IDEOLOGII ȘI REGIMURI POLITICE ÎN

SECOLUL XX

Secolul XX este numit și ''secolul extremelor'' deoarece în Europa au funcționat regimuri politice
democratice ( Franta, Anglia) cât și regimuri totalitare -(Germania, Italia, Spania, Portugalia ).

 In Europa, pe fondul nemultumirilor unor popoare fata de ”sistemul politic de la

Versailles”, sintagma folosita pentru a desemna tratatele de pace de la sfarsitul Primului
Razboi Mondial , cat si de criza economica dintre anii 1929-1933, s-au instaurat regimurile
politice totalitare.

Regimuri politice totalitare: sunt de extremă dreapta: fascism și nazism și de extremă stânga:
comunismul.

Caracteristicile/trăsăturile politice comune tuturor regimurilor

totalitare
Opuse celor democratice, acestea au avut o serie de  trăsături comune:

1. existența partidului unic adică sistem monopartidist

2. încălcarea sistematică a drepturilor și libertăților cetățenești înscrise în constituție
3. organizarea și funcționarea poliției politice pentru controlul și supravegherea populației
4. instituirea cenzurii (controlul asupra mass-mediei, lichidarea libertății presei)
5. cultul personalității conducătorului considerat „lider politic suprem”

MOTIVELE/CAUZELE INSTAURĂRII REGIMURILOR TOTALITARE

ÎN SECOLUL XX AU FOST:

1. Nemulțumirea populației față de prevederile tratatelor de pace de la sfârșitul primului

război mondial. „Sistemul de la Versailles” sintagma folosita pentru a desemna
tratatele de pace de la sfarsitul Primului Razboi Mondial ( 1919-1920) a creat
nemultumri in Italia-Germania, fapt ce a generat un curent revizionist de revizuire si de
contestare a hotararilor de pace , favorabil instaurarii regimurilor totalitare.
2. Criză economică care a afectat populația de la sfârșitul războiului lui cât și în perioada
1929-1933 când a avut loc „Marea Depresiune” (criză economică)
3. Regimurile politice liberale, democratice erau instabile și nu ofereau sprijin socio-
economic categoriilor defavorizate ce reprezentau majoritatea.
Regimurile politice totalitare s-au bazat pe 3 ideologii:
1. Ideologia fascistă care a stat la baza regimului fascist reprezentat de Benito Musollini în
Italia.
2. Ideologia nazistă (național-socialistă) ce a stat la baza regimului nazist reprezentat de
Adolf Hitler.
3. Ideologia comunistă care a stat la baza regimurilor comuniste instaurate în Rusia-1917,
Europa Centrală și Sud-Estică-dupa 1945- sau în Asia reprezentate de Lenin; Stalin
și N.Ceaușescu.

Ideologiile totalitare – sunt concepții, idei asupra organizării sociale care susțin impunerea
regimului totalitar printr-o revoluție (sunt ideologii revoluționare).Spre deosebire de
regimurile autoritare unde lipseste o ideologie , cele totalitare sunt fundamentate pe o
ideologie revolutionara, care vizeaza schimbari radicale si formarea omului-nou.

Ideologiile totalitare sunt (idei, caracteristici )puse în aplicare de către liderii politici, astfel
încât ele devin PRACTICI POLITICE.

I. Ideologia fascistă
- se bazează pe gândirea politică a lui Benito Mussolini și a altor lideri ai partidului
Național Fascist – Giovani Gentile.

Ideile centrale ale fascismului:

- superioritatea statului asupra individului (care trebuie să se pună în slujba statului)
scopul fiind prosperitatea acestuia (statului) În Italia s-a impus ideea de stat totalitar.
- controlul statului asupra cetățenilor în Italia fascistă s-a făcut prin intermediul unor
organizații numite corporații (- organizații profesionale sau religioase) prin care se
urmarea controlul statului asupra cetatenilor si desfiintarea sindicatelor.
-     naționalismul extremist în Italia avea un caracter agresiv, violent și susținea că Italia
trebuie să devină o mare putere raportându-se la Roma antică. (denumirea de fascism
provine de la fascii = simboluri ale puterii imperiale)

Ideologia fascistă a fost pusă în aplicare de Benito Mussolini în Italia unde a funcționat
regimul totalitar fascist între anii 1922-1943. Aceste idei centrale au fost puse în aplicare fie
prin controlul statului asupra cetățenilor, adica au fost infiintate corporatii, fie prin politică
de expansiune desfășurată de Mussolini care a invadat Etiopia și Albania in contextul
accentuarii nationalismului ..

