician al neoliberalismului - in industrializare si urbanizare. Ei au accentual rolul
industriei si au ntrevzut o strns legatura intre industrializare, modernizare si consolidarea
independentei politice.
Reprezentantii neoliberalismului au dezvoltat teoria privind ,,protecionismul, concretizat in
formula "prin noi nine" prin care se putea asigura o valorificare superioara a resurselor naionale, in
primul rnd prin fore proprii. Deviza "prin noi nine" nu trebuie interpretat ca o atitudine
exclusivist, de nlturare a capitalului strin, ci ca o colaborare cu acesta in condiii mai avantajoase
ca pn atunci.
Pentru Stefan Zeletin, Constitutia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de nastere a
neoliberalismului romnesc. Regimul politic avea un caracter democratic si se ntemeia pe separaia
puterilor in stat. El aprecia: Pentru ntia oar acest act istoric pleac de la urmtoarele puncte de
vedere, care alctuiesc esena noului liberalism: a) intervenia puterii de stat i b) concepia
libertilor individuale ca "funcii sociale.
Democratia, idee de baza a gandirii liberate de pretutindeni s-a bucurat si ea, pe plan teoretic, de
atentia ideologilor liberali, cu deosebire in perioada interbelica, in care aceasta era virulent
combatuta de gruparile extremiste de dreapta.

rnismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in societatea romneasc. Aceasta
conceptie a fost promovata de Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gh. Zane .a. Ei
susin c Romnia - ca si celelalte state agrare - evolua pe o cale necapitalist, ntemeindu-se pe mica
proprietate rneasc. Spre deosebire de poziia proindustrial, puternic susinut n plan politic de
Partidul Naional Liberal - care considera problema agrar rezolvat, n linii generale, prin aplicarea
reformei agrare dup primul razboi mondial - Partidul rnesc si, apoi Partidul Naional rnesc, au
acordat o atenie sporit gospodariei rneti i agriculturii.
rnismul susinea primatul rnimii, ca o clas omogena si independent, cu un rol deosebit in
evolutia ulterioara a societatii romanesti. Se afirma ca prin aplicarea doctrinei taraniste si apoi a
"statului rnesc - ca cea mai autentica expresie a democratiei - se putea realiza gospodaria
taraneasca trainica, bazata pe "proprietatea de munca". Taranistii sustineau cresterea rolului statului
in economie, considerand-o chiar o necesitate. Pornind de la conceptia ca Romania trebuie sa
ramana un stat preponderent agrar, reprezentantii taranismului n-au negat necesitatea dezvoltarii
unor ramuri industriale, in mod special a celor care valorificau produsele agricole si bogatiile
subsolului. In schimb ei se impotriveau protectionismului vamal ridicat, sustinut de liberali.
Reprezentantii taranismului apreciau ca Romania nu dispunea de suficient capital pentru
sustinerea dezvoltarii economiei si se pronuntau pentru politica "portilor deschise" fa de capitalul
strain.
Din punct de vedere politic, C. Stere aprecia in 1920 ca statul romn nu poate fi dect un stat
rnesc, pentru ca poporul romn este un popor de rani si pentru ca munca rneasc condiiona
toat viaa economic i social. La nceput (1919-1924) rnitii au susinut "lupta de clas" a
rnimii si muncitorimii mpotriva "burgheziei oligarhice", apoi (dup 1924), au preconizat "aprarea
de clas" mpotriva agresiunii la care rnimea era supus din partea burgheziei. In moiunea
adoptat in 1935 la Congresul Partidului Naional Trnesc se insista pe o colaborare a tuturor
forelor sociale in cadrul statului naional-rnesc pe baza unei reale democraii.
Mecanismul democratic stabilit de Constitutia din 1923, s-a dovedit a fi extrem de dificil de pus in
aplicare. Dificultatea a fost data in primul rand de faptul ca si dupa 1918 s-a mentinut vechea
practica, instituita de Carol I, ca regele sa numeasca guvernul dupa care urma dizolvarea corpurilor
leguitoare si organizarea de alegeri. Astfel ca nu legislativul desemna executivul ci invers. In perioada
interbelica s-a inregistrat o mare instabilitate guvernamentala; in cei 20 de ani ai perioadei
interbelice s-au perindat la crma rii 30 de guverne si au avut loc 10 alegeri generale.
Primul deceniu interbelic a fost dominat de liberali. Guvernele liberale, punnd in aplicare politica
"prin noi nine" au urmrit, prin msurile luate, valorificarea bogiilor rii si emanciparea
economiei rii de sub dependena capitalului strain. A fost adoptat noua Constitutie n 1923; au
fost adoptate legi privind comercializarea si controlul ntreprinderilor statului (1924), legea minelor,
legea energiei (1924) legea pentru organizarea si exploatarea cilor ferate (1925) etc.
Cel de-al doilea deceniu interbelic are ca trstur alternana la guvernare a naional-rnistilor si
liberalilor. Taranistii au guvernat in intervalele 1928-1931 si 1932-1933 punnd in practic politica
economica a "portilor deschise". Reveniti la guveraare, in 1933, liberalii au promovat msuri de
incurajare a industriei nationale si de cretere a rolului statului in economie. Datorit unui complex
de factori interni, dar i pe un fond internaional caracterizat prin ofensiva forelor de extrem
dreapt, regimul democratic stabilit prin Constitutia din 1923 a nceput sa funcioneze tot mai
defectuos i a euat in urma alegerilor parlamentare din 1937.

