SECOLUL XX – ÎNTRE DEMOCTAȚIE ȘI TOTALITARISM

Cauze ale apariției regimurilor totalitare:

- scăderea nivelului de trai,
- instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice,
- reacţiile faţă de modul cum s-au pus bazele păcii
Opuse celor democratice, regimurile politice totalitare au avut o serie de trăsături comune:
- existenţa partidului unic şi a unui dictator în fruntea statului,
- încălcarea de către regim a drepturilor omului,
- lichidarea oricărei forme de opoziţie, supravegherea populaţiei de către poliţia politică,
- cenzura presei etc. Ideologia fascistă şi practicile politice ale regimului.
După 1918, au apărut mişcări politice fasciste mai întâi în ţările învinse în Primul Război Mondial: Germania (1919), Ungaria
sau Bulgaria (1923), ori nemulţumite, ca Italia (1919), de beneficiile teritoriale şi politice obţinute în urma conflictului.
Partide/formațiuni politice cu caracter fascist au apărut şi în România (1927), Spania, Portugalia, Belgia, Marea Britanie,
Franţa. Toate aceste mişcări afişau un naţionalism agresiv, erau profund antiliberale, iar multe dintre ele - Partidul Naţional-Socialist
în Germania, Partidul Apărării Rasei în Ungaria, Legiunea Arhanghelului Mihail în România - erau antisemite.
Partidele fasciste întrebuinţau în mod obişnuit violenţa în spaţiul public, iar unele aveau şi o componentă paramilitară.
Violenţele de stradă şi asasinatul politic au fost practicate de toate mişcările fasciste. În unele ţări, partidele fasciste au ajuns la putere
între cele două războaie mondiale (Italia 1922, Germania 1933), iar în altele, precum Slovacia, România sau Ungaria, acestea au fost
aduse la putere în ajunul sau în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu sprijinul direct al Germaniei lui Hitler.
După cucerirea puterii în Rusia de către bolşevici în 1917, au apărut numeroase partide comuniste pe toate continentele, însă
până în 1945 doar în două ţări - Uniunea Sovietică şi Mongolia - au existat regimuri comuniste. Spre deosebire partidele fasciste,
partidele comuniste din perioada interbelică formau o organizaţie politică bine integrată - Internaţionala Comunistă - coordonată din
capitala sovietică. Aşa se explică faptul că partidele comuniste au jucat în ţările lor rolul de instrumente de subversiune politică şi de
spionaj ale Uniunii Sovietice.
Fascismul a apărut în Italia, după încheierea Primului Război Mondial, în condiţiile crizei profunde pe care o traversa această
ţară. Mişcarea fascistă era susţinută atât de populaţia debusolată de război şi de sărăcie, cât şi de mulţi industriaşi şi bancheri, care
sperau ca noua formaţiune politică să reprezinte o contrapondere eficientă la ideile comuniste. Fascismul a îmbrăcat forma
corporatistă. Acesta preconiza o societate organizată în grupuri profesionale, numite corporaţii. Pe plan politic corporatismul urmărea
înlocuirea Parlamentului cu o Adunare a delegaţiilor corporaţiilor, noua organizare urmând, în concepţia iniţiatorilor ei, să asigure
prosperitatea tuturor categoriilor sociale.
Fasciştii au pus mare accent pe naţionalism şi pe promisiunile de restaurare a „onoarei naţionale”. Ei considerau că statul
naţiune avea viaţa sa proprie, diferită de vieţile fiinţelor umane care-l compuneau. Regimul fascist a fost instaurat în Italia de Benito
Mussolini.
 Fasciştii organizează „marşul asupra Romei” (1922) determinându-l pe regele Victor Emanuel al III-lea , care se temea de
tulburări sociale, să demită guvernul şi să accepte numirea lui Mussolini ca prim-ministru la 29 octombrie 1922. O lună mai târziu
Parlamentul îi acordă puteri depline, iar în urma alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera Deputaţilor devine majoritar fascistă,
asigurându-i lui Mussolini toate pârghiile puterii. Mussolini a organizat statul după principiile corporatismului.
Caracteristici și practici politice ale regimului politic fascist
- Activitatea sindicatelor a fost redusă la tăcere,
- libertatea presei a fost suprimată,
- activitatea partidelor politice a fost interzisă, Partidul Naţional Fascist devenind formaţiune politică unică. Adversarii politici ai
regimului au avut de înfruntat represiunea miliţiilor fasciste „Ovra” şi rigorile Tribunalului special înfiinţat în 1925, care
stabilea ani grei de închisoare împotriva adversarilor politici. Regimul fascist era susţinut de şi de organizaţiile paramilitare
Cămăşile negre şi Ballila.