II. Ideologia nazistă. (Național Socialistă)

- se bazează pe ideile lui Adolf Hitler înscrise în lucrarea să „Mein Kampf” (scrisă în
închisoare)
- Nazismul este considerat varianta radicală a fascismului deoarece are și o
componentă RASISTĂ care a imbracat forma antisemitismului.
 Ideile centrale:
- controlul statului asupra individului
- naționalismul extremist prin care se susținea că Germania nazistă este cel de-al
treilea Reich. Scopul statului nazist era reunificarea tuturor germanilor prin crearea
unui spațiu „vital”. Această idee a „spațiului vital” a stat la baza politicii
expansioniste desfășurate de Hitler care a anexat sudul Cehslovaciei ( numit si
regiunea sudetă), Austria, iar mai târziu a declanșat al doilea război mondial.
- rasismul – susținea ideea că germanii fac parte din rasa superioară, rasă ariană și că
rolul lor este de a controla lumea și de a înlătura rasă inferioară reprezentat de evrei -
„cancerul societății” - slavi, romi etc.
Rasismul a devenit practică politică numită ANTISEMITISM și a constat în mai multe
masuri antisemite: LEGILE RASIALE (de la Nuremberg -1935)- prevedeau că cetățenia
germană putea fi deținută numai de persoanele de origine germană si interziceau casatoria
intre arieni si evrei.
Punctul culminant al acestor masuri antisemite a fost atins la Conferinta de la Wanesse
din 1942 , în cadrul căreia înalți funcționari de stat din partidul nazist și guvern au decis
"Solutia finala in chestiunea evreiasca", la cererea expresă a lui Hitler. Astfel a început
drama Holocaustului,  până în anul 1945, fiind ucişi aproximativ 10 milioane de oameni
(romi,evrei,comunisti ), dintre care aproape 6 milioane de evrei, în lagăre de
exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau Maidanek.
Regimul nazist a funcționat în Germania între 1933-1945.

III. Ideologia comunistă

- se bazează pe gândirea lui Karl Marx ( XIX – filosof german de origine evreiască/
fiind adaptată și aplicată la începutul secolului XX de Lenin in Rusia, dupa revolutia
bolsevica din 1917.

Idei centrale:

- lupta de clasă (lupta dintre cele 2 clase antagoniste), considerau ca in societatea

capitalista existau doua clase: burghezia „exploatatoare” și muncitorii „exploatații”
- era sustinuta instaurarea unei dictaturi a proletariatului (oamenii muncii,
muncitori, tarani- reprezintă cea mai mare parte a societății si trebuia sa preia puterea
in stat)
- partid unic partidul comunist = singurele organizații politice capabile să apere
interesele proletariatului.
 ! Toate ideologiile totalitare sunt ideologii revoluționare. Toate ideologiile
totalitare au susținut ideea formării „omului nou”. Toate ideologiile totalitare
susțineau în esență ideea partidului unic.

PRACTICI POLITICI TOTALITARE

-       Sunt acțiuni politice care au la baza ideile/ideologiile partidelor politice.
-       Sunt caracteristici puse în aplicare de către liderii partidelor politice.

Principalele practici politice totalitare sunt:

1) Partidul unic
2) Teroarea și Poliția Politică
3) Propagandă și Cenzură
4) Cultul personalității conducătorului

1. PARTIDUL UNIC
- este o caracteristică și o practică politică regăsită în toate regimurile totalitare și constă
în existența unui singur partid în care puterea este deținută de un număr restrâns
de membrii și de conducătorul acestuia.
- partidul unic controlează toate instituțiile statului devenind un „PARTID- STAT” și
presupune lipsa oricărei opoziții politice.