Extremismul. Alturi de cele dou concepii - liberalismul si rnismul - in perioada interbelica au
aparut si curente extremiste de dreapta si de stnga. Cea mai importanta grupare extremist de
dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927, se desprinde din Liga Aprrii
Naionale Cretine i ntemeiaz Legiunea Arhanghelul Mihail, iar in 1930 i constituie o secie
politic numit Garda de Fier.
Doctrina legionar se proclam, nainte de toate, cretin, element menit sa sublinieze att
orientarea antisemit, ct si condamnarea moral a oamenilor politici din partidele democratice
acuzai de materialism, de lips de credin n Dumnezeu. Legionarii au lansat teoria purificrii prin
moarte, exacerbnd misticismul, promovnd ura, intolerana si apologia morii. In viziunea lor
democraia parlamentara era condamnata la pieire, fiind socotita vinovata de scindarea natiunii prin
lupta dintre partide, de slabirea autoritatii statului, saracirea populatiei, lipsa de moralitate,
facilitarea acapararii avutiei tarii de catre politicieni si evrei si subordonarea Romaniei marii finane
internationale evreieti. In locul sistemului democratic de alegere a conductorilor rii, legionarii
sustineau teoria elitelor. In planul politicii externe micarea legionara a acionat pentru aliana
Romniei cu Germania si Italia afirmnd c eful lor, Corneliu Zelea Codreanu va face din Romnia o
ar mndr ca soarele de pe cer". Legionarii au ajuns la putere in septembrie 1940. Ei au instaurat
un regim dictatorial, au promovat o politica profund antidemocratica, de teroare.

Extrema stng din Romnia este reprezentat de Partidul Comunist, nfiinat in 1921 care a aderat
la Internaionala a III-a comunist. Concepia comunista (marxist-leninist) aprecia c ornduirea
capitalist e perimat din punct de vedere istoric si trebuia lichidat pe calea revoluiei. Esena
doctrinei comuniste se afla in documentele Partidului Comunist, care apreciau ca Romnia era o
"veriga slab a lanului imperialist" i c de aceea trebuia pregtit revoluia in vederea nlturrii de
la putere a burgheziei si moierimii, instaurrii puterii proletariatului, naionalizrii principalelor
mijloace de producie in scopul edificrii societii socialiste.
In anul 1923 comunitii romni au adoptat si susinut teza cominternist privind dreptul
popoarelor la autodeterminare, mergnd pn la desprirea de stat. Astfel Romnia era considerat
"stat multinaional", creaie a "imperialismului apusean" si trebuia dezmembrat. Orientarea
antinaional a P.C.R. a dus la scoaterea lui n afara legii, in anul 1924. In august 1944, n condiiile
nlturrii regimului antonescian, PCR participa la guvernare i treptat reueete s preia ntreaga
putere.