- Propaganda fascistă susţinea că a luat naştere „statul corporatist” care asigura prosperitatea tuturor categoriilor sociale, dar în
care nu primau interesele individului, ci ale „corporaţiei” din care acesta făcea parte.
- Pentru atragerea maselor „il Duce” a impus adoptarea unor măsuri şi programe care s-au bucurat de susţinere populară: a
încercat să controleze marele capital, să stăvilească abuzurile şi corupţia, a luat măsuri împotriva Mafiei. Printr-o propagandă
abilă fasciştii au urmărit să redeştepte în sufletul italienilor mândria de a fi demni urmaşi ai Romei.
- Îndoctrinarea cetăţenilor se făcea prin propagandă şi prin diferite organizaţii fasciste: populaţia matură, prin Dopolavoro, copiii
şi tinerii, prin Avanguardisti şi Ballila.
Antrenarea Italiei în agresiuni externe şi în al doilea război mondial a determinat scăderea popularităţii lui Mussolini şi retragerea
sprijinului popular. A fost înlăturat de la putere în iulie 1943.
Nazismul (naţional-socialismul german) ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler în lucrarea „Mein Kampf” (Lupta
mea). La baza acestei ideologii au stat naţionalismul exacerbat, rasismul şi antisemitismul.
Cauzele apariției
- Nazismul a apărut într-o perioadă dificilă pentru naţiunea germană, Germania care fusese învinsă în primul război mondial s-a
considerat umilită prin prevederile Tratatului de Pace de la Versailles.
- Germanii considerau că li s-a impus un „dictat”. Naziştii au pus un mare accent pe naţionalism şi pe promisiunile de restaurare
a onoarei naţionale. Hitler considera vinovat pentru problemele economice şi sociale ale Germaniei, sistemul democraţiei
parlamentare. Singura soluţie pe care o susţinea Hitler era dictatura unui singur partid condus de un lider providenţial care să
supună naţiunea în numele binelui general. El urmărea crearea unui imperiu (Reich) care să-i cuprindă pe toţi germanii.
Justifica expansiunea germană prin nevoia de „spaţiu vital” pentru rasa ariană, considerată superioară şi susţinea necesitatea
cuceririi acestuia prin război. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a făcut din rasism şi în special din antisemitism, o
componentă esenţială a programului său. Evreii erau găsiţi vinovaţi de toate relele societăţii germane şi de aceea naziştii
susţineau eliminarea lor prin exterminare.
Preluarea puterii de către nazişti are loc în ianuarie 1933 când, pe baza rezultatelor alegerilor din 1932, preşedintele Hindenburg l-a
numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler, conducătorul Partidului Naţional Socialist al Muncitorilor din Germania (NSDAP).
Având majoritatea în Parlament (Reichstag), Hitler a obţinut puteri dictatoriale, în martie 1933, devenind ulterior Führer (conducător).
Acest fapt semnifică sfârşitul republicii de la Weimar şi instaurarea dictaturii naziste în Germania.
Caracteristici și practici politice:
- Eliminarea opozanților politici - Primele măsuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost scoase
în afara legii cu excepţia Partidului Naţional Socialist, mişcarea sindicală a fost distrusă, au fost eliminaţi adversarii din
propriul partid. În anul 1934, după moartea preşedintelui Hindenburg, a preluat şi atribuţiile acestuia proclamându-se „Führer”.
- Antisemitismul - De la început evreii au fost ţinta predilectă a persecuţiilor naziste. Până la sfârşitul anului 1934 cei mai mulţi
avocaţi, medici, profesori şi funcţionari evrei şi-au pierdut slujbele sau dreptul de a-şi practica meseriile. Prin Legile de la
Nürenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate drepturile civile în cadrul statului german. Crimele naziste asupra evreilor
nevinovaţi s-au înmulţit, aşa cum s-a întâmplat în 9/10 noiembrie 1938, când mulţi au fost ucişi, în Noaptea de cristal. În
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din 1942, regimul hitlerist a hotărât să aplice soluţia finală împotriva evreilor. Astfel
a început drama Holocaustului („Shoah”), până în anul 1945, fiind ucişi aproximativ 6 milioane de evrei, proveniţi atât din
Germania, cât şi din ţările ocupate de armatele hitleriste, în lagăre de exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau
Maidanek.
- Formarea omului nou - Toţi germanii au fost înregimentaţi în organizaţii controlate de Partidul Naţional-Socialist al
Muncitorilor Germani, precum Frontul Muncii, care a înlocuit sindicatele, sau Hitlerjugend (Tineretul hitlerist).