ÎN ITALIA - Benito Mussolini era conducător al Partidului Național Fascist care ajunge
la putere în 1922, în urmă „Marșului asupra Romei”, astfel incat regele Victor Emmanuel al
III-lea l-a numit pe Mussolini in functia de prim-ministru.
- După 1925 sunt desființate toate partidele politice mențînându-se doar PNF, fiind astfel
impus un regim totalitar ( "Legile fassticisime ''1925-1926). Membrii partidului aveau
ca uniformă cămaşa neagră. Principiul de bază al oricărui fascist era supunerea totală
faţă de liderul partidului, Mussolini, căruia i se spunea „Il Duce”. Fasciştii nu s-au
ocupat de elaborarea unei ideologii, declarându-se chiar anti-ideologici, fiind de
principiu că faptele sunt mai importante decât vorbele.
ÎN GERMANIA regimul nazist s-a bazat pe Partidul unic numit Partidul Național Socialist al
Muncitorilor Germani. (NSDAP), condus încă din anii 1920-1921 de Adolf Hitler.

La alegerile din 1932 naziștii au obținut majoritatea voturilor, iar Adolf Hitler a fost
numit Cancelar (prim-ministru) în 1933, iar în 1934 a devenit și președinte al
Germaniei. Prin cumulul celor 2 funcții devine „Fuhrer”-conducator absolut.
Partidul  Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani a fost singurul partid mentinut
pe scena politica a Germaniei, toate celelalte fiind desfiintate.
ÎN RUSIA- regimul comunist instaurat printr-o revoluție (Revoluție Bolșevică –octombrie,
noiembrie 1917) a fost reprezentat de partidul unic, Partidul Comunist condus de Vladimir Ilici
Lenin, care a devenit și conducător al guvernului (a condus 1917-1924).
bolșevici = comuniștii radicali ( sustineau schimbarea societatii captaliste prin revoluție)
-       Lenin a hotărât nouă denumire a Rusiei, URSSin 1922 (Uniunea Republicilor
Socialiste Sovietice), iar denumirea partidului- a fost PCUS – Partidul Comunist al
Uniunii Sovietice.
- După moartea lui Lenin, 1924, noul conducător al lui PCUS a fost Stalin, care a
eliminat orice formă de opoziție politică. În Rusia (URSS) regimul comunist bazat pe
partidul unic s-a menținut până în 1991 când s-a destrămat URSS.

2.TEROAREA ȘI POLIȚIA POLITICĂ

- Sunt caracteristici dar și practici politice totalitare care permit înlăturarea oricărei
forme de opoziții și consolidarea regimului deoarece se instituie controlul,
supravegherea populației.

Teroarea s-a realizat prin două modalități:

a) prin poliția politică (instituție de control, supraveghere a populației în interesul
regimului).
ÎN ITALIA – Poliția Politică era reprezentată de OVRA și CĂMĂȘILE NEGRE, BALLILA.
ÎN GERMANIA – Poliția Politică era numita GESTAPO.
ÎN RUSIA – CEKA (LENIN) ; NKVD (STALIN) și KGB (după moartea lui Stalin)
ÎN ROMÂNIA – SECURITATEA si MILITIA (înființată în 1948, 1949)
b) eliminarea adversarilor a categoriilor indezirabile prin trimiterea acestora în
închisori politice, lagere de muncă sau de exterminare.
ÎN ITALIA – NU EXISTĂ( din acest motiv multi istorici u considerat ca fascismul nu a fost
un regim totalitar- ex. Hannah Arrendt-Originile totalitarismului).Majoritatea cercetatorilor insa
incadreaza acest regim in categoria celor totalitare datorita existentei ideologiei revolutionare.
ÎN RUSIA – cei care se opuneau regimului și măsurilor adoptate de Stalin erau considerați
„dușmani ai poporului” (țăranii înstăriți – CULACI) și trimiși în GULAG (lagere de muncă în
Siberia),unde au murit 18 milioane de oameni.
-In anii 1936 şi 1938, in timpul Marii Terori,desfăşurate la ordinul lui Stalin, zeci de milioane de
oameni au cazut victime epurarilor staliniste, deoarece erau considerati de regim dusmani ai
poporului.
ÎN GERMANIA – au existat lagere de muncă la DAHAU (1933) sau de exterminare
infiintate in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.. Astfel a început drama
Holocaustului,  până în anul 1945, fiind ucişi aproximativ 10 milioane de oameni
(romi,evrei,comunisti ), dintre care aproape 6 milioane de evrei, în lagăre de
exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau Maidanek.

ÎN ROMÂNIA - SIGHET, PITEȘTI, GHERLA-unde au fost inchisi opozanti ai regimului

comunist, printre care oameni politici, de cultura, tarani, intelectuali.
 2. PROPAGANDĂ ȘI CENZURĂ
- Sunt caracteristici și practici politice totalitare care constau în îndoctrinarea cetățenilor
prin diferite mijloace (presă scrisă și audio vizuală), cât și prin controlul asupra
publicațiilor (cenzură), nefiind publicate articolele , lucrarile cu care partidul nu era de
acord.

ÎN ITALIA S-a instituit cenzura prin ''legile fassticisme'' din 1925-1926– A FOST
ÎNFIINȚAT MINISTERUL PROPAGANDEI si era sprijinit curentul culturaal futurist al lui
Giacomo Marinetti.
Un astfel de minister, Ministerul Propagandei- funcționa și ÎN GERMANIA condus de
Joseph Goebbels.
ÎN RUSIA – au existat o serie de publicații care susțineau regimul comunist precum ziarul
PRAVDA (= ADEVĂRUL), erau realizate filme precum Crucisatorul Potemkin, era promovat
un curent cultural propriu-realismul socialist.Acesta promova ideea unei societati idilice a
taranilor si a muncitorilor-proletcultism- si critica societatea capitalista( in care muncitorii si
taranii erau exploatati de catre burghezie si mosieri).

3. CULTUL PERSONALITĂȚII CONDUCĂTORULUI

- este o caracteristică și o practică politică specifică regimurilor totalitare și constă în
slăvirea liderului politic considerat lider mesianic (salvator) prin:
 ceremonii grandioase
 opere literare
 manifestări artistice
 potrete
 ode etc.
ÎN ITALIA : Benito Mussolini era considerat „IL DUCE”
ÎN GERMANIA : Adolf Hitler era supranumit „FUHRER”
ÎN RUSIA : Cultul personalității a cunoscut dimensiuni exagerate în timpul lui Stalin ( Omul
de oțel)
ÎN ROMÂNIA : Cultul personalității a devenit practică politică în timpul regimului lui N.
Ceaușescu după vizita din Coreea de Nord, atingând apogeul în anii 80’, N. Ceaușescu fiind
omagiat și considerat un descendent al voievozilor români.

Dupa cel de-al Doilea Război  Mondial, in anii 1945-1948, regimul comunist a fost impus şi  în
Europa de Est, in Romania,Ungaria,Cehoslovacia,Iugoslavia,Polonia
Bulgaria,Albania,Germania , unde Stalin va exporta modelul totalitar.
Dupa moartea lui Stalin, politica de destalinizare promovata de Nikita Hrusciov, conducatorul
URSS, parea sa creeze premisele unei liberalizari a regimuli, care nu va avea loc.
Abia  după anul 1985, Mihail Gorbaciov, noul secretar general al partidului, a  iniţiat politica
perestroika si glasnost (reconstrucţie şi transparenta), prin care  a încercat reformarea
partidului şi statului sovietic, care au dus in final, la prabusirea regimului.
Anul  1989 a înregistrat înlăturarea regimurilor dictatoriale din majoritatea  statelor europene
foste comuniste.Inalaturarea comunismului s-a realizat fie prin ”revolutii de catifea” (comunistii
au gcedat puterea in mod pasnic-Polonia), prin manifestatii de strada (Germania de
Est ),miscari violente (Romania).
Criza în care se zbătea Uniunea Sovietică nu  a putut fi depăşită, comunismul s-a prăbuşit, iar
statul s-a destrămat, incheiindu-se ”Razboiul Rece”. Mihail Gorbaciov a demisionat din toate
functiile pe care le detinea si in 1990 a primit Premiul Nobel pentru Pace.