- Presa a fost cenzurată, iar propaganda regimului prin publicaţii, radio, cinematografe s-a intensificat.
- Temuta poliţie politică a regimului, Gestapo, supraveghea orice activitate.
- Cultura a fost subordonată scopurilor regimului. Tineretul era educat în spiritul unui devotament fanatic faţă de regim şi
înregimentat în organizaţii precum „Tineretul Hitlerist”.
- Controlul regimului a fost instituit şi asupra bisericii. Aceasta a fost supusă persecuţiilor din cauza valorilor promovate de
creştinism - iubire şi respect faţă de aproapele tău - care constituiau contrariul valorilor promovate de naţional socialişti.

Comunismul îşi are originea în operele lui Marx care a fundamentat teoria „luptei de clasă “. El susţinea că societatea comunistă se
va edifica mai întâi în ţările dezvoltate în care proletariatul va prelua pe cale revoluţionară puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat
teoria marxistă, susţinând că revoluţia proletară poate să iasă victorioasă şi într-un stat mai puţin dezvoltat cum era Rusia – ”Tezele
din aprilie 1917”.
În concepţia lui Lenin comuniştii reprezentau „avangarda” proletariatului. Ideologia comunistă promitea oamenilor o
schimbare totală a modului de viaţă prin realizarea unei societăţi fără clase, în care să fie instaurate egalitatea şi dreptatea.
 A fost instaurat un guvern provizoriu la 16 februarie / 1 martie 1917, iar a doua zi, ţarul a abdicat. Ulterior, conduşi de
Vladimir Ilici Lenin, bolşevicii au declanşat acţiunile în forţă pentru preluarea puterii, realizată prin lovitura de stat de la 25 octombrie
/ 7 noiembrie 1917, de la Petrograd. Denumită Revoluţia din Octombrie, aceasta este considerată actul de naştere al statului sovietic.
Reformele adoptate de bolşevici au fost: naţionalizarea fabricilor şi băncilor, naţionalizarea pământului, proclamarea
dreptului la autodeterminare a naţiunilor.
Caracteristici și practici politice:
- Statul şi-a impus controlul în economie, proprietatea privată fiind înlocuită cu cea de stat sau colectivă.
- Înfiinţată poliţia secretă (cunoscută cu abrevierile CEKA, NKVD apoi KGB) cu misiunea de a-i lichida pe toţi cei care se
opuneau noului regim, a fost suprimată libertatea presei, ţăranilor le-a fost rechiziţionată recolta, a fost decretată munca
obligatorie, a fost înfiinţată Armata Roşie. Cu ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea internă şi a fost respinsă intervenţia străină.
În Rusia, apoi în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), stat creat de Rusia Sovietică, Ucraina, Bielorusia şi
Transcaucazia în anul 1922
- Orice formă de opoziţie a fost desfiinţată, fiind interzisă funcţionarea tuturor partidelor, în afara celui comunist (bolşevic) rus,
denumit apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS).
Totalitarismul şi teroarea s-au consolidat în timpul conducerii lui Iosif Visarionovici Stalin (1924-1953). Acesta a impus o
economie centralizată şi planificată rigid.
Din 1929 s-a trecut la colectivizarea forţată a agriculturii (căreia i-au căzut victime milioane de ţărani ce nu vroiau să-şi cedeze
pământurile în gospodăriile colective sau de stat), în paralel cu industrializarea forţată şi planificarea producţiei prin planurile
cincinale. Economia URSS a înregistrat unele progrese mai ales în domeniile: energetic, metalurgic, construcţiilor de maşini.
Activitatea culturală a fost treptat subordonată slăvirii lui Stalin, într-un cult al personalităţii de proporţii nemaiîntâlnite, În
acelaşi timp, cultul personalităţii lui Stalin a căpătat proporţii fără precedent, presa era cenzurată sever, întreaga creaţie culturală fiind
pusă în slujba intereselor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi ale dictatorului..
Opozanţii politici fie au fost executaţi, fie li s-au înscenat procese în urma cărora au fost trimişi la închisoare sau în lagărele de
muncă forţată din ţară, care formau Gulagul, şi unde au murit milioane de oameni. Marii Terori, desfăşurate la ordinul lui Stalin între
anii 1936 şi 1939, i-au căzut victime oameni din rândul tuturor categoriilor sociale şi profesionale, inclusiv din rândurile armatei.
Abia după anul 1985, Mihail Gorbaciov, noul secretar general al partidului, a iniţiat politica perestroika şi glasnost
(reconstrucţie şi deschidere), prin care a încercat reformarea partidului şi statului sovietic.