REGIMURI DEMOCRATICE
Una dintre principalele caracteristici ale secolului al XX-leaa fost reprezentata de infuntarea
dintre democratie si totalitarism. La sfarsitul Primului Razboi Mondial, se credea despre
democratie ca a triumfat ,dar partidele si regimurile totalitare au fost principalii adversari ai
drepturilor omului si democratiei intre 1917-1989.

Ideologii şi practici politice democratice

Caracteristici generale ale evoluţiei regimurilor democratice din Europa.

 La încheierea Primului Război Mondial, regimurile democratice s-au consolidat

regimurile democratice in S.U.A.,Anglia,Franta ,Danemarca, Norvegia,Suedia,iar în
unele dintre statele nou constituite în centrul şi estul Europei s-a instaurat democratia ,
aşa cum a fost cazul Cehoslovaciei.

Trăsături/ caracteristici specifice ale regimurilor democratice.

Regimurile democratice prezinta trasaturi comune,ele fiind bazate pe:

- guvernarea are la baza principiul separării puterilor în stat, existenta celor trei puteri:
executiva ,legislativa si judecatoreasca, limiteaza preluarea puterii de catre o singura
persoana/institutie.

-vot universal prin care toti cetatenii,indiferent de nationalitatesau de avere, isi pot alege
reprezentantii prin participarea in mod periodic la alegerile electorale,

-respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti inscrise in constitutii(dreptul la

proprietate, dreptul la opinie,egalitatea in fata legii ,etc.),

-pluripartidism politic sau bipartidism politic -care consta in existenta mai multor partide
politice, fapt ce permite alternata la putere.
-respectarea suveranitatii nationale,conform caruia puterea emana de la natiune,iar
reprezentanii alesi trebiue sa respecte vointa natiunii ,in caz contrar fiind justificat dreptul
poporului la revolta.

 Trăsăturile regimurilor democratice erau conforme ideologiilor politice democratice-

liberale, conservatoare, creştin-democrate, social-democrate din secolul XX.
 Aceste ideologii au fost susținute și preluate de diferite formațiuni politice, stand la baza
regimurilor democratice din Europa (instaurate după 1918), iar odata aplicate au devenit
practici politice democratice.

PRACTICI POLITICE DEMOCRATICE IN EUROPA-SEC.XX

1. PLURALISM POLITIC
- Este o caracteristică și o practică politică democratică care constă în existența mai
multor formațiuni politice (partide) făcând astfel posibilă alternanța la guvernare
în conformitate cu opțiunile politice ale cetățenilor.

Marea Britanie are ca forma de guvenamant monarhia constitutionala care aplică

principiul regele conduce, dar nu guvernează, regele avand rolul de a mentine echilibrul
vietii politice , iar prim-ministrul are puteri executive extinse. Cele mai puternice
formaţiuni politice/partide au fost, după 1918, Partidul Conservator , Partidul Liberal şi a
aparut si a treia formatiune politica , Partidul Laburist (muncitoresc), acestea ajungând
alternativ la putere sau prin coaliții. Pe parcusul secolului XX cele mai importante guvernări
au fost ale celor doua partide:Partidul Conservator si Partidul Laburist, care vor alterna la
guvernare. in Marea Britanie s-a consolidat bipartidismul politic .

În prima jumătate a secolului al XX-lea, s-a remarcat personalitatea lui Winston Churchill,
prim-ministru, din partea Partidului Conservator, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial.

 În anii 1979-1990, alt prim-ministru conservator, Margaret Thatcher supranumita ”

doamna de fier”, s-a afirmat prin acţiunile de consolidare a economiei in perioada
crizei petrolului, prin privatizarea unor întreprinderi şi servicii de stat, cât şi prin cele
care au vizat creşterea prestigiului extern al ţării.
 In perioada 1997 -2007 , prim-ministru a fost Tony Blair care a reprezentat Partidul
Laburist. Politica sa se concentra pe inițierea unei reforme sociale a țării ("Noul Labour")
și pe deschiderea față de Uniunea Europeană.

ÎN ROMÂNIA a functionat un regim democratic numit ''experimentul

democratic" intre 1918-1938, iar sistemul politic era reprezentat de partide democratice
precum: Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Național Țărănesc (PNȚ), Partidul
Poporului, dar și formatiuni extremiste “Legiunea Arhanghelului Mihail” care își va lua
numele de “Garda de Fier” ce reprezenta extremă dreapta și Partidul Comunist Român
(PCR)-ce reprezenta extrema stânga. sistemul politic pluralist s-a consolidat in baza legii
electorale din 1918 prin care era consacrat votul universal, dar si prin Constituia din 1923.
 - In 1926, prin legea electorală se stabilea “prima majoritară” conform căreia orice
partid politic care obținea 40% din voturi devenea majoritar. Această lege favoriza
marile partide si a fost instituita de guvernul liberal condus de Ionel Bratianu. Începând
din 1938 regimul democratic a fost întrerupt odată cu instaurarea monarhiei autoritare
de către Carol al II- lea, fiind desființate partidele politice si impus Frontul Renasterii
Nationale ca un partid al natiunii. Practic, se deschidea drumul guvernarii autoritare, ce
avea sa fie continuat de guvernarea Ion Antonescu, apoi s-a instaurat regimul
comunist(1945/1948-1989).
- Revenirea la Democrație în România a avut loc în decembrie 1989, când au fostt
reînființate partidele politice. Partidul National Liberal, Partidul National Taranesc
Creștin-Democrat (PNȚCD) -considerate ''partide istorice '', dar si noile formatiuni
politice:FSN (FRONTUL SALVĂRII NAȚIONALE) devenit PSDR, mai tarziu PDSR,
partide ale minorităților naționale.Acestea au alternat la guvernare, primele alegeri
fiind in 1990,castigate de FSN, iar in 1996 -de alianta partidelor istorice-Conventia
Democrata.
- Prin Constituția din 1991 este inscris pluralismul politic,dar si separarea puterilor
in stat, consolidându-se astfel revenirea la democrație.

4. VOT UNIVERSAL
- este o practică politică democratică care constă în dreptul cetățenilor indiferent de
naționalitate, religie și sex să-și aleagă reprezentanți în funcție de opțiunile politice.

ÎN MAREA BRITANIE încă din secolul al XIX- lea s-a instituit votul universal pentru
bărbați, iar după 1918 femeile au primit dreptul de vot.
ÎN ROMÂNIA votul universal a fost introdus prin legea electorală din 1918, care prevedea
că toate persoanele de peste 21 de ani își pot exercita dreptul de vot, cu excepția: femeilor,
militarilor și magistraților, reglementat si in Constitutia din 1923..
- Prin Constituția din 1938 din timpul regelui Carol al II- lea, votul universal era acordat
persoanelor de peste 30 de ani “știutoare de carte”, fapt ce a permis și femeilor să-și
exercite acest drept.
- În Constituțiile Comuniste (1948, 1952, 1965) votul era acordat atât bărbaților, cât și
femeilor cu vârstă de peste 18 ani, dar este irelevant în condițiile în care exista un
singur partid.
- După revenirea la democrație (după 1989), prin Constituția din 1991 este înscris votul
universal direct, egal, și secret consolidând astfel societatea democratică (separarea
puterilor în stat, drepturi și libertăți cetățenești)
- Restul practicilor democratice -separarea puterilor in stat, drepturi si libertati cetatenesti-
sunt înscrise în Constituțiile democratice din 1923, 1991.